Curs 6 Formarea contractuluiart. 1178 - libertatea formei - enunta Principiul consensualismului. Exista exceptii, de ex:- in materia donatiei in principiu este ceruta forma autentica ad validitatem. - art. 1244 NCC (care se refera in general la contractele pin care se constituie sau se stramuta drepturi reale care sunt supuse inscrierii in CF) instituie de asemenea forma autentica ad validitatem. - art. 774 alin (1) in privinta fiduciei instituie forma autentica ad validitatem- art. 2225 in materia intretinerii instituie forma autentica ad validitatem

- exista (la fel ca si in VCC) posibilitatea ca partile prin vointa lor sa stipuleze ca intelegerea lor, desi exista o intelegere initiala, ca vanzarea nu va lua nastere (deci nu se vor produce efectele translative de proprietate) decat la momentul cand vor incheia contractul in forma autentica. in situatia in care partile au realizat o astfel de intelegere, iar apoi una dintre parti nu mai doreste sa se prezinte la notar, conform art. 1242 alin (2) contractul se considera valabil chiar daca forma nu a fost respectata; in lumina acestui text contractul de vanzare s-a incheiat indiferent de actiunile partilor, de la momentul acordului initial (potrivit acestui text, intelegerea partilor nu are nicio valoare). In ipoteza examinata este vorba de o promisiune sinalagmatica de vanzare, iar daca una dintre parti refuza sa incheie contractul problema care se poate pune este cel mult cea a raspunderii contractuale.- aceasta intelegere inseamna ca nu s-a incheiat deja contractul, astfel incat nu se poate accepta chiar in pofida textului ca s-a incheiat deja vanzarea, acest fapt ar insemna sa punem semnul egalitatii intre promisiunea sinalagmatica de vanzare si contractul de vanzare- promisiunea sinalagmatica de vanzare si contractul de vanzare difera prin obiect: obiectul promisiunii este incheierea in viitor a unui anumit contract (consimtamantul partilor la incheierea in viitor a unui anumit contreact, intelegerea se refera la un contract concret), pe cand la vanzare acordul de vointa are efectul de a transfera proprietatea- art. 1242 alin (2) - textul ar trebui ignorat in practica- art. 1179 se refera la conditiile esentiale pentru validitatea contractului: capacitatea de a contracta, consimtamantul valabil al partilor, un oboect determinat sau determinabil, o cauza licita si morala; al (2) prevede ca in masura in care legea prevede pt un anumit contract forma, trebuie respectata.- art. 1180 - capacitatea partilor - R: daca legea nu instituie anumite incapacitati, oricine poate incheia orice contract. E: exista cazuri in care L instituie anumite incapacitati:- incapacitati de exercitiu - in cazul minorilor si al interzisilor judecatoresti, nu pot incheia singuri in nume propriu ci numai prin reprezentantii legali si cu acordul instantei de tutela- incapacitati de folosinta - cea a juecatorilor, avocatilor, executorilor judecatoresti etc. de a dobandi drepturi litigioase art. 1653 al (1)- textul se refera si la persoanele care ar fi oprite sa incheie anumite contracte; s-ar putea sustine ca incapacitatea se refera la persoanele care sunt declarate in situatie de incapacitate de lege (incapacitatile generale, de ex cea a minorului), pe cand sintagma persoane oprite de lege de a incheia anumite contracte se refera la judecatori, avocati, de a dobandi drepturi litigioase. Aceasta distinctie nu are importanta in practica.- art. 1181 - face triminitere la reglementarile in materie de capacitate- art. 1182 al (1) - un contract se poate incheia instantaneu sau incheierea se poate intinde pe o anumita perioada de timp (negocierea); al (2) - de retinut, orice element al contractului, chiar daca este unul cu totul secundar, poate fi esentializat prin vointa partilor; Ex.: A si B se inteleg ca A sa ii vanda lui B imobilul X cu suma de 100.000 $, insa nu se inteleg asupra modalitatii de plata a pretului. B doreste sa achite suma in rate lunare de 2000 $, iar A doreste sa ii fie platit pretul in cel mult doua rate a cate 50.000$. In aceasta situatie, chiar daca partile s-au inteles asupra lucrului vandut si asupra pretului, nu s-a format contractul de vanzare deoarece exista divergente intre parti in privinta modalitatii de plata a pretului. Intr-o astfel de situatie, textul art. 1182 al (2) nu poate fi aplicat in litera lui. Pot exista anumite chestiuni pe care partile doreasc sa le rezolve prin acordul lor iar fara o intelegere asupra acelor elemente, chiar daca nu intra in categoria celor esentiale pt contractul respectiv, sa nu poate lua nastere in mod valabil contractul. Prin urmare, acesta este un text care pune probleme. Potrivit art. 1182 al (3), daca partile nu au ajuns la o intelegere asupra acestui element secundar, instanta de judecata, la cererea fie a vanzatorului, fie a cumparatorului, ar fi in drept sa completeze contractul. Textul este preluat din Codul Elvetian al obligatiilor, unde se refera la interpretarea contractului prin apel la principiile de interpretare si nu la completarea contractului.In esenta, nu poate fi vorba despre completarea contractului, ci doar despre interpretarea lui atunci cand acest lucru este posibil, iar in ipoteza in care judecatorul nu are la indemana argumente ca sa demonstreze vointa partilor (vointa comuna-nu poate decide judecatorul vointa carei parti e mai rezonabila, si sa completeze contractul dupa cum doreste una dintre parti), adica daca vointa comuna nu poate fi dovedita (partile au fost pe pozitii diametral opuse), chiar daca este vorba despre un element secundar in abstracto (secundar in viziunea codului, posibil esential in viziunea partilor), nu s-a realizat acordul de vointa care sa poata fi luat in considerare ca fiind contractul incheiat.- art 1183 - buna credinta in negocieri - al (1) principiu preluat din Unit Droit -simplul fapt ca partile au intrat in negocieri nu inseamna ca sunt obligate sa ajunga la un rezultat; nu se poate imputa niciuneia dintre parti faptul ca nu s-a incheiat contractul; in ipoteza in care negocierile nu s-au purtat cu buna-credita, poate fi sanctionata partea care nu a negociat cu buna-credinta. al (2) partile nu pot conveni la limitarea sau excluderea acestei obligatii deoarece este un principiu de ordine publica asupra caruia conventiile intre particulari nu sunt valabile sanctiunea fiind nulitatea absoluta al (3), (4), reaua-credinta nu se prezuma, trebuie dovedita (care este o problema de fapt, poate fi dovedita prin orice mijloc de proba), iar cand este dovedita survin sanctiunile (prev de alin 4); al (4) este vb de o raspundere delictuala. Partile pot incheia un acord de negociere (un contract prin care fiecare dintre parti se obliga sa negocieze cu buna credinta), in acea ip pt ca exista contractul raspunderea va fi contractuala, in celelalte situatii unde nu este incheiat acest acord poate surveni raspunderea (negocierile terbuie purtate tot cu buna-credinta si in lipsa unui acord) pe temei delictual. al (4) teza a II-a - cel care negociaza cu rea-credinta va fi obligat la dezdaunari doar pt prejudiciul efectiv suferit de cealalta parte, nu si pt castigul nerealizat.In principiu, negocierile pot fi initiate si pot fi desfasurate de parti cand doresc si cum doresc dar exista obligatia pt parti sa negocieze cu buna-credinta, daca se dovedeste reaua-credinta sunt tinuti sa raspunda pe temei delictual, fiind obligati in principiu sa acopere doar prejudiciul efectiv suferit de partea care a fost de buna-credinta (parte care are dreptul la aceste despagubiri pt a se echilibra situatia).- art. 1184 - obligatia de confidentialitate in negocierile precontractuale - art. 1185 - elementele de care depinde incheierea contractului - orice element asupra caruia partile incep sa discute si nu se ajunge la un acord, face ca acordul, chiar daca s-a realizat pe elementele esentiale ale contractului, sa nu poata fi considerat incheiat pana nu s-a realizat pe elementul respectiv.- art. 1186 - momentul si locul incheierii cotractului - teoria receptiei - contractul se considera incheiat la momentul in care acceptarea ajunge la ofertant (cand ofertantul a primit acceptarea, indiferent daca a cunoscut sau nu continutul acesteia, indiferent daca motive obiective sau subiective l-au determinat sa nu cunoasca continutul) cealalta teorie spune ca contractul ar fi incheiat la momentul in care s-a emis acceptarea (cand destinatarul ofertei trimite acceptarea)- nu putem fi de acord cu locul incheierii contractului locul in care acceptarea ajunge la ofertant - remediul ar fi ca partile sa stipuleze expres in contract (deci sa deroge, norma este supletiva, nu este imperativa) care este locul incheierii contractului si legea aplicabila al (2) in ipoteza pe care o avem in vedere aici este vorba despre executarea contractului, (ex. A imputerniceste pe B ca in numele si pe seama sa sa incheie un anumit act. Exista oferta de mandat, mandatarul poate sa primeasca sau sa nu primeasca, dar daca mandatarul - cel caruia i se adreseaza oferta de mandat si caruia i s-a trimis procura, incheie actul, in aceasta ipoteza contractul de mandat s-a incheiat chiar daca nu l-a anuntat pe mandant) trebuie sa fie vorba despre situatii in care astfel de maniere de a proceda sunt acceptabile; trebuie sa rezulte lucrul acesta din oferta, poate fi vb de anumite practici stabilite intre parti sau uzante.In anumite situatii, se poate intampla ca destinatarul ofertei sa treaca direct la executare iar in aceasta situatie contractul se considera incheiat, deci destinatarul ofertei savarseste un act sau fapt concludent. Act sau fapt concludent inseamna in general a trece la executare. Ex. un contract de vanzare, s-a facut oferta, bunul este o cantitate de marfuri, pretul este 500.000$ si destinatarul ofertei plateste 10.000$. Intr-o astfel de ipoteza nu poate fi considerat incheiat contractul prin simpla incepere a executarii. Pretul trebuie platit in intregime pt a se considera ca s-a incheiat contractul, nu poate fi obligat ofertantul sa primeasca pretul in rate. In aceasta ipoteza nu s-a incheiat contractul, plata este fara temei juridic (daca nu accespta asa cum a fost facuta vanzatorul), este plata nedatorata, cumparatorul poate cere restituirea.In principal, acceptarea trebuie sa fie expresa, prin exceptie acceptarea poate fi si tacita sau implicita cand, in functie de contractul care este in discutie si de ce au inteles partile, executarea fie ea si partiala, poate valora incheierea contractului. Ex. Oferta este una de antrepriza, ofertantul ii propune destinatarului sa ridice o constructie in locul X unde se afla antreprenorul. Antreprenorul trece la executare. Intr-o astfel de ipoteza contractul este incheiat. In cazul contractului de antrepriza ca si cel al contractului de mandat, contractele sunt valaabile si fara stabilirea pretului, sau daca pretul a fost stabilit de parti la o anumita suma, acesta poate fi ajustat de instanta.- art. 1187 - forma ofertei si a acceptarii - daca legea impune forma autentica ad validitatem de ex pt vanzarea unui bun imobil, atat oferta cat si acceptarea trebuie sa fie facute in forma autentica (daca avem in vedere un contract de vanzare) daca oferta si acceptarea nu sunt facute in forma autentica, avem o promisiune sinalagmatica (nu se formeaza contractul de vanzare) textul art. 1187 se refera la contractul propriu-zis avut in vedere de catre parti; daca Legea impune forma autentica ad validitatem pt contractul respectiv, consimtamantul trebuie sa fie dat in cea forma. Principiul este ca este o oferta acea propunere de contract care la simplul acord al destinatarului duce la formarea contractului.- art. 1188 - oferta de a contracta - o initiativa de a incheia un anumit contract nu intruneste conditiile ofertei (adica a unei propuneri care prin acceptarea destinatarului sa duca direct la formarea contractului) decat daca intruneste aceste elemente precise este oferta atunci cand se prevede: care este bunul, care este pretul; oferta trebuie sa reprezinte un consimtamant valabil la incheierea contractului pe care il are in vedere cel care face propunerea (trebuie sa rezulte intentia celui care face oferta de a se obliga ex. anuntul de la mica publicitate nu constituie oferta, se adreseaza publiculuieste o chemare la oferta, cheama publicul sa faca ofertele propriu-zise) poate fi considerata oferta un anunt de tipul: vand imobilul X, situat in Cj. str. Y, cu datele de identificare CF xyz, pt pretul Z, iar primul care o accepta este considerat ca fiind cel caruia i se va vinde imobilul respectiv. Propunerea in ziar nu este o propunere in forma autentica dar poate fi o propunere de a incheia o promisiune sinalagmatica. daca in discutie ar fi o propunere care se refera la un bun mobil pt care legea nu prevede forma autentica, atunci acceptarea duce chiar la formarea contrectului- al (2) - acceptarea trebuie sa se potriveasca exact pe propunerea ofertantului Ex. A vrea sa vanda un bun lui B cu 50.000$. B spune ca accepta sa cumpere dar la 45.000$. Nu este o acceptare, este o contraoferta de cumparare. - al (3) - important este sa se dovedeasca ca s-a realizat un acord de vointa pe anumite elemente, iar pe acele elemente contractul va fi considerat ca fiind valabil incheiat- art. 1189 - propunerea adresata unor persoane nedeterminate - textul este supletiv, ofertantul poate sa decida sa vanda primului acceptant, dar trebuie sa precizeze expres al (2) instituie o exceptie; exista situatii in care chiar daca oferta se adreseaza publicului, ea este obligatorie pt ofertant (este oferta propriu-zisa), teza a II-a reglementeaza maniera in care ofertantul poate reveni asupra ofertei. Daca nu sunt indeplinite aceste cerinte, oferta e activa iar daca survine o acceptare, inseamna ca s-a incheiat contractul.- art. 1190 - solicitarea de oferta- art. 1191 - oferta irevocabila - textul prevede ca oferta cu termen expres este obligatorie (trebuie sa fie mentinuta de catre ofertat pe durata termenului stabilit). Teza a II-a - daca a survenit acordul partilor, nu mai este vb de un act unilateral, este vb despre un contract de fixare a ofertei. Daca fixarea ofertei se face prin intelegere partilor atunci nu mai suntem la oferta-act unilateral ci suntem la promisiuni.- art. 1192 - termenul de acceptare - oferta nu produce efecte din momentul in care si-a manifestat ofertantul vointa, ci doar din momentul in care ajunge la destinatar; chiar daca este vb de o oferta cu termen, ea poate fi retractata, retrasa de catre ofertant, daca manifestarea de vointa de retractare ajunge la destinatarul ofertei inainte sa ajunga oferta sau cel tarziu o data cu oferta.art. 1193 - oferta fara termen adresata unei persoane absente - din aceasta formulare ar rezulta ca o astfel de oferta nu ar putea fi retractata atata timp cat nu a ajuns la destinatar. Si aceasta oferta poate fi retractata, partea acesta trebuie sa lipseasca din text. Din alin. (1) rezulta ca dupa imprejurari, si aceasta oferta are un termen care este implicit. alin (2) - este o contradictie intre dispozitiile legale, ar fi fost mai normal sa se accepte ideea ca daca discutam despre un termen implicit (se poate stabili din imprejurari in cazul fiecarei oferte) trebuia sa fie obligatorie. alin (1) instituie regula ca ofert fara termen expres are un termen implicit, din alin (2) rezulta ca desi are un termen, fie el implicit, totusi aceasta poate fi revocata si la alin (3) textul ne stabileste sanctiunile. Textul este criticabil regula ar terbui sa fie ca daca oferta nu are un termen expres, are un termen implicit iar acel termen trebuie sa fie respectat- art. 1194 - oferta fara termen adresata unei persoane prezente - art. 1195 - caducitatea oferteiOferta si acceptarea - sunt acte unilaterale care creeaza obligatii in sarcina celor care si le asuma

Curs 7Promisiunile de vanzare- sunt de acte de formatie bilaterala sau multilaterala (sunt in esenta contracte)- nu erau reglementate nici de VCC nici de o alta Lege- s-au conturat 3 categorii de promisiuni: promisiunea unilaterala de vanzare pactul de preferinta promisiunea sinalagmatica de vanzare-cumparare

Promisiunea unilaterala de vanzare VCC(poate fi vb si despre o promisiune unilaterala de cumparare)- un acord, adica un contract prin care promitentul isi asuma obligatia ferma de a ii vinde beneficiarului un anumit bun, pe un anumit pret, iar beneficiarul are la dispozitie un anumit termen pt a se hotari daca doreste sa cumpere sau nu- nu exista o obligatie din partea beneficiarului de a incheia contractul de vanzare; este vb de un contract, un acord de vointa, nu este o simpla oferta sau un angajament unilateral din partea promitentului si fara niciun fel de angajament din partea beneficiarului;- exista un angajament din partea beneficiarului care consta in esenta in ideea ca va examina propunerea promitentului, si ca daca se va hotari sa cumpere va accepta propunerea pe care a facut-o promitentul; se realiza un acord de vointa, niciuna dintre parti nu se putea dezice in mod unilateral de propunerea respectiva- in conceptia clasica a dreptului civil se considera ca din promisiunea unilaterala se naste in sarcina promitentului o obligatie de a face, si anume fie de a consimti din nou la vanzarea proipriu-zisa atunci cand beneficiarul se decidea sa cumpere fie obligatia de a mentine promisiunea la dispozitia beneficiaruluipe durata termenului explicit sau implicit pe care functiona aceasta promisiune- in doctrina s-a considerat ca din promisiune se naste in sarcina promitentului nu doar o simpla obligatie de a consimti ulterior la incheierea vanzarii propriuzise ci se considera ca exista din partea promitentului-vanzator angajamentul ferm de a vinde; din punctul de vedere al promitentului vanzator se considera ca consimtamantul pt vanzare deja este dat si pus la dispozitia beneficiarului, care in interiorul termenului in care avea dreptul sa examineze aceasta propunere, avea dreptul sa accepte sau nu consimtamantul pe care l-a facut promitentul-vanzator de indata ce survenea acceptarea, vanzarea era automat incheiata nemaifiine necesar ca promitentul vanzator sa reitereze consimtamantul pe care il daduse deja anterior- de obicei se fixa o indemnizatie de indisponibilizarePactul de preferinta VCC- promitentul se angaja ca in ipoteza in care se va hotari sa vanda sa il prefere pe beneficiar; spre deosebire de cazul promisiunii unilaterale nu mai exista din partea promitentului angajamentul ferm de a vinde/cumpara un drept de preemtiune in prezent este reglemenat le drepturile de preemtiune, nu mai are importanta izvorul preemtiunii/preferintei- nu era reglementat in VCC- era vb de un contract, un angajament bilateral, beneficiarul isi dadea acordul iar daca promitentul se hotara sa vanda se realiza contractul; daca promitentul nu isi respecta angajamentul si instraina bunul altei persoane, survenea raspunderea contractuala, se acordau daune-interese in ipoteza in care se demonstra ca tertul cu care a incheiat promitentul contractul era de rea-credinta (stia de existenat pactului) exista posibilitatea ca beneficiarul sa se poata substitui in drepturile tertuluiPromisiunea sinalagmatica de vanzare-cumparare VCC- angajament reciproc de a incheia in viitor contractul de vanzare, care la momentul respectiv din diferite ratiuni nu era incheiat direct de catre parti- sunt autori care sustin ca promisiunea sinalagmatica nu are o existenata propriu-zisa, sustinand ca poate fi vb de o vanzare sub conditie sau afectata de un termen suspensiv aceste sustineri nu pot fi acceptate - in esenta obiectul promisiunii sinalagmatice nu se confunda cu obiectul contractului de vanzare:- la promisiune obiectul principal este reiterarea consimtamantului, deci incheirea in viitor a contractului de vz (care rezulta implicit, nu e incheiat la momentul respectiv)- in cazul vanzarii e vb de acordul cu privire la transferul proprietatii, transferul proprietatii poate fi amanat la un amt moment decat cel al incheierii contractului, poate fi afectat de o conditie suspensiva sau de un termen suspensiv, dar in ambele ipoteze angajamentul partilor este ferm, efectele se produc de la momentul incheierii contractului, efectul este retroactiv in cazul promisiunii niciodata proprietatea nu se transmite cu efecte de la incheierea promisiunii ci doar cu efecte de la data perfectarii vanzariiReglementare prezenta- situatia in care a fost incheiata o promisiune sub semnatura privata, in cazul in care legea impune forma autentica ad validitatem contractului sau promisiunii poate fi urmata de o Hotarare care sa tina loc de act autentic? forma ad validitatem este ceruta pentru protejarea consimtamantului partilor ratiunea pentru care a fost instituita forma autentica trebuie pastrata si in cazul promisiunii RIL - caracterul actiunii pentru pronuntarea Hotararii care sa tina loc de act autentic ICCJ a decis ca actiunea este una personala imobiliara, a.i. compententa de judecare a actiunii revine instantei de la domiciliul paratului sau ca si competenta alternativa, locul unde s-a executat, fie si in parte, un sau alta dintre obligatiile care decurg din promisiune. potrivit acestui RIL actiunea ar fi una imobiliara, ori actiunile personale sunt intotdeauna mobiliare chiar daca se refera la un imobil Pactul de preferinta - e vorba de dreptul de preemtiune

- exista doua texte care se refera unul la pactul de optiune si altul la promisiunea de a contracta reglementate in partea referitoare la efectele contractului in general, ar fi trebuit reglementate in sectiunea referitoare la incheierea contractului- din punct de vedere al tehnicii legislative, art. 1278 care se refera la pactul de optiune ne spune ce este acesta, art. 1279 la promisiunea de a contracta, textul ne spune ce NU este aceasta- art. 1278 - Pactul de optiune este un angajament prin care una dintre parti se obliga ferm fata de cealalta sa ii instraineze un anumit bun (angajamentul promitentului-vanzator de a tine oferta de vanzare la dispozitia beneficiarului sau invers, oferta promitentului-cumparator de a tine oferta de cumparare la dispozitita beneficiarului) al (2) - reglementeaza problema duratei efectelor pactului de optiune; din acest aliniat rezulta ca in ipoteza in care pactul de optiune nu are stipulat un termen (expres sau implicit ) instanta de judecata poate sa stabileasca prin aceasta procedura un termen pe durata caruia functioneaza pactul de optiune. al (3) Daca ne referim la contractul de vanzare-cumparare, din intelegerea partilor trebuie sa rezulte care este lucrul vandut si care este pretul al (4) in ipoteza in care acceptarea survine, contractul se incheie; daca nu survine, pactul devine caduc al (5) trebuie incheiate in forma prev de lege pentru contractul pe care partile urmaresc sa il incheie. Din punct de vedere al promitentului consimtamantul la vanzare este deja dat, este firesc ca aceste manifestari de vointa sa indeplineasca conditiile crute de lege ad validitatem. Daca nu intruneste aceste conditii, nu mai poate produce efectele prev la art. 1278 (incheierea contractului) dar poate avea valoarea unei promisiuni sinalagmatice- in esenta, pactul de optiune este un angajament ferm din partea promitentului-vanzator de a vinde, din partea beneficiarului exista doar acceptarea de a reflecta asupra propunerii promitentului dar nu exista consimtamantul la formarea vanzarii si nici obligatia de a reitera consimtamantul in viitor- NCC reglementeaza distinct promisiunea unilaterala de pactul de optiune- art. 1279 Promisiunea de a contracta - sa nu fie vorba despre o intelegere care nu are elementele esentiale ale contractului de vanzare al (2) enunta principiul potrivit caruia obligatiile de a face se rezolva prin acordarea de daune interese al (3) in cazurile in care natura contractului o permite, se poate pronunta o Hotarare care sa tina loc de contract (contracte care nu ar permite - contractele realenu se poate naste contractul fara predarea bunului; de ex contractul de depozit); iar cerintele legii pentru validitatea acestuia sunt indeplinite - aici se pune problema daca promisiune trebuie sa indeplineasca sau nu cond de validitate pt contractul la care se refera promisiunea aici cred ca avem temeiul juridic ca promisiunea trebuie sa imbrace aceiasi forma pe care legea o prevede pentru contractul la care se refera- art. 1668 al (1) bunul individual determinat in privinta caruia s-a incheiat pactul de optiune este indisponibilizat (aceasta institutie este reglementata la art. 627 si urm.) situatia in care partile stipuleaza expres in pact ca nu functioneaza indisponibilizarea pe care o prevede textul art. 1668nu ar avea sens, este o contradictie, solutia este nulitatea pactului in intregime - dispozitii foarte eficiente, asigura executarea obligatiilor asumate prin pact (daca bunul este instrainat de promitent unui tert, instrainarea este lovita de nulitate relativa - ex un imobil, daca nu s-au indeplinit formele de publicitate CF tertii sunt pusi la adapost, nu pot fi obligati sa suporte desfiintarea contractului; daca este vb de un bun mobil corporal, nesupus formelor de publicitate, conteaza daca tertul este sau nu de buna-credinta. Daca e de buna-credinta, in temeiul art 937 al (1) e proprietarul bunului deci nu poate fi atacat. Promitentul poate fi obligat la daune interese pe dreptul comun, instrainarea cu buna stiinta este echivalenta cu un dol, cu mentiunea ca in cazul dolului beneficiarul are dreptul nu numai la daunele previzibile ci si la cele previzibile iar in cazul instrainarii cu buna stiinta doar la cele previzibile).- art. 1669 al (1) - nu avem o practica judiciara care accepta ideea ca promisiunea trebuie sa imbrace aceiasi forma ca si contractul (opinie criticabila care se sustine si in doctrina ca nu trebuie sa imbrace aceiasi forma) al (2) dreptul la actiune se prescrie in termen de 6 luni de la data la care contractul trebuia incheiat (prescriptia se refera stric la pronuntarea Hot nu la acordarea de daune-interese) este o dif intre situatia in care termenul e unul oarecare si sit in care termenul este esential (daca nu este esential termenul de 6 luni curge de la momentul in care este pus in intarziere debitorul). pact afectat de o conditie suspensiva ex. se incheie pactul, beneficiarul are dreptul sa ridice optiunea daca va obtine un credit pt plata pretului, creditul este obtinut la 1 an de la incheiere. Desi conditia produce efecte retroactive, de la acst termen incepe sa curga termenul de 6 luni. Actiunea nu poate fi introdusa mai devreme deoarece nu s-a nascut dreptul. termenul curge de la data refuzului ex. am termenul de 5 luni care trebuie sa inchei contractul, il solicita promitentul pe beneficiar iar acesta refuza, termenul curge de la momentul refuzului (atunci se naste dreptul la actiune)- pe de-o parte avem Pactul de optiune din care se naste in favoarea beneficiarului dreptul ca prin acceptarea ofertei puse la dispozitia lui de catre promitent sa se nasca contractul de vanzare si avem aceasta situatie care rezulta din art. 1669 al (3) in care acceptarea beneficiarului nu mai poate duce la formarea vanzarii (de aici rezulta ca nu poate obtine perfectarea vanzarii daca se opune promitentul decat daca se pronunta instanta de judecata), ajung la perfectarea vanzarii prin Hot. Jud. - reglementare lipsita de logica si prin pactul de optiune si prin promisiunea unilaterala ajung la perfectarea contractului, insa in ultimul caz prin Hot.Jud. ideea legiuitorului se pare ca a fost urmatoarea: daca nu ai respectat forma prevazuta de lege pt contract in cazul Pactului, atunci sa ai posibilitatea sa apelezi la promisiune al (4) 1669 angajamentul ferm este din partea cumparatorului - in aceasta ipoteza nu mai exista obligatia de a nu instraina bunul, in aceasta ipoteza nu exista nici indemnizatie de indisponibilizare deoarece aici nu mai functioneaza indisponibilizarea- art. 1670 - reprezinta avans - articolul vrea sa spuna ca nu e arvuna

Curs 8Vanzarea pe incercate si vanzarea pe gustate

Vanzarea pe incercate- art. 1681 - exista un acord cu privire la elementele esentiale ale vanzarii: lucru vandut si pret, dar contractul este afectat de o conditie suspensiva care consta in verificarea bunului si corespunderea calitatilor acestuia cu calitatile in privinta carora partile l-au incheiat- fata de vz pe gustate - calitatile bunului corespund obiectiv cu ceea ce s-au inteles partile contractul este valabil incheiat cu efecte de la data incheierii contractului initial, pentru ca este vorba de o vanzare sub conditie suspensiva. Ex. merg sa cumpar un costum, il probez - nu e vorba de vanzare pe incercate deoarece nu exista un acord cu privire la vanzare. Exista din partea vanzatorului o oferta , dar asta nu ma obliga la nimic. (In caz de comanda, vorbim de o antrepriza, sau vanzarea unui bun viitor in caz ca materialul este furnizat de croitor)- a nu se confunda vanzarea pe incercate la care se refera articolul anterior cu incercarea unor bunuri pentru a le cumpara sau nu. Exista incercare si intr-o situatie si in cealalta, dar nu exista vanzare. Nu exista acord de vointe daca doar am incercat un costum.Ex. sit in care exista un acord prin care o firma de autoturisme vinde un autoturism unui client, care pentru a incerca calitatile acelui bun, cumpara bunul si incepe sa il foloseasca. In aceasta situatie, exista o incercare a bunului, dar exista si o vanzare propriu-zisa , iar in privinta intentiei de a cumpara ulterior bunuri de aceeasi natura si calitatea de la firma de la care a achizitionat autoturismul, nu exista acordul la incheierea vanzarii.- art 1682 - vz pe incercate - exista acordul si din partea vanzatorului, si din partea cumparatorului de a incheia contractul de vanzare al (2) partile nu au stipulat un termen de vanzare iar cumparatorul a preluat bunul, terc cele 30 de zile fara sa spuna ceva, se considera ca bunul corespunde, contractul format este pe deplin valabil, exista o conditie indeplinita, astfel vanzarea isi produce efectele potrivit legii. al (3) difera de la caz la caz; norma supletiva, care prezuma ca este vorba despre o vanzare pe incercate daca partile stipuleaza ca vanzarea este de aceasta natura, fara a mai preciza altceva.

Vanzarea pe gustate- fata de vanzarea pe incercate, nu exista un acord ferm cu privire la vanzare ci exista doar o oferta sau un pact de optiune- obiectul e constituit de bunuri susceptibile de a fi gustate : ulei, vin etc.- cumpararea de la supermarket - nu trebuie gustate, se presupune ca cel care cumpara, cunoaste calitatile produsului din moment ce plateste la casierie. Sigur ca se poate intampla ca un vin de exemplu sa fie otetit din cauza capacului pus necorespunzato aici putem vorbi de o predare neconforma si prevederile speciale din cadrul consumului.- rezultatul incheierii contractului depinde daca ii place sau nu cumparatorului (la fel si in cazul vanzarii pe incercate), contractul nu este format pana cand cumparatorul sau prezumtivul cumparator declara ca a gustat si ca este convins; cumparatorul nu are nicio obligatie de a prelua bunul, cum este in cazul vanzarii pe incercate- mostre sau esantion - ex. reprezentantul firmei care doreste sa cumpere verifica o mostra sau un anumit esantion, si spune ca doreste sa cumpere 1000 litri. contractul este format si se poate pune problema ca la momentul cand este predata cantitatea de vin , vinul corespunde sau nu cu esantionul. Daca ceea ce s-a livrat nu corespunde calitatilor esantionului, se pune problema predarii neconforme, pentru ca aceasta trebuie sa fie exacta esantionului.- daca intelegerea nu a inclus si pretul, contractul ar putea fi considerat incheiat daca din uzante se arata ca partile au dorit sa incheie contractul, adica o vanzare efectiva. Daca rezulta ca este doar o intentie de negociere, sau un simplu acord de principiu, atunci nu e vorba de vanzare

Viciile de consimtamant- validitatea contractuluiconditionata de un consimtamant valabil exprimat, un consimtamant care sa nu fie viciat de eroare, dol sau violenta.- art. 1204 - consimtamantul partilor - serios (cu intentia de a incheia contractul), liber (cand nu e afectat de eroare, dol sau violenta), exprimat in cunostinta de cauza (obligatia de informare care sub regimul VCC nu avea corespondent intr-un text de lege)

1. Eroarea- VCC prevedea ca nu atrage nulitatea decat atunci cand cade asupra substantei obiectului conventiei. - initial aceasta substanta era considerata substanta materiala (ex un inel de aur care in realitate era un inel de bronz), ulterir au aparut si alte elemente (o anumita calitate a bunului)- art. 1207 NCC nu mai vorbeste despre eroarea asupa substantei obiectului conventiei, ci vorbeste despre eroarea esentialaVCC - se considera in mod unanim ca trebuie facuta distinctie intre asa-zisa eroare obstacol si eroarea asupra substantei contractului. Eroarea obstacol aparea atunci cand vointele partilor nu se intalneau: o parte credea ca incheie un contract de vanzare, si alta credea ca a incheiat o intretinere, ceea ce atragea nulitatea absoluta pornindu-se de la premiza ca lipseste consimtamantul.- NCC ceea ce era eroare obstacol anterior azi este eroare esentiala. - art. 1207 al (1) - o forma perfectionata a reglementarii erorii fata de reglementarea anterioara. eroarea este o credinta gresita asupra ceva, dar ca sa produca efecte juridice, trebuie pe de-o parte sa fie esentiala, adica importanta si pe de alta parte, trebuie sa fie vorba de un element asupra caruia partile s-au inteles ca e un element esential al (2) pct. 1 - in esenta e vorba de ceea ce in VCC era eroarea obstacol- situatii care sub aparenta unei intelegeri intre parti, in realitate nu era vorba despre o asemenea intelegere: o parte credea ca incheie vanzare, cealalta intretinere, sau o parte credea ca e vorba de imobilul x, iar cealalta parte, credea ca e imobilul y. - trebuie sa avem in vedere faptul ca in conformitate cu art 1225 ( 1) NCC, obiectul contractului il constituie operatiunea juridica precum vanzarea, locatiunea, imprumutul etc. In NCC, s-a acceptat ideea unei diferente intre obiectul contractului si obiectul unei obligatii. Obiectul prestatiei sau obligatiei = ceea la ce se obliga partile. La vanzare: vanzatorul are obligatia de a preda bunul si sa garanteze pentru evictiune. Cum obiectul contractului il constituie operatiunea juridica, inseamna ca in cazul erorii asupra naturii sau obiectului contractului, acestea sunt lucruri identice. Daca te-ai inselat asupra naturii, te-ai inselat si asupra obiectului.In VCC, eroarea obstacol nu era considerata un viciu de consimtamant, ci un motiv de nulitate obiectiva. Azi se sustine ca este vorba despre un viciu de consimtamant. al (2) pct. 2 - rezulta ca in privinta identitatii obiectului prestatiei si a unei anumite calitati a acestuia , ori a unei alte imprejurari considerata esentiala de catre parti, in absenta careia contractul nu s-ar fi incheiat, este suficient sa se dovedeasca existenta unei greseli din partea unei parti contractante.- art. 1207 al (2) avem in vedere nu obiectul sau natura contractului, ci obiectul sau natura prestatiei. Ceea ce era valabil sub VCC cu privire eroarea asupra obiectului contractului este valabil si in prezent . Ex. obiectul era constituit de un apartament si apartamentul se dovedea impropriu locuirii, poate fi vorba despre o astfel de eroare. Mai poate fi vorba despre anumite calitati ale bunului, asupra carora partile au convenit, de pilda se incheie o conventie care are ca obiect un cal de curse si calul respectiv nu face fata solicitarilor, deoarece este unul de tractiune. Aici putem vorbi despre o eroare esentiala asupra obiectului prestatiei. Eroarea asupra identitatii obiectului prestatiei poate fi: unilaterala (are credinta gresita) sau bilaterala (o parte crede ca este vorba despre un bun, cealalta crede ca este vorba despre un alt bun).Ex: obiectul vanzarii este un adapost pentru cai. Vanzatorul crede ca ceea ce instraineaza este constructia propriu-zisa, iar cumparatorul crede ca va primi si fisierul cu lista clientilor. Solutia este aceea a anularii partiale a contractului cu consecinta reducerii corespunzatoare a pretului.- eroarea supra unei calitati a obiectului obligatiei, sau asupra unui element considerat esential de catre parti, priveste acele calitati sau elemente fara de care contractul nu s-ar fi putut incheia. De exemplu la vanzare se refera la lucrul vandut si la pret. Ex: Cand obiectul obligatiei este transferul proprietatii unui tablou, pe care cumparatorul considera ca apartine unui mare maestru, iar ulterior se dovedeste ca nu este asa, avem de- a face cu o eroare esentiala. Sigur ca eroarea poate sa apara si din partea vanzatorului, el crezand ca vinde un tablou oarecare , si ulterior se dovedeste ca este unul de mare valoare. - art. 1207 al. (2) pct. 2 - este vorba despre contractele intuitu personae deoarece aici este esentiala identitatea persoanei sau calitatile acesteiaEx. o donatie, o persoana vrea sa o gratifice pe alta. Si la contractul de vanzare, chiar daca nu e unul intuitu personae, partile pot sa isi ceara un astfel de caracter, si atunci conteaza identitatea sau calitatile persoanei cu care se incheie contractul: o persoana vrea sa vanda un caine comunitar unui iubitor de animale, iar persoana care cumpara se dovedeste a nu avea aceasta calitate. Contractul poate fi anulat pentru o astfel de eroare.- in cazul vanzarii partile pot esentializa si alte elemente in afara de lucrul vandut si pretLa fel si in cazul obiectului prestatiei: ex. obiectul - un apartament , iar dupa ce a fost cumparat, cumparatorul a observat ca e nesonorizat si a cerut anularea contractului. Pentru ca nu s-a dovedit ca partile au esentializat aceasta cerinta, actiunea reclamantului a fost respinsa. - trebuie sa existe o culpa neindoielnica in privinta elementelor neesentiale. In privinta elementelor esentiale, nu mai trebuie sa se demonstreze nimic: obiectul vanzarii este o ambarcatiune care se scufunda la prima iesire pe mare. Sigur ca imi asum riscul in cazul in care cumpar o corabie a vikingilor, sau un automobil de colectie care ar putea fi prea vechi.- viciile de consimtamant, dovada se poate face cu orice mijloc de proba- art. 1207 al (3) eroarea de drept in categoria erorilor esentiale Ex. o persoana instraineaza un bun unei alte persoane in credinta ca cel caruia ii instraineaza are un drept de preemptiune legala si in realitate nu are. - art. 1207 al (4) prevede ca eroarea care priveste simplele motive ale contractului nu este esentiala cu exceptia cazului in care asemenea motive au fost considerate hotaratoare.- VCC se discuta daca e necesar ca ambele parti sa stie care elemente sunt esentiale. A nu se confunda aceasta chestiune cu cerinta ca partea care nu este in eroare sa fi cunoscut ca cealalta parte incheie contractul fiind in eroare. Nu e o conditie a acordarii sanctiunilor specifice erorii, cerinta ca ambele parti sa fie in eroare. Este posibil ca numai o parte sa fie in eroare. - in ipoteza in care doar una dintre parti este in eroare si cealalta nu este, s-ar putea pune si problema dolului prin reticenta, dar numai in situatia in care functioneaza obligatia de informare.- la al (1) eroarea se cere daca cealalta parte stia sau trebuia sa stie ca faptul asupra caruia a purtat eroarea era esential pentru incheierea contractului. Este un lucru sa se stie ca un element este esential pentru incheierea contractului, fie ca sunt elemente obiectiv sau subiectiv esentiale, si alta este ca ambele parti sa se afle in eroare.- art. 1208 al (1) cel putin in principiu, cel caruia i se poate imputa faptul ca a ajuns sa fie in eroare, nu poate invoca anularea. Cel ce se afla in culpa, fie ca e vorba de neglijenta, imprudenta sau dintr-o greseala grava nu se informeaza, in ipoteza in care este vorba despre o situatie in care vorbim de o eroare obstacol: o parte crede ca e vanzare, alta ca e intretinere- daca avem art 1208 in vedere, contractul ar fi valabil si ar produce efecte. Intr-o asemenea ipoteza poate fi vorba si despre o lipsa a cauzei contractului din punctul de vedere al celui care chiar din culpa a cazut in eroare. al (2) - situatia in care un text sau altul nu este foarte clar. Textul de la vanzare, este unul accesibil, previzibil si neinterpretabil, dar in situatiile in care pot surveni indoieli, poate fi invocata eroarea de drept.- art. 1209 - eroarea asumata - acele situatii in care intr-o forma sau alta, partile sau una dintre parti si-au asumat riscul.Ex. o persoana care cumpara un tablou atribuit lui Rembrandt, nu poate avea pretentia ca acel tablou sa fie al lui. Si-a asumat riscul ca tabloul sa nu ii apartina, dar exista si situatia inversa in care tabloul chiar sa fie original, caz in care vanzatorul nu poate sa vina sa ceara bani in plus. in acest caz, partile fac din acest contract unul aleatoriu, situatie in care niciuna dintre parti nu poate veni sa invoce eroarea daca se dovedeste in final fie ca tabloul apartine lui Rembrandt, fie ca nu.- art. 1210 - simpla eroare de calcul nu atrage anularea contractului, ci numai rectificarea, afara de cazul in care concretizandu-se intr-o eroare asupra cantitatii, a fost esentiala pentru incheierea contractului. Eroarea de calcul trebuie corectata la cererea oricareia dintre parti.- art. 1208 - eroarea nescuzabila Ex. o parte achizitioneaza intreaga cantitate de marfa aflata pe un vapor, si in loc sa ii iasa 1000 de tone, cat putea fi incarcata in functie de volumul vasului, ii ies 1500 tone. Raportandu-ne la art 1208, se pot ridica probleme in anumite situatii, facandu-se corelarea cu discpozitiile legale , pentru ca aici vorbim de cantitate! Daca era vorba de o cantitate mai mica si de simple erori de calcul, se facea rectificarea.- art. 1211 - eroarea de comunicare sau de transmitere Ex. o oferta de vanzare a unui imobil, constatandu-se ca dintr-o eroare de manevrare a dischetelor, pretul in loc sa fie x, a fost altul. In conditiile in care s-a dovedit o astfel de eroare, contractul a fost anulat la cererea vanzatorului.- art. 1212 - invocarea erorii cu buna credinta partea care este victima unei erori nu se poate prevala de aceasta contrar exigentelor bunei-credinte. nu poate sa abuzeze de acest drept, nu poate sa ceara anularea daca se dovedeste ca nu are un interes anume personal, ci ca vrea sa ii faca rau celuilalt, sau ca procedeaza de o maniera excesiva si nerezonabila art 15(2) NCC- abuzul de drept. in cazul in care este solicitata anularea in mod abuziv, nu este acordata de instanta, dar conditia este sa se dovedeasca abuzul de drept in conditiile art 15 NCC- art. 1213 - adaptarea contractului - se refera la situatie in care o astfel de adaptare este posibila, dar de pilda atunci cand s-a vandut un tablou ca apartinand lui Picasso, si in realitate nu este, textul nu are aplicabilitate.

2. Dolul- art. 1214 - textul se refera la obligatia de informare, adica la acele situatii in care exista obligatia de informare in sarcina unei parti si in mod fraudulos aceasta nu il informeaza pe celalalt, lasandu-l sa incheie contractul aflandu-se in eroare.Ex: un asociat la o societate comerciala a decedat si mostenitorii care nu cunosteau societatea respectiva, au fost contactati de administratorul firmei si au incheiat contracte prin care au cesionat partile sociale mostenite si ulterior, la putin timp dupa data incheierii actului de cesiune, s-a dovedit ca administratorul cunoscand situatia reala a societatii care in spetele respective era foarte buna, a vandut actiunile respective la preturi mult mai mari decat cele pe care le-a platit el cesionarilor care nu detineau informatiile respective. intr-o astfel de ipoteza, exista un dezechilibru intre posibilitatile partilor de a se informa asupra obiectului contractului, si un astfel de dezechilibru da nastere in sarcina celui care detine informatiile, sa il informeze pe celalalt pentru ca altfel, cade sub incidenta dolului prin reticenta, astfel incat pot surveni sanctiuni- anularea si acordarea de daune interese.- Nu in orice situatie exista obligatia de informare!!! De ex intr-o speta in care o persoana care detinea mai multe zeci de fotografii ale unui fotograf renumit, a vandut unui cumparator, un numar de cateva zeci din acestea la un pret oarecare. Ulterior, cumparatorul a aflat ca acel fotograf e foarte cunoscut si ca valoarea fotografiilor este mult mai mare decat sumele pe care le-a platit el pentru achizitionarea lor de la vanzator, si le-a si vandut mai departe unor terti, obtinand sumele respective.La un an dupa cele intamplate, vanzatorul l-a cautat pe cumparatorul initial, si a propus din nou spre vanzare o alta cantitate din fotografii de acelasi fel. Cumparatorul l-a lasat sa ii vanda la preturile respective si el le-a vandut din nou obtinand un profit. Casatia franceza i-a respins actiunea vanzatorului, deoarece spre deosebire de ex cu administratorul, care numai el detinea informatiile respective, deci nu aveau de unde sa le obtina mostenitorii, aici nu se poate retine o obligatie de informare.- Existenta obligatiei de informare subzista doar in ipoteza in care exista un dezechilibru inre posibilitatile partilor. De cele mai multe ori exista intre profesionisti si consumatori, (prevederi speciale din dreptul consumului) dar gasim si situatii in care obligatia de informare subzista si in raporturile dintre profesionisti. Informatiile de care are nevoie partea care invoca existenta obligatiei de informare sa nu ii fie accesibila, nu absolut imposibil de a avea acces la ele. in cazul administratorului - existenta unui dezechilibru in privinta posibilitatilor de informare, astfel incat atitudinea administratorului care a cumparat actiunile, a fost sanctionata, in speta cu fotograful - cel care a vandut era obligat sa se informeze si singur, nu erau informatii care sa fie numai la dispozitia cumparatorului.Nu putem pune egalitate intre neindeplinirea obligatiei de informare si existenta unui dol. Exista situatii in care o parte nu isi indeplineste obligatia de a informa din neglijenta, nu cu intentie. Dolul, conform art 1214 nu poate fi savarsit decat cu intentia de a insela. Sanctiuni pentru neindeplinirea obligatiei de informare: daune interese. Anularea nu poate fi obtinuta decat daca sunt intrunite conditiile dolului. Raspundere delictuala nu s-a incheiat contractul, ne aflam in faza pre contractuala.Exista obligatia din partea tuturor care incheie contracte de a se informa, daca acest lucru este posibil. Daca nu se pot informa cu mijloace obisnuite, vorbim de incalcarea obligatiei de informare.- art. 1214 al (2) - trebuie sa avem in vedere existenta unei credinte gresite in legatura cu ceva care are legatura cu esenta contractului, fie cu elementele obiective- esentiale, fie cu elementele subiective ridicate la rangul de esential. spre deosebire de eroarea esentiala, cand este vorba despre dol, nu se mai cere ca elementul sa fie unul esential.Daca manevrele de inducere in eroare s-au referit la pret, eroarea asupra pretului nu este o eroare esentiala. Nu poate veni o parte sa spuna ca a avandut bunul pe un pret mult prea mic fata de pretul real si sa ceara anularea contractului lucru nepermis deoarece ar fi afectat circuitul civil, avem reglementari exprese care se refera la leziune. Leziunea nu poate fi invocata decat in conditiile pretului lezionar. Daca pe temeiul erorii s-ar invoca orice diferenta de pret, nu ar mai avea rost reglementarea referitoare la leziune care este totusi restrictiva.La majori, diferenta trebuie sa fie peste jumatate din valoarea bunului.La dol, daca manoperele dolosive privesc pretul sau alt element care nu este esentializat de parti, se poate obtine anularea dovedindu-se ca au existat manoperele de inducere in eroare fara ca eroarea sa fie esentiala. Asta nu inseamna ca dolul nu trebuie sa se refere la o situatie in care manoperele celui care a inselat nu au fost determinante pentru darea consimtamantului. sunt manopere dolosive acelea care este evident ca fara respectivele masinatiuni, cealalta parte nu ar fi contractat (adica sa fie determinante)Nu putem discuta de vicierea consimtamantului daca elementul respectiv era unul neutru, fara importanta: ex. culoarea masinii.- art 1214 al (3) - in principiu dolul poate fi invocat cand provine de la cealalta parte contractanta. Exista un text care se refera si la dolul comis de un tert, strain de contract. Atunci cand partea care profita de dol, actioneaza nu direct, ci prin interpusi, faptele acestora sunt ca si faptele celui in numele si pe seama caruia actioneaza. Este firesc ca faptele acestora sa se repercuteze pe numele celui in seama caruia au actionat.- art. 1214 al (4) - dolul nu se presupune , trebuie dovedit in fiecare situatie.- art. 1215 - dolul comis de un tert; al (1) - daca operatiunile de inducere in eroare au fost savarsite de un tert, si nu de cocontractant, nu se pot invoca sanctiunile specifice dolului de catre cel care are interesul decat daca dovedeste ca cealalta parte a cunoscut ca tertul a actionat de o maniera dolosiva; al (2) - tertul va fi tras la raspundere pentru o fapta ilicita. In ipoteza in care nu se poate dovedi ca cealalta parte contractanta care nu a comis manoperele dolosive, nu a cunoscut savarsirea manoperelor, nu se poate cere anularea contractelor.La donatie, fiind un act cu titlu gratuit, donatarul nu se mai afla ca si in cazul unui act cu titlu oneros, si suporta actele savarsite de un tert.

18