Analiză economică şi financiară – Curs 6

3. Analiza eficienţei resurselor umane.a. Caracterizarea generală a eficienţei folosirii resurselor umane;b. Analiza legăturii dintre productivitatea medie şi productivitatea marginală;c. Analiza complexă a productivităţii medii.

a. Caracterizarea generală a eficienţei folosirii resurselor umane

Se face pe baza unui sistem de indicatori (!vezi matricea indicatorilor de eficienţă a resurselor umane), dintre care cei mai folosiţi sunt:

Analiza productivităţii se face pe baza mărimilor absolute, a mărimilor relative şi a corelaţiilor ce se formează între indicii productivităţii şi indicii altor indicatori.

Principalele corelaţii ce trebuie urmărite sunt:

1.

această corelaţie semnifică modificări în structura personalului în sensul creşterii ponderii personalului operativ în total personal.

; ; ;

2.

semnifică o scădere a ponderii personalului operativ în favoarea personalului de administraţie şi conducere.

3.

cele două categorii de personal (operativ şi administrative-conducere) au rămas constante sau s-au modificat în acest ritm.

4. o creştere a timpului de lucru exprimat prin numǎr de zile lucrate

z =

1

5. o scǎdere a timpului de lucru exprimat prin numǎr de zile lucrate

6.

gradul de înzestrate tehnicǎ a muncii

dinamica gradului de înzestrare tehnică a muncii a devansat dinamica productivităţii medi. Situaţia se apreciază ca normală pentru anul în care s-a făcut investigaţia, deoarece efectele investiţiei se vor regăsi în viitor. Dacă întreprinderea se află în faza de demaraj (creştere), o asemenea situaţie este justificată. Pentru o întreprindere aflată în maturitate sau decline, corelaţia de mai sus semnifică fie o orientare deficitară a politicii de investiţii spre elementele care nu au susţinut exploatarea, fie o utiliare ineficientă a capacităţii de producţie.

7. orientarea politicii de investiţii spre mijloace care nu au susţinut

exploatarea

8. politica de investiţii a fost orientatǎ spre mijloace care au

susţinut exploatarea9. ineficienţa mijloacelor fixe totale

Ef =

b. Analiza legăturii dintre productivitatea medie şi productivitatea marginalăÎn teoria economică, eficienţa muncii este exprimată şi pe baza mărimilor marginale (Wmg).

Productivitatea marginală reprezintă sporul de producţie realizat prin creşterea cu o unitate a timpului de muncă.

Productivitatea marginală nu poate fi folosită ca indicator de sine stătător în procesul decizional, şi se foloseşte în corelaţie cu productivitatea medie.

Aplicaţie.Calculaţi productivitatea medie ( ) şi productivitatea medie marginală ( ). Reprezentaţi

grafic cele două curbe şi explicaţi evoluţia lor. Optimizaţi capacitatea de producţie. În ce măsură rezultatele unei asemenea analize pot constitui baze de fundamentare a deciziilor.

2

T (Ns) Qex (buc)

e =

290 10.000 34,5 - -300 12.000 40 200 5310 15.000 48,4 300 6,2320 20.000 62,5 500 8330 24.200 73,3 420 5,7340 28.100 82,6 390 4,7350 31.200 89,1 310 3,5360 33.250 92,4 205 2,2370 34.150 92,3 90 0,97380 35.000 92,1 85 0,92390 34.600 88,7 -40 -0,45400 34.000 85 -60 -0,7

33.250 – capacitatea maximă

T

Cele două curbe au aceeaşi tendinţă. De creştere, ating un punct de maxim, şi apoi de scădere.

Există diferenţe semnificative între cele două curbe: panta curbei Wmg este mai accentuată decât panta ;

Wmg ia şi valori negative, spre deosebire de care ia numai valori pozitive.

Corelaţia dintre cei 2 indicatori poate fi utilizatǎ în procesul de producţie pentru optimizarea capacitǎţii de producţie şi în acest scop se calculeazǎ coeficientul de elasticitate.

3

zona η ↑ zona η ↓ zona η −

e = , care are urmǎtoarele semnificaţii:

e ≥ 1 întreprinderea se aflǎ în zona randamentelor crescǎtoare 0 < e < 1 întreprinderea se aflǎ în zona randamentelor descrescǎtoare e < 0 întreprinderea se aflǎ în zona randamentelor negative

Observaţie. Folosirea metodei marginale are semnificaţie în sectoarele primare, în agriculturǎ şi industria

extractivǎ şi în întreprinderile monoproductive.

c. Analiza complexă a productivităţii medii.1. Analiza factorilor determinanţi ai productivitǎţii medii2. Consecinte economico-financiare ale modificǎrii productivitǎţii muncii asupra

principalilor indicatori3. Rezervele de creştere a productivitǎţii muncii ( ! de cǎutat )

1. Analiza factorilor determinanţi ai productivitǎţii medii

Principalele modele de analizǎ a productivitǎţii sunt: legǎtura dintre timpul de muncǎ şi productivitatea muncii

1. 1.

2. 2.

3.

legǎtura dintre gradul de înzestrare tehnicǎ a muncii şi productivitatea muncii

;

∆ 1. ∆Gîtm ; ∆ 1. ∆Gîtm 2. ∆Ef 2. ∆s 3. ∆Ef

∆ 1. ∆Gîtm 2. ∆s 3. ∆Ef 4. ∆Gvp → gradul de valorificare a producţiei

4

se utilizeazǎ în sfera distribuţiei

∆ 1. ∆Gasmf – gradul de asigurare a salariaţilor cu marfǎ 2. ∆v – viteza de rotaţie a mǎrfurilor

gti – structura timpului de muncǎ pe centre de analizǎ wi – productivitatea muncii pe structurile implicate în calcul

∆ 1. ∆gti =

2. ∆wi =

;

recalculatǎ

2. Consecinte economico-financiare ale modificǎrii productivitǎţii muncii anuale asupra principalilor indicatori

Qex

∑ cht

x

∑ chv

x

∑ chs

x

x 1000

5

x 100

RE

Rc = 100

RE = Ns x

S

S – stocuri

Analog şi pentru consecintele modificǎrii zilnice în principalii indicatori:

Qex

∑ chv

6