ANALIZA DISCURSULUI PUBLICCursurile 3-4 (26 octombrie, 2 noiembrie 2016)

Limbajul politic – caracterizare generală. Tipologia discursului politic

Discursul public • performat în spaţiul public (vs. privat)• de interes larg• reflectă şi formează opinia publică [în funcţie de obiect şi /sau actori]

Discurs politic – al instituţiilor, actorilor [în funcţie de spaţiul de comunicare]

Discurs jurnalistic - în mass-media Discurs al indivizilor, al cetăţenilor – azi, foarte vizibil în internet (asociaţii civice, manifestaţii, petiţii etc.)

- interferenţe:Discurs publicitarDiscurs juridicDiscurs religios

Limbaj, discurs, politică1. Limbaj, discurs, politică2. Caracteristici ale discursului politic

Caracterul intrinsec argumentativ/persuasiv al DPRelaţia cu ideologiaCaracterul instituţionalApelul la implicitEufemizareaAccesibilitatea şi clişeizareaLexicul evaluativ; cuvintele-embleme

3. Tipuri de discurs politic4. Direcţii de cercetareAnexa – limbajul politic românesc

 

1. Limbaj, discurs, politică• Discurs politic = totalitatea formelor de comunicare

(verbală) din sfera politicii„practici discursive” – alcătuiesc realitatea socială

(Foucault) • Politica – activitate de limbaj: dezbatere, deliberare,

negociere, apel, îndemn etc.- nu numai limbaj: acţiune politică

Edelman (1985: 10): „political language is political reality”.

Bayley (2005) “politics and language are inextricably linked”; “Politics is one of those spheres of institutional life in which language is largely, although not exclusively, constitutive of its actions”

- risc de devalorizare- risc al relativismului extrem

• Politica: competiţie pentru putere, dominaţie vs. artă a negocierii între interese divergente şi a guvernării

• Limbaj politic- inventar de trăsături stabile

Funcţii dominante; situaţia de comunicare prototipică

• - funcţia conativă (persuasivă): vizează să modifice opinia sau /şi să determine acţiunea unui destinatar (grup)

• - emiţătorul = reprezentantul unui grup (> preferinţa pentru persoana I plural: noi)

• - destinatarul – foarte larg• - nu este un stil foarte individualizat din punct de

vedere lingvistic: este totuşi definit prin domeniu (politica – o activitate de limbaj)

• Limbajul politic nu are, din perspectiva stilisticii

funcţionale, o individualitate clar marcată: se identifică în bună măsură cu limbajul standard, seamănă foarte mult cu limbajul jurnalistic – care îl preia, dar îl şi influenţează –, utilizează un inventar de termeni specifici, dar nu o terminologie riguroasă, interferează cu limbajul juridic (mai ales în activitatea parlamentară) şi cu cel administrativ (în guvernare, în administraţie). Greu de definit printr-o listă de trăsături pur lingvistice (lexicale şi morfosintactice), limbajul politic este totuşi uşor de identificat prin raportare la domeniul de utilizare şi la situaţia de comunicare, care determină asocierea unui vocabular specific cu o serie de strategii discursive.

• Situaţia comunicativă prototipică presupune un locutor individualizat, dar care nu vorbeşte în nume propriu, ci ca reprezentant al unui grup şi care se adresează unui public cât mai larg. Între funcţiile limbajului, funcţia conativă este cu siguranţă decisivă.

2. Caracteristici ale discursului politic2.1. Caracterul intrinsec

argumentativ/persuasiv al DP • modificarea opiniilor, a atitudinilor > acţiune• argumentare / persuasiune• mijloace raţionale + emoţionale • persuasiune / manipulare (distorsiune,

duplicitate, propagandă, minciună)•  Sălăvăstru 1999: caracter imperativ

caracter polemic Caracter conflictual. Violenţa.

• dificultatea studierii obiective

Soluţii:• contextualizare• neutralitate a tonului• multiplicarea punctelor de vedere

2.2. Relaţia cu ideologia• - mai multe accepţii ale ideologiei (sens restrâns,

sens larg)- evaluare negativă sau neutră.- - avantaje şi dezavantaje • -utilizarea curentă: negativă, polemică (ideologia

ca sistem articulat, simplificator, impus prin propagandă şi/sau prin forţă)

• - conceptul neutru şi descriptiv (ideologia ca ansamblu de idei, opinii, valori din sfera politică; concepţie, viziune asupra realităţii sociale şi politice).  

• set de idei şi credinţe relativ stabile, împărtăşite de anumite

grupuri sociale (excluzându-se deci opiniile strict individuale), care acţionează în domeniul social şi politic şi au un caracter explicit, articulat (dar nu neapărat logic şi coerent).

În anumite momente istorice şi contexte politice, ideologia se consolidează şi se rigidizează, devenind în mod programatic obiect al propagandei şi al îndoctrinării.

„The concept of ideology is often used in the media and the social sciences, but it is notoriously vague. Its everyday usage is largerly negative, and typically refers to the rigid, misguided, or partisan ideas of others: we have the truth, and they have ideologies” - T. A. van Dijk, “Politics, ideology and discourse”, în Keith Brown (ed.), Encyclopedia of Language and Linguistics, ed. a II-a, Oxford, Elsevier, 2005, p. 728.

Relaţia limbaj-gândireipoteza Sapir-Whorf (principiul relativităţii

lingvistice)

• limbajul influenţează gândirea • diferenţele de limbaj > diferenţe în gândire• prin influenţarea limbajului – influenţarea

gândirii + a comportamentului

• - gândirea – total dependentă de limbaj?• - e posibilă condiţionarea/modificarea gândirii

prin modificarea limbajului? 

Edward Sapir (1884 – 1939), Benjamin Lee Whorf (1897-1941)

argumente contra:

• universaliile cognitive• traducerea• creativitatea

George Orwell 1903 – 1950) Nineteen Eighty-Four (1949)• - Newspeak, Doublethink• Ministry of Truth (Minitrue),

thoughtcrime• Ministry of Peace (Minipax)• Ministry of Love (Miniluv)• - anexa: principiile de alcătuire a

“Nouvorbei” Politics and the English

Language (1946)• - metafore clişeizate – cuvinte

lungi – cuvinte inutile – pasivul – jargonul ştiinţific

N. Chomsky

•“problema orwelliană a limbajului” = cum putem şti atât de puţin când avem atâtea dovezi –

•metoda disputei aparente

2.3. Caracterul instituţional

- autoritate, reguli- legitimitate

- Ex.: discursul parlamentar 

2.4. Apelul la implicit

- discurs aluziv, subînţeles, dependent de context

• Sălăvăstru 1999: ambiguitate intenţionată; caracter disimulat

Exemplu:• 21 martie 2007 • Traian Basescu: Domnule presedinte, doamnelor si domnilor (rade),

ca e o doamna! Temele de interes au fost comunicate prin adresa prin care s-a facut invitatia. M-ar interesa o viziune a dvs. asupra situatiei politice, eventuale solutii, daca este sau nu criza, pentru ca sunt abordari diferite in spectrul politic.

• Dan Voiculescu: Da.• Traian Basescu: Niste prioritati in raport cu discutiile de acum doua

saptamani, daca sunt evolutii in problema modificarii legii electorale. Va rog, domn' profesor.

• Dan Voiculescu: Domnule presedinte, noi consideram ca Romania parcurge o criza politica si daca ne referim numai la faptul ca nu avem ministru de Externe, ca nu avem ambasadori numiti in capitale importante.

• Traian Basescu: Ambasadorii sunt la Parlament, domnule Voiculescu!

• Dan Voiculescu: Nu, vorbeam de criza politica, nu acuzam pe

nimeni. • Traian Basescu: Nu, va spuneam unde sunt ambasadorii (rade).

Sunt trimisi la Parlament, zece ambasadori, asteapta sa fie...• Dan Voiculescu: Da... Deci, noi consideram ca in Romania exista la

ora actuala o criza politica si am discutat in Biroul Politic, am analizat care sunt toate aspectele, variantele posibile pentru a iesi din criza politica, pentru ca pornim de la ideea ca aceasta criza politica nu poate face bine nimanui. Chiar daca, temporar sau pe termen scurt, unii castiga, altii pierd, pe termen mediu si per total Romania pierde. Analiza noi am luat-o un pic din urma, din momentul in care solutia imorala a permis formarea Guvernului in ianuarie 2005, moment cand noi am anuntat ca intram in aceasta guvernare pentru ca suntem hotarati ca Romania sa intre in Uniunea Europeana in 2007. Si tot atunci am spus ca dupa 1 ianuarie 2007 ne vom retrage din guvern, si atunci ne-am retras din guvern. Sigur ca am tinut cont si de recomandarea dvs. facuta public, cand ati spus ca daca Partidul Conservator vrea sa creasca, trebuie sa treaca in opozitie.

• Traian Basescu: Orice partid care vrea sa creasca trebuie sa treaca in opozitie.

• Dan Voiculescu: Asa este, numai ca unii inteleg, unii nu.

Noi am inteles si am trecut in opozitie.• Traian Basescu: (rade) Ar mai fi unu' care stiu eu ca ar

trebui sa treaca in opozitie (rade).• Dan Voiculescu: Din pacate, acolo noi nu avem nimic de

spus. Eventual, dvs.• Traian Basescu:• Nici eu nu am de spus nimic acolo, domnu'...

2.5. Eufemizarea

Sălăvăstru 1999:• - DP recurge mult la eufemism: pacificare, raid

aerian, disponibilizare, defavorizat, remaniat, reaşezarea preţurilor etc.

 Când i se vorbeşte frumos, românul mediu acceptă reaşezarea preţului la carburanţi, îmbunătăţirea preţurilor la alimente, recalcularea preţurilor la îmbrăcăminte şi corelarea chiriilor cu impozitul pe salariul ameliorat. Ce nu acceptă, în niciun caz, e scumpirea bruscă a biletelor la tramvai (AC, 43, 1995).

 

2.6. Accesibilitatea şi clişeizarea(A) Declaraţie politică intitulată "Lupta pentru ciolan". • După certurile permanente ale partidelor din Alianţa D.A., în care se

invocau diferenţe de viziune în ceea ce priveşte administrarea problemelor ţării, adevăratele motive au ieşit în cele din urmă la iveală. Acestea nu sunt altele decât lupta pentru ciolan, şi dorinţa fiecărui partid din Alianţă de a pune mâna pe cât mai mult din acest ciolan şi a nu împărţi nimic cu partenerul de guvernare. (....) Miza cea mare a acestor lupte crâncene între cele două partide este Oficiul pentru Privatizare, din cadrul Ministerului Economiei şi Comerţului, care deţine 135 de societăţi ce trebuie privatizate în perioada următoare; deci stupul cu miere din care să se înfrupte clientela politică. (cdep.ro)

(B)• „Cercetările subdomeniului pot contura traiectorii

multi-nivel şi multiparametriale sensibil îmbunătăţite cu privire la dezvoltarea socio-economică marcată de coeziunea multinivel în logica triunghiului oportunităţi – provocări – efecte pozitive reale”

• „Principalele disfuncţionalităţi privind coeziunea socio-economică şi cultural educaţională pot reprezenta oportunităţi de redefinire a provocărilor actuale a inovaţiilor pe axele sustenabilităţii şi eficienţei”.

2.7. Lexicul evaluativ; cuvinte-embleme

• - e folosit în mod predominant lexicul standard – chiar cu elemente colocviale (limbajul politic vizează accesibilitatea, cel puţin în unele dintre manifestările sale

• - are o terminologie proprie (globalizare, integrare, democraţie etc.), dar e folosită adesea (în discursul public) în mod imprecis

• - marea majoritate a termenilor au o puternică componentă evaluativă, ideologică (pozitiv / negativ), chiar afectivă, devenind simboluri, embleme: fascist / comunist; linişte / schimbare

• - simboluri, mituri, emoţii

termeni consensuali: terorişti european

- cuvinte pozitive: deschidere, transparenţă, credibilitate, charismă

- cuvinte negative: deliberat, sofisticat, cosmetizare, nostalgie

• „Răspândirea secretelor militare – un act deliberat de compromitere a României” (Gândul, 22.02.2006).

• „Puterea nu se poate lepăda de cea mai grea poate din moştenirile sale – obişnuinţa de a cosmetiza realitatea, de a minţi în beneficiul imaginii Guvernului” (Ş.P., Şedinţa Camerei Deputaţilor din 21.06.2002).

• „nostalgicii încrâncenaţi” (RL, 1062, 1993).

cuvinte-emblemă: schimbare // linişte roşu // portocaliu // verde[25 de ani / 45 de ani]; [13 iunie / 12-13 iunie]

- în 1990, cuvinte ale puterii (consens, emanaţie, linişte // destabilizare, neautorizat,legionar) vs. cuvinte ale opoziţiei (schimbare / nomenclatură)

• Ce s-a întâmplat / ce a avut locÎn decembrie 1989?

Să vorbim despre .......................... din decembrie 1989...

“evenimentele din decembrie”

„dogoarea din decembrie” (Adevărul, 82, 1990), „viforniţa din decembrie” (Naţiunea, 50, 1994), „vânzoleala din decembrie” (Cuvântul, 34, 1992), „învălmăşeala din decembrie” (AC, 45, 1992), „tiribomba din decembrie” (AC, 27, 1992), „aglomeraţia din decembrie” (RL, 1089, 1993), „zăpăceala din decembrie” (RL, 1868, 1996), „vâjâiala din decembrie” (RL, 1854, 1996), „Marea Revoluţie Socialistă din... Decembrie” (Phoenix, 37, 1990), „«marea aglomeraţie» din decembrie” (RL, 1025, 1993), „Măreţul Paricid din Decembrie” (AC, 45, 1992)

evenimentele din decembrie 1989 / Revoluţia din 1989 (polemici)

• „micul potop din

Decembrie” (p. 47),• „marele dopaj din

decembrie” (p. 59)• „digestia din decembrie”

(p. 94)• „marea înghesuială din

decembrie” (p. 84) etc. Mircea Dinescu (Pamflete

vesele şi triste, 1996):

Şedinţa comună a Camerei

Deputaţilor şi Senatului din 20 decembrie 2005:

• Revoluţie • „mişcarea revoluţionară

românească din decembrie 1989, pornită dintr-o revoltă transformată într-o revoluţie” (R. Theodorescu)

• „ceea ce s-a întâmplat în Decembrie 1989” (Crin Antonescu).

• „revoluţie, lovitură de stat, loviluţie” (id.).

www.cdep.ro/CAMERA DEPUTAŢILOR

Actorii politici şi ierarhia socială•Puterea Opoziţia•cetăţeanul de rând poporul Nea

Gheorghe •săraci sărăntoci amărâţi

amărăşteni sărmani defavorizaţi•ştabi baroni moguli mai-mari VIP-

uri lumea-bună

• Lexicul politic constituie o terminologie atipică, destul de

ambiguă şi imprecisă, în care termenii sunt interpretaţi prin grilele valorice specifice unor anumite grupări. Diferenţa esenţială dintre terminologiile propriu-zise ale limbajelor speciale (ştiinţifice, juridic, administrativ) şi cea politică stă în faptul că în aceasta din urmă conotaţiile pozitive sau negative ale cuvintelor joacă rolul esenţial. Desigur, ştiinţele politice urmăresc, ca orice alte ştiinţe, precizia; dar pentru discursul politic prototipic mult mai importantă este componenta evaluativă (uneori chiar afectivă) a lexicului. În lexicul politic sunt încorporate adesea mituri populare, cuvintele funcţionând ca simple embleme ale unor atitudini şi afilieri.

 • Cuvintele politicii încorporează mituri populare, aşa cum a

dovedit-o Edelman 1964 (cf. şi Geis 1987): „duşmanul care conspiră”, „conducătorul viteaz”, „uniţi vom câştiga” etc. Miturile politice asociază o explicaţie simplă cu o componentă evaluativă. Discursul politic cu largă adresabilitate face apel la valori general umane, cu o încărcătură afectivă ridicată: viaţa, familia, religia etc.

 

Semeniuc (2011): „cine-a tras în noi după 22?”, „ne trebuie 20 de ani ca să ştim ce e democraţia”, „ce-ai făcut în ultimii 5 ani?”, „măi dragă”, „măi animalule”, „sinergia faptelor”, „meandrele concretului”, „pariul cu agricultura”, „luminiţa de la capătul tunelului”, „iarna nu-i ca vara”, „baron local”, „capitalism de cumetrie”, „să îmi numere ouăle”, „sistem ticăloşit”, „almanahe”, „care este”, „goagal”, „Năstase-patru-case”, „Mătuşa Tamara”, „Să trăiţi bine!”, „prostănac”, „ciocu’ mic”, „Felix”, „păsărică”, „mogul”, „tonomat” etc.

- soluţia imorală- parşivel- politicieni, clasa politică; oficialităţi, guvern, guvernanţi- diversiune, decredibilizare - control, - obedient / disciplinat

3. Tipuri de discurs politic

• Limbajul politic prototipic este cel al discursurilor publice şi al dezbaterilor parlamentare; discursul campaniilor electorale se apropie de cel publicitar; există discurs politic publicistic, dar şi un limbaj al ştiinţelor politice. În studiile consacrate comunicării politice, discursul politic este clasificat în funcţie de rolurile politice ale protagoniştilor şi de situaţia de comunicare: se vorbeşte, de exemplu, de comunicarea prezidenţială, guvernamentală, de partid, de comunicarea politică locală, internaţională, electorală (Beciu 2002: 23–47). Diferenţele dintre aceste tipuri de comunicare ţin mai ales de inventarul de teme şi strategii specifice, fără a presupune obligatoriu diferenţe de limbaj.

• - limbaj diplomatic

• Sunt importante şi stilurile personale ale politicienilor: concis sau prolix, raţional sau emoţional, precis sau vag, simplu sau pretenţios, arhaizant sau modern, tensionat sau monoton etc.  

• - limbajul politic românesc s-a dezvoltat în secolul al XIX-lea în forma sa modernă (faze: Regulamentul organic, influenţă franceză, germană); probabil exista şi înainte, dar lipsesc atestări concludente

4. Direcţii de studiu“Analiza de conţinut” (content analysis); metoda cantitativă• Harold Laswell

• Lasswell, Harold D., Nathan Leites et al., Language of Politics: Studies in Quantitative Semantics, New York, George W. Stewart, 1949.

The language of power = limbajul deciziilor

• Why be quantitative?

• http://www.questiaschool.com/read/22851921

• CONTENTS • I. INTRODUCTION I. THE LANGUAGE OF

POWER--Harold D. Lasswell 3 II. STYLE IN THE LANGUAGE OF POLITICS--Harold D.Lasswell 20 III. VVHY BE QUANTITATIVE?--Harold D. Lasswell 40 II. TECHNIQUE IV. THE PROBLEM OF VALIDATING CONTENT ANALY SIS--Irving L. Janis 55 V. THE RELIABILITY OF CONTENT ANALYSIS CATEGORIES--Abraham Kaplan, Joseph M. Goldsen 83 VI. RECORDING AND CONTEXT UNITS--FOUR WAYS OFCODING EDITORIAL CONTENT--Alan Grey,David Kaplan, Harold D. Lasswell 113 VII. THE FEASIBILITY OF THE USE OF SAMPLES IN CONTENT ANALYSIS--Alexander Mintz 127 VIII. THE COEFFICIENT OF IMBALANCE--Irving L.Janis, Raymond Fadner 153 III. APPLICATIONS IX. DETECTION: PROPAGANDA DETECTION AND THE COURTS--Harold D. Lasswell 173 X. TREND: MAY DAY SLOGANS IN SOVIET RUSSIA, 1918-1943--Sergius Yakobson, Harold D. Lasswell 233 XI. INTERACTION: THE THIRD INTERNATIONAL ON ITSCHANGE OF POLICY-Nathan Leites 298 XII. INTERACTION: THE RESPONSE OF COMMUNIST PROPAGANDA TO FRUSTRATION--Nathan Leites,I. de Sola Pool 334 NOTES 382 -vii-

- cuvinte-cheie- stil: concis/prolix, repetitiv/variat, de

criză/ceremonial, concret/abstract, democratic (informal)/despotic (distant, formal)

- temele propagandei naziste- sloganuri de 1 Mai în URSS 1918-1943

termenicategorii (acte de limbaj)

•Roderick Hart

Hart, Roderick P., Verbal Style and the Presidency. A Computer-Based Analysis, New York, Academic Press, 1984.

▫ 4 dicţionare

mari: •variabile: activitate optimism siguranţă realism

•Activitate: mişcare, schimbare, luptă, atac

vs. pasiv, funcţii mentale•Optimism: elogiu, bucurie, curaj vs.

negaţii, adversitate•Siguranţă: hotărâre, termeni globali,

colectivi, verbe de viitor vs. aproximare, specificitate, pers. I sg.

•Realism: tangibil, imediat, practic; concret, prezent, referinţe temporale, persoane vs. trecut, costrucţii lingvistice complicate

7 dicţionare mici: • înfrumuseţare – adjective, „stil

literar”• autoreferinţă – pron. pers. I• varietate – nr. de cuvinte diferite /

nr. total de cuvinte• familiaritate – cuvinte din stilul

colocvial

aplicaţii:

- discursuri prezidenţiale- mass-media

Roderick Hart, Campaign Talk. Why elections are good for us, Princeton, Princeton University Press, 2000

- alegeri prezidenţiale 1948-2000• presă, cetăţeni, lideri• discursuri, dezbateri, publicitate, ştiri, scrisori

Elvin T. Lim

• Lim, Elvin T., The Anti-intellectual Presidency: The Decline of Presidential Rhetoric from George Washington to George W. Bush, Oxford University Press, 2008.

Lim, Elvin T., “Five

Trends in Presidential Rhetoric,” Presidential Studies Quarterly 32 (2002): 328-66.  

• - obsesia „marelui comunicator”; interviuri cu redactori de discursuri

• - discursuri inaugurale şi anuale

• - analiză de conţinut; cuvinte-cheie

5 tendinţe. Retorică:

• - antiintelectuală• - abstractă• - asertivă• - democratică• - conversaţională

Analiza critică a discursului (CDA)v. Cursul 2

Alte direcţii Cognitivism: analiza metaforelor• George Lakoff, Marc

Johnson, Metaphors We Live By, University of Chicago, 1980.

Fr. Thom – metaforele organismului,

construcţiei etc.

Semino, Elena and Masci, Michela, (1996) 'Politics is football: metaphor in the discourse of Silvio Berlusconi in Italy', Discourse and Society, 7, 2, 243-269

- Silvio Berlusconi: domenii - fotbal, război, Biblia

analiză lexicală-terminologică• Bidu-Vrănceanu, Angela, 1978: „Observaţii privind metodele de

cercetare a lexicului social-politic”, în Bidu-Vrănceanu, Angela, 1993: Lectura dicţionarelor, Bucureşti, Metropol.

• Bidu-Vrănceanu, Angela, 2000: „Lexicul social-politic, precizări semantice şi contextuale”, în Revista română de comunicare şi relaţii publice, 2–3, pp. 87–95.

• Bidu-Vrănceanu, Angela (coord.), 2001: Lexic ştiinţific interdisciplinar, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti.

• Bidu-Vrănceanu, Angela, 2003: „Dinamica sensurilor cuvintelor româneşti din 1990 până în 2002”, în Pană Dindelegan 2003, pp. 291–298.

• Bidu-Vrănceanu, Angela, 2004: „Tradiţie şi inovaţie în lexicul politic. Există terminologie politică?”, în Pană Dindelegan 2004, pp. 255–263.

• Bidu-Vrănceanu, Angela, 2005: „Structură şi funcţionare a lexicului specializat – termeni politici”, în Pană Dindelegan 2005, pp. 283–290.

analiză retorică

- figuri- strategii- tipuri de argumente- raportul dintre ethos, pathos şi logos

Perelman, Chaïm, Lucie Olbrechts-Tyteca, 2000 [1958], La nouvelle rhétorique. Traité de l'argumentation, 5th edition, Bruxelles, Editions de l’Université de Bruxelles.

Abordări pragmalingvistice– implicitul (presupoziţii, implicaţii,

implicaturi)– cooperare şi conflict– maxime conversaţionale– codul politeţii

Perspectiva studiilor interculturale (cross-cultural)

Discursul parlamentar• Wodak, Ruth and Teun A. Van Dijk (eds.), 2000, Racism at the Top.

Parliamentary Discourses on Ethnic Issues in Six European Countries, Klagenfurt, Drava Verlag.

• Bayley, Paul (ed.), 2004a, Cross-cultural Perspectives on Parliamentary Discourse, Amsterdam, John Benjamins.

• Ilie, Cornelia, 2003, „Discourse and metadiscourse in parliamentary debates”, în Journal of Language and Politics, 1(2), 269–291.

• Ilie, Cornelia, 2004, “Insulting as (un)parliamentary practice in the British and Swedish parliaments. A rhetorical approach”, in Bayley 2004: 45–86.

• Ilie, Cornelia, 2006, „Parliamentary discourses”, in Keith Brown (ed.) Encyclopedia of Language and Linguistics, 2nd edition, vol. 9, Oxford, Elsevier, 188–197.

• Ilie, Cornelia (ed.), 2010a, European Parliaments under Scrutiny: Discourse Strategies and Interaction Practices, Amsterdam/Philadelphia, John Benjamins.

• Ilie, Cornelia, 2010b, “Identity co-construction in parliamentary discourse practices”, in Ilie 2010a: 57–78.

• Ilie, Cornelia, 2010c, “Speech acts and rhetorical practices in parliamentary Question Time”, Revue roumaine de linguistique, LV, 4, 333–342.

Discursul parlamentar românesc – perspectivă istorică

• Ionescu-Ruxăndoiu, Liliana, 2010: “Straightforward vs. mitigated impoliteness in the romanian parliamentary discourse. The case of in absentia impoliteness”, Revue roumaine de linguistique, LV, 4,343–351.

• LILIANA IONESCU-RUXĂNDOIU, Strategii ale impoliteţii în discursul parlamentar românesc (1866-1938)

• Liliana IONESCU-RUXĂNDOIU, Forme nominale de adresare îndiscursul parlamentar românesc (sec. al XIX-lea – începutulsec. al XX-lea)

• Liliana IONESCU-RUXĂNDOIU, Plurivocalitate şi perspectivareîn discursul parlamentar românesc din secolul al XIX-lea

 

• Roibu, Melania and Mihaela N. Constantinescu, 2010, “Verbal

aggressiveness in the Romanian parliamentary debate. Past and present”, Revue roumaine de linguistique, LV, 4, 353–364.

• MIHAELA VIORICA CONSTANTINESCU, Retorică şi ideologie politică îndezbaterile parlamentare româneşti din secolul al XIX-lea – al XX-lea. Socialist, socialism, comunist

• Mihaela CONSTANTINESCU, Umorul ca strategie a (im)politeţii• OANA UȚĂ BĂRBULESCU, MELANIA ROIBU, Strategii de

atenuare şi de evaluare în secvenţa exordială din discursul parlamentar (Studiu de caz: discursurile lui Armand Călinescu)

• Melania ROIBU, Forme de metacomunicare în discursurile luiArmand Călinescu

• Melania ROIBU, Oana UŢĂ-BĂRBULESCU, Evaluarea de dicto în discursul parlamentar din perioada interbelică. Studiu de caz:Armand Călinescu

....

• Ariadna ŞTEFĂNESCU, Dezbaterea parlamentară din perspectiva unei abordări etnometodologice: aspecte teoretice şi practici de comunicare

• Andra VASILESCU, Construcţia identităţii parlamentare. Cadrul teoretic

• Marioara ION, Aspecte ale construcţiei ethosului de grup în dezbaterea

parlamentară

Anexa: istoria limbajului politic românesc

limba administraţiei, a Curţii, a diplomaţiei secolul al XIX-lea: constituirea limbajului politic moderna) La 1832, discursul oficial greoi, formal, ceremonios, împănat de slavonisme şi grecisme, calcuri semantice şi sintactice:Prea cinstiţi Dumneavoastră boieri simpatrioţi,Însărcinat fiind a prezidui în această Adunare, alcătuită de iubiţi boieri simpatrioţi, am cinste a-i face înpărtăşire de tălmăcirea predlojeniei cu No. 4.109, precum şi de alăturata instrucţie povăţuitoare de chipul alegerei a şeasesprezece boieri spre a fi mădulari a gheneralnicei Obicinuitei Adunări (Adunarea Obştească, anul 1832).

• b) discursul

revoluţionar, profetic, retoric, afectiv al momentului 1848:

Fraţilor români,Timpul mântuirii

noastre a venit: popolul român se deşteaptă la glasul trâmbiţei îngerului mântuirii şi îşi cunoaşte dreptul său de suveran. Pace vouă, pentru că vi se vesteşte libertate vouă! (Proclamaţia de la Islaz, anul 1848)