Dr. Administrativ – Curs 3 10.03.2014

Izvoarele dreptului administrativ

Notiunea de izvor de drept este analizata in doctrina, teoria generala a dreptului, cu doua acceptiuni:

a) Izvoare materiale – prin care se evoca acele conditii concrete, obiective, care determina adoptarea unor norme, reguli juridice;

b) Izvoare formale – care reprezinta modalitatile specifice in care se concretizeaza regulile juridice, prescriptiile juridice si care, la randul lor, sunt scrise si nescrise.

Izvoarele formale scrise:

1. Constitutia:

Reprezinta un izvor formal scris pentru toate ramurile dreptului, inclusiv dreptul administrativ, ea avand caracter de lege suprema, fundamentala in stat. Acest caracter este proclamat chiar de art. 1, alin. (5) din Constitutie, potrivit caruia in Romania respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.

In functie de obiectul lor de reglementare, unele din normele constitutionale reprezinta izvoare constitutionale exprese pentru dreptul administrativ, cum ar fi dispozitiile articolelor 2-5 din Constitutie care reglementeaza Presedintele, Guvernul, raportul dintre Parlament si Administratia publica, insa dispozitii aplicabile dreptului administrativ se regasesc si in alte parti ale Constitutiei (ex. art. 77, Cap. I, Titlul III – reglementeaza atributia presedintelui de promulgare a legii).

Alte prevederi constitutionale reprezinta izvoare implicite pentru dreptul administrativ, dat fiind faptul ca ele consacra norme, principii aplicabile statului de drept in general, autoritatilor sale, implicit celor din sfera puterii executive. Ex.: alin. (4) si (5) ale art. 1 – separarea puterilor in stat si obligativitatea respectarii suprematiei Constitutiei si a legii.

2. Legea ca act juridic al Parlamentului:

Termenul de lege are doua acceptiuni:

lato sensu , el evoca orice act juridic care are o forta obligatoriei pentru el; stricto sensu , el evoca actul juridic al Parlamentului care poarta aceasta denumire.

In conformitate cu art. 73 din Constitutie, exista trei categorii de legi: constitutionale, organice si ordinare.

Legile constitutionale sunt cele prin care se modifica sau se revizuieste Constitutia dupa procedura prevazuta in Titlul VII al sau care poarta chiar denumirea de Revizuire a Constitutiei. In principiu, orice norma constitutionala poate fi revizuita, cu conditia respectarii acelor limite ale revizuirii care sunt mentionate in art. 152 si care includ:

a) Norme constitutionale care sunt sustrase posibilitatii de a fi revizuite;b) Interzic revizuirile care au ca rezultat suprimarea drepturilor si a libertatilor fundamentale ale cetatenilor sau

ale garantiilor acestora;c) Interdictia revizuirii Constitutiei in cazul existentei unor situatii extraordinare care sunt stare de asediu, de

razboi sau de urgenta.

1

Dr. Administrativ – Curs 3 10.03.2014

In ceea ce priveste prima categorie de dispozitii, de limite, aceasta include prevederile constitutionale privind:

Caracterele fundamentale ale statului (national, independent, unitar si indivizibil) Forma republicana de guvernamant Integritatea teritoriului Independenta justitiei Pluralismul politic Limba oficiala – potrivit art. 13, este limba romana

Conform art. 1 din Constitutiei, caracterele fundamentale ale statului sunt: national, suveran, independent, unitar si indivizibil. Limitele nu contin caracterul suveran al statului, doar celelalte patru caractere.

Legile organice si ordinare – intre cele doua categorii de legi exista atat asemanari, cat si deosebiri. In ceea ce priveste deosebirile:

a) Domeniul de reglementare : legile organice reglementeaza acele materii care sunt prevazute expres si limitativ in Constitutie fie in art. 73, alin. (3), fie in celelalte prevederi constitutionale la care trimite norma de la litera t) a acestui art.; legea ordinara reglementeaza toate celelalte materii pentru care Constitutia nu prevedere adoptarea unei legi organice.

b) Modul de adoptare : legile organice, ca si regulamentele Parlamentului, se adopta cu majoritatea absoluta, adica cu majoritatea membrilor fiecarei camere, pe cand legile ordinare si hotararile Parlamentului se adopta cu majoritatea simpla, adica majoritatea membrilor prezenti din fiecare camera.

Asemanari intre cele doua tipuri de legi:

- Promulgarea legii de catre presedinte in termen de cel mult 20 de zile de la primire; presedintele se poate opune promulgarii sesizand CCR sau, dupa caz, solicitand Parlamentului sa reexamineze legea, caz in care termenul se reduce la jumatate (adica 10 zile de la primirea legii adoptata dupa reexaminaze sau a deciziei CCR)

- Publicarea in Monitorul Oficial care este obligatorie…. si trebuie raportata la principiul de drept “nemo censetum ignorarum lege”; ..

- Momentul intrarii in vigoare a legii care, de regula, este de la 3 zile de la data publicarii, daca prin lege nu se prevede o alta data ulterioara

- Principiul neretroactivitatii legii, prevazut de art. 15 din Constitutie, potrivit caruia legea produce efecte doar pentru viitor, cu exceptia celei penale sau contraventionale mai favorabile

In sistemul constitutional romanesc, regula o rerezinta legea ordinara, iar exceptia o reprezinta legea organica. Majoritatea legilor organice reglementeaza materii ale dreptului administrativ. O lege organica sau ordinara este izvor al acestei ramuri de drept in masura in care reglementeaza institutii care ii sunt specifice.

3. Actele Guvernului:

In conformitate cu art. 108 din Constitutiei, Guvernul adopta hotarari si ordonante.

Ordonantele Guvernului sunt adoptate in baza institutiei delegarii legislative care este reglementat in art. 115 din Constitutiei si ea semnifica un transfer de competenta in materie de legiferare (..) dinspre Parlament care este unica autoritate legiuitoare a tarii in spre Guvern care este clasicul executiv. Exista doua tipuri de ordonante:

2

Dr. Administrativ – Curs 3 10.03.2014

a)Simple sau obisnuite – se adopta numai in temeiul unei legi speciale de abilitare prin care Parlamentul imputerniceste Guvernul sa adopte acte normative cu forta legii in materii care nu fac materia legilor organice. Rezulta ca aceste ordonante se pot adopta numai in domeniul legilor ordinare. Trebuie sa se prevada expres domeniul si data pana la care Guvernul este imputernicit sa le adopte si, fara sa fie obligatoriu, poate sa se prevada ca ordonanta se supune aprobarii Parlamentului pana la implinirea unui termen de abilitare. Rezulta ca regula e ca ordonanta simpla nu se supune Parlamentului, decat daca legea speciala de abilitare prevede expres acest lucru.

b) Ordonanta de urgenta – este exceptia in materia delegarii legislative, ea putandu-se adopta numai in situatii extraordinare, a caror reglementare nu poate fi amanata cu obligatia pentru Guvern de a motiva urgenta in continutul ordonantei. Spre deosebire de ordonantele simple, cele de urgenta pot reglementa si materiile legii organice (posibilitate neprevazuta expres pana la revizuirea Constitutiei din 2003) caz in care apobarea ei de catre Parlament se va face cu majoritatea absoluta prevazuta pentru legile organice.

Constitutia instituie anumite interdictii si restrictii cu privire la ordonantele de urgenta care:

- nu pot afecta regimul institutiiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale, drepturile electorale;

- nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri in proprietatea publica.

Ordonantele de urgenta, ca si cele simple, sunt izvoare ale dreptului administrativ prin natura lor, ele fiind acte administrative prin natura organului de la care emana si acte cu putere de lege prin forta lor juridica, prin aprobarea lor de catre Parlament ele trec din sfera puterii executive in sfera puterii legiuitoare. Ele reprezinta izvoare de drept si prin obiectul de reglementare,atunci cand acesta este reglementat de regimul unor institutii specifice dreptului administrativ. Ex: OUG 2/2001 cu privire la regimul juridic al contraventiilor.

Hotararile Guvernului – sunt actele tipice ale puterii ale Guvernului prin care acesta isi exercita misiunea specifice lui de a pune in executare legea dupa cum prevede si art. 108, alin. (2) din Constitutie. Ca si ordonantele, si hotararile Guvernului se semneaza de catre primul ministru si se contrasemneaza de ministrii care au sarcina punerii lor in executare. Ele se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, in caz contrar, intervenind cea mai drastica sanctiune si anume, inexistenta actului. Fac exceptie hotararile de Guvern care reglementeaza aspecte cu caracter militar, care se comunica numai institutiilor interesate. Hotararile Guvernului sunt acte administrative care au caracter praeter lege si secundum lege, adica sunt adoptate in baza legii, dupa ce materia a facut obiectul unei reglementari legale.

4. Actele autoritatilor administratiei publice centrale de specialitate:

Se concretizeaza prin ordine ale ministrilor, precizari, norme, normele metodologice, ordine comune, acestea putand avea caracter normativ, cand sunt general obligatorii si opozabile tuturor, erga omnes (fata de toti) si un caracter individual, atunci cand vizeaza un subiect de drept determinat.

Prin natura lor, sunt acte administrative si izvoare ale dreptului administrativ, iar prin obiectul lor pot reglementa izvoare si pentru alte ramuri de drept, cum ar fi dreptul financiar, dreptul muncii etc.

3

Dr. Administrativ – Curs 3 10.03.2014

5. Actele administratiei publice de la nivel judetean si local:

In aceasta categorie intra:

- Ordinele prefecturii care este reprezenta.. si pot avea caracter normativ sau individual, sfera lor de aplicare vizand judetul in care prefectul isi desfasoara activitatea

- Hotararile consiliilor judetene si locale- Dispozitiile primarului si ale presedintelui Consiliului judetean

Toate sunt acte administrative normative sau individuale care reprezinta izvoare de drept pentru unitatile administrativ teritoriale in care autoritatile de la care ele emana au fost alese si isi desfasoara activitatea. Ca regula, actele normative, produc efectele de la data publicarii, iar cele cu caracter individual, de la data comunicarii.

Izvoare formale nescrise:

1. Obiceiul sau cutuma:

In unele state are recunoscuta aceasta calitate de izvor de drept, unele state avand o Constitutie cutumiara (Anglia, Australia). In Romania, fara a I se lega calitatea de izvor de drept, obiceiul are o anumita influenta in procesul de interpretare si aplicare a normelor juridice. Actuala Constitutie aseaza obiceiul in categoria izvoarelor de drept cu rang constitutional, prin art. 44, alin. (7), potrivit caruia, dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea tuturor celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. Art. 120 din Constitutie consacra principiul autonomiei locale alaturi de descentralizare si neconcentrarea serviciilor publice. Autonomia locala naste anumite practici care se respecta de catre autoritatile autonome in virtutea unor norme cutumiare, fara sa fie obligatorie existenta unor prescriptii legale, ele reprezentand veritabile norme-izvoare de drept. Exemplu: organizarea unor activitati, targuri, oboare, nunti, celebrari, evenimente in zilele nelucratoare, ceea ce obliga administratia sa fie prezenta chiar daca e vorba despre o zi libera.

2. Jurisprudenta (practica instantelor judecatoresti):

Fara a fi un izvor propriu-zis de drept, influenteaza dreptul, in general, si pe cel administrativ, in particular. Mai mult chiar, legea contenciosului administrativ prevede ca deciziile prin care se anuleaza in tot sau in parte un act administrativ normativ in general obligatorii si au putere catre viitor, publicandu-se in MO al Romaniei sau in cele judetene, in functie de organul de la care emana actul anulat. Solutia a fost imprumutata dupa regimul deciziilor CCR care, potrivit art. 147 din Constitutie, au aceleasi caracteristici. In Franta, jurisprudenta instantelor judecatoresti, a tribunalelor administrative este un veritabil izvor de drept, recunoscandu-se ca dreptul administrativ francez este mai mult facut de catre judecator, decat de legiuitor (jurislator).

3. Doctrina (literatura de specialitate):

Fara a fi un izvor de drept propriu-zis, influenteaza evolutia sistemului de drept in ansamblul sau.

4