FINANȚELE FIRMEILector univ. dr Dinca Gheorghita

BIBLIOGRAFIE

1. Gestiunea financiară a firmei – Dincă M., Ed. Universității Transilvania din Brașov, 2011

2. Finanțe – Ion Stancu, Ed. Economică, București, 2006 3. Finanțe, Monedă și Credit - Dincă M., Dincă G., Botiș,

S., Ed. Universității Transilvania, 2006 4. Gestiunea financiară a întreprinderii – Georgeta

Vintilă, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2004 5. Corporate Finance – Brealey and Myers, 7-th ed.,

2003

LOGICA FINANCIARĂ

Logica financiară presupune un ansamblu de principii, abordări, raționamente, judecăți de valoare care sunt menite să sprijine un finanțist să acționeze pentru promovarea obiectivului de creștere sustenabilă a valorii firmei.

Logica financiară are la bază conștientizarea faptului că investițiile sunt principalul vector al creșterii valorii firmei, dar în același timp și a constrângerilor și a obligațiilor financiare impuse de utilizarea oricărui gen de capitaluri pentru finanțarea investițiilor respective. Utilizarea eficientă a capitalurilor firmei presupune ca rentabilitatea acestora să fie superioară costului lor.

Un alt element important al logicii financiare este înțelegerea importanței succesiunii plăților și a încasărilor în cadrul unei anumite perioade de timp.

Chiar dacă încasările unei perioade sunt mai mari decât plățile acelei perioade, firmei nu îi este indiferent dacă perioada presupune mai întâi o serie de plăți și numai după aceea se înregistrează și încasările sau invers.

Succesiunea încasărilor și a plăților poate influența în sens pozitiv sau negativ rentabilitatea de ansamblu a firmei dintr-o anumită perioadă, deoarece dobânzile suplimentare plătite sau primite ca rezultat al acestei succesiuni pot contribui la creșterea, respectiv scăderea costului capitalului, în mod independent față de rentabilitatea activității economice de bază a firmei.

În plus, un finanțist care acționează potrivit logicii financiare va urmări întotdeauna să administreze în mod corespunzător jocul discounturilor primite, respectiv acordate.

Discounturile pe care le acordă o firmă îi permit acesteia nu doar să-și stabilizeze și dezvolte portofoliul de clienți ci și să-și valorifice la un nivel maxim posibil capacitatea de producție instalată, obținând astfel o reconciliere importantă a activității economice cu cea financiară.

În mod asemănător, finanțiștii abordează discounturile propuse de către furnizori ca pe o eventuală investiție realizată pentru achiziția unui volum mai mare de materie primă/semifabricate/mărfuri în condițiile unui preț de cumpărare mai scăzut.

TRATAMENTUL ACTIVELOR ȘI PASIVELOR

Activele formează bogăția firmei, îi conferă acesteia potențialul productiv, eficiența și productivitatea, contribuie la asigurarea calității producției.

Din punct de vedere financiar, activele sunt însă elemente care atrag obligații financiare din partea firmei. Cu cât activele unei firme sunt mai mari, cu atât firma are nevoie de mai multe capitaluri, care trebuie remunerate la un nivel competitiv (dobânzi, dividende).

Capitalul propriu este scump (se recompensează prin dividende, care sunt supuse unei duble impozitări) însă pune o presiune mai scăzută asupra finanțelor firmei față de datorii

Oferă stabilitate financiară firmei Este proprietatea acționarilor/asociaților firmei Crește prin emisiunea de noi acțiuni sau prin

capitalizarea profiturilor nerepartizate sub formă de dividende

DATORIILE Datoriile se împart în datorii pe termen mediu și lung

și datorii pe termen scurt Datoriile pe termen mediu și lung sunt formate din

credite bancare, împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, leasing și împrumuturi de la grupul de firme

DTML sunt remunerate prin dobânzi. Au un cost mai scăzut, deoarece dobânzile sunt deductibile în calculul impozitului pe profit

Determină în același timp și creșterea riscului de insolvabilitate și de faliment (termene fixe plată)

DATORIILE PE TERMEN SCURT

Sunt formate din datorii financiare pe termen scurt (față de bănci și alte instituții de credit) și din datorii curente de exploatare (față de furnizori, salariați, clienți, bugetele statului)

Datoriile financiare pe termen scurt sunt remunerate prin dobânzi. Au un cost mai redus față de costul capitalului propriu

Contribuie la creșterea riscului de insolvabilitate și de faliment, într-o măsură mai mare față de datoriile pe termen mediu și lung

DATORIILE CURENTE DE EXPLOATARE

Sunt formate din datorii față de furnizori, salariați, clienți, bugetul statului

Au un cost scăzut sau pot fi fără cost și contribuie astfel la scăderea necesarului de investit și a costului mediu ponderat al capitalului firmei

Contribuie la creșterea riscului de insolvabilitate și de faliment dacă au o rotație mai rapidă față de rotația creanțelor firmei

Managementul financiar are ca obiect principal gestiunea fluxurilor băneşti de încasări, plăți și asimilate acestora (noi aporturi de capital, plasamentul excedentelor financiare, noi credite, rambursări de credite, etc.) în scopul creșterii valorii firmei.

Sarcinile managerilor financiari includ crearea, dezvoltarea, aplicarea şi monitorizarea politicilor şi deciziilor referitoare la:

Determinarea investiției optime în stocuri și acceptarea/neacceptare condițiilor propuse de furnizori referitoare la acordarea unui anumit discount;

Selecția clienţilor cărora trebuie să li se acorde credit comercial şi a condițiilor de acordare;

Încasarea creanţelor de la clienţi; Acordarea unor discounturi și a altor facilități de plată

în vederea creșterii vânzărilor și a utilizării mai bune a capacității de producție existente;

Gestiunea disponibilităților bănești excedentare;

Investirea în active pe termen lung; Plata obligaţiilor şi datoriilor întreprinderii; Distribuirea profitului net pentru autofinanțare și

dividende, precum și stabilirea unei politici de acordare a dividendelor;

Definirea raportului optim dintre rentabilitate și risc, respectiv dintre rentabilitate și lichiditate în vederea atingerii obiectivelor strategice ale firmei.

Asigurarea unor surse de finanţare pe termen scurt, mediu și lung.

LEGĂTURA DINTRE CANTITATE ȘI PREȚ

Orice firmă își propune ca obiectiv creșterea sustenabilă a vânzărilor, ca parte a obiectivului de creștere a valorii firmei

Creșterea vânzărilor se poate obține atât din creșterea prețurilor de vânzare, ca urmare a creșterii cererii solvabile și a îmbunătățirii calității produselor, cât și prin folosirea mai bună a capacității de producție instalate sau prin crearea de noi capacități de producție (creșterea cantităților vândute)

V = q x p