NEVOIA DE A RESPIRA

DEFINIŢIE: necesitatea fiinţei umane de a capta oxigenul necesar vieţii celulare şi de a elimina bioxidul de carbon rezultat din arderile celulare. Căile respiratorii permeabile şi alveolele pulmonare permit satisfacerea nevoii.

MECANISMUL INDEPENDENŢEI:

Pentru a-şi satisface nevoia de a respira, fiinţa umană posedă un sistem respirator care permite inspiraţia şi expiraţia aerului prin căile respiratorii permeabile şi o fiziologie respiratorie adecvată. - respiraţia este ansamblul mecanismelor prin care organismul foloseşte oxigenul şi elimină bioxidul de carbon. - procesul fundamental este procesul de oxidare a substanţelor bogate in energie din compoziţia celulei (glucoză şi acizi graşi) prin consum de oxigen. - inhalarea aerului se face prin inspiraţie şi eliminarea aerului prin expiraţie. - circulaţia aerului este posibilă datorită permeabilităţii căilor respiratorii (nas, faringe, laringe, trahee, bronhii, alveole) şi mişcărilor muşchilor cavităţii toracice şi diafragmului). - procesul respiraţiei poate fi împărţit în trei părţi: - ventilaţia pulmonară - difuziunea gazelor - transportul de oxigen şi bioxid de carbon

a) – ventilaţia pulmonară – este un proces care permite trecerea oxigenului din atmosferă în plămân (inspiraţie) şi întoarcerea dioxidului de carbon din plămâni în aerul atmosferic (expiraţie).

Factorii unei bune ventilaţii: - Concentraţia în oxigen a aerului ambiant. - Maturitatea centrului respirator şi a sistemului respirator - Permeabilitatea căilor respiratorii - Expansiunea normală a plămânului şi a cutiei toracice. - Funcţionarea adecvată a mecanismelor de reglare a

respiraţiei.

Nursing Student

b) – sifuziunea gazelor este procesul care permite schimburile intre alveole şi capilare.

Factori care influenţează difuziunea gazelor: - diferenţa de presiune dintre fiecare parte a membranei - coeficientul de difuziune a gazului - grosimea membranei alveolare - intinderea suprafeţei membranei alveolare.

c) – oxigenul trebuie transportat de la plămâni la ţesuturi şi bioxidul de carbon trebuie să se întoarcă de la ţesuturi la plămâni.

Factori care influenţează transportul oxigenului la ţesuturi

- Număr de eritrocite, adică cantitatea de hemoglobină şi afinitatea sa pentru oxigen.

- Permeabilitatea reţelei arteriale periferice. - Debitul cardiac.

Respiraţia joacă un rol vital in funcţia organismului. Respiraţia normală (eupnee) este silenţioasă , ritmică şi fără efort. Se vor studia ritmul, frecvenţa, amplitudinea, zgomotele respiraţiei, culoarea tegumentelor, tusea şi mucozităţile.

TERMINOLOGIE:

AMPLITUDINEA= determinată de mişcările cutiei toracice şi reglează de fapt: cantitatea de aer inspirat şi expirat. Poate fi profundă şi superficială. Cantitatea de aer inspirat sau expirat este direct proporţională cu amplitudinea. Mişcările cutiei toracice şi ale abdomenului permit observarea amplitudinii respiratorii.

Respiraţia este de tip costal superior la femeie de tip costal inferior la bărbaţi şi de tip abdominal la bătrâni şi copii.

Nursing Student

ZGOMOTELE RESPIRATORII = sunt absente în mod normal , excepţie face sforăitul în timpul somnului.

CULOAREA TEGUMENTELOR = ropee, dată de un aport suficient de oxigen.

FRECVENŢA RESPIRATORIE = este numărul de respiraţii pe minut

MUCOZITĂŢI = secreţiile arborelui respirator sunt transparente şi fluide – ele ung mucoasele căilor respiratorii.

PERMEABILITATEA CĂILOR RESPIRATORII= căile respiratorii trebuie să fie libere de orice obstacole.

RITMUL RESPIRATOR = regularitatea sau neregularitatea inspiraţiei şi expiraţiei cu pauze intre ele egale sau inegale.

TUSEA = începe printr-un efort de expiraţie forţată, cu glota inchisă. Presiunea intratoracică creşte. Apoi glota se deschide brusc. Trecerea in mare viteză a aerului din branhiile mari şi trahee permite culegerea de mucus, puroi şi particule străine. Este un mecanism de apărare a organismului.

Factori care influenţează satisfacerea nevoii

FACTORI BIOLOGICI:

- POSTURA : adecvată favorizează respiraţia. Un individ sănătos poate respira in diferite poziţii fără dificultate. Poziţia şezând sau in picioare uşurează contracţia diafragmală. Poziţia culcat creşte efortul respirator pentru că individul trebuie să înfrângă rezistenţa patului şi să depăşească forţa de gravitaţie care acţionează asupra diafragmei.

- ACTIVITATEA FIZICĂ prin efortul muscular depus, antrenează o creştere a necesităţii de oxigen, o creştere a formării de dioxid de carbon – apare deci o creştere a frecvenţei mişcărilor respiratorii - ex. Urcările scărilor, atletul.

Nursing Student

- ALIMENTAŢIA – o hidratare adecvată contribuie la menţinerea umidităţii mucoaselor căilor respiratorii. Aportul de glucoză in cantitate suficientă , necesară muşchilor pentru îndeplinirea rolurilor lor, asigură o bună funcţionare a diafragmei şi a celorlalţi muşchi care participă la respiraţie. - STATURA – influenţează volumul pulmonar. Persoanele inalte şi slabe au de obicei o capacitate vitală mai mare decât persoanele mici şi obeze.

- SOMNUL – influenţează amplitudinea şi ritmul respiraţiei. In repaus, organismul având nevoie de mai puţin oxigen, ritmul este mai lent, amplitudinea este diminuată. Respiraţia este regulată şi poate deveni zgomotoasă – in timpul somnului este diminuată şi circulaţia mucozităţilor.

FACTORII PSIHOLOGI:

- EMOŢIILE – aduc o modificare a respiraţiei. Anxietatea, teama, furia, cresc frecvenţa şi amplitudinea mişcărilor respiratorii. Ex. Ritmul respirator este mai rapid şi superficial când o persoană plânge, sughite sau se îneacă din cauza unei emoţii.

FACTORII SOCIOLOGICI:

- AERUL AMBIANT- este necesar ca în mediul înconjurător să existe un procentaj adecvat de oxigen, o umiditate de 30-50% şi să se găsească o cantitate minimă de pulberi, săruri şi bacterii.

- CLIMATUL – căldura creşte frecvenţa respiraţiei pentru a elimina căldura corporală. Frigul provoacă o vasoconstricţie, ceea ce duce la creşterea frecvenţei respiraţiei – în ambele cazuri organismul se adaptează.

- LOCUINŢA – pentru a favoriza satisfacerea nevoii , locuinţele trebuie să răspundă unor norme de căldură, umiditate, cubaj, spaţiu locuibil, ventilaţie corectă.

- LOCUL DE MUNCĂ – se va asigura o aerisire corectă.

Nursing Student

MANIFESTĂRI DE INDEPENDENŢĂ

- respiraţie liberă pe nas- ritm respirator regulat- frecvenţa respiraţiei : - nou născut = 35-50/min. - 2 ani = 25-35/min - 12 ani = 15-25/min - adult = 14-20/min - bătrân = 15-25/min- amplitudinea respiratorie - profundă sau superficială - respiraţie de tip costal superior: femei - respiraţie de tip costal inferior : bărbaţi - respiraţie diafragmatică(abdominală = copii şi bătrâni)- zgomote respiratorii : respiraţie silenţioasă- coloraţia roz a pielii, mucoaselor, fanerelor- reflexul de tuse- mucozităţi in cantitate mică.

INTERVENŢIILE ASISTENTEI MEDICALE PENTRU MENTINEREA INDEPENDENŢEI:

a) explorarea obişnuinţelor pacientuluib) planificarea intervenţiilor (acţiunilor) - Exerciţii respiratorii frecvente - Activităţi fizice moderate – mersul pe jos. - Poziţie care favorizează expansiunea toracică. - Hidratare adecvată. - Umiditate şi temperatură ambiantă în limite normale - Aerisire suficientă - Exerciţii de relaxare prin controlul respiraţiei - Evitarea meselor copioase , a tabagismului, a surplusului de

greutate, a hainelor strâmte şi a imobilităţii.

Nursing Student

MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ

La nivelul nevoii de a respira este de reţinut o singură problemă: dispneea. Din această problemă decurg toate manifestările de dependenţă observabile la un individ: tahipneea, bradipneea etc.

DISPNEEA

= respiraţie dificilă – modificarea de ritm, frecvenţă şi amplitudine a mişcărilor respiratorii.

- cauzele dispneei sunt multiple – probleme ale căilor respiratorii superioare, branhii, plămâni, cord, iar rezultatul este acelaşi indiferent de cauză , şi anume, o insuficienţă a pătrunderii aerului în plămâni, cu efect, acumularea de dioxid de carbon.

- persoana care suferă de dispnee, are senzaţia de înăbuşire şi sufocare, şi în funcţie de gravitatea dispneei suferă de anxietate gravă, mergând până la angoasă.

- asistenta medicală are ca scop, în faţa acestei probleme de dependenenţă, să ajute pacientul să depăşească starea de anxietate, şi să execute acţiuni care să-l facă să treacă această stare.

TERMINOLOGIE:

Amplitudine profundă: mişcări respiratoii lente şi profunde.

Amplitudine superficială: mişcări respiratorii rapide şi superficiale.

Apneea : oprirea, încetarea respiraţiei.

Bradipnee – ritm respirator lent.

Zgomote : - crepitaţii : zgomote seci produse de prezenţa aerului în ţesuturile subcutane sau de trecerea aerului prin lichidele alveolare.

- bolboroseli : murmur produs de trecerea aerului prin secreţiile bronşice.

Nursing Student

- raluri = zgomote intermitente produse de aerul care trece printr-o acumulare de secreţii în bronşiole şi alveole.

- aceste zgomote se aud în timpul inspiraţiei cu ajutorul unui stetoscop. Ralurile pot fi : crepitante, seci, umede.

- sufluri – sunet ascuţit sau modulat în timpul expiraţiei - respiraţie stridentă = sunet ascuţit în timpul inspiraţiei sau stridor.

- respiraţia Cheyne- Stockes = tip de dispnee caracterizat printr-o perioadă de apnee urmată de o revenire lentă şi din ce în ce mai zgomotoasă.

- cianoză = coloraţie violetă a pielii şi buzelor, a unghiilor şi a lobilor urechii, din cauza diminuării oxigenului în sânge şi acumulării dioxidului de carbon în ţesuturi.

- Epistaxis = hemoragia de la nivelul mucoasei nazale exteriorizată.

- Hiperventilaţie = creşterea cantităţii de aer respirat caracterizat prin respiraţii profunde şi prelungite.

- Hipoventilaţie = diminuarea cantităţii de aer inspirat caracterizată prin respiraţie superficială.

-Mucozităţi = amestec de secreţii ale arborelui bronşic: mucus, salivă, bacterii şi deşeuri celulare.

Ele pot fi : - Sanguinolente (hemoptizie) - Purulente, nonpurulente, brune. - In cantitate - Diminuată - Abundentă

- ortopneea = jena respiratorie ce obligă pacientul să se aşeze sau să se ridice în picioare, pentru a respira.

- tahipnee = ritm respirator accelerat, superficial.

- tusea = Expiraţie forţată şi zgomotoasa care permite degajarea căilor respiratorii. - Poate fi uscată şi grasă.

Nursing Student

- Tusea chintoasă este caracterizată printr-o singură inspiraţie, urmată de mai multe secuse respiratorii.

SEMNE DE DEPENDENŢĂ

1. PACIENT CU DIFICULTĂŢI RESPIRATORII LA NIVEL NAZAL:

Manifestări de dependenţă: - Respiră dificil pe nas - Nu respiră pe nas - Scurgeri nazale - Cantitate variabilă - Sanguină (epislaxis), mucoasă , purulentă etc. - Deformarea nasului - Strănuturi - Sforăituri

Surse de dificultate

Fizice : - insuficienţă intrinsecă – Alterarea mucoasei (inflamaţie, rănire) - Defect de structură - Proliferare celulară = polipi - insuficienţă extrinsecă – obstrucţie prin corpi străini, secreţie

Psihologice : anxietate

Sociologice: - poluarea - umiditatea peste 50% şi sub 30%

Lipsa de cunoştinţe: insuficienta cunoaştere a mediului.

2. PACIENT CU DIFICULTĂŢI RESPIRATORII LA NIVELUL FARINGE, LARINGE, TRAHEE.

MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ:

- schimbarea tonalităţii vocii- tusea- senzaţie de sufocare

Nursing Student

- afonie (lipsa vocii), disfonie, durere de gât

SURSE DE DIFICULTATE

Fizice: - insuficienţă intrinsecă – Alterarea mucoasei (inflamaţia) -Proliferare celulară

Psihologice: - anxietate

Sociologice : - Poluare - Umiditate peste 50% şi sub 30% - Climatizare - Schimbarea temperaturii

Lipsa de cunoştinţe: insuficienta cunoaştere a mediului

3. PACIENT CU INCAPACITATE DE A RESPIRA PRIN CĂILE RESPIRATORII SUPERIOARE – PURTĂTOR DE CAVULĂ TRAHEALĂ

MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ

- respiraţia prin cavula traheală- secreţii mai mult sau mai puţin abundente la nivelul cavulei - gură uscată – nas uscat- tuse- incapacitatea de a vorbi

Surse de dificultate

Fizice: - insuficienţă intrinsecă – proliferare celulară în căile respiratorii superioare = tumori

- insuficienţa extrinsecă – secreţii traheobronşice foarte abundente

Lipsa de cunoştinţe – insuficienta cunoaştere de sine : cum să respire prin cavula traheală; comunicarea nonverbală.

Nursing Student

4. PACIENTUL CU DIFICULTATE RESPIRATORIE LA NIVELUL BRANHIILOR ŞI PLĂMÂNILOR

MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ

- ritm respirator neregulat, respiraţie Cheyne- Stockes - frecvenţă : tahipnee, bradipnee, apnee = oprirea respiraţiei - amplitudine : superficială, profundă - volum – hiperventilaţie, hipoventilaţie - ortopnee - zgomote stridente, şuierătoare, bolboroseli, raluri, crepitaţii - cianoză : piele, buze, unghii, lobii urechii. - mişcări toracice (respiraţie toracică şi abdominală) - tuse: uscată, groasă - secreţii: cantitate, calitate, coloraţii, miros - fecumoptizie - tresăriri, bătăi ale aripilor nazale

SURSE DE DIFICULTATE

FIZICE: - Insuficienţă intrinsecă : - Alterarea mucoasei bronşice sau a parentismului pulmonar

- Alterarea centrului respirator - Alterarea musculaturii respiratorii

- Insuficienţă extrinsecă – proastă expansiune toracică şi cardiacă (bandaje, corset, aparat gipsat)

- obstrucţie (corpi străini, secreţii, tumori) - tabagism - Dezechilibre - durere toracică sau in altă zonă - obezitate, dezechilibre electrolitice - supraincaărcare, hiperventilaţie

PSIHOLOGICE – Anxietate - Stres

Nursing Student

- Situaţie de criză

SOCIOLOGICE – Poluare: praf, alergii, microbi, substanţe chimice. - Tabagism - Aer ambiant: umiditate şi temperatură crescute sau diminuate - Altitudine

LIPSA DE CUNOŞTINŢE – insuficienta cunoaştere de sine şi a mediului înconjurător.

Interacţiunile intre problema dispnee şi celelalte nevoi

1. A BEA ŞI A MÂNCA - alimentaţie inadecvată : dificultatea de a se alimenta

2. A ELIMINA - dificultatea de a facilita efectul de defecaţie

3. A SE MIŞCA - imobilitate: dificultatea de a se mobiliza, de a rămâne intr-o poziţie confortabilă.

4. A DORMI ŞI A SE ODIHNI – insomnia : micşorarea numărului orelor de somn şi modificare in calitatea somnului

5. A SE IMBRĂCA ŞI DEZBRĂCA – dificultate in a se îmbrăca şi dezbrăca

6. A MENŢINE TEMPERATURA CORPULUI – hipertermie

7. A FI CURAT – Murdărirea pielii prin expectoraţii - Uscarea nasului şi gurii

8. A EVITA PERICOLELE - Vulnerabilitate faţă de pericole (insecuritate)

9. A COMUNICA – Dificultatea in a se exprima

10. A PRACTICA CREDINŢA – frustraţie- senzaţia de pierdere a libertăţii de acţiune

Nursing Student

11.PREOCUPAREA PENTRU REALIZARE - devalorizare: incapacitatea de a face ceea ce vrei să faci / dificultate de a lua decizii

12.A SE RECREA – neplăcere – sentimentul de descurajare / ignoranţă

13.A ÎNVĂŢA – insecuritatea şi frica faţă de necunoscut

INTERVENŢIILE ASISTENTEI MEDICALE

SCOP(OBIECTIV) ACŢIUNI

NAS- A respira liber pe nas - a curăţa nările cu un tampon sau compresă

îmbibate cu substanţă grasă. - curăţarea regiunii din jurul nasului cu apă şi

ungerea cu o alifie - umidificarea şi aerisirea mediului - asigurarea aportului lichidian suficient

- Prevenirea contaminării cauzate de secreţii – aspirarea secreţiilor nazale dacă pacientul nu poate să le înlăture singur

- învăţarea precauţiilor pentru a evita contaminarea

- schimbarea batistei după fiecare folosire - aruncarea batistelor folosite (sau

murdare) într-un loc determinat anume pentru acestea.

- Strănutul cu acoperirea nasului şi gurii

- Combaterea, oprirea epistaxisului – capul în extensie uşoară - avertizarea pacientului de a nu sufla nasul - presarea narinei pe cartilaj 5-10' - comprese reci pe frunte, nas, ceafă

Nursing Student

FARINGE, LARINGE, TRAHEE

- diminuarea iritaţiei mucoasei - umidificarea şi aerisirea mediului - uşurarea repausului vocal al pacientului,

furnizându-i alte mijloace de comunicare (scris)

-dimnuarea durerii de gât - gargară cu soluţie antiseptică

-prevenirea recidivei – învăţarea pacientului să ia unele precauţii : - să evite locurile poluate, camerele

climatizate şi schimbările bruşte de temperatură

TRAHEE (cavulă traheală)

- a respira liber prin cavula traheală – umidificarea mediului - aspirarea pacienţilor prin cavulă , la nevoie - curăţarea zonei din jurul cavulei - asigurarea aportului lichidian suficient

- a asigura umezirea mucoasei bucale – curăţarea frecventă a gurii

- diminuarea anxietăţii faţă de teama de sufocare – explicarea că este necesar să respire normal şi calm de fiecare

dată când se aspiră secreţiile - explicarea scopului acţiunilor

- a comunica nonverbal – procurarea de cele necesare comunicării prin scris

BRONHII ŞI PLĂMÂNI

- restabilirea permeabilităţii căilor respiratorii - a face pacientul să tuşească şi să expectoreze regulat

- aspirarea secreţiilor la nevoie - umidificarea şi aerisirea mediului

Nursing Student

- schimbarea frecventă a poziţiei pacientului

-ameliorarea stării respiratorii - determinarea pacientului să respire profund – exerciţii frecvente

- explicarea pacientului cum să reducă activităţile fizice

- ajutarea pacientului să facă gesturi lente alternante cu o perioadă de pauză

- asigurarea aportului lichidian suficient - aşezarea pacientului în poziţie semişezând - determinarea pacientului să facă pauze frecvent - învăţarea pacientului să: - evite locurile poluate - evite aglomeraţia - oprirea fumatului

- diminuarea anxietăţii – explicarea pacientului că starea sa respiratorie se poate ameliora prin măsurile preconizate şi aplicate.

- diminuarea durerii - ...... - aşezarea pacientului în poziţia cea mai confortabilă

pentru el - învăţarea pacientului să utilizeze tehnicile de relaxare.

SUPRAVEGHEREA ŞI ÎNGRIJIREA UNUI PACIENT CU DISPNEE

1. Notarea oricărei schimbări:- la nivelul respiraţiei: ritm, frecvenţă , etc.- la coloraţia pielii şi fanerelor: cianoză- la nivelul mucozităţilor : mucoase, mucopurulente etc.

2. Aplicarea tehnicilor de îngrijire potrivite(mijloace de suplinire)-oxigenoterapie-drenaj postural-clapping- prelevare de secreţii

Nursing Student

3. administrarea şi supravegherea medicaţiei:- bronhidilatatoare- antitusive, expectorante- decongestive

4. îngrijiri pre şi post examene (investigaţii)- radiografia şi tomografia pulmonară- examene endoscopice : bronhoscopia

5. precauţii de luat faţă de :- expectoraţii- recoltări de probe

Nursing Student