· cuprins introducere ix partea întâi: nevoia 1. când incendierea nu este o crimã! 3 2....

EVANGHELIZAREprin

FOC

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:14

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:14

REINHARD

BONNKE

EVANGHELIZARE

FOCpprriinn

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Evangelism by FireCopyright © E-R Production GmbH 2002

ISBN 3-955057-19-9

Originally published by CfaN 1990ISBN 0-8499-3254-8

Literary production by Rev. George CantyPhotographs by Peter van den Berg & Rob Birbeck

Evanghelizare prin FocRomanian edition

Edition 2 Printing 15 000 copies

3 440 000 copies in printin 47 languages

Toate drepturile rezervate.Nicio parte din aceastã carte nu poate fi reprodusã

sau transmisã sub nicio formã, sau cu niciun mijloc electronic sau mecanic, inclusiv fotocopiere, înregistrare

sau introducere într-un sistem de pãstrare a informaþiilor, fãrãpermisiunea scrisã a autorului ºi a editorului.

Toate citatele biblice au fost reproduse din versiunea Cornilescu a Bibliei.

Traducere: Cornel ÞicãratEditare: Fidelia Stroie

Tehnoredactare: Vasile Gabrian

Publicatã de:E-R Productions GmbH

Postfach 60059560335 Frankfurt am Main, Germany

www.e-r-productions.com

În cooperare cu:Editura Casa Cãrþii

O.P. 1, C.P. 270Oradea, 410610

www.ecasacartii.ro

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

DEDICAÞIE

Dedic aceastã cartetuturor colegilor mei, pescari de oameni

din Societatea de Misiune „Christ for all Nations“(„Cristos pentru toate naþiunile“),

care m-au ajutat sã arunc nãvodul Evanghelieipeste Africa ºi peste întreaga lume.

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

CUPRINS

Introducere ix

Partea întâi: Nevoia

1. Când incendierea nu este o crimã! 32. Antiunsul 213. O lucrare nemuritoare pentru muritori 334. Lumea suspinã dupã Evanghelie! 51

Partea a doua: Evanghelia incendiarã

5. Noii Elisei ai lui Dumnezeu 676. Mesajul unic 837. Isus—înveºmântat sau dezbrãcat? 958. Când minunile înceteazã 109

Partea a treia: Motivaþia personalã

9. Lecþia de înot din Ezechiel 13110. Puterea pasiunii 14311. Neprofesionistul uns 15712. Armele rãzboiului nostru 173

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Partea a patra: Succesul

13. Neputincios sau important? 19114. ªapte paºi spre succes 19515. Iniþiativa pozitivã 21116. Nicio târguialã cu diavolul 223

Partea a cincea: În practicã

17. Capcana 24118. Istorie printr-o frânghie 25519. Integritatea: þinta Satanei 26520. Mijlocirea—detonatorul 279

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Introducere

TREZIRE, NU COINCIDENÞÃ

În urmã cu 20 de ani, tânãr misionar în Africa fiind,ajungeam uneori sã predic la cinci oameni. Venise timpulsã vãd impactul Evangheliei glorioase despre care sevorbea în tradiþia „consacratã“ a misiunilor printre strãini.Doar la cinci oameni? Neatinºi de misiunea noastrãrãmâneau 450 de milioane de suflete din Africa, cele maimulte dintre ele fiind în necunoºtinþã de mântuirea prinIsus Cristos. Sigur, toþi aceºtia ar fi putut fi evanghelizaþi înmodul în care o fãceam noi, dar numai dacã noi am fi trãitcinci mii de ani!

Cu toate acestea, numãrul mic de ascultãtori nu ne-adescurajat. Trezirea putea veni oricând, ºi astfel multe din-tre probleme ar fi fost rezolvate. Dumnezeu putea oricândsã se ridice la luptã. Speranþa aceasta ne-a dat rãbdare ºine-a þinut cu ochii aþintiþi spre cer. Nu aveam noi în faþãexemplul marilor noºtri pãrinþi spirituali care se înconju-raserã cu aceastã credinþã mai presus de orice îndoialã?

O EVANGHELIE NEPREDICATÃESTE NEFOLOSITOARE

În ultimul timp am început sã fiu preocupat de aceastãidee. Brusc mi-a apãrut clar cã Evanghelia nu poate fi VesteaBunã pentru oamenii care nu o aud—cã o Evanghelienepredicatã nu este deloc o Evanghelie. O altã micã razã de

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

luminã a pãtruns în inima mea: în Noul Testament nucitim nicãieri cã Dumnezeu ar fi fãcut El însuºi lucrarea devestire a Evangheliei; gãsim în schimb cã „ei au plecat ºi aupropovãduit pretutindeni. Domnul lucra împreunã cuei...“ (Marcu 16:20, sublinierea îmi aparþine). Dumnezeulucra, când ei lucrau. Smith Wigglesworth spunea: „Fap-tele Apostolilor a fost scrisã pentru cã apostolii au lucrat!“

„Cãci întrucât lumea, cu înþelepciunea ei, n-a cunoscutpe Dumnezeu în înþelepciunea lui Dumnezeu,Dumnezeu a gãsit cu cale sã mântuiascã pe credincioºiprin nebunia propovãduirii crucii“ (1 Corinteni 1:21).

Deci, El ne aºtepta, ºi—nu puteam fugi de aceasta—Elmã aºtepta ºi pe mine.

Am iniþiat un curs biblic prin corespondenþã, la care s-auînscris 50 de mii de oameni. Atât de mulþi! Lucrarea aceastami-a revelat, asemenea periscopului unui submarin,realitatea cã eram scufundat într-un ocean de omenireflãmândã dupã mântuire; în plus, am primit o viziune.Noapte de noapte vedeam întregul continent africanspãlat în sângele lui Isus, þarã dupã þarã.

Dacã am aºteptat trezirea? Noi am aºteptat-o! Aºtep-tarea s-a întins, în întregime ºi cu rãbdare, de-a lungul a osutã de ani lungi de rugãciuni stãruitoare. Va rãspundeDumnezeu acum?

Totuºi am fost confruntat cu încã un fapt: n-a existatniciodatã trezire fãrã evanghelism agresiv. Deci, sub unimpuls neaºteptat, care s-a dovedit a fi de la Dumnezeu,împreunã cu o bisericã de 40 de membri am închiriat unstadion de zece mii de locuri, în vederea unei campanii deevanghelizare. Zece mii de oameni au venit! Primulseceriº! Pentru prima datã vedeam mii de oameni venindsã rãspundã chemãrii mântuirii. Dumnezeu mi-a deschis

x

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

ochii ºi am putut vedea un val uriaº invizibil al puteriiDuhului Sfânt venind peste stadion. A avut loc un botezcu Duhul Sfânt în masã, însoþit de multe minuni devindecare. Am plâns ca un copil ºi am fãcut un legãmântînaintea lui Dumnezeu cã, în ascultare, voi merge printoatã Africa pentru a face ca viziunea pe care mi-o dãdusesã ajungã realitate. Am fost convins cã, dacã Dumnezeu aputut sã facã aceasta cu zece mii de oameni, El o va face ºicu 450 de milioane.

Ceea ce vedem cã face Dumnezeu azi în Africa ne taierespiraþia. Cãlcând pe urmele giganþilor care au trecut peaici înaintea noastrã, noi secerãm cu bucurie ceea ce ei ausemãnat cu lacrimi. Am ajuns la Bukavu, o localitatevizitatã pentru prima datã de misionarul C. T. Studd ºirãmasã încã izolatã în pãdurile bãtute de ploi ale Zairului.Acolo am vãzut 70 de mii de oameni rãspunzând chemãriidragostei lui Dumnezeu. David Livingstone profeþise cãacolo unde el vãzuse de-abia un singur suflet convertit, vaveni timpul când vor fi mii de astfel de suflete. ªi aºa a fost.La Blantyre, Malawi, localitate numitã dupã oraºul dinScoþia unde s-a nãscut Livingstone, mai multe sute de miiau rãspuns chemãrii Evangheliei.

APÃSÂND PE TRÃGACIUL TREZIRII

Astãzi, magia, ocultismul ºi rãul din lume fac Evanghelia lafel de vitalã ca o mitralierã într-o groapã cu ºerpi. Diavolulse aflã în plinã contraofensivã, odatã cu eliberarea de cãtreIsus a unor mari mulþimi de captivi. Creºtinismul rece ºi deocazie nu va reuºi sã facã nimic. Naþiunile au nevoieurgentã de mesajul incendiator al Crucii acum, nu atuncicând vom fi noi dispuºi la aceasta.

Preºedinþi ºi lideri politici vãd rezultatele minunate pecare vestirea Evangheliei le aduce în popoarele lor ºi neîntâmpinã personal. În martie 1990 campania noastrã de

xi

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

evanghelizare din nordul Africii a ajuns pânã aproape deDeºertul Sahara, la Ouagadougou, capitala Burkinei Faso, oþarã cunoscutã pentru practicile ei oculte. Preºedintele ne-aprimit în casa lui de douã ori. Numãrul celor adunaþi a fostde opt sute de mii în ºase întâlniri, dintre care aproape unsfert de milion au luat parte la serviciul cu care a culminataceastã serie de întâlniri. Cei mai mulþi dintre ei L-au mãrtu-risit public pe Isus Cristos, între aceºtia incluzându-se mulþimusulmani ºi animiºti. La fel a fost ºi în alte þãri precumKenya, Benin, Gambia, Togo ºi Ciad. De asemenea, înNigeria, dupã ce am participat la înscãunarea noului preºe-dinte, am fost invitat sã organizez mai multe întâlniri în aceaþarã. În Lagos, 1,6 milioane de oameni au participat la osingurã întâlnire—în total ºase milioane în doar cinci zile.Rãspunsul la puterea Evangheliei este absolut impresionant!

Cândva, misiunea noastrã naviga din profeþie înprofeþie, astãzi, merge din împlinire în împlinire. Timp demai mult de douãzeci de ani am purtat în inima mea opromisiune divinã cã vom vedea un milion de sufleteconvertite într-o singurã întâlnire. În Lagos, Nigeria, înziua de sâmbãtã 12 noiembrie 2000, acest lucru s-a împlinitcând echipa noastrã au înregistrat 1 093 745 de deciziipentru Cristos. Ne-am dotat cu sisteme de amplificare princare putem fi auziþi de mulþimi de oameni mai mari decâtoricare altele cãrora li s-au adresat vreodatã oameni îndirect. Ambiþie? Aroganþã? Dacã Cel crucificat urmeazã sã„vadã rodul muncii sufletului Lui ºi sã se învioreze“, aºacum se afirmã în Isaia 53:11, sã îndrãznim noi sã gândim întermeni mai modeºti? Va fi El „înviorat“ de orice altcevamai puþin decât atât? De ce sã gândeascã, sã planificeslujitorii lui Dumnezeu ca liliputanii?

POTOPUL CARE SE ÎNTINDE

Dumnezeu spune: „Cãci pãmântul va fi plin de cunoºtinþaslavei Domnului, ca fundul mãrii de apele care-l acopãr“

xii

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

(Habacuc 2:14). Cum acoperã apele fundul mãrii? În aºa felîncât nu rãmâne niciun singur petic de pãmânt uscat!Imaginea aceasta ilustreazã clar planul lui Dumnezeu.Cunoºtinþa slavei Sale, puterea ºi mântuirea se vor întindepeste toatã lumea ca un potop nestãvilit. Nu va rãmâneniciun singur petic de pãmânt uscat, nu va rãmâne înnecunoºtinþã nicio þarã, niciun oraº, sat, nicio familie, niciopersoanã. „Tot pãmântul este plin de mãrirea Lui!“, strigãserafimii (Isaia 6:3).

Aceste zile dinaintea revenirii Domnului trebuie sãdevinã punctul culminant al multor secole de evanghe-lizare ºi trezire globalã, biruinþa strãdaniilor ºi a lacrimilorgeneraþiilor trecute de slujitori ai lui Dumnezeu. Bisericaeste o barcã de salvare, nu un iaht de croazierã. Cei caredoresc sã se distreze n-au ce cãuta în aceastã barcã, de einu este nevoie. De la cãpitan la bucãtar, este nevoie pepuntea acestui vas de toate mâinile pentru salvareasufletelor. Bisericile care nu-i cautã pe cei pierduþi sunt„pierdute“ ele însele. Unii se scuzã spunând cã însocietatea pluralistã de azi, jumãtatea creºtinã nu poatenicidecum penetra cealaltã jumãtate. Dar nu a fost situaþianoastrã anticipatã de Dumnezeu?

Oamenii întreabã: „Ce spune Dumnezeu Bisericii azi?“De ce este aceasta o problemã, dacã vorbeºte Dumnezeuatât de imperceptibil. El nu spune nimic azi care sã nu fiedeja în Cuvântul Sãu. Eu ºtiu un lucru pe care Dumnezeu îlspune. Dacã profeþii noºtri sunt adevãraþi, ei vor afirma ace-eaºi urgenþã pe care a afirmat-o ºi Isus Cristos, ºi se vor faceecoul aceleiaºi Mari Trimiteri: „Duceþi-vã în toatã lumea, ºipropovãduiþi Evanghelia la orice fãpturã“ (Marcu 16:15).

ÎN CÃUTARE DE EVANGHELIªTI

Evangheliºti? Mii dintre ei au slujbe în bisericã la careDumnezeu nu i-a chemat niciodatã. Este timpul ca Trupul

xiii

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

lui Cristos sã reafirme cu îndrãznealã statutul slujbei deevanghelist! Pe unii pastori îi deranjeazã dacã îi întrebi dece a dat Dumnezeu evangheliºti. Însã adevãrul carerãmâne, indiferent de poziþia unora sau a altora, este cãdorinþa de astãzi a lui Dumnezeu, ca ºi în zilele Calvarului,este mântuirea sufletelor. Înainte de înãlþarea Sa la cer, Isusa stabilit care este lucrarea ce revine evangheliºtilor încadrul Bisericii, în vederea împlinirii Marii Trimiteri(Efeseni 4:8–16).

Trecutul poartã în el tragedii. Când porþile se deschi-deau, unii lucrãtori creºtini deveneau geloºi ºi se temeaucã s-ar fi putut sã piardã monopolul asupra lucrãrii lor—atitudine de proprietari de mine de aur. Uneori rivalitãþileau împiedicat trezirile. Sub niciun motiv nu trebuie carecolta sã rãmânã neseceratã. Pericolul acesta însã rãmânereal atâta timp cât secerãtorii îºi apãrã propria „lor“ turmã.Cristos însã nu a murit pentru a da anumitor oameni ocarierã, ci pentru a-i mântui pe cei pierduþi.

În cartea aceasta nu sunt prezentate metode ºi mijloacede lucru, ci principii spirituale. Dumnezeu vã va daresursele. Se folosesc atâtea metode câte decide El. Avemnevoie de mai multã imaginaþie în ceea ce facem, maidegrabã decât de a-i determina pe oameni sã facã anumitelucruri cu ajutorul unor metode „încercate ºi consacrate“—între acestea incluzându-se ºi metodele încercate ºiconsacrate în urma experienþei mele. Metodele care auavut un impact slab în trecut, probabil astãzi nu mai auniciun impact. Strãduinþa susþinutã, în mod mecanic, arputea fi numitã credincioºie, dar interesul nostru principalîn ce priveºte evanghelizarea este eficienþa, nu un fel decredincioºie chinuitã.

De-a lungul anilor în care am lucrat ca evanghelist ºimisionar, am descoperit mulþi factori restrictivi careîmpiedicã vestirea Evangheliei. Cu toate cã în aceastã carte

xiv

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

interesul meu nu se îndreaptã în mod direct cãtre aceºtia,cunosc din experienþã cã multe dintre metodele „tradiþio-nale ºi acceptate“ de evanghelizare au rãmas neschimbatede generaþii. Unii sunt adepþii principiului de „a lãsa totulîn voia lui Dumnezeu“. Alþii susþin cã modul de lucru al luiDumnezeu este trezirea, dar în acelaºi timp ei nu reuºescsã ducã la îndeplinire Marea Trimitere. Alþii sunt de pãrerecã dacã oamenii trebuie sã fie mântuiþi, ei vor fi mântuiþioricum.

Sã presupunem cã astfel de principii sunt false! Ce riscînfricoºãtor sã bazezi destinul etern al sufletului pe niºteinterpretãri controversate ale Scripturii sau pe modificareatimpurilor gramaticale ale unui verb din limba greacã! Esteposibil ca cineva sã aibã dreptate în susþinerea uneia saualteia dintre aceste poziþii, dar cu toate acestea rezultatulultim sã fie moartea omului! Noi nu îndrãznim sã ignorãmimportanþa evanghelizãrii. Personal optez pentru folosireaunei metode respinse de oameni, dar acceptate deDumnezeu, mai degrabã decât pentru o metodã acceptatãde oameni, dar care nu aduce niciun rezultat.

Pentru acest motiv eu nu-mi cer scuze legat de ceea ceam scris în aceastã carte. Scriind, eu nu caut sã obþinaprobarea oamenilor. Eu scriu pentru a împãrtãºi dinungerea lui Dumnezeu cu toþi cei care sunt gata sãpãºeascã înainte prin credinþã. „Temperatura“ acestei cãrþicreºte—ºi se ajunge la ardere. Flãcãrile ei îi vor arde pe ceice o vor citi, de aceea aceºtia ar face bine sã-ºi ia „mãsuri deprotecþie“ împotriva focului, pentru cã eu garantez cãmulte concepte vechi vor fi aruncate în foc.

Mesajul meu nu este unilateral, dar el vine dintr-o inimãneîmpãrþitã. Eu trudesc în continuare la Marea Trimitere,pentru cã ºtiu cã importanþa acesteia nu poate fi subliniatãîndeajuns. Strig cãtre Dumnezeu zi ºi noapte, cerându-Imai multã eficienþã în câºtigarea generaþiei noastre pentru

xv

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

El. EVANGELIZARE PRIN FOC este singura soluþieviabilã.

Scrutez permanent orizonturile, cãutând alþi ºi alþibãrbaþi ºi femei care, având ungerea lui Dumnezeu, sã fiegata sã accepte provocarea Cuvântului lui Dumnezeu cuprivire la evanghelizarea prin Duhul Sfânt. Personal, amcredinþa cã ceea ce este mai bun încã nu a venit. Se apropiecu paºi repezi vremea când întreaga lume va rãsuna delaudele înãlþate Domnului ºi Mântuitorului nostru. Ziuacând în toate naþiunile orice limbã va mãrturisi „spre slavalui Dumnezeu Tatãl, cã Isus Cristos este Domnul“ (Filipeni2:11) aproape a sosit.

Aceastã carte este plinã de lucrurile pe care Dumnezeum-a învãþat ºi pe care a îngãduit sã le experimentez de-alungul anilor. Am scris-o cu un singur motiv: de a-i inspirape alþii în „a face lucrul unui evanghelist“ (2 Timotei 4:5).Am prezentat în ea principiile necesare oricãrei lucrãriprin Duhul Sfânt. Citeºte-o, nu pentru a descoperi cumlucrez eu în cruciadele de evanghelizare, ci pentru adescoperi cum lucreazã Dumnezeu prin oricine care estegata sã-I urmeze planul.

IMENSUL PRIVILEGIU

Îngerului care i s-a arãtat lui Corneliu în Fapte 10, nu-i eraîngãduit sã rosteascã Numele lui Isus, ºi nici sã-i vorbeascãomului despre mântuire. Acel înalt ºi sfânt privilegiu era(ºi este ºi azi) rezervat oamenilor— oamenilor ca mine ºi catine. Tot ceea ce i s-a îngãduit îngerului sã spunã a fost:„Trimite acum niºte oameni la Iope, ºi cheamã pe Simon,zis ºi Petru“ (Fapte 10:5). Acest serafim puternic, venit dinslava cerului, a trebuit sã se plece în faþa privilegiului maiînalt pe care îl avea Petru. Dumnezeu doreºte sã cheme ºisã trimitã în lucrare oameni ca mine ºi ca tine.

xvi

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Întotdeauna a fost aºa. Dumnezeu a folosit patruevangheliºti—pe Matei, Marcu, Luca ºi Ioan—pentru ascrie istoria Evangheliei lui Isus Cristos. Modul acesta de alucra se leagã, în mintea mea, de cei patru oameni dinVechiul Testament, care purtau Chivotul Legãmântului.Purtãtorii Evangheliei se schimbã din generaþie îngeneraþie, dar Evanghelia rãmâne aceeaºi. Acum noisuntem aici, ºi este rândul nostru. Dumnezeu te-a chematpe tine ºi m-a chemat pe mine. Evanghelia trebuie dusãpânã la marginile pãmântului. Aceasta este MareaÎnsãrcinare pe care Domnul o are pentru noi—ºi lucrulÎmpãratului nu suferã amânare.

CÂT DE MARE ESTE IADUL?

Aceste capitole sunt scrise pentru cã eu nu cred cãplanurile lui Dumnezeu reclamã ca iadul sã fie mai mareca raiul. Deºi Scriptura vorbeºte despre „mulþi“ care se aflãpe calea ce duce la pierzare veºnicã (Matei 7:13), tocmaiaceºti oameni trebuie salvaþi de bãrbaþii ºi femeile cãrora lise cere sã predice Evanghelia aºa cum a fost aceasta laînceput. Au fost asigurate suficiente resurse ºi posibilitãþipentru a-i duce „pe mulþi fii la slavã“ (Evrei 2:10); ºi, glorieDomnului, Apocalipsa 7:9 vorbeºte despre un finalîncununat de biruinþã.

Isus ne-a învãþat: „Duceþi-vã... ºi faceþi ucenici din toateneamurile“ (Matei 28:19). Nu existã niciun alt plan pentrucazul în care vestirea Evangheliei nu s-ar duce laîndeplinire, ºi aceasta pentru singurul motiv cã aºa ceva nuse va întâmpla! Astãzi, mai mult ca oricând în istoriaomenirii, tot mai mulþi oameni sunt mântuiþi, vindecaþi ºibotezaþi cu Duhul Sfânt. Ritmul creºte, conducând la osingurã concluzie: Isus vine curând!

Noi nu suntem chemaþi sã luãm parte la o luptã al cãreirezultat urmeazã sã fie stabilit. Lupta a fost câºtigatã deja

xvii

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

la Calvar. Isus le-a poruncit ucenicilor: „Rugaþi dar peDomnul seceriºului sã scoatã lucrãtori la seceriºul Lui“(Matei 9:28), ºi apoi a adãugat: „Duceþi-vã!“ Acelaºi lucru îlspune El ºi astãzi. Este un mandat care ne-a fost transferatnouã.

Da, trezirea vine de la Dumnezeu, dar când? Când nepocãim de neascultarea noastrã ºi ne reîntoarcem lasarcina fundamentalã—evanghelizarea. Orice activitate aBisericii ar trebui raportatã la întoarcerea lumii înapoi laDumnezeu. De ce mai aºteptãm? Sã-i salvãm pe cei carepier sau va fi nevoie sã fim noi înºine salvaþi.

xviii

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Partea întâi

Nevoia

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Capitolul 1

Când incendierea nu este o crimã!

Dumnezeu aranjeazã lemnelepentru foc. Crengile vechi, uscate,pot arde pentru Dumnezeu,întocmai cum a ars rugul luiMoise! Aleluia!

Eu nu mã rog: „Domnul meu,lasã-mã sã ard, sã mã mistuipentru Tine!“ Nu vreau sã ajungun morman de cenuºã. Trãsãturauimitoare a rugului este cã nu se mistuia. Prea mulþi dintrecei ce-L slujesc pe Domnul se mistuie. Cauza acestei stãride lucruri se aflã într-un alt fel de foc. Ceea ce spun eueste: „Domnul meu, lasã-mã sã ard neîncetat pentru Tine!“Flacãra de altar nu trebuie sã se stingã niciodatã.

Fãrã foc, nu existã Evanghelie. Noul Testament începe cufoc. Primul lucru spus despre Cristos de cãtre primul Sãumartor se referea la foc. Ioan Botezãtorul, el însuºi „oluminã arzãtoare ºi strãlucitoare“, declara:

„Cât despre mine, eu vã botez cu apã, spre pocãinþã;dar Cel ce vine dupã mine, este mai puternic decâtmine, ºi eu nu sunt vrednic sã-I duc încãlþãmintea. Elvã va boteza cu Duhul Sfânt ºi cu foc. Acela Îºi arelopata în mânã, Îºi va curaþi cu desãvârºire aria, ºi Îºi

Ioan Botezãtorulstãtea în apele reciale Iordanului ºiboteza, dar IsusBotezãtorul stã

într-un râu de foccare curge.

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

va strânge grâul în grânar; dar pleava o va ardeîntr-un foc care nu se stinge“ (Matei 3:11–12).

Ioan Botezãtorul L-a prezentat pe Isus Botezãtorul,Botezãtorul atât de diferit! Ioan folosea apa, un elementfizic, dar Cristos urma sã foloseascã un element spiritual,focul sfânt. Apa ºi focul—ce contrast! Nu cã Ioan ar fi avuto religie—„apã de ploaie“ (ºi este plin în jurul nostru deastfel de religii, combinate de multe ori cu gheaþã!). IoanBotezãtorul stãtea în apele reci ale Iordanului ºi boteza,dar Isus Botezãtorul stã într-un râu de foc care curge.

Lucrarea remarcabilã a lui Ioan a fost de a boteza. El aanunþat de asemenea ca lucrare remarcabilã a lui Isus totbotezul. Botezul este marea lucrare prezentã a Domnului.Isus—Botezãtorul în Duhul Sfânt! Aceasta este experienþamajorã care þi-o dã Cristos, dupã ce ai devenit un creºtinnãscut din nou.

INCENDIATORII

Evanghelia este un aprinzãtor de foc. Duhul Sfânt nu-þieste dat doar pentru a te ajuta sã predici frumos. El trebuiesã aprindã un foc în inimile oamenilor. Dacã Cristos nu teaprinde, nu poþi aduce niciun foc pe pãmânt. „Cãcidespãrþiþi de Mine, nu puteþi face nimic“, a spus Domnul(Ioan l5:5). Isus le-a spus ucenicilor sã nu facã nimic pânãnu vor fi primit „putere de sus“ (Luca 24:49). Când aceaputere a venit, Duhul Sfânt S-a revelat sub forma unor

limbi de foc care s-au aºezat pestefiecare dintre ei.

Anterior Isus îi trimisese peucenici doi câte doi (Luca 10:1).Aceasta îmi aminteºte de Samsoncare a legat vulpile douã câtedouã, de cozi, le-a pus între cozi

4

Focul este emble-ma Evangheliei,semnul Fiului

Omului. Isus estesingurul care

boteazã cu foc.

Evanghelizare prin foc

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

câte o torþã, dupã care le-a datdrumul în holdele ºi-n grãdinilede mãslini ale filistenilor (Jude-cãtori 15). ªi ucenicii au fosttrimiºi doi câte doi, purtãtori aitorþei divine, incendiatori pentruDumnezeu, pârjolind teritoriuldiavolului cu focul Evangheliei.Fiecare din ei era un nou Ilie,aducând foc din cer.

Pânã nu vine focul, evanghelizarea ºi celelalte activitãþiale bisericii sunt doar rutinã ºi experienþe care îi lasãindiferenþi pe cei ce participã la ele. Predicile, prelegerilesusþinute de la amvon, oricât de elaborate, fãrã focul luiDumnezeu nu sunt decât lucrãri seci, gheaþã care nuajunge sã fie topitã de nicio scânteie divinã. Niciunul dincei cãrora le sunt adresate nu merge acasã aprins. Încontrast cu aceastã situaþie, cei doi care Îl ascultau pe Isusîn drum spre Emaus, au mers acasã cu inimile aprinse.Sunt sigur cã Isus nu a discutat politicã cu ei, ºi nici nu le-aoferit sugestii sau sfaturi. Aºa ceva nu le-ar fi fãcut inimilesã ardã. Isus a venit „sã arunce un foc pe pãmânt“ (Luca12:49). Misiunea lui Isus nu este ceva asemãnãtor uneiieºiri la iarbã verde la un sfârºit de sãptãmânã. Satana esteferm hotãrât sã încerce cu orice chip sã o împiedice. El esteun distrugãtor. Domnul ªi-a trimis slujitorii, prevenindu-iîn acelaºi timp cã vor avea de întâmpinat pericole. „Nu vãtemeþi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul;ci temeþi-vã mai degrabã de Cel ce poate sã piardã ºisufletul ºi trupul în gheenã“ (Matei 10:28). Ce este o simplãdurere fizicã în comparaþie cu o viaþã aprinsã de bucuria ºiînsufleþirea lui Isus? Ce este pericolul pentru trupcomparat cu coroana vieþii sau cu minunata lucrare pe careEl ne-a dat sã o facem? „Vindecaþi pe bolnavi, înviaþi pemorþi, curãþiþi pe leproºi, scoateþi afarã dracii. Fãrã platã aþiprimit, fãrã platã sã daþi“ (Matei 10:8).

5

Astfel de lucruricare îngheaþã

credinþa nu aunimic de-a face cu

CristosulRusaliilor. Oriceatinge El ia foc.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

SEMNUL FIULUI OMULUI

Focul este emblema Evangheliei, semnul Fiului Omului.Isus este singurul care boteazã cu foc. Când vedem astfelde botezuri, avem în faþã semnul cã El, ºi nimeni altul, estela lucru. Este amprenta activitãþii Sale ºi a adevãrateimanifestãri a credinþei creºtine. Puneþi-vã „degetul“ peastfel de activitãþi ºi le veþi simþi cãldura. Profetul Iliespunea acelaºi lucru: „Dumnezeul care va rãspunde prinfoc, acela sã fie adevãratul Dumnezeu“ (1 împãraþi 18:24).Numai un singur Dumnezeu face aºa ceva. Ilie era sigur cãBaal nu va putea aprinde focul.

Ce indicã termometrul tãu spiritual? Mãcar maifuncþioneazã el? Nu cumva eºti rece? Nu cumva sunt recialtarele din bisericã? Nu cumva închinarea se face fãrãcãldurã? Nu cumva cãldura doctrinelor provine numai dinfricþiunile membrilor din bisericã? Existã teologii ºiînvãþãturi tot atât de rezistente la foc pe cât este azbestul.Existã cãrþi religioase care produc cãldurã numai când suntpuse pe foc. Astfel de lucruri care îngheaþã credinþa nu aunimic de-a face cu Cristosul Rusaliilor. Orice atinge El iafoc. Isus topeºte gheaþa. Eforturile unor biserici de a stârnicât de cât entuziasmul celor care participã la programelelor sunt asemãnãtoare, din punct de vedere spiritual,frecãrii una de alta a douã bucãþi de lemn.

MUNIÞIE OARBÃ

Focul lui Dumnezeu este special, unic. Pe altarul lui Moiseera permisã numai prezenþa focului lui Dumnezeu,nicidecum a unui foc produs prin vreun mijloc omenesc.Nabab ºi Abihu au aprins ei înºiºi un foc cu care au vrut sãardã jerfa. Focul lor este numit în Scripturã „foc strãin“.Focul divin a ieºit din cort, a înghiþit focul strãin ºi i-aomorât pe preoþii rãzvrãtiþi (Levitic 10:1–2).

6 Evanghelizare prin foc

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Astãzi ºi noi vedem cum se încearcã folosirea focurilorstrãine, false. Acestea sunt evanghelii ciudate, care nu suntdeloc adevãrata Evanghelie, ci teologii ale necredinþei,gândurile oamenilor ºi filosofiile lor, diverse teorii. Ele nuau nicio urmã din slava ºi cãldura cerurilor. Nimic din elenu produce ardere. Se produce doar controversã, conflict.

Ceea ce se aflã în spatele tuturor acestora este ceva caremi-a fost indicat de prietenul meu, Paul C. Schoch. El acitat din Matei 16:23, unde Isus i se adreseazã lui Satana, întimp ce vorbeºte cu Petru:

„Înapoia mea, Satano! tu eºti o piatrã de poticnirepentru Mine! Cãci gândurile tale nu sunt gândurilelui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.“

Gândurile existã la douã niveluri care se opun. Existãgândurile lui Dumnezeu ºi existã gândurile oamenilor.Cele înalte ºi cele de jos, aºa cum spune Dumnezeu în Isaia55:8-9. Satana gândeºte cum gândesc oamenii. Adevãruleste cã Satana pur ºi simplu nu poate cuprinde perspectivalui Dumnezeu. Este straniu sã-þi aminteºti cã el a fost laînceput Lucifer, un înger din preajma tronului luiDumnezeu. Isus a zdrobit capul ºarpelui, ºi eu cred cã prinaceasta i-a afectat mintea, capacitatea de gândire. El estedezorientat. Odatã Satana era plin de înþelepciune, darastãzi planurile acestui prinþ al puterilor vãzduhului suntdejucate de ceea ce face Dumnezeu, ºi în special de ceea cea fãcut Domnul la Cruce. Acest fel de confuzie esteprovocat de pãcat.

Satana gândeºte cum gândesc oamenii. Aceastaînseamnã cã oamenii gândesc aºa cum gândeºte diavolul.ªi ei gãsesc cã Crucea este o nebunie ºi nu pot înþelegelucrurile lui Dumnezeu, aºa cum remarca apostolul Pavel.Nici el nu a putut „vedea“ la început. Inima îi era plinã deurã împotriva credincioºilor. Era ca un balaur, suflând

7Când incendierea nu este o crimã!

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

împrejur ameninþãri ºi moarte. Plin de zel, se încredea înputerea minþii lui, însã când a crezut i-au cãzut solzii de peochi, ca ºi de pe minte.

Mã întreb dacã iadul ar trimite spioni în Împãrãþia luiDumnezeu pentru a-i descoperi secretele... Oricum,demonii n-ar putea înþelege aceste secrete. Iadul estecomplet dezorientat. Pentru Satana, jertfa lui Cristos este oacþiune subteranã a lui Dumnezeu, fãcutã spre propriulLui avantaj. Diavolul îi devoreazã pe alþii. Face aceastapentru cã natura sa este rea.

Dacã avem de luptat cu diavolul la nivelul minþii, trebuiesã nu uitãm cã el gândeºte aºa cum gândesc oamenii. Satanaa inventat un joc de ºah pentru a-l juca cu oamenii, ºi îl joacãcu noi de mii de ani. El anticipeazã orice mutare a noastrã, ºisuntem permanent în pericolul de a fi fãcuþi mat. Satana areexperienþã de la Adam pânã în zilele noastre, ºi cunoaºteorice truc pe care omul ar vrea sã-l facã pe tablã. Nu poþiproduce credinþã prin iscusinþa vorbelor. Întotdeaunadiavolul va avea o replicã pentru orice vei spune.

Evanghelia nu este produsul minþii cuiva. Nu ne-a fostdatã de un profesor universitar. Noi trebuie sã ne miºcãmîn dimensiunea divinã pentru cã acolo duºmanul nu nepoate urmãri. Diavolul nu se potriveºte gândului DuhuluiSfânt. Dacã planificãm, predicãm, mãrturisim ºi evanghe-lizãm ca oamenii, Satana ne va învinge. Putem stãpânibine psihologia ºi arta de a vorbi oamenilor. Rãspunsuleste: sã acþionãm în Duhul ºi sã predicãm Evanghelia aºacum este. Atunci înºelãtorul viclean va fi dezorientat ºi nuva mai putea continua jocul. Diavolul nu cunoaºte nicimãcar alfabetul Duhului Sfânt.

Noi vedem aceasta constant în cruciadele noastre devestire a Evangheliei. Noi lãsãm întâlnirile complet des-chise prezenþei Duhului Sfânt. Rezultatele sunt uimitoare.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Þãri întregi sunt schimbate prin putere extraordinarã a luiCristos. Religiile false ºi învãþãturile despre demoni caredominau în unele locuri, sunt acum zdruncinate ºi zdro-bite! Niciun predicator nu ar fi putut face aceasta, oricât decunoscut sau de bun ar fi fost. Un astfel de succes seproduce numai când Dumnezeu lucreazã aºa cum vrea El.Când El intrã pe câmpul de bãtãlie, este victorie. El poate,vrea ºi este învingãtor, ori de câte ori îi cedãm Lui controlul.

Aceste spãrturi în puterea duºmanului sunt parte abinecuvântãrilor vremurilor de pe urmã care ne-au fostpromise de Domnul. Ziua de Rusalii continuã; ea nu s-asfârºit la Ierusalim, ci va ajunge „pânã la marginile pãmân-tului“ (Fapte 1:8). Eu fac urmãtoa-rea provocare: sã înceapã oricinesã lucreze la nivelul DuhuluiSfânt, ºi sã vadã dacã va experi-menta altceva mai puþin decâtsalvarea ºi eliberarea pe care i leva da însuºi Domnul. Acest fel deevanghelizare îl va înfrânge peSatana peste tot în lume, ºi el va fipus pe fugã. Aceasta este lucrareape care o face focul sfânt ºi care nupoate fi imitatã.

MUNIÞIE DE RÃZBOI ªI „CU TOATE PÂNZELE SUS!“

Când se trage cu o puºcã încãrcatã cu gloanþe oarbe, zgo-motul produs la descãrcare ºi reculul sunt la fel cu celeproduse de o tragere cu gloanþe adevãrate. Se poate obser-va o diferenþã între folosirea gloanþelor oarbe ºi a aceloradevãrate, dar nu în ce priveºte zgomotul.

Gloanþele oarbe nu lasã niciun semn pe þintã, pentrusimplul motiv cã niciodatã nu o ating. Glonþul adevãratpoate atinge þinta. Noi nu suntem interesaþi doar în a auzi

9

Dar doar a fibucuros ºi a bate

din palme nuconstituie oîmplinire aplanului lui

Dumnezeu. DuhulSfânt lucreazã cuun scop veºnic.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

un zgomot ºi a simþi un recul, în manifestãri evanghelisticeemoþionante ºi spectaculoase, chiar dacã acestea atrag sutede mii de oameni. Vrem sã vedem ceva adevãrat lovindbivolul în ochi. Mulþimile pot veni, dar noi trebuie, princredinþã, sã lãsãm liber un întreg flanc pentru forþa de foca Duhului Sfânt pentru ca rezultatul sã nu întârzie sãaparã. Mulþimi de oameni se nasc din nou, vieþi suntcomplet schimbate, biserici se umplu, iadul este învins ºiraiul este tot mai plin de suflete mântuite! Aleluia!

Focul lui Dumnezeu nu este trimis doar pentru bucuriacâtorva experienþe emoþionale. Totuºi glorie Domnului cãfocul lui Dumnezeu are ºi acest efect! Puterea DuhuluiSfânt dã viaþã întâlnirilor evanghelistice. Dar doar a fi bucu-ros ºi a bate din palme nu constituie o împlinire a planuluilui Dumnezeu. Duhul Sfânt lucreazã cu un scop veºnic.

Mã gândesc la acest lucru când mai vãd astãzi motoarevechi cu aburi, pufãind prin toate orificiile, aproape de a-ºida sfârºitul. Aceºti cai de fier sunt asemenea creaturilor vii:ele „inspirã“ foc ºi „expirã“ aburi. Sarcina fochistului estede a alimenta cu combustibil focul pentru a asigura abu-rilor presiunea necesarã. Când aceastã presiune a ajuns lacota de lucru, mecanicul poate face unul din douã lucruri:ori acþioneazã maneta care declanºeazã ºuieratul locomo-

tivei, ori acþioneazã acea manetãcare direcþioneazã forþa aburilorspre interiorul pistoanelor. ªuiera-tul va consuma o mare parte dinaburi ºi va fi auzit la o depãrtarede mulþi kilometri. Dacã însã forþaaburilor va fi direcþionatã spre pis-toane, aceasta va produce pune-rea în miºcare a roþilor cu multmai puþin zgomot, ºi nu va atrageatenþia prea mult asupra porniriilocomotivei. Trenul atunci va

10

Scopul corect alRusaliilor este sãfacã roþile sã seînvârtã pentru

Dumnezeu în oricebisericã, pentru ca

în felul acestaEvanghelia sã fie

dusã pânã la mar-ginile pãmântului.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

porni ºi va putea ajunge cu încãrcãtura lui în orice zonã aþãrii. Mulþumim lui Dumnezeu pentru ºuieratul trenului.Acesta îºi are importanþa lui. Dar dacã tot ceea ce ar puteaface aburii ar fi sã producã ºuierãturi, nu ar mai merita sãse facã focul sub cazan ºi sã fie alimentat.

Focul Duhului Sfânt aduce putere. Nu conteazã zgomo-tul—sã folosim aceastã putere pentru a pune mecanismulîn miºcare. Tunetul este justificat dupã ce s-a vãzut fulgerul.Scopul corect al Rusaliilor este sã facã roþile sã se învârtãpentru Dumnezeu în orice bisericã, pentru ca în felul aces-ta Evanghelia sã fie dusã pânã la marginile pãmântului.

„Duceþi-vã în toatã lumea, ºipropovãduiþi Evanghelia la oricefãpturã“ (Marcu 16:15).

Biserica trebuie sã fie una caresã meargã, nu una care sã stea. Sãprivim în afarã, unde Domnulnostru miºcã continente întregi.Unii privesc în ei înºiºi, exami-nându-ºi veºnic propriile suflete,ajungând astfel handicapaþi prinintrospecþie. Isus te mântuieºte,nu-þi fie teamã. Acum ajutã-L peEl sã-i mântuiascã pe alþii. Dacã Duhul Sfânt a venit, atunciridicã-te ºi du-te! El face lucrarea, nu tu ºi nici eu. „ªi vai demine, dacã nu vestesc Evanghelia!“ (1 Corinteni 9:16). ªivai va fi de cei cãrora noi nu le-o vom vesti!

ERA CREªTINÃ ESTE ERA FOCULUI

Daþi-mi voie sã vã pun o întrebare. De ce a fost înãlþat Isusla dreapta Tatãlui? Chiar în cele mai ample comentarii,gãsim mult prea puþine încercãri de a rãspunde acesteiîntrebãri, înãlþarea lui Cristos la ceruri pare a fi un subiect

11

Dacã botezul înDuhul Sfânt estelucrarea Sa, ce

înseamnã aceasta?Înseamnã cã tot

ceea ce are de a facecu El ºi cu Evan-

ghelia trebuie sã fiecaracterizat de foc.

Trebuie sã ardã.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

neglijat. Este el de o importanþã atât de redusã? Isus a spusdespre înãlþarea Lui cã este de folos (Ioan 16:7). El le-a spusucenicilor cã dacã nu se va duce la Tatãl, nu vor ajunge sãcunoascã niciodatã o experienþã esenþialã. Fãrã înãlþareaDomnului, nu am putea fi niciodatã botezaþi în Duhul.

Sã privim înapoi la tot ceea ce a fãcut Isus. Ioan scrie cãlucrãrile Lui au fost atât de multe, încât dacã s-ar fi scrisdespre toate, cãrþile care ar fi conþinut aceste relatãri n-ar fiîncãput în întreaga lume. Ce a mai rãmas atunci de fãcut,ºi El nu a fãcut cât timp a fost pe pãmânt? Mai era un sin-gur lucru. Era tocmai lucrul despre care Ioan Botezãtorulspusese cã El îl va face: botezul cu Duhul Sfânt ºi cu foc. Elnu a fãcut aceasta cât timp a fost pe pãmânt. Isus venisedin ceruri ºi trebuia sã se reîntoarcã acolo, pe drumulCrucii ºi al mormântului, înainte ca partea finalã a misiuniiSale sã poatã începe.

Nimic din ceea ce a fãcut Isus pe pãmânt nu ar putea ficlasificat ca botez cu Duhul Sfânt ºi botez cu foc. În niciunadintre lucrãrile Sale mãreþe—predicile, învãþãturile,vindecãrile Sale sau moartea ºi învierea Sa—El nu abotezat cu Duhul Sfânt. Isus a fãcut mult pentru uceniciiSãi. Le-a dat putere sã poatã vindeca bolnavi, dar a plecatde la ei fãrã sã-i fi botezat cu Duhul Sfânt.

Un astfel de botez nu ar fi putut avea loc înainte deînãlþarea Sa la Tatãl. Într-adevãr, nu numai cã Domnul aspus-o, dar a ºi subliniat-o. El a intrat în glorie pentru a luaaceastã nouã slujbã: slujba de Botezãtor în Duhul Sfânt.Acesta este motivul pentru care S-a înãlþat El la Tatãl.Vechiul Testament nu are cunoºtinþã despre un astfel debotez. Este „lucrul nou“ al lui Dumnezeu. Bineînþeles, Isusne-a fãcut parte acum de multe alte binecuvântãri. El esteMarele nostru Preot, Apãrãtorul nostru, Reprezentantulnostru. Dar El nu a menþionat niciuna din aceste lucrãri. ElS-a referit doar la trimiterea Duhului Sfânt.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Numai dupã ce S-a înãlþat laTatãl, ºi nu înainte, a venit Duhulºi „niºte limbi ca de foc au fostvãzute împãrþindu-se printre ei, ºis-au aºezat câte una pe fiecare dinei“ (Fapte 2:3). Cu mulþi aniînainte, focul altarului din Cortullui Moise ºi cel al altarului dinTemplul lui Solomon fuseserãfocuri sfinte, venite din cer.Flãcãrile din odaia de sus de la Rusalii au venit din aceeaºisursã cereascã. Isus are toatã puterea la comanda Sa. Eleste în sala de comandã.

LIMBILE DE FOC

Dacã botezul în Duhul Sfânt este lucrarea Sa, ce înseamnãaceasta? Înseamnã cã tot ceea ce are de a face cu El ºi cuEvanghelia trebuie sã fie caracterizat de foc. Trebuie sã ar-dã. Trebuie sã existe foc în cei care mãrturisesc ºi lucreazã.Foc în cei care predicã. Foc în Adevãrul pe care îl predi-cãm—„Nu este Cuvântul Meu ca un foc?“ (Ieremia 23:29).Foc în Domnul pe care îl predicãm—„...fiindcã Dumnezeulnostru este un foc mistuitor“ (Evrei 12:29). Foc în puterearugãciunii—„limbi de foc“ (Fapte 2:3). Foc în Duhul princare predicãm—„...cu Duhul Sfânt ºi cu foc“ (Matei 3:11).

Daþi-mi voie acum sã vã arãt câteva concepte, foarteimportante, despre focul lui Dumnezeu:

1. Întreaga jertfã trebuie sã fie mistuitã de foc.

Pe Muntele Carmel au fost aduse douã jertfe. Una decãtre preoþii lui Baal, cealaltã de cãtre Ilie. Prima, cea adusãlui Baal, nu a ars. Nu a venit un foc care sã o mistuie. Jertfaera acolo. Preoþii au fãcut tot ce-au putut. S-au rugat luiBaal întreaga zi, s-au tãiat cu sãbiile pentru a demonstra

13

Dumnezeu atrimis focul numai

asupra jertfei.N-ar avea niciunrost trimiterea

focului, dacã n-arexista o jertfã.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

cât de sinceri erau. Au dat tot ce-au avut în ei, dar degeaba,jertfa lor nu a luat foc. Dacã diavolul ar fi putut aduce oscânteie sau douã din iad pentru a aprinde focul, cum n-arfi adus-o, dar altarul s-a încãpãþânat sã rãmânã rece.

Focul nu a venit nici pentru cã Ilie a aranjat el însuºijertfa. El a venit când Ilie s-a rugat ºi a crezut. „Credinþaeste victorie.“ Este adevãrat cã Ilie a fãcut tot ceea ce ºtia cãtrebuie fãcut pentru aducerea unei jertfe. El a respectatcuvânt cu cuvânt instrucþiunile date de Moise, dar singurãascultarea sa n-a adus niciun foc. Credinþa a fost ceea carea adus focul.

Dumnezeu a trimis focul numai asupra jertfei. N-ar aveaniciun rost trimiterea focului, dacã n-ar exista o jertfã.Creºtinii „de fotoliu“ nu primesc niciun foc. Nu existã cevaîn genul unui „cuib de cartofi“ care sã primeascã ungereadivinã. Uneori oamenii se roagã pentru foc, când ei nusunt daþi lui Dumnezeu deloc, ºi în consecinþã fac puþinpentru El. Ei îi dau lui Dumnezeu puþin din timpul ºi baniilor, ºi nu depun nici un efort pentru El. Dacã astfel deoameni ar avea focul lui Dumnezeu, ce ar face cu el? Ar staacasã ºi s-ar bucura cã li s-a dat? Focul nu ne este datpentru a ne scuti de necazurile ºi dificultãþile pe care leîntâlnim în încercarea de a cuceri lumea pentru Cristos;scopul lui este sã ne dea putere sã predicãm Evanghelia înpofida oricãror suferinþe.

Focul este ceea ce conteazã. Aºe-zarea unei jertfe ºi aranjarea ei nusunt suficiente. Dumnezeu nu vamântui sufletele ºi nu-i va vindecape cei bolnavi pânã când noi nu nevom fi pus tot ce avem pe altar,pentru El. Putem fi siguri deaceasta. Dar nu jertfa noastrã estemotivul pentru care pune El focul.

14

Creºtinii „defotoliu“ nu

primesc niciun foc.Nu existã ceva îngenul unui „cuib

de cartofi“ care sãprimeascã ungerea

divinã.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

El îºi face minunile de mântuire ºi vindecare pentru cã aremilã ºi har pentru noi. Nu evlavia lui Ilie a fost cea care agenerat fulgerul care a mistuit tot ce era pe altar. Motivulpentru care a venit focul nu a fost sfinþenia lui. Cu zeciuie-lile ºi dãrnicia noastrã nu putem cumpãra nici mãcar o fla-cãrã de mãrimea unei flãcãri de lumânare din focul ceresc.Focul lui Dumnezeu vine nu datoritã jertfei noastre, ci da-toritã jertfei lui Cristos. De aceea, mulþumim Domnului,focul este pentru toþi. Focul trezirii nu este o rãsplatã pentruoamenii buni. Este darul lui Dumnezeu. De ce sã ne zbatempentru a-l primi? Oamenii vorbesc despre „a plãti preþul“.Dar astfel ei ajung în situaþia de a plãti mult prea multpentru ceea ce le este dat gratuit. Focul vine prin credinþã.

2. Adevãrul are nevoie sã fie botezat cu foc.

Este posibil ca cineva sã aibã dreptate într-o anumitãchestiune, dar cu toate acestea rezultatul ultim sã fie tragic.Putem vorbi la nesfârºit despre „trupul“ adevãrului, ºiacesta sã nu fie de fapt decât un corp rece, neînsufleþit. Isusnu a spus doar: „Eu sunt calea ºi adevãrul.“ El a spus: „Eusunt calea, adevãrul ºi viaþa“ (Ioan 14:6, sublinierea îmiaparþine). Dumnezeu a spus cã va pune în Sion „un foc deflãcãri strãlucitoare“ (Isaia 4:5). Isus a adeverit cã IoanBotezãtorul „era lumina care era aprinsã ºi lumina“ (Ioan5:35). Acestea sunt imagini ale luminii ºi ale cãldurii.Evanghelia este o Evanghelie fierbinte, indiferent de cât demult ar râde de acest lucru lumea neºtiutoare. Eu nu ºtiu sãpredic „cuvintele vii“ ale lui Dumnezeu (Fapte 7:28) altfeldecât cu viaþã. Evanghelia trebuie sã fie pe foc. A predicaEvanghelia cu rãcealã ºi în mod ocazional ar fi ridicol.Într-o zi, o doamnã mi-a spus cã avea în ea un „demon“,deºi era o creºtinã nãscutã din nou. I-am spus acelei doam-ne: „Muºtele nu pot sta decât pe o sobã rece, ºi pe o astfelde sobã ele pot sta foarte mult timp! Lãsa-þi ca viaþa sã vãfie aprinsã de focul Duhului Sfânt, ºi acel demon murdarnu va mai îndrãzni sã vã atingã, de teamã sã nu-ºi frigã


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

degetele spurcate.“ Evanghelia îºi asigurã propria puterede foc. Este natural de aceea ca un predicator sã fie aprins.

FOCUL LUI DUMNEZEU ÎN ISUS

În termenii experienþei umane, focul lui Dumnezeu se tra-duce prin pasiune, acel fel de pasiune pe care am vãzut-ola Isus. Probabil El nu a fost pasionat numai în vorbirea Sa.Când se îndrepta spre Ierusalim pentru ultima datã, citimcã mergea în fruntea ucenicilor Sãi. Ei au vãzut cum El sestrãduia sã meargã înainte.

„Ei erau pe drum ºi se suiau la Ierusalim; ºi Isusmergea înaintea lor. Ucenicii erau tulburaþi, ºimergeau îngroziþi dupã El“ (Marcu 10:32).

De ce? Într-un anume fel, focul din sufletul Sãu era evident înmodul în care mergea. Când au sosit, Isus a vãzut cum erapângãrit Templul. Ucenicilor le-a fost oferitã atunci încã odovadã a pasiunii care Îl anima pe Învãþãtorul lor. Vedereaa ceea ce se întâmpla în Templu L-a transformat pe Isusîntr-un justiþiar. Ucenicii ºi-au adus aminte de cuvintelePsalmului 69:9: „Cãci râvna Casei Tale mã mãnâncã.“Reacþia lui Isus a fost mânie pornitã din dragoste, nu furiefireascã. Isus nu S-a comportat ca un fanatic. El iubea Casa

Tatãlui Sãu, asta era tot. Dorinþa Saera sã-i vadã pe oameni în Templu,închinându-se liberi ºi fericiþi. Darnegustoria din Templu pângãrisetotul. Inima Lui a izbucnit ca unvulcan. Focul din sufletul Sãu L-adeterminat sã cureþe Templul. Ac-þiunea Lui i-a înfricoºat pe cei îm-potriva cãrora a fost îndreptatã, ºimulþi au fugit din faþa Lui. Copiii,orbii ºi paraliticii au rãmas, i-ar Eli-a vindecat (Matei 21:14–16).

16

Un mesaj care sãincendieze, ºi

nimic mai puþinde atât, se cere a fi

prezentat lumii.Nu este nevoie defocuri de artificii.Tãciunii nu trebu-ie sã fie lemne care

ard cu troznet.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Aceasta era ceea ce a vrut El sã facã ºi acesta a fost motivulpentru care mânia Sa a ajuns ca un cuptor încins. Indigna-rea Sa a avut ca rezultat bucuria. Copiii din Templu au înce-put sã-i cânte lui Isus „Osana!“ Aceasta este singura ocazieîn întreaga Scripturã când cei care se bucurau în Domnul aufost mustraþi, singura datã când s-a cerut sã se facã liniºte încurþile Domnului. Lucrul acesta l-au cerut fariseii; laudeleaduse lui Dumnezeu au acoperit zornãitul banilor petarabe. Muzica banilor a fost redusã la tãcere! ªi aceasta afost în întregime o parte a imaginii focului Domnului.

UN MUZEU AL STATUILOR DE MARMURÃ

Un mesaj care sã incendieze, ºinimic mai puþin de atât, se cere afi prezentat lumii. Nu este nevoiede focuri de artificii. Tãciunii nutrebuie sã fie lemne care ard cutroznet. Totuºi Biserica, prin tot ceare ea, trebuie sã reflecte luminacaldã a lui Dumnezeu pânã pecele mai înalte culmi. „În locaºulLui totul strigã: Slavã!’“(Psalmul29:9). În Evrei 1:6 citim cãDumnezeu face din slujitorii Sãi„flãcãri de foc“. Oamenii Sãi artrebui sã fie torþe. Nu numai evan-gheliºtii, dar ºi ceilalþi lucrãtori,conducãtorii de biserici, învãþã-torii ºi cei care se ocupã de proble-mele administrative ar trebui sãstrãluceascã de lumina primitã dela Duhul Sfânt, la fel ca niºte torþepe o stradã rece. La întâlnirile deafaceri ale oamenilor creºtini artrebui sã se vadã focul Duhului Sfânt, la fel de mult ca laîntâlnirile de trezire, ºi poate chiar mai mult.

17

Am auzit predicicare sunau ca

prelegeri desprecum se îmbãlsã-

meazã un mort. Araminti cuiva un

astfel de mod de avorbi despre Isuscel Viu? Nici Isus,nici Petru ºi nici

Pavel nu i-au lãsatpe cei din adu-

nãrile în care auvorbit sã stea aºacum stau statuile

de marmurãîntr-un muzeu.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Un peºte are aceeaºi temperaturã ca cea a apei în careînoatã. Prea mulþi creºtini sunt asemenea peºtilor—nu aumai multã cãldurã a duhului decât are lumea rece,necredincioasã din jurul lor. Oamenii sunt fiinþe cu sângecald. Aºa ne-a fãcut Domnul. ªi aºa vrea El sã ducemVestea Bunã—cu cãldurã!

Domnul nu ne-a trimis în lume pentru cã suntem sobri,gravi, ºi nici nu ne-a ales datoritã stãpânirii noastre desine. El ne-a trimis cu cãrbuni aprinºi de la altar, ca martoriai Învierii, care sã spunã lumii întregi cã ei L-au întâlnit peDumnezeul Rusaliilor. Am auzit predici care sunau caprelegeri despre cum se îmbãlsãmeazã un mort. Ar aminticuiva un astfel de mod de a vorbi despre Isus cel Viu? NiciIsus, nici Petru ºi nici Pavel nu i-au lãsat pe cei dinadunãrile în care au vorbit sã stea aºa cum stau statuile demarmurã într-un muzeu.

Logica poate sã ardã, ºi totuºi sã rãmânã logicã, aºa cum,de exemplu, a fost logica lui Isaia sau a lui Pavel. Nu esteneapãrat nevoie ca logica sã aparþinã unei sfere a imper-sonalului, a cugetãrii reci. Focul presupune fervoare, nuignoranþã. Învaþã, pe toate cãile, dar nu o fã dacã aceastastinge focul. Nu uita—radierea, înaintea spiritului ascuþit.„Si sã iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, cu toatã inimata, cu tot sufletul tãu, cu tot cugetul tãu, ºi cu toatã putereata“ (Marcu 12:30). Domnul vrea ca noi sã avem o inimã „cufoc“, ºi sã radiem în jur bucurie, compasiune ºi dragoste.

Demnitatea umanã capãtã o nouã semnificaþie cândoamenii sunt preocupaþi sã aducã laude lui Dumnezeu. Aþivãzut vreodatã 50 de mii de oameni plângând, vibrând,sãrind ºi strigând de bucurie înaintea lui Dumnezeu? Cealtceva aþi aºtepta sã se întâmple când o mamã vine sprenoi pe platformã ºi mãrturiseºte cum tocmai fusese vin-decat copilul ei de o orbire sau de o surzenie congenitalãsau poate de o malformaþie a membrelor? Eu am auzit ºi


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

am vãzut atât de des astfel de mãrturisiri! Sunt momenteînãlþãtoare—culmea a ceea ce poate experimenta un om.

Nu câºtigãm mai multã consideraþie dacã rãmânemabsolut reci în faþa unui paralitic care începe sã umble saua unui orb care începe sã vadã. O astfel de atitudinerezervatã nu se poate numi gândire echilibratã—estenebunie! Bucuria—aceasta este atitudinea normalã înastfel de momente. În prezenþa lui Dumnezeu trebuie sãne bucurãm! Isus a spus cã, în astfel de momente, chiarpietrele vor striga (Luca 19:40).

Privesc la femeile sau la bãrbaþii dragi sufletului meu,albi sau negri, dintre care mulþi cu câtva timp înainte aufost atât de triºti, participând la întâlnire, cu mâinile strân-se de emoþie sau ridicate în închinare, cu ochii strãlucindde lacrimi de bucurie, cu feþele ridicate spre Dumnezeu,miºcându-ºi buzele în minunate cuvinte de mulþumire.Îmi spun atunci: „Ce frumoºi sunt!“ În astfel de momenteaº dori sã fiu artist. Când sobrietatea înlocuieºte bucurianoastrã în Domnul, se produce o catastrofã!

Dacã Dumnezeu nu atinge sentimentele noastre, o vaface diavolul. Cum îi poate convinge Dumnezeu pepãcãtoºi de nevoia lor de mântuire ºi sã-i ajute sã vinã lapocãinþã dacã aceºtia nu se simt miºcaþi? Cum sã le poatãda bucuria pãcatelor iertate, fãrã sã provoace niciunsentiment în sufletele lor? Eu cred cã slujba unui evanghelisteste de a aprinde un foc în duhul omului.

Mântuirea oamenilor înseamnã mai mult decât înregis-trarea numelor lor pe o listã. Creºtinismul nu este un clubîn care ei devin membri. Mântuirea este o operaþie de chi-rurgie spiritualã. Ce este iertarea pe care noi o proclamãm?Ce fel de iertare a adus Isus? El a venit cu adevãrata milã.Iertarea aceasta a fãcut ca slãbãnogul sã umble din nou, ºia înfrânt îndãrãtnicia unei femei de stradã, fãcând-o sã-I


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

spele picioarele cu lacrimile ei. A fost acea iertare care i-afãcut pe oameni sã iubeascã mai mult. A fost acea iertarecare i-a determinat pe oameni sã facã lucruri de neînþeles,aºa cum a fãcut Levi care ºi-a abandonat slujba bãnoasã devameº ºi L-a urmat pe Mântuitorul. A fost iertarea care afâcut-o pe Maria sã spargã vasul cu mir de nard, ºi peZacheu sã dea celor nedreptãþiþi o mulþime de bani.

Ucenicii s-au bucurat foarte mult când au reuºit sãalunge demoni, dar Isus le-a spus cã aceasta nu era nimic.

„«Totuºi, sã nu vã bucuraþi de faptul cã duhurile vãsunt supuse; ci bucuraþi-vã cã numele voastre suntscrise în ceruri.» În ceasul acela Isus, S-a bucurat înDuhul Sfânt.“ (Luca 10:20–21)

Petru L-a auzit rostind aceste cuvinte ºi ºi-a însuºit lec-þia. Mai târziu el avea sã le scrie credincioºilor urmãtoarele:

„Isus Cristos, pe care voi îl iubiþi fãrã sã-L fi vãzut,credeþi în El fãrã sã-L vedeþi, ºi vã bucuraþi cu obucurie negrãitã ºi strãlucitã, pentru cã veþi dobândi,ca sfârºit al credinþei voastre, mântuirea sufletelorvoastre...“ (1 Petru 1:8–9)

Sã ne bucurãm cu reþinere? Sã ne închinãm în ºoaptã?Sã sãrbãtorim în liniºte? Nu acestea sunt sensurilecuvântului „bucurie“ în Scripturã. A te bucura înseamnã aexulta, a striga, a te manifesta cu entuziasm. Încearcã sã fiiaºa fãrã emoþii, fãrã foc!

Focul Duhului Sfânt este o realitate absolutã. El trebuiesã curgã prin Biserica lui Isus Cristos aºa cum curgesângele prin vene. Oamenii lui Dumnezeu aprinºi de foculLui ºi Biserica în întregul ei aprinsã de acest foc sunt ceeace va câºtiga generaþia noastrã pierdutã pentru El.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Capitolul 2

Antiunsul

CÂT POATE DURA ULTIMUL CEAS?

Sã presupunem cã aþi mai avea încã o orã de trãit. Ce aþiface în ea? Cu ce grabã ºi înfrigurare aþi face în ultimul mo-ment lucrurile pe care le-aþi considera cele mai importante!Dar, daþi-mi voie sã vã spun: chiar sunteþi în ultima orã!

„Copilaºilor, este ceasul cel de pe urmã...“ (1 Ioan 2:18).ªtiu cã s-ar pãrea cã acest ceas a durat foarte mult, Ioanscriind aceste cuvinte în urmã cu 19 secole. Dar nu trebuieca acest aspect sã vã neliniºteascã. De un singur lucruputem fi siguri: dacã atunci a fost ultimul ceas, cu atât maimult este azi! Dacã Ioan ar fi scris în zilele noastre, probabilar fi spus: „Copilaºilor, este ultima secundã a ceasului depe urmã...“

Când Ioan a scris acest verset, el privea la ceasul luiDumnezeu, nu la al nostru. Mâinile sale nu au stat liniºtite.Cât va dura ultimul ceas al lui Dumnezeu, mãsurat dupãmetodele omeneºti? Singurul lucru pe care îl ºtim este cãnu ºtim cât de aproape suntem de sfârºit. „Despre ziuaaceea ºi despre ceasul acela nu ºtie nimeni“, spunea Isus înMatei 24:36. Este evident totuºi cã suntem mult maiaproape de sfârºit, cu fiecare zi care trece. ªi Pavel a vãzutla fel acest lucru: „ªi aceasta cu atât mai mult, cu cât ºtiþi înce împrejurãri ne aflãm: este ceasul sã ne trezim în sfârºit

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

din somn; cãci acum mântuirea este mai aproape de noidecât atunci când am crezut“ (Romani 13:11).

Dacã cineva ar ºti cã mai are de trãit doar 60 de minute,cu siguranþã nu ar pierde acest timp cu nimicuri. În faþasecundelor care s-ar scurge ca nisipul dintr-o clepsidrã, arvedea care sunt lucrurile cu adevãrat importante pentru el.N-ar merge sã-ºi cumpere o pãlãrie dupã ultima modã ºin-ar urmãri cursul acþiunilor la bursã. Orientareaîntregului interes spre momentul sfârºitului ar puneîntreaga viaþã în lumina corectã.

Cineva spunea odatã cã cei mai mulþi oameni trãiesc ca ºicum viaþa aceasta ar fi un permanent aranjament. MesajulBibliei este cã zilele noastre sunt „numãrate“—nu nenu-mãrate. În realitate, mai existã timp doar pentru lucrurileimportante. Mã gândesc, în mod deosebit, la Biserica luiIsus Cristos. Oamenii par adesea a arãta, prin felul în caretrãiesc, cã viaþa constã în o mie ºi una de detalii, dar lucru-rile minore nu trebuie sã prevaleze asupra celor majore.Biserica trebuie sã fie preocupatã de o singurã problemã:lupta cu Satana ºi câºtigarea sufletelor pentru Cristos.

Marele merit al lui Isus este cã a venit când L-a trimisTatãl. Marele nostru merit ar fi sã mergem când ne trimiteIsus. „Cum M-a trimis pe Mine Tatãl, aºa vã trimit ºi Eu pevoi“ (Ioan 20:21). Biserica ar trebui sã ignore orice lucru ca-re ar afecta negativ ducerea la îndeplinire a Marii Trimiteri.

LOGICA ULTIMULUI CEAS

Când Scriptura spune cã „este ultimul ceas“, atunci putemfi siguri cã aºa este, cu adevãrat. Pentru mesajulEvangheliei întotdeauna este ultimul ceas. Aceastã doctrinãunicã, specialã a Scripturii este numitã doctrina„iminenþei“.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Mulþi se liniºtesc spunându-ºi cã mai sunt încã patruluni pânã la seceriº (Ioan 4:35). Dacã vreþi sã ºtiþi cum unsingur om, ca Pavel, a reuºit sã realizeze atât de mult, citiþiceea ce spune el în Corinteni. El a trãit ca ºi cum sfârºitultuturor lucrurilor era foarte aproape, ca ºi când cãdereacortinei peste actul final era iminentã.

„Iatã ce vreau sã spun, fraþilor: de acum vremea s-ascurtat. Spun lucrul acesta pentru ca cei ce au neveste,sã fie ca ºi cum n-ar avea; cei ce plâng, ca ºi cum n-arplânge; cei ce se bucurã, ca ºi cum nu s-ar bucura; ceice cumpãrã, ca ºi cum n-ar stãpâni; cei ce se folosescde lumea aceasta, ca ºi cum nu s-ar folosi de ea; cãcichipul lumii acesteia trece“ (1 Corinteni 7:29–31).

Evanghelia este veºnicã, dar noinu avem la dispoziþie o veºniciepentru a o predica. S-ar putea cacineva sã creadã cã avem suficienttimp, având în vedere ritmul lent,aºezat în care se desfãºoarãlucrãrile Bisericii pe frontulEvangheliei. Noi trebuie, atât câtne e dat sã trãim, sã ajungem cuEvanghelia la cei care trãiesc totatât cât trãim ºi noi. Astãzi pe pã-mânt trãiesc peste cinci miliardede suflete—ele trãiesc în lumeanoastrã, prezentã, nu într-o epocãviitoare nedefinitã, care au nevoiesã fie evanghelizate. Este ultimul ceas!

ALERGAÞI!

Pentru a-ºi întâmpina fiul, pe care a dorit atât de mult sã-lpoatã strânge din nou la piept, tatãl A ALERGAT! Aalergat! ªi eu am început sã alerg, de când, prin Duhul

23

Evanghelia esteveºnicã, dar noi

nu avem ladispoziþie o

veºnicie pentru a opredica... Noi

trebuie, atât cât nee dat sã trãim, sãajungem cu Evan-ghelia la cei care

trãiesc tot atât câttrãim ºi noi.

Antiunsul

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Sfânt, am înþeles cã este ultimul ceas! Companiile de zbordin toatã lumea au în mine un client sigur. Unul din cuvin-tele greceºti favorite ale lui Pavel era spoude, însemnând „aîntinde gâtul“ aºa cum face un atlet care aleargã pentru atrece linia de sosire. În termenii noºtri aceasta înseamnã „astudia, a-þi da silinþa, a fi zelos, a zori, a merge înainte“.

Multe biserici sunt foarte active, dar active în ce? A irositimpul cu probleme lumeºti este un mod de a lãsa impresiaunei activitãþi intense ºi „relevante“. Dar adevãrata relevan-þã o are doar ducerea Evangheliei lumii din jur care piere.

A fi preocupaþi doar de propria noastrã spiritualitate,când peste tot în lume au izbucnit flãcãrile iadului, este caºi cum membrii unei echipe de pompieri s-ar bãrbieriînainte de a rãspunde unui apel telefonic prin care le estesolicitatã intervenþia urgentã pentru stingerea unuiincendiu. Putem petrece ani în ºir „apãrându-neprincipiile“, tot ceea ce vom realiza va fi o justificare acerturilor ºi a prejudecãþilor din bisericile noastre. Poruncade a evangheliza este tot ceea ce conteazã—a-i smulge peoameni din flãcãrile unui iad veºnic.

Domnul nostru nu a dat aceastã poruncã dintr-uncapriciu. Dumnezeu Însuºi acþioneazã datoritã pericoluluiîn care se aflã fiinþa umanã fãrã Cristos. Calvarul a fostimperativul Sãu!

„Mai am ºi alte oi, care nu suntdin staulul acesta; ºi pe aceleatrebuie sã le aduc. Ele vorasculta de glasul Meu, ºi va fi oturmã ºi un Pãstor.“ (Ioan 10:16).

Isus le-a spus ucenicilor pe dru-mul spre Emaus: „Nu trebuia sãsufere Cristosul...?“ (Luca 24:26).

24

Dumnezeu însuºiacþioneazã dato-

ritã pericolului încare se aflã fiinþa

umanã fãrãCristos. Calvarula fost imperativul

Sãu!


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Acelaºi cuvânt grecesc, „dei“, estefolosit în ambele fraze de mai sus,rostite de Domnul Isus. Cuvântulrespectiv nu redã ideea cã a fostpotrivit ºi corect ca Isus sã sufere,ci faptul cã El trebuia sã sufere—cãnumai El o putea face. Dumnezeu,care a mers pânã acolo încât ªi-adat Fiul sã moarã pe cruce, nu afãcut aceasta pentru ca noi sãavem un hobby sau o posibilitatede a ne petrece în mod plãcuttimpul liber. Domnul nostru nu amurit pentru a asigura prinaceasta o slujbã celor câþiva care formeazã ierarhiaclericalã. El ne porunceºte sã predicãm Evanghelia la oricepersoanã. Aceastã sarcinã ne solicitã pe toþi.

Ne-am înºela pe noi înºine ºi am pierde adevãratul sensal Cuvântului lui Dumnezeu dacã a gândi cã acest „ultimceas“ nu este chiar atât de presant. Este! Nu are niciun rostsã ne spunem: „Ultimul ceas al lui Dumnezeu este destulde lung. De ce ne-am grãbi?“ Nu avem decât ziua de azi.În cel mai deplin sens al cuvântului, ceasul acesta esteultimul. Cu toate cã Ioan a scris aceste cuvinte cu multesecole în urmã, el a avut dreptate. Nu este nicio umbrã deezitare în inspiraþia sa.

• Este ultimul ceas pentru cei ale cãror unghii de lapicioare atârnã deja peste abisul eternitãþii.

• Este ultimul ceas pentru oportunitãþi în multelocuri.

• Este ultimul ceas al posibilitãþii de a împlini poruncaDomnului: „Duceþi-vã în toatã lumea...“

• Este ultimul ceas înainte ca Isus sã revinã.

25

Când o persoanãîn vârstã ajunge sãfie mântuitã, estemântuit un suflet.

Când un tânãrajunge sã fie

mântuit, atât unsuflet, cât ºi o

viaþã întreagã peacest pãmânt sunt

mântuite.

Antiunsul

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

PLÃTIT DUPÃ „ULTIMUL CEAS“

Cu mulþi ani în urmã, în nordul Germaniei, am avutprivilegiul de a conduce o doamnã în vârstã la Domnul.Mulþi ani din viaþã, femeia aceasta a fost organista uneibiserici, dar niciodatã nu-L cunoscuse pe Isus ca Mântuitorpersonal. Când a auzit Evanghelia ºi ºi-a deschis inimaDomnului, a fost copleºitã de bucuria Duhului Sfânt. Amreîntâlnit-o trei zile mai târziu, dar de data aceasta eracomplet distrusã. Nedumerit, am întrebat-o ce se întâm-plase. Cu lacrimi în ochi, mi-a spus: „Am deja 70 de ani ºidoar acum L-am primit pe Isus ca Mântuitor al meu.Probabil voi mai trãi cinci sau zece ani, dar am pierdut 70.“

Bineînþeles, cuvintele acelea m-au miºcat profund. I-amspus atunci acelei femei: „Aveþi dreptate, dar eu ºtiu ceurmeazã sã se întâmple. Într-o zi vom sta în faþa Scaunuluide Judecatã al lui Cristos. Pe El nu-L va interesa atât demult atunci cât de lungã a fost brazda vieþii noastre pentruEl, cât adâncimea la care am tras-o. Cinci sau zece ani, trãiþiîn întregime pentru Isus, fac mult mai mult decât o viaþãde 50 de ani trãitã de un creºtin cãldicel.“

Vã amintiþi pilda lucrãtorilor viei spusã de Isus? (Matei20:1-16). Când a venit ora plãþii, unii dintre ei lucraserãdoar o singurã orã, dar stãpânul i-a rãsplãtit cugenerozitate, dându-le ºi lor tot atâþia bani cât le-a datcelor care munciserã întreaga zi. De ce? Pentru cã eilucraserã atât cât avuseserã ºansa de a lucra. Acesta esteprincipiul lui Dumnezeu.

Dacã cineva este necãjit cã nu a putut sta la dreaptaDomnului în timpul seceriºului când aceasta ar fi putut fiposibil, îl sfãtuiesc sã lase aceastã problemã în seamaDomnului Seceriºului. Nu mai pierdeþi timp plângând.Daþi-I lui Dumnezeu de-acum înainte, cu toatã inima, ceeace I se cuvine! În Filipeni 3:13–14, apostolul Pavel nesfãtuieºte urmãtoarele:


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

„Fraþilor, eu nu cred cã l-am apucat încã; dar fac unsingur lucru: uitând ce este în urma mea, ºi aruncân-du-mã spre ce este înainte, alerg spre þintã pentru pre-miul chemãrii cereºti a lui Dumnezeu, în Cristos Isus.“

Atât timp cât mai aveþi suflare în voi nu veniþi prea târziuîn ultimul ceas, în ultima zi, în ultima lunã sau în ultimulan. Nu veþi veni niciodatã prea târziu pentru mântuire.

Totuºi, raportat la acelaºi ultim ceas, tinerii au un statutpuþin diferit. Când o persoanã în vârstã ajunge sã fiemântuitã, este mântuit un suflet. Când un tânãr ajunge sãfie mântuit, atât un suflet, cât ºi o viaþã întreagã pe acestpãmânt sunt mântuite. Tânãrul poate avea un ceas care arputea fi o întreagã viaþã, ºi cât de glorios ceas ar putea fiacesta! Un ceas plin de dragoste, bucurie, pace, scop ºisiguranþã, chiar dacã acesta va dura o viaþã întreagã.Singurul mod de a trãi mâine este de a trãi în credinþã ºi înactivitate pentru Isus astãzi.

Odatã m-am rugat pentru un om în vârstã care era pemoarte. Brusc, un gând straniu mi-a venit în minte: „Cumte-ai ruga dacã ai fi în locul lui?“ Un politician celebru, aflatîn faþa morþii, ºi-a exprimat ca având ultima dorinþã sãmãnânce „o plãcintã delicioasã cu carne de porc“. Nu mi-atrebuit prea mult timp pentru a-mi da rãspunsul. I-aº cereDomnului sã-mi dea puterea ºi ajutorul sã mai conducîncã o cruciadã pentru Evanghelie! Mi-ar place sã lovesctaurul între ochi încã o datã, ºi încã o datã sã conduc o sutãde mii de suflete la Crucea lui Cristos. Nu existã nimic maigrandios decât aceasta, niciun mod mai glorios de a muridecât luptând pe acest câmp de bãtãlie unde putem fisiguri cã vom învinge.

UN CRESCENDO GLORIOS!

Creºtinilor secolului al XIX-lea, gândul apropierii secoluluial XX-lea le domina mintea. Venirea acestui secol urma sã

27Antiunsul

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

aducã, în opinia multora dintre ei, revenirea lui Cristos.Creºtinii aceºtia s-au rugat pentru o nouã putere de aevangheliza întreaga lume în intervalul celor o sutã de anicare-i mai despãrþeau de anul 2000. Obiectivul evanghe-lizãrii întregii lumii a fost adesea o preocupare a lor, ºigândul acesta i-a fãcut sã aºtepte mereu un rãspuns dinpartea lui Dumnezeu. Dumnezeu le-a auzit rugãciunile ºile-a împlinit dorinþa inimii.

Cercetãtorii care studiazã dinamica apelor oceanice ºimarine, ne spun cã valurile oceanelor „cãlãtoresc“ mii dekilometri, chiar sub suprafaþa aparent calmã a oceanului.Apropiindu-se de þãrm, ele dezvoltã un crescendomaiestuos, îºi saltã umerii puternici ºi cresc rapid învolum, pentru ca în final sã se spargã magnific de þãrm.

O intensificare glorioasã a lucrãrii Duhului Sfânt se pro-duce astãzi, tinzând spre un crescendo spontan, în toatãlumea, ca o grãbire spre þãrm. Ridicarea valurilor ne spunecã þãrmul nu poate fi departe. Isus vine în curând! Esteceasul de pe urmã!

Cea din urmã revãrsare a Duhului Sfânt a început înanul 1900, ºi adevãrul despre botezul în Duhul Sfânt a fostreconfirmat prin semnele care au urmat. Din acel moments-a petrecut cea mai mare trezire din toate timpurile, ca unval pornit din ceruri. Este acelaºi val care a pornit dinIerusalim în urmã cu 19 secole. Un torent divin de putere,„ape peste pãmântul însetat ºi râuri pe pãmântul uscat“(Isaia 44:3), binecuvântaserã lumea timp de douã sau treisute de ani. Apoi, datoritã necredinþei ºi a asemãnãrii culumea, se pare cã s-a produs un reflux. Biserica a începutchiar sã înveþe cã o astfel de putere a fost numai pentruapostoli ºi pentru primii ucenici. Ca ºi cum numai ei ar fiavut nevoie de ea! Duhul Sfânt a devenit un simpluparagraf al Crezului apostolic, pus sub lacãt ºi exilat întrecut.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

UNS PENTRU „CEASUL CEL DE PE URMÃ“

Prin aceastã minunatã revãrsare a Duhului Sãu, Domnulle-a dat credincioºilor puterea de a duce la îndeplinirelucrarea. Primul lucru pe care oamenii lui Dumnezeu l-aufãcut a fost sã evanghelizeze ºi sã trimitã misionari.

Despre „ceasul de pe urmã“ Ioan scrie în 1 Ioan 2:18–27:

„Copilaºilor, este ceasul cel de pe urmã. ªi, dupã cumaþi auzit cã are sã vinã anticrist, sã ºtiþi cã acum s-auridicat mulþi anticriºti: prin aceasta cunoaºtem cã esteceasul de pe urmã... Dar voi aþi primit ungerea dinpartea Celui sfânt... Cine este mincinosul, dacã nu celce tãgãduieºte cã Isus este Cristosul? Acela esteanticristul... Cât despre voi, ungerea, pe care aþiprimit-o de la El, rãmâne în voi...“

Biserica urmeazã sã fie unsã pentru ceasul din urmã.Duhul veacului va fi anticristul sau antiunsul. UngereaDuhului Sfânt este o temã care strãbate prima epistolã a luiIoan. Avertizãrile apostolului privind timpurile din urmãºi-au atins scopul prin faptul cã ele ne vorbesc astãzi nouã.Ele ne zdruncinã cu un adevãr despre timpurile noastrecare aproape ne înspãimântã. Duhul lui anticrist pãtrundeîn gândirea umanã ºi în societate, producând un colapsmoral. Elemente ostile se dezlãnþuie tot mai puternic,asemãnãtor momentelor premergãtoare unei teribilefurtuni. Este într-adevãr ceasul de pe urmã.

Totuºi Dumnezeu îºi are propriul rãspuns: ungerea pen-tru ziua de pe urmã a antiungerii. El nu-i va permite nicio-datã diavolului sã preia conducerea. Revãrsarea DuhuluiSfânt este soluþia Sa specialã pentru ceasul de pe urmã.

„Dupã aceea voi turna din Duhul Meu peste oricefãpturã... Înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceeamare ºi înfricoºatã“ (Ioel 2:28, 31).

29Antiunsul

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Întregul Trup al lui Cristos va fi mobilizat ºi înarmatpentru ultimul atac asupra duºmanului. Diavolul vapierde din nou. Satana este veºnicul învins.

PROFEÞIILE BIBLICE SUNT ISTORIE ANTICIPATÃ

Acum este timpul coacerii pentru seceriºul final. Atâtgrâul, cât ºi neghina umplu câmpul. Satana vede cãoportunitãþile sale se îngusteazã—pentru el este „acumsau niciodatã“, astfel cã asistãm astãzi la cea mai maremanifestare a rãutãþii, a urii, a fãrãdelegii ºi a degradãrii.Dar, în pofida acestei situaþii, credincioºii trebuie sã segândeascã la mai mult decât la simpla lor supravieþuire.Este foarte probabil cã vor veni persecuþii, ºi fãrã îndoialãva curge sânge. Totuºi gândurile noastre sunt de victorie ºicucerire pentru Isus. Întãririi forþelor duºmanului i serãspunde cu o creºtere permanentã ºi mai mult decâtsuficientã a mãsurii Duhului Sfânt.

„Când va nãvãli vrãjmaºul ca un râu, DuhulDomnului îl va pune pe fugã“ (Isaia 59:19).

Cea mai extraordinarã revãrsare, cea mai extraordinarãungere a puterii lui Dumnezeu cunoscute vreodatã vine înaceste zile peste noi. Trezirile trecute vor pãreainsignifiante în comparaþie cu revãrsarea Rusaliilor pesteîntreaga Bisericã. Deja începem sã o întrezãrim; bãtãliaunsului împotriva antiunsului. Acum înþelegem ce vrea sãni se spunã în Apocalipsa 12:11: „Ei l-au biruit, prinsângele Mielului ºi prin cuvântul mãrturisirii lor, ºi nu ºi-auiubit viaþa chiar pânã la moarte.“ Acest verset este explicatîn detaliu în Apocalipsa 12:9–10:

„ªi balaurul cel mare, ºarpele cel vechi, numitDiavolul ºi Satana, acela care înºalã întreaga lume, afost aruncat pe pãmânt; ºi împreunã cu el au fostaruncaþi ºi îngerii lui. ªi am auzit în cer un glas tare,


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

care zicea: «Acum a venitmântuirea, puterea ºi împãrãþiaDumnezeului nostru, ºi stã-pânirea Cristosului Lui; pentrucã pârâºul fraþilor noºtri, care ziºi noapte îi pâra înainteaDumnezeului nostru, a fostaruncat jos.»“

Profeþiile biblice ca aceasta nupot fi schimbate. Ele sunt istoriescrisã dinainte! Când diavolul tulburã lumea, Dumnezeu îltulburã pe el. Dumnezeu va face ceea ce a spus, pânã încele mai mici detalii. Aleluia! Ne bucurãm! ªtim! Viitoruleste stabilit dinainte, ºi ceasul de pe urmã este fixat,împreunã cu finalul sãu glorios. ªi aceasta este perioada încare intrãm noi acum!

În marile noastre cruciade de evanghelizare din Africa,repurtãm victorii mãreþe asupra puterilor satanice ºiasupra vrãjitoriei. Grãmezi uriaºe de materiale devrãjitorie sunt aduse ºi arse. Posesorii lor sunt eliberaþi deteama satanicã ºi de opresiuni în momentul când Îlprimesc pe Isus ca Domnul ºi Mântuitorul lor. Adeseori,arãtând spre flãcãri, le spun: „Aºa va fi ºi în ultima casã adiavolului, iazul de foc!“ Nu Satana este cel carecontroleazã flãcãrile iadului—flãcãrile acestea suntjudecata lui. Când acele „lucrãri ale diavolului“ devincenuºã, ne este dat sã vedem adevãratul foc, focul luiDumnezeu, cãzând „în masã“ peste mulþimi.

Antiungerea este un foc straniu al distrugerii ºi al morþii.Dar focul care vine din prezenþa Domnului va înghiþi acestfoc, întocmai cum a înghiþit ºi focul profan al lui Nabab ºiAbihu (Levitic 10:1–2). Dupã aceasta, o ungere dulce apãcii va curge peste Bisericã, acoperind-o pânã la picioare.

31

Când diavolultulburã lumea,Dumnezeu îltulburã pe el.

Dumnezeu va faceceea ce a spus,

pânã în cele maimici detalii.

Antiunsul

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Sã uitãm vechile motive de animozitate care i-au dus nuo datã pe copiii lui Dumnezeu la certuri asupra unorprobleme care, în niciun caz, nu-i conduc pe oameni lamântuire. Duºmanul nostru nu este o altã denominaþie, ºinici chiar denominaþionalismul. Duºmanul nostru estediavolul ºi minciunile prin care el înºalã lumea—minciunacã Dumnezeu este mort, minciuna cã Dumnezeu esteindiferent, minciuna cã noi putem face un lucru sau altulºi fãrã Isus. „Ei l-au biruit prin sângele Mielului“(Apocalipsa 12:11). De remarcat cã pronumele care þinelocul diavolului („l“) este la singular. Noi avem un singurduºman—diavolul. Existã o singurã putere care i se poateopune—ungerea Duhului Sfânt: „...jugul va crãpa degrãsime (ungere)“ (Isaia 10:27).


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Capitolul 3

O lucrare nemuritoare pentru muritori

Un om cu o misiune are nevoie deviziune. ªi Isaia ºi Ieremia au avutnevoie de viziune. Fãrã aceasta einu ar fi înaintat niciodatã cuîndrãznealã. A fi chemat deDumnezeu nu costã nimic, pentrucã Dumnezeu este Cel care facechemarea. A împlini chemareaeste o cu totul altã problemã.Orice om va renunþa curând dacãnu este chemat.

Lucram cu pasiune ca misionar în Lesotho, dar visulunei Africi spãlate în sângele Mântuitorului mã urmãreapermanent. Viziunea a devenit mai persistentã ºi mai vie.Trebuie sã înþelegeþi cã viziunea este însoþitã întotdeaunade presiune divinã. O dorinþã mistuitoare mã chema laprima „aventurã“ de evanghelizare a maselor. Dar încãezitam. Membrii echipei mele de misiune nu agreau ideea.Erau oameni buni ºi spirituali, dar le lipsea viziunea. KarlBarth scria cã credinþa nu este niciodatã identicã cuevlavia. Lucrarea misionarã normalã în cazul Africii,credeau ei, era abordarea eficientã, controlabilã a câºtigãriide suflete, nu evanghelizare în masã. De ce credeam eu cãaº putea-o face în alt mod? Dacã aceasta era metoda luiDumnezeu, întrebau ei, de ce nu o foloseau ºi alþii? În timp

Nu avem decâtintervalul unei

generaþii pentru amântui acea

generaþie. Oricegeneraþie are

nevoie deregenerare.

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

ce misionarii erau preocupaþi de tradiþia misionarã, eu mãfrãmântam într-o mare dilemã: erau ei cei care greºeau, iareu cel care aveam dreptate?

Mã simþeam izolat. În loc de a scãdea, presiunea divinãasupra duhului meu creºtea. M-am întâlnit apoi cu ungrup de evangheliºti pentru pãrtãºie, ºi fiecare dintre ceiprezenþi au relatat o experienþã similarã. Fiecare cunoscusedescurajarea „oficialã“, în ei aveau focul Duhului, în jurvaste posibilitãþi, dar trebuiau sã înfrunte critica celor fãrãviziune. În timpul acestor „chinuri ale naºterii“, de multeori în agonia minþii, a trebuit sã petrec ore întregi înrugãciune pentru a nu-mi pierde echilibrul ºi paceasufleteascã. Cât de mult timp ar fi fost necesar, mãîntrebam, pentru a spãla întreaga Africã cu sângele luiCristos, fãrã cruciade de evanghelizare agresivã? Nu avemdecât intervalul unei generaþii pentru a mântui aceageneraþie. Orice generaþie are nevoie de regenerare.

Presiunea ajunsese la un punct critic. Într-o zi m-amîncuiat într-o camerã a unui hotel din Lesotho, pentru amã ruga. Eram hotãrât sã nu-L mai las pe Dumnezeu sãplece pânã nu-mi va da un rãspuns clar. Cu îndrãznealã,am venit înaintea lui Dumnezeu ºi I-am spus exact ce sim-þeam. I-am spus cã eram bolnav ºi obosit de încordare, con-strâns sã evanghelizez, dar reþinut de la aceasta de oameni.Era într-adevãr acest impuls constant spre a evanghelizavoia Lui pentru mine? Alþi lucrãtori nu pãruserã sã creadãcã evanghelizarea în masã era cea mai bunã metodã.Doream cu disperare sã primesc un rãspuns clar.

În acea zi Dumnezeu mi-a clarificat în mod absolutproblemele. La fel de sincer cum Îi vorbisem eu, mi-arãspuns El. El a spus: „Dacã vei abandona viziunea careþi-am dat-o, va trebui sã gãsesc un alt om care sã o accepteºi sã facã ce vreau Eu.“


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

M-am pocãit imediat de ezitã-rile mele. Am luat decizia pentrutotdeauna. Dumnezeu a începutapoi sã-mi zâmbeascã, ºi sã-mitrimitã încurajare divinã. Din ziuaaceea n-am mai privit niciodatãînapoi. Am învãþat ce atitudine sãiau faþã de cei care mã criticã ºifaþã de criticile lor, prin a-L lãsa peÎnsuºi Dumnezeu sã-mi fieApãrãtor. Am decis sã-i las sã vadã, dupã roadele pe care leaduceam, cã Dumnezeu era Cel care mã conducea. În locde a mai fi preocupat de cei care mã criticau, am început sãmã concentrez asupra a ceea ce voia Dumnezeu sã fac. Dinacel moment, lucrarea s-a dezvoltat, roadele ei au fost totmai bogate, pas cu pas, uneori cu accente dramatice.

„LUCRAT CU MÃIESTRIE“

Se întâmplã cã evanghelizarea este chemarea mea. Existãalte chemãri pe care oamenii le urmeazã: apostoli, pãstori,învãþãtori, proroci, mijlocitori, cântãreþi, lucrãtori într-omie de domenii diferite. Când Dumnezeu îºi pune mânapeste noi, El face douã lucruri. În primul rând, ne dã olucrare. Apoi, deschide o uºã pentru slujire. Fiecare dintrenoi are un loc unic ºi vital în Împãrãþia Sa. Fiecarecredincios este, în mod individual, dãltuit, „þesut în chipciudat, ca în adâncimile pãmântului“, aºa cum se spune înPsalmul 139:15. Unii sunt departe de a fi obiºnuiþi, camajoritatea oamenilor. Este foarte improbabil ca aceºtia sãfie primiþi cu bucurie acolo unde ajung.

O nouã viziune îi poate deranja, nu numai pe cei care oprimesc, ci ºi pe cei care nu o primesc, în special dacãaceasta îl pune pe un anumit om în centrul atenþiei. Poateapãrea resentimentul, critica, chiar gelozia. Uneori chiarprietenii ºi colegii cei mai apropiaþi ai unui om nu pot

35

Trebuie sã fimatenþi sã nu avemo atitudine greºitã

faþã de criticã.Uneori, prin ochiialtora, ne putem

vedea ceafa.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

crede cã Dumnezeu a pus o chemare în sufletul acestuia.Dar Dumnezeu nu dã socotealã nimãnui pentru ceea ceface, dupã cum aratã ºi Pavel referindu-se la Iacov. Ochemare este în întregime hotãrârea lui Dumnezeu, nu aomului. Cea mai bunã dovadã a faptului cã am fostchemaþi de Dumnezeu este rãbdarea de care dãm dovadãcând suntem judecaþi greºit ºi criticaþi. Omul care ºtie cãDumnezeu l-a trimis se va odihni în Domnul, ºi-L va lãsape El sã se ocupe de cei care îl dezaprobã sau nu-l înþeleg.„Supuneþi-vã dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentruca, la vremea Lui, El sã vã înalþe“ (1 Petru 5:6).

Trebuie sã fim atenþi sã nu avem o atitudine greºitã faþãde criticã. Uneori, prin ochii altora, ne putem vedea ceafa.Ce spun alþii despre noi este important, fie cã ne suntprieteni, fie cã ne sunt duºmani. Îl slãvesc pe Dumnezeupentru acei oameni aleºi spre care m-a cãlãuzit, pentrupercepþia ºi înþelegerea lor. Aº fi fost nechibzuit sã nu fiascultat de ei. Întocmai ca oricare alt lucrãtor, evanghelistulare nevoie de a fi sfãtuit. Evanghelistul nu-ºi poate fi luiînsuºi lege. El este un membru al Trupului lui Cristos.

În urma luptei teribile ºi a „chinurilor naºterii“ dinLesotho, Domnul mi-a dat urmãtoarea înþelegere ºiprovocare pentru Bisericã:

O PILDÃ DIN CÂNTAREA DEBOREI

Nu este minunat modul în care Cuvântul lui Dumnezeune înalþã ºi ne miºcã? Un pasaj din cartea Judecãtori mi-atransmis o puternicã provocare evanghelisticã. Într-unmod unic, Dumnezeu l-a interpretat pe înþelesul minþiimele, ca pe o pildã. În perioada judecãtorilor, Israelul aavut parte de multe urcuºuri ºi coborâºuri. Adesea poporuls-a aflat sub opresiunea cotropitorilor. În mila Sa,Dumnezeu va ridica lideri excepþionali pentru a-i uni ºi a-iajuta sã se apere. Unul dintre aceºti lideri-judecãtori a fost


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Debora, o prorociþã. În zilele sale, un împãrat canaanit, penume Iabin, ºi-a trimis armata sub conducerea lui Sisera sãpustiascã þara lui Israel ºi sã ucidã.

Prin Duhul lui Dumnezeu, Debora a fost îndemnatã sãopunã rezistenþã nãvãlitorilor. Ea însã nu era o Ioana d’Arcºi nu s-a echipat cu armurã pentru a lupta ca un bãrbat. Eaºi-a folosit puterea de convingere pentru a-i determina pebãrbaþii lui Israel sã se punã sub comanda lui Barac.

Chemarea Deborei de a se uni ºi a face ceea ce singurin-ar fi reuºit—sã i se împotriveascã lui Sisera—a fost fãcutãfiecãrei seminþii. Unii au acceptat-o, alþii nu. Este foarteinteresant de observat modul în care au reacþionatseminþiile. De fapt, aceastã veche istorisire este asemeneaunei oglinzi pusã astãzi în faþa Bisericii.

DAN ªI CORÃBIILE LUI

Privind la Israel dupã victorie, Debora ridicã o întrebareincomodã cu referire la seminþia lui Dan: „Pentru ce a statDan pe corãbii?“ (Judecãtori 5:17). Membrii seminþiei luiDan erau negustori, ocupându-se cu un fel de negoþmaritim pentru Israel. Ei aduceau tot felul de bunuridintre cele mai îndepãrtate colþuri ale lumii. Apoi, amarateîn porturi, corãbiile lor deveneau adevãrate prãvãliiplutitoare, în care mãrfurile erau vândute direct de cãtreimportatori cumpãrãtorilor.

Acum, iatã ce mi-am imaginat eu. Dan însuºi se aflã înfaþa casei de bani a prãvãliei sale plutitoare. Ziua a fostbunã, profitul mare. El îºi totalizeazã intrãrile, cusatisfacþie. Deodatã, aude zarvã pe chei ºi se îndreaptãîntr-acolo sã vadã ce se întâmplã. Un mesager, epuizat dealergare, soseºte cu o misivã din partea Deborei pentruDan:

37O lucrare nemuritoare pentru muritori

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

„Dragã Dan,

Iabin, împãratul Canaanului, l-a trimis pe Sisera împotrivanoastrã ºi acesta pustieºte acum Israelul. Luptãm cu toate armelepe care le avem, dar avem nevoie de ajutor. Toate seminþiiletrebuie sã se uneascã pentru a-l respinge pe duºman. Vino ºiajutã-ne—ACUM! Fraþii tãi sângereazã ºi mor. Te rog, rãspunde.Vino imediat!“

Salutãri,DEBORA(Judecãtor al Israelului)

Dan, omul de afaceri, este profund miºcat. Sare înpicioare ºi cere informaþii despre desfãºurarea luptelor.Probabil aude zãngãnitul armelor ºi strigãtele fraþilor luicare mor. Dar, dintr-o datã, alte gânduri îi vin în minte.Întrebãri neliniºtitoare încep sã-l tulbure. Sã-ºi lase baniinenumãraþi? Dacã merge la luptã, ce se va întâmpla cucorãbiile, cu prãvãliile lui? Nu ºi-ar risca afacereaînfloritoare? ªi mai este încã ceva: canaaniþii îi sunt clienþi.Nu trebuie sã-ºi strice relaþiile cu ei. N-ar putea rãmâneneutru? Dacã corãbiile sale se scufundã în timpul cât eleste la rãzboi?

Dupã aceste consideraþii, decide. În grabã, îndeasã opungã cu bani în buzunarul mesagerului ºi îi spune: „Cusiguranþã vreau sã ajut þara. Dar, îmi pare rãu, nu pot venieu însumi. Ai însã aici partea mea de ajutor. Spune-iDeborei cã sunt alãturi de ea în duhul.“

Ce om minunat acest Dan, care le lasã pe femei sã lupte!Aºa cã Dan îºi continuã numãrarea banilor, în timp ce fraþiisãi strâng rândurile în jurul Deborei ºi a lui Barac. Sãmoarã alþii pentru Israel, pentru cã Dan are de fãcut oafacere. Astfel, Dan a rãmas pe corabie—pe corabiainteresului pentru sine, a iubirii de sine, a lãcomiei.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Pe cine reprezintã Dan azi? Sãne rãspundem fiecare nouãînºine. Dan este creºtinul careaparþine familiei lui Dumnezeu,care ºtie ce aºteaptã Dumnezeu dela el, care aude chemarea luiDumnezeu, dar nu-i rãspunde. Elrãmâne pe corabia lui, în prãvãlialui, când Dumnezeu vrea ca el „sãcaute mai întâi Împãrãþia luiDumnezeu“. Zornãitul casei de bani, aplauzele celorneconvertiþi sau opinia familiei sau a prietenilor îl fac surdla chemarea Dumnezeului celui Viu.

În bisericã Dan cântã despre „dulcea revedere de peþãrmul de aur“, dar va atinge corabia sa acel þãrm sau vapluti doar în derivã pe marea vieþii? Dacã gândiþi cã astfelde situaþii nu pot fi posibile, priviþi doar în jur. Veþi vedeanaufragiile atâtor vieþi datoritã faptului cã oamenii austabilit o ordine greºitã a prioritãþilor. Unii dintre cei maitriºti oameni sunt aceia care au avut un ochi aþintit asupra„ºansei“ vieþii lor, ºi nu ºi-au aþintit amândoi ochii laDumnezeu. Ei ºi-au pierdut viziunea. La urmã totul s-aprãbuºit. Succesul a ajuns cenuºã, prietenii i-au pãrãsit. Eiau ales atitudinea lui Dan: sã rãmânã pe corabia lor. I-aulãsat pe ceilalþi sã-L urmeze pe Cristos la seceriº sau pecâmpul de bãtãlie sau poate pe câmpul de misiune. ªiastfel au ajuns la sfârºit sã vadã cum bucuria ºi mulþumirealor se transformã în tragedie. „Seceriºul a trecut, vara s-aisprãvit, ºi noi tot nu suntem mântuiþi“ (Ieremia 8:20).

VOM FACE BANI SAU VOM FACE ISTORIE?

Mesagerul care ducea scrisoarea Deborei spera sãprimeascã un rãspuns mai favorabil când a ajuns laZabulon ºi la Neftali. Cei doi oameni lucrau pe câmp ºi însat, sub un soare arzãtor. Bãrbaþii aºteptau cu nerãbdare

39

El a dezamãgit-ope Debora, dar

antreprenorul depompe funebre afost ultimul care

sã-l dezamãgeascãpe el.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

sfârºitul zilei ºi momentul când se vor bucura de soþiile ºicopiii lor. Ei s-au strâns în jurul mesagerului pentru a auzichemarea Deborei la luptã. Ce sã facã ei? Nu puteau alegedecât un lucru: sã meargã! „Slavã Domnului“, au strigat ei,„cã Domnul a uns pe cineva sã ne conducã. Acum haideþisã punem capãt pustiirii aduse de acest Iabin ºi de tâlhariilui. Mulþumim lui Dumnezeu pentru Debora! O vomurma pânã la unul. Spune-i cã suntem pe drum. Sã sebizuie pe noi.“

Zabulon ºi Neftali ºi-au schimbat uneltele agricole pelãnci. Bãrbaþii ºi-au îmbrãþiºat copiii, ºi-au sãrutat soþiilecare plângeau, ºi au mers sã dea piept cu duºmanul.„Zabulon este un popor care a înfruntat moartea, ºi Neftalila fel, pe înãlþimile din câmpie“ (Judecãtori 5:8).

Curând israeliþii au câºtigat victoria. Dar aceasta nu i-aadus deloc glorie lui Dan. Debora, o femeie, a condus peIsrael, ºi o altã femeie, Iael, soþia lui Heber, a dat loviturafatalã conducãtorului canaanit. Ea l-a þintuit pe Sisera lapãmânt în propriul ei cort, ºi i-a sfãrâmat ºi strãpunstâmpla, punând astfel capãt nebuniei armatei sale.

Debora a pornit apoi într-o cãlãtorie prin þarã, cajudecãtor, ºi a ajuns ºi la cheiurile unde se legãnaucorãbiile lui Dan. Întrebarea ei a sunat ucigãtor pentruDan: „Pentru ce a stat Dan pe corãbii?“ Dan a rãmas

liniºtit, în timp ce degetele-i sejucau nervos cu o monedã. Nuºi-a putut ridica ochii pentru a oprivi în faþã pe aceastã femeie a luiDumnezeu unsã cu Duhul Sfânt.Întrebarea ei l-a urmãrit de-atuncitoatã viaþa. Aceastã întrebare va fiauzitã din nou la tronul luiDumnezeu, când Dan ºi noi toþiva trebui sã dãm socotealã de

40

Zabulon ºi Neftalin-au fost

interesaþi deafaceri, ca Dan.

Dan a fãcut bani,dar Zabulon ºiNeftali au fãcut

istorie.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

vieþile noastre. Îl va privi atunci Dan pe Domnul în faþã?Sau îi va fi prea ruºine, neºtiind ce sã rãspundã?

Zabulon ºi Neftali n-au fost interesaþi de afaceri, ca Dan.Dan a fãcut bani, dar Zabulon ºi Neftali au fãcut istorie,luptând ºi izbãvindu-l pe Israel într-o luptã despre careîncã se vorbeºte, dupã trei mii de ani. Ei au riscat totul,chiar viaþa, luptând pe înãlþimile câmpiei. Dan nu a riscatnimic. El nu ºi-a asumat niciodatã riscuri. La moartea sa,Dan a fost cel mai bogat ºi totuºi cel mai nenorocit om dinþarã, cu grãmezi de aur în odaia sa înãlþate pânã la tavan,pentru a le putea avea tot timpul sub ochi ºi a le privi cunesaþ. Întreaga sa viaþã Dan trãise pentru aur. Când sufle-tul a început sã-i pãrãseascã trupul, Dan ºi-a apucat aurul,dorind sã-l ia cu el. Îngerul morþii însã l-a luat, fãrã sã-ipese câtuºi de puþin de dorinþa lui, râzându-i cu sarcasm:„Ai strâns grãmada, acum altcineva se va bucura de ea!“

Chemarea lui Dumnezeu este încã auzitã astãzi deoameni ca Zabulon ºi Neftali, nu însã de oameni ca Dan.Bisericile sunt formate din una din cele douã categorii.Oamenii ca Dan sunt aceia care considerã afacerile lor maiimportante decât lucrarea lui Dumnezeu, grãdinile lor mairoditoare decât câmpul lui Dumnezeu, casele lor maipreþioase decât cerul pentru cei pierduþi, ºi economisireabanilor mult mai oportunã decât mântuirea sufletelor.„Tocmai acum m-am însurat, ºi de aceea nu pot veni“, aufost cuvintele unui om citate de Domnul Isus, care aexemplificat prin aceasta o poziþie care l-a împiedicat peacel om sã-I urmeze chemarea (Luca 14:20). Zabulon însãa lãsat totul ºi a salvat þara.

Întreabã orice pastor, ºi el îþi va spune cine este Dan sauZabulon ºi Neftali în biserica sa. „Totdeauna sunt aceiaºioameni care rãspund, care dau, care lucreazã“, va spunepastorul. „Dacã n-ar fi ei, s-ar putea spune, biserica aceastas-ar fi închis.“ Unii urmeazã chemarea lui Dumnezeu cu


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

orice preþ, alþii însã n-ar risca nici cinci bani pentruDumnezeu. Zabulon ºi Neftali au murit pe înãlþimile câm-pului de luptã pentru Dumnezeu ºi pentru Împãrãþia Lui.

Isus a spus: „Cine îºi va pierde viaþa pentru Mine, o vacâºtiga“ (Matei 10:39). ªi, în alt loc, spune tot El: „Fiicredincios pânã la moarte, ºi-þi voi da cununa vieþii“(Apocalipsa 2:10). Existã o nobleþe în acest fel de a muri, ºichiar în disponibilitatea cuiva de a da tot, fapt care meritãrecunoaºtere ºi cinste aici pe pãmânt. Dar însuºi DomnulÎºi va manifesta recunoaºterea când coroana strãlucitoare avieþii va fi pusã pe capul unei asemenea persoane de însãºimâna Lui. Despre oamenii ca Dan, Isus spune: „Cine îºi vapãstra viaþa, o va pierde“ (Matei 10:39).

FEMEIA ACEEA!

Dupã bãtãlie a urmat sãrbãtoarea. Debora, prorociþa, ºiBarac, comandantul oºtii, au cântat o cântare de biruinþã,numind seminþiile lui Israel una câte una. Cântareaaceasta este plinã de ironie. Dupã Dan, Zabulon ºi Neftali,ei l-au numit pe Ruben, despre care stã scris pentrutotdeauna, parcã în piatrã: „La pâraiele lui Ruben, mari aufost sfaturile“ (Judecãtori 5:16).

Permiteþi-mi sã-mi continui imaginarea felului în cares-au desfãºurat evenimentele. Cei din seminþia lui Rubenerau oameni înclinaþi spre cugetare ºi judecatã. Ei erau ceieducaþi, cei care luau cuvântul în adunãri. Cândmesagerul, transpirat ºi plin de praf, ajunge în mijlocul lorstrigând, „Grãbiþi-vã! Grãbiþi-vã! Un mesaj din parteaDeborei!“, Ruben ia repede scrisoarea. Imediat el convoacão întâlnire de urgenþã a Sfatului Bãtrânilor. Împreunã, eidau scrisorii Deborei atenþia sporitã cu care întotdeaunatrateazã orice problemã. Consiliul se aºazã, ºi mai întâisunt citite procesele verbale ale ultimei întruniri. Membriiconsiliului cântãresc situaþia. Ei au o gândire perspicace. În


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

urma unei scurte analize, ajung laconcluzia cã problema este preadificilã ºi importantã pentru arisca luarea unei decizii pripite,decizie pe care mai târziu s-arputea sã o regrete. Cu prudenþacare îi caracterizeazã, membriiconsiliului decid sã meargã sã seculce, urmând ca a doua zi sã seîntâlneascã din nou pentru a ana-liza situaþia cu mintea limpede.

Aºa cã a doua zi apelul Deboreieste examinat cu atenþie, din toatepunctele de vedere. Concluziaunanimã este înregistratã înprocesul verbal: este nevoie sã seintervinã! Dar, înainte de a pornila luptã, se cere sã se elaboreze unplan. Încã o zi întreagã este cu conºtiinciozitate afectatãacestei probleme foarte importante. Consiliul va asigurabiruinþa în bãtãlie. Membrii lui vor constitui armata derangul întâi. Ei sunt de acord cã toatã aceastã planificare aluat timp, dar este mai înþelept sã plece la luptã pregãtiþi.

În timpul acestei întâlniri ei iau o pauzã de o cafea ºi iespuþin afarã sã-ºi dezmorþeascã picioarele, simþindu-sefoarte mulþumiþi cu ce au realizat pânã în prezent. În timpce se plimbã, la urechea celor din seminþia lui Rubenajunge zgomotul slab al luptei, iar pe cer vãd înãlþându-sefumul satelor pârjolite de duºman. Vãd apoi ºi un luptãtorrãzleþ, sângerând puternic. O, ce bine este cã ei dejalucreazã la un proiect de ajutor! În acest timp luptacontinuã ºi fraþii lor mor.

A mai rãmas doar un lucru care le dã bãtaie de cap.Consiliul se întâlneºte din nou a doua zi ºi, în sfârºit,

43

Sunt unii multmai preocupaþi de

spiritualitatealucrãrii, de

calitatea ei decâtde a-i smulge peoameni din foculveºnic. Ei rostesc

discursurielaborate ºiîmpodobesc

amvonul, darlipsesc cu

desãvârºire dinlinia întâi.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

trebuie sã punã ºi aceastã problemã pe tapet. Numeleproblemei este Debora. O femeie! Cum sã ia ei înconsiderare apelul unei femei? Unde se gãsesc bazelescripturale pentru o astfel de acþiune? Când a mai condusvreodatã o femeie ceva (cu excepþia de a-l fi condus peAdam la pãcat)? Debora stã între ei ºi acþiune. Învãþãtura ºicunoºtinþa lor nu le permit sub niciun chip sã accepteconducerea unei femei. Aºa ceva nu are precedent. Ofemeie sã aibã autoritatea de a conduce ºi a judeca? Arputea Dumnezeu sã-i binecuvânteze pe bãrbaþii careurmeazã o femeie la rãzboi? Curând soluþia este clarã:datoria lor este de a refuza sã plece la luptã în acestecondiþii. Este o chestiune de principiu.

Nu vã sunã cunoscut ceva din toate acestea? Astãzioamenilor nu le place felul în care sunt fãcute lucrurile. Nule place conducerea, sau metoda, sau planificarea, saulucrãtorii. Uneori sunt ridicate obiecþii „intelectuale“.„Evanghelism! Dar programele noastre de educaþie? Noinu mai trãim în vremea lui Pavel sau a lui Petru! Mântuireasufletelor? Trezire? Astea toate au fost bune pe vremea

coloniºtilor, dar azi noi avemnevoie de o abordare diferitã.“Totuºi, aceºti oameni nu vinniciodatã cu o metodã nouã.

Unii au o Evanghelie „a pâinii ºia peºtilor“. Isus a spus: „Lucraþinu pentru mâncare pieritoare, cipentru mâncarea care rãmânepentru viaþa veºnicã, ºi pe carev-o va da Fiul omului“ (Ioan 6:27).

Sunt unii mult mai preocupaþide spiritualitatea lucrãrii, de cali-tatea ei decât de a-i smulge peoameni din focul veºnic. Ei rostesc

44

Evanghelizarea,mântuirea

sufletelor, este ooperaþie de

urgenþã, ºi unuiom care se îneacã

îi este absolutindiferent dacã cel

care îi aruncãcolacul de salvareeste un bãrbat sau

o femeie.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

discursuri elaborate ºi împodo-besc amvonul, dar lipsesc cu desã-vârºire din linia întâi. Alþii suntultradevotaþi, profund preocupaþide lucrarea Duhului Sfânt în eiînºiºi ºi în bisericile lor. Un evan-ghelist ar deranja ºi ar întrerupeceea ce Dumnezeu a început sãfacã în ultimii ani. Ei nu-i potsuporta pe evangheliºti. Ei spuncã evangheliºtii capteazã atenþiaoamenilor ºi cã dezvoltarea spi-ritualã profundã a acestora esteastfel împiedicatã. Astfel cã de pebuzele lor curg cuvinte evla-vioase, fãrã ca aceasta sã-i costeceva. Oamenii continuã sã moarãîn pãcatele lor, la fel ca înainte.Evanghelizarea, mântuirea sufletelor, este o operaþie deurgenþã, ºi unui om care se îneacã îi este absolut indiferentdacã cel care îi aruncã colacul de salvare este un bãrbat sauo femeie.

ÎN VACANÞÃ

Care a fost reacþia lui Aºer? Mesajul i-a fost înmânat luiAºer de cãtre un sol îngrijorat ºi epuizat. Rãspunsul lui?„Aºer a stat pe malul mãrii.“ Aºer era în vacanþã. „Îmi parerãu“, îi spune el mesagerului aflat la capãtul puterilor, „amnevoie sã mã odihnesc. Nu-mi pot întrerupe vacanþatocmai acum.“

Aºer lucra din greu în slujba sa ºi nu avea timp. Sarcinilede bisericã erau pentru cei care nu aveau altceva de fãcut,dar el trebuia sã-ºi numere câºtigul dupã orele de lucru ºiacum îºi putea îngãdui o pauzã în care sã nu fie deranjat.Nu, deocamdatã nu putea merge.

45

Unii au oEvanghelie „a

pâinii ºi apeºtilor“. Isus a

spus: „Lucraþi nupentru mâncare

pieritoare, cipentru mâncarea

care rãmânepentru viaþa

veºnicã, ºi pe carev-o va da Fiul

omului.“


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

„Dar“, spune Aºer, „sunt sigur, mulþi vor sãri ºi vor daajutor. Unii oameni sunt parcã nãscuþi pentru astfel delucruri, nu-i aºa? Debora sã nu se îngrijoreze.“ Aºer seaºazã pe ºezlong ºi soarbe o înghiþiturã din bãuturarãcoritoare. „Da, spune-i cã o admir. Este minunatã, ºi noiavem încredere cã putem lãsa întreaga problemã înmâinile ei destoinice. Dumnezeu va fi de partea ei. Noi nevom ruga ºi vom crede în victorie. Explicã-i situaþia în caremã aflu, faptul cã trebuie sã stau pe plajã o perioadã,pentru cã altfel nu voi mai putea sã-mi fac slujba deloc.“

Filosofia lui Aºer? Bazeazã-te pe alþii sã facã ceea ce artrebui sã faci tu însuþi. Fiii lui Aºer spun: „Se vor duce alþiiºi vor rezolva problema. Îmi place sã-mi petrec wee-kend-ul undeva unde pot scãpa de tot ce mã deranjeazã.Am un astfel de loc, ºi ar fi o prostie sã nu merg acolo.“Pentru unii, tot ceea ce au planificat ei, tot ceea ce apare peneaºteptate, orice altã solicitare decât cea care vine dinpartea lui Dumnezeu are prioritate. Ei nu le pot face petoate acestea ºi sã mai salveze ºi suflete. Aceasta se cheamãsupraîncãrcare. Ei au nevoie din când în când de relaxare,ºi mai sunt ºi alte lucruri care îi aºteaptã sã le facã. Mai întâivin angajamentele. Ei se vor implica, mai devreme sau maitârziu—când vor fi „liberi“ ºi când nu vor mai avea ºialtceva de fãcut, când se vor simþi dispuºi.

Mi-am imaginat felul în care a ajuns Dan sã sfârºeascãtragic. El a dezamãgit-o peDebora, dar antreprenorul depompe funebre a fost ultimul caresã-l dezamãgeascã pe el. Iar cuRuben ce s-a întâmplat? Aud cã arfi murit, tot vorbind. Cât despreAºer, a ajuns supraponderal ºi cuo tensiune arterialã foarte ridicatãdatoritã lipsei de exerciþiu fizic. Elnu a dat niciodatã o loviturã, ci a

46

Este timpul sã fimpreocupaþi de

altceva decât deconfortul material.

Sã începem sãlucrãm pentru ceea

ce nu piere.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

primit o loviturã ºi a murit. ªi-apierdut viaþa încercând sã ºi-opãstreze.

Aceasta este pilda din istorisireadespre Debora. Pentru propriilenoastre vieþi aceastã relatare ridicãastãzi o problemã esenþialã caretrebuie luatã în considerare. Isus afolosit o imagine voit dispro-porþionatã când a vorbit despretrecerea unei cãmile prin urecheaacului, în intenþia de a-i avertizape cei bogaþi despre cât de greule-ar fi lor sã intre în Împãrãþia luiDumnezeu. Oamenii gãsesc totfelul de scuze, aºa cum a arãtatIsus în pilda nunþii fiului deîmpãrat. Unul a refuzat invitaþiape motiv cã tocmai se cãsãtorise. Un altul îºi cumpãrase unogor, iar altul cinci perechi de boi. Toþi aceºtia s-au bucuratun timp de ceea ce aveau, dar au pierdut pentrutotdeauna cununa.

Unii din echipa noastrã de evanghelizare au primit dejaaceastã cununã. În 1985 s-a produs un tragic accident. Neaflam în Zair ºi, în urma unei mari campanii deevanghelizare în oraºul Lubumbashi, mii de oameni aufost aduºi în Împãrãþia lui Dumnezeu. Pe stadion s-auadunat în jur de 80 de mii de oameni. La mult mai mulþiEvanghelia a ajuns prin transmisiile directe realizate deteleviziunea ºi radioul naþional.

Dupã cruciadã, caravana noastrã s-a aºternut la drumpentru a se reîntoarce în Zambia. De partea cealaltã afrontierei am vãzut cum brusc ºoferul unei autocisterne,beat fiind, a virat spre convoiul nostru ºi a intrat în

47

A-ºi da viaþa înlucrarea lui

Cristos poateconstitui scopul

vieþii cuiva.Cristos este

glorificat cândoamenii sunt

câºtigaþi pentruEl, prin moarteanoastrã sau prin

viaþa noastrã. Esteabsolut acelaºi

lucru.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

coliziune cu unul dintre camioanele noastre. S-a produs oexplozie ºi doi dintre tehnicienii noºtri, Horst Kosanke ºiMilton Kasselman, au murit în flãcãri. Noi ceilalþi nu amputut face altceva decât sã ne rugãm ºi sã plângem.

Am fost zdrobiþi de durere ºi ºocaþi. Însã duhul dehotãrâre din noi ne-a mobilizat în continuare. Lucrarea nutrebuia sã se opreascã, nici mãcar prin moarte sau prinvreo altã tragedie. „Dumnezeu îºi îngroapã lucrãtorii, darlucrarea Lui merge mai departe.“

Alþii însã au privit altfel lucrurile. Acasã, criticii auînceput sã facã judecãþi negative. „Cu siguranþã în echipãexistã pãcat“, au început ei sã murmure. „Opriþi lucrarea.Opriþi întreaga activitate.“ Eram uimit. Dacã exista pãcat înechipã, nu era nevoie ca Dumnezeu sã omoare doi dintrecei mai buni membri ai ei pentru a-mi arãta lucrul acesta!Acele degete acuzatoare erau asemenea ale celor care auvenit sã-l mângâie pe Iov ºi care au încercat sã-idovedeascã faptul cã nenorocirea în care ajunsese era ojudecatã de la Domnul. Aceºti oameni erau asemenea luiDan, oameni care stau acasã, în balansoarele lor, lângãcasele lor de bani. Ei ofereau sfaturi, fãrã ca pe ei sã-i costeceva. ªi, ca ºi cei din seminþia lui Ruben, aveau „sfaturibune“, pe care le ofereau din limitarea fotoliilor lorconfortabile.

Tuturor acestora noi le rãspundem cã sunt mulþi cei caresunt pregãtiþi sã-ºi dea viaþa pentru Isus în lucrarea Sa.Mulþi sunt misionarii care ºi-au dat viaþa pentru Africa.Existã în mod evident pericole, cum a fost ºi cel în careºi-au pierdut viaþa Horst ºi Milton, dar fraþii aceºtia au fostpregãtiþi sã riºte totul. Alþii nu ar risca nici mãcar cinci bani,darmite vieþile lor! Membrii echipei noastre trãiesc cu Isuszi de zi. Ne aflãm pe un adevãrat câmp de bãtãlie cuSatana, cãruia i-ar place sã ne distrugã. „Sângele martiriloreste sãmânþa Bisericii“, scria Tertulian cu 18 secole în urmã,


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

ºi ca dovadã a adevãrului acestor cuvinte, în spateleacestor martiri stã întreaga istorie.

A-ºi da viaþa în lucrarea lui Cristos poate constituiscopul vieþii cuiva. Cristos este glorificat când oameniisunt câºtigaþi pentru El, prin moartea noastrã sau prinviaþa noastrã. Este absolut acelaºi lucru. Fac o provocarepersonalã tuturor celor care citesc aceastã carte: fiþi unZabulon sau un Neftali, ºi însoþiþi-i pe luptãtori pe câmpulde bãtãlie! Domnul este cu noi. Conducãtorul nostru nu apierdut niciodatã nicio bãtãlie. Este timpul sã fimpreocupaþi de altceva decât de confortul material. Sãîncepem sã lucrãm pentru ceea ce nu piere.

A zidi Împãrãþia eternã a lui Dumnezeu înseamnã a facecu mâini muritoare ceva care va fi nemuritor. Ceea ce þinede credinþa în Dumnezeu nu poate muri niciodatã.

Levi ºi-a lãsat slujba de vameº imediat, pescarul dinBetesda L-a urmat imediat pe Isus, ºi aceºti oameni trãiescîn memoria noastrã pânã azi. Acum, chemarea este pentrunoi. Isus spune: „Urmaþi-Mã!“


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Capitolul 4

Lumea suspinã dupã Evanghelie!

Potrivit unei statistici, din zece mii de oameni care locu-iesc în jurul unei biserici, patru mor în fiecare sãptãmânã.Cu greu poate fi atunci calificatã drept satisfãcãtoare mân-tuirea a doar unei persoane pe lunã, sau chiar pesãptãmânã.

Nevoia de Evanghelie este absolut vitalã, însã diavolulnãscoceºte tot felul de tertipuri pentru a ascunde aceastãevidenþã.

Mai întâi, Satana a încercat sã opreascã naºtereaMântuitorului. El a lansat proiectile ale iadului împotrivatuturor strãmoºilor pe linia umanã a lui Cristos, pentru caîn cele din urmã sã-i ucidã pe nou-nãscuþii din Betleem.Tactica lui de a ucide eºuând, singura alternativã care i-amai rãmas a fost de a împiedica predicarea Evangheliei.

Mai întâi, diavolul a folosit doar persecuþia ºievangheliile false, dar de-a lungul secolelor el ºi-a pus lapunct un arsenal considerabil. O armã subtilã folositã de eleste de a le da credincioºilor alte prioritãþi. Pe Satana nu-lintereseazã cât de mult lucrãm noi pentru bisericã, atâttimp cât aceasta ne reþine de la a rãspândi „rãul“ pe careputerea Evangheliei îl aduce asupra împãrãþiei lui deîntuneric.

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Atenþie! Putem excela în doctrinã, în pãrtãºie, înprosperitate sau în cultivarea propriilor noastre suflete, înmoduri care sã nu aibã nicio legãturã cu predicareaEvangheliei. Sã nu ne amãgim. Ne înºelãm cândactivitãþile „bune“ nu mai lasã loc celei mai urgente lucrãri.

Aþi ºtiut cã inima este atât de înºelãtoare încât noi puteminterpreta Scriptura astfel încât sã fim absolviþi de oriceresponsabilitate ºi sã ne liniºtim conºtiinþa în ce priveºtemântuirea sufletelor pierdute? Nici chiar rugãciunea, careeste vitalã pentru viaþa sufletului nostru, nu trebuie sãsubstituie evanghelizarea. Dar rugãciunea fãrã evangheli-zare este asemenea unei sãgeþi care þâºneºte în aer, fãrãnicio þintã anume. Adunãrile noastre de rugãciune artrebui sã vizeze, într-un mod sau altul, eforturi directe învederea evanghelizãrii.

Nevoile lumii sunt suficient de mari pentru ca oricine sãle poatã vedea, ºi s-ar putea umple o carte întreagã cuprezentarea lor. Dacã cineva sau ceva poate ajuta laînlãturarea nenorocirilor în care se zbate lumea întreagã,aceasta este Evanghelia. A predica Evanghelia înseamnã adezlega, în timp ce a reþine Evanghelia înseamnã a lega.Prin nepredicarea Evangheliei, noi ascundem medica-mentul de bolnav!

Atât de mulþi oameni ºi-au pierdut speranþa. Ei au ajunssã vadã limitele ºtiinþei, tehnologiei, medicinei, politicii ºieducaþiei. Cinici, ei încearcã sã-ºi caute uitarea în narcotice.Droguri, bãuturã, orice—chiar ºi misticism religios. Ideeacã omul nu poate fi ajutat decât de cãtre om este

înfricoºãtoare. În locul fiecãruicap al rãului pe care îl tãiem crescalte douã. Este nevoie ca în inimaacestui monstru, a acestei hidre cumulte capete, sã fie înfiptpumnalul Crucii lui Isus Cristos.

52

Prin nepredicareaEvangheliei,

noi ascundemmedicamentul de

bolnav!


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Fiecare domeniu al vieþii strigã dupã Evanghelie, ca unpeºte care pe malul râului tânjeºte dupã apã. Din punct devedere personal, social, global, religios, singura speranþãpentru noi se aflã în Evanghelie.

EVANGHELIA ESTE SINGURA NOUÃ FORÞÃ DISPONIBILÃ

Isaia spunea: „Tot capul este bolnav, ºi toatã inima suferãde moarte!“ (Isaia 2:4). Uneori trupurile noastre se vindecãde la sine, dar foarte adesea pentru vindecare suntnecesare medicamente. Aceste medicamente refac putereade vindecare naturalã a organismului. Bolile pot slãbisistemul imunitar al organismului, ºi în astfel de situaþiieste nevoie de ajutor din afarã. În ce priveºte mântuireaînsã, nu existã nicio altã sursã pentru om în afarã deputerea supranaturalã a Evangheliei. Sarcina noastrã estesã prezentãm oamenilor acest remediu. Nu existã niciunargument împotriva puterii minunate a Evangheliei, doarpentru cã sunt unii oameni care nu vor sã o accepte.Nimeni nu poate obliga un pacient sã accepte o medicaþie,nici mãcar sub ameninþare, dacã acesta decide sã nu o ia.Persoana în cauzã va muri cu siguranþã, dacã Dumnezeu,în mila Sa, nu intervine.

Istoria lui Israel dovedeºte cã în perioadele când evreiimanifestau o credinþã adevãratã în Dumnezeu, naþiuneaprospera, pacea era la hotarele þãrii ºi în interiorul ei. Darcând ei îºi dãdeau inimile altor dumnezei, unor noi religii,idolilor ºi perversiunilor, dezastrul urma implacabil. Viaþaspiritualã a poporului lui Israel a fost întotdeauna factorulcare a decis prosperarea sau pustiirea þãrii lor.

A trata credinþa în Dumnezeu ca pe o problemãsecundarã sau ca pe o problemã de controversã, este fatal.Noi suntem ceea ce credem. Întreaga noastrã activitateeste organizatã pe baza credinþei. Dacã nu înþelegemaceasta, înseamnã cã nu cunoaºtem nimic despre natura

53Lumea suspinã dupã Evanghelie!

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

umanã. Dumnezeu este singura problemã care conteazã înfinal. Este imposibil sã exagerãm în ce priveºte urgenþavestirii Evangheliei!

ASIGURARE ÎN CAZ DE INCENDIU?

Vreau acum sã vã vorbesc despre cea mai mare nevoie.Evanghelia nu poate fi predicatã ca un simplu remediupentru problemele sociale. Evanghelia are de-a face cuDumnezeu, ºi Dumnezeu are de-a face cu veºnicia. Dacãvreþi sã vedeþi care sunt beneficiile aici ºi acum, ele suntevidente. În primul rând, nimic nu are semnificaþie fãrãDumnezeu. Viaþa este lipsitã de sens, susþin astãzi mulþiatei. Acesta este rãspunsul tipic, cinic, pe care îl dã oricenecredincios care nu are speranþã în Cristos.

Totuºi cei mai mulþi dintre noi ne dãm seama cãDumnezeu ne confruntã cu veºnicia. Destinul nostru stãîn rãspunsul pe care îl dãm Evangheliei. „Eºti mântuitsau nu?“—aceasta este întrebarea mai presus de oricarealta.

Declaraþia Evangheliei este:„Isus mântuieºte!“ El mântuieºtede mânie, de judecatã, de iad, derobie, de diavol ºi de întuneric. Elne mântuieºte de moartea înpãcatele noastre.

Unii numesc Evanghelia, înglumã ºi în bãtaie de joc, „asigu-rare în caz de incendiu“. Dar sã negândim puþin la aceasta. Ce esteatât de rãu în a avea o asigurare încaz de incendiu? Nebun poate finumit cel care nu se asigurã.Oamenii îºi asigurã casele, însã nu

54

A trata credinþa înDumnezeu ca pe o

problemãsecundarã sau cape o problemã decontroversã, estefatal. Noi suntem

ceea ce credem.Întreaga noastrã

activitate esteorganizatã pe baza

credinþei.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

se asigurã în privinþa locului în care îºi vor petreceveºnicia. ªi noi ºtim cã mântuirea este o salvare mult maimare ºi importantã decât o salvare de la incendiu. Cinealtcineva poate oferi o astfel de asigurare, în afarã de Isus?

DE CE SUFERÃ OMENIREA?

Una dintre întrebãrile care mi se pun cel mai frecvent îninterviuri este de ce îngãduie Dumnezeu atâta suferinþã înlume. Mi-am pus adesea eu însumi aceastã întrebare, nucu motivele cu care o pune un reporter surmenat, cipentru cã eu sufãr cu adevãrat când vãd suferinþa altora.Deci, de ce îngãduie Dumnezeu suferinþa? La fel de binel-aþi putea întreba pe ministrul transporturilor din S.U.A.de ce îngãduie sã se producã accidente pe autostrãzi. Fãrãîndoialã, nu-l veþi putea acuza, pentru cã el se va referi laregulile de circulaþie. „De fiecare datã când este încãlcatã oregulã de circulaþie, se întâmplã un accident care aducesuferinþã“, vã va rãspunde el.

Oamenii suferã în primul rând datoritã unui motiv: eiignorã cartea de reguli a lui Dumnezeu, Biblia, ºi de aceeatotul în viaþã le merge rãu. Creatorul nostru ºtie exact cumne-a creat ºi care lucruri ne produc rãu. În consecinþã,dintr-o inimã bunã, care ne vrea binele, El ne spune: „Sãnu...“, „Sã nu...“ Aceste „Sã nu...“-uri nu sunt interdicþiidate cu scopul de a ne strica nouã buna dispoziþie, ci maidegrabã ele sunt instrucþiunile de utilizare date deproducãtor. Dumnezeu, în înþelepciunea Lui, ºtie cãsufletul nostru nu poate coabita cu pãcatul ºi cãnelegiuirile îl chinuie ºi îl zdrobesc. Este indicat caîntotdeauna înainte de a utiliza un nou aparat, sã citiminstrucþiunile de folosire. Oamenii au grijã sã nu strice unradiocasetofon sau o maºinã de spãlat, dar, ciudat, pare sãnu le pese cã îºi distrug propriul suflet cu otrava pãcatului.Vedeþi acum mai clar cã nevoia de a predica Evangheliaeste desperatã?


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

ÎNÞELESUL CRUCII

Este Evanghelia o chemare la ucenicie? Întrebareapersistã. Un lucru este sigur: Isus nu cere niciunui omsã-ºi ia crucea pânã când acesta nu ºi-a gãsit mântuirea ºiputerea la Crucea Sa. Noi nu suntem mântuiþi prinnegarea de noi înºine sau prin purtarea propriei noastrecruci. Suntem mântuiþi prin puterea rãscumpãrãtoare amorþii ispãºitoare a lui Isus Cristos, ca tâlharul care s-aîntors la Domnul în timp ce murea pe cruce, alãturi de El.Desigur, dorim ca mulþi sã devinã ucenici ºi sã-ºi iacrucea, dar mai întâi ei trebuie sã-ºi plece genunchii laCrucea Lui.

Crucea lui Cristos era con-struitã din douã traverse: unaorizontalã, cealaltã verticalã.Aceste grinzi încruciºate suntsimbolul reunit al nenorociriiumane ºi al mântuirii luiDumnezeu. Traversa orizontalãeste asemenea semnului „minus“.ªi aceasta este istoria omenirii.Noi ne-am nãscut cu un minus, cuun deficit, cu un vid. Pãcatul adistrus ceva în noi. Acest cevalipseºte, dar oamenii nu au nicicea mai vagã idee despre ce arputea fi vorba. Ei vorbesc desprecãutarea adevãrului, dar nicimãcar nu ºtiu ce înseamnã acestadevãr. Sunt asemenea lui Pilatdin Pont care, stând în faþa luiIsus, aproape cã s-a împiedicat deAdevãr când a întrebat: „Ce esteadevãrul?“ Acesta este minusulperspectivei omului.

56

La margineaIerusalimului, afost înãlþatã o

grindã verticalãcare a încruciºatminusul nostru.Isus a atârnat pe

acel lemn ºi atransformat

minusul nostruîntr-un plus.

Romanii credeaucã crucea era doarun instrument deexecuþie, dar ea a

fost semnul „plus“al lui Dumnezeupentru omenirea

aflatã sub semnul„minus“.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Dar a venit Isus ºi, la margineaIerusalimului, a fost înãlþatã ogrindã verticalã care a încruciºatminusul nostru. Isus a atârnat peacel lemn ºi a transformatminusul nostru într-un plus.Romanii credeau cã crucea eradoar un instrument de execuþie,dar ea a fost semnul „plus“ al luiDumnezeu pentru omenireaaflatã sub semnul „minus“.

Dacã vom privi mai insistent laCruce, vom observa cã este chiarmai mult decât un semn de„plus“—este un semn al multi-plicãrii. În Ioan 10:10, Isus declarã:„Eu am venit ca oile sã aibã viaþã,ºi s-o aibã din belºug.“ ApostolulPetru a putut scrie: „Harul ºipacea sã vã fie înmulþite“ (1 Petru1:2). Ideea de belºug þine de chiaresenþa Evangheliei.

Iatã de ce trebuie noi sã predicãm aceastã Evanghelieglorioasã. Gândiþi-vã la multele schimbãri pe care le-aprodus Mântuitorul nostru. El a schimbat pierderea încâºtig, lipsa în belºug, negativul în pozitiv, noaptea în zi,ura în dragoste, robia în libertate, lipsa de putere în putere,rãul în neprihãnire, ºi multe, mult mai multe lucruri aschimbat El. Glorie sã-I fie adusã lui Dumnezeu! CeEvanghelie! Nimic din toatã cunoºtinþa umanã nu poate ficomparat cu acest adevãr extraordinar. Cea mai marelucrare ce poate fi fãcutã pe pãmânt este predicarea VeºtiiBune, ºi cea mai mare nevoie a lumii este nevoia deEvanghelie.

57

Isus Cristos aschimbat

pierderea încâºtig, lipsa în

belºug, negativulîn pozitiv, noaptea

în zi, ura îndragoste, robia

în libertate, lipsa de putere

în putere, rãul înneprihãnire, ºi

multe, mult maimulte lucruri a

schimbat El.Glorie sã-I fie

adusã luiDumnezeu!

Ce Evanghelie!


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Într-un oraº britanic în care predicam, cineva mi-a spuscã antreprenorul de construcþii construise o moschee ºi,dupã cum se obiºnuia, acesta s-a întors dupã ºase lunipentru a remedia orice defecþiune care ar fi putut apãreaîntre timp. O uºã se bloca, ºi firma constructoare a trimisun lãcãtuº sã remedieze defecþiunea. Dar liderul musul-man a refuzat reparaþia, spunând cã, dacã uºa ajunsese înstarea în care se afla, asta s-a întâmplat pentru cã a fostvoia lui Alah, ºi cã uºa trebuia sã rãmânã aºa cum era.

Isus nu lasã nimic blocat sau defect. Dacã e nevoie deschimbare, El poate schimba, ºi va schimba. Voia Lui nueste niciodatã greºit orientatã. Scopul Evangheliei este dea schimba o întreagã lume care se aflã în crizã. Aleluia!

PLANETA RISIPITOARE

Nu gãsesc nimic care sã facã mai clarã nevoia urgentã de avesti Evanghelia oricãrei fiinþe, ca subiectul vieþii veºnicecare urmeazã morþii. Este adevãrat, ºi alte religii vorbescdespre aceasta. Dar oricine le va cerceta va ajunge sã vadãcã ele nu conþin nimic din ce promite Evanghelia. Religiileorientale nu oferã decât beneficii temporare, chiar dacãs-ar pãrea cã sunt viabile. Dar Evanghelia are în vederemai mult decât simpla asigurare a unui echilibru mental,sufletesc. Religiile orientale insistã asupra unui efort caretrebuie fãcut pentru a ajunge în armonie cu natura, însãacest efort nu meritã a fi fãcut.

Isus nu a venit pentru ca noi sã trãim diferite sentimentereligioase, sau pentru a ne sugera un sistem de gândire. Ela venit sã ne mântuiascã, nu sã ne explice cum pot fieliberate „resursele noastre interioare“ pentru a obþinemântuirea. Isus nu a fost un filosof. El a fost, în primulrând ºi mai presus de orice, un Mântuitor.

Cât despre celelalte religii, care dintre ele oferã viaþãveºnicã acum? Unele promit doar un sfârºit al existenþei.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Potrivit învãþãturilor karmei, viaþaeste o atât de mare nenorocire,încât numai neantizarea, disoluþiaîn nimic este vãzutã ca singurãposibilitate de scãpare. Alte religiipromit paradisul, adicã plãcerifizice, senzuale fãrã sfârºit. Mieînsã lãcomia fãrã sfârºit ºi poftaveºnicã îmi par a fi mult maidegrabã iad decât rai.

Minunea supremã a Evan-gheliei este posibilitatea trãirii în prezent a Vieþii desprecare vorbeºte—o viaþã de o astfel de calitate încât varãmâne în veci.

„Isus i-a zis: «Eu sunt învierea ºi viaþa. Cine crede înMine, chiar dacã ar fi murit, va trãi. ªi oricine trãieºte,ºi crede în Mine, nu va muri niciodatã. Crezi lucrulacesta?»“(Ioan 11:25–26).

Aceasta este cea mai autenticã Evanghelie posibilã!Logic este imposibil sã fie egalatã, ºi viaþa oferitã de ea estedisponibilã pentru noi acum. Dacã este urgent? Lumeaabia mai respirã, tânjind dupã Evanghelie, ca peºtele carese zbate pe malul apei. Viaþa eternã este cel mai preþios dar,ºi acesta este mesajul cel mai important, precum ºi motivulprimordial pentru a predica Evanghelia.

Lumea de azi are nevoie disperatã de Evanghelie! Darde ce a fãcut Dumnezeu lumea? La început totul era bine,pentru cã El este dragoste. El a umplut lumea cu atâtealucruri bune ºi minunate, încât omului, chiar dacã ar fi trãitveºnic, nu i-ar fi ajuns timpul sã le cunoascã ºi sã le guste.Orice gust sau plãcere care pot fi imaginate, pentru oricesimþ al nostru, au fost create din inima iubitoare a luiDumnezeu pentru copiii Lui.

59

Dumnezeu îºiiubeºte planetarisipitoare, ºi,

dacã ne întoarcem,ne vom bucura debraþele deschise

ale Tatãlui nostruºi „vom începe sã

ne veselim“.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Atât timp cât mergem pe drumul hotãrât pentru noi deDumnezeu, toate sunt ale noastre. Când ne împotrivim,noi ne opunem de fapt bunãtãþii pe care El vrea sã o aratefaþã de noi. Noi îi stricãm planurile de a ne binecuvânta,ºi fericirea dispare. Am ajuns azi la stadiul de a fi maeºtriîn distrugere, de la mâzgãlitul zidurilor cu graffiti pânã ladistrugerea întregului mediu înconjurãtor. Ducemrãzboaie, urâm, cãlcãm în picioare ºi nesocotim tot cene-a dat El.

Mare parte a acestei distrugeri vine pur ºi simplu dinrãul pe care îl facem, sau din egoismul ºi lãcomia noastrã.Fundamental însã, ea vine din faptul cã L-am pãrãsit peDumnezeu. Cele mai multe dintre bolile omului suntproduse chiar de om. Evanghelia schimbã cursul acestorprocese fatale. Ea ne aduce din nou în punctul de a facevoia Lui, ºi voia Lui este întotdeauna spre binele nostru, altuturor. Dumnezeu Îºi iubeºte planeta risipitoare, ºi, dacãne întoarcem, ne vom bucura de braþele deschise aleTatãlui nostru ºi „vom începe sã ne veselim“.

AM VÃZUT EU ÎNSUMI!

Dumnezeu lucreazã cu putere înanumite pãrþi ale lumii prinEvanghelie. Rezultatul este mân-tuire: pãcate iertate, armonie întrediferitele etnii, o scãdere a rateicriminalitãþii, returnare a lucru-rilor furate, cãsnicii reabilitate,familii reunite, oameni rãitransformaþi în sfinþi ºi vindecãrimiraculoase.

Evanghelia este cea mai mareforþã de transformare a omului pepãmânt. Eu am avut ocazia sã vãd

60

Evanghelia nu afost datã pentru ane aduce pe toþi la

acelaºi numitorcomun, ci în

scopul creãrii unorfiinþe noi, ºipentru a da

tuturordemnitatea de fiiai lui Dumnezeu!


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

aceasta personal. De multe ori, pe parcursul campaniilornoastre de evanghelizare din Africa, poliþia ne informa cãrata criminalitãþii a scãzut considerabil pentru cã vieþileoamenilor erau schimbate. Nu voi uita niciodatã cum, înBurkina Faso, multe obiecte de folosinþã îndelungatã carefuseserã furate—frigidere, diferite corpuri de mobilier—aufost aduse în locul unde se predica de cãtre oamenii caredoreau sã-ºi cureþe casa de lucrurile furate. A trebuit sãvinã poliþia, care a încãrcat în câteva camioane toatelucrurile strânse ºi le-a dus de acolo. ªi aceastã scenã s-arepetat în multe alte þãri.

Evanghelia nu a fost datã pentru a ne aduce pe toþi laacelaºi numitor comun, ci în scopul creãrii unor fiinþe noi,ºi pentru a da tuturor demnitatea de fii ai lui Dumnezeu!Oameni odatã sãlbatici, sunt acum regeneraþi ºi numiþicopii ai lui Dumnezeu. Aleluia! Ce motiv pentru a predicaEvanghelia! Ar putea fi ceva mai pasionant ºi care sãmerite toatã strãduinþa noastrã?

Mântuirea acestei lumi? Isus nu a crezut cã era opierdere de vreme sã Se abatã din drumul Sãu pentru a-ivindeca pe cei bolnavi ºi a sãtura mulþimile înfometate. Elªi-a atras ura fariseilor prin faptul cã l-a vindecat pe omulcu mâna uscatã. Din acel moment El a trãit sub oameninþare permanentã. Dar acel om conta pentru Isus ºimâna lui trebuia vindecatã, indiferent care ar fi fostconsecinþele (Matei 12:10–13).

Oamenii care cred în Evanghelie cred de asemenea ºi înoameni ºi în nevoia de a se îngriji de nevoile fizice aleacestora. Cu cât credem mai puþin în Dumnezeu, cu atâtmai lipsiþi de valoare sunt oamenii pentru noi. Ateismul i-anãscut pe Adolf Hitler ºi pe Iosif Stalin, ºi a ºters dinexistenþã milioane de oameni de parcã aceºtia nu ar fi fost decât niºte simple figuri desenate cu creta pe o tablã. Predicarea Evangheliei este parte a planului lui


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Dumnezeu de a ne repune, aºa cum am fost la început, înEden.

Dar haideþi sã ne imaginãm imposibilul—cã ºtiinþa ºipolitica ne-ar putea repune în Grãdina Eden. Am rãmânenoi mult timp acolo? ªi nu ar transforma neastâmpãrulnostru încã o datã totul în ruinã? Existã un singur motivpentru care noi dorim Edenul, ºi, deºi mulþi nu-ºi dauseama de acest lucru, oamenii vor din nou acele condiþiidin grãdinã în care au auzit vocea lui Dumnezeu. Niciocasã nu ar fi pe placul unei mirese fãrã mirele ei! Niciunparadis pãmântesc nu este pe placul nostru fãrã dragosteaºi cuvintele lui Dumnezeu.

Unii teologi spun despre om cã este „un animal social“,de parcã instinctul de turmã ar fi tot ce s-ar puteamenþiona în legãturã cu aceastã fiinþã minunatã numitã„om“. Noi suntem mai mult decât o turmã—suntem,fiecare în parte, fãcuþi pentru Dumnezeu, ºi nimic altcevamai puþin decât o relaþie cu El nu ne va putea satisface.

Uneori, când suntem sensibilizaþi de o muzicã inspiratã,ne cuprinde un sentiment al infinitului. Însã muzica doar

indicã spre acest infinit. Muzicaeste ecoul acestui infinit pe care eaînsã nu-l poate înlocui. Acestinfinit este Dumnezeu Însuºi, ºiceea ce muzica doar sugereazã neeste dat când primim mântuireaprin Isus Cristos ºi începem sã-Llãudãm pe El.

Dumnezeu este mediul nostrunatural de viaþã. În El noi nemiºcãm ºi avem fiinþa. Pânã nu Îlgãsim pe El—ceea ce se întâmplãcând ascultãm de Evanghelie—

62

Necredincioºiitrebuie sã scoatã

ce pot de bãut dinpãmântul uscat alresentimentului, alîndoielii ºi al urii.

Dar Duhul ºiMireasa zic:

„Vino!... cine vrea,sã ia apa vieþii

fãrã platã!“


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

suntem prizonieri. Oameni de pretutindeni se bat cu capulde gratiile propriului lor materialism, ale propriului loregoism. Tocmai banii lor le devin închisoarea. Adâncul cereadânc ºi culmile cer culmi în sufletele noastre. Arta, poezianoastrã, splendorile pe care le creãm sunt expresii ale unorfiinþe încarcerate care îºi aduc aminte de cerul albastru subcare cândva au umblat, de aerul tare al munþilor pe carecândva l-au respirat. Bune în ele însele, aceste expresiirãmân simple imagini reflectate ale realitãþii, pânã înmomentul când sufletul ajunge mântuit. Isus esterealitatea din spatele a tot ceea ce vedem sau facem.Evanghelia ne elibereazã de robie, permiþându-ne sãintrãm în elementul nostru adevãrat!

Cineva spunea odatã cã „creºtinii sunt fericiþi în felullor“. În felul lor? În ce fel atunci sunt fericiþi necredincioºii?Eu cred cã în niciun fel! Creºtinii sunt fericiþi în felul luiDumnezeu, în felul în care s-a intenþionat de la început caomul sã fie fericit. Scena lui Dumnezeu este singura scenã.În afara ei este imensitatea pustiei ºi a orizonturilor în carezorii nu apar niciodatã, ºi unde cei fãrã Dumnezeu nuajung sã fie fericiþi în niciun fel. Necredincioºii trebuie sãscoatã ce pot de bãut din pãmântul uscat alresentimentului, al îndoielii ºi al urii. Dar Duhul ºi Mireasazic: „Vino!... cine vrea, sã ia apa vieþii fãrã platã!“(Apocalipsa 22:17). Prin Evanghelie se predicã despre undrum al vieþii care se îndreaptã tot mai mult cãtre ziuacând toate vor fi fãcute desãvârºite. Acesta este un altmotiv pentru care este nevoie ca Evanghelia sã fiepredicatã.

AR PUTEA EXISTA ALTCEVA MAI URGENT?


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Partea a doua

Evanghelia incendiarã

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Capitolul 5

Noii Elisei ai lui Dumnezeu

MAREA TRIMITERE PENTRU FIECARE GENERAÞIE

„Marea Trimitere“ a lui Cristos nueste o bucatã de hârtie ajunsãprintre picioarele noastre dupãmulte secole. Este Isus, stând înmijlocul Bisericii Sale, ºi spunând:„Mergeþi!... Eu sunt cu voi.“

Sã presupunem cã Isus v-ar fiadresat în mod personal acestecuvinte. Le-aþi fi acordat mai multã atenþie? Imaginaþi-vãcã aþi avea o viziune care L-ar înfãþiºa pe Domnul înbiserica voastrã, asemenea celei experimentate de Ioan îninsula Patmos. Sã presupunem cã Isus ar vorbi fiecãruia,spunându-i: „Du-te în toatã lumea, ºi propovãduieºteEvanghelia la orice fãpturã... Iatã semnele care vor însoþipe cei ce vor crede...“ (Marcu 16:15, 17) Ce aþi face? Aþicontinua sã trãiþi preocupaþi de o afacere sau alta? Sauv-aþi strãdui mult mai mult sã-L mãrturisiþi pe Cristos?

Cine se întreabã astãzi dacã Marea Trimitere este„relevantã“ ar putea la fel de bine sã se întrebe dacã aratulsau seceriºul sunt relevante sau dacã sculatul din pat esterelevant! Nu „relevant“ este cuvântul. Sarcina este

Isus nu are niciuncuvânt pentru noi,

atât timp câtporuncile care

sunt date deja nusunt îndeplinite.

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

urgentã. Ar trebui sã fie însãºi existenþa noastrã. Un creºtineste un martor. Numele de „creºtin“ a ajuns consacratpentru cã el reliefa tocmai trãsãtura principalã a primiloroameni numiþi astfel—ei erau oamenii care vorbeau tottimpul despre Cristos. „Afacerea“ creºtinului este de a-Lmãrturisi pe Domnul sãu. Mãrturisirea este „negustoria“oamenilor Împãrãþiei lui Dumnezeu.

Îndeplinirea poruncilor lui Cristos scrise în Scripturãeste tot atât de urgentã pentru noi ca ºi când El ne-ar fivorbit personal într-o viziune. Marea Trimitere este„copilul nostru“, ºi lucrarea noastrã în ce priveºte aceastãsarcinã nu este opþionalã. Domnul nu întreabã: „N-ai vreasã mã ajuþi? Aº vrea sã te invit.“ În Ioan 15:16, El spune:

„Nu voi M-aþi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi; ºiv-am rânduit sã mergeþi sã aduceþi roadã, ºi roadavoastrã sã rãmânã.“

Isus nu vorbea despre chemarea la mântuire, ci maidegrabã despre chemarea la slujire. Noi nu slujim dupãpreferinþã. Marea Trimitere este ca o chemare sub arme, nueste o sugestie pe care noi o putem lua sau nu înconsiderare. „Duceþi-vã în toatã lumea, ºi propovãduiþiEvanghelia la orice fãpturã.“ Nu ni se cere sã mergem dedragul de a merge, ci pentru cã suntem trimiºi de Isus.

De fapt, porunca lui Cristos este mult mai mult decâtatât. Isus ne transformã în martori. El schimbã natura

noastrã prin Duhul Sãu care esteîn noi. El nu ne-a spus:„Mãrturisiþi!“, ci: „Fiþi martori!“Cuvântul acesta comunicã ideeade creare. Dumnezeu a spus: „Sãfie luminã!“, ºi lumina s-a revãrsatpeste noi. El ne-a ales ºi apoi ne-afãcut purtãtori de luminã.

68

Ungerea Duhuluivine numai cu

ascultarea.Ungerea ºi Marea

Trimitere mergîmpreunã.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

„Cãci noi suntem lucrarea Lui,ºi am fost zidiþi în Cristos Isuspentru faptele bune...“ Rostulacestor „fapte bune“ este de aarãta „nemãrginita bogãþie aharului Sãu“ (Efeseni 2:7, 10).Faptul cã noi nu arãtãm lumiibogãþia harului Sãu este o atitudine strãinã de nouanoastrã naturã în Cristos. Ceea ce Duhul Sfânt a sãdit înnoi este duhul mãrturiei. Dar prin neglijare noi putemajunge vlãguiþi ºi sã lãsãm lumina din noi sã se stingã.

Acum, noi avem o asigurare minunatã: dacã mergem laporunca Lui, El merge cu noi. Evanghelizarea ºimãrturisirea constituie modul prin care putem fi siguri cãEl este cu noi. Sã presupunem cã nu-I urmãm porunca.Mai este El cu noi? Ei bine, un lucru este sigur. UngereaDuhului vine numai cu ascultarea. Ungerea ºi MareaTrimitere merg împreunã. Aceasta este ceea ce aº vrea sã vãfac sã înþelegeþi acum.

MANDATUL TRANSFERAT

Existã un cuvânt astãzi din partea Domnului pentru noi.Am auzit vocea Lui dintr-un colþ al Bibliei neremarcatîntotdeauna, unde El îi vorbeºte lui Ilie:

„Domnul i-a zis: «Du-te, întoarce-te pe drumul tãuprin pustie, pânã la Damasc; ºi când vei ajunge, sãungi pe Hazael ca împãrat al Siriei. Sã ungi ºi pe Iehu,fiul lui Nimºi, ca împãrat al lui Israel; ºi sã ungi peElisei, fiul lui ªafat, din Abel-Mehola, ca prooroc înlocul tãu»“ (1 Împãraþi 19:15–16).

Trei oameni trebuiau sã fie unºi: Hazael, Iehu ºi Elisei. Ocerinþã formulatã cât se poate de clar. Cu toate acestea,ceea ce s-a întâmplat în realitate a fost altceva. Acest mare

69

Pentru sfinþi nuexistã secrete.

Porunca Sa estesimplã: „Mergeþi!“


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

profet, Ilie, nu a reuºit sã ducã la îndeplinire decât o treimedin porunca lui Dumnezeu. El nu i-a uns niciodatã peHazael ºi pe Iehu. De fapt, nu citim nicãieri nici cã el ar fimers sã-l ungã pe Elisei, ci cã Elisei a mers ºi l-a gãsit. Cândmantaua a fost pusã pe umerii lui Elisei, acesta a primit „oîndoitã putere“ din duhul lui Ilie. Adicã acelaºi duh care-lunsese pe Ilie l-a uns apoi pe Elisei pentru a duce laîndeplinire aceeaºi sarcinã. Mai târziu, Elisei va fi cel care-iva unge pe Hazael ºi Iehu.

Acum deci vedem un fapt foarte important: trimiterealui Elisei, cu puterea lui Ilie transferatã asupra lui. A avutloc un transfer dinspre profetul care pleca înspre profetulcare rãmânea. Elisei a primit „veºmântul“ lui Ilie, darscopul acelei ungeri era ca Elisei sã îndeplineascã sarcinalui Ilie. Însãrcinarea ºi autoritatea lui Dumnezeu au rãmasºi dupã ce Ilie a plecat, fiindu-i conferite lui Elisei.Mandatul era transferabil.

Acesta este un principiu divin. Chemarea lui Dumnezeuºi puterea Sa sunt transferabile. Marea Trimitere ºipromisiunile care au venit odatã cu ea au fãcut din uceniciceea ce aceºtia, în cele din urmã, au devenit. Aceeaºitrimitere ºi aceleaºi promisiuni au fost trecute asupranoastrã, pentru ca noi sã putem face ºi fi ceea ce primiiucenici au fãcut ºi au fost. Noi suntem moºtenitoriiapostolilor!

Dar trimiterea lui Cristos pentru noi este cu mult maiimportantã decât trimiterea lui Ilie, ºi ungerea promisãeste chiar mai mare. Sã citim din nou:

„Duceþi-vã ºi faceþi ucenici din toate neamurile,botezându-i în Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi alSfântului Duh. ªi învãþaþi-i sã pãzeascã tot ce v-amporuncit. ªi iatã cã Eu sunt cu voi în toate zilele, pânãla sfârºitul veacului. Amin“ (Matei 28:19–20).


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Este de remarcat cã trimiterea este valabilã „pânã lasfârºitul veacului“. Aici se includ azi, mâine ºi toþi aniicare vor urma. Aceasta înseamnã cã, dacã Isus ar apãreaazi ºi ne-ar vorbi, ne-ar spune acelaºi lucru. El nu S-aschimbat.

Oamenii vor sã ºtie ce spune Bisericii Domnul. Fãrãîndoialã, El are multe lucruri de spus, ca ºi în „Epistolelelui Isus“ din cartea Apocalipsa, capitolele doi ºi trei. Dardacã noi nu suntem preocupaþi de a face ceea ce El ne-aspus deja, El nu are a ne spune decât un singur lucru:„Faceþi ceea ce ºtiþi deja!“ Deci, ascultaþi ce spunebisericilor Duhul: de ce aºteptaþi o altã epistolã, când voinici pe prima nu aþi deschis-o?

Isus nu are niciun cuvânt pentru noi, atât timp câtporuncile care sunt date deja nu sunt îndeplinite. Mulþiaºteaptã ca Dumnezeu sã vorbeascã, dar numai dacã Elspune ceea ce vor ei sã audã. Ei aºteaptã mereu caDumnezeu sã le indice o nouã direcþie. Dar cum pot ei ºticã El are aceastã nouã direcþie pentru ei? Sau cã El are omare ºi nouã revelaþie? Sau cã El le va da instrucþiunifundamentale? Cuvântul de la Dumnezeu pe care îl ameste acela cã El vrea vechea direcþie; o Bisericã mãrtu-risitoare, care sã evanghelizeze. Daþi-mi voie sã exprimaceasta cât pot mai clar: pânã când aceastã poruncã nueste dusã la îndeplinire, orice altceva este irelevant!

Ar trebui sã avem o atitudine de umilinþã ºi sã ne rugãmca mantaua primilor oameni ai lui Dumnezeu sã fie pusãpe umerii noºtri. N-ar mai fi atunci nicio bisericã neatinsãde puterea de trezire a lui Dumnezeu. Mulþi dintre noi arfi atunci asemenea lui Ilie. Ne-am asuma Marea Trimitereºi am deveni lumina strãlucitoare a lui Dumnezeu.

Ioan nu a fãcut decât sã repete cele mai rãspânditecuvinte ale Domnului, când a spus: „Prea iubiþilor, nu vã

71Noii Elisei ai lui Dumnezeu

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

scriu o poruncã nouã, ci o poruncã veche, pe care aþiavut-o de la început“ (1 Ioan 2:7).

Isus nu a rostit tot timpul porunci sau afirmaþii noi, aºacum fac azi unii guvernanþi. Ceea ce a spus El, a spus odatã pentru totdeauna. Cuvântul Sãu este voia Sa!

Orice „lucru nou“ pe care El îl spune, se aflã deja înCuvântul Sãu. Pentru sfinþi nu existã secrete. Porunca Saeste simplã: „Mergeþi!“

Un motociclist care aºtepta la semafor nu a observatcând lumina roºie s-a schimbat în verde. Un ºofer nervosdin spatele lui a scos capul pe geamul maºinii ºi i-a strigat:„Semaforul îþi spune sã pleci. Aºtepþi sã vinã ministrultransporturilor personal sã-þi spunã acest lucru?“

ªi noi avem „verde“ de la Dumnezeu. Sã mergem!

NU PRIN MOªTENIRE, CI DIRECT!

Oamenii lui Dumnezeu au nevoie sã audã vocea Lui di-rect. Isus spunea cã oile Lui îi cunosc glasul. Nu citimnicãieri cã Ilie i-ar fi spus lui Elisei sã-i ungã pe Hazael ºipe Iehu. Deºi Elisei preluase însãrcinarea ºi puterea lui Ilie,Dumnezeu trebuia sã-i vorbeascã în mod personal.Aceasta ne spune nouã cã, chiar dacã suntem legaþi degeneraþiile de oamenii ai lui Dumnezeu de dinainteanoastrã, Marea Trimitere ne este transferatã nouã de cãtreDomnul Însuºi. Isus continuã sã indice spre MareaTrimitere, dar în acelaºi timp El ne cãlãuzeºte în modpersonal în ceea ce ne revine ca parte a noastrã din planulSãu mãreþ. Dumnezeu lucreazã întotdeauna cu originale.Mandatul Sãu este direct, n-are nimic tradiþional. Noi nusuntem copii dupã alte copii, ci originale din Cel ce esteOriginal, Isus Cristos.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

„ªi cum vor propovãdui, dacãnu sunt trimiºi?“ (Romani 10:15).Duhul ne cãlãuzeºte. Duhul Sfânteste Duhul mãrturisirii. Mãrtu-risirea este scopul Sãu. MareaTrimitere este legatã de DuhulSfânt. Când Cristos ne boteazã înDuhul, El ne pune în mâiniinstrucþiunile Sale de a luaEvanghelia ºi a o duce în toatãlumea.

Toate lucrurile vin de la ÎnsuºiÎnvãþãtorul, ºi aceasta nu într-unmod general, ci într-unul indivi-dual. Singur Isus este Botezãtorul,ºi noi suntem pe placul Lui atunci când ne implicãm înlucrarea în care El ne-a trimis. Cristos ºi-a rezervat pentruSine sarcina de a ne boteza, ca indivizi, cu Duhul Sfânt.Noi nu mergem la oameni pentru a primi puterea lor.Oricine poate primi botezul în Duhul Sfânt direct de laDomnul. Noi nu suntem chemaþi prin voia oamenilor, ciprin voia lui Dumnezeu. Pavel îºi începe ºapte dintreepistolele sale subliniind tocmai acest lucru, împreunã cuchemarea vine ºi puterea de a-i rãspunde.

Eu îmi pot pune mâinile peste bãrbaþi ºi peste femei,rugându-mã ca Dumnezeu sã-i binecuvânteze ºi sã-ifoloseascã (ºi am fãcut acest lucru pentru zeci de mii deoameni pânã în prezent). Noi ne putem pune mâinilepeste oameni pentru ca aceºtia sã primeascã botezul cuDuhul Sfânt, întocmai cum au fãcut apostolii. Dar numaiIsus boteazã. El a spus: „Eu v-am rânduit“ (Ioan 15:16).

Dacã ungerea ar fi trebuit transferatã din mânã în mânãîncepând cu ziua Rusaliilor, sau dacã numai primii apostoliar fi putut-o trece asupra altor oameni, Biserica ar fi fost

73

Dumnezeulucreazã

întotdeauna cuoriginale.

Mandatul Sãu estedirect, n-are nimic

tradiþional. Noinu suntem copii

dupã alte copii, cioriginale din Celce este Original,

Isus Cristos.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

demult una din cauzele pierdute ale istoriei. Dar noiputem avea ulei proaspãt de la Domnul. Fecioareleînþelepte nu au dat ºi nici nu ar fi putut da ºi altora dinuleiul lor (Matei 25:8–9). Fiecare din noi trebuie sã-ºi aibãpropriul ulei, direct de la Isus.

SETUL DE LUCRU

Marea Trimitere încredinþatã ucenicilor este transferatãastãzi fiecãruia dintre noi, în mod personal, ºi împreunã cuea vine ºi ungerea noastrã cu Duhul Sfânt. Porunca ºiputerea alcãtuiesc un „set de lucru“. Isus le-a spusucenicilor sã rãmânã în Ierusalim pânã când vor fiîmbrãcaþi cu putere, astfel ca dupã aceea sã-I poatã fimartori în toatã lumea. Separaþi însãrcinarea de acordareade putere, ºi atunci veþi avea ori putere fãrã obiectiv, oriobiectiv fãrã putere. Puterea vine împreunã cu lucrareapentru care este necesarã. Mergeþi cu mâinile goale ºi veþivedea cât de mic progres veþi avea.

UNA CU APOSTOLII

Am aºteptat cu nerãbdare ºi cu mare bucurie sã scriufragmentul care urmeazã. Dacã îi veþi înþelege sensul, nuveþi mai fi niciodatã aceiaºi! Am început prin a explica ce apus Ilie peste Elisei. Vã daþi seama cã Biblia spune cãaceeaºi putere a venit peste Ioan Botezãtorul? Noi citim cãel a venit „în duhul ºi în puterea lui Ilie“ (Luca 1:17). Ceeace l-a fãcut pe Ilie un mare profet, ceea ce l-a fãcut pe Eliseiun mare profet a fost ceea ce l-a fãcut ºi pe IoanBotezãtorul un mare profet. Isus l-a numit pe Ioan, „celmai mare dintre cei nãscuþi din femeie“ (Matei 11:11).

Dar aceasta nu era totul. Acelaºi Duh care fusese pesteIlie i-a fãcut pe apostoli ceea ce au ajuns. ªi încã lucrurilenu s-au oprit aici. Duhul S-a odihnit de asemenea pestemartiri ºi peste cei care au mãrturisit, precum ºi peste cei


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

care au urmat dupã ei. A dispãrutEl acum? Nu! Adevãrul care neumple de bucurie este cã Duhulcare i-a fãcut pe ei una cu Ilie, neface pe noi una cu ei toþi. El esteîncã aici ºi noi suntem incluºi întrecei cu care El lucreazã. Duhul luiIlie ºi al lui Elisei, al lui Ioan ºi alapostolilor, al Bisericii primare n-aplecat niciodatã dintre noi. El esteprintre noi de atunci, generaþiedupã generaþie. ªi acelaºi Duheste acum moºtenirea noastrã.Noi ne-am nãscut pentru a trãi sub cãlãuzirea Lui.

Noi facem parte din „echipa de trezire“ a lui Dumnezeu,alãturi de Whitfield ºi Wesley, Finney ºi Evans,Wigglessworth, Price ºi Jeffreys. Avem acelaºi câmp delucru, mânã în mânã cu toþi oamenii unºi ai lui Dumnezeu.Noi—da, noi—venim în Duhul Sfânt, în duhul ºi-nputerea lui Ilie. Ceea ce a aparþinut oamenilor luiDumnezeu în trecut este acum al nostru, ºi ceea ce este alnostru a fost ºi al lor. Duhul Sfânt este Duhul profeþilor,revãrsat astãzi peste toþi.

Aceºti credincioºi au fost toþi Ilii, ºi noi toþi suntem acumEliseii lor. Ceea ce au fãcut ei, vom face ºi noi. Isus a spus:„Alþii s-au ostenit, ºi voi aþi intrat în osteneala lor“ (Ioan4:38). Noi ne identificãm cu ei toþi. Ei ne-au adus flacãraRusaliilor direct din „odaia de sus“ din Ierusalim, ºi acumnoi o ducem mai departe. Ceea ce i-a inspirat pe ei neinspirã pe noi: aceeaºi Evanghelie, aceeaºi Carte, aceeaºidragoste, acelaºi Cristos, aceeaºi Cruce de pe Calvar ºiacelaºi Duh Sfãnt.

Bãrbaþii trezirilor istorice nu mai sunt. Toþi au trecut, înafarã de figura centralã, Isus Cristos. Cel care i-a ieºit în

75

Separaþiînsãrcinarea de

acordarea deputere, ºi atunci

veþi avea oriputere fãrãobiectiv, oriobiectiv fãrã

putere.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

cale lui Saul pe Drumul Damascului ºi lui Petru în Galileaeste acum aici! El este cu noi! El încã boteazã cu DuhulSfânt!

Adesea, împreunã cu aceeaºi ungere vin ºi aceleaºipersecuþii. Marea Trimitere, ungerea ºi opoziþia merg îm-preunã. Ca întotdeauna, urmaºii lui Isus vor fi defãimaþi,ridiculizaþi ºi dispreþuiþi de înþelepþii acestei lumi. Voi veþifi întotdeauna pentru ei, creºtini fiind, niºte nedoriþi dacãnu-i veþi urma în necredinþa lor ºi în aºa-numita ºtiinþã araþionalismului biblic. Cei care acceptã acest raþionalismîncep prin a refuza minunile divine, dupã care iau foarfecala Biblie pentru a o face sã se potriveascã ideilor lor.

Dacã împãrtãºim lucrarea lui Cristos, împãrtãºim ºisuferinþele Lui. Dar dacã suferim, vom ºi domni cu El (2Timotei 2:12). Dacã suntem luaþi în bãtaie de joc pentrucredinþa noastrã în Dumnezeu, vom domni tocmai prinaceastã credinþã. Când oamenii spun aceleaºi lucruridespre voi pe care le-au spus în trecut despre oamenii luiDumnezeu, bucuraþi-vã pentru cã sunteþi identificaþi cu ei!

Oricine vã trateazã în modul încare au fost trataþi oamenii NouluiTestament dovedeºte prin aceastacã aparþineþi aceluiaºi grup deoameni nou-testamentari. Cândduceþi la îndeplinire aceeaºiînsãrcinare pe care au dus-o ºi ei,cu aceeaºi autoritate, veþi aveaaceiaºi duºmani. Oricând diavolulvã trateazã ca pe duºmanii lui,bucuraþi-vã! El vã acordã prinaceasta cel mai mare respect. El vãpune în acelaºi rând cu cei pe carei-a urât în trecut, slujitoriipreaiubiþi ai Dumnezeului celuiPreaînalt.

76

Ceea ce aaparþinut

oamenilor luiDumnezeu în

trecut este acum alnostru, ºi ceea ceeste al nostru a

fost ºi al lor.Duhul Sfânt esteDuhul profeþilor,revãrsat astãzi

peste toþi.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

PROFEÞIA LUI DAVID LIVINGSTONE

În 1986 am avut o mare evanghelizare în Blantyre, Malawi,în Africa de Est. Acest oraº, Blantyre, ºi-a primit numeledupã oraºul din Scoþia în care s-a nãscut marele misionar,David Livingstone. Acesta pusese bazele unei organizaþiimisionare în acea zonã, precum ºi ale unui oraº carenumãrã azi 300 de mii de locuitori, fiind astfel cel mai mareoraº din Malawi.

Citez mai jos din jurnalul sãu:

Suntem ca niºte voci care strigã în pustie; pregãtimdrumul pentru un viitor glorios. Viitorii misionari vorfi rãsplãtiþi cu întoarceri la Dumnezeu dupã fiecarepredicã. Noi suntem pentru ei pionieri ºi ajutoare. Einu trebuie sã-i uite pe paznicii din noapte—caresuntem noi—care au lucrat când totul era în beznã,când nicio umbrã de succes în câºtigarea de suflete nune înveselea pe cale. Fãrã îndoialã, ei vor avea maimultã luminã decât am avut noi; dar noi Îl putem slujipe Învãþãtorul nostru cu sinceritate ºi putemproclama Evanghelia aºa cum ºi ei o vor face.

Livingstone a murit în 1873. Deci noi eram acolo dupãmai mult de o sutã de ani. Ce se poate spune desprecuvântul profetic al lui Livingstone? A fost acesta doardorinþa arzãtoare a sufletului sãu? Mã bucur sã vã potspune ceea ce am vãzut. Sãmânþa semãnatã cu atât de multtimp în urmã dã acum roade. De exemplu, noi înºine amvãzut 150 de mii de suflete adunate la o singurã întâlnire.Oamenii din Malawi au auzit despre acelaºi Dumnezeudespre care auzise ºi Livingstone, despre acelaºi Mântuitordespre care auzise ºi Pavel, despre aceeaºi Evangheliedespre care auzise ºi Petru. Noi am fost acolo 16 zile, ºi zecide mii au rãspuns mesajului lui Livingstone pe care noil-am predicat pentru Isus ºi pentru el. Acesta a rãsunat


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

de-a lungul întregii þãri. Duhul Sfânt a vorbit inimii mele ºimi-a spus: „Tu pãºeºti pe lacrimile generaþiilor trecute.“Brusc, am înþeles totul. Noi suntem legaþi în Dumnezeuîntr-o miºcare cãreia îi aparþin ºi primii Sãi lucrãtori, ºiastfel noi suntem una cu ei toþi. Noi aparþinem grupuluilor, misiunea care a fost a lor este acum a noastrã. Secerãmcu bucurie acolo unde ei au semãnat cu lacrimi înainteanoastrã.

Noi putem secera acum nu pentru cã am fi superiori,într-un fel sau altul, acelor bãrbaþi ºi femei, ci pentrusingurul motiv cã a sosit vremea seceriºului. Atât cei careau semãnat, cât ºi cei care secerã îºi vor primi rãsplata,potrivit Cuvântului Domnului Seceriºului, Isus. El a spus:

„Cine secerã, primeºte o platã, ºi strânge roadã pentruviaþa veºnicã; pentru ca ºi cel ce seamãnã ºi cel cesecerã sã se bucure în acelaºi timp... Eu v-am trimis sã

seceraþi acolo unde nu voi v-aþiostenit; alþii s-au ostenit, ºi voiaþi intrat în osteneala lor“ (Ioan4:36–38).

Acum este vremea seceriºului—credeþi aceasta! Populaþia lumii acrescut. Oportunitatea este deo-sebit de mare. ªi noi, voi, noi toþisuntem cei privilegiaþi, aleºi sãsecerãm. ªtiind cã s-a fãcut dejaatât de mult, cu mult timp înainteca noi sã fi intrat pe scenã, sãrãmânem umili în momentele desucces. Sã nu-i uitãm pe cei careau semãnat. În noi s-a pus o mareîncredere. Avem datoria faþã de eisã intrãm cu secera în lan, sau, ºimai bine, sã intrãm cu o combinã!

78

Toþi cei ca Ilie, caPavel, ca IustinMartirul ºi ca

Livingstoneaºteaptã ca noi sã

salvãm aceastãgeneraþie pentru

Cristos. Eiaºteaptã ca noi sãprofitãm de toateeforturile lor. Nuputem fi mândri,

ci doar sã neconsiderãmprivilegiaþi!


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Toþi cei ca Ilie, ca Pavel, ca Iustin Martirul ºi caLivingstone aºteaptã ca noi sã salvãm aceastã generaþiepentru Cristos. Ei aºteaptã ca noi sã profitãm de toateeforturile lor. Nu putem fi mândri, ci doar sã neconsiderãm privilegiaþi!

O ÎNTÂLNIRE DEOSEBITÃ

În 1961, când am împlinit vârsta de 21 de ani, mi-amîncheiat studiile biblice la nivel de colegiu, în MareaBritanie. M-am putut atunci întoarce iar acasã, înGermania de nord. Traseul de întoarcere m-a dus pe laLondra. Nu aveam un tren de legãturã decât înspre searã,aºa cã am avut timp sã fac un tur al oraºului. M-am plimbatla întâmplare, fãrã vreun plan, ºi am ajuns astfel la sud deTamisa, pe strãzile plãcute din Clapham.

La un moment dat, la un colþ de stradã, în spatele unuigard înalt de scânduri, am vãzut un nume scris pe tãbliaunei uºi: „George Jeffreys“. Tocmai citisem o carte scrisã deacest evanghelist, ºi cu greu puteam crede cã nimerisemtocmai în faþa casei în care s-ar fi putut sã locuiascã acelmare om. Numele lui George Jeffreys devenise cunoscutîn urma trezirii care avusese loc în Þara Galilor când,împreunã cu fratele sãu ºi cu alþi membri ai familiei,începuse sã vesteascã în mod public englezilor mesajulEvangheliei. Lucrarea sa a zguduit oraºele, si zeci de miide oameni au fost martorii unor mari minuni.

Nerãbdãtor, am pãºit pragul porþii de la intrare, amparcurs scurta alee care ducea la casã ºi, ajuns în faþa uºii,am sunat. A apãrut o doamnã pe care am întrebat-o:„Aceasta este casa evanghelistului George Jeffreys?“ Spremare mea bucurie rãspunsul ei a fost afirmativ. Cusperanþã, am întrebat în continuare: „Vã rog, aº putea sã-lvãd pe domnul Jeffreys?“ Rãspunsul a fost ferm: „Nu, nuse poate.“


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Dar atunci, acea voce puternic timbratã, cu inflexiunigaleze, despre care se spune cã a þinut fascinaþi zeci de miide oameni prin autoritatea ce o emana, s-a auzit din inte-rior: „Lasã-l sã intre.“ Emoþionat, am intrat, ºi el era acolo.Era în vârstã de 72 de ani, dar arãta ca un om de 90 de ani.

„Ce doreºti?“ m-a întrebat. M-am prezentat, dupã caream început sã discutãm despre lucrarea lui Dumnezeu. Peneaºteptate, marele om a cãzut în genunchi, trãgându-mãºi pe mine dupã el, ºi a început sã mã binecuvânteze.Puterea Duhului Sfânt a intrat în camera aceea. Ungerea aînceput sã se manifeste ºi, ca untdelemnul lui Aaron(Psalmul 132:2), am simþit cum uleiul mi se prelingea de pecap pânã la „marginea veºmintelor“.

Am pãrãsit casa aceea uluit. Patru sãptãmâni mai târziu,ca Ilie, George Jeffreys trecea în gloria Tatãlui. Fusesemcãlãuzit sã-l vãd tocmai înainte de a muri. Dar reuºisem sãiau ceva din aceastã veche torþã a evanghelizãrii prinputerea Duhului Sfânt. Sunt sigur cã Domnul mi-a aranjatacea întâlnire. Cum altfel ar fi fost posibil sã dau peste casalui într-un oraº cu zece milioane de oameni, când nicimãcar nu mã gândeam la el? Orice a însemnat aceastãexperienþã pentru mine, un singur lucru pot spune sigur:întâlnirea cu acest om m-a fãcut sã înþeleg cã noi zidim peoameni care au mers înaintea noastrã. Cetatea luiDumnezeu este ziditã pe temelia apostolilor.

Putem asemãna aceasta cu o probã de alergare cuºtafeta. Un atlet aleargã cu o ºtafetã, un altul o ia de laacesta ºi continuã alergarea, ºi apoi altul, ºi altul—toþi iauparte la alergare ºi, în final, la victorie. Dacã vreunul din eiscapã ºtafeta din mânã sau aleargã greºit, eforturile tuturorajung sã fie zadarnice ºi întreaga echipã pierde.

În cartea Evrei citim despre „norul de martori“ pe care îlalcãtuiesc sfinþii. Ei stau ºi privesc din glorie la alergarea


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

care se desfãºoarã sub ei ºi ne încurajeazã. Noi alergãmpentru ei. Noi trebuie sã facem puþin mai mult decât aufãcut ei, nu puþin mai puþin. Este ultimul tur înainte ca Isussã vinã. Nu ne putem odihni pe laurii lor. Marea linie desosire începe sã se vadã. Înþelegeþi acum ce vrea sã spunãurmãtorul verset?

„Evanghelia aceasta a Împãrãþiei va fi propovãduitã întoatã lumea, ca sã slujeascã de mãrturie tuturor nea-murilor. Atunci va veni sfârºitul“ (Matei 24:14).

Care este subiectul la ordinea zilei, sau cuvântul deordine pentru ziua de azi? Nu este subiectul nostru, aveþigrijã, ci subiectul lui Dumnezeu. Este „Evanghelizareaprin foc“, care este în ºi prin ea însãºi o iniþiativã pentrutrezire. Este evanghelizarea prin darurile, puterea ºimanifestarea Duhului Sfânt: Pentecostul este trezire!

Gãseºti cã este dificil sã câºtigi suflete pentru Cristos, ºipentru acest motiv ai renunþat sã mai încerci? Ei bine, nuar trebui ca aceastã problemã sã fie prima în agenda ta? Ceocupã primul loc în agenda ta de bisericã sau în ceapersonalã? Ai ajuns la concluzia cã nimic nu poate fi fãcutpentru cã timpurile sunt grele? Dumnezeu are un drumpentru tine, prin Duhul Sãu.

Doctorul David H. C. Read scrie despre un tânãr pastorcare, lucrând într-o zonã rãu famatã a New Yorkului, aajuns sã-ºi verse în faþa unui poliþist local întreaganemulþumire privind greutãþile întâmpinate. Poliþistul aîncercat sã-l încurajeze, spunându-i: „Adevãrul este,pastore, cã acest cartier nu este locul cel mai bun pentru obisericã.“ Cuvintele acestea l-au trezit pe pastor. Cealtceva, s-a gândit el, are de fãcut o bisericã creºtinã, dacãnu sã activeze acolo unde nevoia este mai mare?


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Scepticilor le place sã fie deºtepþi. Ei analizeazã situaþiaºi scot în evidenþã imposibilitãþile folosind termeni care

impresioneazã. Ei „dovedesc“ cãnimic nu poate fi fãcut, ºi pentruaceasta folosesc cuvinte capluralism, hedonism, narcisism ºialtele, încercând sã arate, printermeni „logici“, cã situaþia estefãrã ieºire. Ascultându-i, ai puteacrede cã Dumnezeu nu a luat înconsiderare tot ce ar fi trebuit.

Scepticii greºesc. Aceasta estevremea seceriºului lui Dumnezeu.Ceva poate fi fãcut. DumnezeuS-a pregãtit pentru orice—nu prinputere fizicã, ci prin Duhul Sãu.Pe aceasta trebuie sã ne bazãmnoi, ºi pe minunea puterii lui Isus,nu pe televiziune, radio, bani saueducaþie, oricât de necesare ar fiaceste lucruri.

Noi nu avem la dispoziþie decât intervalul unei generaþiipentru a câºtiga pentru Cristos aceastã generaþie. Ducereala îndeplinire a mandatului originar al Evangheliei esteimposibilã fãrã puterea originarã.

Strategia perfectã a lui Dumnezeu este completã. El tecuprinde pe tine în aceasta, ºi mã cuprinde ºi pe mine. Noisuntem prinºi ºi þesuþi în planul Sãu care nu poate da greº.Dacã ºtim acest lucru, atunci nu conteazã orice ar veni,vom putea îndeplini acest plan!

82

Ducerea laîndeplinire amandatuluioriginar al

Evangheliei esteimposibilã fãrã

puterea originarã.Strategia perfectãa lui Dumnezeueste completã. El

te cuprinde pe tineîn aceasta, ºi mã

cuprinde ºi pemine.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Capitolul 6

Mesajul unic

Nu polemizaþi—strãluciþi! Nu puteþi cuceri întunericulpolemizând cu el. Aprindeþi lumina. Evanghelia esteputere, putere pentru luminã. Predicaþi-o! Prin aceasta vãconectaþi la sursa de putere ºi lumina poate strãluci.

Liniile de tensiune ale lui Dumnezeu aduc putere de laCalvar, de la înviere ºi de la Tronul Lui. „Evanghelia luiCristos... este puterea lui Dumnezeu“, scrie apostolul Pavelîn Romani 1:16. El ºtia acest lucru. Îl experimentase.Lumea din zilele sale nu putea fi mai rea: crudã, coruptã ºicinicã. Totuºi Evanghelia a schimbat-o. ªi Evanghelia opoate face din nou.

CUM POATE FI ELIBERATÃ PUTEREA EVANGHELIEIPENTRU A LUCRA ÎN LUME

Un predicator mi-a spus cã ar fi avut nevoie de „un tran-sformator“ pentru a reduce emoþia apelului Evangheliei ºi„voltajul“ ridicat al mesajului. Dar pentru convertireapãcãtoºilor este necesarã puterea întreagã a Evangheliei!Predicaþi pentru a convinge de pãcat ºi a converti. Slujbaevangheliºtilor nu este de a-i distra pe oameni, de a-i facesã zâmbeascã ºi sã plece acasã simþindu-se bine. Mântuireanu este un sirop calmant. Mântuiþi sufletele, nu lemângâiaþi! Adevãrata fericire, adevãratul zâmbet suntrezultatele mântuirii.

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Avem un exemplu de maestru în evanghelism, în Fapte,capitolul 8. Dumnezeu a hotãrât ca Filip, evanghelistul, sãse întâlneascã pe un drum cu o înaltã oficialitate etiopianã.Acest etiopian era ministrul de finanþe al împãrãteseiEtiopiei, un om cu preocupãri din sfera economicului, carenu avea timp de stat la palavre. Filip nu a fost preocupat sãafle care erau nevoile acestui om, pentru a începe apoi sã-lconsilieze ore în ºir. Nu, el nu a cãzut în aceastã capcanã.Filip ºtia cã nevoia omului era simplã ºi clarã: famenuletiopian avea nevoie de Cristos. Mântuirea este nevoiafiecãrui om. Filip s-a ocupat de ceea ce era esenþial. El „i-apropovãduit pe Isus“ (Fapte 8:35).

Isus este începutul ºi sfârºitul fiecãrei predici, alfa ºiomega tuturor mãrturiilor. Noi nu suntem negustori dedoctrine. Nu suntem manipulanþi religioºi. Nu suntemniºte entuziaºti. Suntem martori ai lui Cristos. El esteesenþa mesajului nostru.

Despre ce a predicat Isus? El avorbit despre Sine. Pe drumulspre Emaus, pãºind alãturi deCleopa ºi de celãlalt ucenic, El le-aexplicat, trecând prin toateScripturile, „ce era cu privire la El“(Luca 24:27). Toate învãþãturileSale îl au în centru pe El.

Sã luãm un exemplu. Evan-ghelia dupã Luca ne spune cã,dupã ce a pãrãsit Nazaretul ºi ªi-aînceput lucrarea minunatã, IsusS-a reîntors într-o zi ºi a intrat însinagogã. Timp de douãzeci de ani, El frecventase aceasinagogã cu regularitate, în fiecare

84

Despre de apredicat Isus? El avorbit despre Sine.

Pe drumul spreEmaus, pãºind

alãturi de Cleopaºi de celãlalt

ucenic, El le-aexplicat, trecând

prin toateScripturile, „ce eracu privire la El“.

Toate învãþãturileSale îl au încentru pe El.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

sãptãmânã. Obiceiul era ca bãrbaþii cunoscuþi dincomunitate sã citeascã Scripturile, ºi eventual sãcomenteze apoi pe marginea textului citit. Ca urmare,când Isus a revenit în sinagogã, a fost invitat sã facã acestlucru.

Mesajul Evangheliei se gãseºte în Vechiul Testament—de fapt, Vechiul Testament este plin de Evanghelie. Lucane spune cã Isus a citit din Isaia 61:

„Duhul Domnului este peste Mine, pentru cã M-a uns sãvestesc oamenilor Evanghelia; M-a trimis sã tãmãduiescpe cei cu inima zdrobitã, sã propovãduiesc robilor derãzboi slobozirea, ºi orbilor cãpãtarea vederii; sã daudrumul celor apãsaþi, ºi sã vestesc anul de îndurare alDomnului“ (Luca 4:18–19).

Fãrã îndoialã, mulþi dintre cei prezenþi atunci însinagogã cunoºteau acest pasaj pe de rost, pentru cã acelecuvinte se citeau de opt sute de ani. Sulul Scripturilor afost înapoiat, conducãtorul sinagogii l-a luat cu multãreverenþã, l-a sãrutat ºi l-a pus la locul lui, unde urma sãzacã uitat pânã la urmãtoarea adunare. Dar, dintr-o datã,acel sul a pãrut sã devinã o adevãratã dinamitã. Cuvântulde pe buzele Domnului Isus a produs un efect deosebit. Ela trezit adunarea adormitã. Isus le-a arãtat cã acest Cuvântse referea la El. Existã ºapte afirmaþii distincte în acesteversete, ºi acestea toate se referã la El, precum ºi laprezent.

„Astãzi“, a îndrãznit El sã spunã, „s-au împlinitcuvintele acestea din Scripturã, pe care le-aþi auzit“ (Luca4:21). În felul acesta, El a declarat despre Sine cã era Unsul,Cristosul, Cel care urma sã împlineascã toate acele faptemãreþe.

85Mesajul unic

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

ANUL DE ÎNDURARE

Primele ºase afirmaþii pot firezumate în ultima: „Sã vestescanul de îndurare al Domnului“.Acest „an de îndurare“ era de fapt„anul de veselie“. Anul de veseliea fost materializarea unui gând allui Dumnezeu pentru poporulevreu. Acest an deosebit fuseseinstituit pentru a da fiecãruia osãrbãtoare de un an, pentru areda libertatea tuturor robilor ºipentru a ºterge toate datoriile.

Din nefericire, se pare cãtrâmbiþa anului de veselie nu asunat niciodatã. Poporul nu a avutniciodatã un an sabatic, încãlcândastfel voia lui Dumnezeu.Dumnezeu ar fi dorit sã-ªi vadã

poporul bucurându-se, veselindu-se—însãºi felul Sãufiind de a se bucura, de a-i face pe oameni fericiþi. Chiardacã poporul nu sãrbãtorise anul de veselie, Dumnezeuintenþiona sã fie sãrbãtorit un astfel de an. Anul Sãu deveselie urma sã fie mult mai mãreþ decât al lui Moise, dupãcum vom vedea. Anul de veselie al lui Moise este descris înLevitic 25:8–17:

„...în a zecea zi a lunii a ºaptea, sã pui sã sune trâmbiþaîn toatã þara voastrã... ªi sã sfinþiþi anul al cincizecilea,sã vestiþi slobozenia în þarã pentru toþi locuitorii ei:acesta sã fie pentru voi anul de veselie... Niciunul dinvoi sã nu înºele deci pe aproapele lui... cãci Eu suntDomnul, Dumnezeul tãu.“

Vestiþi eliberarea! Nu predicaþi pentru a impresiona,pentru a vã afirma ca oratori strãluciþi, pentru a-i fascina

86

„Astãzi“, aîndrãznit El sã

spunã, „s-auîmplinit cuvintele

acestea dinScripturã, pe carele-aþi auzit“. Înfelul acesta, El adeclarat despre

Sine cã era Unsul,Cristosul, Cel care

urma sãîmplineascã toateacele fapte mãreþe.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

sau pentru a-i înspãimânta pe oameni. Nu predicaþipentru a înlãtura din viaþa oamenilor orice motive deneliniºte. Puteþi predica pentru a obþine tot felul de efecte,dar Isus a proclamat, simplu, eliberarea. În acea zi, însinagogã, El a declarat cã anul de veselie a început. El le-aarãtat evreilor ce trebuia sã fie un adevãrat an de veselie:eliberare! Acest an trebuia sã fie un an de veselie nu numaipentru Israel, ci ºi pentru întreaga lume. Un an de veselieal celor ca acei strãini pe care El i-a menþionat: Naaman,sirianul lepros, ºi vãduva din Sarepta.

Adunarea din sinagogã a rãmas uimitã în faþa acestei noiînvãþãturi. Ei nu ºi-L puteau imagina pe Pãstorul lui Israelpãstorind o turmã strãinã ºi s-au pierdut în faþaperspectivei atât de neobiºnuite prezentate de Cristosreferitor la întreaga lume. Lumea pe care o iubea El eraprea mare pentru ei. Au început sã-ºi manifeste temerile.Apoi s-au aprins în ei gânduri deucidere, sentimente care nufuseserã niciodatã prea departe deei în acele zile. Cuvântarea lui Isusa determinat rãspunsul lor: ceiprezenþi în sinagogã au încercatsã-L arunce în prãpastie!

Da, mesajul Sãu a fost minunat—eliberare, vindecare ºi ºtergereadatoriilor! Dar, indiferent dereacþie, Isus a predicat EvangheliaSa. Tot aºa trebuie sã facem si noi.

A fi dator în acele zile era unlucru tragic. Taþii ºi familiile lordeveneau robi ºi nu mai puteauajunge niciodatã liberi. Singuralor speranþã era anul de veselie.Datornicii puteau pleca atunci

87

Adunarea dinsinagogã a rãmas

uimitã în faþaacestei noi

învãþãturi. Ei nuºi-L puteauimagina pe

Pãstorul lui Israelpãstorind o turmã

strãinã ºi s-aupierdut în faþa

perspectivei atâtde neobiºnuiteprezentate de

Cristos referitor laîntreaga lume.

Mesajul unic

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

acasã. Dacã vreunul din ei nu pleca acasã, era întru totulpierderea lui. Legea spunea: „Duceþi-vã!“ Orice rob, dupãce trecea anul de veselie, rãmânea în continuare rob prinpropria lui alegere.

Isus Cristos a proclamat anul de veselie pentru întreagaomenire. Tot ceea ce cunoºtea Israel despre anul de veseliea devenit acum doar o imagine sãracã a adevãratului an debucurie al Împãrãþiei lui Dumnezeu. Vieþi eliberate, dato-ria pãcatelor ºtearsã, eliberare pentru trup, duh ºi suflet. Înaceastã Împãrãþie nu mai existã sclavi care sã trudeascã.Nu mai existã cãtuºe. Nimeni nu mai este stãpânit dediavol. Aleluia! Ce an de veselie! Isaia descrie acest an:

„...sã le dau o cununã împãrãteascã în loc de cenuºã,un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o hainãde laudã în locul unui duh mâhnit... Ei vor zidi iarãºivechile dãrâmãturi, vor ridica iarãºi nãruirile dinvechime, vor înnoi cetãþi pustiite... veþi mâncabogãþiile neamurilor... vor avea o bucurie veºnicã...Nu te vor mai numi Pãrãsitã... Iatã, Mântuitorul tãuvine... Ei vor fi numiþi Popor sfânt, Rãscumpãraþi aiDomnului“ (Isaia 61:3, 4, 6, 7; 62:4, 11, 12).

În Nazaret, Isus a transformat aceste vechi versetebiblice într-o proclamaþie regalã a unei noi ere. El aanunþat o amnistie pentru toþi prizonierii diavolului. El „aluat robia roabã“ (Efeseni 4:8).

„Pãcatul nu va mai stãpâni asupra voastrã“, afirmã Pavelîn Romani 6:14, pentru cã „laîmplinirea vremurilor, Dumnezeua trimis pe Fiul Sãu, nãscut dinfemeie, nãscut sub Lege, ca sãrãscumpere pe cei ce erau nãscuþisub Lege, pentru ca sã cãpãtãmînfierea“ (Galateni 4:4–5).

88

Lumea pe care oiubea El era preamare pentru ei.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

ANUL DE VESELIE ESTE ACUM

Acesta este „anul de îndurare alDomnului“. Tehnologia perfor-mantã nu a fãcut eliberareanenecesarã. În orice naþiune, ceirobiþi sunt foarte mulþi—robi aioricãrui fel de obicei care poate ficonceput, robi ai fricii, ai îndoielii,ai depresiei. Diavolul nu elibe-reazã niciodatã pe cineva pecuvânt de onoare. Peste totoamenii sunt predispuºi la eºec, lapãcat, deficienþi sub aspect moral,înlãnþuiþi din punct de vederespiritual. Cât de trist! De ce? Cãdoar trâmbiþa anului de veselie a sunat! Oamenii au fosteliberaþi în mod minunat—este nevoie doar sã li se spunãacest lucru!

Deci, predicaþi-l! Oamenii au uitat, au uitat cã Cristos a venitdeja! Era în care trãim noi nu este era precreºtinã. Noi nu-Laºteptãm pe Cristos pentru a veni ºi a obþine victoria. Lupta s-asfârºit. Libertatea este a noastrã. Isus a deschis porþile împãrãþieilibertãþii ºi a sunat din trâmbiþa eliberãrii când a strigat pe Cruce:„S-a sfârºit!“

Oameni care ar trebui sã ºtie mai bine cum staulucrurile, numesc era noastrã „era postcreºtinã“. De parcãlucrarea lui Cristos a fost numai pentru o erã apusã! Cusiguranþã acest lucru nu este adevãrat. Cristos a deschisuºile închisorii pentru totdeauna, nu doar pentru oanumitã perioadã din trecut. Lucrarea lui Isus nu poate fiepuizatã sau lãsatã nefãcutã. Astãzi, pe pãmânt se aflã lalucru cea mai mare forþã de rãscumpãrare. Porþileînchisorii nu vor mai putea fi niciodatã zãvorâte pestefiinþele umane. Când Isus deschide o uºã, niciun om nu o

89

Evanghelia esteProclamaþia de

Eliberare. Dialog?Nu avem voie sã

modificãmEvanghelia. Ea are

caracterobligatoriu, esteun edict regal ºi

divin.

Mesajul unic

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

mai poate închide. „Dacã Fiul vã face slobozi, veþi fi cuadevãrat slobozi“ (Ioan 8:36). Deci, de ce atunci milioanede suflete continuã sã se chinuie în mod inutil în lagãrelede concentrare ale diavolului? Astãzi este ziua amnistierii.Învingãtorul a spart porþile, clipa eliberãrii a sosit.

Cel mai renumit om în arta evadãrii a fost Houdini, unrenumit impresar artistic. Poliþiºtii îl încuiau într-o celulãºi, pe când ei se depãrtau, el deja îi urma, la interval doarde câteva secunde. Mai puþin o datã. Trecuse deja ojumãtate de orã, ºi Houdini încerca disperat sã deschidãlacãtul. A venit însã un poliþist care pur ºi simplu a apãsatpe clanþã ºi a deschis uºa. Uºa nu fusese încuiatã! Houdiniîncerca zadarnic sã descuie o uºã care era deja descuiatã!

Cristos a trecut chiar prin mijlocul Cetãþii DisperãriiUriaºe. El are cheile morþii ºi ale iadului, ºi a deschisporþile. De ce trudesc atunci milioane de oameni,încercând tot felul de metode pentru a scãpa de obiceiurirele ºi de patimi? Ei aderã la tot felul de culte noi sau lavechi religii pãgâne, îºi pleacã urechea la teorii noi, merg lapsihiatri. Dar de ce? Isus i-a eliberat pe oameni. ªi El faceacest lucru tot timpul.

Aceasta este Evanghelia! Nu trebuie sa predicaþi despreea, sau sã faceþi din conþinutul ei subiect de discuþii.Evanghelia nu este aºa ceva. Este Proclamaþia de Eliberare.Dialog? Nu avem voie sã modificãm Evanghelia. Ea arecaracter obligatoriu, este un edict regal ºi divin. Unelesisteme ºi teorii de eliberare sunt în ele însele robii, plinefiind de reguli ºi restricþii pe care omul trebuie sã lerespecte de-a lungul vieþii. Numai Isus ne-a mântuit ºine-a chemat la adevãrata libertate.

Îmi amintesc de un om care mi-a spus cã era „consilierspiritual“. Totuºi el nu credea cã Isus Cristos este Fiul luiDumnezeu, ºi nici cã Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

M-am întrebat de aceea cum putea acest „consilier“ sãconsilieze pe cineva.

„Oamenii vin la tine ºi apoi pleacã tot cu inimilezdrobite?“, l-am întrebat.

„O, nu!“, m-a asigurat el, „eu reuºesc sã le redaucalmul“.

L-am privit în ochi ºi i-am spus: „Domnule, un om de peun vas care se scufundã are nevoie de ceva mai mult decâtde un tranchilizant. Nu încerca sã-l calmezi. El deja sescufundã. Când Isus vine la un om aflat în pragulnaufragiului, El nu-i aruncã o pilulã de întãrire,spunându-i: «Pieri în pace.» El îºi întinde spre el Mânastrãpunsã de cuie, îl apucã, îl ridicã ºi îi spune: «Pentru cãEu trãiesc, ºi tu vei trãi»“ (Ioan 14:19).

Aceasta este Evanghelia lui Isus Cristos care trebuiepredicatã. Isus este Mântuitorul lumii noastre. Mesajulacesta este viaþã, pace ºi sãnãtate pentru duh, suflet ºitrup.

CUM RUPE UNGEREA JUGUL

Domnul Isus a spus: „Duhul Domnului este peste Mine,pentru cã M-a uns...“ El este Unsul acestei noi ere. Aceastaeste exact ceea ce primul predicator evanghelic, apostolulPetru, a înþeles. El a spus celor care îl ascultau (primiieuropeni care ascultau Evanghelia) cã: „Dumnezeu a unscu Duhul Sfânt ºi cu putere pe Isus din Nazaret, careumbla din loc în loc, fãcea bine, ºi vindeca pe toþi cei ceerau apãsaþi de diavolul; cãci Dumnezeu era cu El“ (Fapte10:38).

Numele de „Unsul“ este acelaºi cu „Cristos“. A spune„Isus Cristos“ înseamnã a spune „Isus Unsul“.

91Mesajul unic

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Acum, a fost El uns numai cât timp S-a aflat pe pãmânt?Dacã acesta ar fi adevãrul, nu ar mai trebui sã-L numimCristos. Dar dacã El este acelaºi, atunci El este ºi astãzi„Unsul“. Iatã cum este El, întocmai ce ni se spune despreEl în Evrei 13:8: „Isus este acelaºi, ieri ºi azi ºi în veci.“ Nu„Isus“, singur, ci „Isus Cristos, Unsul“.

Acelaºi lucru îl citim ºi în Ioan 1:33: „Acela peste care veivedea Duhul pogorându-Se ºi oprindu-Se, este Cel ceboteazã cu Duhul Sfânt.“ Duhul Sfânt rãmâne cu El, acestafiind motivul pentru care El încã boteazã cu Duhul Sfânt.Acesta a fost un punct important al primei predici a luiPetru din Fapte 2:36: „Dumnezeu a fãcut Domn ºi Cristospe acest Isus, pe care L-aþi rãstignit voi.“ Predica lui Petruera ulterioarã morþii ºi înãlþãrii lui Isus. Dupã acesteveniment din Fapte, de-a lungul întregului NouTestament pânã la Apocalipsa, Isus este numit „Cristos“ înfiecare carte mai importantã. De ºase ori în primele zeceversete ale primului capitol din 1 Corinteni, accentul estepus pe „Domnul Isus Cristos“. ªi în capitolul 2 al aceleiaºiepistole, Pavel spune: „Cãci n-am avut de gând sã ºtiuîntre voi altceva decât pe Isus Cristos ºi pe El rãstignit“ (v.2). Întocmai cum El este încã Domnul nostru rãstignit, Eleste încã ºi Unsul nostru.

Dacã Isus nu mai elibereazã, numai vindecã, nu mai mântuieºte,nu mai scoate afarã demoni, numai boteazã cu Duhul Sfânt,atunci avem un Isus care nu maieste „Cristos“, pentru cã toate aces-te lucrãri constituie tocmai esenþanumelui de „Isus Cristos“. El este„acelaºi ieri ºi azi ºi în veci“ (Evrei13:8). Dacã S-a schimbat, atunci auitat sã ne spunã. Dar nu avemnicio dovadã în acest sens! Aleluia!

92

Dar dacã El esteacelaºi, atunci El

este ºi astãzi„Unsul“. Iatã cumeste El, întocmai

ce ni se spunedespre El... „Isus

este acelaºi, ieri ºiazi ºi în veci.“


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

În afarã de sensul exact al Numelui Lui, ceea ce a fost ºieste Isus trebuie de asemenea privit dintr-o perspectivãcorectã.

Ne vom ocupa de aceastã problemã în capitolulurmãtor.

93Mesajul unic

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Capitolul 7

Isus—înveºmântat sau dezbrãcat?

Când oamenii vin la bisericã, ei Îlvor pe Isus. Nu vor politicã. Nuvor sentimentalisme. Nu-l vor pebãrbatul din Galilea, ca un perso-naj îndepãrtat, ideal. Nu vor ofantomã, un mit. Dacã au cititBiblia, ei vor sã-L întâlneascã în bisericã, în toatã gloria Sa,pe acelaºi Isus pe care L-au cunoscut de pe paginile Bibliei.Cine n-ar dori aceasta? Predicaþi-L pe Isus, ºi Duhul SfântÎl va revela cu siguranþã. El va pãºi în mijlocul adunãrii,întocmai cum a promis.

În cruciadele noastre, atât în Africa, cât ºi în altã parte,L-am vãzut pe Unsul Isus la lucru, fãcând tot ceea ce fuseseuns sã facã. L-am vãzut trecând prin lumea de azi, însoþitde puterile cerului. El strânge la un loc mulþimi atât demari de oameni, încât nu pot fi numãrate decât prinsuprafaþa ocupatã. Zeci de mii sunt mântuiþi, vindecaþi ºibotezaþi cu Duhul Sfânt în acelaºi timp.

CUM SÃ ªTIM PE CARE CRISTOS SÃ-L PREDICÃM

Când vãd întâmplându-se minuni, minuni de vindecare,minuni de schimbare a vieþilor, minuni de curãþire apãcãtoºilor, ºtiu Cine este la lucru. Este Unsul. Minunilesunt amprentele Sale. Cristosul acesta este Cristosul care

Isus poate fi doarceea ce se predicãdespre El cã este!

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

trebuie predicat, Cristosul de ieri, de azi ºi din veºnicii.Orice rostire a Numele Lui, Isus Cristos, este o declaraþie afaptului cã El este uns sã elibereze. Semnul cã într-un loceste prezent Cristosul adevãrat sunt minunile din acel loc.Minunile sunt „cartea Lui de identitate“, „codul Sãugenetic“.

Cum L-a recunoscut Ioan pe Isus, în semiîntunericulunei dimineþi ceþoase? Isus era pe þãrm, în timp ce Ioan seafla într-o barcã la o distanþã de aproape o sutã de metri demarginea apei. Cu toate acestea, el L-a recunoscut pe Isus(Ioan 21:7). Cum? El a recunoscut ce a fãcut Isus.

Isus i-a chemat pe ucenici, spunându-le sã-ºi aruncemrejele, întocmai cum le spusese când îi întâlnise primadatã. Au prins din nou foarte mult peºte, întocmai cum seîntâmplase în urmã cu trei ani. „Trebuie sã fie acelaºi Isus“,a tras Ioan concluzia, ºi a strigat: „Este Domnul!“ Faptele

lui Cristos I-au descoperitidentitatea. Dar cum pot oameniicunoaºte cã El este acelaºi Isus,dacã El nu mai face aceleaºilucruri? Cum Îl pot ei cunoaºte,dacã El nu este nici mãcarpredicat cum a fost, adicã dreptAcela care a fãcut minuni ºi atransformat vieþile oamenilor?Cum poate cineva îndrãzni sã-Lnumeascã Cristos, ºi în acelaºitimp sã spunã cã El nu faceminuni? Prin faptul cã a fost unss-a garantat cã El va faceîntotdeauna minuni. Isus esteCristos Isus, Isus cel Uns. El este

Cel care trebuie predicat. Iatã în continuare o afirmaþieimportantã: Isus poate fi doar ceea ce se predicã despre Elcã este!

96

Cât de mulþi se facvinovaþi de a-L fi

dezbrãcat peDomnul nostru

scump! OameniiL-au dezbrãcat odatã când L-au

rãstignit.Necredinþa de azi

Îl dezbracã dinnou de puterea Sa.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Duhul Sfânt poate binecuvânta numai ceea ce spuidespre Isus. Duhul nu poate binecuvânta ceea ce nu spuidespre El. Dacã „acelaºi Isus“, dacã tocmai „Isus celpredicat de Pavel“ este predicat acum, Duhul luiDumnezeu va confirma aceasta. Predicã un Isus limitat, ºiEl nu mai poate fi El însuºi. El nu mântuieºte dacã tu nupredici un mântuitor. El nu vindecã dacã tu nu predici unvindecãtor. Cât de mulþi se fac vinovaþi de a-L fi dezbrãcatpe Domnul nostru scump! Oamenii L-au dezbrãcat o datãcând L-au rãstignit. Necredinþa de azi Îl dezbracã din noude puterea Sa. În multe biserici El nu mai poate vindeca ºimântui. Cum se exprima Pavel, vieþile noastre s-au„strâns“ pentru El, ceea ce înseamnã cã s-au îngrãdit în eleînsele, cã nu ne mai gãsim timp sã lucrãm pentru Domnul(2 Corinteni 6:12).

CUM SÃ FACI DIN EVANGHELIE O „ªTIRE“

Un elev a întrebat odatã: „Cum poþi numi «ºtire» cevavechi de douã mii de ani? Isus este istorie, nu subiect deºtire.“ Bãiatul greºea. Numai oamenii morþi sunt istorie.Isus este viu ºi lucreazã în toatã lumea. El este opersonalitate mondialã, ºi toate personalitãþile mondialesunt subiecte de ºtiri. Cu atât mai mult El.

Cuvântul „evanghelie“ (gospel, în limba englezã, n.tr.)provine din vechiul englezesc „god“ („good“—bun) ºi„spell“ (mesaj). Este o traducere a cuvântului „evangelion“,din greaca veche. Evanghelia nu este doar ceea ce a fãcutIsus, ci ºi ceea ce face El. In Fapte 1:1 citim: „..în cea dintâicarte a mea am vorbit despre tot ceea ce a început Isus sãfacã ºi sã înveþe pe oameni“. El a început sã facã acelelucruri, ºi continuã sã le facã. Ceea ce face El astãzi este totatât de actual ca ºi ºtirile.

Pentru El, douã mii de ani nu sunt nimic. Soarele estebãtrân, dar activ. Biblia este veche, dar puternicã. Dacã o

97Isus—înveºmântat sau dezbrãcat?

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

carte de telefon conþine toate numerele corecte, nu-mipasã cât de veche este, pentru cã ori de câte ori caut în eaun numãr, îl gãsesc. Iau Biblia ºi, de câte ori o deschid,ajung prin ea la Tronul lui Dumnezeu. Evanghelia esteCuvântul lui Dumnezeu.

Una dintre cele mai strãlucite minþi ale timpurilormoderne a fost Immanuel Kant, filosoful german. El aspus: „Existenþa Bibliei este cea mai mare binecuvântarepe care a primit-o omenirea.“ Ea este astfel, cu condiþiasã fie predicatã. Dar una dintre preocupãrile „impor-tante“ ale unora dintre bisericile de azi este de a-ºi pierdetimpul încercând sã afle cine a scris-o ºi când, de parcãaceste lucruri ar avea vreo importanþã. Între timp,milioane de suflete mor de foame spiritualã ºi suntpierdute pe veci.

CUM SÃ FACI CA EVANGHELIA SÃ LUCREZE ÎN VIAÞA OAMENILOR

Dacã Evanghelia este prezentatã oamenilor doar ca osimplã idee, sã nu uitãm cã „slovaucide“. Dar când este predicatãprin puterea Duhului Sfânt,produce putere. În condiþiilecerute, respectând formula, unproces chimic se poate produce;ceva are loc. Dacã luaþi adevãrullui Isus ºi îl predicaþi cu putereaDuhului, prin aceasta folosiþi„formula“ lui Dumnezeu. O astfelde formulã conduce la rezultate.Când Duhul Sfânt ºi predicareaEvangheliei sunt unite, se produ-ce o explozie de putere. O energiedivinã este eliberatã. Pavel afolosit cuvântul „energemata“,

98

Isus a venit sã-ielibereze pe

captivi, nu sãrenoveze celulele

închisorii sau sã lefacã mai

confortabile, cupaturi moi ºi

televizoare color.Evanghelia nu esterenovare, decoraresau reformare, ci

ELIBERARE!


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

care înseamnã „energie care se manifestã în afarã“. Când oastfel de explozie are loc, Evanghelia devine ºtire.

Când aceastã forþã cereascã vine peste noi, cu efecteprofunde ºi deloc conformiste, are loc trezirea! Atmosferade cimitir dispare! Întâlnirile înceteazã sã mai fie simpleforme ºi ritualuri. Puterea aceasta nu este o forþã oarbã.Este însuºi Isus la lucru din nou.

Faptul de neînþeles în ce priveºte lumea creºtinã este cãsute de milioane se luptã de parcã Isus nu ar fi decât ofiinþã muritoare, ºi nu Isus—Cristosul. Ei vorbesc despreEl, dar ca despre cel mai evident absent din lume. Eiacþioneazã ca ºi cum prima Sa venire în lume a fost un eºectotal, ºi încearcã sã rezolve problemele prin propriileputeri, dar nu reuºesc. Lucrul de care, ca Bisericã, putem fiacuzaþi fãrã drept de apel, este ignorarea Evangheliei ºi aputerii ei. Totuºi peste tot se vãd urmele paºilor lui Cristos.Existã Biserica, se fac minuni, se împart Biblii, creºtinii seadunã. Cuvintele Lui au devenit parte a limbajului nostru.Tot ceea ce este mai bun în civilizaþie, morala ºi principiilenoastre de viaþã, existã pentru cã El a venit. Cu toateacestea, oamenii se târãsc prin viaþã de parcã nu ar aveaniciun fir cãlãuzitor. Se târãsc în umbrã, fiindu-le teamã dezorii zilei. Îºi doresc o nouã religie, dar nu au încercatniciodatã credinþa creºtinã. Tristeþea este cã ºi-au construituzinele nucleare mai înalte decât bisericile. Câtã ironie: eranuclearã este lipsitã de putere.

Cu toate acestea, existã o mare dorinþã dupã adevãr.Sunt prea mulþi cei care cred cã creºtinismul nu mai poateoferi un rãspuns viabil. Biserica a ajuns un muzeu. În ce-ipriveºte pe unii, Biblia ar fi putut fi descoperitã la fel debine în mormântul lui Tutanckamon—ca ºi cum Cuvântular fi fost numai pentru Israelul din vechime! Iatã de cetrebuie sã predicãm Evanghelia prin puterea DuhuluiSfânt, lucru care sã fie însoþit de semne ºi minuni. Când


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

vom face lucrul acesta, Isus va ieºi din Biblie ºi va intra înviaþa de zi cu zi a omului modern. Nu-L închideþi pe Isusîn biserici. Biserica nu trebuie sã fie mormântul Lui. Totuºi,adesea, aceasta este situaþia. În unele biserici, membriiacestora au ajuns sã stea de veghe în jurul sicriului Sãu.

Oamenii aºteaptã de la cei care urcã la amvoane maimult decât niºte predici elaborate. Nu suntem chemaþi sãrostim predici, ci sã eliberãm oameni. Obiectivul luiDumnezeu este omul. Isus a venit sã-i elibereze pe captivi,nu sã renoveze celulele închisorii sau sã le facã maiconfortabile, cu paturi moi ºi televizoare color. Evanghelianu este renovare, decorare sau reformare, ci ELIBERARE!

Glorie Domnului, ea încã lucreazã! Martori pentruaceasta stau sute de milioane din lumea întreagã. Eimãrturisesc: „Evanghelia a lucrat în viaþa mea!“

CUM SÃ AVEM PUTEREA DE LA ÎNCEPUT

În Europa primelor secole se practica un comerþ foarteciudat—vinderea ºi cumpãrarea de relicve. Oameniifãceau reclamã la diferite oseminte umane, dezagreabile, ºila tot felul de obiecte, care, pretindeau ei, aparþinuserãsfinþilor. Unele dintre acestea erau de-a dreptul ultra-giante, cum era un dinte, despre care se pretindea cã-iaparþinuse lui Noe, sau o verigã despre care se spunea cãera din lanþul pe care Petru îl purtase în închisoare. Dar,dincolo de toate acestea, era dorinþa arzãtoare de a atingerealitatea ºi puterea lui Dumnezeu. Cei care cumpãrauaceste lucruri nu aveau nicio idee despre cum sã facã aºaceva. Ei încercau sã o facã „la mâna a doua“, prin atingereaoaselor ºi a relicvelor apostolilor, ale martirilor ºi alesfinþilor. Ei credeau cã aceste binecuvântãri ale sfinþilor,cum le socoteau ei, se vor revãrsa brusc asupra lor.

Dar noi de ce ne-am neliniºti? Lucrul adevãrat ne esteaccesibil la prima mânã. Aleluia! Dacã facem ceea ce au


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

fãcut ºi apostolii, putem avea ceea ce au avut ºi ei. ÎnsuºiPetru a spus aceasta (Fapte 2:38–39). Noi toþi putemcunoaºte puterea Sa, ºi putem înainta prin Duhul Sfânt.Marca originalã! Pentru Pavel, aceasta însemna sã aducãNeamurile la ascultare de Cristos: fie prin cuvântul sãu, fieprin faptele sale, fie prin puterea semnelor ºi a minunilor,fie prin puterea Duhului Sfânt. El a rãspândit „cuprisosinþã“ Evanghelia lui Cristos (Romani 15:18–19).

Rusaliile trebuie sã se repete în viaþa fiecãrui creºtin.Apostolii nu au fost oameni extraordinari, ci oameniobiºnuiþi cu un Dumnezeu extraordinar. „ªi nu vor maiînvãþa fiecare pe vecinul sau pe fratele sãu, zicând:«Cunoaºte pe Domnul!» Cãci toþi Mã vor cunoaºte, de lacel mai mic pânã la cel mai mare dintre ei“ (Evrei 8:11).

CUM SÃ DEPOPULEZI IADUL ªI SÃ POPULEZI RAIUL

Timp de peste ºase ani am coordonat un curs biblic princorespondenþã. Aceasta s-a întâmplat în Lesoto, Africa,între anii 1968 ºi 1974. Scopul era, bineînþeles, câºtigareapentru Cristos a celor pierduþi. Numãrul celor înscriºi laacest curs a ajuns la 50 de mii.

Derularea acestui proiect mi-a pus credinþa la grea în-cercare. Nu eram decât un misionar. Am închiriat un birou,pentru care chiria lunarã nu era decât de 30 de dolari.Într-o zi însã nu am mai putut plãti, ºi toatã ziua m-amrugat ºi am suspinat: „Doamne, ajutã-mã sã obþin cei 30 dedolari sã-mi plãtesc chiria.“ Orele treceau, a venit seara, ºieu tot nu aveam banii, încet, am pornit-o pe drumul careducea spre casa în care locuiam cu întreaga familie.

Dintr-o datã, în mijlocul acelui drum, putereaDomnului a venit peste mine. I-am auzit clar vocea îninimã: „Vrei sã-þi dau un milion de dolari?“ Un milion de


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

dolari! Inima a început sã-mi batã cu putere. Câte n-aº fiputut face cu suma aceea de bani! Cu un milion de dolari,m-am gândit, aº fi putut „bombarda“ întreaga lume cuEvanghelia. Brusc însã, în minte mi-a venit un alt gând.Nu sunt un om care plânge repede, dar atunci au începutsã-mi curgã lacrimi pe obraji, ºi am strigat: „Nu, Doamne,nu-mi da un milion de dolari. Vreau mai mult decât atât.Dã-mi un milion de suflete! Un milion de suflete mai puþinîn iad, ºi un milion de suflete mai mult în rai—acesta vreausã fie scopul vieþii mele.“

Atunci Duhul Sfânt a ºoptit duhului meu cuvinte pecare nu le mai auzisem niciodatã înainte: „De dragulCalvarului, vei depopula iadul ºi vei popula raiul.“ Dinziua aceea am fost ferm hotãrât. ªtiam cã Dumnezeu aveaplanuri mari pentru viaþa mea, aºa cã am pornit sã leîndeplinesc, în etape succesive. Dumnezeu mi-a acordathar ºi binecuvântãri tot mai mari.

De câte ori de atunci am vãzut puterea „devastatoare“ aEvangheliei sfãrâmând porþile iadului ºi pustiindîmpãrãþia întunericului a lui Satana! Am vãzut adeseacum, într-o singurã sãptãmânã, o jumãtate de milion desuflete au rãspuns chemãrii mântuirii lansate în cruciadele

noastre. Obiºnuiam sã glumesc cuceilalþi tovarãºi ai mei de lucrare,spunând: „Dacã Isus continuã sãmântuiascã suflete în ritmulacesta, într-o zi diavolul se va trezisingur în iad.“ Mã bucurã sã-l ºtiupe Satana necãjit.

Cunoscând puterea Evangheliei, nu trebuie sã fimfrenetici. Isus este mai mult decât suficient pentru oricenevoie. Lumea este bolnavã, ºi Isus este Cel care aresingurul remediu: Evanghelia. Ceea ce trebuie sã facemnoi este doar sã ducem acest medicament pacienþilor. Isus

102

„De dragulCalvarului, vei

depopula iadul ºivei popula raiul.“


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

a poruncit: „Mergeþi!“ Aceasta nu este o sugestie sau orecomandare, ci un ordin. Mai bine am asculta, pentru cãaltfel vom pierde cea mai mare bucurie cunoscutãvreodatã de om.

CUM SÃ AVEM O EVANGHELIE EFICIENTÃ

Mesajul este Isus. Ceea ce face Elaratã cine este El. Prima parte aafirmaþiei este de cea mai mareimportanþã. Isus mântuieºte depãcate. Scopul nostru nu este sãfacem moralã ºi nici sã descriempãcatul.

Unul dintre preºedinþii Ame-ricii a mers într-o zi la bisericã, ºi laîntoarcere soþia lui l-a întrebatdespre ce vorbise predicatorul.

„Despre pãcat“, a rãspuns el.

„ªi ce a spus despre pãcat?“, l-amai întrebat soþia.

„O, a fost tare împotriva lui“, i-arãspuns preºedintele.

Oamenii se aºteaptã la aceastã atitudine. Însã întrebareae: ce putem face? Oamenii au nevoie sã biruie pãcatul dinvieþile lor. Au nevoie sã se simtã curaþi, iertaþi. Mulþioameni vã vor spune cã ei ºtiu cã se îndreaptã spre iad, darcã nu au nici cea mai vagã idee despre ce ar trebui sã facãpentru a schimba lucrurile.

Trebuie sã ne specializãm în cum se scot oamenii dinmlaºtinã, cum pot fi curãþiþi prin Sângele scump al lui Isus,

103

Noi avem uncuvânt din parteaîmpãratului. Este

urgent, esteprioritar.

PredicatorulEvangheliei nu

este un curier careaduce o scrisoaresigilatã, ci unulcare a vorbit cu

împãratul ºi ºtiecare îi suntgândurile.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

cum pot primi siguranþa ºi mãrturia Duhului Sfânt.Acestea sunt „specializãri“ extraordinare.

Eu stau mereu în faþa unor mari mulþimi. A le spuneacestor oameni orice altceva mai puþin decât Evanghelia,ar fi o dovadã de nemernicie. Mulþumesc lui Dumnezeu cãam Evanghelia, un mesaj pozitiv de putere ºi speranþã.Apoi gãsesc izvorul dragostei lui Dumnezeu din careaceasta þâºneºte. Apele vindecãrii curg în toate direcþiile.Dragostea Sa atinge inimile oamenilor. Bãrbaþi ºi femei sedeschid pentru a-L primi pe Dumnezeu. Adesea ei aupuþin din bunurile acestei lumi, dar aceasta conteazã maipuþin când ei primesc bogãþiile lui Dumnezeu: siguranþã,pace ºi bucurie, realitãþi pe care nicio fabricã nu leproduce, care nu pot fi cumpãrate de la niciun magazin,pe care nicio bogãþie materialã nu le asigurã.

Noi suntem ambasadorii lui Cristos. Evanghelia este oconfruntare între Dumnezeu ºi pãcãtoºi. Nu o reduceþi lao prezentare agreabilã. Mesajul nostru poartã în sine cea

mai înaltã autoritate. Noi avem uncuvânt din partea împãratului.Este urgent, este prioritar.Predicatorul Evangheliei nu esteun curier care aduce o scrisoaresigilatã, ci unul care a vorbit cuîmpãratul ºi ºtie care îi suntgândurile. Nu este un mesajdestinat oricui se întâmplã sã fieprin preajmã pentru a-l auzi.Evanghelia nu este trimisã doaroamenilor care au un oarecareinteres pentru religie. Este pentrutoþi, mari ºi mici deopotrivã, fãrã afavoriza pe nimeni. Dumnezeuspune: „Eu vorbesc“, ºi pãcãtosultrebuie sã rãspundã: „Eu ascult.“

104

Predicarea uneiEvanghelii a

ne-minunii are carezultat crearea

unor zone în careminunile lipsesccu desãvârºire,

ceea ce, cu regret,se poate spune

despre felul în careau ajuns unele

biserici.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Evanghelia nu este o propoziþiesau o sugestie. Nu este gândire cuvoce tare, sau discuþie fãrã sfârºit.A predica Evanghelia nu înseam-nã a expune vechea credinþãîntr-o vorbire frumoasã, aseme-nea monologului unui actor pe oscenã goalã. Evanghelia nu este oalternativã, este un ultimatumvenit de la împãratul—de laDumnezeu. „Credeþi sau veþipieri“, pentru cã „Dumnezeu po-runceºte acum tuturor oamenilorde pretutindeni sã se pocãiascã.“Aceasta este ceea ce a declaratPavel. Ascultãtorii sãi erau dintrecei mai orgolioºi ºi mai mândriintelectuali ai Atenei. Dar Pavelle-a arãtat cã Dumnezeu cel Necunoscut se apropia de eicu dragoste, întinzându-ªi mâinile spre ei pentru a-i primila pieptul Lui. Duhul Sfânt ia Cuvântul ºi îl foloseºte ca peo sabie, drept spre fiecare om. Studiul doctrinal nu esteacelaºi lucru. Evanghelia este „Eul“ lui Dumnezeu vorbind„eului“ nostru, într-o comunicare personalã.

În continuare, noi Îl proclamãm pe Isus CristosVindecãtorul. Pentru noi, modelul este Domnul care aproclamat eliberarea ºi a arãtat ce era acea eliberare prinfaptul cã i-a vindecat pe cei bolnavi. Evanghelia nu este oapãrare a lui Dumnezeu. Dumnezeu este Cel care ne apãrãpe noi, victime nefericite ale diavolului ce suntem fãrã El.Eliberarea include vindecare miraculoasã, divinã. Uniicred cã vindecarea este un rezultat accidental, o simplãanexã a Evangheliei. Nici gând! Este o componentã amesajului. Noi predicãm o Evanghelie totalã pentru unom total. Vindecarea fizicã este parte a întregului set. Esteoferta specialã a lui Dumnezeu.

105

Atâta timp câtBiserica pune

accentul peBotezul în Duhul,

Duhul Sfânt vastimula evangheli-zarea ºi misiunile.Este la fel ca ºi cuo floare: evanghe-lizarea prin Duhul

Sfânt poartã însine sãmânþa

propriei perpetuãriºi creºteri.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Evanghelia este o minune ea însãºi, ºi noi nu putemscoate miraculosul din ea. Predicarea unei Evanghelii ane-minunii are ca rezultat crearea unor zone în careminunile lipsesc cu desãvârºire, ceea ce, cu regret, se poatespune despre felul în care au ajuns unele biserici.

Evanghelia nu se adreseazã duhurilor vinovate, cibãrbaþilor ºi femeilor vinovate, care suferã în trupurile lorpentru pãcatele fãcute. Isus vindecã ºi iartã ca parte aprocesului întreg. Iatã cum este predicatã Evanghelia—„într-o dovadã datã de Duhul ºi de putere“ (1 Corinteni2:4). Pentru cã altfel cum ar fi Evanghelia o dovadã deputere, dacã ea nu s-ar adresa decât duhului, ºi nu ºitrupului? Cristos este Vindecãtorul, ºi vindecarea Lui seîntinde în orice direcþie—spre duh, suflet, trup ºi situaþiamaterialã.

Vindecarea include autoritatea de a scoate demoni.Uneori unele boli sau depresii au ca ºi cauzã directã pre-zenþa demonilor. Însã nu orice boalã sau lipsã de putere se

datoreazã demonilor. Isus a fãcutdistincþie clarã: „Vindecaþi pebolnavi... scoateþi afarã dracii“(Matei 10:8). Dumnezeu L-a unspe Isus sã-i vindece pe bolnavi, ºiEl îi unge ºi pe slujitorii Sãi astãzicu acelaºi scop, bineînþeles. Estegreºit sã se reducã accentul pus pevindecarea bolnavilor, dupã cumeste la fel de greºit sã se supra-accentueze aceastã lucrare. Sepoate oricând cãdea din oricareextremã. Unii evangheliºti doarpredicã despre vindecarea fizicã.Cu siguranþã, oriunde existãcredinþã se întâmplã lucruriminunate, dar apare ºi pericolul

106

Trebuie sãpredicãm

Evanghelia prinputerea DuhuluiSfânt, lucru caresã fie însoþit de

semne ºi minuni.Când vom face

lucrul acesta, Isusva ieºi din Biblie

ºi va intra înviaþa de zi cu zi aomului modern.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

ca oamenii sã nu mai audã mesajul mântuirii de sub pãcat.De ce folos le este oamenilor sã le fie vindecate trupurile,numai pentru a fi aruncaþi apoi în iad? Iatã care estemotivul pentru care în lucrarea noastrã eu nu vorbescdespre „cruciade de vindecare“, ci despre „cruciade deevanghelizare“. Dacã punem toatã greutatea numai într-oparte a unei nave maritime, aceasta se va rãsturna. Apredica un Isus care nu vindecã înseamnã a predica unIsus nebiblic, ceea ce echivaleazã exact cu a predica un Isuscare nu mântuieºte.

A treia componentã este Isus, Botezãtorul în DuhulSfânt. Isus Botezãtorul—dar în foc, nu în apã. El nu doardã darul vorbirii în alte limbi sau alte daruri spirituale. Eltrimite Duhul Sfânt. În toate cruciadele noastre noi nerugãm ca oamenii sã fie botezaþi în Duhul. Mie nu mi-eruºine de aceastã binecuvântare minunatã. Eu nu o þinascunsã pânã o vor putea înþelege oamenii. Ea este o partea Evangheliei, ºi mie nu mi-e ruºine de Evanghelia luiCristos. Apostolul Petru a predicat Evanghelia întreagã înprima sa cuvântare, incluzând ºi darurile Duhului, ºi la felfac ºi eu. Ziua de Rusalii nu a fost doar o zi a vestirii Evan-gheliei. A fost, de asemenea, ºi o zi profund carismaticã!Câtã vreme Biserica pune accentul pe Botezul în Duhul,Duhul Sfânt va stimula evanghelizarea ºi misiunile. Este lafel ca ºi cu o floare: evanghelizarea prin Duhul Sfântpoartã în sine sãmânþa propriei perpetuãri ºi creºteri.

MARELE FINAL ªI NOUL ÎNCEPUT

Oamenii de stat ºi liderii mondiali nu ºtiu ce sã facã, înciuda întregii cunoºtinþe ºi a înþelepciunii acestor zile depe urmã. Credincioºii ºtiu. Astãzi, prin Evanghelie, Isusstrãbate toate continentele pentru a le cuceri. Aleluia! El vadomni cu maiestate, maiestate cu care a fost încoronat laCalvar, pentru cã El este Împãratul împãraþilor ºi Domnuldomnilor. Acum El este doar absent în trup. Acelaºi Isus pe


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

care noi avem datoria sã-L predicãm Se va reîntoarce. Toþimicii împãraþi, domni ºi stãpânitori vor fi daþi la o parte ºilumea va fi luminatã de gloria Sa mãreaþã.

Când credincioºii se adunã, ei se bucurã de prezenþa Sa,dar lumea este indiferentã la aºa ceva, pentru ea aceastãbucurie nu existã. Totuºi, în curând El va reveni, ºi toatãlumea va vedea cã El este aici din nou, pentru cã, într-unfel, El aparþine acestui pãmânt, El S-a nãscut aici, a trãit ºia murit aici. El va veni din nou în locul cãruia îi aparþine,va veni la ai Sãi. De data aceasta, oamenii Îl vor primi.

Acest eveniment va desãvârºi întreaga Lui lucrare. Noinu putem sã nu vorbim despre el în mesajul nostru.Pentru o lume sfâºiatã de rãzboaie, lovitã, înfricoºatã, acestmesaj este singurul care aduce SPERANÞÃ. Isus estesperanþa lumii. Noi adresãm lumii o provocare.„Spuneþi-ne“, întrebãm noi, „cum credeþi cã se va ajunge lapace în întreaga lume? Cum credeþi cã veþi sfârºi viaþa?“Lumea nu are niciun rãspuns, nicio alternativã. Ei trebuiesã-i fie ruºine, nu nouã! Necredincioºii nu au niciosperanþã. Noi avem: Isus! Sã-L predicãm! Lumea arenevoie de El.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Capitolul 8

Când minunile înceteazã

SARCINA APOSTOLICÃ

Dacã Domnul ºi-ar dori sã aibã astãzi apostoli, n-ar trebuisã facã prea multe apeluri. Slujba de apostol este unaînaltã. Dar câþi ar dori sã fie apostoli ºtiind cu adevãrat ceau de fãcut?

Eu nu cred cã a fi apostol înseamnã a sta în spatele unuibirou de unde sã coordonezi întreaga lucrare. Apostolînseamnã „trimis“. Ce au fost trimiºi apostolii sã facã? Înprimul rând, au fost trimiºi sã evanghelizeze. În al doilearând, sã sufere pentru aceasta. Daþi-mi voie sã vã spun: amãrturisi ºi a evangheliza sunt privilegiile noastre. Noifacem ceea ce au fãcut ºi apostolii.

Domnul i-a numit pe cei doisprezece ca primii martori aiSãi. Ei au fost trimiºi sã prezinte lumii Evanghelia, ºi sar-cina noastrã este sã continuãm ceea ce au fãcut ei. Ceea cei-a deosebit pe ei ca apostoli a fost iniþierea evanghelizãriiîn lume. Isus le-a dat învãþãtura Sa, ºi ei ne-au trecut-onouã. Ei au pus temelia. Noi cãlcãm pe urmele lor.

Titlul de apostol nu era un titlu de onoare, care sã-i facãrenumiþi. El semnifica ceea ce aveau de fãcut („Duceþi-vã!“),ºi ceea ce trebuiau sã fie (primele þinte ale persecuþiei, nuale onoarei ºi recunoaºterii). Noi citim: „Dumnezeu a fãcut

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmã, niºteosândiþi la moarte“ (1 Corinteni 4:9).

Apostolii nu au fost numiþi în mod supranatural ºefi înbiserici. Ei au lãsat munca de administrare altora. În Fapte15, omul care a fãcut aºa ceva, Iacov, nu a fost apostol,pentru cã Iacov apostolul fusese martirizat deja în Fapte12. Nu citim nicãieri cã apostolii ar avea dreptul sã deaaltora ordine. Privilegiul lor deosebit a fost cã „au fostînvredniciþi sã fie batjocoriþi, pentru Numele Lui“, ºipentru aceasta ei s-au bucurat (Fapte 5:41). Faptul cã ausuferit ca pionieri ai lui Cristos a fost singura onoare decare s-au bucurat.

În Evanghelia dupã Marcu, denumirea de „apostoli“ afost folositã pentru cã cei cãrora le-a fost atribuitã au fãcuto lucrare de predicare ºi vindecare. Constant, de-a lungulîntregului Nou Testament, slujba de apostolat a început sãînsemne un singur lucru: predicarea Evangheliei. Pavel aspus: „Cristos... m-a trimis sã predic Evanghelia.“ El îºiîncepe Epistola cãtre Romani cu o afirmaþie clarã în cepriveºte lucrarea pe care o are de fãcut apostolul: „Pavel,rob al lui Isus Cristos, chemat sã fie apostol, pus deoparteca sã vesteascã Evanghelia lui Dumnezeu“ (Romani 1:1).

Acesta era domeniul în care se manifesta autoritateaapostolilor. Când Filip a predicat în Samaria ºi alþii auevanghelizat în Antiohia, apostolii au simþit cã trebuiau sãle dea aprobarea, ca ºi custozi ai adevãrului (Fapte 8:14,10:22).

Isus i-a spus lui Petru:

„Îþi voi da cheile Împãrãþiei cerurilor, ºi orice vei legape pãmânt, va fi legat în ceruri, ºi orice vei dezlega pepãmânt, va fi dezlegat în ceruri“ (Matei 16:19).


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Petru nu-ºi zornãie legãtura dechei la poarta raiului, ca un fel defuncþionar ceresc. A ne închipuiacest lucru este un nonsens.Figura de stil folositã de Isusînsemna pur ºi simplu cã Petruurma sã fie primul care sã prediceEvanghelia în ziua Rusaliilor, prinaceasta deschizând Împãrãþiacelor care au crezut. Evangheliaera cheia datã lui Petru.

Domnul a arãtat foarte clar cã aceste chei nu se aflãexclusiv în mâna lui Petru (Fapte 1:8). Promisiunea privindlegarea ºi dezlegarea a fost fãcutã tuturor celor care cred ºiascultã (Matei 18:18). Puterea de a dezlega rezidã înproclamarea Cuvântului lui Dumnezeu.

Apostolii au simþit cã li acorda onoarea de a duce laîndeplinire sarcina evanghelizãrii. Încrederea aceasta pusãîn ei era una sfântã. Ei erau rãspunzãtori pentru comoaraîmpãrãteascã. Pavel a scris despre aceasta:

„...potrivit cu Evanghelia slavei fericitului Dumnezeucare mi-a fost încredinþatã mie. Mulþumesc lui IsusCristos, Domnul nostru, care m-a întãrit, care m-asocotit vrednic de încredere, ºi m-a pus în slujba Lui“(1 Timotei 1:11–12).

De asemenea, referindu-se la sine, Pavel declara:„Pavel... apostol al lui Isus Cristos... [care] ªi-a descoperitCuvântul la vremea Lui, prin propovãduirea care mi-a fostîncredinþatã, dupã porunca lui Dumnezeu, Mântuitorulnostru“ (Tit 1:1–3).

Deci, fiecare apostol era un evanghelist, în primul rândºi înainte de toate. Dar nu ºi orice evanghelist era un

111

Ei nu erau doar„lucrãtori

împreunã“ unul cucelãlalt, ci„lucrãtori

împreunã cuDumnezeu“.

Parteneri cu Isus!


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

apostol. Între aceste slujbe se face distincþie în Scripturã oride câte ori este menþionat cuvântul „evanghelist“ (Fapte21:8; Efeseni 4:11; 2 Timotei 4:5). Dar, prin predicare,evangheliºtii se bucurã de cel mai mare privilegiu pe careîl au apostolii. Ei îndeplinesc cea mai importantã slujbã aapostolilor. Evangheliºtii sunt o extensie a braþelorapostolilor.

EL NE-A FÃCUT ªI NOUÃ LOC

Apostolii ºi-au privit însãrcinarea ca pe ceva mult maiimportant decât o slujbã specialã. Ceea ce fãceau ei eraceea ce fãcuse însuºi Domnul lor. Ei nu erau doar „lucrãtoriîmpreunã“ unul cu celãlalt, ci „lucrãtori împreunã cuDumnezeu“ (2 Corinteni 5:19; 6:1). Parteneri cu Isus!Componenþi ai echipei cereºti de evanghelizare, împreunãcu Tatãl, cu Fiul ºi cu Duhul Sfânt. Lucrarea lui Dumnezeueste rãscumpãrarea lumii, ºi apostolii au fost chemaþi sãparticipe la aceasta. La fel suntem chemaþi ºi noi.Dumnezeu a fãcut loc ºi oamenilor obiºnuiþi.

În prima lor misiune, dintr-o mentalitate copilãreascã, eiau oprit pe oricine fãcea vreo lucrare ºi nu era cu ei, darIsus i-a mustrat (Luca 9:49–50). Chiar ºi mai târziu, eicredeau cã deþineau monopolul apostolic asupraevanghelizãrii. Dar au trebuit sã recunoascã lucrarea luiªtefan, a lui Pavel ºi a celorlalþi. Evangheliºtii se înscriuîntr-o adevãratã succesiune apostolicã.

Un apostolat care nu include evanghelizarea este ciudat,dupã cum ciudatã este ºi o succesiune apostolicã prin carenu se transmite mai departe sarcina apostolicã specificã apredicãrii Evangheliei.

Aº vrea sã prezint în continuare modul în care Domnulmi-a fãcut ºi mie loc în aceastã lucrare. Cu mulþi ani înurmã am simþit cã Duhul Sfânt mã îndemna sã vizitez un


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

anumit oraº. În acel oraº existau douã biserici, aºa cã le-amscris, solicitându-le cooperarea. Am primit imediat rãspun-suri pozitive. Ulterior am auzit zvonuri neliniºtitoare, daram încredinþat problema Domnului în rugãciune ºi amrãmas încrezãtor cã trebuia sã mã duc. Nouã luni maitârziu, împreunã cu soþia ne aflam înaintea zilei deîncepere a cruciadei de evanghelizare planificate. Ne-amîntâlnit cu lucrãtorii pentru a stabili desfãºurarea acþiunii.

Mã gândesc acum la câteva lucruri care ar fi fost multmai folositoare decât acea discuþie. Am discutat problememai puþin importante, oricât am încercat sã conducdiscuþia într-o direcþie productivã.

Descurajaþi ºi triºti, soþia mea ºi cu mine ne-am întors încele din urmã la hotel pentru a ne odihni puþin. Amadormit imediat ce am pus capul pe pernã ºi tot imediatDumnezeu mi-a dat un vis. Era o parabolã. M-am vãzut pemine însumi ºi pe cei doi lucrãtori cu care tocmaidiscutasem, într-o arenã de atletism, ºi fãcând ultimullucru care mi-ar fi trecut vreodatã prin cap sã-l fac: sãrituraîn lungime. Unul dintre aceºti lucrãtori a încercat primul, aalergat ºi a sãrit, dar nu a reuºit o sãriturã prea bunã. Aurmat al doilea, care a sãrit mult mai bine.

Era rândul meu. Am început sã alerg. În timp cealergam, am simþit ceva minunat. O mânã invizibilã s-astrecurat sub mine ºi m-a ridicat. Pur ºi simplu pluteam înaer. Picioarele mi se miºcau ca ºi cum aº fi alergat, dar elenu atingeau pãmântul, ºi aveam o vitezã extraordinarã.Apoi am atins linia de salt ºi am sãri-i-i-it! Am aterizat lacelãlalt capãt al gropii cu nisip. Minunat! Record olimpic!Privind înapoi i-am vãzut pe ceilalþi doi cu mult în urmã.În vis, mi-am ridicat mâinile în sus plin de bucurie ºi amstrigat: „O, Dumnezeul meu, mi-ai fãcut loc ºi mie!“ M-amtrezit strigând acelaºi lucru.

113Când minunile înceteazã

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Visul mi-a adus o mare mângâiere prin Duhul Sfânt, ºidin acel moment capãt mereu curaj când mi-l amintesc.Dumnezeu ne face loc! Când ne trimite în lucrarea Lui, Elne deschide ºi uºile! Putem merge! Primul pas trebuie sã-lfacem cu îndrãznealã, ca în visul meu, dar putem fi siguricã vom reuºi sã facem sãritura, pentru cã mâna luiDumnezeu ne va susþine. Vom ateriza acolo unde va doriEl! Vom ajunge acolo!

UMPLEREA TUTUROR VASELOR GOALE

Este posibil ca nu întotdeauna bisericile sã facã locevangheliºtilor. Dar eu ºtiu cã trebuie sã lucrez cubisericile. Dacã continui sã o fac independent, s-ar putea caoamenii sã nu vadã tot ceea ce este implicat. Va fi posibil caei sã gândeascã: „Îi este uºor. Nu rãspunde în faþa nimãnuicare ar putea aproba sau respinge ceea ce face.“ Deci,doresc cooperarea cu bisericile.

Acesta este un lucru. Existã ºi altceva, ce voi explica încontinuare. Mai jos urmeazã un pasaj-cheie din Scripturã.Este cunoscuta istorisire despre vasul din care uleiul numai contenea sã curgã (2 Împãraþi 4:3–6). Aº dori sãanalizez acest text, care va dezvãlui câteva dintre princi-piile importante ale lucrãrii cu Dumnezeu.

„ªi el a zis: «Du-te de cere vase de afarã de la toþivecinii tãi, vase goale, ºi nu cere puþine.»... Atunci ea aplecat de la el. A închis uºa dupã ea ºi dupã copiii ei;ei îi apropiau vasele ºi ea turna din untdelemn în ele.Când s-au umplut vasele, ea a zis fiului sãu: «Maidã-mi un vas.» Dar el i-a rãspuns: «Nu mai este niciunvas.» ªi n-a mai curs untdelemn.“

Timp de mulþi ani, soþia mea împreunã cu mine amlucrat în cadrul unei singure denominaþii. Dumnezeu ne-abinecuvântat ºi a folosit strãduinþa noastrã. Nu peste mult


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

timp, cruciadele noastre de evan-ghelizare au cãpãtat amploare.Apoi, prin acest pasaj-cheie dinScripturã, Duhul Sfânt mi-a arãtatce trebuia sã fac. Am vãzut cãuleiul nu a umplut numai vaselecare aparþineau femeii, ci ºi vaselevecinilor!

Domnul mi-a spus: „Îmi doresc cu ardoare nu doarumplerea vaselor din propria ta casã (adicã dindenominaþiunea mea), ci, de asemenea, ºi a vaselor dincasele vecinilor tãi. Du-te dar, adunã ºi umple ºi vasele lor.“

„O,“ m-am gândit eu, „vecinii mei nu-mi vor daniciodatã vasele lor goale. Vor crede cã vreau sã le fur.“(ªtiam cã pastorii sunt nemulþumiþi când alþi predicatoriatrag oamenii de la ei. Ei numesc aceasta „furt de oi“.)Domnul mi-a rãspuns: „Creeazã o atmosferã de încredere.Apoi ei îþi vor da vasele lor sã le umpli.“

Acest cuvânt de înþelepciune l-am primit într-o întâlnirecu Domnul avutã într-o dimineaþã devreme. El mi-aschimbat întreaga perspectivã. De fapt, el mi-a schimbatdirecþia vieþii. Aveam o nouã sarcinã cu privire la bisericilecare nu aparþineau denominaþiei cãreia îi aparþineam eu.

Orice creºtin trebuie sã recunoascã autoritatea deconducere a trupului—oricare ar fi acesta—în care l-a pusDomnul, ºi acest principiu este biblic. „Dumnezeu dã ofamilie celor pãrãsiþi... numai cei rãzvrãtiþi locuiesc înlocuri uscate“ (Psalmul 68:6). Un om nu trebuie sã dictezesingur legea, oricare ar fi statutul, locul sau lucrarea sa.Ochiul nu poate spune mâinii: „N-am trebuinþã de tine“ (1Corinteni 12:21). Cu atât mai mult nu poate spune o mânãîntregului corp cã se poate descurca de una singurã. Nicichiar apostolii nu au avut aceastã atitudine.

115

Orice lucrãtor arenevoie de bisericã,

întocmai cumpescarul are

nevoie de barcã.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Orice lucrãtor are nevoie de bisericã, dupã cum pescarulare nevoie de barcã. Evangheliºtii nu pot pluti pe apã prinpropriile lor forþe. Dumnezeu a stabilit ca loculevangheliºtilor sã fie în bisericã. Un evanghelist se poatecrede binecuvântat ºi, din punct de vedere financiar,independent, dar aceasta nu înseamnã cã el poate cântaun solo fãrã a avea în spate susþinerea de siguranþã abisericii. El nu trebuie sã îndepãrteze cu nervozitate oricemânã de pe umãrul sãu, indiferent de cât de tare ar ardesã câºtige lumea pentru Dumnezeu.

INSTRUIT DE CER PENTRU A FI INSTRUIT PE PÃMÂNT

Sã luãm cazul marelui slujitor al lui Dumnezeu, Pavel. Caprigonitor, ºi sub numele de Saul, se afla în drum spreDamasc, când o voce i-a vorbit chiar de la Tronul luiDumnezeu:

„...Deodatã a strãlucit o luminã din cer în jurul lui. Ela cãzut la pãmânt, ºi a auzit un glas, care-i zicea:«Saule, Saule, pentru ce Mã prigoneºti?»“ (Fapte9:3–4).

Pavel a înþeles în acel moment cã se afla în faþa uneiapariþii dumnezeieºti. Cu profundul sãu devotamentreligios, ca „evreu dintre evrei“, crescut la picioarelemarelui rabin Gamaliel, cu siguranþã îºi dorise de mii deori un astfel de contact direct cu cerul. În mintea sadornicã de cunoºtinþã, atâtea întrebãri se vor fi ridicat! ªiacum, momentul adevãrului nãvãlise dintr-o datã peste el.Ce urma sã afle? Ce revelaþii ale voii ºi scopului luiDumnezeu urmau sã-i fie descoperite cu privire la viaþalui?

Nu i s-a spus nimic însã. Nimic, în afarã de: „Scoalã-te,intrã în cetate, ºi þi se va spune ce trebuie sã faci“ (v. 6).


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

În cetate! În Damasc erauoamenii pe care el era hotãrât sã-iarunce în închisoare pentru„erezia“ lor de a crede cã Isus eraCristosul. Acum el era trimis laaceºti oameni ca unul care aveanevoie de ei ºi care urma sãdevinã unul dintre ei. Primeleinstrucþiuni ce le va primi vor venide la ei, nu de la îngeri sau prinalte voci cereºti. Pavel a învãþatprimul adevãr creºtin, ºi anumeacela cã creºtinii nu sunt un sacplin de tot felul de lucruri, ci untrup viu, Biserica. Dumnezeu nui-a îngãduit sã-i ocoleascã. „Intrãîn cetate...“ Dumnezeu a vrut sãfie sigur cã Pavel va stabililegãtura cu creºtinii din Damasc.

Pavel a fãcut întocmai ºi s-asupus instrucþiunilor primite dinpartea fraþilor. Noi am avea ce învãþa de la acest om,deopotrivã înþelept ºi umil. O revãrsare de luminã din cer,o iluminare a sufletului, o revelaþie a adevãrului ºi uniicredincioºi pornesc într-o cãlãtorie pe cont propriu, fãrã sãaccepte vreun sfat sau sã fie supravegheaþi. Ei cred cã nutrebuie sã le pese de cei „din cetate“. Dar ar trebui sã fiemai înþelepþi, pentru cã în cetate, lui Pavel urma „sã i sespunã“ ºi sã fie ajutat. Pavel a luat-o în direcþia bunã încãde la începutul vieþii sale creºtine, ºi pentru el bisericafraþilor sãi de credinþã a devenit putere ºi înþelepciune, caºi el pentru ea. Rezultatul este istorie, istorie glorioasã!

De fapt, noi toþi depindem unii de alþii ºi, dacã evanghe-liºtii au nevoie de biserici, ºi bisericile au nevoie de evan-gheliºti. Trupul are nevoie de mâini, ºi mâinile au nevoie de

117

Pavel a învãþatprimul adevãr

creºtin, ºi anumeacela cã creºtiniinu sunt un sac

plin de tot felul delucruri, ci un trup

viu, Biserica.Dumnezeu nu i-a

îngãduit sã-iocoleascã. „Intrã

în cetate...“Dumnezeu a vrut

sã fie sigur cãPavel va stabililegãtura cu creº-

tinii din Damasc.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

trup. Noi ne completãm unii pe alþii, aºa cum o fac soþul ºisoþia. Ignorându-l pe evanghelist, biserica practic îlîncãtuºeazã. Dacã evanghelistul este cel care ignorã biserica,el este ca o vestã de salvare fãrã frânghia salvatoare.

Deci, având cuvântul Domnului ºi fiind cãlãuzit de El,i-am consultat pe liderii denominaþiei mele ºi le-amîmpãrtãºit viziunea pe care o primisem de la Domnul.Dumnezeu a lucrat la inimile lor ºi ei au fost în armonie cumine, astfel cã, având binecuvântarea lor, eram liber sãîncep lucrarea de evanghelizare ºi în afara denominaþieimele ºi sã trec peste toate frontierele denominaþionale. Deatunci, pot mãrturisi cu adevãrat cã am vãzut uleiulDuhului Sfânt umplând multe vase ºi foarte multe biserici,aducând mari mulþimi de oameni la cunoaºterea lui Isus. Alui Dumnezeu sã fie gloria!

CÂND ÎNCETEAZÃ MINUNEA

Minunea uleiului care curgea fãrã încetare, pânã la urmã aîncetat. De ce? A spus cumva Dumnezeu: „Destul pentruastãzi. Nu pot continua aºa la infinit?“ Cu siguranþã, nu. Elîncã turna ulei când ei nu au mai avut vase. Vãduva a spus:

„Repede, mai aduceþi de undevaniºte vase. Pare cã nu se mai ter-minã.“ Dar Dumnezeu depãºisecapacitatea lor de a primi. Atuncimiracolul a încetat.

Întotdeauna va fi ulei. Zaharia avãzut un sfeºnic de aur care ardeafãrã încetare pentru cã uleiulacestuia curgea prin þevi careveneau direct de la doi mãslini(Zaharia 4). În Duhul Sfânt, noiavem sursa a tot ceea ce avemnevoie. Atât timp cât vor exista

118

Unii oamenii suntbotezaþi cu Duhul

Sfânt ºi seneliniºtesc la

gândul cãexperienþa aceastae doar temporarã,cã uleiul va înceta

sã mai curgã.Ungerea rãmâne

pentru totdeauna.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

inimi goale, ºi atât timp cât vom merge acolo undeDomnul doreºte ºi cât nimic nu ne va reþine din drumulnostru, uleiul va continua sã curgã, fãrã încetare.

Unii oamenii sunt botezaþi cu Duhul Sfânt ºi seneliniºtesc la gândul cã experienþa aceasta e doartemporarã, cã uleiul va înceta sã mai curgã. Ungerearãmâne pentru totdeauna (1 Ioan 2:27). Dar dacã vomlucra doar cu vasele din mica noastrã bucãtãrie, uleiul seva opri curând.

Nu are niciun rost sã ne rugãm sãptãmânã de sãptã-mânã pentru o revãrsare a Duhului Sfânt, doar pentrumica noastrã bisericã, când întreaga lume aºteaptã afarã sãfie umplutã. „Unul, care dã cu mânã largã, ajunge maibogat“, ni se spune în Proverbe 11:24. Fiecare bisericã artrebui sã-ºi vadã propriile-i ziduri largi cât întreg globulpãmântesc, ºi acoperiºul acoperindu-i pe toþi oamenii depe pãmânt. Faceþi din trezirea lumii întregi trezireavoastrã! Scopul bisericii locale poate fi universal, cândaceasta lucreazã împreunã cu oamenii pe care Dumnezeui-a dat Bisericii universale. Peste o astfel de bisericã vorcurge din belºug binecuvântãrile Duhului Sfânt.

Dacã ne închidem între zidurile bisericilor noastre ºirefuzãm sã avem ceva de-a face cu cei pe care Dumnezeui-a trimis în Bisericã, ºi anume cu evangheliºtii, vom ieºidin curent, din râul lui Dumnezeu. O bisericã nu are voiesã fie un club. În Germania, vechea ºi frumoasa catedralãCologne are la intrare o placã pe care se poate citi: „Aceastãbisericã nu este un muzeu.“ Fiecare bisericã ar trebui sã fieo bazã de misiune.

CU LINGURIÞA

Mi-i imaginez pe fiii vãduvei din Israel trecând grãbiþi pestrãzi ºi întrebând pe fiecare: „Nu ne poþi împrumuta un


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

vas, orice fel de vas în care sã putem lua ulei?“ Au întrebatîn stânga ºi în dreapta. Probabil cã unii mai arþãgoºi le vorfi spus: „Dar multe vase mai împrumutaþi!“ Alþii probabilcã nu le-au dat vasele lor mari, de teamã sã nu le piardã, caºi aceia care, atunci când li se cere o canã de zahãr, o daucu mare atenþie, câte o linguriþã o datã. Cei care au refuzatsã-ºi împrumute vasele au contribuit la oprirea curgeriiuleiului. Egoismul lor a oprit minunea. Noi putem ajuta ladeclanºarea minunii unei treziri binecuvântate, sau oputem limita la a fi administratã cu linguriþa în micilenoastre bucãtãrii.

Este necesar ca noi toþi sã lucrãm unii cu alþii. Unii s-arputea sã critice, dar noi nu trebuie sã renunþãm. Fecioriivãduvei doar au zâmbit, ºtiind ce voia mama lor sã facã, ºiau continuat sã împrumute vase pentru ulei.

Dumnezeu vrea sã ne ungã. Nu vrea doar sã ne atingãpuþin cu ulei, ci sã ne scalde într-un râu de ulei. Când Isusa fãcut vinul la nunta din Cana, El nu a fãcut doar puþin,cu cât s-ar fi putut umple câteva pahare, ci a umplut cu

acel vin ºase vase mari, destulpentru a le fi ajuns comesenilorcâteva sãptãmâni, destul pentru ase fi îmbãiat în vin dacã ar fi dorit,atât de mult vin încât mirii nu aumai ºtiut ce sã facã cu el. Isus ahrãnit mulþimile ºi dupã aceea amai strâns douãsprezece coºuri cufãrâmituri.

Dacã o bisericã excesiv deprudentã nu va da evangheliºtilorconcursul de teama cã aceºtia s-arputea sã plece cu vasele ei, nu seva bucura de belºug. De când amascultat de vocea Duhului Sfânt,

120

Alþii probabil cãnu le-au dat vaselelor mari, de teamãsã nu le piardã, ca

ºi aceia care,atunci când li se

cere o canã dezahãr, o dau cu

mare atenþie, câteo linguriþã o datã.

Egoismul lor aoprit minunea.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

belºugul nu lipseºte. Eu, fiind trimis prin Duhul Sfânt, amînceput sã lucrez în armonie cu întregul Trup al lui Cristos.A fost ca ºi cum ar fi fost ridicate stãvilarele, ºi noi toþi amfost inundaþi de apele râului lui Dumnezeu. Dinmomentul în care începem sã calculãm ºi sã ne protejãmmicul nostru petic, râul este deviat. Oamenii de pe o insulãsunt izolaþi. Dorim râul de binecuvântare? Atunci sã lãsãmacest râu sã curgã!

INIÞIATIVA EVANGHELISTULUI

Uneori un om se poate confrunta cu duºmani adevãraþi,ridicaþi de Satana. Opoziþia aceasta este demonicã. Apoiînsã ungerea lui Dumnezeu sfãrâmã jugul, ºi acea ungereeste ocrotirea slujitorilor lui Dumnezeu. Adesea, luptândchiar în mijlocul taberei duºmane, mi-am dat seama cãeram încercuit de forþele diavolului, dar acele legiuni dedemoni erau încercuite, de asemenea, de îngerii luiDumnezeu! ªtiu cã dacã ungerea ar fi fost ridicatã de pestemine, acele forþe ar fi nãvãlit asupra mea ca o haitã de lupi,gata sã mã sfâºie într-o clipitã. Duºmanii, criticii, scepticii,cu toþii vin, dar omul uns este de neînvins.

Citim cã diavolul este asemenea unui leu care rãcneºte.Aceasta îmi aminteºte de leul care i-a ieºit înainte luiSamson, gata sã-l sfâºie. Samson a întâlnit acest tânãranimal feroce în drumul sãu spre Timna (Judecãtori14:5–6). Leul nu-l cunoºtea pe Samson, judecãtorul uns allui Israel. A avut atunci surpriza vieþii lui—ultima, cum s-adovedit a fi. De obicei, urletul unui leu îi îngrozeºte peoameni ºi aceºtia se întorc ºi o iau la fugã. Sunt însã repedeprinºi de leu. Însã când Samson a auzit rãcnetul leului, s-aîntâmplat un lucru despre care leul nu ºtia nimic: DuhulDomnul a coborât cu putere peste Samson.

Când Duhul Domnului coboarã peste oameni, încep sã seîntâmple lucruri noi. Oamenii încep sã i se împotriveascã


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

diavolului, ºi el fuge de la ei. Eºti timid? Prin Duhul veicãpãta îndrãznealã. Noi suntem ca oile în mijlocul lupilor,însã ca niºte oi care atacã. Avem putere sã cãlcãm pestescorpioni, sã pãºim peste valuri înfuriate. ExperienþaDuhului Sfânt ne face mult mai puternici în faþa îndoieliiºi a argumentelor intelectuale ale unora sau ale altora.Când trãim în El, controlul ne aparþine, îi punem pedemoni pe fugã ºi aducem eliberare pentru trup, suflet ºiduh.

Aºa cã Samson, victima vizatã de leu, nu a fugit.Victimele care fug din faþa leilor le sporesc acestoraapetitul. Dar omul acesta s-a întors înspre leu. Fiarafioroasã s-a trezit deodatã faþã în faþã cu un om fioros.Mârâind peste umãr, leul a încercat sã o ºteargã, dar eraprea târziu. Niºte mâini puternice l-au apucat. Mai târziu,hoitul lui a ajuns cuibul unui roi de albine. Samson, cumâinile goale, „a sfâºiat pe leu cum se sfâºie un ied“.

Biserica nu a fost conceputã, ziditã pentru scopuridefensive. Porþile iadului trebuie luate cu asalt. Atacul estecea mai bunã apãrare. În loc de a para atacurile diavolului,schimbaþi cursul bãtãliei ºi declanºaþi o invazie ateritoriului sãu!

Isus a venit în lume nu ca sãapere cerul, ci ca un rãzboinic în-vingãtor care sã distrugã lucrãrilediavolului. Cristos a purtat bãtãliaîn tabãra duºmanului, a invadatiadul, l-a urmãrit pe duºman fãrãmilã, l-a vânat, l-a înghesuit peSatana într-un colþ, nu l-a cruþat,nu i-a fost milã de el, a zdrobitcapul ºarpelui, l-a învins. Peplaneta Pãmânt, Satana se zbate înagonie. Isus l-a rãnit de moarte!

122

Ignorându-l peevanghelist,

biserica practic îlîncãtuºeazã. Dacãevanghelistul este

cel care ignorãbiserica, el este cao vestã de salvare

fãrã frânghiasalvatoare.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Aceasta face evanghelizarea, înNumele lui Isus. Oriunde aparvlãstarele viclene ale diavolului,oamenii lui Dumnezeu trebuie sãle treacã prin ascuþiºul sãbiei. Nu-idaþi odihnã, pentru cã noi suntem„mai mult decât biruitori, prinAcela care ne-a iubit“ (Romani14:37). Cel mai bun mod de aapãra adevãrul este proclamarealui fãrã compromis. Noi nu amfost chemaþi sã ne cerem scuzepentru ce a spus Dumnezeu, ci sãproclamãm ce a spus El. „SabiaDuhului... este Cuvântul luiDumnezeu“ (Efeseni 6:17). Aºacum a spus David despre sabia cu care l-a ucis pe Goliat:„Nu-i alta ca ea“ (1 Samuel 21:9). Pentru a-l înfrânge pediavol, predicaþi Evanghelia. Nu-l veþi speria niciodatãprin strigãte ºi zgomote. Folosiþi-vã sabia.

MINTEA NEÎMPÃRÞITÃ A EVANGHELISTULUI

Cineva l-a întrebat odatã pe un evanghelist: „De ce predicitot timpul: «Trebuie sã vã naºteþi din nou»?“

„Pentru cã“, i-a rãspuns evanghelistul, „trebuie sã tenaºti din nou!“

Niciun evanghelist nu are nevoie sã caute un mesaj pecare sã-l predice. Vai mie dacã nu predic Evanghelia! El nutrebuie sã se întâlneascã cu alþi evangheliºti ºi sã spunã:„Haideþi sã discutãm despre ce ar trebui sã predicãm“,pentru cã niciun evanghelist nu are nici cea mai micãîndoialã cu privire la aceasta. „Pocãiþi-vã, ºi credeþi înEvanghelie“ (Marcu 1:15). Nu existã nicio posibilitate de areconsidera acest mesaj, întrucât nu existã un altul mai

123

Evanghelistul esteun om condus de ourgenþã, nu unul

cu o minteîmpãrþitã.Conteazã

Evanghelia, ºi nimic altceva,nici renume, nicibani, nici succes,nici mãcar viaþa

în sine.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

bun. Evanghelistul este un om condus de o urgenþã, nuunul cu o minte împãrþitã. Conteazã Evanghelia, ºi nimicaltceva, nici renume, nici bani, nici succes, nici mãcar viaþaîn sine.

OBIECTIVUL EVANGHELISTULUI (I)

Evanghelistul este un dar dat bisericii (Efeseni 4:11),pentru lume (Luca 24:47). Adevãratul evanghelist nu esteinteresat în a-ºi construi propria împãrãþie. Obiectivul sãueste dublu. În primul rând, lucrarea sa capãtã semnificaþienumai în mãsura în care se raporteazã la zidirea bisericiilocale a lui Isus Cristos. Tot ceea ce face el trebuie sã aibã cascop aducerea oamenilor în bisericã, unde este predicatCuvântul viu al lui Dumnezeu. Cele mai mari ºi mai desucces campanii de evanghelizare devin aproape opierdere de timp când nu sunt organizate în cadrulbisericii ºi a creºterii acesteia.

Isus ne-a spus pilda bunului samaritean, o lecþie pentruevangheliºti. Un om a cãzut între tâlhari pe când se afla pedrumul care ducea de la Ierusalim la Ierihon. Samariteanull-a vãzut, s-a apropiat de el ºi i-a legat rãnile, l-a îngrijit.Înaintea lui trecuserã pe lângã cel cãzut un preot ºi unlevit, dar nu le-a pãsat de el. Dupã ce i-a turnat peste rãniuntdelemn ºi vin ºi le-a legat, l-a pus pe propriul luimãgãruº ºi l-a dus la un han. Acolo i s-a acordat îngrijireade care avea nevoie (Luca 10:33–35).

Odatã ce am început sã-i ridicãm pe oamenii cãzuþi careau fost rãniþi în viaþã, trebuie sã-i atragem ºi pe alþii sã neajute. Samariteanul a gãsit un astfel de ajutor la acel han,unde victimei i s-a acordat îngrijire pentru a se puteaînsãnãtoºi. Evanghelistul gãseºte acest ajutor în bisericã.Aici, cei întorºi de curând la Domnul pot fi crescuþi ºi zidiþiîn credinþã. Aici ei pot deveni adevãraþi ucenici. MulþumimDomnului pentru „hanurile“ aflate de-a lungul drumului.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Mulþumim Domnului pentru evangheliºtii care merg sãgãseascã victimele diavolului. Biserica-han în care suntîngrijiþi noii convertiþi aflaþi în convalescenþã ar avea puþinde lucru dacã nu ar fi evanghelistul-samaritean.

Este ca pescuitul. În timpul campaniilor noastre deevanghelizare, obiºnuiesc adesea sã spun cã noi, evanghe-liºtii, aducem nãvodul ºi folosim bãrcile bisericilor locale.Împreunã cu acestea, noi aruncãm nãvodul ºi prindemmult peºte. Apoi plecãm. Noi pur ºi simplu ne ocupãm deorganizarea pescuitului, de aruncarea nãvodului. Dupã cene scoatem nãvodul îl scuturãm, îl reparãm, îl punem lauscat ºi mergem sã-l aruncãm în altã parte. Evangheliºtiinu câºtigã nimic pentru ceea ce fac, în afara bucuriei ºi arãsplãþii de a vedea cum se zideºte peste tot Împãrãþia luiDumnezeu.

OBIECTIVUL EVANGHELISTULUI (II)

În al doilea rând, obiectivul evanghelistului este de aproclama. El proclamã Evanghelia, indiferent dacãoamenii vor sau nu sã o audã. „Evanghelia aceasta aÎmpãrãþiei va fi propovãduitã în toatã lumea, ca sãslujeascã de mãrturie tuturor neamurilor. Atunci va venisfârºitul“ (Matei 24:14).

Pastorul bisericii locale nu poate face o astfel de lucrare.În mod evident, Dumnezeu se bazeazã pe alþi slujitori. Darfiecare ar trebui sã fie trup ºi suflet cu oamenii care au oviziune ºi datoria de a o proclama.

ALCHIMIE SPIRITUALÃ

Pentru început, Evanghelia este veste doar când estepredicatã. De asemenea, este putere doar când estepredicatã. Predicarea Evangheliei este alchimie spiritualã.Rugãciunea aduce putere, iar predicarea o elibereazã.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Predicarea Evangheliei este asemenea introducerii uneifiºe într-o prizã electricã. Evanghelia nu poate fi folositãînainte de a fi spusã. Proclamarea este în mod absolutparte a planului divin. Oamenii nu pot fi mântuiþi în altmod. Acesta este un proces supranatural. Dumnezeu l-astabilit pentru întreaga omenire. „Dumnezeu a gãsit cucale sã mântuiascã pe credincioºi prin nebuniapropovãduirii crucii“ (1 Corinteni 1:21). Dumnezeu „agãsit cu cale“ ca omul sã arunce nãvodul pentru a prindepeºte, pentru cã, în mod normal, peºtii nu sar pe mal debunãvoie.

Isus a spus: „Aduceþi din peºtii pe care i-aþi prins acum“(Ioan 21:10). Mai întâi, sã-iprindem. Apoi, sã-i aducem. Dacãbiserica nu face nimic în afarã deaceea cã îl lasã pe evanghelist sãpredice, procesul pe care DomnulIsus îl avea în intenþie a fidesfãºurat va avea de suferit, iarcircuitul va fi întrerupt.

Dupã cum a spus Cristos, înunele locuri Cuvântul nu va fiprimit. Totuºi el trebuie proclamat(Matei 10). Isus a ilustrat aceastacu pilda semãnãtorului (Matei13:3–23). Nu toate seminþele rãsarîn bune condiþii, iar altele nu rãsardeloc. De ce? Nu a fost nimic înneregulã nici cu sãmânþa (Cuvân-tul), nici cu semãnãtorul (CristosÎnsuºi). Ceea ce n-a fost bun însã afost pãmântul în care s-a întâm-plat sã cadã sãmânþa. În unelelocuri aceasta nu a rãsãrit deloc,din cauza solului. Semãnãtorului

126

Isus a spus:„Aduceþi din

peºtii pe care i-aþiprins acum.“ Mai

întâi, sã-iprindem. Apoi,

sã-i aducem. Dacãbiserica nu face

nimic în afarã deaceea cã îl lasã pe

evanghelist sãpredice, procesulpe care DomnulIsus îl avea în

intenþie a fidesfãºurat va avea

de suferit, iarcircuitul va fi

întrerupt.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

îi este greu sã lucreze cu un pãmânt tare, nefertil. Dar nudescurajaþi. Încercaþi în altã parte. Unii predicatori nu aurezultate pentru cã ei predicã despre ucenicizare celorpierduþi ºi despre mântuire celor convertiþi deja. Când unom lucreazã fãrã rezultate este nevoie sã fie ajutat, nucriticat. Nimic nu place mai mult omului ca succesul însens lumesc, iar în bisericã succesul atrage lauda. Dar noiavem de îndeplinit o chemare, ºi succesul nu esteîntotdeauna dovada cã aceastã chemare este îndeplinitã înmod corect. „Propovãduieºte Cuvântul, stãruie asupra luila timp ºi ne la timp, mustrã, ceartã, îndeamnã cu toatãblândeþea ºi învãþãtura“ (2 Timotei 4:2).

Eºecul nu este însã regula. Domnul ne-a trimis într-unogor pentru a nu ne risipi energia pe un drum de betonsau într-un deºert. Scopul Lui pentru noi este sã aducemsnopi (Matei 10:14–15). Sã aºteptãm pânã cade ploaia sãînmoaie pãmântul. Orice ar veni, noi trebuie sã mergem întoatã lumea ºi sã predicãm Evanghelia la orice fãpturã.Unii o vor auzi, alþii nu. Când Evanghelia va fi predicatã întoatã lumea ca mãrturie, atunci va veni Isus, a spus El.Domnul Seceriºului! Deci, la lucru, sã grãbim venirea Lui!


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Partea a treia

Motivaþia personalã

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Capitolul 9

Lecþia de înot din Ezechiel

În 1991, la Lome, capitala statului Togo, o þarã din vestulAfricii, a avut loc o adevãratã „avalanºã“ de mântuire.Foarte mulþi oameni L-au primit atunci pe Isus caMântuitor. În acest oraº de 435 de mii de locuitori, la osingurã întâlnire s-au adunat 200 de mii de oameni.

A fost extraordinar, bineînþeles. Dar cum am puteavedea întreaga lume evanghelizatã în felul acesta? Cusiguranþã Domnul a vãzut acest lucru ca fiind posibil, pen-tru cã ne-a poruncit: „Faceþi ucenici din toate Neamurile“(Matei 28:19). Din toate neamurile! Sunt sigur cã Domnulare planuri mari pentru a câºtiga omenirea pentru El.

Mã întorc din nou ºi din nou la Cuvânt, încercând sãînþeleg acest gând, ºi cerându-I Domnului sã-mi deschidãochii.

Citeam odatã un pasaj cunoscut din Scripturã, din carese predicã mult. Duhul Domnului era peste mine ºi unadevãr din acest pasaj mi s-a revelat brusc. Respectivulpasaj se aflã în cartea lui Ezechiel, unul din profeþiiVechiului Testament.

Ezechiel era un captiv evreu în Babilon cu mai mult decinci sute de ani înainte de naºterea lui Cristos. Domnul i-avorbit adesea prin vedenii. Aceste vedenii el le-a

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

consemnat în cartea care îi poartã numele, ºi iatã încontinuare una dintre acestea: „M-a dus acolo, în niºtevedenii dumnezeieºti, ºi m-a aºezat pe un munte foarteînalt...“ (Ezechiel 40:2). În aceastã vedenie, Ezechiel a vãzutun om „a cãrui înfãþiºare era ca înfãþiºarea aramei; el aveaîn mânã o sfoarã de mãsurat, de in, ºi o prãjinã demãsurat...“ Ezechiel l-a vãzut pe acest om mãsurând noulTemplu de pe muntele din Ierusalim, unde evreii se vorînchina într-o zi lui Dumnezeu.

Dupã ce a mãsurat Templul ºi i-a dat lui Ezechielexplicaþii privind obiectele din el, privind legile, jertfele ºiînchinarea ce urmau sã aibã loc acolo, omul l-a adus peEzechiel înapoi la poarta dinspre rãsãrit a Templului. „ªiiatã cã ieºea apã de sub pragul casei, dinspre rãsãrit“(Ezechiel 47:1). Ezechiel a fost condus apoi afarã pe poartadin nord ºi i s-a cerut sã ocoleascã pe dinafarã pânã lapoarta dinspre rãsãrit, orientatã spre râul Iordan. AcoloEzechiel a putut vedea cum apa ieºea din partea dreaptã aTemplului.

Faceþi-mi, vã rog, plãcerea de a citi împreunã cu mineEzechiel 47:3–7:

„Când a înaintat omul acela spre rãsãrit, cu mãsura înmânã, a mãsurat o mie de coþi, ºi m-a trecut prin apã;apa îmi venea pânã la glezne. A mai mãsurat iarãºi omie de coþi, ºi m-a pus sã trec prin apã, ºi apa îmivenea pânã la genunchi. A mãsurat iarãºi o mie decoþi, ºi m-a trecut prin ea, ºi apa îmi venea pânã laºolduri. A mãsurat iarãºi o mie de coþi, ºi atunci era unrâu pe care nu-l puteam trece, cãci apa era atât deadâncã încât trebuia sã înot—un râu care nu se puteatrece. El mi-a zis: «Ai vãzut, fiul omului?» ªi m-a luatºi m-a adus înapoi pe malul râului. Când m-a adusînapoi, iatã cã pe malul râului erau o mulþime decopaci pe amândouã pãrþile.“


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

În prima parte a acestui pasaj, Ezechiel a fost luat de pepãmânt uscat ºi dus în apele acestui râu extraordinar.Mulþi sunt de acord cã aceasta este o imagine a râuluidãtãtor de viaþã al Duhului Sfânt. Ce experienþã! Dinuscãciunea ºi moartea unei zone reci, în realitateavârtejului Duhului Sfânt! Ce experienþã deosebitã sã poþicunoaºte aceastã faþã a mântuirii! Un fior unic ºiinexplicabil! Nu trebuie sã ne mai mire cã miºcareapenticostal-carismaticã cunoaºte o dezvoltare continuã întoatã lumea.

Prin aceastã vedenie deosebitã, Domnul mi-a arãtat caresunt lecþiile esenþiale pe care noi trebuie sã le învãþãm dacãnu dorim sã stagnãm din punct de vedere spiritual.

PÂNÃ LA GLEZNE ESTE ADÂNCIMEA MINIMÃ A LUI DUMNEZEU

De patru ori a mãsurat îngerul cu atenþie o mie de coþi,ducându-l pe omul lui Dumnezeu în apã la diferiteadâncimi. Prima datã l-a dus într-o apã care îi ajungea„pânã la glezne“.

Contactul direct cu puterea Duhului Sfânt este absolutminunat, dar nu uitaþi cã „pânã la glezne“ este adâncimeaminimã a lui Dumnezeu! Este tragic cã atât de mulþicreºtini par sã „parcheze“ în aceastã poziþie. Este un sfatsãnãtos ca niciodatã sã nu urmezi o maºinã parcatã,pentru cã nu vei ajunge nicãieri. Nu urmaþi niciun pastor„parcat“, ºi nicio bisericã „parcatã“. Ceea ce vreau eu sãspun este sã nu vã opriþi la minimul lui Dumnezeu. Fãrãîndoialã cã vã puteþi compara experienþele cu cele aleoamenilor care n-au intrat în apã nici mãcar pânã lagenunchi, dar comparaþi-vã poziþia nu cu una care estemai puþin adâncã, ci cu adâncimea la care puteþi ajunge.Mulþi oameni au un mare potenþial în Dumnezeu, darniciodatã nu ies din bazinul gonflabil pentru copii.

133Lecþia de înot din Ezechiel

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Odatã am fost invitat sã predic la o întâlnire derugãciune unor oameni care nu credeau în botezul cuDuhul Sfânt. Am dat tot ce am avut mai bun în mine, dara fost foarte greu. Oamenii stãteau doar ºi se uitau la minecu ochi mari, fãrã sã spunã un cuvânt. S-a rostit orugãciune ºi totul s-a încheiat. Am pãrãsit adunarea aceeacu sentimentul cã trebuie sã fie foarte dificil sã înoþi într-oapã cu o adâncime de cinci centimetri. Aceasta, din nefe-ricire, este condiþia multor creºtini. Ei vâslesc ºi lucreazã,dar nu realizeazã niciun progres, pur ºi simplu pentru cãating permanent fundul apei. Nu e de mirare atunci cãlucrurile sunt atât de tari ºi de obositoare pentru ei.

Charles Haddon Spurgeon scria: „Unii creºtini plutesccu bãrcile lor în ape spirituale atât de puþin adânci, încâtfundul bãrcilor lor freacã pietriºul tot timpul în drumul lorspre cer, în loc sã pluteascã în mijlocul curentului, în apeadânci.“

Ce coºmar trebuie sã fie o astfelde viaþã!

Sunt mulþi lucrãtori frustraþi. Eisunt dedicaþi ºi muncesc pânã laultima picãturã de energie. Cutoate acestea, atât de puþine seîntâmplã. De ce? Pentru cã eivâslesc doar pe margine. Ei suntoameni care vor sã facã totulsinguri. Fac tot ceea ce ºtiu cã emai bine, ºi cum ºtiu cã e mai bine,dupã care „stropesc“ totul curugãciune. Ei nu urmeazã in-strucþiunea Domnului Isus dinLuca 5:4 de „a se depãrta înadânc“. Astãzi Isus încã stã peþãrm ºi ne face semn sã ne

134

Este un sfatsãnãtos ca

niciodatã sã nuurmezi o maºinã

parcatã, pentru cãnu vei ajungenicãieri. Nu

urmaþi niciunpastor „parcat“, ºi

nicio bisericã„parcatã“. Ceea cevreau eu sã spun

este sã nu vãopriþi la minimul

lui Dumnezeu.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

depãrtãm barca în ape mai adânci,sã lãsãm apele cu adâncime micãîn care plutim. Dar cine va aveaacest curaj?

Care este drumul Rusaliilor?Isus ne-a promis cã vom facelucrãri mari pentru cã El ne va trimite Duhul Sfânt (Ioan14:12–17). Aceasta înseamnã cã El va face aceste lucrãri.Domnul nu ne întinde un tub de pastã de dinþi din carenoi sã stoarcem câte un strop de putere de douã sau de treiori pe zi, suficient pentru a putea supravieþui spiritual.Viaþa creºtinã normalã este ca aceea a omului despre carese spune în Psalmul 1:3: „El este ca un pom sãdit lângã unizvor de apã.“

Spun urmãtoarele, strigând tare—Victoria unui creºtinstã în plinãtatea Duhului Sfânt! Aleluia! Prin harul luiDumnezeu, mi-a fost descoperit secretul: înaintarea înapele mai adânci ale Duhului Sfânt! Odatã intrat în curent,te vei schimba imediat.

DUMNEZEU NE TRATEAZÃ INDIVIDUAL

Meditând asupra acestei vedenii cu Ezechiel, m-amîntrebat de ce a fost dus acesta de fiecare datã numai câteo mie de coþi, în patru etape. Eu sunt un om cãruia, atuncicând Domnul îi vorbeºte, îi place sã sarã. Atunci de ce sãnu parcurg toþi cei patru mii de coþi o datã? Duhul Sfântm-a învãþat urmãtoarea lecþie de înot spiritual.

Tatãl este foarte înþelegãtor cu fiecare dintre copiii Sãi. Elnu ne aruncã dintr-o datã în apã mare; creºterea ºimaturizarea spiritualã cer timp. În lucrarea Sa, El se ocupãcu iubire de fiecare în parte. Îngerului i s-a spus mai întâisã mãsoare, ºi dupã aceea sã acþioneze. În acelaºi mod,Domnul nostru binecuvântat ne mãsoarã mai întâi

135

Victoria unuicreºtin stã în

plinãtateaDuhului Sfânt!


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

abilitãþile ºi capacitãþile, fiecãruia în parte, ºi numai dupãaceea ne trimite în lucrare. Dacã Ezechiel ar fi fost dusdintr-o datã patru mii de coþi, s-ar fi putut îneca. Dar el aparcurs aceastã distanþã treptat, intrând în apa adâncã înpatru etape.

Domnul ne conduce pe drum cu bunãtate. El doreºte canoi sã mergem, dar sã nu o facem repezindu-ne înainte cunechibzuinþã.

SÃ ÎNVÃÞÃM SÃ ÎNOTÃM

Pe când mã gândeam la acest pasaj din Scripturã, Domnulmi-a spus într-o zi: „ªtii ce înseamnã sã înoþi?“ Ei bine, eucredeam cã ºtiu, pentru cã sunt un bun înotãtor. Dar ºtiamîntr-adevãr? Duhul Sfânt m-a fãcut sã vãd ceva ce nuremarcasem înainte. El mi-a spus: „Când înoþi eºti într-unalt element, ºi acþioneazã legi noi. Trebuie sã te laºi dus decurent ºi acesta te va purta.“

Vãd lucrul acesta acum. Eu înotîn Duhul Sfânt. Apele Lui mãpoartã. Duhul mã ridicã. Înotul teface sã te simþi mai uºor. El tepoartã ºi realizeazã deplasarea.

Care este atunci handicapul?Handicapul constã în faptul cã teîncrezi în tine însuþi, cã te bazezipe propria ta energie ºi capacitate,ºi atunci poþi fi sigur cã abia îþi veitârî picioarele pe malul râului, înimediata apropiere a apelor în

care ai putea pluti cu toate pânzele sus.

Mulþi sunt cei care lucreazã pentru Dumnezeu, cândDumnezeu doreºte sã lucreze El pentru ei. El nu vrea ca

136

Eu înot în DuhulSfânt. Apele Lui

mã poartã. Duhulmã ridicã. Înotulte face sã te simþi

mai uºor. El tepoartã ºirealizeazã

deplasarea.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

noi sã lucrãm pentru El atât de greu încât sã cãdem deepuizare. Am vãzut odatã o piatrã funerarã pe care erauscrise numele unui om ºi un epitaf: „Viaþa lui a fost doarmuncã.“ Am cugetat atunci cã un astfel de epitaf nu estepentru un om, ci pentru un catâr.

Dumnezeu nu vrea ca noi sã fim doar niºte animale depovarã sau simpli roboþi. El ar fi putut crea hergheliiîntregi de cai, dacã aceasta ar fi dorit. Dar când DomnulS-a gândit la tine ºi la mine, El avea altceva în minte decâtsã creeze niºte sclavi. Tatãl nostru dorea fii ºi fiice cu caresã poatã avea pãrtãsie, cu care sã poatã sta la masã ºi sãîmpãrtãºeascã tot ce are. „Tot ce am eu este al tãu“ (Luca15:31).

Este timpul sã fie schimbatã imaginea negativã a vieþiicreºtine. Simþi cã devenind creºtin þi s-au încovoiat umerii,te-ai aplecat sub povarã? Ai permanent un sentiment deinsuficienþã? Probabil simþi cã nu te rogi, cã nu lucrezi, cãnu iubeºti destul, sau cã nu studiezi prea mult Biblia.Poverile te copleºesc. Ai putea însã înota în râul glorios allui Dumnezeu, fiind purtat de Duhul Sfânt. Existã ape încare sã pluteºti! În El, eºti mai mult decât biruitor.

Noi suntem adesea ca Iosif, care a fost scos din temniþãpentru a stãpâni ºi conduce. Acesta este principiul dupãcare lucreazã Dumnezeu în toatã Scriptura. Noi nu trebuiesã rãbdãm viaþa creºtinã, ci sã ne bucurãm de ea. Nu vreauca atunci când voi ajunge în cer sã descopãr cã amadministrat doar 5 la sutã din ce a avut Dumnezeu pentrumine. Aºa ceva n-ar fi o virtute. De aceea eu sunt interesatºi de celelalte 95 de procente.

Am nevoie sã înþeleg gândul ºi chemarea lui Dumnezeu.Aºa cum El l-a dus pe Ezechiel de la minimum lamaximum, ne va duce ºi pe noi, dacã îl vom lãsa sã o facã.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

UN RÂU DE VIAÞÃ

Biblia nu vorbeºte prea mult despre mare. Pavel a naufragi-at ºi Iona s-a îmbarcat pe o corabie pentru a fugi de chema-rea lui Dumnezeu. În general, putem spune deci cã Biblianu este o carte despre viaþa pe mare, despre mare în ge-neral. În Apocalipsa 21:l se spune: „...ªi marea nu mai era.“

În Scripturã, marea este pentru noi o imagine aomenirii, a celor rãi ºi a modului lor de viaþã. Isaia scria:„Dar cei rãi sunt ca marea înfuriatã, care nu se poate liniºti,ºi ale cãrei ape aruncã afarã noroi ºi mâl“ (Isaia 57:20).Astãzi vedem cum marea noastrã aruncã pe þãrm noroi ºimâl plin de mizeriile vieþilor noastre: ace de seringãcontaminate, sticle de wisky aruncate ºi apã plinã de totfelul de substanþe chimice industriale, suficient deputernice pentru a omorî peºtii pe care îi mâncãm saupentru a produce în ei mutaþii genetice. Aceleaºi ape vechivin spre þãrm în fiecare zi, aducând cu ele murdãriile pecare noi le-am crezut ascunse demult.

Pe de altã parte, Biblia spune multe lucruri despre râuri.Apocalipsa 22:1 vorbeºte despre „un râu cu apa vieþii,limpede ca cristalul, care ieºea din scaunul de domnie allui Dumnezeu.“ Râurile curg—ele sunt reîmprospãtatepermanent pentru cã apa din ele este în permanentãschimbare.

UN RÂU DE PUTERE

În vedenia sa, Ezechiel a înotat în aceste ape adânci. Viaþaºi lucrarea tuturor celor care descoperã acest secret vor fitransformate.

Cu câþiva ani în urmã, am fost vizitat de un lucrãtor alEvangheliei foarte frustrat. Tocmai consultase un psihiatruºi spunea cã nu mai putea duce povara bisericii sale care


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

numãra 50 de membri. Pentru elera prea mult.

„Eºti botezat cu Duhul Sfânt?“l-am întrebat.

„Nu“, mi-a rãspuns el, „îndenominaþiunea mea nu se credeîn aºa ceva.“

I-am explicat atunci acestadevãr minunat, dupã care m-amrugat cu el. Spre searã a plecat,dar în drumul spre casã nu acondus maºina, ci „a înotat“!Fusese botezat cu Duhul Sfânt.

Care poate fi de fapt maximul lui Dumnezeu? Departede mine gândul sã pretind cã am atins maximul luiDumnezeu. Cu siguranþã însã cã mã îndrept spre el! Suntca apostolul Pavel, mergând din credinþã în credinþã, „dinslavã în slavã“ (Romani 1:17; 2 Corinteni 3:18). Acesta esteprogresul prin Duhul Sfânt.

SURPRIZA CARE A URMAT

Dumnezeu are ceva nou în fiecare dimineaþã. Dupã ceEzechiel a înotat, a fost readus pe malul râului. Aceasta, întermenii Noului Testament, nu a fost o pierdere, pentru cã,o datã ce am fost în râu, râul este în noi. Acele „râuri de apãvie“ vor þâºni din inimile noastre.

Aceastã experienþã l-a transformat pe profet. Apoi, dupãce a urcat malul râului, a putut vedea o priveliºte care l-aumplut de uimire: „Când m-a adus înapoi, iatã cã pe malulrâului erau o mulþime de copaci pe amândouã pãrþile“(Ezechiel 47:7).

139

Când Dumnezeul-a schimbat peEzechiel în Râul

Sãu, El a schimbatîn acelaºi timp ºiîntregul peisaj dinjurul lui Ezechiel.

Condiþiile seschimbã cu

oameni unºi ºi cubiserici unse.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Acum el vedea ceva ce nu fusese acolo când el intrase înrâu: COPACI! ªi acesta este marele adevãr al capitolului:când Dumnezeu l-a schimbat pe Ezechiel în Râul Sãu, El aschimbat în acelaºi timp ºi întregul peisaj din jurul luiEzechiel. Condiþiile se schimbã cu oameni unºi ºi cubiserici unse.

Presupun cã dacã Ezechiel ar fi fost în mod fizic în Israelºi ar fi încercat sã planteze copaci în acel loc, ar fi eºuat,chiar dacã i-ar fi udat cu propriile lui lacrimi pentru acreºte. Dumnezeu însã i-a arãtat lui Ezechiel cã El poateface în câteva secunde ceea ce oamenii nu pot face în mulþiani. Aceasta este credinþa noastrã astãzi! „«...Nici prinputere, nici prin tãrie, ci prin Duhul Meu», zice Domnuloºtirilor“ (Zaharia 4:6).

Oamenii care plutesc în ºi cu Duhul Sfânt au motive sãse uimeascã în fiecare zi, pentru cã Domnul face minuni.ªi, glorie Domnului, nimic nu scade în El! Orice lucrudevine mai minunat în fiecare zi!

ENERGIA DIVINÃ

Un alt detaliu remarcabil este urmãtorul: copacii pe carei-a vãzut Ezechiel aduceau deja rod. În timp ce Ezechieldescoperea adâncimea Râului Duhului Sfânt, Dumnezeu aplantat copacii ºi i-a fãcut sã creascã instantaneu. El esteCreatorul timpului ºi de aceea îl poate comprima oricât ºioricând doreºte. „Roadele lor vor sluji ca hranã“, citim înversetul 12. Era ca ºi cum fructele i-ar fi fãcut semn luiEzechiel, chemându-l: „Ezechiel, vino aici. Nu mai enevoie sã-þi gãteºti mâncare. Dumnezeu a întins masapentru tine. S-a terminat cu dezordinea din bucãtãria ta.Te aºteaptã un meniu îndestulat!“

Cât de minunat! Dintr-o datã, omul lui Dumnezeu afost, ºi este, în parteneriat cu Duhul Sfânt. Nu mai trebuie


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

sã planificãm pânã cãdem de obosealã. Nu mai trebuie sãorbecãim în întuneric. Aceasta este minunea unei vieþi ºi aunei lucrãri în Duhul Sfânt. Aºa va fi câºtigatã lumeanoastrã pentru Domnul. Prin evanghelizarea prin DuhulSfânt generaþia noastrã va fi câºtigatã pentru Domnul!Totul începe din momentul când ascultãm de îndemnurileDuhului Sfânt ºi-L urmãm în larg, acolo unde sunt apele încare putem înota.

ÎN ELEMENTUL NOSTRU

Unii creºtini trãiesc toatã viaþa în „pustie“. Ei ofteazã dingreu ºi spun: „Iar trebuie sã trec printr-o pustie.“

Creºtinul care nu este în râul Duhului Sfânt nu este înelementul sãu. El este asemenea peºtelui care se zbate peuscat. Noi nu suntem chemaþi sã fim locuitori ai deºertului,cum a fost poporul Israel timp de 40 de ani, cu toate cãDomnul le promisese o þarã strãbãtutã de multe râuri.Cristos le-a promis creºtinilor râuri, nu doar din când încând, ci ca parte a mediului lor natural de viaþã.

Noi nu suntem chemaþi sã fim privitori de pe mal, doarsã admirãm curgerea apei, ci oameni ai râului.

De multe ori unii oamenii mi-au spus cã, în împre-jurãrile în care se aflau, nu puteau trãi o viaþã creºtinã debiruinþã. Un tânãr african mi-a spus cã bunicii ºi pãrinþiisãi erau cu toþii vraci ºi cã de aceea îi era imposibil sãtrãiascã cu Isus sub acelaºi acoperãmânt cu ei.

Niciunul dintre noi însã nu ar putea fi biruitor nicãieri înaceastã lume pãcãtoasã, dacã nu ar fi ajutat de DuhulSfânt. Oriunde mergem, El este cu noi. Ne miºcãm în El ºitrãim în El (Fapte 17:28). El este mediul nostru de viaþã.Noi suntem botezaþi în Cristos. Înotãm în râul lui


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Dumnezeu, nu într-o baltã micã pe care El a creat-o pentrunoi ºi care într-o zi probabil va seca.

Am putea la fel de bine întreba: „Poate trãi un om pelunã?“ Rãspunsul este atât „Nu“, cât ºi „Da“. El nu poatetrãi pe lunã dacã merge acolo aºa cum se aflã. Dar, dacãsoseºte pe lunã îmbrãcat într-un costum spaþial, poate trãiacolo. Costumul spaþial conþine acelaºi fel de aer ca acelade pe pãmânt. Îmbrãcaþi în aceste costume, cosmonauþiipot umbla ºi sãri pe suprafaþa lunii.

Sã nu vã aºteptaþi sã trãiþi o viaþã creºtinã de biruinþãdacã nu sunteþi în Duhul, pentru cã acesta este modul încare Dumnezeu a conceput sã trãiþi. Oriunde ne aflãm,putem fi în Duhul, ºi acesta este lucrul cel mai important.Chiar în cele mai rele locuri, viciate de miasmele iadului,suntem înfãºuraþi în Dumnezeu ºi putem respira aerulraiului. „Cel ce stã sub ocrotirea Celui Prea înalt, ºi seodihneºte la umbra Celui Atotputernic“ (Psalmul 91:1). Eleste locul în care trãim, în orice împrejurare.

Când suntem în Duhul, sunteminvulnerabili, mergem din victorieîn victorie, viaþa noastrã esteascunsã cu Cristos în Dumnezeu.Omul miºcându-se în Duhul;Biserica miºcându-se în Duhul;lucrãtorii, evangheliºtii, pastorii ºiînvãþãtorii miºcându-se în Duhul—aceasta este singura formulã asuccesului pe care o cunosc. ÎnDuhul lui Dumnezeu, putemcuceri lumea pentru Cristos.

142

Când suntem înDuhul, sunteminvulnerabili,mergem dinvictorie în

victorie, viaþanoastrã este

ascunsã cu Cristosîn Dumnezeu.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Capitolul 10

Puterea pasiunii

„Cãci dragostea lui Cristos ne strânge“ (2 Corinteni 5:14).

LEGILE DRAGOSTEI

Pe buzele lui Isus, legea devine dragoste. Pe MunteleHoreb, în Sinai, Dumnezeu a scris pe piatrã Cele ZecePorunci. Pentru Isus, prima ºi atotcuprinzãtoarea poruncãa fost:

„Sã iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu... Iar a doua,asemenea ei, este: Sã iubeºti pe aproapele tãu, ca petine însuþi“ (Matei 22:37–39).

Vocea de pe Sinai rãsunã încã cu dragoste. Israel L-a în-þeles greºit pe Dumnezeu de la început. Horebul s-a zgu-duit sub mãreþia Celui Atotputernic. A fost o manifestarede putere, dar era puterea pasiunii (Exod 19:16–19).

DREPTURILE DRAGOSTEI

Cine era de fapt acest Dumnezeu, ale cãrui cuvinte au arschiar stânca ºi au rãmas încrustate în ea?

El S-a identificat pe Sine, ºi ªi-a afirmat dreptul de aporunci. El are drepturi care vin din dragostea ce o poartãomului:

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

„Eu sunt Domnul, Dumnezeul tãu, care te-a scos dinþara Egiptului, din casa robiei“ (Exod 20:2).

Acesta este El! Legile Sale sunt legile dragostei.Dumnezeu, care este „un foc mistuitor“, este El Însuºi„mistuit“ de milã (Deuteronom 4:24). El a coborât sãelibereze o mulþime de robi nerecunoscãtori care aveau sãdevinã poporul lui Israel. A vrut sã-i facã o naþiune ºi sã ledea o þarã. Dorinþa aceasta a Lui însã I-a pus la greaîncercare rãbdarea fãrã margini.

IMAGINEA DRAGOSTEI

M-am întrebat adesea dacã atunci când l-a creat pe om,Dumnezeu ªi-a împãrtãºit gândurile Lui cele mai intimecu îngerii. Sã presupunem cã ar fi fãcut-o. Ar fi ezitat

atunci îngerii sã-ºi exprimeîndoielile? Probabil ar fi spus:„Astfel de creaturi slabe decarne?“, „Nu-i va înºela Lucifer?Nu se va însoþi diavolul cu toatehoardele lui pentru a-i distruge?“

Dumnezeul atotcunoscãtor ºtiace va urma. Primul om care se vanaºte din prima pereche deoameni îºi va ucide fratele. DarDumnezeu avea o strategie binepusã la punct. Aceasta urma sãînceapã cu Eva ºi sã continue printoate femeile. Instinctul lor fun-damental, instinctul matern,urma sã fie sãdit adânc în ele.Inima lor urma sã fie o inimã demamã, în care afecþiunea ia ceamai înaltã formã care poate filuatã, o afecþiune care nu aºteaptã

144

Imaginea luiDumnezeu despreom era o imaginea dragostei, pânãîn momentul în

care furtunapãcatului a

tulburat apele ºicând reflecþia ei afost distorsionatã.Dar Dumnezeu nua putut fi pãcãlit.El a investit tot ce a avut pentruoricine ar crede

vreodatã.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

niciodatã rãsplatã. Afecþiuneaaceasta urma sã se întindã pesteîntreaga familie ºi sã fixezestandarde de protecþie. Atuncimarele plan secret al luiDumnezeu urma sã fie pus înaplicare, prin toatã istoria ºi toatenenorocirile lui Israel. În cele dinurmã a fost fãcut de cunoscut prinFiul inimii Sale:

„Fiindcã atât de mult a iubitDumnezeu lumea, cã a dat pesingurul Sãu Fiu“ (Ioan 3:16).

Imaginea lui Dumnezeu despre om era o imagine adragostei, pânã în momentul în care furtuna pãcatului atulburat apele ºi când reflecþia ei a fost distorsionatã. DarDumnezeu nu a putut fi pãcãlit. El a investit tot ce a avutpentru oricine ar crede vreodatã. Evanghelia a binecu-vântat urechile oamenilor; Evanghelia este inima Sa, orevelaþie a durerii Lui pentru fiinþele pe care le-a creat.

PENTRU NOI ªI NOUÃ

Evanghelismul poate fi rezumat în urmãtoarele cuvinte:Dumnezeu ne iubeºte prin Evanghelia Sa. Oricãrui mesajpredicat ar trebui sã-i fie puse aripile dragostei. Noisuntem oameni care îi iubim pe semenii noºtri cudragostea lui Dumnezeu. De-a lungul veacurilor, oamenipasionaþi au trãit ºi au murit pentru a-L predica pe Cristosºi mântuirea Sa tuturor triburilor ºi naþiunilor. Aceeaºiforþã divinã se aflã la originea atâtor realizãri frumoase aleoamenilor: biserici, acþiuni de caritate, spitale, orfelinate,civilizaþia însãºi. Dragostea lui Dumnezeu în sufletulomului este de o sutã de ori mai înaltã ºi mai nobilã decâtoricare altã motivaþie care l-ar putea conduce în viaþã.

145

Dragostea luiDumnezeu în

sufletul omuluieste de o sutã deori mai înaltã ºimai nobilã decât

oricare altãmotivaþie care l-ar

putea conduce în viaþã.

Puterea pasiunii

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Dupã ce prezenþa luiDumnezeu nu a mai fost pesteMuntele Horeb în Sinai, ce a mairãmas? Primul rãspuns îl gãsim înExod 21:5–6: o altã lege privindrobii. Un rob nu avea absolutniciun statut, niciun drept, dar oslugã avea dreptul sã-ºi pãrã-seascã stãpânul dupã ce perioadade slujire se încheia. Însã dacãsluga (bãrbat) se însura cu ofemeie din casa stãpânului, înmod legal nu-ºi putea lua cu elsoþia la încheierea contractului custãpânul sãu. El putea rãmâneîmpreunã cu soþia sa numai dacãdevenea rob al stãpânului sãupentru tot restul vieþii.

În plus, sluga care alegea sãrãmânã în serviciul stãpânului sãu, trebuia sã se supunãunei practici dureroase prin care primea un semn exterioral supunerii lui. El era apropiat de stâlpul uºii caseistãpânului sãu, unde acesta din urmã îi gãurea urechea cuo sulã. Sula era retrasã imediat, dar gaura rezultatãrãmânea ca un semn în exterior al faptului cã omul acela aales sã rãmânã cu stãpânul sãu.

Gaura rãmânea atât în ureche, cât ºi pe stâlpul uºii, ca ºicum omul ar fi spus: „Eu îmi iubesc soþia ºi m-am dat pemine însumi pentru ea, astfel cã mã pot dãrui ei.“

EPOPEEA DRAGOSTEI LUI DUMNEZEU

Ilustraþia cu sluga care devenea rob este o parabolã despreiubirea lui Dumnezeu pentru omenire. ªi Isus a fostpironit—de mâini ºi de picioare—pentru a-ªi rãscumpãra

146

O Evanghelie fãrãdragoste este ocontradicþie—o

mare fãrã apã, unsoare fãrã luminã,

miere fãrãdulceaþã.

Evanghelia nu esteîn cele din urmã

nimic altcevadecât expresia

dragosteinesfârºite a lui

Dumnezeu pentru noi.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Mireasa, Trupul Sãu—pe tine ºi pe mine (1 Corinteni 12:27;Efeseni 5:25–27). Marele Împãrat al universului S-a umilitpe Sine pânã la treapta de rob de dragul nostru. Cristos S-adat pe Sine pentru noi, pentru a ni se putea dãrui nouã.Dumnezeu este dragoste. La aceasta se rezumã totul.Acesta este motivul pentru care am fost nãscuþi: sã iubimºi sã fim iubiþi. A cunoaºte dragostea mai presus de oricedragoste este secretul mai presus de orice secret.Cunoscând aceastã dragoste, vei avea rãspusul adevãrat laîntrebarea: „Care este sensul vieþii?“ O Evanghelie fãrãdragoste este o contradicþie—o mare fãrã apã, un soarefãrã luminã, miere fãrã dulceaþã. Evanghelia nu este în celedin urmã nimic altceva decât expresia dragostei nesfârºitea lui Dumnezeu pentru noi.

De la Genesa la Apocalipsa, epopeea dragostei trece dinveºnicie în veºnicie: „Te iubesc cu o iubire veºnicã“, nespune Dumnezeu (Ieremia 31:3). Osea a auzit strigãtul luiDumnezeu. Israel pribegea în întunericul lungii nopþi aistoriei sale, ºi lui Osea i s-a îngãduit sã prindã ecoulsuferinþei divine. „Cum sã te dau Efraime? Cum sã tepredau Israele?... Mi se zbate inima în Mine, ºi tot lãuntrulMi se miºcã de milã“ (Osea 11:8).

Isus spunea cã El face doar ceea ce L-a vãzut pe Tatãlfãcând. Singura explicaþie care ni se dã despre faptul cãIsus vindeca bolnavii sau fãcea orice altceva, esteîntotdeauna aceeaºi: îi era milã. Dragostea întrupatã. Defapt, dragostea este legea dupã care se miºcã tot universul.

O NIAGARA DE DRAGOSTE

Nu cred cã vreun înger L-a întrebat vreodatã peDumnezeu de ce a creat niºte fiinþe ca noi, cu libertatea pecare o avem de a alege rãul ºi cu puterea de a-I frângeinima. Îngerii tânjesc sã cunoascã aceste lucruri. Oricare arfi fost durerea, Cristos trebuia sã Se reverse pe Sine ca o

147Puterea pasiunii

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Niagara de dragoste. ªi ce altceva ar fi putut fi mai bundecât ca aceastã revãrsare sã-i acopere pe cei care nu omeritau? Ce ar fi putut servi mai bine scopurilor Sale decâtduºmanii, cei rãi, opresorii ºi cei oprimaþi care cautã sã serãzbune? Aceºtia sunt cei pe care El i-a „înfiat în CelPreaiubit“ (Efeseni 1:6).

Iadul este un loc groaznic ºi misterios. Nu este unsubiect propus nouã pentru a ne amuza. Rostul nostru nueste sã-i balansãm pe oameni deasupra gurii iaduluipentru a-i vedea cum tremurã îngroziþi, doar pentru cãsunt duºmani ai neprihãnirii. De ce ni s-a mai spus atuncidespre acest posibil destin al pãcãtoºilor? Ni se vorbeºtedespre iad pentru a ni se stârni mila ºi, în special, pentrua-i avertiza ºi a ne îngriji de cei nepãsãtori.

EXPRESIA DRAGOSTEI DE PE CHIPUL LUI

Isus a vorbit despre iad mai mult decât oricine altcinevadin Biblie, ºi, de fapt, aproape tot ceea ce se spune despreiad în Scripturã este ceva spus de El. Aº dori sã fi auzitcum a vorbit El despre iad. Cum a spus: „Vai vouã...“,chiar fariseilor. Care a fost tonul vocii Sale, privireaochilor, gesturile care-I trãdau agonia pentru fãpturilemâinii Lui? Cu siguranþã, niciun actor nu le-ar puteaimita, pentru cã avertismentele Sale þâºneau dintr-o inimãde Dumnezeu, prea adâncã pentru a putea fi pãtrunsã.Numai dragostea Sa în vieþile noastre ar putea da vocilornoastre nemãrginita compasiune care a rãzbãtut încuvintele Sale.

DRAGOSTEA-MOTIVAÞIE

Dragostea a fost motivaþia Fiului lui Dumnezeu care L-adeterminat sã vinã printre noi. Sã privim la cuvintele atâtde cunoscute din Scripturã: „Pentru bucuria care-I erapusã înainte a suferit crucea, a dispreþuit ruºinea...“ (Evrei


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

12:2). Lingviºtii ne spun cã„pentru“ din „pentru bucuria“este o prepoziþie care ar putea fimai bine tradusã prin „în loc de“.Ideea aici nu este de „a cãutabucurie“, ci de „a jertfi bucurie“.Dupã episodul Crucii, El doar ªi-arecâºtigat statutul pe care îl aveadeja. El, Dumnezeul de trei oribinecuvântat, ªi-a schimbat coroa-na cu o cruce.

În Ioan 13:1 citim din nou cã venise timpul ca Isus „sãplece din lumea aceasta“. Dar El nu a plecat. În loc sãplece, a luat un ºtergar ºi a spãlat picioarele ucenicilor Sãi,ºi l-a lãsat pe Iuda sã-L vândã. A urcat apoi drumulCalvarului ºi a devenit o jertfã de ispãºire pentru toþi ceirobiþi de diavol. În acelaºi verset, Ioan ne explicã de ce afãcut El toate acestea: „...fiindcã îi iubea pe ai Sãi, care erauîn lume, i-a iubit pânã în capãt.“ Isus nu S-a întors la Tatãlcu lucrarea neterminatã. El a dat o nouã definiþiecuvântului „dragoste“ prin aceea cã a mers la Cruce.Înainte de Cruce, pentru dragoste nu a existat un criteriuadecvat de evaluare. Dupã Cruce, Crucea însãºi a devenitsingurul etalon de mãsurare a dragostei.

O ILUSTRARE A MILEI

Sunt fascinat de cuvântul „milã“ din Scripturã. Estesingurul cuvânt care este folosit doar când se face referirela Dumnezeu sau la Isus. Sensul lui este de „a simþi cu ceiîn nevoie“. Urmãtoarea relatare este o astfel de ocazie încare a fost folosit.

Era odatã un tatã care aºtepta ºi aºtepta, scrutând zarea(Luca 15:11–31). Unul dinte cei doi fii pe care îi aveapãrãsise casa pãrinteascã pentru a merge într-o þarã

149

El a dat o nouãdefiniþie

cuvântului„dragoste“ prin

aceea cã a mers laCruce.

Puterea pasiunii

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

îndepãrtatã sã ducã o viaþã de plãceri. Nechibzuit bãiat!Tatãl acela era o imagine a Tatãlui nostru ceresc. Zi de zitatãl privea de-a lungul drumului pe care bãiatul sãu ar fiputut reveni într-o zi. Când acest moment minunat avenit, tatãl a alergat, ºi a alergat.

Dragostea l-a mânat pe acel tatã sã alerge înîntâmpinarea fiului sãu ºi sã-l cuprindã în braþe, sã nu-lmai lase, înainte ca acesta din urmã sã se mai poatãrãzgândi ºi sã se întoarcã de pe drumul care îl ducea sprecasã. Pentru fiecare pas fãcut de fiu, tatãl a fãcut zece!

Ce relatare! Cea mai extraordinarã care a fost spusãvreodatã, cu excepþia celei despre Isus însuºi. Existã atâteasemnificaþii în ea! De exemplu, fiul acela pãzise porcii, ºis-a întors acasã în hainele cu care fãcuse aceastã muncã,pentru cã nu avea altele, haine murdare care mai pãstrau

mirosul înþepãtor de cocinã. Dartatãl „a cãzut pe grumazul lui ºil-a sãrutat mult“—l-a îmbrãþiºatpe acel netrebnic rãu mirositor!Un sentiment profund de milã aînvins aversiunea.

DRAGOSTEA RESTABILEªTERELAÞIILE

Nu este surprinzãtor cã fiul maimare nu l-a recunoscut pe acestvagabond nespãlat? El i-a spustatãlui sãu, cu sarcasm: „Acest fiual tãu...“ Rãspunsul pe care l-aprimit a fost: „Acest frate al tãu...“Dragostea restabileºte toaterelaþiile. Aceasta este Evanghelia.Fratele mai în vârstã l-a acuzat pecel mai tânãr cã ºi-a risipit banii cu

150

A fost miºcat demilã. Ceea ce asimþit El atuncinu a fost doar

condescendenþã,atitudinea Lui nu a fost doar

una caritabilã. Afost instinctul

irezistibil al uneimame sau al unuitatã care-ºi apucãcopilul pentru a-lsmulge din faþa

pericolului.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

femeile desfrânate. Dar pe tatã nul-a interesat dacã aceastã acuzaþieera falsã sau adevãratã. El n-a vrutsã ºtie ce pãcate fãcuse fiul lui maimic. El a vãzut doar starea jalnicãîn care se gãsea acesta. În faþa luise gãsea un om pierdut, care aveanevoie de dragoste pentru a maiputea trãi. Trecuse mult timp, darpânã la urmã s-a întors. Aceastaera tot ce putuse face fiul risipitor,sã se întoarcã, ºi acum tatãl sãu îlierta. ªansa pentru reabilitarefusese folositã. Iar nouã ne-arãmas Evanghelia, în care putemvedea ce înseamnã mila.

Am înþeles aceastã istorisire maibine când mi-am dat seama cãacest cuvânt, „milã“, implicã oreacþie fizicã. Adesea, cândsuntem strãbãtuþi sau cuprinºi deun sentiment rãmânem ºocaþi îninteriorul nostru, se întâmplã cevacu organele noastre interne.Spunem: „Mi s-a întors stomaculpe dos“, sau „Inima bãtea sã-misarã din piept“. De un astfel de sentiment a fost cuprinsIsus când ni se spune ca „a vãzut gloatele“. A fost miºcat demilã (Matei 9:36). Ceea ce a simþit El atunci nu a fost doarcondescendenþã, atitudinea Lui nu a fost doar unacaritabilã. A fost instinctul irezistibil al unei mame sau alunui tatã care-ºi apucã copilul pentru a-l smulge din faþapericolului. Într-un sens, Isus nu a putut sau nu a vrut sãse salveze pe Sine. „Pe alþii i-a mântuit, iar pe Sine nu Sepoate mântui“ (Matei 27:42).

151

Adevãrul este cãIsus a simþit o

atracþieirezistibilã—carepânã la urmã s-a

dovedit a-I fifatalã—faþã de cei

nãpãstuiþi.Atracþia aceasta

L-a dus la moarte,dar aceasta nu acontat pentru El.A vrut sã aducã

atingerea Luivindecãtoare

tuturor vieþilordistruse,

indiferent cât L-arfi costat.

Citim asta înochii lui Isus.

Puterea pasiunii

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Numai ºi numai aceasta conteazã când este vorbadespre preocuparea Lui pentru tot ceea ce era suferinþãfizicã în oameni, pentru oceanul de boli atât de mult timpacceptate ca un dat inalterabil al vieþii, iar uneori vãzutechiar ca o judecatã a lui Dumnezeu. Este fãrã îndoialãadevãrat cã multe lucruri au fost puse în luminã prinminunile de vindecare fãcute de Cristos: slava luiDumnezeu, adeverirea calitãþii Lui divine de Fiu al luiDumnezeu. Dar nu acesta a fost motivul pentru care El avindecat. Scopul lui în vindecare a fost sã vindece, pur ºisimplu. Nu cânt la pian pentru a dovedi cã am degete, deºiaceasta este adevãrat, ci pentru cã îmi place muzica. Scopulmuzicii este muzica. Scopul bunãtãþii este bunãtatea.Consecinþele sunt simple efecte colaterale, absolutincidente.

Ce-ar fi putut câºtiga Isus din faptele Sale de milã? El nule-a fãcut cu gândul la propriul Sãu câºtig. De ce a mers Ella Betesda, printre acei oameni nãpãdiþi de boli, ca niºteepave abandonate undeva pe un þãrm uitat? De ce atrebuit El sã meargã la Nain tocmai când pe acolo treceaun cortegiu funerar, sau în oricare alt loc, sau de ce atrebuit, la urma urmei, sã vinã pe pãmânt? Pentru El nuera niciun câºtig. Adevãrul este cã Isus a simþit o atracþieirezistibilã—care pânã la urmã s-a dovedit a-I fi fatalã—faþã de cei nãpãstuiþi. Atracþia aceasta L-a dus la moarte,dar aceasta nu a contat pentru El. A vrut sã aducãatingerea Lui vindecãtoare tuturor vieþilor distruse,

indiferent cât L-ar fi costat. Citimasta în ochii lui Isus: mulþimileerau ca o turmã fãrã pãstor, ºiatunci când a vãzut gloata mare „Is-a fãcut milã de ea, ºi a vindecatpe cei bolnavi“ (Matei 14:14).

Apoi El ªi-a chemat ucenicii ºii-a trimis sã facã o lucrare

152

Dumnezeu este unfoc mistuitor.

El este întru totuldragoste,

un cuptor carearde pentru

creaturile Lui.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

asemãnãtoare. Lucrarea Sa—aceea de a arãta milã—adevenit lucrarea lor. Acum mila Sa ajungea la oameni prinucenicii Sãi. Dar au simþit ei lucrul acesta? Noi l-am simþit?Ucenicii s-au întors exaltaþi pentru cã descoperiserã cãaveau putere ºi cã demonii le erau supuºi (Luca 10:17). Ein-au vorbit despre oamenii care fuseserã eliberaþi ºi nu aumenþionat satisfacþia pe care le-ar fi dat-o faptul cãfuseserã oameni care în urma lucrãrii lor au fost eliberaþi.

Dacã noi suntem dezamãgiþi când cei nenorociþi rãmânpe mai departe nenorociþi, la fel este ºi Isus. De fapt, nune-am simþi aºa deloc dacã nici El nu S-ar fi simþit aºa,pentru cã El ne-a fãcut în acest fel. El vindecã pentru adiminua consecinþele pãcatului, ºi iartã ºi pãcatele, pentruacelaºi motiv pentru care mântuieºte. El nu ar putea fisatisfãcut în niciun alt mod. Satisfacþia profundã pentruDomnul este sã iubeascã, sã poarte de grijã, sã mântuiascã,sã vindece. ªi El toate acestea le face dezinteresat.

UN CUPTOR AL DRAGOSTEI

Dumnezeu este un foc mistuitor. El este întru totuldragoste, un cuptor care arde pentru creaturile Lui.Oriunde mergem cu Evanghelia, trebuie sã o facem pentrucã ne pasã. Nu trebuie sã vindecãm de dragul de a vedeaminuni. Dumnezeu nu este un dumnezeu al spectacolului.El nu a venit pe pãmânt sã-ªi facã un nume. Dacã afãcut-o, cei pentru care a venit n-au avut pentru El decât ocruce ºi câteva piroane.

El a fãcut copacii, ºi oamenii i-au dezbrãcat defrumuseþea lor ºi i-au transformat într-o cruce urâtã pecare apoi L-au înãlþat spre a-ºi bate joc de El. El a creatomul, ºi astfel l-a creat ºi pe Iuda Iscarioteanul. Lemnulcare L-a purtat, piroanele care L-au strãpuns, Iuda care L-avândut—El pe toate le-a fãcut la început, ºtiind foarte binela ce vor fi folosite. Dar El totuºi a fãcut copaci ºi totuºi a

153Puterea pasiunii

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

fãcut fier pentru a-i fi de folos omului, indiferent de ceurma sã-L coste pe El.

DRAGOSTE NEJUSTIFICATÃ

Propria noastrã motivaþie trebuie sã fie motivaþia Lui.Dragostea lui Dumnezeu revãrsatã în inimile noastre prinDuhul Sfânt face aceasta posibil. El vrea ca noi sã-i iubimpe alþii. Pot exista motive incorecte în spatele lucrãriinoastre. La sfârºit, lucrarea noastrã va fi încercatã prin foc,ºi ceea ce vom fi fãcut pentru eul nostru va fi doar lemn,fân, trestie, în loc de aurul, argintul ºi pietrele scumpe aledragostei (1 Corinteni 3:12–13).

Jinduieºti cumva dupã minuni sau manifestãriextraordinare? Existã „vânãtori de draci“ care doar aceastafac: cautã ocazii de a se da în spectacol. Doreºti sã fiicunoscut ca un om al rugãciunii, sau al credinþei sau alsuperspiritualitãþii? Despre astfel de oameni Isus spune cãºi-au primit deja rãsplata (Matei 6:2).

Dragostea nu poate avea motive. Ea este absolutã. CândDumnezeu a vorbit lui Israel, El le-a spus cã îi iubea fãrãniciun motiv. Nu i-a iubit pentru cã ar fi fost o marenaþiune; Israel era mai mic chiar decât popoarele careurmau sã fie scoase din Canaan. Domnul le-a spus cã îiiubea pentru dragostea Lui pentru ei—ºi în aceasta nu eraabsolut niciun motiv! Motivul pentru dragoste estedragostea, care este Însuºi Dumnezeu (Deuteronom7:7–8). Dragostea nu este Dumnezeu, dar Dumnezeu estedragoste.

Isus mã uimeºte. El l-a vindecat pe omul de lascãldãtoarea Betesda, dupã care a plecat fãrã sã spunãnimãnui cine era. Ce câºtig I-a adus acea vindecare? Niciglorie, nici renume—de fapt, I-a adus numai durere ºiprigonire (Ioan 5). El l-a condus pe un om surd afarã din


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

sat pentru ca nimeni sã nu-L vadãcum face minunea. A fãcut la felcu un orb. I-a vindecat ºi pe alþii ºile-a spus sã nu spunã nimãnuiniciun cuvânt. Existã o singurãexplicaþie pentru întreaga Salucrare, ºi aceasta este cã El i-aiubit pe oameni.

MILA PROFUNDÃ

Este posibil sã facem ceea ce a fãcut Cristos, dar numai înmãsura în care avem în noi mila Sa. Vreau sã maimenþionez un ultim lucru care m-a impresionat. De ce aplâns Isus la mormântul lui Lazãr? M-am gândit: „ªtia Elsigur cã urma sã se producã acea minune extraordinarã, oînviere? S-ar fi cuvenit sã aibã o faþã care sã radieze debucurie.“ În loc de aºa ceva, citim cã Isus „S-a înfiorat înduhul Lui, ºi S-a tulburat“. ªi chiar a plâns. Atunci evreii auzis: „Iatã cât îl iubea de mult!“ Atunci „Isus S-a înfiorat dinnou în Sine ºi S-a dus la mormânt“ (Ioan 11:33–38).

De ce? Rãspunsul este cã Isus a vãzut în acel evenimentdureros agonia tuturor celor pierduþi. Moartea nu l-aafectat doar pe prietenul Lui, Lazãr. Tulburarea ºi lacrimileLui nu erau expresia doar a sentimentelor de care a fostcuprins ca orice om pus în faþa pierderii cuiva drag. „El nua avut lacrimi pentru propria Lui suferinþã, dar pentrumine a avut sudori de sânge“, scria compozitorul CharlesH. Gabriel. În acel moment Isus a vãzut toateînmormântãrile de pe pãmânt ºi pe împãratul terorii carebântuie cu moartea printre oameni. Faptul cã a coborât încavernele morþii ºi a învins-o s-a datorat tocmai acesteimile uriaºe, nemãrginite pe care a avut-o pentru om.

Aceasta este Dragostea, Evanghelia ºi ceea ce pe noi, caBisericã, trebuie sã ne preocupe în exclusivitate. Aceastaeste Evanghelia pe care o aºteaptã lumea.

155

Este posibil sãfacem ceea ce a

fãcut Cristos, darnumai în mãsuraîn care avem în

noi mila Sa.

Puterea pasiunii

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Capitolul 11

Neprofesionistul uns

Existã o istorisire biblicã pe care, copii fiind, am auzit-ode nenumãrate ori. Am auzit-o de atâtea ori, încât amajuns sã o privim doar ca pe o poveste pentru copii, dar eaconþine câteva dintre cele mai importante cuvinte ale luiDumnezeu din toatã Scriptura. Este istorisirea despreconfruntarea dintre David ºi uriaºul luptãtor Goliat, aºacum o gãsim relatatã în 1 Samuel, capitolul 17.

Noi nu trebuie sã uitãm cã nu învãþãm lecþiile luiDumnezeu doar cu capul. Coeficientul nostru deinteligenþã nu are nimic de-a face cu spiritualitateanoastrã. David a descoperit adevãrurile lui Dumnezeu casimplu bãiat. El a fost unul dintre geniile spiritualeinspirate ale lui Dumnezeu. Existã în aceastã relatareuimitoare privind fapta lui David în Valea Elah, câtevaadevãruri generale. Aici se gãsesc elementele-cheie caresunt tocmai lãncile ºi sãbiile necesare în rãzboiul spiritual.Avem în acest cunoscut episod biblic o ilustrare a lucrãrii ºia luptei creºtinului. Tot aici avem ºi adevãrurile prin carebiruinþa în aceastã luptã este posibilã. Ele nu au fostsecretele lui David, ci sunt secretele Dumnezeului oºtirilor.

Nu pretind cã aceste lucruri sunt greu de identificat.Totuºi, doar a numi factorii implicaþi nu este suficient. Potface lucrul acesta chiar acum. Puterea lui David a stat îndouã elemente la fel de importante: credinþa ºi ungerea.Dar nu putem sã lãsãm totul în acest punct.

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Pot fi identificate patru categorii de oameni în aceastãrelatare, ºi eu voi face aceasta în continuare:

Neprofesionistul uns—DavidProfesioniºtii neunºi—luptãtorii fricoºi ai lui Israel

Fostul uns—împãratul SaulProfesioniºtii care nu au nimic în comun cu ungerea—

Goliat ºi filistenii.

NEPROFESIONISTUL UNS

David nu a fost un luptãtor profesionist, dar a fost un omuns. El nu aparþinea armatei lui Israel. Nu a avut nimic încomun cu aceasta. În Scripturã se insistã asupra acestuiaspect. Ocupaþia sa era una domesticã, aceea de a pãstoriturma tatãlui sãu. El a venit la rãzboi fãrã sã fie chemat, unact de o îndrãznealã care i-a uimit pe mulþi. Dar ungereape care o primise de la Domnul a fost pentru el autoritateasã facã ceea ce a fãcut. În realitate, David venise sãîmplineascã voia tatãlui sãu ºi sã aducã ceva de mâncarefraþilor sãi mai mari din tabãrã.

Uimitor, unsul David era în acest punct un comisionar—un comisionar uns. Unºii lui Dumnezeu trebuie sã fie gatasã fie comisionari. Dacã suntem credincioºi în lucrurilemici, Dumnezeu ne va face stãpâni peste mult mai multelucruri. Ungerea lui Dumnezeu poate sta peste cei maiumili dintre lucrãtorii Sãi.

Probabil, David nu mai vãzuse niciodatã înainte de aveni în Valea Elah o luptã sau un câmp de luptã. El a venitcu o viziune, ca uns al Domnului, ºi cu o nemãrginitã cre-dinþã în Dumnezeu. Printre bãrbaþii din armata lui Israel elnu a gãsit decât luptãtori fricoºi. Credinþa în victorie lipseaîn mod evident din spiritul întregii armate. David a simþitaceastã durere ºi disperare de care era cuprinsã întreagaarmatã.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Chiar în momentul în care ºi-adeschis gura sã punã o întrebare,David s-a lovit de fratele lui celmai mare, Eliab. David era unbãiat de 17 ani, pe când Eliab eraun luptãtor profesionist, avea ungrad în ierarhia militarã. Eliab eraînsã ºi omul pe care Samuel nu-lunsese. Era un profesionist neuns.El reprezenta întreaga armatã deprofesioniºti neunºi, ºi cine ºtiecâþi nu cred astãzi cã fac parte dinarmata lui Dumnezeu! Întâm-plãtor, Eliab avea credinþã, de unanumit fel, dar despre aceastavom vorbi mai târziu.

Nu se putea sã nu se ajungã lafricþiuni între cel uns ºi cei neunºi.David era ca un ºmirghel pentruEliab, îl irita. Vreau sã arãt câtevadiferenþe între cele douã categoriide oameni, reprezentate una deDavid, cealaltã de Eliab.

PUNCTE DE DIFERENÞÃ ÎNTRE CEL UNS ªI CEL NEUNS

David l-a vãzut pe Goliat ºi a auzit blestemele care i-au ieºitpe gurã. Eliab a ascultat cu o inimã cuprinsã de fricã.Totuºi, cu David s-a întâmplat ceva diferit. UngereaDomnului care era peste el a început sã-l încãlzeascã. Înacelaºi moment, inimile rãzboinicilor profesioniºti ai luiIsrael au îngheþat de fricã. Aceasta a fost întotdeauna odeosebire clarã între cele douã categorii de oameni, ºi la feleste ºi astãzi. Ungerea dã îndrãznealã, fãcându-i peoameni sã nu le fie fricã. Ungerea este elementul prin care

159

Eliab s-a pusmental alãturi deGoliat pentru a secompara cu el ºi

l-a vãzut pe acestaca pe un uriaºînfricoºãtor. Încontrast cu el,

David era un omal credinþei active,

ºi tot mental l-acomparat pe

Goliat, dar nu cusine, ci cu

Dumnezeul luiIsrael, ºi astfel i-a

putut vedea pefilisteni ca peniºte muºte.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

credinþa care arde se deosebeºte de credinþa academicã.Vreau sã vã previn: credinþa unuia îl va irita întotdeaunape celãlalt. Sã nu fiþi surprinºi. Este aceeaºi veche poveste.

Fãrã îndoialã cã Eliab avea de partea sa raþiunea. Aceastaînsã nu l-a ajutat la altceva decât la a cântãri forþeleisraeliþilor ºi ale filistenilor. A vãzut astfel cã israeliþii erauslabi, lipsiþi de ajutor. Eliab putea sã facã aprecieri privindlupta din punctul de vedere al unui profesionist ºi a vãzutcã Israel nu avea nicio ºansã sã învingã. Acest ofiþerprofesionist s-a pus mental alãturi de Goliat pentru a secompara cu el ºi l-a vãzut pe acesta ca pe un uriaºînfricoºãtor. În contrast cu el, David era un om al credinþeiactive, ºi tot mental l-a comparat pe Goliat, dar nu cu sine,ci cu Dumnezeul lui Israel, ºi astfel i-a putut vedea pefilisteni ca pe niºte muºte. Nu este uimitor ce rezultã cândsunt puse în contrast credinþa ºi frica? David ºtia cã-L arepe Domnul de partea sa, ºi a simþit o înflãcãrare ºi oindignare sfântã în suflet. Acest lucru a fost posibil datoritãungerii care i-a dat puteri necunoscute de alþii. Ochiiinteriori ai credinþei sale erau aþintiþi asupra lui Iehova.Ungerea lui Dumnezeu de peste el l-a fãcut înfometatdupã biruinþã, dornic sã termine cu cel care lua Numele

Domnului în deºert. El a fãcut maimult decât doar sã spere ºi sã seroage. Ungerea aceea era „garan-þia” lucrurilor care aveau sã seîntâmple.

Pe câmpul de bãtãlie al cre-dinþei nu este necesar nici mãcar„sã-þi studiezi duºmanul“, cumspun unii. Este adevãrat cã în 1Samuel 17 ni se face o descriereamãnunþitã a armelor ºi a armuriilui Goliat, indicându-se chiargreutatea ºi dimensiunile fiecãrei

160

Chiar dacã Goliatar fi fost de o sutã

de ori maiputernic decât era,aceasta nu l-ar fi

influenþat sauintimidat pe

David—el ºtia cãDumnezeul sãuputea face orice!


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

piese. Totuºi David, unsul nepro-fesionist, nu s-a arãtat preocupatde aceste detalii; profesioniºtiineunºi au fost cei care le-auacordat atenþie. Aceasta era dinpartea lor o dovadã a priceperiilor strategice, dar nu i-a ajutat laabsolut nimic. Chiar dacã Goliatar fi fost de o sutã de ori maiputernic decât era, aceasta nu l-arfi influenþat sau intimidat peDavid—el ºtia cã Dumnezeul sãuputea face orice!

Eliab era cu siguranþã un om ager, priceput. El îl impre-sionase chiar pe Samuel, profetul. La început Samuel acrezut cã acest om va fi un împãrat adevãrat, dar Domnuli-a spus: „Nu te uita la înfãþiºarea ºi la înãlþimea staturii lui,cãci l-am lepãdat“ (1 Samuel 16:7). De ce? Vom vedea.

Din punct de vedere omenesc, David nu merita sã fieluat în seamã. Era cel mai tânãr, doar un adolescent dornicde aventuri. Acel tip de adolescent cãruia am ezita sã-idãm în mâini pânã ºi cartea de cântãri. Dar Domnul aspus: „Scoalã-te ºi unge-l, cãci el este!“ Un bãieþandrunecunoscut, cu faþa îmbujoratã, din seminþia lui Iuda.Roºeaþa din obrajii lui se potrivea viitoarei lui posturi,aceea de împãrat al lui Israel, deoarece roºie era ºi piatrapreþioasã de pe pieptarul marelui preot, piatrãsimbolizându-l pe Iuda.

Trecerea de care David s-a bucurat în faþa lui Dumnezeunu a devenit însã niciodatã trecerea lui ºi în faþa celor ºaptefraþi ai sãi neunºi. Acum, pe câmpul de bãtãlie, Eliab avorbit în numele tuturor când l-a întrebat cu mânie peDavid: „Cui ai lãsat acele puþine oi în pustie?“ David nu-ºipãrãsise însã turma, fãrã sã-i pese de ea. O lãsase în

161

Întreaga armatã a lui Israel l-aconsiderat pe

David un strãin,dar el, cu toateacestea, a fostprietenul luiDumnezeu.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

mâinile unui paznic. Ungerea lui Dumnezeu nu-i permitenimãnui sã-ºi neglijeze datoriile ce-i revin. David a fost unom dupã inima lui Dumnezeu, care a împlinit toatã voialui Dumnezeu, chiar în treburile obiºnuite, de fiecare zi.David, unsul neprofesionist, nu putea fi necãjit detertipurile mizerabile ale lui Eliab—acestea erau pentru elirelevante, niºte nonsensuri.

Ungerea Duhului Sfânt de peste el ajunsese acum lapunctul de fierbere. Pentru a folosi o ilustraþie modernã:credinþa lui David era ca un motor de maºinã de formulãîn funcþiune, ºi ungerea lui Dumnezeu ca ºi un turbocom-presor pentru acest motor. David trebuia sã tragã frâna demânã, ceea ce a ºi fãcut, pentru a nu sãri la duºman prearepede. El nu a mai þinut seama de nicio regulãprotocolarã. Dacã nu se gãsea nimeni sã-l înfrunte peGoliat, atunci o va face el, un nimeni. O va face în NumeleDomnului, pentru cã ºtie cã Dumnezeul lui Israel nu vaputea sta cu mâinile încruciºate! Întreaga armatã a luiIsrael l-a considerat pe David un strãin, dar el, cu toateacestea, a fost prietenul lui Dumnezeu.

FAÞÃ ÎN FAÞÃ CU FOSTUL UNS

Se prea poate ca David sã fi întrecut mãsura punând subsemnul întrebãrii strategia armatei. Dar, pânã una alta, s-avãzut în cortul împãratului Saul. Probabil la mijloc era o

neînþelegere, dar el ºi-a spus cãvenise timpul ca cineva sã-lînfrunte pe campionul din Gat.Ungerea care era peste David, maimult decât credinþa lui, l-a fãcut sãvorbeascã.

David l-a privit pe Goliat ca pepropriul lui duºman, nu doar cape un obiectiv pe care o armatã

162

Fostul unsdevenise liderul

de opinie al celorneunºi—ºi nimicnu este mai fatal

decât aceastãcombinaþie.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

ºi-l propune sã-l cucereascã într-o zi. În faþa lui se afladuºmanul de moarte al fiecãrui bãrbat, copil, al fiecãreifemei din þarã. A scãpa de el era treaba fiecãruia, indiferentdacã fãcea sau nu parte din armatã.

Acest lucru este adevãrat despre diavol astãzi. Împãrãþialui Dumnezeu nu poate fi dusã înainte numai de cãtre pro-fesioniºti plãtiþi din banii bisericilor. Este nevoie ºi deneprofesioniºti unºi. Diavolul este o ameninþare pentruoricine.

Pentru o bãtãlie este nevoie de provizii ºi bani, ºi Davida adus câte ceva din acestea. Dolarii totuºi nu pot înlocuidedicarea. Dar David nu mai putea sta fãrã sã facã nimic.Pentru ce fusese el uns? Fiecare ºtia cã trebuie fãcut ceva,dar cine sã o facã? Mâini nerãbdãtoare l-au împins peDavid înainte. Fãrã îndoialã cã Goliat îl va face praf, darpoporul lui Dumnezeu va fi scos din impas. Un nimeni caDavid nu conteazã. S-ar putea socoti cã a fost oferit ca mielde jertfã. Apoi Israel putea începe bãtãlia adevãratã,importantã. Sã intrãm acum în cortul lui Saul ºi sã vedemce se întâmplã acolo.

Lui Saul ºi generalilor sãi li s-a pãrut în mod clar cã e oglumã când un bãieþandru necopt de la þarã a venit ºi s-aoferit sã fie apãrãtorul lui Israel. Dar fapt este cã, atuncicând Samuel l-a uns pe bãiatul-pãstor David, împãratulSaul a devenit fostul uns al Domnului. Acum, unsul ºifostul uns se aflau faþã în faþã. Saul a zâmbit când l-a vãzutpe David. Dar David fremãta sub ungerea puternicã aDuhului Sfânt. Fostul uns devenise liderul de opinie alcelor neunºi—ºi nimic nu este mai fatal ca aceastãcombinaþie. Saul a spus: „Nu poþi lupta cu Goliat! ªtii tuîmpotriva cui mergi? Ai vãzut cât de mare este? Nu ºtii nicicel mai elementar lucru despre luptã. Goliat a fost unrãzboinic toatã viaþa lui.“

163Neprofesionistul uns

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Întotdeauna au fost ºi vor fi din aceia care îi vor împingepe alþii afarã sau din aceia care vor încerca sã-i împingã pealþii înãuntru pentru a face ceea ce lor nu le convine sãfacã. Eliab a încercat sã-l „îngheþe“ pe David, dar focul nupoate fi îngheþat. Saul a vrut ca David sã meargã sã luptecu uriaºul în locul lui. Dacã armata ar fi trebuit sã-ºi aleagãprin vot comandantul, 99,9 % ar fi votat împotriva luiDavid—spun 99,9 % pentru cã cred cã David ar fi votatpentru el însuºi—dar David nu ar fi vrut sã fie ales în moddemocratic, ºi nici nu-ºi dorea faimã. Isus a spus: „Cumputeþi crede voi, care umblaþi dupã slava pe care v-o daþiunii altora?“ (Ioan 5:44).

FOSTUL UNS

Acum, conducãtorul tuturor foºtilor unºi este Fostul Uns,Satana, care odatã era „un heruvim ocrotitor, cu aripileîntinse“. Faptul acesta este impresionant, ºi despre elputem citi în Ezechiel 28:14–17:

„Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; tepusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, ºiumblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fostfãrã prihanã în cãile tale, din ziua când ai fost fãcut,pânã în ziua când s-a gãsit nelegiuirea în tine... Þi s-aîngâmfat inima din pricina frumuseþii tale, þi-ai stricatînþelepciunea cu strãlucirea ta. De aceea te arunc pepãmânt, te dau priveliºte împãraþilor.“

ªi Isaia scrie:

„Cum ai cãzut din cer, Luceafãr strãlucitor, fiu alzorilor!... Tu ziceai în inima ta: «Mã voi sui în cer, îmivoi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelelelui Dumnezeu... voi fi ca Cel Preaînalt»“ (Isaia 14:12–14).


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Într-adevãr, într-un anumit sens, putem spune cãdiavolul a avut credinþã. Potrivit lui Iacov, „ªi dracii cred...ºi se înfioarã“ (Iacov 2:19). Dar ungerea s-a depãrtat deSatana ºi a lãsat doar coaja rea din ceea ce-a fost odatã ofiinþã strãlucitoare.

Acum, împãratul Saul era o reflecþie jalnicã a aceleiaºicondiþii. La fel cum Satana L-a urmãrit pe Isus pentru a-Lucide, Saul, nu peste mult timp, îl va urmãri pe unsulDavid. În ambele cazuri, miza era o împãrãþie. Fostul unsîl va prigoni întotdeauna pe unsul Domnului. Satana aconsiderat ca un lucru de apucat sã fie deopotrivã cuDumnezeu (vezi Filipeni 2:6), dar Isus, care „avea chipullui Dumnezeu“, nu a avut aceastã atitudine. „Ci“, continuãapostolul Pavel, „S-a dezbrãcat pe Sine Însuºi... S-a fãcutascultãtor pânã la moarte, ºi încã moarte de cruce. Deaceea ºi Dumnezeu L-a înãlþat nespus de mult, ºi I-a datNumele, care este mai presus de orice nume“ (Filipeni2:7–9). Glorie fie-I adusã lui Dumnezeu pentru Isus!

Când David l-a întâlnit pe Saul, era neînfricat. Cusiguranþã nu luptase niciodatã cu un rãzboinic de profesie,dar luptase cu fiarele sãlbatice ºi de pradã care tot timpuldãdeau târcoale turmei lui. Un urs ºi un leu veniserã sãprade turma, dar ºi-ar fi dorit sã nu fi existat când l-auîntâlnit pe David. Goliat era o maºinã de rãzboi în toatãputerea cuvântului, un adevãrat tanc uman, dar în ochii luiDavid nu a fost decât o þintã prea mare pentru a nu finimeritã, ºi, cu Dumnezeu, David s-a simþit ca o întreagãarmatã gata de luptã.

„Cu Tine mã nãpustesc asupra unei oºti înarmate, cuDumnezeul meu sar peste un zid întãrit“ (Psalmul18:29).

Pentru David doar Dumnezeu conta—Dumnezeu saunimic. ªi faptul cã Goliat a provocat pe poporul lui


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Dumnezeu a fost spre gloria lui Dumnezeu. Goliat arun-case mãnuºa nu oamenilor sau armatei lui Israel. Elocãrâse oºtirea Dumnezeului celui viu“ (1 Samuel 17:36).Aceasta a fost greºeala lui Goliat—o greºealã care, aºa cums-a dovedit, a fost doar cu puþin mai periculoasã decât odurere de cap, pentru cã el ºi-a pierdut capul. Tot ceea ce atrebuit sã facã David a fost—ei bine, pur ºi simplu ceea cetrebuia fãcut. Dumnezeu l-a ajutat pe David sã biruie.Credinþa i-a spus cã poate, ºi ungerea i-a mãrit nerãbdareasã o facã.

ARMURA LUI SAUL

Acum, cel care ar fi trebuit sã lupte cu Goliat era Saul. Nise spune despre el cã era cu un cap mai înalt decât cei maiînalþi bãrbaþi din Israel. Pe lângã aceasta, el era împãratul,cel care primise ungerea din partea Domnului. ªi mai eraacolo ºi puternicul Abner. Amândoi însã l-au lãsat peDavid sã meargã sã-l înfrunte pe uriaº. De fapt, primullucru pe care Saul l-a fãcut, aºa cum fac adeseaprofesioniºtii neunºi, a fost sã-l ironizeze pe acest fecior deþãran care credea cã Dumnezeu îi putea da victoria înlupta cu cel mai puternic rãzboinic al armatei filistene. Înochii lui Saul, David era un naiv. David, un eliberator?Suna atât de absurd!

Deci, împãratul Saul a zâmbit, a fãcut cu ochiul bravilorsãi generali, ºi i-a oferit lui David spre folosinþã propria luiarmurã, armura împãrãteascã. Situaþia era comicã. Cum arfi arãtat David, care-i ajungea lui Saul pânã la brâu,defilând prin faþa celor douã armate în acel echipament încare se pierdea cu totul?

Mai întâi, platoºa de piele. Umerii acesteia, cu straturi depiele ºi aramã, depãºeau fiecare umerii lui David cuaproximativ 18 centimetri, îngropându-l pur ºi simplu.Zaua îl trãgea în jos. Cu coiful de aramã al lui Saul pe cap,


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

când întorcea capul într-o parte,numai acesta se întorcea, nu ºicoiful. Mãrimea brâului lui Saulera aproximativ 112 cm., pe cândDavid purta aproximativ 74 cm.

Sabia lui Saul era atât de lungã,încât David o târa dupã el pepãmânt, putându-se împiedica înea. Goliat ar fi murit, cu siguranþã—de râs!

CÂND UNGEREA FIERBE...

Care trebuie sã fi fost reacþia luiGoliat? „Daþi-mi un om“, a strigatel (1 Samuel 17:10). El aºteptarãspunsul lui Israel. Omul pe careIsrael urma sã-l trimitã împotrivalui trebuia sã fie cel mai puternicrãzboinic al lor, credea el. ªi, însfârºit, eroul apãru, ieºind dinrândurile puternicilor rãzboiniciai lui Israel. Cu siguranþã, lui Goliat nu i-a venit sã-ºicreadã ochilor când, în vacarmul fãcut de ambele armate,un þângãu în sandale ºi în haine de pãstor se îndrepta spreel peste câmp. Armele lui erau niºte toiege ºi o praºtie.Goliat s-a gândit cã aceasta era o insultã studiatã. Cecredea Israel? Cã vânau doar un câine, de-au trimisîmpotriva lui un puºti cu toiege ºi cu o praºtie?

Prin însãºi faptul cã era acolo, credinþa lui David era evi-dentã. Dar ºi Goliat se împotrivea Însuºi Duhului luiDumnezeu. Invizibilã în inima bãiatului-pãstor, ungerea aînceput sã fiarbã.

Nu mai putea fi vorba sã dea înapoi. Sã remarcãm cã 1Samuel 17:48 spune cã David „a alergat“ spre uriaºul

167

Nu greºiþi sãînlocuiþi credinþacu îndrãzneala, ºi,nu uitaþi, pentru a

face lucrul luiDumnezeu, trebuie

sã aveþi ungereaLui. Nu este doar

o coincidenþãfaptul cã singurul

credincios dintoatã armata care

s-a nãpustitasupra duºma-nului a fost cel

care avea ungerealui Dumnezeu.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

filistean, ca o sãgeatã trasã din arcul Dumnezeului CeluiAtotputernic. Profesioniºtii neunºi priveau scena dintr-opoziþie sigurã, la adãpost.

Goliat a rãcnit cu o voce rãguºitã un avertisment laadresa lui David. În contrast i-a rãspuns vocea dulce acântãreþului din Israel, care mai târziu îl va liniºti pe Saulcel cuprins de crize. Probabil cã Eliab sau alþi bãrbaþidispreþuitori vor fi strigat: „Cântã-i David—s-ar putea sãplângã ºi sã meargã acasã.“ Cuvintele nu l-au liniºtit peGoliat.

Totuºi zecile de mii ai lui Israel erau în picioare, privindºi strigând. Rãzboinicii strigau tare. La aºa ceva erau buni.Lovindu-ºi lãncile de scuturi, au reuºit sã facã un tãrãboinemaipomenit. Dar Goliat era unul din acei încãpãþânaþicãrora nici prin gând nu le trece sã cedeze.

Gândiþi-vã puþin: dacã era o chestiune de credinþã,putem spune cã toatã oºtirea a avut credinþã. David nucredea cu nimic mai mult decât credeau ei. Ei aveauChivotul Legãmântului. ªi nu numai atât, Israel erapoporul ales al lui Dumnezeu. Ei cântau despre aceasta.Cântau chiar un psalm în care cuvintele erau: „DomnulAtotputernic în luptã“. Ei bãteau ritmul acestor cântãriîncât pãmântul se cutremura sub tãlpile lor. Fãceau toateacestea, dar totuºi nimeni n-a ieºit la luptã. Aveau credinþã,dar nu au acþionat pe baza ei. Unsul David însã a simþitcum Duhul lui Dumnezeu îl miºca.

Armata Domnului—nu este la fel ºi azi? Nu face armataLui totul, în afarã de a lupta? Orice în afarã de aevangheliza. Israel a afectat mult timp pregãtirii deluptã—ºi asta a fost tot. ªi-au lustruit armele, au þinutdezbateri despre cine sã fie lider—fãrã îndoialã, audiscutat despre structura organizatoricã a armatei, desprestrategia ºi metodele de luptã. Armata lui Dumnezeu


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

poate fi în acest fel, preocupatã în primul rând de puncteledin statutul ei, discutând ordinea în bisericã, pretinzând cãeste „un popor puternic“, ca Israel în faþa lui Goliat. Dar nuface nimic cu adevãrat pentru Dumnezeu, nu faceevanghelizare adevãratã.

GLONÞUL LUI DUMNEZEU

David a fãcut ceea ce fiecaredintre oamenii aceia ar fi trebuitsã facã, ºi, cu siguranþã, ar fi pututface. A luptat. Doar atât. Dar sãremarcãm: el ºi-a transformatcredinþa pasivã într-una activã.Pentru cã a crezut, s-a nãpustitasupra uriaºului. Nu a folositarme sofisticate, ci numai peacelea cu care era obiºnuit—opraºtie ºi o piatrã. Cu o dexteritatedobânditã de-a lungul multor anide tras cu praºtia în timp ce-ºi pãzea turma, probabil cãDavid ar fi putut lovi „firul de pãr“, dar confruntarea cuun uriaº era o altã situaþie.

Acum, aici este dificultatea problemei. Nu greºiþi sãînlocuiþi credinþa cu îndrãzneala, ºi, nu uitaþi, pentru a facelucrul lui Dumnezeu, trebuie sã aveþi ungerea Lui. Nu estedoar o coincidenþã faptul cã singurul credincios din toatãarmata care s-a nãpustit asupra duºmanului a fost cel careavea ungerea lui Dumnezeu.

Aceasta este ceea ce vrea Dumnezeu—bãrbaþi aicredinþei ºi ai ungerii. Omul uns îºi va pune în acordacþiunile cu ceea ce crede. Acesta este omul a cãruicredinþã îl face sã încerce imposibilul, fãcând ceea ceniciodatã nu ar face dacã nu ar crede în Dumnezeu.

169

Sã ºtiþi lucrulacesta: cuvântulvostru, dacã esteºi cuvântul luiDumnezeu, are

mai multãgreutate decât

toate argumentele.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Cu toþii putem face lucruri obiºnuite ºi sã credem înDumnezeu. David a fãcut lucruri neobiºnuite ºi s-aîncrezut în Dumnezeu. Aºa poate fi credinþa, când vineînsoþitã de ungerea Duhului. Noi credem chiar ºi în faþaimposibilului—ºi acesta devine posibil!

N-am nici cea mai micã idee despre cât de tare poatelovi o piatrã lansatã dintr-o praºtie. Dar ºtiu cã atunci cândpraºtia este mânuitã de un prãºtiaº experimentat, piatra sepoate comporta asemenea unui glonþ. Piatra din praºtia luiDavid s-a înfipt în fruntea lui Goliat, culcându-l la pãmânt,ºi tânãrul biruitor i-a dat lovitura de graþie cu propria luisabie.

Sã ºtiþi lucrul acesta: cuvântul vostru, dacã este ºicuvântul lui Dumnezeu, are mai multã greutate decâttoate argumentele. El „îi prinde“ pe oameni acolo unde einu sunt protejaþi. Personal, mã bazez pe el când predic lamii de oameni, toþi diferiþi. Dumnezeu este Cel care ºtie celmai bine care Cuvânt este necesar pentru a ajunge lainimile lor. Duºmanul profesionist s-a pregãtit pentru oricepericol, dar a uitat sã se pregãteascã pentru o piatrãzvârlitã din praºtie. Dumnezeu i-a pregãtit multe surprizediavolului. El nu înþelege cine îl atacã, sau ce înseamnã totce i se întâmplã, pentru cã Dumnezeu este Cel care alege.Când umblãm în Duhul, gãsim întotdeauna „cãlcâiul luiAhile“ al diavolului ºi îl învingem.

David, neprofesionistul uns, ºi-a pus credinþa activã lalucru ºi a obþinut victoria. Atunci toþi profesioniºtii neunºiai lui Israel au prins curaj. Au pornit în urmãrireafilistenilor, care fugeau deja! Aceasta cu siguranþã a fost unalt fel de credinþã!

ÎN SFÂRªIT: PROFESIONISTUL UNS

N-ar fi cinstit din partea mea sã nu menþionez urmã-toarele. Curând David a devenit un „profesionist“—un


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

profesionist uns. Oricine face un anumit lucru mai multtimp, va sfârºi prin a deveni calificat în lucrul respectiv, laun moment dat. Dar David, cu toate cã s-a cãlãuzit în viaþãdupã înalte precepte morale sau dupã diferite practici sauritualuri, a pãstrat o prospeþime spiritualã prin DuhulSfânt, aºa cum spune Dumnezeu în Psalmul 132:17–18:

„Acolo voi înãlþa puterea lui David, voi pregãti ocandelã unsului Meu, voi îmbrãca cu ruºine pevrãºmaºii lui, ºi peste el va strãluci cununa lui.“

„Candela“ era Duhul descoperirii, Duhul Sfânt. David aprimit permanent iluminare spiritualã interioarã. El s-aîncrezut în ungerea Duhului Sfânt, ºi prin aceasta înDomnul ºi în Dumnezeul sãu. Dumnezeu nu face minunipentru a ne proteja pe noi de rãu, ci pentru ca Numele Luisã fie glorificat.

Credeþi! Acþionaþi! Asiguraþi-vã cã aveþi ungerea, ºispuneþi-I Domnului, aºa cum spune compozitorul:„Cere-mi acum sã merg, ºi mã voi lupta cu imposibilul.“Dumnezeu merge cu oamenii care merg!


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Capitolul 12

Armele rãzboiului nostru

Astãzi vedem naþiuni întregizguduite de puterea DuhuluiSfânt. De exemplu, ceea ce amvãzut pe Dumnezeu fãcând înAfrica de Vest, Togo, a fostimpresionant, înãlþãtor. Întreagaþarã a aflat despre cruciadanoastrã de evanghelizare dincapitala þãrii, Loma, pentru cã înfiecare searã întâlnirile noastre au fost ºtirea numãrul unudatã pe reþeaua naþionalã de televiziune! Ceea ce a fãcut ºimai deosebitã aceastã campanie de evanghelizare a fost cãa avut loc în timpul rãzboiului din Golf, ºi totuºi articoleledespre ºchiopii care au început sã umble ºi despre orbiicare ºi-au cãpãtat vederea au þinut capul de afiº.

În vreme ce guvernele din Vest devin tot mai reticente laadresa lucrãrii lui Dumnezeu pe pãmânt, nu acelaºi lucruse poate spune despre Africa! Nu o datã am avutprivilegiul de a mã adresa parlamentelor unor þãri dinAfrica—ceea ce este echivalent în aceste þãri CongresuluiAmerican. Ca ambasador al lui Cristos, nu mi-a fost ruºinesã predic întreaga Evanghelie ºi sã vorbesc cu îndrãznealãdespre ea în faþa acestor adunãri legislative. Dar nu m-amoprit la mântuire. M-am rugat de asemenea pentrubolnavi, ºi niciodatã nu a încetat sã ne mire pe mine ºi pe

Acel fel deevanghelizare carecucereºte lumea—

evanghelizareaprin Duhul Sfânt.

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

echipa mea cum persoane oficiale, de la primul ministru înjos, aºteptau în rând sã se facã cu fiecare lucrarea depunere a mâinilor! Ce mare Dumnezeu slujim! Am jurat caniciodatã sã nu-L limitez pe Dumnezeu.

Bineînþeles, voi fi primul care sã recunoascã faptul cãtoate acestea nu sunt lucrarea omului, ci a lui Dumnezeu.Oamenii continuã sã întrebe: „În ce stã succesul lucrãriitale?“ Aºa vãd ei lucrurile. Fapt este cã nimic nu se poatemãsura cu efectele Evangheliei.

Aceasta este revelaþia mea, care a fost ºi a lui Pavel:Evanghelia este puterea! (Romani 1:16). Am toatãîncrederea în eficacitatea Evangheliei de a mântui sufletecând mântuirea prin Isus Cristos este predicatã clar. ªiminunile devin realitate când îndrãznim sã predicãm cãIsus Cristos încã vindecã.

Distracþiile, politica sau alte lucruri pot atrage mulþimile,dar niciuna dintre acestea nu este ca magnetul Evan-gheliei. Ea nu oferã o popularitate ieftinã, ci puterea eiminunatã aduce milioane de suflete de pe întreg cuprinsulpãmântului într-o pãrtãºie minunatã. Dar cine face caaceasta sã se întâmple? Rãspunsul este: acel fel deevanghelizare care cucereºte lumea—evanghelizarea prinDuhul Sfânt.

Evanghelizarea prin Duhul Sfânt foloseºte armele pecare Dumnezeu le-a dat pentruaceastã sarcinã, ºi anume darurileDuhului Sfânt. (Darurile DuhuluiSfânt sunt atât de importante, atâtde vitale, ca ºi chei pentrucucerirea celor pierduþi, încât amscris o altã carte în care explic caresunt scopurile darurilor ºi cumpot fi ele primite.)

174

Noul Testamentvorbeºte despre

manifestãriminunate, despreadevãruri fãcute

vizibile.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Sunt sigur cã predica unsã, alãturi de muzica ºi cântareaunsã, nu sunt singurele explicaþii ale succesului nostru.Noi trebuie sã avem ceva mai mult, aºa cum au avut ºiprimii ucenici. Noul Testament vorbeºte despre manifes-tãri minunate, despre adevãruri fãcute vizibile.

Care sunt lucrãrile lui Dumnezeu? Ele nu se limiteazãdoar la convertiri, sau doar la vindecãri. Ele includ desco-perire, profeþie, cunoaºtere supranaturalã, înþelepciune,putere de discernere, vise, vedenii ºi putere asuprademonilor. Toate acestea caracterizeazã cruciadele ºiîntâlnirile noastre ºi am simþit cã ele au contribuit laatragerea a sute de mii de oameni. Oamenii se trezesc larealitatea lucrurilor spirituale când vãd ceva care nu estedoar simplu cuvânt. Darurile Duhului asigurã aceastãdimensiune a experienþei.

În acest capitol vreau sã scot în evidenþã posibilitãþileglorioase ale acestor arme, darurile. Prin aceste mijloacepuse la îndemânã de Dumnezeu, sufletul timid poatedeveni îndrãzneþ, ºi persoana care mai mult se apãrã poatedeveni una care atacã mai mult. Domnul vrea ca noi sãavem asupra noastrã împuternicirea unui ambasador. Ace-lora pe care El îi trimite, le dã ºi puterea ºi autoritatea Sa.

Mulþi credincioºi doresc daruri spirituale, dar probabil leeste fricã sã le foloseascã. „Dacã greºesc?“, se întreabã ei.Dar cea mai gravã greºealã este sã nu folosim armeleDomnului. Sã ne reamintim câteva versete-cheie:

„Întãreºte-te numai, ºi îmbãrbãteazã-te“ (Iosua 1:7).

„Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El“(Proverbe 14:26).

„Întãreºte-te în harul care este în Isus Cristos“ (2Timotei 2:1).

175Armele rãzboiului nostru

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

„Umblaþi ºi dupã darurile duhovniceºti... râvniþi dupãprorocie...“ (1 Corinteni 14:1,39).

În ce priveºte demonstrarea darurilor spirituale, existãun pasaj din Vechiul Testament care mã fascineazã demult. Pus alãturi de adevãrul Noului Testament, el dã oimagine clarã a modului în care Dumnezeu ajunge sã-ªiînvingã duºmanii:

„Ioas, împãratul lui Israel, s-a pogorât la el [la Elisei],a plâns pe faþa lui, ºi a zis: «Pãrinte, pãrinte! Carul luiIsrael ºi cãlãrimea lui!» Elisei i-a zis: «Ia un arc ºisãgeþi.» ªi a luat arc ºi niºte sãgeþi. Apoi Elisei i-a zisîmpãratului lui Israel: «Încordeazã arcul cu mâna ta.»ªi dupã ce l-a încordat cu mâna lui, Elisei ºi-a pusmâinile pe mâinile împãratului, ºi a zis: «Deschidefereastra dinspre rãsãrit.» ªi a deschis-o. Elisei a zis:«Trage!» ªi a tras. Elisei a zis: «Aceasta este o sãgeatãde izbãvire din partea Domnului, o sãgeatã deizbãvire împotriva sirienilor: vei bate pe sirieni la Afec,pânã îi vei nimici.»“ (2 Împãraþi 13:14–17).

SPECTACOLUL AUTOCOMPÃTIMIRII ªI PROFETUL

Ioas, împãratul lui Israel, era tânãr ºi neexperimentat cândþara lui era ameninþatã cu un dezastru. Armata sirianã semobilizase împotriva lui, ºi el ºtia cã nu putea aduna penimeni pentru a i se opune. Era nãpãdit de imaginiîngrozitoare ale înfrângerii ºi se vedea luat rob. Era bântuitchiar de gândul morþii. Era bolnav de îngrijorare. Dar staipuþin! Nu se afla încã acolo un om al lui Dumnezeu carel-ar fi putut ajuta în desperarea lui? Aºa cum se întâmplãadesea când se ajunge cu spatele la zid, atât preºedintele,cât ºi sãracul strigã la Dumnezeu.

Ioas a fost unul dintre împãraþii rãi ai lui Israel, dar la vre-me de necaz ºi el ºi-a amintit de Elisei, profetul Domnului.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Împãratul a decis sã-l vizitezepe Elisei, care acum avea cam 80de ani. El s-a apropiat de bãtrânuldemn, cu intenþia de a-l flata.Referindu-se la cât de folositorfusese Elisei lui Israel, el a spus:„Carul lui Israel ºi cãlãrimea lui!“Apoi „a plâns pe faþa lui“, avândgrijã ca profetul sã-i vadã lacrimileºi strigând: „Pãrinte, pãrinte!..“ Cespectacol trebuie sã fi fost!

Fapt este cã Ioas nu a plânspentru cã Elisei era aproape demoarte, ci pentru cã el era cel careputea muri.

Bãtrânul Elisei, care o viaþãîntreagã învãþase sã urmezecãlãuzirea Duhului Sfânt, i-a datîmpãratului ceea ce pãrea a fi o instrucþiune ciudatã. El i-aspus împãratului sã-ºi ia arcul ºi sãgeþile. (Cred cã la fel debine i-ar fi putut spune: „Ia-þi batista!“ Elisei vãzuse preamulte dintre faptele lui Ioas pentru a fi miºcat de istoria luilacrimogenã.)

Nici Dumnezeu nu a fost impresionat. Este timpul cacineva sã spunã cã Dumnezeu ºtie când oamenii plângdoar din autocompãtimire.

Unii oameni par sã aibã nevoie de mult mai mult dintimpul altor oameni. De fapt, adesea este dificil sã ºtii carele este necazul, dacã cumva ei ºtiu. Ei pot ajunge victimeale depresiei mentale, încã devreme în viaþã. Consilieriicare se ocupã de astfel de cazuri, au în faþã un teren care lepoate oferi multã experienþã practicã. Existã pericolul caorele petrecute în aceste spectacole de autocompãtimire sã

177

Slujba noastrã nueste sã-i „coco-loºim“ pe aceºticreºtini, cãroradeja le este milã

de ei. Scopulnostru este sã-itrezim, nu sã ledãm un sedativ!Oamenii trebuie

sã iasã din eiînºiºi ºi sã vadãdin nou nevoileunei lumi care

moare.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

agraveze depresia în care se aflã cel consiliat, coborând-ola un nivel mai adânc al conºtiinþei lor, ºi chiar de a-i facepe aceºti oameni sã simtã cã sunt niºte suferinzi speciali, ºicã de aceea Domnul nu-i poate ajuta. Dar pentruDumnezeu nimic nu este prea greu.

Slujba noastrã nu este sã-i „cocoloºim“ pe aceºti creºtini,cãrora deja le este milã de ei. Scopul nostru este sã-itrezim, nu sã le dãm un sedativ! Oamenii trebuie sã iasãdin ei înºiºi ºi sã vadã din nou nevoile unei lumi caremoare. Fiþi atenþi! Aceasta este o tacticã prin care diavolulcautã sã ne oboseascã: sã afectãm timp valoros unor

oameni care nu ajung niciodatãsã-ºi rezolve problemele proprieipersonalitãþi. Timpul preþios irositîn discuþii fãrã sfârºit ar putea fiinvestit în a-i câºtiga pe ceipierduþi.

Elisei îºi exersa darul deosebiriiduhurilor. De asemenea, el era unom înþelept. Nu avea timp sãºteargã lacrimile din ochii împãra-tului când þara era în pericol. Nu amai pus niciun fel de întrebãri.Nevoia era clarã. Astfel, princuvântul Domnului, fãrã a seformaliza din cauza prezenþeiîmpãratului, Elisei a intrat directîn miezul problemei.

„Ia un arc ºi sãgeþi!“ A fostabrupt în aceastã atitudine a lui,dar când duºmanii cotropesc þara,

rãspunsul trebuie sã fie pe mãsurã—arc ºi sãgeþi. Eranevoie de o gândire de militar. Ioas trebuia sã se uite pesine ºi sã facã ce-i cerea Elisei.

178

Mulþi clerici ºimedici s-au opusvindecãrii divine.Ei au fãcut mare

caz de cei caresunt „dezamãgiþi“

ºi care nu suntvindecaþi imediat.S-au fãcut însã cã

uitã cã mediciidezamãgesc

milioane. Aproapeoricine dintr-un

cimitir a fost la unmedic mai întâi


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

UN SFÂNT CARE TREMURÃ SAU UNUL TRIUMFÃTOR?

Unde ne sunt armele? Pavel scria: „Sã înflãcãrezi darul luiDumnezeu care este în tine“ (2 Timotei 1:6). Instrucþiuneasa era clarã: „Înflãcãreazã!“ Cuvântul folosit de Pavelprovine de la cuvântul „foc“, ºi redã ideea de a pune lemnepe un foc de tabãrã, însemnând „a încinge“, „a face sã ardãdin plin“. Nu stinge focul! Încinge-l! Suflã în el saufoloseºte tãciunii.

Ioas era un împãrat slab, dupã cum vom vedea, avânddoar puþin foc în oase. El a venit la Elisei plângând(„Pãrinte, pãrinte!“) când a fost speriat, în loc sã-ºi strângãarmata ºi sã scoatã armele din arsenal. Elisei ar fi apreciatmult mai mult acþiunea.

Noi avem armele noastre, ºi diavolul face tot ce poatepentru a-i opri pe creºtini de la a le folosi. Când penti-costalii au deschis arsenalul lui Dumnezeu la începutulacestui secol, aproape întreaga Bisericã a intrat în alarmã.Pânã atunci, predicatorii prea adesea se bazau pe mijloaceomeneºti, ºi nu pe puterea Duhului Sfânt.

Mulþi clerici ºi medici s-au opus vindecãrii divine. Ei aufãcut mare caz de cei care sunt „dezamãgiþi“ ºi care nusunt vindecaþi imediat. S-au fãcut însã cã uitã cã mediciidezamãgesc milioane. Aproape oricine dintr-un cimitir afost la un medic mai întâi, ºi totuºi nimeni nu ar fi atât denebun încât sã cearã închiderea tuturor spitalelor! Uniioameni din interiorul bisericii obiecteazã la vindecareadivinã pur ºi simplu pentru cã unii nu sunt vindecaþi,astfel cã nu mai slujesc deloc celor bolnavi. Aceasta îi lasãpe toþi nevindecaþi! Unde este mila sau ascultarea deScripturã?

Nici alte daruri însã nu au scãpat neatacate. Când darulcunoºtinþei a fost pentru prima datã reabilitat de cãtre


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

evangheliºtii penticostali ºi carismatici, mulþi l-au catalogatdrept „spiritism“. Dar de ce n-ar face Dumnezeu astfel delucruri mari? De fapt, spiritismul nu este decât contra-facerea a ceea ce vrea Dumnezeu sã facã. Darurile DuhuluiSfânt sunt pe departe mult mai mãreþe decât orice produsal ocultismului. Oriunde existã fals, trebuie sã existe ºiadevãr.

Unii oameni umpluþi cu Duhul Sfânt îºi lasã arcul ºisãgeþile (darurile, armele lor spirituale) undeva într-uncolþ, sã le acopere praful, din cauza celor care îi criticã. Uniipoate au fost rãniþi de anumite cuvinte spuse de altcredincios, ºi au ajuns sã nu-ºi mai foloseascã darul, poatede profeþie, poate al vorbirii în alte limbi sau al tãlmãcirii.Ei „au pierdut“ aceste daruri, deºi Dumnezeu nu le-a cerutniciodatã înapoi de la ei, deoarece „lui Dumnezeu nu-ipare rãu de darurile ºi de chemarea fãcutã“ (Romani11:29). Darurile pierdute trebuie recuperate.

Ascultaþi cuvântul Domnului: întoarceþi-vã la ziua ºi lalocul unde aþi lãsat acele daruri, ºi cereþi-I Domnului sã vãierte. Nu disperaþi; darurile sunt încã acolo, deºi inactive!ªtergeþi-vã repede lacrimile de pe obraji ºi luaþi-vã „arcul ºisãgeþile“—din nou!

AªTEPTÂND MOMENTUL LUI DUMNEZEU

Când particip la o întâlnire, îmi iau cu mine arcul ºi sãge-þile. Arcul este deja încordat, pentru cã mã rog în inimamea: „Doamne, care este þinta Ta? Unde este cuvântulcunoºtinþei? În ce direcþie curge ungerea Duhului Sfânt?Care este minunea pe care vrei s-o faci astãzi?“ Iatã cevreau sã spun când spun cã arcul îmi este încordat. Suntgata sã trag la comanda Duhului Sfânt!

Împãratul Ioas este un personaj jalnic. Cu toate cã înmod sigur avea pregãtirea unui rãzboinic, nu ºi-a luat


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

arcul ºi sãgeþile. Nu a putut vedea clar datoritã lacrimilorcare i-au umplut ochii. Era atât de speriat de ameninþareaduºmanului, încât îi tremurau mâinile. Dar atunci s-aîntâmplat ceva minunat care a schimbat totul.

Elisei ºi-a pus mâinile peste mâinile împãratului.Imaginea aceasta este semnificativã pentru modul în careDumnezeu are grijã de noi. La urma urmei, nu noi suntemcei care operãm cu darurile lui Dumnezeu, ci mâna luiDumnezeu care este peste noi. De exemplu, Ezra acontinuat sã repete cã „mâna bunã a Dumnezeului sãu erapeste el“ (Ezra 7:6, 9, 28; 8:18). ªi nu doar Ezra a fost întãrit.Biblia este plinã de mãrturii despre oameni „întãriþi înDomnul ºi în puterea tãriei Lui“ (Efeseni 6:10). Glorie luiDumnezeu!

A avea darurile, arcul ºi sãgeþile lui Dumnezeu, este unlucru. A le folosi este altul. Profeþii nu trebuie sã-ºideschidã gura doar pentru cã sunt profeþi. Existã un mo-ment al comenzii lui Dumnezeu, aceea atingere a mâiniifãcute de El.

În Africa existã o poveste cu tâlc despre un elefant carea dat peste un cuib de struþ. Struþoaica plecase la râu sã beaapã. Elefantul a vãzut ouãle descoperite ºi pe trompã auînceput sã i se prelingã lacrimi mari de elefant. „Cumpoate fi o mamã atât de iresponsabilã ºi sã-ºi lase ouãlenepãzite? Ei bine, pânã se întoarce o voi înlocui eu.“ ªielefantul, cu grijã maternã, s-a aºezat pe cuib. Rezultatul afost, bineînþeles, ouã zdrobite. Nu se comportã uniicreºtini în acest mod?

Rezultatul atingerii lui Elisei a fost putere. Împãratul nua mai plâns, ºi frica l-a pãrãsit. O încredere divinã l-acuprins. Aceeaºi experienþã poate fi ºi a noastrã. A fost amea de foarte multe ori. Dintr-o datã, vom vedea cãduºmanul este înfrânt. Sunt sigur cã se vor întâmpla


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

lucruri minunate. Ungerea este acolo, pentru a sfãrâmajugul. Putem fi tari prin puterea datã de Dumnezeu prinFiul Sãu.

„DESCHIDE FEREASTRA!“

În continuare Elisei i-a spus lui Ioas: „Deschide fereastradinspre rãsãrit.“ Deci, aveþi armele darurilor, aveþiungerea. Ce urmeazã acum? Nu puteþi lansa sãgeþiprintr-o fereastrã închisã, deci deschideþi-o, pregãtiþi-vãpentru tragere. Aranjaþi lucrurile. Curãþaþi puntea pentruacþiune! Ceea ce vreau sã spun este sã ascultaþi de DuhulSfânt în astfel de situaþii, întocmai cum Ioas a ascultat deElisei. Aceasta poate însemna sã lãsaþi deoparte structurilecu care poate v-aþi obiºnuit, „canalele“ consacrate,recunoscute, ºi chiar amabilitatea, ºi când Dumnezeuspune „Fã acest lucru!“, sã-l faceþi, neuitând însã nicio clipãpovestea cu elefantul ºi ouãle de struþ! Când Isus vãvorbeºte, nu lãsaþi pe nimeni sã vã opreascã.

Aveam cam 15 ani când Dumnezeu ªi-a pus prima datãmâna peste mine ºi m-a folosit într-un mod deosebit. Eramla o întâlnire de rugãciune într-o bisericã din nordulGermaniei, unde tatãl meu era pãstor. În timp ce eramîngenuncheaþi cu toþii, puterea lui Dumnezeu a venitpeste mine ºi am simþit prin mâini ceva asemãnãtor treceriicurentului electric. În inima mea, L-am auzit clar peDomnul vorbindu-mi: „Ridicã-te ºi pune-þi mâinile pestesora C.“

Aproape cã uitasem de consecinþele unei asemeneafapte, pentru cã tatãl meu era un om foarte sever. Cum aºfi putut sã mã ridic ºi sã-mi pun mâinile peste doamnaaceea? Dar în momentul în care am ezitat, mi s-a pãrut cãDomnul reduce din voltaj, ºi m-am simþit ca ºi cum m-aº fiapropiat de moarte. Încet, mi-am ridicat capul ºi amîncercat sã vãd unde se afla sora C. M-am târât cât de jos


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

am putut pentru a nu fidescoperit. Apoi brusc m-amridicat în picioare ºi mi-am pusmâinile pe capul ei. În acelmoment am simþit cum puterealui Dumnezeu se scurgea prinmâinile mele în trupul ei.

Totuºi tatãl meu m-a vãzut ºi depe faþa lui mi-am putut da seamacã nu i-a plãcut ce fãcusem. Avenit drept spre ea.

„Ce þi-a fãcut Reinhard?“

„O,“ a rãspuns ea, „cândReinhard ºi-a pus mâinile pestemine, am simþit ca ºi cum prin totcorpul mi-ar fi trecut curentelectric, ºi am fost vindecatã!“

Prin faptul cã am mers la eacând mi-a poruncit Domnul, amînvãþat o lecþie: „Deschide fereastra!“ O datã ce Ioas a fãcutacest lucru, a putut fi datã urmãtoarea poruncã.

TRAGE!

Este interesant cã Elisei nu i-a spus lui Ioas: „Þinteºte!“ Nuera nimic spre care sã þinteascã. Dumnezeu nu a dorit dela Ioas nimic altceva decât ca, pur ºi simplu, sã tragã.Gãsesc aceasta foarte încurajator: sãgeþile lui Dumnezeu seîndreaptã singure spre þintã, ºi putem fi absolut siguri cãniciodatã nu vor trece pe lângã aceasta! Ele se comportãasemenea rachetelor de croazierã programate dinaintesã-ºi atingã þinta. Lovesc cu precizie, ºi niciun suflet nu sepoate feri de ele! Nu este aceasta o descoperire minunatã?

183

Sãgeþile luiDumnezeu se

îndreaptã singurespre þintã, ºi

putem fi absolutsiguri cã niciodatã

nu vor trece pelângã aceasta! Ele

se comportãasemenea

rachetelor decroazierã

programatedinainte sã-ºiatingã þinta.

Lovesc cu precizie,ºi niciun suflet nuse poate feri de ele!


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Având acest principiu drept cãlãuzã, vei continua sã te maiîntrebi: „Acum ce mai aºtept? Perfecþionare? Încã vreo treititluri în urma numelui?“ Tot ceea ce Dumnezeu vrea de lanoi este sã ascultãm.

De exemplu, când Dumnezeu dã un cuvânt deînþelepciune, nu este nevoie ca eu sã încerc sã înþeleg dacãacesta rãspunde unei anumite nevoi sau dacã este corect.Dumnezeu ºtie mai bine decât ºtim noi. Datoria mea estesã lansez sãgeata din arc, ºi aceasta, sãgeata, va deveni „osãgeatã a eliberãrii“. Numai Duhul lui Dumnezeu poatepãtrunde în adâncimile insondabile ale duhului omului.Dumnezeu nu greºeºte. Duhul Sãu cunoaºte istoria fie-cãrui om, precum ºi cele mai ascunse gânduri ale acestuia.Pentru minþile noastre raþionale nu este totdeauna uºor sãtragem printr-o fereastrã deschisã a oportunitãþii fãrã avedea o þintã realã. Totuºi, când cineva face astfel,rezultatele sunt uimitoare. Dupã cum spune un cântec allui John H. Sammis: „Ai încredere ºi ascultã, pentru cã nuexistã o altã cale de a fi fericit în Isus, decât de a te încredeºi a asculta.“

Într-una dintre cele mai copleºitoare experienþe de acestfel pe care le-am avut a fost implicat fratele meu. Amcrescut împreunã ca fii ai unor pãrinþi credincioºi, dar elnu a vrut sã-L urmeze pe Isus. Când am ajuns la vârstaadultã, el avea deja trasate cariera ºi drumul în viaþã.

Timpul a trecut, ºi eu nu am aflat cã soþia îl pãrãsise ºi cãcel mai bun prieten al sãu murise de cancer. Viaþa lui aajuns fãrã sens. Într-o noapte însã a avut un vis extra-ordinar. Se fãcea cã pãºea pe un pod înalt, când deodatã aalunecat ºi a simþit cã se prãbuºeºte în gol, strigând. S-atrezit scãldat în sudoare.

Mai târziu ne-a mãrturisit: „Atunci, pentru prima datãîn viaþã, am simþit o dorinþã arzãtoare sã mã rog lui


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Dumnezeu, amintindu-mi versetulpe care, copil fiind, îl învãþasem:«Cheamã-Mã în ziua necazului, ºiEu te voi izbãvi...» (Psalmul 50:15).Am îngenuncheat ºi am spus:«Doamne, Tu ºtii cã eu nici mãcarnu cred cã Tu exiºti, dar fratelemeu, Reinhard, este slujitorul Tãu.Dã-Mi un semn prin El cã eºtiviu.»“

În acea noapte, mã aflam la o distanþã de 9 600 de km deel, în Africa de Sud. Nu ºtiam despre necazurile lui, ºi nicidespre faptul cã se gândea sã-ºi punã capãt zilelor, deoare-ce comunicam foarte puþin unul cu altul. Totuºi, în primeleore ale dimineþii, am avut ºi eu un vis teribil. În acesta amvãzut ºi eu un pod înalt, ºi pe fratele meu mergând pe el,învãluit în ceea ce pãrea a fi un fel de ceaþã. Podul nu aveabalustrade de protecþie, ºi îmi era teamã cã fratele meu seva îndrepta într-o direcþie greºitã si se va prãbuºi în gol. Elcontinua sã meargã, prin ceaþa aceea. În visul meu amînceput sã-l strig cu disperare. Apoi, urmãtorul sunet pecare l-am auzit a fost cel al unui strigãt care pãrea sã vinãdin cel mai adânc abis. Era vocea fratelui meu.

M-am trezit, scãldat în sudoare, ºi L-am întrebat peDomnul: „Doamne, ce înseamnã aceasta?“ El mi-arãspuns: „Fratele tãu este pe podul care duce spre veºnicie.Dacã nu îl previi, voi cere sângele lui din mâna ta.“ Fricade Domnul a venit peste mine. În grabã, i-am scris frateluimeu o scrisoare. Este adevãrat, în mine s-a dat o mareluptã înainte de a face acest lucru, dar i-am scris frateluimeu despre vis. De asemenea, am stãruit pe lângã el sã-Lprimeascã pe Isus Cristos ca Mântuitor personal.

Cu o zi înainte de Crãciunul din 1987 am primitrãspunsul lui. Isus îi mântuise sufletul în mod minunat.

185

Oamenii folosiþide Dumnezeu auavut o astfel de

întâlnire cu El. Eiau ieºit din rutina

religioasã ºi auintrat în curentul

Duhului Sfânt.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Aleluia! El ºtia cã pãcatele îi erau iertate. Îmi scria în aceascrisoare: „Umblu cu Domnul în fiecare zi. El mi-a rezolvattoate problemele.“ Când am primit scrisoarea lui, numi-am mai putut stãpâni emoþia, ºi am plâns de bucurie.

Cât de minunat este Duhul Sfânt! Cât de eficiente suntdarurile Sale! Ele sunt armele puternice ale lui Dumnezeu.Suntem simple jucãrii în mâinile diavolului când suntemtimizi în a le folosi sau când atitudinea noastrã faþã de elenu este decât apologeticã. Ce s-ar fi întâmplat dacã n-aº fiscris acea scrisoare? Ce s-ar fi întâmplat dacã n-aº fi deschisniciodatã fereastra dinspre rãsãrit, ºi sã trag acea sãgeatã înîntuneric? N-am fãcut-o în urma unei decizii raþionale, dar,cu toate acestea, sãgeata ºi-a atins þinta.

În Numele lui Isus, vã spun, deschideþi fereastra! Lãsaþiteama la o parte! Lãsaþi ca ascultarea voastrã în credinþã sãstãpâneascã peste frica din voi. Mergeþi ºi lãsaþi-L peDumnezeu sã lucreze în mod minunat prin voi! ªi fie caînþelepciunea voastrã sã fie aceea despre care citim înIacov 3:17: „Înþelepciunea care vine de sus este, întâi,curatã, apoi paºnicã, blândã, uºor de înduplecat, plinã deîndurare ºi de roade bune, fãrã pãrtinire, nefãþarnicã.“

BUCURIE!

Când Ioas a lansat acea sãgeatã prin fereastrã, cu Elisei s-aîntâmplat ceva. El a strigat: „Aceasta este o sãgeatã deizbãvire din partea Domnului, o sãgeatã de izbãvireîmpotriva sirienilor: vei bate pe sirieni la Afec pânã îi veinimici“ (2 Împãraþi 13:17). Ioas a crezut aceste cuvinte ºi amers înainte prin puterea acelei încrederi. De trei ori i-aînvins pe sirieni, recâºtigând cetãþile pierdute de Israel.

O singurã întâlnire cu Dumnezeu a schimbat modul dea se comporta al acelui împãrat. Singurul lucru de care estenevoie: o întâlnire cu Dumnezeu. Oamenii folosiþi de


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Dumnezeu au avut o astfel de întâlnire cu El. Ei au ieºitdin rutina religioasã ºi au intrat în curentul Duhului Sfânt.Este posibil sã aibã loc o astfel de întâlnire, dar trebuie sãfii suficient de disperat pentru a ajunge la ea. Lucrulesenþial este ungerea lui Dumnezeu. Pânã când nu o ai,orice altceva nu este decât îngâmfare. Când ai poruncileLui, este îngâmfare sã nu asculþi.

PUNCTUL DE FIERBERE

Relatarea despre Ioas ºi Elisei este remarcabilã. Ceea ce s-aîntâmplat, aºa cum am prezentat aici, ne reveleazã acestemari adevãruri. Dar mai existã încã un aspect. Ioas ar fiputut avea o ºi mai mare izbândã. Putem citi în continuarecã Elisei i-a spus sã-ºi ia sãgeþi, dupã care i-a spus: „Loveºteîn pãmânt!“ Ioas a lovit, de trei ori, fãrã hotãrâre. „Omullui Dumnezeu“, citim, „s-a mâniat pe el ºi a zis: «Trebuia sãloveºti de cinci sau ºase ori: atunci i-ai fi bãtut pe sirienipânã i-ai fi nimicit, acum îi vei bate numai de trei ori.»“ (2Împãraþi 13:19).

În ciuda faptului cã mâna profetului s-a aºezat peste alui, caracterul slab, lipsit de voinþã al împãratului a ieºit laivealã. Ioas nu era îndrãzneþ. Faptul cã a lovit doar de treiori pãmântul este revelator pentru firea sa leneºã, ezitantã.Un bãrbat dintr-o bucatã, care ar fi ºtiut ce vrea, ar fi dus laîndeplinire chiar ºi acea aparent neînsemnatã sarcinã cuhotãrâre, ºi ar fi lovit pãmântul de mai multe ori, ºi cuputere.

Dumnezeu iubeºte sufletele viguroase, care pun tot ceau în ceea ce fac, oricât ar fi de neînsemnat ceea ce li secere. Nicio poruncã de la Dumnezeu nu este lipsitã deimportanþã. „Tot ce gãseºte mâna ta sã facã, fã cu toatãputerea ta!“ (Eclesiastul 9:10). Ceea ce eºti nu se aratã doarîn luptele mari, ci ºi în cele mici. Nu-l vei ucide pe Goliatdacã fugi din faþa unui urs sau a unui leu.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Dumnezeu poate face foarte mult pentru tine, dacã tedai pe tine însuþi în întregime Lui ºi poruncilor Lui. „Sãfaceþi orice vã va zice“ (Ioan 2:5).

Sã privim la Iosif. În casa lui Potifar, în închisoare, sau înînsãrcinarea primitã de a strânge roadele Egiptului, ºi-apus toatã inima în tot ce a fãcut. Astfel a ajuns el al doilea

în Egipt, dupã Faraon. Fã ceea cepoþi, când poþi, ºi tot ceea ce poþi,oriunde te afli, ºi Dumnezeu îþi vada stãpânire peste multe.

Când mi-am pus mâinile peacea sorã bolnavã în timpulîntâlnirii de rugãciune organizatede tatãl meu, mi-a fost datã oînþelegere a ceva foarte important.Darurile Duhului Sfânt nu trebuiepãstrate pentru cine ºtie ce ocaziiviitoare, ci ele trebuie folositeastãzi.

Cu mâna lui Dumnezeu peste tine, „Ia-þi arcul ºisãgeata! Deschide fereastra! TRAGE!“

188

Lucrul esenþialeste ungerea lui

Dumnezeu. Pânã când nu o ai,

orice altceva nu este decât

îngâmfare. Cândai poruncile Lui,este îngâmfare sã

nu asculþi.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Partea a patra

Succesul

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Capitolul 13

Neputincios sau important?

Semnul Cristosului celui Viu esteun mormânt gol, nu o bisericãgoalã. Misiunile pe strãzi dosnicenu sunt idealul pentru care amurit Isus.

Unii cred cã o bisericã desucces, una care atrage tot felul deoameni, nu poate fi spiritualã.Care este viziunea noastrã?Dumnezeu þintuit cu spatele lazid? Dumnezeu ca o cauzã carita-bilã? O bisericã interesatã doar defapte, întotdeauna sãracã, rãzuinddoar ce-a mai rãmas pe fundulbutoiului?

De la Genesa la Apocalipsa nugãsim nicãieri o astfel de imagine.Slujitorii lui Dumnezeu au mers lapopoare. Ei au schimbat cursulistoriei. Pavel l-a fãcut pe Felix sã tremure. El le-a pututspune guvernatorului roman Festus, împãratului Agripa,împãrãtesei Berenice ºi multor altor înalte oficialitãþi cã„lucrurile acestea nu s-au petrecut într-un colþ“ (Fapte

Biblia este oistorie a

succesului. Ideeaunei Evanghelii

care nu faceprogrese este exact opusul

Evangheliei desprecare citim în

Cuvânt. Bibliapune în faþa

Bisericii un plande înaintare, înciuda oricãreiopoziþii ºi aoricãrui rãu.

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

26:26). Isus a provocat întreg Israelul ºi pe conducãtorii lui,ºi, dupã ce S-a înãlþat la cer, întreaga lume a fost confrun-tatã cu aceeaºi provocare. Pavel a depus mãrturie chiar înfaþa împãratului Nero.

Este Dumnezeul în care crezi neimportant? Este Elneputincios? Sau este El important ºi atotputernic?

Dumnezeul meu nu este Dumnezeul unui mic ghetoude credincioºi, a cãror existenþã nu este luatã în seamã denimeni. Dumnezeul cãruia îi slujesc este marele EU SUNT,Cel care l-a umilit pe Faraon.

Biblia este o istorie a succesului. Ideea unei Evangheliicare nu face progrese este exact opusul Evangheliei desprecare citim în Cuvânt. Biblia pune în faþa Bisericii un plande înaintare, în ciuda oricãrei opoziþii ºi a oricãrui rãu.

Am vãzut ºi vedem o mulþime de piedici puse în caleaEvangheliei astãzi. Diavolul domneºte netulburat în uneledomenii. Am întâlnit tot felul de antagonisme, religii false,practici oculte, crima ºi pãcatul în toatã varietatea lor. DarEvanghelia a înfrânt rãul. Mulþimi nenumãrate au începutsã-L urmeze pe împãratul Isus. Guvernele au susþinutcruciadele de evanghelizare, ºi uneori ne-au asigurat chiarºi escorte de poliþie de la aeroporturi înspre locurile dedesfãºurare a cruciadelor. În trei þãri diferite am fost invitatsã mã adresez Parlamentului.

În urmãtoarele capitole, doresc sã încurajez aºteptareabinecuvântãrilor pentru lucrarea lui Dumnezeu. Oricealtceva nu ar fi dupã Cuvântul Lui. Nicãieri Biblia nuacceptã ideea renunþãrii, a slãbirii. Slujitorii lui Dumnezeusunt destinaþi sã triumfe. Cum spun adesea, noi suntem„condamnaþi la victorie“. Cincizecimea înseamnã trezire.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Dacã citiþi cãrþile Exodul, Deuteronom, Iosua, Samuel,Împãraþi ºi Cronici veþi descoperi principiile succesului—ºi, de asemenea, ºi pe cele ale eºecului. Vom privi lapasajele din Scripturã unde acestea pot fi gãsite. Vomîncepe cu Iosua, care s-ar cuveni a fi numitã „Carteasuccesului“, dupã care vom studia pasajele biblice care sereferã la Ionatan, Iosif, Balaam ºi la alþii.

193Neputincios sau important?

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Capitolul 14

ªapte paºi spre succes

Unii au dorinþe. Alþii, ca Iosua, au scopuri. O întreagãgeneraþie a lui Israel a dorit, ºi a murit încã dorind. Ei auavut „vrãbiuþã“ (os slab la pãsãri, de formã bifurcatã, n.tr.),nu coloanã vertebralã. Iosua a transformat „dorinþele“ înpãmânt, cetãþi, case ºi posesiuni.

Necredinciosul Israel s-a vãitat ºi a murit în pustie.Credinciosul Iosua a biruit ºi a sãrbãtorit victoria înbogatul Canaan, Þara Fãgãduitã.

Când Dumnezeu a spus: „Du-te!“, chiar dupã 40 de ani,Iosua totuºi „s-a sculat ºi s-a dus“. Dorinþa lui de „a merge“nu dispãruse. În trei zile a plecat. Israel cedase. Pentru ei,Þara Fãgãduitã era Þara Imaginaþiei. Iosua a transformatvisul vechi de 450 de ani în realitate.

O datã trimis de Dumnezeu, Iosua nu a mai aºteptat.Momentul potrivit sosise, dar pentru Iosua acesta a fostîntotdeauna momentul prezent. Problema nu era de a batefierul în timp ce acesta era cald, ci de a-l bate pânã când eracald. El nu a aºteptat o zi specialã. Iosua a fãcut din acea zio ocazie. Timp de 40 de ani, Iosua alimentase o victorieaºteptând mereu ca aceasta sã se întâmple. S-a întâmplatcând a decis el. Uºa istoriei s-a deschis larg la atingerea sa.

Veniþi sã privim la cei ºapte factori care se aflã în spatelesuccesului sãu, prezentaþi în primul capitol al cãrþii Iosua.

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Toþi cei ºapte factori ai victoriei s-au aflat în inima lui Iosua, nuîn circumstanþele în care a ajuns. Aceasta este diferenþa întreceea ce se întâmplã unor oameni ºi nu se întâmplã altora.Succesul se aflã în noi ºi în Cuvântul lui Dumnezeu, nu încircumstanþele prin care trecem.

„Domnul a zis lui Iosua, fiul lui Nun, slujitorul luiMoise: «Robul Meu, Moise, a murit. Acum, scoalã-te,treci Iordanul acesta»“ (Iosua 1:1–2).

Ce moment pentru a te scula ºi a merge! A început cu unserviciu funerar. Omul despre care se credea cã-i vaconduce, era acum mort—„Acum, du-te!“—au sunatcuvintele Domnului. Dacã Dumnezeu ar fi spus: „Moise,slujitorul Meu, este mort, aºa cã nu mai poþi merge acum.Este mai bine sã vã întoarceþi în Egipt“, le-ar fi pãruttuturor mult mai normal. Poporul lui Israel se afla într-unmoment de pierdere, dezastruos pentru ei toþi. TotuºiDumnezeu tocmai în astfel de momente lucreazã. El sedescoperã prin ceea ce lucreazã în momente de disperare,de restriºte, când face sã iasã viaþa din moarte.

ªi—Iosua! Moise a fost unul dintre cei câþiva maribãrbaþi ai vremurilor, crescut ca un prinþ, un geniu, nãscutsã fie conducãtor, un organizator, scriitor, o personalitate

care a purtat cu ea aura luiDumnezeu ca niciun alt om de pepãmânt. Cum s-ar fi putut com-para Iosua cu acest gigant? Cumar fi reacþionat Israel? Probabil, arfi spus: „Cine crede acest Iosua cãeste? N-a fost decât slujitorul luiMoise. El sã ne conducã pe noi?“

Moise ar fi trebuit sã-i ducã peei în Canaan, dar n-a fãcut-oniciodatã, cu tot nivelul sãu

196

Acei oamenicurajoºi care aumers înaintea

noastrã au luptatpentru libertate,

pentru Biblie,pentru adevãr,pentru Duhul

Sfânt.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

intelectual ºi spiritual. Cum ar fiputut-o face unul mai slab decâtel? Pentru Iosua, rãspunsul a fostcã el putea face ceea ce Moise nu afãcut, pentru cã Moise fãcuse dejaceea ce Iosua nu ar fi putut face.Pentru cã Moise mersese înaintealui ºi fãcuse lucrarea lui mãreaþã,Iosua putea acum lua þara. Moisefãcuse tot ce putuse. Dacã Iosuanu ar fi fãcut pasul final spre a luaîn stãpânire þara Canaanului, tot ce fãcuse Moise ar fi fostzadarnic.

În faþa noastrã, a tuturor, au mers mari oameni. Poate sãfie uºor, de aceea, sã ne simþim prea mici pentru a le lualocul. Oamenii întreabã: „Unde sunt printre cei de azioameni ca Pavel, ca Petru, ca Luther sau ca Wesley?“ DarDumnezeu nu-i doreºte pe aceºti mari oameni ai credinþeiastãzi. El ne vrea pe noi—ºi ne vrea în felul în care ne-afãcut pe fiecare.

Acum era ceasul lui Iosua. El era omul desemnat deDumnezeu pentru Canaan. Întocmai cum Moise a pregãtitdrumul pentru Iosua, marile figuri din istoria Bisericii aupregãtit totul pentru noi—pentru ultimul asalt înaintearevenirii lui Isus. Nu avem voie sã-i trãdãm pe cei carene-au precedat.

Acei oameni curajoºi care au mers înaintea noastrã auluptat pentru libertate, pentru Biblie, pentru adevãr,pentru Duhul Sfânt. Ei ne-au lãsat o moºtenire adeseacâºtigatã cu preþ de sânge. Resursele lor minunate suntacum ale noastre. Putem continua de unde au lãsat ei. Noi,care ne putem simþi ca niºte pitici în faþa acestor bãrbaþi,putem purta în continuare torþele acestor giganþi,amintindu-ne cã Isus a spus cã urmaºii Lui vor face fapte„ºi mai mari“ (Ioan 15:12).

197

Întotdeauna sã ne amintim

urmãtorul lucru:mãrimea unui om,

ca ºi creºtin, stã numai

în Dumnezeu, în orice vreme.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Giganþii creºtini ºi-au fãcut slujba, ºi acum este timpul caºi noi sã ne-o facem pe-a noastrã. Ei nu au evanghelizatlumea, dar au pregãtit-o pentru a fi evanghelizatã. Paveleste mort, Livingstone este mort. Dumnezeu ne spunenouã astãzi: „Acum sculaþi-vã, mergeþi ºi luaþi în stãpânireþara.“ Ceea ce n-au putut face ei, putem noi! Aleluia!Viziunea din inimile lor este perspectiva ce se deschide înfaþa ochilor noºtri—lumea câºtigatã pentru Isus Cristos.Trebuie sã ne debarasãm de sentimentele noastre deinferioritate. Unii îi comparã pe creºtinii de azi cu creºtiniidin trecut. Întotdeauna sã ne amintim urmãtorul lucru:mãrimea unui om, ca ºi creºtin, stã numai în Dumnezeu, înorice vreme. Acesta este motivul pentru care Iosua a pututface ceea ce Moise nu a fãcut—pentru cã el L-a avut peDumnezeul lui Moise.

Pasul 1ÎNÞELEGE CÃ MÃRIMEA TA,

CA ªI CREªTIN, STÃ ÎN DUMNEZEU

Aceastã afirmaþie minunatã, atotcuprinzãtoare, este fãcutãde douã ori în Biblie, fapt care subliniazã pregnanþa ei cuprivire la potenþialul de care dispun creºtinii: „CuDumnezeu toate lucrurile sunt cu putinþã“ (Matei 19:26;Marcu 10:27, NIV), (La Dumnezeu toate lucrurile sunt cuputinþã, în trad. Cornilescu, n.ed.). De remarcat prepoziþia„cu“. Toate lucrurile îþi sunt posibile, cu Dumnezeu.

Ce i-a promis Dumnezeu lui Iosua? „Orice loc pe care-lva cãlca talpa piciorului vostru, vi-l dau“ (Iosua 1:3).

Iosua nu a mers spre Canaan cãlare pe un armãsar arab,ci bazat pe promisiunile lui Dumnezeu. Dumnezeu nufãcuse promisiunea doar lui Moise. El dãduse þara ºi luiAvraam, Isaac, Iacov ºi Iosif. Israel a moºtenit promisiunea.Dar acea promisiune nu urma sã fie îndeplinitã pentrudescendenþii fizici ai acelor mari oameni. Doar aceia care


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

vor fi devenit descendenþi „ai credinþei“ din Avraam vorputea pretinde sã intre în Þara Fãgãduitã.

O întreagã generaþie a descendenþilor fizici ai luiAvraam a murit de partea nedoritã a graniþei, în necre-dinþã. Doi bãrbaþi au fost copii adevãraþi ai lui Avraam:Iosua ºi Caleb. Toþi cei fãrã credinþã au murit în pustie—s-au autodezmoºtenit. Cei doi copii ai credinþei au trãit ºiau intrat mai târziu în þarã, conducând a doua generaþie,acum a credinþei. Cum? Au luat în stãpânire þara pãºind înea. Nu au fost mulþumiþi doar cu titlul de proprietate. Ei auintrat în posesiunea ce le aparþinea de drept.

Pasul 2TOATE PROMISIUNILE PE CARE DUMNEZEU LE-A

FÃCUT ALTORA SUNT VALABILE PENTRU NOIPRIN CREDINÞÃ

Ele sunt promisiuni fãcute „pe mãsurã“, potrivit nevoilornoastre. Sunt în aºa mãsurã pentru voi, ca ºi cumDumnezeu, în mod personal, vi s-ar fi arãtat ºi v-ar fivorbit. Singura cerinþã este cã trebuie sã vi le însuþi.Problema lui Dumnezeu a fost, ºi este, cã „încã rãmânefoarte mult pãmânt care sã fie luat în stãpânire“. Singurulpãmânt care a mai rãmas a fi luat în stãpânire era acela pecare Iosua ºi-a pus în gând sã-l aibã. A fost a lor princredinþã. „ªi credinþa este o încredere neclintitã în lucrurilenãdãjduite“ (Evrei 11:1). Iosua a avut o viziune, a emispretenþii cu privirea la ea, ºi a mers înainte pentru a otransforma în realitate.

„Þinutul vostru se va întinde de la pustie ºi Liban pânãla râul cel mare, râul Eufrat, toatã þara hetiþilor, ºi pânãla marea cea mare, spre apusul soarelui“ (Iosua 1:4).

În cartea lui Ioel citim despre vise ºi vedenii. Astãzioamenii vor sã aibã vedenii pentru a trãi o experienþã

199ªapte paºi spre succes

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

emoþionalã, supranaturalã, un extaz mistic. Nu aceastaeste însã ceea ce a intenþionat Dumnezeu. El dã vedenii cuscopul de a schimba lumea. Adevãraþii visãtori ai luiDumnezeu sunt oameni practici, nu mistici. Visãtorii carecred sunt realiºti. Conþinutul viselor lor este substanþãconcretã.

Noi nu dãm peste succes în mod accidental. Iosua a avutun scop, o viziune. Nãdejdea, una din cele trei mari calitãþiale creºtinului, este creatã de viziune. Credinþa facenãdejdea realizabilã.

Secretul succesului lui Iosua a fost cã el era înfometatdupã maximul lui Dumnezeu. Graniþele prezentate maisus au propriul lor secret—ele sunt expansibile, putândcuprinde oriunde de la douã sute de mii la un milion ºasesute de km2. Când Dumnezeu a spus „râul Eufrat“, poziþiageograficã a acestuia însemna cã Israel se putea extindespre oricare punct al râului—hotarul era expansibil. Eraposibilã astfel o credinþã oricât de mare ºi o viziune oricâtde cuprinzãtoare. Dumnezeu fãcuse o promisiune tip„bandã de cauciuc“, cu o extrem de mare elasticitate, carei-ar fi satisfãcut chiar ºi pe cei mai îndrãzneþi din punct devedere spiritual. Atitudinea lui Iosua a fost cea a unui om

al lui Dumnezeu.

Ce vis pentru Israel! La urmaurmei, ei erau niºte robi careevadaserã! Iosua a visat. Visãtoriisunt aceia care schimbã lumea.Iosua nu mai era un tânãr, ºi el aanticipat profeþia lui Ioel:„...bãtrânii voºtri vor visa visuri...“(Ioel 2:28).

Visele de cucerire a lumii pen-tru Cristos sunt o caracteristicã

200

Adevãraþiivisãtori ai lui

Dumnezeu suntoameni practici,

nu mistici.Visãtorii care cred

sunt realiºti.Conþinutul viselorlor este substanþã

concretã.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

carismaticã. Tocmai aceasta a fost viziunea care i-adeterminat pe oameni sã caute puterea Rusaliilor laînceputul trezirii penticostale. Acesta este ºi motivulpentru care Dumnezeu a trimis puterea pe pãmânt.

Pasul 3ÎNCEARCÃ SÃ CAPEÞI O VIZIUNE DESPRE

CEEA CE AR TREBUI SÃ FACI PENTRU DUMNEZEU,APOI ÎNCEPE SÃ LUCREZI

PENTRU A O TRANSFORMA ÎN REALITATE

Fãrã viziune, poporul piere. „Eu voi fi cu tine, cum am fostºi cu Moise“ (Iosua 1:5).

Una dintre cele mai adânc înrãdãcinate credinþe pe careunii le au este aceea cã prezenþa lui Dumnezeu este maiputernicã în viaþa unor oameni decât în a altora. Noi chiarinventãm tot felul de motive pentru a explica de ceprocedeazã Dumnezeu în acest mod. Spunem cã alþii suntmai sfinþi, sau cã se roagã mai mult, sau gãsim alte motive.Ca ºi cum prezenþa lui Dumnezeuar depinde de noi! Dar promi-siunea prezenþei Lui în vieþilenoastre este necondiþionatã.

Încã de la început Dumnezeu aspus: „Nu te voi lãsa, nici nu te voipãrãsi“ (Iosua 1:5). El a fãcutaceastã promisiune lui Iosua, ºiaceeaºi atitudine din partea Lui vafi repetatã 13 secole mai târziu, înEvrei 13:5: „Nicidecum n-am sã telas, cu niciun chip nu te voipãrãsi.“

Dumnezeu este cu noi nu pentru cã noi am fi buni saupentru cã am avea o credinþã mare. Nu poate fi vorba de

201

Dumnezeu este cunoi nu pentru cã

noi am fi buni saupentru cã am aveao credinþã mare.

Nu poate fi vorbade aºa ceva. El este

cu noi pentru cãS-a dedicat pe Sineîn mod irevocabil.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

aºa ceva. El este cu noi pentru cã S-a dedicat pe Sine înmod irevocabil, indiferent dacã ne va fi bine sau rãu, dacãvom ajunge bogaþi sau sãraci, dacã vom fi bolnavi sau sã-nãtoºi, „...cãci Fãcãtorul tãu este bãrbatul tãu“ (Isaia 54:5).

În a judeca dacã El este sau nu cu unii oameni sau cualþii, noi ne orientãm dupã semnele negative. Privim la unom sau la altul ºi judecãm dupã ceea ce el reuºeºte sau nusã realizeze. Se micºoreazã Dumnezeu sau se mãreºte, înfuncþie de bãrbatul sau femeia cu care este? Dumnezeu nueste mai mult cu un evanghelist decât este cu un pastor,sau mai mult cu un pastor decât cu un membru dinbisericã. El nu este mai mult cu o bisericã mare decât cuuna micã, sau nu a fost mai mult cu Moise decât cu Iosua.

Moise a avut cele mai extraordinare experienþe cuDumnezeu pe care un om le-ar putea avea vreodatã. Iosuanu a putut împãrtãºi din plin aceste experienþe în aceavreme. Dar el a fost cel cãruia Dumnezeu i-a spus: „Nu tevoi lãsa, nici nu te voi pãrãsi.“ Prezenþa lui Dumnezeu înviaþa noastrã nu oscileazã în funcþie de ocupaþia sau desuccesul nostru. Dacã Dumnezeu ar fi fost cu noi doarcând am avut succese, succesul n-ar mai fi venit niciodatã!

Oamenii se întreabã adesea: „De ce-l foloseºteDumnezeu pe acel om? ªi eu aº putea face ceea ce face el.“

Exact! ªi tu ai putea face! Atunci de ce nu începi acum sãfaci ceea ce face acel om? Cum sã te poatã folosi El dacã tuniciodatã nu faci ceea ce face acel om? Acesta este motivulpentru care nu te foloseºte El.

Un angajat nemulþumit se afla în faþa biroului ºefuluisãu, plângându-se cã el câºtigã mult mai puþin decâtacesta. El i-a spus ºefului: „ªi eu aº putea sta unde staþidumneavoastrã. Sunt un inginer la fel de bun cadumneavoastrã.“


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

ªeful i-a replicat: „În regulã, ai putea sta în locul meu.De ce nu o faci? Am început aceastã afacere de la zero, ºitu ai fi putut face la fel.“

Pasul 4MERGI ÎNAINTE ªTIIND CÃ DUMNEZEU

ESTE CU TINE ÎN ACEEAªI MÃSURÃ ÎN CARE A FOST ªI ESTE CU ORICINE

Nu umblaþi fãrã rost cãutând circumstanþe favorabile.Dumnezeu este circumstanþa voastrã! El este cu voi. Alþiipur ºi simplu folosesc spre binele lor aceastã extraordinarãcircumstanþã, crezând în ea ºi acþionând pe baza ei.

Numele de „Iosua“ a fost la origine „Oºea“ (mântuire),dar Moise i-a adãugat Numele divin, transformându-l în„Iehoºua“ (Dumnezeu care este mântuire; sau „Iosua“ înlimba românã, n.tr.). Numele tãu, legat de Numele luiDumnezeu, înseamnã ceva. Atunci poþi merge înainte înNumele Domnului cu acelaºi curaj pe care Dumnezeu i l-adat lui Iosua:

„Întãreºte-te ºi îmbãrbãteazã-te“ (Iosua 1:6).

„Întãreºte-te numai ºi îmbãrbãteazã-te“ (Iosua 1:7).

„Întãreºte-te ºi îmbãrbãteazã-te; nu te înspãimânta ºinu te îngrozi“ (Iosua 1:9).

Dumnezeu i-a spus lui Iosua de trei ori sã fie îndrãzneþ.Dupã ce i-a spus prima datã, i-a spus ºi primul motiv: „Voifi cu tine.“ A doua oarã a adãugat cuvântul „numai“:„Întãreºte-te numai ºi îmbãrbãteazã-te...“

Dupã a treia repetare a dat un alt motiv: „Nu þi-am datEu oare porunca aceasta: «Întãreºte-te ºi îmbãrbãtea-zã-te?’“ (Iosua 1:9). Dumnezeu porunceºte, ºi face aceastaîncredinþându-l pe om de ajutorul Sãu.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Dumnezeu ne dã motive pentru a merge înainte.Întotdeauna putem gãsi motive pentru a da înapoi. Apoine tratãm temerile drept virtuþi. Spunem: „Eu nu sunt dinaceia care dau din coate pentru a fi printre primii.“ Sau:„Dacã Dumnezeu vrea sã fac acest lucru, mã va ºi pune înpoziþia de a-l putea face.“ Sau: „Nu trebuie sã o luãmînaintea lui Dumnezeu.“ Sau: „Aºtept o cãlãuzire clarã dinpartea lui Dumnezeu—nu trebuie sã lucrãm de uniisinguri.“ Sau: „Nu caut sã fiu mai mare decât alþii, vreau sãrãmân umil.“

Între timp, oamenii mor. Sunt acestea argumente onestesau suficiente? Sau suntem reþinuþi de teamã? Pentru oricelucru pe care diavolul l-a pregãtit pentru a-l aruncaîmpotriva noastrã, sperând ca astfel sã ne provoace fricã,Dumnezeu a pregãtit un altul care sã-l contracareze. Existãîntr-adevãr motive pentru care ezitãm sau ne este fricã.Este natural sã fie aºa. Dar Dumnezeu ne cheamã la onouã viaþã de aventurã ºi îndrãznealã. Aceasta este bucuriavieþii creºtine. Pavel a spus cã lui nu i-a fost teamã sãpredice Evanghelia la Roma. Probabil se temea de ce vaurma, dupã cum spunea cã a fost în Corint: „Am fost slab,fricos ºi plin de cutremur“ (1 Corinteni 2:3). Dar el nu s-alãsat dominat de sentimentele lui, ci s-a bucurat de expe-rienþa prin care Dumnezeu îl întãrea, pentru cã aproapesingur a avut de înfruntat întreaga Europã pãgânã.

Din Scripturã, Pavel a învãþat ce atitudine sã aibã faþã deteamã. Aºa trebuie sã facem ºi noi:

„Ori de câte ori mã tem, mã încred în Tine“ (Psalmul 56:3).

„Cel neprihãnit îndrãzneºte ca un leu tânãr“(Proverbe 28:1).

„Propovãduia cu îndrãznealã în Numele Domnului“(Fapte 9:29).


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

„Pavel ºi Barnaba vorbeau cu îndrãznealã în Domnul“(Fapte 14:3).

„A început a vorbi cu îndrãznealã în sinagogã“ (Fapte18:26).

„Pavel a vorbit cu îndrãznealã timp de trei luni“(Fapte 19:8).

„Când au vãzut ei îndrãzneala lui Petru ºi a lui Ioan...“(Fapte 4:13).

„ªi acum Doamne... dã putere robilor Tãi sã vesteascãCuvântul Tãu cu toatã îndrãzneala“ (Fapte 4:29).

„...ºi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrãznealã“(Fapte 4:31).

Aceºti bãrbaþi nu au fost supraoameni care nu ºtiau ceeste frica. ªi ei s-au simþit cuprinºi de ea, ºi ei au tremurat.ªi Ilie a fost cuprins de fricã, Ilie despre care Iacov nespune cã era supus aceloraºi pasiuni ºi temeri cãrora lesuntem ºi noi supuºi. Totuºi ei ºi-au învins teama. Cum?ªi-au amintit cã Dumnezeu i-a trimis. Ei au ascultat ºi aulãsat responsabilitatea în seama Lui. „Nu v-am poruncitEu?“, suna în urechile lor. În acest caz, de ce sã se teamãomul „în ale cãrui nãri nu este decât suflare“?

Pavel nu le-a cerut niciodatã oamenilor sã se roagepentru el, pentru ca puterea Duhului sã se odihneascãpeste el. El ºtia cã are ungerea (Romani 15:29). Dumnezeuera cu el. Rugãciunea sa a fost: „...ori de câte ori îmideschid gura, sã mi se dea cuvânt, ca sã fac cunoscut cuîndrãznealã taina Evangheliei, al cãrei sol în lanþuri sunt;pentru ca, zic, sã vorbesc cu îndrãznealã, cum trebuie sãvorbesc“ (Efeseni 6:19–20). De remarcat cuvintele „cumtrebuie sã vorbesc“. El a fost ambasadorul lui Dumnezeutrimis sã vorbeascã.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Pasul 5ÎNDRÃZNEªTE ÎN CRISTOS

John Wesley spunea: „Mã tem prea mult de Dumnezeupentru a mã teme de oameni.“ Frica de Domnul alungãfrica de oameni. Isus a spus: „Nu te teme, crede numai“(Marcu 5:36). Literal, aceasta s-ar putea reda în felulurmãtor: „Sã nu ai teamã, sã ai credinþã.“ Opusul fricii nueste curajul, ci credinþa:

„Întãreºte-te numai, ºi îmbãrbãteazã-te, lucrând cucredincioºie dupã toatã legea pe care þi-a dat-o robulMeu Moise; nu te abate de la ea nici la dreapta nici lastânga, ca sã izbuteºti în tot ce vei face. Cartea aceastaa legii sã nu se depãrteze de gura ta; cugetã asupra eizi ºi noapte, cãutând sã faci tot ce este scris în ea; cãciatunci vei izbândi în toate lucrãrile tale, ºi atunci veilucra cu înþelepciune“ (Iosua 1:7–9).

În cuvântul acesta sunt cuprinse toate secretele. Poþi citicãrþi despre Biblie scrise de cei mai erudiþi autori. Aspectul,nivelul academic este important, dar: „Prietenia Domnuluieste pentru cei ce se tem de El...“ (Psalmul 24:14). Lucrurileascunse ale lui Dumnezeu nu pot fi cunoscute prinintelect. Ele sunt incomunicabile. Ele rãsar ºi înfloresc însufletele noastre pe mãsurã ce citim Cuvântul Sãu. Biblianu este o carte de mistere încifrate. Este suficient de clarã,dar numai în mãsura în care este luatã de mâna credinþei.

Când Cristos ne-a învãþat cumsã ne rugãm, „Pâinea noastrã ceade toate zilele dã-ne-o nouãastãzi...“, El S-a referit nu doar lapâinea materialã, ci ºi la Cuvântullui Dumnezeu. Sã-l citim zilnic.Tatãl atunci ni-l va face înþeles ºine va hrãni zilnic sufletele cu el.

206

Cuvântul luiDumnezeu facedintr-un om un

profet, nu unsimplu vorbitor

de la amvon.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Biblia nu este pentru pedanþi. Sunt unii care vor sã-icorecteze pe alþii cu privire la o frazã sau alta, cu privire laun cuvânt sau altul, dar pierd cudesãvârºire însãºi bãtaia inimii luiDumnezeu!

Un predicator are o singurãsarcinã: predicarea Cuvântului,dupã cum Pavel i-a spus lui Tit.Predicaþi Cuvântul, meditaþiasupra Cuvântului în permanenþã(zi ºi noapte), luaþi-vã mesajul din Cuvânt. Spuneþi ceea cespune el. Nu fiþi selectivi, ajustând Evanghelia pentru a oface sã corespundã gustului public.

Niciodatã nu veþi ºoma în lucrare atât timp cât veþi fiplini de Cuvânt. Citiþi-l atunci când nu-l puteþi studia.Ceea ce vã poate aprinde—ºi, la fel de bine, îi poateaprinde ºi pe alþii—nu sunt „lucrurile adânci“ la care seajunge citind o întreagã bibliotecã, ci afirmaþia cea maisimplã. În toatã lumea, nevoia de vestire a Cuvântului estefoarte evidentã. Sunt atâþia predicatori care în predicile lorîþi înºirã o grãmadã de istorioare, una mai încântãtoaredecât cealaltã, glume, idei, dizertaþii pe teme de psihologiesau „sfaturi“ bune. Unii nu au nimic de oferit în afara unordiscursuri homiletice încheiate la toþi nasturii, frumosconcepute ºi rostite, cu o introducere ºi o încheiere corecte,ca o ramã frumoasã care nu încadreazã nicio picturã.

Cuvântul lui Dumnezeu face dintr-un om un profet, nuun simplu vorbitor de la amvon. Înþelegerea Cuvântuluieste vitalã. Orice om care se va dedica învãþãrii ºi predicãriiacestui Cuvânt va gãsi mulþimi de oameni aºteptândînfometaþi, ca puii de pasãre într-un cuib.

Cel mai important lucru dintre toate este cã puterea luiDumnezeu este eliberatã prin predicarea Evangheliei

207

Pentru voi, caleaadevãratã este

Cuvântul,Cuvântul ºi iarCUVÂNTUL!


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

(Romani 1:16). Ori de câte ori este predicatã, ea creeazã.Este un moment minunat când Duhul Sfânt lucreazã,deoarece stã în natura Lui sã lucreze. Nu este nevoie caScriptura sã fie doveditã. Ea se dovedeºte pe ea însãºi.

Pasul 6„CARTEA ACEASTA A LEGII

SÃ NU SE DEPÃRTEZE DE GURA TA“ (Iosua 1:8).

Chiar dacã alþii prosperã fãrã ea, sã nu-i urmaþi. Pentru voi,calea adevãratã este Cuvântul, Cuvântul ºi iarCUVÂNTUL!

„...Peste trei zile veþi trece Iordanul acesta ca sãmergeþi sã cuceriþi þara pe care v-o dã în stãpânireDomnul, Dumnezeul vostru“ (Iosua 1:11).

Ceea ce-mi place la Iosua este cã a acþionat imediat.Israel s-a aflat pe malul rãsãritean al Iordanului timp de oîntreagã generaþie. Râul nu era foarte larg, dar în locul luiar fi putut fi la fel de bine un ocean. Cealaltã parte nu eradecât o legendã a pãrinþilor lor, o þarã de vis, o insulã defrumuseþe undeva, cândva.

Însã într-o dimineaþã, cu nimic deosebitã de altele, cândIsraelul arãta de parcã ar fi fost un oraº de corturicondamnat sã rãmânã pe veci în pustie, trâmbiþa a sunat!Oamenii s-au înviorat! Porþile istoriei s-au dat la o parte.„Pregãtiþi-vã sã intraþi în þarã în trei zile!“

Câte vise creºtine au fost „puse la dosar“, lãsatedeoparte ca prea utopice pentru un viitor nedefinit?Pentru Dumnezeu nu existã viitor nedefinit. El porunceºteºi promite pentru o realizare imediatã. Tatãl cunoaºte ora.Trezirea pe care fiecare o vrea—acum. Semne ºi minuni—acum. Înaintare îndrãzneaþã cu Evanghelia—acum.Deschiderea de noi biserici—acum.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Ei au trecut Iordanul ºi au privit la oraºul cheie, Ierihon.În urmã cu patruzeci de ani, doisprezece bãrbaþi din Israel,trimiºi ca iscoade vãzuserã marile cetãþi fortificate ale ÞãriiFãgãduite. Zece dintre ei au adus veºti care au descurajatpoporul. Cetãþile erau „mari ºi întãrite pânã la cer“(Deuteronom 1:28) au spus iscoadele lipsite de credinþã,iar despre uriaºii pe care-i vãzuserã acolo, au spus:„...înaintea noastrã ºi faþã de ei parcã eram niºte lãcuste“(Numeri 13:33).

Niciodatã sã nu aveþi mentalitatea unor lãcuste!Dumnezeu a lãsat întreaga populaþie a lui Israel care aveapeste douãzeci de ani sã pribegeascã ºi pânã la urmã sãmoarã în pustie datoritã lipsei lor de credinþã. S-au scursastfel patruzeci de ani. În Proverbe citim cã ceea cegândeºte omul în inima sa, aceea este. Dacã crezi cã eºti olãcustã, asta eºti! Un om este ceea ce crede el despre el cãeste. Singurii oameni care sunt mici în ochii lui Dumnezeusunt cei cu o credinþã micã—suferind de sindromul„lãcustã“. În Dumnezeu nu eºti o lãcustã, niciodatã!

Cu patruzeci de ani în urmã, alte douã iscoade, Iosua ºiCaleb, vãzuserã þara prin ochii credinþei ºi au adus veºtibune. „Þara... este o þarã foarte bunã, minunatã. DacãDomnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce în þara aceastaºi ne-o va da“ (Numeri 14:7–8).

Acum ziua dupã care tânjise atâta timp, sosise. Zidurilese aflau încã acolo, dominându-i cu înãlþimea lor, întocmaicum le spuseserã celor zece iscoade fãrã credinþã cu aniînainte. Dar acum Israel intrase în þarã. Ei s-au simþitsuficient de puternici pentru a doborî acele ziduri printr-unsunet de trâmbiþã. N-au avut nevoie de dinamitã. ªi zidu-rile s-au prãbuºit. Au înconjurat cetatea timp de ºase zile,sub bãtaia de joc a locuitorilor Ierihonului, amuzaþi de acestfel ciudat de a lupta. Dar, în a ºaptea zi, zidurile au cãzut.Noi suntem mari, puternici, dar numai în Dumnezeu.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Pasul 7MERGEÞI ACUM ªI LUAÞI ÎN STÃPÂNIRE ÞARA

Israel nu doar a mãrºãluit ºi a suflat în trâmbiþe. Cândzidurile au cãzut, ei au intrat în cetate, au luptat ºi aucucerit-o.

Vreau sã înþelegeþi un lucru de o importanþã vitalã: cumult timp în urmã „zidurile cetãþii au cãzut“, pentru aspune aºa, când Isus a spus cã l-a vãzut pe Satana cãzândca un fulger din cer. „Acum, stãpânitorul lumii acesteia vafi aruncat afarã“ (Ioan 12:31). Dar aceasta nu este tot ceeace trebuie fãcut. Noi avem acum de trecut peste aceleziduri cãzute cu sabia Cuvântului, pentru a predicaEvanghelia ºi a cuceri cetatea pentru Dumnezeu! Orice zida cãzut în Numele lui Isus. Acum sã mergem ºi sã luãm înstãpânire þara!


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Capitolul 15

Iniþiativa pozitivã

„Gãseºte-þi darul ºi foloseºte-l“, nise spune. Dacã ai un dar, urmeazãacest sfat. Nu-þi îngropa „ta-lantul“. Dar acest sfat ar putea fi ºio scuzã pentru unii de a rãmâneîn continuare în fotoliile lorconfortabile. Ei susþin cã nu audaruri.

Biblia are o cale mai bunã: „Totce gãseºte mâna ta sã facã, fã cutoatã puterea ta“ (Eclesiastul 9:10).Cu alte cuvinte, cred cã aceastaînseamnã: intrã în via luiDumnezeu ºi fã tot ceea ce poþiface.

Analizeazã ceea ce trebuiefãcut, ºi fã. În unele cazuri,chemarea lui Dumnezeu estepentru rezolvarea unei nevoi.Dacã te întrebi dacã ai sau nudarul pentru a face un numitlucru, ai putea ajunge la concluziacã acel lucru nu te priveºte petine, ºi astfel sã-l laºi altora. Ceea ce conteazã este

Ce vrea Dumnezeusã faci? Primul

lucru pe care vreasã-l faci este sã nu

pierzi ani în ºirîncercând sã afli

ce vrea El.Dumnezeu nu þine

pe nimeni înaºteptare atât demult timp. Dacã

El vrea ca oanumitã lucrare sã

fie fãcutã, nuexistã niciun

motiv sã ne þinãmult timp în

situaþia de a facepresupuneri cu

privire la aceasta.

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

chemarea lui Dumnezeu ºi nevoia cãreia trebuie sã i serãspundã.

Nu ar trebui sã ne întrebãm pe noi înºine despredarurile noastre, pentru cã, prin credinþã, Dumnezeu nepoate ajuta sã ne depãºim propriile limite. Nu noi suntemcei care lucrãm. Dumnezeu lucreazã. Fãrã El nu putem facenimic. Dar prin Cristos putem face toate lucrurile. Putemumbla pe ape dacã este nevoie, pentru cã toate lucrurilesunt cu putinþã celui ce crede.

Credinþa în Dumnezeu naºte persoana! Ceea ce credem,aceea suntem. Nu vã vindeþi mai ieftin vouã înºivã. A vãvinde ieftin nu este umilinþã, ci o negare a chiar scopuluipentru care v-aþi nãscut. Avem aici un principiu vital:trebuie sã asculþi de chemarea lui Dumnezeu dacã vrei caputerea Lui sã lucreze prin tine.

Ce vrea Dumnezeu sã faci? Primul lucru pe care vreasã-l faci este sã nu pierzi ani în ºir încercând sã afli ce vreaEl. Dumnezeu nu þine pe nimeni în aºteptare atât de multtimp. Dacã El vrea ca o anumitã lucrare sã fie fãcutã, nuexistã niciun motiv sã ne þinã mult timp în situaþia de aface presupuneri cu privire la aceasta. Pentru cã, de ce arface-o? Ar fi ridicol sã ascundã de noi scopul ce-l are cuprivire la noi. ªi nici nu va face teribil de dificilãdescoperirea acestuia.

El întotdeauna are o sarcinãcare se cere rezolvatã. Sarcinaaceasta se poate sã nu fie mare, sepoate sã nu cearã eroism pentru afi rezolvatã. Probabil este o sarcinãdespre care crezi cã nu estedemnã de tine, poate chiar unacare ar putea fi consideratã slujirea altora. Amintiþi-vã cã apostolul

212

Amintiþi-vã cãapostolul Pavelfãcea corturi.Credincios înlucrurile mici,

Dumnezeu l-a pusstãpân peste mult.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Pavel fãcea corturi. Credincios în lucrurile mici,Dumnezeu l-a pus stãpân peste mult.

Unii îi cer lui Dumnezeu sã le vorbeascã ºi sã îicãlãuzeascã pentru cã ei dispreþuiesc ziua începuturilorfirave. Ei pretind cã Dumnezeu are pentru ei o marelucrare, nu ceva neînsemnat. „ªi tu umbli dupã lucrurimari? Nu umbla dupã ele!“, îi spunea Dumnezeu servuluiSãu prin Ieremia (Ieremia 45:5). Nu poþi conduce o barcãsau o bicicletã care nu se miºcã. Dumnezeu aºteaptã sã temiºti înainte de a-þi spune în ce direcþie sã o iei.

Dumnezeu ne cãlãuzeºte. Când slujitorul lui Avraam,Eliazar, a gãsit o mireasã pentru Isaac, el a spus:„...Domnul m-a îndreptat...“ (Genesa 24:27). Acesta este unprincipiu divin. Tu eºti cel care trebuie sã iei iniþiativapentru Dumnezeu. Acesta este modul în care Pavel ºi-aînceput cunoscutele sale cãlãtorii.

ACÞIONEAZÃ!

Dacã într-un dig este o spãrturã, astup-o, nu veni cu opropunere. Dacã un duºman atacã Þara Promisã, cerinþaeste clarã. Luptã! Nu aºtepta! Nu-L întreba pe Dumnezeuce sã faci, ºi nu analiza dacã ai sau nu un dar sau altul. Unom care nu a aºteptat când ar fi trebuit, ºi a aºteptat cândnu ar fi trebuit a fost împãratul Saul. A nu face nimicpentru cã nu putem face ceva grozav nu este nimic altcevadecât mândrie. Dar avem acum o altã lecþie, pe care ogãsim în capitolele 13 ºi 14 din 1 Samuel.

VREMURILE CELE MAI RELE SUNT VREMURILE CELE MAI BUNE

Timp de secole, a existat o disputã între Israel ºi filistenipentru þara Israelului. Filistenii au fost duºmaniitradiþionali ai lui Israel, atât fizic, cât ºi spiritual. Putem

213Iniþiativa pozitivã

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

compara principiile spirituale din istoria acestui conflict culupta ºi lucrarea creºtinului astãzi. Au avut loc în modconstant încãierãri ºi hãrþuieli între filisteni ºi israeliþi,pânã când David, în final, i-a supus pe filisteni.

Dupã ce a ajuns împãrat, Saul a înfiinþat o armatãpermanentã de trei mii de oameni, punând o treime din easub comanda fiului sãu, Ionatan. În vremea aceea, cei caredominau erau filistenii. Ei ridicaserã garnizoane din loc înloc pe teritoriul Israelului, dintre care una în trecãtoareastrategicã dinspre Betel spre Ierihon, unde se afla oraºulMicmaº.

Înainte, Ionatan îi atacase pe filisteni în zona aceea, ºidin acest motiv, ei puseserã acum la Micmaº o garnizoanãdestul de puternicã. În pregãtire, împãratul Saul puseseaproximativ ºase sute de oameni de cealaltã parte astrâmtorii, la Ghibea, ºi era gata pentru rãzboi.

Dar Saul nu a atacat. Degetul sãu se afla pe trãgaci, darel nu a ochit nimic. Duºmanul stãtea nestingherit în Israel,ocupând ºi exploatând pãmântul fertil. Rãzboiul era unulfals. Nimeni nu fãcea nimic. Filistenii nu aveau nevoie sãfacã ceva, însã Israel ar fi trebuit sã ia o atitudine.

Acum, Ionatan era ca David.Erau buni prieteni, având amân-doi un temperament neliniºtit,dorind sã facã ceva sau sã moarã.Ionatan devenise nerãbdãtorstând doar ºi aºteptând întins,numãrând firele de iarbã. El segândea la tatãl sãu care „ºedea subo rodie“, la umbrã.

În cele din urmã, fãrã a-i spunenimic tatãlui sãu, Ionatan ºi

214

Ei ºtiau cãDomnul putea da

victorie israeliþilorprin ei doi.

Domnul însã nuputea face nimicdacã toþi s-ar fi

adãpostit laumbra rodiei.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

purtãtorul sãu de arme au hotãrât sã porneascã la acþiunepe cont propriu, doar ei doi. Duºmanii se aflau acolo. Dece sã nu-i atace? Filistenii s-ar fi stabilit pentru totdeaunaîn þarã dacã nu se fãcea ceva.

DOI UCENICI ÎNDRÃZNEÞI

Drumul spre mica garnizoanã filisteanã de deasupra lortrecea printr-un canion îngust care, într-un anumit punct,era strãjuit în stânga ºi în dreapta de douã stânci ascuþite.Nu numai cã Ionatan ar fi trebuit sã escaladeze acele stâncicare asigurau duºmanilor sãi o poziþie avantajoasã faþã deel, dar ar fi trebuit ºi sã treacã prin aceea poziþie îngustã deapãrare. Un singur filistean ar fi putut respinge o întreagãarmatã acolo, precum Horaþiu la podul Tiber. Aºa cãIonatan i-a spus purtãtorului sãu se arme: „Poate cãDomnul va lucra pentru noi, cãci nimic nu împiedicã peDomnul sã dea izbãvire printr-un mic numãr, ca ºiprintr-un numãr mare“ (1 Samuel 14:6).

A fost o aventurã a credinþei. Ei ºtiau cã Domnul puteada victorie israeliþilor prin ei doi. Domnul însã nu puteaface nimic dacã toþi s-ar fi adãpostit la umbra rodiei. Oastfel de lipsã de acþiune îi permitea duºmanuluiinvadator sã rãmânã liniºtit în þarã pentru totdeauna. Eranevoie ca Israel sã treacã la acþiune. Pentru Dumnezeu nuconta dacã acest lucru se fãcea la nivel naþional sauprintr-o iniþiativã personalã.

Deci, Ionatan ºi prietenul sãu au hotãrât sã încerce. Ur-mau sã iasã de unde erau ascunºi ºi sã stea unde puteau fivãzuþi de filisteni. Apoi, dacã duºmanii ar fi spus „Suiþi-vãla noi, ca sã vã arãtãm ceva“ (1 Samuel 14:12), Ionatan ºipurtãtorul sãu de arme ar fi fãcut exact aºa. Filistenilor niciprin cap nu le-ar fi trecut cã ei se vor încumeta la o escapa-dã care pãrea a fi o nebunie curatã, doi împotriva a douã-zeci, ºi aceºti douãzeci fiind într-o poziþie net avantajoasã.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Observaþi care a fost de fapt încercarea lui Ionatan. Însine însãºi aceasta a fost un act de credinþã. El ºi-a propussã facã ceva foarte curajos, ºi „calculul“ lui a fost cã filisteniiîl vor provoca dacã li se va arãta, lucru pe care duºmanii sãiºi l-ar fi dorit cu siguranþã. Unii oamenii fac astfel de„calcule“, care însã sunt absurde, ºi se cãlãuzesc dupãcondiþii care ori sunt prea grele, ori prea uºoare. Aceºtiasunt cei care, de obicei, cad ei înºiºi pânã la urmã victimeale calculelor diavolului.

Filistenii l-au vãzut pe Ionatan ºi i-au spus exact ceea cese aºtepta sã audã: „Suiþi-vã la noi!“ Filistenii nu cãutaupricinã de bãtaie. Nici prin gând nu le-a trecut cã cei doitineri israeliþi vor încerca sã urce la ei. Aºa cã le-au întorsspatele ºi ºi-au vãzut mai departe de treburile lor, fãrã aface ceva anume.

Dar, în credinþã, Ionatan ºi purtãtorul sãu de arme aufãcut ceea ce pãrea o aventurã. Amândoi s-au îndreptatspre poziþiile filistenilor, târându-se pe coate ºi genunchi.Au atacat apoi prin surprindere garnizoana stupefiatã ºinepregãtitã deloc. Credinþa lui Ionatan i-a dat oîndrãznealã totalã care a dus în acea zi la victoria generalãa israeliþilor.

Între timp, Saul ce fãcea? Citim despre el cã discuta cuun preot al Domnului, probabil cãutând ajutor ºi cãlãuzire,când era clar ce ar fi trebuit de fapt sã facã. El a sperat cãDumnezeu va face ceva (1 Samuel 14:3). Dumnezeu faceceva—în momentul în care cineva crede în El ºi porneºtela acþiune.

ªi, de fapt, Dumnezeu a fãcut ceva—când Ionatan aînceput sã acþioneze. Atacul îndrãzneþ s-a produs. Pentruînceput, Dumnezeu a apreciat îndrãzneala lor. Apoi, El S-aridicat în toatã puterea ºi a fãcut ceea ce depindea de El. Afãcut sã se cutremure pãmântul! (Dumnezeu face sã se


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

clatine temeliile pãmântului când oamenii acþioneazã cucredinþã ºi, de asemenea, când se roagã cu credinþã. VeziFapte 4:31.)

Rezultatul a fost cã filistenii, din cauza panicii în care auintrat, s-au luptat între ei. Panica s-a rãspândit în toatãtabãra duºmanului. Filistenii au fost buimãciþi; zvonurilese întretãiau, rãzboinicii s-au împrãºtiat.

Tatãl lui Ionatan, împãratul Saul, a auzit agitaþia. ªi-afãcut curaj ºi ºi-a condus oamenii în încãierare, pornindapoi sã-i urmãreascã pe filisteni. Chiar ºi prizonierii pecare filistenii îi luaserã au prins curaj ºi s-au întors asupracelor care i-au capturat. Israeliþii, care se ascunseserãprintre stâncile Muntelui Efraim, prea fricoºi înaintepentru a lupta, au devenit acum curajoºi ºi s-au aruncatasupra duºmanului. Prinºi în capcanã, filistenii au suferit oînfrângere usturãtoare.

DOAR O ZI OBIªNUITÃ

De remarcat când s-au întâmplat toate acestea: „într-o zi...“Aceasta înseamnã cã ziua aceea nu a fost o zi specialã. Afost o zi lipsitã de revelaþie ºi cãlãuzire divinã. Victoria avenit pentru cã Ionatan ºi-a pus în gând sã lupte. El a fãcutdin acea zi o zi specialã. Ziua lui Dumnezeu a coincis cucea în care Ionatan a considerat cã Israel stãtuse inactivprea mult timp ºi s-a hotãrât sã acþioneze.

Împãratul aºtepta sã se întâmple ceva, probabil sã fieîmpins de la spate la acþiune. Dorea o cãlãuzire divinã sauspera cã Dumnezeu va face prima miºcare, motiv pentrucare s-a adresat preotului. Ionatan nu a putut sta pemargine, aºteptând oportunitãþi ºi semne. El nu a cerutsfatul niciunui preot. „Calculul“ sãu, care se baza pe voialui Dumnezeu pentru poporul Sãu, avea aproape sigur carezultat implicarea lui în luptã. Nu e de mirare atunci cã


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Ionatan a fost un om dupã inima lui David. ªi, sã neamintim, David a fost un om dupã inima lui Dumnezeu.

Dumnezeu are un calendar de o mie de ani care conþinedoar o zi. Ziua aceasta este însemnatã prin cuvântul„ASTÃZI“. Isus însuºi i-a provocat pe cei care vorbeaudespre „a aºtepta patru luni, dupã care vine seceriºul“, ºi aspus: „...Holdele sunt albe acum, gata pentru seceriº“ (Ioan4:35). Profetul Hagai a lansat odatã un atac usturãtor laadresa oamenilor din Ierusalim, când aceºtia au spus: „N-avenit încã vremea pentru zidirea din nou a CaseiDomnului“ (Hagai 1:2). Prioritatea lor, de care s-ar ficuvenit sã le fie ruºine, era de a-ºi zidi propriile lor case,confortabile, în loc de a ridica un locaº pentru gloria luiDumnezeu.

INIÞIATIVA VÃ APARÞINE

Prea adesea oamenii spun cã momentul, timpul nu este celpotrivit. De parcã vremea sau circumstanþele ar puteazãdãrnici puterea lui Dumnezeu! Trezirea nu este pentrumomentele când existã trezire, ci pentru atunci când nuexistã niciun semn al ei. Trezirile încep întotdeauna cândnu se întâmplã nimic, când nu existã niciun semn cãDumnezeu ar lucra ºi când nimic încurajator nu pare a seprofila la orizont. Tocmai pentru cã toate lucrurile în jur

erau rele, oamenii cu îndrãznealacredinþei s-au hotãrât sã le schim-be. Dacã aºteptãm ca situaþia sã seîndrepte, niciodatã nu vomînainta. De fapt, care este ideeaaici? Ionatan a lovit în momentulcând victoria a fost posibilã, ºiacesta este motivul pentru care aizbândit. Lui Dumnezeu i-a fãcutplãcere sã participe la acþiune ºisã-ªi dovedeascã puterea.

218

Dumnezeu are uncalendar de o mie

de ani care conþinedoar o zi. Ziua

aceasta esteînsemnatã prin

cuvântul„ASTÃZI“.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Cu toþii ne rugãm pentru o puternicã trezire care sãcuprindã întreaga Americã, Europã, întreaga lume. Sãcontinuãm sã ne rugãm! Dar sã nu aºteptãm pânã cândaceasta vine, dupã care predicarea Evangheliei devineuºoarã. Mergeþi înainte cu ceea ce puteþi face acum. Puteþicâºtiga mii de suflete pentru Cristos în timp ce aºteptaþitrezirea. ªi nu doar atât; acþiunea voastrã ar putea fi chiarpunctul de început al trezirii. Este adevãrat cã trezirea esteun act suveran al lui Dumnezeu, aºa cum cred mulþi. Dareste la fel de adevãrat cã trezirea poate fi provocatã. Primiicreºtini ºtiau cu siguranþã aceasta, întrucât în Marcu 16:20putem citi:

„Iar ei au plecat ºi au propovãduit pretutindeni.Domnul lucra împreunã cu ei ºi întãrea Cuvântul prinsemnele care-l însoþeau. Amin.“

Acei creºtini binecuvântaþi nu au stat, nu au aºteptat caDomnul sã meargã înainte. Astãzi creºtinii spun: „Voimerge acolo unde mã va trimite Duhul.“ Nu! Relatareabiblicã sunã astfel: „Iar ei au plecat...“ Cu alte cuvinte, ei auluat iniþiativa iar Domnul i-a ajutat cu bucurie. Sunt deplinconvins cã Dumnezeu ne permite sã apãsam pe trãgacipentru a declanºa mari revãrsãri ale Duhului Sãu cel Sfânt.

Prin harul Sãu, am fost martor la aºa ceva denenumãrate ori! Avem nevoie de iniþiativa Duhului Sfânt!Pentru trezire este nevoie de oameni unºi ai lui Dumnezeucare sã dovedeascã îndrãzneala credinþei!

Când Ionatan ºi purtãtorul sãu de arme au pornit laluptã din proprie iniþiativã, târându-se pe coate ºi pegenunchi, spre o micã încãierare cu duºmanul, ei au fãcutposibilã o victorie mult mai mare decât ar fi crezut ei cãeste posibil. Dumnezeu vã aºteaptã! Sunteþi voi IonataniiSãi?


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Oricine poate crede când Dumnezeu se aflã la lucrudeja. Credinþa adevãratã însã lucreazã când Dumnezeu nupare a lucra! Dumnezeu îi iubeºte pe oamenii care riscã peajutorul Sãu! Aceasta este „formula“ pentru triumf,binecuvântare ºi trezire.

Câþi oameni cunoaºteþi care au acþionat exact în acestmod? Gândiþi-vã la câþiva oameni care au fãcut lucruri noipentru Dumnezeu, ºi treceþi numele fiecãruia pe o listã.Fiecare dintre aceºtia a fost unul care a îndrãznit atuncicând nimeni altcineva nu credea cã este timpul potrivitpentru a face ceva. Toate trezirile au început în acest mod.

Un slujitor al lui Dumnezeu dorea cu ardoare sã aibã loclucrãri mãreþe ale Domnului, sã-L vadã pe Domnulvindecându-i pe cei bolnavi ºi fãcând minuni. Discutânddespre aceasta cu un slujitor mai în vârstã, acesta i-a spus:„Dumnezeu va face aceste lucruri când va veni trezirea.Aºa cã aºteaptã.“ Aceeaºi atmosferã de necredinþãcaracteriza ºi Nazaretul când Isus a citit din Isaia lucrurileprivitoare la El ºi la sãvârºirea de minuni. Adunarea, care

i-a devenit ostilã, a preferat sã nuacorde atenþie lucrurilor pe careDumnezeu promisese cã le va faceprin El. Dar Isus a spus: „Astãzis-au împlinit cuvintele acestea dinScripturã, pe care le-aþi auzit“(Luca 4:21, sublinierea îmiaparþine).

Imaginaþi-vã urmãtoarea scenã.Este Sabat, ºi Isus învaþã poporulîn sinagogã. Cinicii sunt acolo,privindu-L. Se mai aflã acolo unalt om, care îl priveºte. Omulacesta are o mânã uscatã. Ceatmosferã de trezire poate fi în

220

Oricine poatecrede când

Dumnezeu se aflãla lucru deja.

Credinþaadevãratã însãlucreazã când

Dumnezeu nu parea lucra! Dumnezeu

îi iubeºte peoamenii care riscãpe ajutorul Sãu!


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

aceastã sinagogã când criticii aºteaptã cel mai mic prilej dea-L acuza pe Isus în cazul în care l-ar vindeca pe acest omîn ziua de Sabat? Condiþiile nu sunt deloc favorabile. DarIsus îl vindecã pe om—pentru cã acum este momentul cândnevoia este cea mai mare (Luca 6:6–11).

ªi momentul, sunt sigur, este astãzi. Pe cine aºteaptãDumnezeu? Nu cumva pe tine?

În diferite conferinþe ºi întâlniri spun adesea cã nu estenevoie sã vinã cineva sã-ºi punã mâinile peste tine. Nu ainevoie de nicio profeþie în plus. Tot ceea ce trebuie sã facieste sã îndeplineºti Marea Trimitere. Nu-þi mai irositimpul. Du-te ºi cumpãrã-þi un geamantan!

Ce mai aºtepþi?


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Capitolul 16

Nicio târguialã cu diavolul

CALUL ALB

Din când în când, sunt invitat sã particip la emisiunitelevizate pentru a discuta despre probleme religioase.Participanþii se întâlnesc doar cu puþin timp înainteaînceperii emisiunii. Într-una dintre aceste ocazii, nu ne-amcunoscut deloc între noi ºi a trebuit sã fim prezentaþi uniialtora. A existat un scurt timp în care am putut discuta uniicu alþii înaintea începerii emisiunii. Conversaþia s-a purtatîn jurul curselor de cai, deoarece ne aflam atunci însezonul acestora. Unul din bãrbaþi susþinea cã este ateu.Pãrea sã aibã în degetul mic toate numele cailor ºi alejocheilor. Nu am putut participa la discuþie, pentru cã numã pricepeam la cursele de cai ºi nici la pariuri. Deci, amstat liniºtit, rugându-mã în tãcere. Doream ca Dumnezeusã mã cãlãuzeascã în discuþia care urma sã înceapã nupeste mult timp.

„O, Doamne, când va veni rândul meu“, m-am rugat,„dã-mi o mare putere!“

Ceilalþi continuau sã discute despre cai ºi jocuri denoroc, când brusc, ceva m-a luminat în duhul meu.Aceasta m-a determinat sã mã ridic ºi sã mã îndrept spreexpertul care pãrea sã cunoascã totul despre cursele de cai.

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

„Vreau sã vã spun ceva despre cai“, i-am spus. Ateul s-aîntors spre mine ºi m-a privit foarte mirat. Aruncându-i„momeala“, i-am spus: „Am pariat cu toþi banii pe CalulAlb din Apocalipsa.“

Probabil a crezut cã eram o persoanã oficialã ºi cãpãstrasem tãcerea asupra acestui subiect pânã în acelmoment. Omul a pãrut deconcertat ºi a repetat: „Calul Albdin Apocalipsa?“

Calul Alb pãrea a fi singurul cal despre care acest mareexpert în cai nu ºtia nimic.

„Spune-mi, cine cãlãreºte Calul Alb?“, m-a întrebat.

Bineînþeles, aceastã întrebare a fost exact cea pe caredoream sã o aud de la el.

Dorea sã-i spun cine era jocheul! A fost captivant sã-ipot spune!

„În Apocalipsa, capitolul 19, se spune cã numelecãlãreþului este «Cel credincios», «Cel adevãrat» ºi«Cuvântul lui Dumnezeu». El este Fiul lui Dumnezeu, IsusCristos, „ºi“, am adãugat eu repede: „Domnule, eu numi-am pus în joc doar banii pentru el. De fapt, eu nu ambani. Eu mi-am pus viaþa ºi sufletul pentru Isus Cristos. El

este Cel pe care am pariat cu tot ceam ºi ºtiu cã voi câºtiga!“ Ateismuleste vandalism intelectual ºi acestateu a trebuit sã admitã cã pariasepe toþi caii necâºtigãtori.

Noi ºtim cã vom birui pentru cãam citit despre Cuceritorul de pecalul alb spre sfârºitul Cãrþii luiDumnezeu! Pentru noi, cursa

224

Frica, teama sunt doar iluzii—

sunt simplefantome. Teama

capãtã substanþãdoar când noi o

acceptãm.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

începe cu sfârºitul ei. Pentru noi, sfârºitul este o siguranþãvie. Este asigurarea datã de Isus, învingãtorul absolut ºiveºnic. O astfel de cunoºtinþã nu se poate sã nu aibã unefect uriaº asupra vieþilor noastre de fiecare zi.

ÎNVINGÃTORUL CARE NU POATE FI BLESTEMAT

ªtiþi, cu o siguranþã absolutã, cã faceþi parte din echipaînvingãtoare? Dacã ºtiþi lucrul acesta nu veþi fi timoraþi defricã. Nu existã nicio modalitate prin care un creºtin sã fiezdrobit. El nu poate fi blestemat. El Îl are de partea sa peÎnvingãtorul, pe Dumnezeu Însuºi. „Dacã Dumnezeu estepentru noi, cine va fi împotriva noastrã?“ (Romani 8:31).

Frica vine din iad. Ea este impusã de Satana ca armastandard a tuturor demonilor. Ei ºtiu ce face frica. Forþa eiparalizeazã. Demonii înºiºi sunt plini de fricã, aºa cumscorpionii sunt plini de otravã. Frica este veninul luiSatana. El vrea sã ne înþepe pe toþi, fãcându-ne sãtremurãm de fricã. Diavolul vrea sã ne creeze un viitorîmbibat de fricã. Dar frica, teama sunt doar iluzii—suntsimple fantome. Teama capãtã substanþã doar când noi oacceptãm. Trebuie sã alungãm aceste duhuri.

Frica este primul lucru de care trebuie sã scãpãm. Satanavrea sã înconjoare lucrarea de evanghelizare cu un nor deteamã. Învingerea fricii este lovitura datã duºmanului,care îi neutralizeazã atacul principal. „Orice armã fãuritãîmpotriva ta va fi fãrã putere“ (Isaia 54:17). Noi avempropria noastrã armã, Cuvântul lui Dumnezeu, sabiaDuhului, adicã Cuvântul în Mâna Duhului (Efeseni 6:17).Sã cunoaºtem Cuvântul, ºi atunci vom ºti din el cã nusuntem la mila celui rãu.

Trebuie noi, ca ºi credincioºi, sã trãim în teamã ºi spaimãde blesteme? Mulþi oameni mã întreabã cum reuºesc „sãsupravieþuiesc“ tuturor blestemelor vrãjitorilor africani.

225Nicio târguialã cu diavolul

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Mã întreabã dacã nu mã simt apãsat de ele. Nu suntanihilat de blestemele rostite împotriva mea de „doctorii“în vrãjitorie din Africa? Dar în Proverbe 26:2 ni se spune cã„blestemul neîntemeiat nu nimereºte“. Putem privi la unexemplu în acest sens: relatarea despre încercarea lui Balacde a-l blestema pe Israel (Numeri 22–24). Pânã acum Israelfusese neînvins pe câmpul de luptã. De aceea, Balac arecurs la alte mijloace. El i-a oferit profetului Balaam baniîn schimbul blestemãrii lui Israel. Balaam a acceptat. Iubeabanii. El ºtia cã Dumnezeu nu voia sã-l blesteme pe Israel,dar I-a cerut totuºi Domnului, doar aºa, sperând, evident,sã-ºi primeascã rãsplata. El L-a cãutat pe Domnul, sperândcã Domnul îi va da felul de profeþie dorit de Balac.

Balac ºi Balaam s-au cãþãrat pe stâncile înãlþimilor luiBaal, unde au zidit ºapte altare ºi au adus ca jertfã ºapteviþei ºi ºapte berbeci. Probabil Balac ºi Balaam erau conduºide forþe întunecate, oculte care ar fi dorit sã nimiceascãpoporul lui Dumnezeu.

Dar Dumnezeu nu-ºi blestemã propriul popor! TotuºiBalac ºi Balaam au fãcut tot ce au putut, încercând din maimulte locuri. Au înþeles însã la urmã, privind corturile luiIsrael din vale, cã tot efortul lor era zadarnic. În mijlocultaberei se afla chivotul, învãluit de norul slavei prezenþeilui Dumnezeu, însuºi steagul Domnului în mijlocul lor.„Iatã cã nu dormiteazã, nici nu doarme Cel ce pãzeºte peIsrael“ (Psalmul 121:4). Israel se odihnea acolo, însiguranþã, sub aripile atotprotectoare ale lui Iehova,invizibile pentru duºmanii lui Israel.

Balac ºi Balaam au fãcut tot ce au putut mai rãu pevârfurile muntelui. Înfuriaþi, au cãutat sã arunce cumva unblestem, mãcar unul, asupra lui Israel. Dar poporul luiDumnezeu a continuat sã doarmã în pace. Balaam ºi-adeschis gura sã blesteme, dar, în loc de blesteme, gura lui arostit binecuvântãri. Seminþiile lui Israel au fost tot timpul


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

acolo, sub ochii lor, dar nu a pãrutsã li se întâmple nimic rãu. Israe-liþii îºi odihneau capetele pe per-nele promisiunilor lui Dumnezeu.Ei au rãmas în siguranþã, subprotecþia divinã.

Singurul rezultat al încercãriicelor doi de a atrage forþeleîntunericului împotriva lui Israel afost ridicolul în care au ajuns. Îmiplace modul în care se încheieaceastã relatare biblicã. Este ofoarte subtilã bãtaie de joc:„Balaam s-a sculat, a plecat, ºi s-aîntors acasã. Balac a plecat ºi el acasã.“ Aceasta a fost tot!

Balaam, profetul care a vrut sã se îmbogãþeascã, a rostitneabãtut cuvântul Domnului: „Cum sã blestem eu pe celce nu-l blestemã Dumnezeu? Cum sã-l defaim eu pe cel cenu-l defãimã Domnul?... Domnul, Dumnezeul lui, este cuel, El este împãratul lui, veselia lui“ (Numeri 23:8, 21;sublinierea îmi aparþine).

ÎNSPÃIMÂNTÂNDU-L PE DIAVOL

Frica e ca o minge în mâinile diavolului. El nu ne poateface niciun rãu, în afarã de a ne face sã ne temem cã nepoate face rãu. Diavolul este cel mai mare potrivnic.Balaam a fost obligat sã rosteascã adevãrul. El s-a zbãtut, afãcut tot ce-a putut, dar n-a reuºit decât sã ne arate cãpoporul lui Dumnezeu nu poate fi atins de blestem. Noisuntem imuni la blesteme. Suntem rãscumpãraþi, cum afost ºi Israel. Ceea ce fost adevãrat pentru poporul luiDumnezeu atunci, este adevãrat pentru cei rãscumpãraþiastãzi. De ce minunatã eliberare de fricã ne bucurãm!

227

Frica e ca o mingeîn mâinile

diavolului. El nune poate faceniciun rãu, în

afarã de a ne facesã ne temem cã ne

poate face rãu.Diavolul este cel

mai marepotrivnic.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

Frica aude strigãtul rãguºit al lui Goliat, dar credinþaaude strigãtul Împãratului Împãraþilor. Aleluia! Leul dinIuda a rãcnit, ºi atunci cine nu profeþeºte? (Amos 3:8).

„Descântecul nu poate face nimic împotriva lui Iacov,nici vrãjitoria împotriva lui Israel. Acum se poate spunedespre Iacov ºi Israel: «Ce lucruri mari a fãcutDumnezeu!»“ (Numeri 23:23). Din întâmplare, acest versetîmi aminteºte de multele situaþii în care vrãjitorii auîncercat sã blesteme campaniile noastre de evanghelizare.De multe ori, rostirea unui simplu, dar uns „Aleluia!“ de peplatformã, a rupt jugul apãsãrii ºi i-a alungat pe vrãjitori,care s-au îndepãrtat gemând ºi ºuierând. Încercãrile lor dea ne blestema ºi de a chema demonii au fost dejucate de

zidul de foc al lui Dumnezeu ºi deîngerii Lui rãzboinici. Cu adevã-rat, „îngerul Domnului tãbãrãºteîn jurul celor ce se tem de El“(Psalmul 34:7).

Vântul sinistru al morþii bãtusepeste Egipt nu cu mult timpînainte. Totuºi niciuna dintrecasele lui Israel nu i-au simþitsuflarea rece. Sângele mielului dePaºti însemnase fiecare casã.Iehova, cu aripile Lui protectoare,i-a protejat de îngerul nimicitor.Fiecare copil al lui Dumnezeu deastãzi este acoperit ºi însemnat cusângele lui Isus. Fiecare dintre noieste ferit de atingerea puteriloriadului, ale vrãjilor, ale blesteme-lor, ale demonilor sau ale oricãrorslujitori ai diavolului. Puterilevãzduhului nu ne pot atinge atâttimp cât stãm sub steagul sângelui

228

Creºtinii nutrebuie sã se lase

vânaþi, ci sãvâneze ei; nu sã fieatacaþi, ci sã ataceei. Noi nu suntemasediaþi, ºi nici nusuntem cu spatelela zid. Departe de

aºa ceva! Noisuntem trupele de asalt ale lui

Dumnezeu, trimisesã elibereze

ostaticii din iad.Noi suntem forþele

invadatoare aleDomnului!


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

scump al Mântuitorului, Mielul nostru de Paºti. ProtecþiaLui care ne înconjoarã este impenetrabilã ºi invulnerabilã.

Omul cãruia îi este fricã este aliatul diavolului—indiferent dacã îi place sau nu. Frica este o infecþie, o boalã.Ea se poate rãspândi printre creºtini. Sunt sigur cã motivulpentru care Dumnezeu a interzis copiilor lui Israel sãvorbeascã în timp ce mãrºãluiau în jurul zidurilorIerihonului, a fost faptul cã, vorbind, ar fi rãspândit printreei frica ºi îndoiala (Iosua 6:10). Diavolul nu se teme deomul cãruia îi este fricã. El ºtie cã acea persoanã esteinofensivã. Dar Satana tremurã când nouã nu ne e teamã.

Dupã sute de ani de la întâlnirea lui Balac cu Israel,Neemia rezidea fãrã teamã Ierusalimul. Cineva l-aîndemnat sã se ascundã de ameninþãrile duºmanilor. Îmiplace replica lui: „Un om ca mine sã fugã? ªi care om camine ar putea sã intre în Templu ºi sã trãiascã? Nu voiintra!“ (Neemia 6:11). Sã cedeze poporul lui Dumnezeu,fiii ºi fiicele împãrãþiei, rãscumpãraþi prin sângele Mielului,în faþa ameninþãrilor? Poporului lui Dumnezeu nu i s-a dat„un duh de fricã, ci de putere, de dragoste ºi dechibzuinþã“ (2 Timotei 1:7). Sã fugã deci oameni ca noi?Niciodatã!

Departe de a ne fi fricã, ne putem bucura. „Iatã cã v-amdat putere sã cãlcaþi peste ºerpi ºi peste scorpii, ºi pestetoatã puterea vrãjmaºului: ºi nimic nu vã va putea vãtãma“(Luca 10:19). Creºtinii nu trebuie sã se lase vânaþi, ci sãvâneze ei; nu sã fie atacaþi, ci sã atace ei. Noi nu suntemasediaþi, ºi nici nu suntem cu spatele la zid. Departe de aºaceva! Noi suntem trupele de asalt ale lui Dumnezeu,trimise sã elibereze ostaticii din iad. Noi suntem forþeleinvadatoare ale Domnului!

Isus a repetat de multe ori: „Nu vã temeþi!“ Dar aceastanu a fost tot. El a fost ºi un bun psiholog. De remarcat ce a


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:15

spus: „Nu te teme, crede numai!“ (Luca 8:50). Întotdeaunaa fost nevoie de mai mult decât doar de a spune: „Nu teteme!“, sau „Fii curajos, îndrãzneºte!“ Doar aceste cuvintenu sunt mai mult decât un sfat inutil. Frica este o forþãcãreia trebuie sã-i fie opusã o forþã superiorã, forþacredinþei.

Frica este forþa negativã. Semnul sãu este „minus“.Cineva mi-a spus odatã: „Frica este camera întunecoasã încare oamenilor li se dezvoltã tot ceea ce este negativ înfiinþa lor.“ Numai o forþã pozitivã poate anula unanegativã. Aceastã forþã pozitivã este credinþa. Aºa cã Isus aspus întotdeauna: „Nu vã temeþi, credeþi numai!“ Opusulfricii nu este curajul, ci credinþa.

„ªi ceea ce câºtigã biruinþa asupra lumii, este credinþanoastrã“ (1 loan 5:4). Credinþa este o armã cu multedestinaþii. Ea nu este presupunere ºi nici bravadã—sã neamintim de fiii lui Sceva (Fapte 19:12–16). Un sfânt caretremurã face ca Satana sã triumfe, dar credinþa îlînspãimântã pe duºman. Noi nu suntem chemaþi sãtremurãm, ci sã dovedim autoritate ºi sã facem iadul sãtremure.

„Benaia... a smuls suliþa din mâna egipteanului, ºi l-aomorât cu ea“ (2 Samuel 23:21). Aºa vom smulge ºi noifrica din mâinile duºmanului, vom folosi propria lui armã,ºi-i vom face pe diavoli sã tremure.

PRINÞUL PUTERILOR VÃZDUHULUI

Într-una dintre cruciadele noastre de evanghelizare dinAfrica, am avut o experienþã care mi-a dat o revelaþie.Urma sã folosim cortul nostru mare în Green Valley, Africade Sud. Cu multã emoþie, numãram orele pânã la primaîntâlnire, când mi-a telefonat managerul care se ocupa decort. Echipa de montare era gata sã întindã prelata peste


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

scheletul cortului, a cãrui capa-citate era de zece mii de locuri.

„Pãmântul este prea moale. Încaz de vânt ºi ploaie“, a continuatmanagerul, „prizele ancorelor ºiale pilonilor vor slãbi, ºi cortul s-ar putea prãbuºi. Soluleste prea umed.“ Întrebarea lui era dacã sã continue saunu cu montatul cortului. Mintea a început sã-mi lucreze cufebrilitate. Ar fi fost un lucru groaznic dacã s-ar fiîntâmplat o catastrofã. În timp ce mã gândeam astfel, mãrugam Domnului în inimã. Apoi, în mod minunat, osiguranþã dumnezeiascã mi-a inundat mintea.

„Dã-i înainte“, i-am spus. „În Numele lui Isus, nu vaploua ºi nici nu va fi furtunã.“ ªi astfel, potrivit aceleiinstrucþiuni, cortul a fost înãlþat.

Am avut un început minunat. Searã de searã, cortul afost plin de oameni dornici dupã Cuvântul lui Dumnezeu.Apoi, într-o dupã-amiazã, în timp ce îngenuncheampentru rugãciune în camionul-caravanã care se afla parcatlângã cort, mi-am ridicat privirile ºi am vãzut cã dinspreapus, întunecând cerul, se îndrepta spre noi o furtunãuriaºã. Aþi vãzut vreodatã o furtunã africanã, careliteralmente umple tot aerul cu apã? Norii, asemãnãtoriunui pãr rãvãºit, negri ca smoala, sunt rãscoliþi de furtunã.

„Asta e o adevãratã catastrofã“, mi-a spus cineva. Apoiam auzit vocea Duhului Sfânt rãspunzând acelei frici, ºispunându-mi ce sã fac: „Du-te ºi mustrã-l pe diavol!“

Am ieºit ºi am mers cu hotãrâre în direcþia din carevenea furtuna iminentã. Ridicându-mi degetul ºiîndreptându-l spre furtunã, am spus: „Diavole, îþi vorbescîn Numele lui Isus. Dacã-mi distrugi cortul, îi voi cere luiDumnezeu un cort de zece ori mai mare!“

231

Credinþa îlînspãimântã pe

Satana!


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

Am privit, ºi, în acel moment, s-a întâmplat cevaincredibil: norii s-au depãrtat. Au început sã ocoleascã lamare depãrtare cortul. Pericolul trecuse! Norii ºi ploaia nune-au mai ajuns, ºi cortul a stat neclintit pânã la sfârºitulcampaniei de evanghelizare.

„Ce mare e Dumnezeul nostru!“

Apoi urmãtorul adevãr minunat m-a izbit mai tare decâtar fi fãcut-o orice trãsnet pe care acea furtunã l-ar fi repezitîmpotriva noastrã: credinþa îl înspãimântã pe Satana! Cre-dinþa mea l-a speriat pe diavol. Probabil acel cort al nostruîi dãdea deja destul de multã bãtaie de cap, ºi gândul cãDumnezeu ne-ar fi putut da unul mai mare l-a îngrozit.

„Dracii se-nfioarã“ ne spune Biblia în Iacov 2:19. Cândne ridicãm cu o credinþã vie ºi legãm prin puterea luiDumnezeu orice împotrivire, credinþa noastrã îl tero-rizeazã pe marele terorist, Satana. „Împotriviþi-vãdiavolului, ºi el va fugi de la voi“, declarã Cuvântul (Iacov4:7). Biblia ne spune ºi în alt loc sã ne împotrivim luiSatana: „Împotriviþi-vã lui, tari în credinþã“ (1 Petru 5:9).Acestea nu sunt simple ipoteze nedovedite. Ioan a pututspune: „Vã scriu, tinerilor, fiindcã aþi biruit pe cel rãu“ (1Ioan 2:13). Având credinþã în Dumnezeu, „pânã ºi ologiiiau parte la pradã“ (Isaia 33:23).

Dar episodul cortului nu s-a încheiat complet, pentru cãîn mintea mea încã persista ceva care rãmãsese neclar.„Dacã diavolul a înþeles greºit ce i-am spus?“, mã întrebam.Gândul acesta mi-a revenit de mai multe ori în minte. Amdecis, deci, sã clarific problema. Am vorbit diavolului încão datã în Numele lui Isus, ºi i-am spus: „Eu nu mãtârguiesc cu tine, diavole. Doar pentru cã ai retras vântul ºiploaia, nu înseamnã cã am fãcut o înþelegere cu tine sã nune procurãm un cort mai mare. Vom avea un cort maimare, oricum.“


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

Cu diavolul nu trebuie sãnegociem—trebuie sã-l alungãm.Ne spune foarte clar Cuvântul luiDumnezeu. Continuaþi sã vãrepetaþi vouã înºivã, mereu ºimereu, dacã este nevoie: credinþaîl înspãimântã pe Satana, credinþaîl înspãimântã pe Satana, credinþaîl înspãimântã pe Satana. Acestadevãr va schimba în pozitiv tot ceeste negativ în voi. În Isus voisunteþi biruitori, nu victime.Victima este Satana, pentru cãIsus a zdrobit capul ºarpelui.

CREªTINUL NEÎNFRICAT

Copiii lui Dumnezeu pot fiîndrãzneþi. Fie sã descoperiþi acestadevãr în Cuvântul Sãu. „Princredinþã a fost ascuns Moise trei luni de pãrinþii lui, cânds-a nãscut: pentru cã vedeau cã era frumos copilul, ºi nus-au lãsat înspãimântaþi de porunca împãratului“ (Evrei11:23). Gândiþi-vã ce a presupus actul lor. Statul egiptean ºiFaraon, conducãtorul lui, au decretat cã este ilegalã pentruevrei pãstrarea unui copil de parte bãrbãteascã. Potrivitlegii, aceºti copii trebuiau uciºi la naºtere. Patruleleegiptene erau prezente peste tot pentru a duce laîndeplinire acest ordin. Câtã teroare ºi durere trebuie sã fifost atunci în rândurile poporului evreu!

În acel timp s-a nãscut Moise. Pãrinþii îºi priveau copilul,care era atât de frumos, ºi ºtiau cã n-ar fi putut—ºi nici n-arfi lãsat pe nimeni—sã-l ucidã. Ei au hotãrât sã ascundãcopilul, încãlcând astfel legea. „Prin credinþã... nu s-aulãsat înspãimântaþi.“ Împrejur era plin de cãpeteniimilitare egiptene, ºi paºii lor puteau oricând sã se opreascã

233

Când lucrurilesunt imposibile,rãspunsul este

credinþa. Credinþa nu estedoar pentru ceeace este posibil—aceasta nu estedeloc credinþã.

Cea maiextraordinarã

resursã dinUnivers este

Braþul luiDumnezeu.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

în faþa uºii lor, cerându-le sã predea copilul. Care pãrinten-ar tremura dacã bãrbaþi înarmaþi ar aºtepta sã-i ia copilulpentru a-l ucide? Totuºi, „ei nu s-au lãsat înspãimântaþi“.De ce? Nu erau ei oameni ca toþi oamenii? Nu aveausentimente? Ba da, erau pãrinþi foarte buni. A existat însãun singur motiv pentru care ei nici nu au tremurat, nici nuau intrat în panicã. Este adevãrat, situaþia pãrea fãrã ieºire.Credinþa lor pãrea mai degrabã naivitate ºi nebunie. Darsituaþia în care se gãseau era exact ceea ce-i place luiDumnezeu. Lui îi place sã rezolve imposibilul.

Când lucrurile sunt imposibile, rãspunsul este credinþa.Credinþa nu este doar pentru ceea ce este posibil—aceastanu este deloc credinþã. Cea mai extraordinarã resursã dinUnivers este Braþul lui Dumnezeu. Unii Îl pot crede peDumnezeu numai când este vorba despre ceva „raþional“,ceva care poate fi probat, testat. Dar, dupã cum scrie Pavel,„Noi... nu ne punem încrederea în lucrurile pãmânteºti“(Filipeni 3:3), adicã în propriile noastre planuri.

Îmi place mult sã ilustrezcredinþa într-un Dumnezeu mareprintr-o poveste africanã cu tâlcdespre un elefant ºi o furnicã. Unelefant trecea peste un pod care seclãtina, ºi o furnicã se afla pe el,tocmai în spatele urechii luiuriaºe. Podul se zgâlþâia din toateîncheieturile sub paºii elefantului,ºi dupã ce ei au ajuns în siguranþãde cealaltã parte, furnica i-a spuselefantului: „Pe cuvântul meu!Ce-am mai fãcut sã se legenepodul ãsta în toate pãrþile!“

Aceasta este relaþia pe care oavem cu Dumnezeu când ne

234

Credinþa este nouaordine. Necredinþaeste ordinea veche,aflatã pe moarte.

Credinþa este liniadespãrþitoare careîmparte omenireaîn douã. A aveasau a nu avea

credinþã sunt celedouã alternative,

cele douã atitudinipe care le putem

avea faþã de viaþã.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

încredem în El. El ne poartã (Isaia 46:4). El face sã secutremure podul. El stã cu puterea Lui în spatele nostru ºilângã noi. El ne zideºte casele, bisericile, El este cu noi înafacerile noastre. Domnul ne conduce spre victorie. În El,imposibilul devine posibil. Aleluia!

CUMPÃNA APELOR

Credinþa este cea care face diferenþa. Este distincþiafundamentalã dintre o persoanã ºi alta. Întreaga lume seaflã ori de o parte, ori de cealaltã a liniei credinþei. Înrealitate, existã numai douã categorii de oameni—nusãraci sau bogaþi, nu negri sau albi, nu învãþaþi sauneînvãþaþi, nu iudei sau greci. Niciuna dintre acestedeosebiri nu existã cu adevãrat în Cristos. Ochii luiDumnezeu vãd doar credincioºi ºi necredincioºi. „Cine vacrede... va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit“(Marcu 16:16).

Credinþa este noua ordine. Necredinþa este ordineaveche, aflatã pe moarte. Credinþa este linia despãrþitoarecare împarte omenirea în douã. A avea sau a nu aveacredinþã sunt cele douã alternative, cele douã atitudini pecare le putem avea faþã de viaþã.

Frica vede exact ceea ce vede omul. Credinþa vede exactceea ce vede Dumnezeu—ºi acþioneazã pe aceastã bazã.Credinþa creeazã acþiune ºi oameni de acþiune, asemenealui Caleb ºi Iosua. Necredinþa ne þine legaþi într-un pustiuspiritual—cum a fost Israel timp de atâþia ani. Teama ºiîndoiala amplificã dificultãþile, fãcându-ne sã credem cãoamenii nu pot fi câºtigaþi pentru Cristos ºi cã lumea eprea puternicã. Fãrã credinþã ne e teamã de eºec ºi degreutãþi. Dar credinþa spune cã putem învinge, ºi aºa, înloc de îndoialã, suntem cuprinºi de bucuria speranþei. Princredinþã progresãm de la minim la maxim.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

OMUL CARE A TRÃIT MÂINE

În Egipt se foloseau, pe scarã largã, douã procedee demumificare. Aproape toþi morþii rãmâneau în Egipt. Mariifaraoni erau înmormântaþi în mausolee uriaºe, în sicriemultiple, ºi chiar în piramidele eterne. Acei oameni morþierau morþi de-a binelea. Dar unul dintre ei n-a avut nicicea mai micã intenþie de-a rãmâne în Egipt dupã ce va fimurit. Mumia lui Iosif a fost pentru „export“—singura deacest fel. Iosif cunoºtea promisiunile lui Dumnezeu ºi ceurma sã se întâmple în viitor, ºi a fost hotãrât sã nu rãmânãpe dinafarã. Iosif, care a murit la vârsta de o sutã zece ani,nu a putut fi gãsit în Egipt. El a fost omul care a trãit mâine.

„Prin credinþã... Iosif a dat poruncã cu privire la oaselesale“ (Evrei 11:22). El nu a vrut sã stea liniºtit în mormânt,când apele Mãrii Roºii ºi ale Iordanului s-au despãrþit.Ochiul credinþei lui a vãzut credincioºia lui Dumnezeuîmplinind Cuvântul Sãu, acel Cuvânt pe care El îl dãduselui Avraam, Isaac ºi Iacov cu mult timp înainte. De fapt, cusute de ani înainte de a se întâmpla, Iosif a strigat ºi el

împreunã cu armata bãrbaþilorisraelieni care, nenãscuþi încã, vorface sã cadã zidurile Ierihonului.Credinþa ne face din nou tineri.Un om al credinþei, la o sutã zeceani, este mai tânãr decât unadolescent care criticã. Atât demulþi dintre tinerii noºtri sunt„bãtrâni“ ºi fãrã niciun viitor. Eisunt cei înfrânþi, al cãror cânteceste cel al formaþiei Beatles: „Ieri,toate tristeþile mele pãreau atât dedepãrtate... Eu cred în ieri...“ (Yes-terday, Beatles). Fãrã Dumnezeu ºifãrã speranþã. Unde sunt astãzioamenii ca Iosif?

236

Cu sute de aniînainte de a se

întâmpla, Iosif astrigat ºi elîmpreunã cu

armata bãrbaþilorisraelieni care,nenãscuþi încã,vor face sã cadã

zidurileIerihonului.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

Dumnezeu urma sã porneascã la acþiune într-o zi, ºiIosif era hotãrât sã nu fie lãsat pe dinafarã, viu ori mort.Credinþa dã viaþã celor morþi. Ea dã viaþã ºi celor fricoºi!Credinþa râde de împãratul Terorii, Moartea, ºi-l îngrozeºtepe cel ce are puterea morþii, chiar pe diavol. „Unde îþi esteboldul, moarte?“ (1 Corinteni 15:55). Pentru cã Isus,Învingãtorul, trãieºte, ºi noi vom trãi—ca biruitori înaceastã viaþã ºi în viaþa care vine!


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

Partea a cincea

În practicã

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

Capitolul 17

Capcana

DUMNEZEU ÎªI BINECUVÂNTEAZÃ PLANURILE

Dumnezeu Îºi semneazã planu-rile. El asigurã cele necesare, darnoi trebuie sã ºtim care estedestinaþia acestora. Banii suntpentru treburile Domnului. Totceea ce trebuie sã ºtim este cedoreºte El sã facã. Sã descoperimîn ce este implicat Dumnezeu, ºisã ne legãm destinul de al Lui. Sãne asociem cu El! Astfel, suntemautorizaþi sã luãm, prin credinþã,tot ce avem nevoie din marile Salemagazine. Noi îi putem cere luiDumnezeu sã Se îngrijeascã deceea ce facem, atât timp cât facemceea ce ºi El face.

Ce este Dumnezeu în activitatea pe care o face? El esteîn primul rând Mântuitorul, Dumnezeul mântuirii. „Eu,Eu sunt Domnul, ºi afarã de Mine nu este niciunmântuitor!“ (Isaia 43:11). Mântuirea nu este doar subiectulfavorit al evangheliºtilor, este principiul de lucru al luiDumnezeu. Dumnezeu este specialist în mântuire. Cumeste medicina pentru un medic, sau muzica pentru un

Mântuirea nu estedoar subiectul

favorit alevangheliºtilor,

este principiul delucru al luiDumnezeu.

Dumnezeu estespecialist în

mântuire.

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

muzician, aºa este lucrarea de mântuire pentruDumnezeu. Isus a venit „sã caute ºi sã mântuiascã ce erapierdut“ (Luca 19:10) ºi „sã aducã pe mulþi fii la slavã“(Evrei 2:10).

Noi suntem invitaþi sã lucrãm cu El, nu pe cont propriu.Evanghelia este „afacerea“ lui Dumnezeu de la începutpânã la sfârºit—monopolul Sãu, dacã vreþi. Nu putemdeschide „magazine“ ale Evangheliei ca ºi cum noi am fipatronii. Isus Cristos este Capul întregii lucrãri de mân-tuire din lume. Putem lucra în colaborare cu El, ºi trebuies-o facem oricât ne-ar costa. El Se va îngriji de acest cost.

Un prieten mi-a spus odatã: „Dacã Dumnezeu nu estemotorul, nu vreau sã înaintez nici mãcar un centimetru.“Eu am adãugat apoi: „Dacã Dumnezeu este motorul, pemine nu mã deranjeazã nici dacã sunt lumina desemnalizare din spate.“

Mergeþi cu Dumnezeu, ºi nimicnu vã va putea opri. Este imposibilca planurile Lui sã meargã prost.Ele nu eºueazã. Ceea ceDumnezeu vrea sã trãiascã, nupoate ºi nu va muri.

În unele cazuri, proiectele bi-sericilor supravieþuiesc numaidatoritã grijii intense care li seacordã. Ele au puþin de-a face cuplanurile lui Dumnezeu. În ele nueste viaþa Lui. Opriþi aparatul demenþinere a vieþii! Dacã existãviaþã realã în ele, programele nuvor avea nevoie de echipamentcare sã le asigure respiraþia. Ceeace Dumnezeu vrea sã moarã,

242

Când a fostDumnezeu

„atent“, calculândfiecare leu? A fostEl cumpãtat când

ªi-a trimis pepãmânt pe unicul

Fiu? El a golitcerul de bogãþie ºia renunþat la cea

mai mare comoarãpe care o avea,Singurul Fiu

nãscut din El.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

lãsaþi sã moarã, ºi nu faceþi respi-raþie artificialã. „Lãsaþi morþii sã-ºiîngroape morþi“, a fost sfatul pro-fund ºi deschizãtor de orizonturidat de Isus (Luca 9:60). De ce sãmai menþinem în funcþiune maºi-na neproductivã a Bisericii, aºtep-tând ca Dumnezeu sã plãteascãtaxele? N-o va face. Adevãratapreocupare a Bisericii este câºtiga-rea oamenilor pentru Cristos.

ATENÞI ÎN MOD CORECT ªI ÎN MOD GREªIT

Când se discutã despre evanghelizare, aud oameni induºiîn eroare spunând: „Trebuie sã fim atenþi cu baniiDomnului“, de parcã El s-ar afla într-o micã crizãfinanciarã. Cuvintele lor ar putea fi sincere, dar nu e foartegreu sã desluºim în spatele lor zgârcenia. De ce sãstrângem banii lui Dumnezeu într-o bancã? O bisericã îºipoate face un fond de siguranþã pentru a-l avea în cazulunor situaþii neprevãzute. Dar Dumnezeu se îngrijeºte deorice necesitate care apare. Pe lângã aceasta, cea maiurgentã ºi mai specialã nevoie o avem deja în jurulnostru—nevoia de a salva lumea pierdutã!

Când a fost Dumnezeu „atent“, calculând fiecare leu?Când a fãcut milioanele de stele ºi planete, pe care nu trãianicio fiinþã, a fost El „chibzuit“? A fost El cumpãtat cândªi-a trimis pe pãmânt pe unicul Fiu? El a golit cerul debogãþie ºi a renunþat la cea mai mare comoarã pe care oavea, Singurul Fiu nãscut din El. A renunþat la tot ce a iubitºi a avut, de dragul mântuirii sufletelor noastre. „El, caren-a cruþat nici chiar pe Fiul Sãu, ci L-a dat pentru noi toþi,cum nu ne va da fãrã platã, împreunã cu El toatelucrurile?“ (Romani 8:32). Haideþi! Avem un Dumnezeucare ne uimeºte!

243

Mulþi îi acordã luiDumnezeu credit,dar puþini îi daubani „cash“ decare are nevoie

pentru „a-i cãutaºi mântui pe cei

pierduþi“.

Capcana

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

FORMULA FINANCIARÃ A LUI DUMNEZEU

Domnul ne umple buzunarele pentru a putea mântuisuflete. Când se golesc, iar ni le umple. Formula financiarãa lui Dumnezeu este simplã. „Daþi, ºi vi se va da!“ (Luca6:38). Daþi, ºi atunci veþi avea mai mult pentru a putea damai mult. Dumnezeu nu se cruþã nici pe Sine ºi nu cruþãnici banii pentru a-i gãsi pe oamenii pierduþi. O bisericãnu-ºi poate permite sã economiseascã bani în loc de acâºtiga suflete pentru Cristos.

Cheltuieºte pentru mântuire! Cheltuieºte pentruproiecte de câºtigare a sufletelor. Oamenii vor da pentruun proiect în care vor vedea cã este viaþã, dar nu vor dapentru a mãri un cont mort într-o bancã oarecare. Cândcolecta dureazã mai mult decât predica, ceva nu e înregulã. Raportul privind evanghelizarea ar trebuiprezentat înaintea celui privind veniturile ºi cheltuielile.Dar adevãrul este cã evanghelizarea nu apare deloc peagenda de lucru a multor biserici. Adesea, dãrile de seamã

financiare ocupã mai mult timpdecât prezentarea noilor con-vertiþi. Cu toate acestea, bisericilecare dau, prosperã. Evangheli-zarea ºi susþinerea misiunilor suntesenþiale pentru sãnãtatea uneibiserici. Adevãrul acesta a fostdovedit de prea multe ori pentrua mai fi pus la îndoialã.

MIJLOACE ªI SCOPURI

Dumnezeu cãlãuzeºte, apoi asi-gurã cele necesare. Conduce, apoihrãneºte. Aceasta este regula Sade credinþã. O ilustraþie în acestsens ne-o oferã poporul Israel.

244

În pustie, mana acãzut acolo unde

s-a aflat stâlpul denor ºi de foc—ºi

numai acolo. DacãIsrael nu s-ar maifi cãlãuzit dupã

stâlpul cãlãuzitoral lui Dumnezeu,

ºi-ar fi pierdutmicul dejun,

prânzul ºi cina pe acea zi.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

În pustie, mana a cãzut acolo unde s-a aflat stâlpul de norºi de foc—ºi numai acolo. Dacã Israel nu s-ar mai fi cãlãuzitdupã stâlpul cãlãuzitor al lui Dumnezeu, ºi-ar fi pierdutmicul dejun, prânzul ºi cina pe acea zi. Existã întotdeaunasuficient când ne aflãm în locul în care El ne spune sã fim.

În perioada când ne construiam cortul de 34 de mii delocuri în Africa, ne aflam într-o mare nevoie financiarã.Domnul mi-a spus sã nu iau bani cu împrumut din bancã,ºi instrucþiunile Lui sunt sfinte pentru mine. În urechi îmisunau cuvintele: „Al Meu este argintul, ºi al Meu esteaurul“ (Hagai 2:8). ªi, într-o zi, am primit o sumã foartemare de bani. De fapt, era exact suma de care aveamnevoie. Cu greu mi-am putut crede ochilor, dar nu pentrucã credinþa mea ar fi fost prea micã. Motivul a fost sursa deunde au venit banii. Donatorul era o doamnã care, întrecut, obiºnuia sã ne trimitã câþiva dolari în fiecare lunã.

Am simþit cã trebuia sã cunosc mai îndeaproape cumajunseserã acei bani la noi. Am vizitat-o pe doamnã pentrua afla ce o determinase sã doneze suma respectivã. Ceea cemi-a spus a fost atât de emoþionant încât aproape cã nupoate fi redat în cuvinte. Mi-a spus cã, în mijlocul nopþii, aprimit un telefon. O voce i-a dat instrucþiuni precisepentru a ne trimite acea sumã de bani.

„Dar“, a continuat ea, „vocea din telefon nu a fost a unuiom. Cel care mi-a vorbit a fost îngerul Domnului. ªtiulucrul acesta, pentru cã slava lui Dumnezeu mi-a inundatcamera. Am ºtiut cã Dumnezeu îmi dãdea o instrucþiuneclarã. Aºa cã am fãcut întocmai cum mi-a spus.“

Ei bine, m-am gândit, dacã Dumnezeu îl însãrcineazã peun înger cu rezolvarea problemelor noastre financiare, numai am niciun motiv sã nu dorm noaptea. Pot dormiprofund, fãrã absolut nici cea mai micã grijã, atât timp câtîl am pe El ca partener.

245Capcana

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

AL CUI E TOTUªI MÃGÃRUªUL ACESTA?

Deºi Domnul mi-a spus în acea împrejurare sã nu iauniciun împrumut din bancã, aceasta nu înseamnã cã esteneapãrat rãu sã împrumuþi din bancã. N-ar trebui sã-icondamnãm pe cei care sunt cãlãuziþi altfel decât noi.Dumnezeu a fãcut ca mana sã vinã din cer, dar ar fi pututsã o dea poporului ºi în alt mod. Isus Însuºi a folositmetode diferite. Sã privim la una dintre ele. Pentruintrarea Sa triumfalã în Ierusalim, Isus avea nevoie de unanimal pe care sã cãlãreascã. Iatã ce s-a întâmplat:

„Când S-a apropiat de Betfaghe ºi de Betania, înspremuntele numit al mãslinilor, Isus a trimis pe doi dinucenicii Sãi, ºi le-a zis: «Duceþi-vã în satul dinainteavoastrã. Când veþi intra în el, veþi gãsi un mãgãruºlegat, pe care n-a încãlecat nimeni niciodatã:dezlegaþi-l ºi aduceþi-Mi-l. Dacã vã va întreba cineva:’Pentru ce-l dezlegaþi?’, sã-i spuneþi aºa: ,Pentru cãDomnul are trebuinþã de el’»“ (Luca 19:29–31).

În relatarea lui, Matei ne spune cã, pe lângã mãgãruº,mai era ºi o mãgãriþã. Isus nu aorganizat o întâlnire de rugãciuneîn care sã se cearã sã-l fie dateacele animale. În acest caz, El aluat iniþiativa: „Duceþi-vã în sat...dezlegaþi-l ºi aduceþi-Mi-l...Domnul are trebuinþã de el.“Domnul era Cel Care a creat toþimãgarii care existã. De ce ar fitrebuit sã cearã unul? Amãnunteleneobiºnuite din aceastã relatareîmi spun cã Domnul are nevoi. ªiEl ne dã privilegiul de a rãspundeacestor nevoi! „Domnul aretrebuinþã...“

246

O bisericã nu-ºipoate permite sãeconomiseascãbani în loc de acâºtiga sufletepentru Cristos.

Cheltuieºte pentrumântuire! Cheltu-ieºte pentru pro-iecte de câºtigare

a sufletelor.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

Lucrarea Sa are nevoi cãrora tu, eu ºi toþi copiii luiDumnezeu le pot rãspunde. Este gândul minunat al luiDumnezeu de a ne da bucuria de a fi pãrtaºi cu El în ceeace face. Aceasta ar trebui sã ne facã fericiþi. Îmi imaginez cã,mai târziu, stãpânul mãgarului, dupã ce a înþeles, I-amulþumit Domnului toatã viaþa pentru privilegiul care i l-afãcut. Chiar micuþul mãgãruº s-a bucurat în ziua aceea! L-apurtat în spate pe Isus o bucatã de drum în atmosfera detriumf a acelei zile.

De remarcat cã omul „îºi legase“ mãgãruºul. Era „capita-lul“ sãu ºi nu voia sã-l piardã. Domnul le spunea însã uceni-cilor „sã-ºi piardã capitalul“. Sã ne dezlegãm mãgãruºiipentru Domnul! Isus i-a învãþat întotdeauna pe oameni sãnu se lege de banii lor. Mulþi îi acordã lui Dumnezeu credit,dar puþini îi dau bani „cash“ de care are nevoie pentru „a-icãuta ºi mântui pe cei pierduþi“. Ar trebui sã ne pierdemmãgãruºii acum, pentru cã altfel s-ar putea sã-i pierdem lasfârºit. Dupã cum a spus un scriitor: „Ceea ce cheltuimpentru noi pierdem, însã avem o comoarã nemãrginitã printot ce-I dãm Domnului, Lui care ne dã totul.“

Este biblic, bineînþeles, sã facem colecte pentru ceea ceDumnezeu vrea sã se facã. Dumnezeu iubeºte pe dãtãtorulvoios, pentru cã acesta este una cu El. Nimeni nu poateevangheliza lumea singur. Fiecare putem contribui cu câteceva: cu banii, cu talentul, cu timpul nostru, cu noi înºine.Numai prin contribuþia noastrã, a tuturor, se poate duce laîndeplinire sarcina. Colaborarea, lucrul împreunã estesingurul mod în care se poate realiza ceva. Nu doar omânã leneºã, pentru cã lucrãtorii sunt atât de puþini; ºi nudoar un dolar pipernicit, pentru cã nevoile sunt atât demari ºi de multe.

CAPCANA BANILOR

Banii pot fi o capcanã extrem de bine mascatã pentru ceiimprudenþi. Avem nevoie de inimi curate, de motivaþii

247Capcana

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

curate ºi de ungerea lui Dumnezeu peste ochii noºtripentru a observa capcanele diavolului. Tocmai începusemsã ating Africa cu Evanghelia, când Domnul m-a trecutprintr-un test extraordinar. O doamnã mi-a telefonat,propunându-mi o ofertã financiarã fantasticã pentrulucrarea din Africa. Am vizitat-o pentru a discuta detaliile.Casa ei exsuda o atmosferã de bogãþie ºi opulenþã.

„Am dorit sã vã întâlnesc“, m-a întâmpinat ea cordial,„pentru cã vã urmãresc de câtva timp.“

A trecut repede la subiect, ºi tot ceea ce mi-a spus sunaatât de extraordinar, de necrezut, ºi-mi depãºea imagi-naþia, încât n-am putut decât sã tac ºi sã ascult cuprins deuimire. Ea a spus: „Vreau sã finanþez cruciadele dumnea-voastrã de evanghelizare în Africa.“

Aproape c-am uitat sã respir! Pe masã se afla un dosar,pe care l-a împins spre mine. Dosarul conþinea documentecare arãtau la cât se ridica întreaga ei avere. L-am citit deparcã aº fi descoperit El Dorado-ul.

„Poþi vedea ce posed“, mi-a spus ea. „Zãcãminte deminereu de fier, o minã de diamante etc. etc.“ Mã simþeamca ºi cum aº fi stat în faþa lui Rockefeller.

„Acum“, a continuat ea, „vreau sã înfiinþez un trust ºi sãdau jumãtate din profit pentru lucrarea lui Dumnezeu. Nudoriþi sã vã asociaþi în acest trust? Toþi banii vor fi folosiþi înlucrarea Domnului. Acceptaþi?“

Cu siguranþã se afla Dumnezeu în spatele aceleigenerozitãþi? N-am auzit însã niciun ecou afirmativ dincer. Nu eram deloc încredinþat în duhul meu. Din contrã,am avut un sentiment ciudat de neîncredere, deºi amîncercat sã-mi ascund lipsa de entuziasm. Tot ce am pututspune a fost: „Vã mulþumesc! Dar aceasta este o mare


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

responsabilitate. Aº dori ca, înainte de a lua o hotãrâre, sãmã rog Domnului.“

Soþia mea, Anni, a avut aceeaºi reacþie. Nu bucurie, ci,mai degrabã, neliniºte. Am ºtiut cã trebuia sã venim în faþaDomnului cu acea problemã ºi sã-I cerem cãlãuzire.

„Doamne, dacã aceasta este o capcanã din partea diavo-lului, nu vrem s-avem nimic de-a face cu ea“, ne-am rugat.

Sãptãmânile au trecut, noi fiind ocupaþi cu campaniilede evanghelizare. Nu ne puteam hotãrî sã spunem nici„da“ nici „nu“ la ceea ce pãrea a fi o ofertã fantasticã.Într-una din nopþi însã, am avut un coºmar groaznic, pecare nu l-am putut uita. Am visat cã mã aflam pe malulunui râu, pe înserat. Apa nu era deloc adâncã, astfel cã râulera mai degrabã o albie de noroi, punctatã de nenumãratesmârcuri. Un om scund a trecut pe lângã mine ºi a coborâtdigul. Mi-a fãcut semn ºi eu l-am urmat. Când am ajuns înmijlocul râului, brusc, cu un rãget teribil, un hipopotamuriaº mi-a apãrut în faþã. Existã douã specii de hipopotami,ºi cel din faþa mea aparþinea celei mai mari! M-am retrasdin faþa fãlcilor lui hulpave, dar întorcându-mã, am vãzut,profilându-se nedesluºit lângã mine, un alt monstru. Dinnãmol continuau sã iasã alþii ºi alþii, mereu, pânã m-amtrezit înconjurat din toate pãrþile de hipopotami gata sã mãînghitã! Disperat ºi îngrozit am strigat: „Isuse, ajutã-mã!“

Coºmarul îmi era încã viu în minte, când doamna m-acãutat din nou ºi mi-a cerut insistent sã iau o decizie. Amconvenit asupra unei alte vizite, ºi ea ne-a întâmpinat dinnou cu un zâmbet. „Înainte de a intra în casã, aº dori sã vãarãt ceva.“ Am urmat-o. Dupã câtva timp, am ajuns înpunctul unde domeniul ei era mãrginit de un râu.

Dintr-o datã am simþit un ºoc, de parcã aº fi fost lovit deun trãznet. Râul acela! Se afla în faþa mea—acelaºi râu pe

249Capcana

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

care-l visasem în coºmar. Ceea ce vedeam era identic cuceea ce visasem; deosebirea era cã acum nu mai visam. Mãpândea pericolul—acesta fusese, deci, înþelesul visului!Dumnezeu mi-a arãtat. L-am simþit pe Domnul lângã mineºi am fost sigur cã voi primi un rãspuns. Aºa cã am întrebatdacã putem intra în casã pentru a ne ruga împreunã.

Cum am îngenuncheat, am auzit vocea Domnului nu odatã, ci de trei ori. „Fiul meu, sã nu ai nimic de-a face cuaceasta.“ I-am spus apoi bogatei doamne: „Vã rog, daþi-mivoie sã refuz marea dumneavoastrã generozitate. Daþimilioanele dumneavoastrã altcuiva. Dumnezeu nu-mi dãvoie sã primesc aceºti bani.“ Imediat am simþit cã de peduhul meu se ridicase o greutate. De ce? Pãrea atât destraniu. Dar în acel moment Dumnezeu a fãcut altceva.Prin Duhul Sãu, mi-a arãtat adevãratele mele bogãþii,promisiunile din Cuvântul Lui. „ªi Dumnezeul meu sãîngrijeascã de toate trebuinþele voastre, dupã bogãþia Sa, înslavã, în Isus Cristos“ (Filipeni 4:19).

Am înþeles atunci cã aº fi putut cheltui milioanele oferitede doamnã, ºi, când acestea s-ar fi terminat, s-ar fi terminatºi lucrarea mea, pentru cã nu aº mai fi continuat sã învãþ sãmã sprijin pe Domnul.

OBLIGAÞIE CONTRACTUALÃ

Nu capitalul acestui trust trebuia sã fie sursa mea definanþare. Dumnezeu Îºi are propriul Lui trust. Eu trebuiasã mã încred în acesta. De fapt, Dumnezeu avea un capitalcu mult mai mare decât cel al acelei doamne. Eu aveamobligaþia contractualã divinã—bogãþiile Sale inepui-zabile—autentificatã chiar de El. El Shadai—Numeleacesta înseamnã Atotsuficient, nu zgârâie-leu. Eram multmai binecuvântat având aceste promisiuni scumpe, decâtdacã aº fi avut tot aurul ºi diamantele acestei lumi.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

Oarecum, m-am simþit ca ºicum aº fi trecut un test foartedificil ºi aº fi avansat în ºcoalaDuhului Sfânt. Am învãþat cã, atâttimp cât continuu sã predicEvanghelia, indiferent de cât demult ar costa, Domnul se va îngrijisã achite nota de platã. Pentruceea ce comandã, Dumnezeuplãteºte, ºi, dacã este nevoie, Elmutã din loc cerul ºi pãmântulpentru a se face ceea ce doreºte.

A DA ÎMPÃRÃTEªTE

Am citat Filipeni 4:19: „ªiDumnezeul meu sã se îngrijeascãde toate trebuinþele voastre, dupãbogãþia Sa, în slavã, în IsusCristos.“ Prepoziþia „dupã“ (provenitã din grecescul„kata“) înseamnã „potrivit standardului“. Adicã, dupãstandardul bogãþiilor Sale, nu dupã cel al sãrãciei noastre.El umple sacul nostru gol fãrã sã-l mãsoare mai întâi. El dãcum dã un împãrat, dã sã prisoseascã, nu cum ar da cinevade condiþie modestã. Când îi cereþi, nu-I spuneþi:„Doamne, nu-mi poþi da trei mii de lei? Cred cã ai atâta.Sper cã nu-Þi cer prea mult.’’ Spuneþi-I care vã e nevoia!Lãsaþi-L pe El sã se îngrijeascã de ea. Mâna Lui e largã.

Oaspeþii Lui nu stau pe pãmânt uscat; El e Producãtorultuturor fructelor pãmântului. Prin faptul cã dã, El nusãrãceºte. El întotdeauna dã. „Darul de nedescris“ al FiuluiSãu iubit ilustreazã felul generos de a fi al lui Dumnezeu.Scala preþurilor la El este demnã de mãreþia Lui.

Vizita pe care am fãcut-o acelei doamne mi-a revelat ºiun alt lucru. „Nu accepta niciodatã compromisul de dragulbanilor.“ Nu-þi vinde sufletul pentru un blid de linte.

251

El m-a învãþat ºipe mine atunci,spunându-mi:

„Coºurile uceni-cilor au început sã

se umple numaidupã ce mulþimile

s-au sãturat.Continuã sã hrã-

neºti mulþimile cuCuvântul Meu, ºiEu Mã voi îngriji

de umplereacoºurilor.“

Capcana

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

Mai târziu, când am simþit cã Domnul îmi spunea sã faccomanda pentru primul cort mare de evanghelizare, amstat în faþa Lui ºi I-am spus: „Doamne, sunt un misionarsãrac. Priveºte, buzunarele-mi sunt goale!“ Domnul mi-arãspuns: „Nu te baza pe ce ai în buzunar, bazeazã-te peMine.“ M-am uitat în buzunarele Lui, ºi am vãzut cã eraupline. Am spus: „Doamne, dacã mã laºi sã fac planuri cu ceeste în buzunarele Tale, voi face aceste planuri ca unmilionar.“ ªi, literalmente, am început sã fac aºa. Amdescoperit cã Dumnezeu este atât de bogat cât spune. ªiatât de bun. A Lui sã fie slava! Ducând la îndeplinirea voiaLui desãvârºitã, îi putem cere lui Dumnezeu nu doar opâine, ci întreaga brutãrie! Slujitorii Lui nu trebuie sãtrudeascã din greu pentru o bucatã de plãcintã sau sã selupte pentru câteva farâmituri. Priviþi în vitrina luiDumnezeu—este plinã de tot felul de produse depatiserie, delicioase ºi hrãnitoare.

DOUÃSPREZECE COªURI PLINE

Teste? Încercãri ale credinþei? Vin. Peste mine, în orice caz,vin. Îmi amintesc cã odatã stãteam pe marginea patului,într-o camerã a unei pensiuni din Malawi. Închiriasemacea camerã pentru trei dolari pe zi. Dar a trebuit sã mãaºez pentru cã primisem o veste care m-a ºocat. Un telefon

urgent de la biroul meu dinFrankfurt, Germania, mi-a adus oveste pe care nu o puteam crede.Ne aflam în roºu cu sute de mii dedolari! Cum era posibil aºa ceva?

La începutul acelui an, Domnulmã asigurase cã anul acela va fi„anul celor douãsprezece coºuripline, un coº pentru fiecare lunã“.Nu puteam înþelege cum amajuns în datorie.

252

Pentru ceea cecomandã,Dumnezeu

plãteºte, ºi, dacãeste nevoie, El

mutã din loc cerulºi pãmântul

pentru a se faceceea ce doreºte.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

„Doamne“, am spus, „de ce? Ai spus cã vor fi douãspreze-ce coºuri pline. Dar toate sunt goale. Cum se poate aceasta?“

În astfel de momente, Dumnezeu ne deschide ochii. Elm-a învãþat ºi pe mine atunci, spunându-mi: „Coºurileucenicilor au început sã se umple numai dupã cemulþimile s-au sãturat. Continuã sã hrãneºti mulþimile cuCuvântul Meu, ºi Eu Mã voi îngriji de umplerea coºurilor.“Am rãmas uimit. Înþelepciunea divinã avea sens. Am spus:„Doamne, voi face ce spui, ºi ºtiu cã ºi Tu vei face ce spui.“

Dar—sute de mii de dolari! Nu puteam nicicum înþele-ge. Da, dar Dumnezeu raþioneazã diferit. Coºurile au statgoale 24 de ore, ºi apoi a venit vestea cã Dumnezeu le um-pluse din nou. Anul s-a încheiat fãrã datorii. Noi am conti-nuat sã hrãnim mulþimile cu Cuvântul lui Dumnezeu, ºiDomnul, la rândul Sãu, a continuat sã ne dea cele necesare.

NICIO CUREA DE ÎNCÃLÞÃMINTE ÎN FELUL LUMII

În Genesa, existã o cunoscutã relatare despre Avraam ºiLot. Lot, nepotul lui Avraam, fusese luat de cãtreChedorlaomer în urma unei bãtãlii împotriva a cinciîmpãraþi. Unul dintre împãraþii învinºi a fost împãratulSodomei. Avraam, împreunã cu mai mulþi slujitori vitejide-ai lui, au pornit în urmãrirea lui Chedorlaomer ºi aurecuperat de la acesta tot ce luase, inclusiv prizonierii.

Împãratul Sodomei a început apoi sã-i spunã lui Avraamce sã facã cu ceea ce adusese de la duºman: „Dã-mioamenii, ºi þine bogãþiile pentru tine“ (Genesa 14:21). Laaceasta se rezuma totul în acele zile. O þarã o prãda pe alta,ca paraziþii. Dar, de data aceasta, împãratul Sodomei a avuto surprizã. Avraam i-a rãspuns:

„Ridic mâna spre Domnul, Dumnezeul cel Prea înalt,Ziditorul cerului ºi al pãmântului, ºi jur cã nu voi luanimic din ce este al tãu, nici mãcar un fir de aþã, nici

253Capcana

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

mãcar o curea de încãlþãminte, ca sã nu zici: «Amîmbogãþit pe Avraam.» Nimic pentru mine!“ (Genesa14:22–23).

Împãratul acela a fost confruntat cu ceva nou pe atunciîn lume. Avraam a fost un om cu un nou mod de viaþã—credinþa în Dumnezeu. El a fost unul dintre VIP-urile luiDumnezeu [VIP, de la Very important person (Persoanãfoarte importantã), n.tr.]. În mâinile sale, el a þinut schiþa„cetãþii... al cãrei meºter ºi ziditor este Dumnezeu“ (Evrei11:10). Modul de a fi al lumii nu mai exista pentru Avraam.Viaþa sa fusese dãruitã lui Dumnezeu. Avraam aveaCuvântul ºi promisiunea Dumnezeului Atotputernic.

Apoi Dumnezeu a spus: „Avraame... Eu sunt rãsplata tacea foarte mare“ (Genesa 15:1). Mai târziu aflãm cã„Domnul l-a binecuvântat pe Avraam în orice lucru“(Genesa 24:1). În orice lucru! Acesta este limbajul Bibliei, nual lumii.

„...cum nu ne va da fãrã platã, împreunã cu El, toatelucrurile?“ (Romani 8:32).

„Tatãl vostru cel ceresc ºtie cã aveþi trebuinþã de ele“(Matei 6:32).

„...ºi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra“ (Matei6:33).

„Dumnezeiasca Lui putere ne-a dãruit tot ce priveºteviaþa ºi evlavia“ (2 Petru 1:3).

„...cãci toate lucrurile sunt ale voastre“ (1 Corinteni 3:21).

Aºa a trãit Avraam. Fii un fiu al lui! Încrede-te înDumnezeu pe deplin.

El nu poate ºi nu va eºua.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

Capitolul 18

Istorie printr-o frânghie

Ochii lui Isus pãreau sã mã priveascã de dincolo derândurile tipãrite în Biblia mea, ca din spatele unorzãbrele. Oriunde calc pe urmele Lui, nu am cum sã îmiexplic incorect un lucru sau altul, dacã vãd chipul Sãu clar.Citesc urmãtorul pasaj, ºi parcã aº fi fost acolo unde s-aupetrecut cele prezentate în el. Relatarea este cuprinsãîntr-un context mai larg, pe care sper cã îl veþi vedea totatât de însufleþitor ºi miºcãtor cum a fost în viziunea mea.

„David era pe atunci în cetãþuie, ºi o strajã afilistenilor era la Betleem. David a avut o dorinþã, ºi azis: «Cine-mi va da sã beau apã din fântâna de lapoarta Betleemului?» Atunci acei trei viteji au trecutprin tabãra filistenilor, ºi au scos apã din fântâna de lapoarta Betleemului. Au adus-o ºi au dat-o lui David;dar el n-au vrut s-o bea ºi a vãrsat-o înainteaDomnului. El a zis: «Departe de mine, Doamne,gândul sã fac lucrul acesta! Sã beau sângele oameniloracestora care s-au dus cu primejdia vieþii lor?» ªi n-avrut s-o bea. Iatã ce au fãcut aceºti trei viteji“ (2Samuel 23:14–17).

SUSPINUL ªI STRIGÃTUL DUPÃ APÃ

David era însetat, ºi a suspinat: „Cine-mi va da sã beau apãdin fântâna de la poarta Betleemului?“ Acea fântânã

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

deosebitã, era însã situatã dincolo de liniile duºmanului.Filistenii puseserã stãpânire pe ea. Foarte aproape deDavid, când el ºi-a exprimat aceastã dorinþã adâncã asufletului sãu, se aflau câþiva dintre cei mai viteji rãzboiniciai lui. Pentru ei, dorinþa lui David a fost o poruncã. Treidintre ei s-au uitat unul la altul, au dat din cap, ºi auformat ad-hoc o echipã. Fãrã sã mai spunã un cuvânt, aupornit într-o misiune specialã al cãrei scop era împlinireadorinþei lui David.

ªtiau la ce pericole se expuneau. S-ar fi putut sãplãteascã pentru paharul de apã dorit de David cupropriul lor sânge. Dar nicio consideraþie de acest fel nu i-afãcut sã ezite vreun moment. Nu putea fi vorba de cârtelisau plângeri. Ceea ce îºi dorea David, trebuia sã primeascã,chiar dacã n-ar fi trimis niciodatã pe nimeni sã-iîmplineascã dorinþa. David era stãpânul lor. Ei au ºtiut cegândeºte, ºi aceasta le-a fost de-ajuns. Riscul era o parte adatoriei lor. Loialitatea nu aºteaptã ordine. Ezitând, cei treiar fi putut da impresia cã nu doreau sã facã pe placulconducãtorului lor.

Dorinþa lui David de a bea din apa acelei fântâni îmiaduce în minte cuvintele cu mult mai importante rostite deIsus, când se afla atârnat pe cruce. ªi El a strigat: „Mi-esete!“ (Ioan 19:28). Setea Sa a fost, fãrã îndoialã, de naturãfizicã, dar ea a depãºit limitele fizicului. Setea Sa adâncãera pentru mântuirea omenirii.

Setea aceasta L-a adus pe El pe pãmânt ºi pe cruce. SeteaSa fizicã nu a fost decât rezultatul dorinþei Lui infinitepentru mântuirea sufletelor fiinþelor pe care le-a creat.

Acel strigãt de pe cruce, „Mi-e sete!“, sunã ºi va suna înurechile noastre pentru totdeauna, pentru cã sensul lui emult mai profund decât al cuvintelor „Mi-e sete“, rostitede David. Câþi recunoaºtem aceasta? Avem noi urechi de


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

auzit, sau, din comoditate, trecempe lângã adevãrata semnificaþie aacestor cuvinte? Acordãm noiatenþia cuvenitã acelui strigãt depe cruce, lãsându-l sã ne miºteinimile ºi vieþile în direcþiaacþiunii? Este strigãtul acesta auzitacum de oricine?

Pentru o dorinþã care ar fi pututfi consideratã un capriciu, oame-nii lui David au hotãrât sã înfrun-te primejdia. Ei ar fi putut sã-iaducã lui David apã dintr-un locmai puþin primejdios, ºi probabilapa aceea ar fi fost ºi mai bunã,dar aceasta nu ar fi satisfãcutsentimentul lor de devotare totalãfaþã de stãpânul lor. Când a fostvorba de David, vieþile lor nu aumai contat pentru ei.

Mã simt provocat. Câþi dintre noi ar fi la fel de gata sãacþioneze în mod similar pentru Domnul nostru, Isus? Noiºtim care este dorinþa Lui—aceea de mântuire a sufletelor—dar se pare cã mai avem nevoie de îndemnuri ºi poruncipentru a o împlini. ªtiind care este setea Lui, n-ar trebuinoi sã acþionãm imediat, obligatoriu? Ce ar putea fi ochemare mai puternicã decât dorinþa Fiului luiDumnezeu? Chiar dacã aceasta ar însemna sã ne riscãmviaþa, nu uitaþi cã au fost oameni care ºi-au riscat viaþapentru un simplu pahar de apã dorit de David. ªi, oricum,în ce mãsurã se poate vorbi despre pericol când este vorbade îndeplinirea unei dorinþe a Fiului lui Dumnezeu?

257

Mulþimile care seaflã cãzute în

adânculîntunericului

trebuie ajunse cuEvanghelia. Eletrebuie aduse laluminã, trebuieîntoarse de la

moarte la viaþã.Naþiuni întregizac în morminte

spirituale. Cinevatrebuie sã coboare

ºi sã le smulgã de acolo.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

FÂNTÂNA DIN BETLEEM

Acum, fântâna din Betleem era înconjuratã de armataduºmanului. Dar cei trei rãzboinici ai lui David ºi-au luatsãbiile, împreunã cu vasele pentru apã, ºi au pornit înexpediþie. Fântâna era foarte adâncã, ceea ce fãcea capericolul sã fie ºi mai mare. Apa preþioasã trebuia deciscoasã de la o mare adâncime; totuºi aceasta era apa doritãatât de mult de David. Trebuia sã se gãseascã cineva sã oaducã sus.

Ce imagine semnificativã este aceasta pentruevanghelizare! Mulþimile care se aflã cãzute în adânculîntunericului trebuie ajunse cu Evanghelia. Ele trebuieaduse la luminã, trebuie întoarse de la moarte la viaþã.Naþiuni întregi zac în morminte spirituale. Cineva trebuiesã coboare ºi sã le smulgã de acolo. Fântâna din Betleem seafla în mâinile filistenilor, întocmai cum sufletele, scumpepentru Dumnezeu, sunt prinse în strânsoarea lui Satana.Aceasta înseamnã cã mai întâi rãzboinicii au trebuit sã

treacã prin liniile duºmanului. S-adat o luptã, în urma cãreia aapãrut o breºã în aceste linii. Aceitrei bãrbaþi au fost mânaþi ºiîntãriþi în acþiunea lor de hotã-rârea de a-i aduce conducãtoruluilor ceva care de-abia le-a ajuns laurechi cã ar fi dorinþa lui.

ÞINÂND FRÂNGHIA

În mod normal, o fântânã are unanumit sistem mecanic prin careapa este scoasã la suprafaþã. Dar,pentru a stabili o legãturã întreaceastã imagine ºi situaþia dinNoul Testament, sã ne imaginãm

258

Pentru câºtigarealumii pentruCristos este

nevoie, ºi a fostîntotdeauna, de

oameni care sã fiegata sã coboare ºidin aceia care sãfie gata sã þinã

frânghia! Frânghiaaceea este ca

frânghia unuicolac de salvare.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

cã n-ar fi existat un asemeneasistem. Cei trei bãrbaþi s-au gãsitîn faþa unei sarcini extrem dedificile când au ajuns la fântânã.Rãzboinicii au trebuit sã discuteîntre ei ºi sã decidã care sã coboareîn fântânã. Aceasta însemna cã, întimp ce unul dintre ei cobora pefrânghie, ceilalþi doi ar fi trebuit sãþinã frânghia, fiind atenþi înacelaºi timp sã respingã un even-tual atac din partea duºmanului.

În mod cert, în acest fel se faceºi evanghelizarea mondialã. Lu-crul în echipã este absolut esenþial. Pentru câºtigarea lumiipentru Cristos este nevoie, ºi a fost întotdeauna, deoameni care sã fie gata sã coboare ºi din aceia care sã fiegata sã þinã frânghia! Frânghia este elementul de susþinerea acelora care coboarã, ºi cei care o þin sunt la fel deimportanþi ca cei care coboarã pe ea. Cei care þin frânghianu au voie sã slãbeascã strânsoarea pânã când omulcoborât în fântânã nu a ajuns la suprafaþã cu apa. Frânghiaaceea este ca frânghia unui colac de salvare. Nu poate fivorba nici mãcar de „o pauzã de o cafea“ pentru cei care oþin! O slãbire, oricât de micã, a strânsorii, ºi omul care de-pinde de acea frânghie este pierdut. Oamenii care pleacãla dorinþa lui Isus pentru a-I aduce apa pe care El ªi-odoreºte atât de mult, se aflã în exact aceeaºi situaþie. Fãrãcei care sã þinã frânghia (susþinãtorii), se produce tragedia.

LOGISTICA ÎMPÃRÃÞIEI

Este o problemã foarte serioasã când cineva spune astãzicã dedicarea noastrã pentru evanghelizarea mondialã artrebui temperatã. Datoritã problemelor economice ºiadministrative de tot felul, nevoia mondialã este datã la o

259

Împãrãþia luiDumnezeu depinde

de unireaslujitorilor Luiunºi cu DuhulSfânt. Lucrarea de evanghelizare ºi misiunile cer

însumarea tuturoreforturilor depuse

în acest sens.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

parte în favoarea nevoii locale. Convingerea mea adâncãeste aceasta: nu ne putem permite sã slãbim strânsoareamâinilor noastre pe frânghia de susþinere a celor care riscãatât de mult pentru atingerea obiectivului. Prea mulþi suntcei care depind de lucrarea lor. Cei care depind de aceastãfrânghie a vieþii sunt înºiºi evangheliºtii ºi misionarii, ºi,chiar mai important, întregul proiect de evanghelizare allui Cristos (care este apa pe care El ªi-o doreºte), caretrebuie sã ajungã realizat la „David“-ul nostru ceresc!

Aceasta este logistica Împãrãþiei lui Dumnezeu. Îl slãvescpe Dumnezeu pentru bãrbaþii ºi femeile care ne susþin curugãciuni de mijlocire, þinând astfel frânghia întinsã. Îmiamintesc clar de multe zile în care am pescuit în apeleadânci ºi întunecoase ale multor fântâni ºi gropi ale acesteilumi, simþind prezenþa duhurilor iadului. Totuºi de fiecaredatã am ºtiut cã existau tovarãºi credincioºi de rugãciunecare þineau strâns frânghia mea ºi se aflau alãturi de minezi ºi noapte. Îi mulþumesc lui Dumnezeu pentru astfel deoameni!

În cele din urmã, rãzboinicul lui David de la capãtulfrânghiei a fost scos din fântânã. În mâini þinea vasul cupreþioasa apã. Toþi cei trei bãrbaþi s-au bucurat, ºi imediatºi-au început drumul înapoi. Îmi imaginez cã doi dintre eiîl flancau pe al treilea, care ducea în mâini preþioasa apã.Cu câtã atenþie ducea rãzboinicul vasul! Cu niciun chipn-ar fi vrut sã piardã vreun strop din ce aducea. Bãrbaþiicare îl flancau þineau sãbiile în mâini ºi îi deschideaudrumul. Era o muncã perfectã de echipã.

În acelaºi mod, Împãrãþia lui Dumnezeu depinde deunirea slujitorilor Lui unºi cu Duhul Sfânt. Lucrarea deevanghelizare ºi misiunile cer însumarea tuturor efortu-rilor depuse în acest sens. „Ca o oºtire puternicã înainteazãBiserica Domnului“, cântãm noi, dar aceasta trebuie sã fieo realitate, dacã dorim sã îndeplinim Marea Trimitere.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

EROII DISCREÞI AI CERULUI

În cele din urmã, cei trei rãzboinici au ajuns la cortul luiDavid, stãpânul lor, cu apa ºi cu sãbiile ude de sânge. Daracolo, uimire, David refuzã sã bea din apa adusã! El ºi-adat seama cã ei îºi riscaserã viaþa pentru a i-o aduce. Prinfaptul cã a onorat aceastã faptã, David i-a înscris pe cei treibãrbaþi în rândul eroilor! Altul poate l-ar fi onorat numaipe cel care coborâse în fântânã, dar David nu a fãcut aºa.Toþi trei rãzboinicii au avut un rol vital în obþinerea aceleivictorii.

Într-o zi, vom îngenunchea în faþa „David“-ului nostruceresc. Toþi copiii lui Dumnezeu vor fi acolo—cei care aucoborât în groapã, ca ºi cei care, cu credincioºie, au þinutfrânghia. Am convingerea cã vom fi martorii unor marisurprize. Cei care au fost atât de discreþi, vor deveni, peneaºteptate, eroi în Împãrãþia lui Dumnezeu. Rãsplata lorva fi mare. Domnul nu va spune: „Ai lucrat mult...“, ci: „Ailucrat bine, rob bun ºi credincios...“ (Matei 25:21).

O FEMEIE DE SERVICIU, EROU?

Un pastor din Germania mi-a spus despre o sorã în vârstãdin biserica lui, a cãrei slujbã era de a face curãþenie înclãdirea bisericii. Ea a venit la el ºi i-a spus cã a avut un visminunat. Visase cã se afla în faþa porþii veºniciei. Mulþioameni erau înºiruiþi acolo, ºi ea se afla printre ei. Apoi avãzut cã toþi oamenii din faþa ei þineau în mâini snopi, întimp ce ea nu avea decât câteva fire de grâu. S-a simþitde-aceea foarte necãjitã, ºi i-a lãsat pe cei care veneau înurma ei sã treacã în faþã. Apoi, brusc, poarta s-a deschis, ºis-a auzit chematã pe nume. Era Domnul. Tremurând, aieºit în faþã cu cele câteva fire mici de grâu în mânã. DarDomnul i-a vorbit cu mângâiere în glas: „Ai fostcredincioasã în puþine lucruri, te voi pune peste multelucruri.“ Apoi s-a trezit. Pastorul mi-a spus cã, exact la o

261Istorie printr-o frânghie

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

sãptãmânã dupã acest vis, sora a murit. Þinerea frânghieinu se face totdeauna cu zarvã, dar cu siguranþã meritã a fifãcutã. Dupã cum scrie Esther Kerr Rusthoi: „Se va fimeritat tot, când Îl vom vedea pe Isus.“

Sã nu slãbim ritmul! Sã continuãm sã-I aducem lui Isus„apa“ care Îi stinge setea. El înseteazã—El doreºte sã aibãcu El în Împãrãþia mântuirii Sale, bãrbaþi ºi femei, bãieþi ºifete. El doreºte cu ardoare ca ei sã audã ºi sã primeascãEvanghelia. Aceasta este ceea ce se vrea prinevanghelizare.

Cu toate cã groapa este mai adâncã ºi mai întunecoasãca oricând, vom aduce mai multã roadã ca oricând dacãvom lucra cot la cot. Dumnezeu este credincios. Dacãdorim sã împlinim Cuvântul Domnului, trebuie sã fim gatasã coborâm la cei pierduþi, sau sã fim gata sã þinem strâns,cu putere, frânghia susþinãtoare.

ISTORIE LA CAPÃTUL UNEI FRÂNGHII

Bãrbaþii din oºtirea lui David n-au fost singurii care auþinut de frânghii. Ne amintim cã Ieremia, marele profet, afost scos dintr-o groapã, ºi cã salvarea lui Iosif a împiedicatîn cele din urmã foametea în acea parte a lumii antice. Aufost ºi oameni, care, când viaþa lui Pavel a fost ameninþatã,l-au coborât pe acesta de cealaltã parte a ziduluiDamascului, într-un coº. Toate aceste ajutoare doar auþinut de frânghii; totuºi în mâinile lor era þinutã istoria carele-a urmat.

Sã presupunem cã Iosif ar fi fost abandonat în groapã.Ce s-ar fi întâmplat cu Egiptul ºi cu familia lui Iacov,precum ºi cu viitorul fiu al lui Iacov, Domnul nostru, IsusCristos? Oricine ar prefera sã nu ducã acest gând pânã lacapãt.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

Sã presupunem cã Ieremia nuar fi fost salvat, ºi cã lucrarea sa arfi pierit odatã cu el în acea groapãoribilã în care a fost aruncat. Ammai fi avut noi profeþiile lui, ºi armai fi gãsit Israel, de-a lungulatâtor secole, mângâierea ºinãdejdea din cuvintele lui? Darcineva a þinut frânghia ºi Ieremia afost salvat.

Sã presupunem cã apostolulPavel n-ar fi reuºit sã scape de ceicare cãutau sã-l omoare, ºi cã ceicare þineau frânghia de caredepindea viaþa lui ar fi lãsat coºulsã cadã. Cu siguranþã ar fi murit!El a fost omul care a adus creºti-nismul în Europa. Dacã cei care auþinut frânghia ar fi ºtiut cãdestinele popoarelor atârnau lacapãtul acelei singure frânghii, cucât ar fi strâns-o mai tare! Oricum,au strâns-o suficient de tare, astfelcã noi ne putem bucura astãzi cãsuntem binecuvântaþi veºnic,mulþumitã lor.

Sunt convins în inima mea cãcei care þin astãzi frânghia înevanghelizarea mondialã, facistorie pentru veºnicie. Simþiþi miºcarea frânghiei? Auziþimulþimile chemând Numele Domnului pentru mântuire?Vedeþi exodul masiv din împãrãþia întunericului cãtrelumina minunatã a lui Dumnezeu? Aceste suflete scumpemântuite sunt viitorii cetãþeni ai Noului Ierusalim. Astãzinu ne putem permite sã reducem eforturile globale de a

263

Sã presupunem cãapostolul Paveln-ar fi reuºit sãscape de cei care

cãutau sã-lomoare, ºi cã cei

care þineaufrânghia de care

depindea viaþa luiar fi lãsat coºul sãcadã. Cu siguranþã

ar fi murit! El afost omul care a

adus creºtinismulîn Europa. Dacãcei care au þinut

frânghia ar fi ºtiutcã destinelepopoarelor

atârnau la capãtulacelei singure

frânghii, cu cât arfi strâns-o mai

tare!


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

duce Evanghelia la toate popoarele. Sã nu îndrãznim sãfacem mai puþin, pentru cã este nevoie sã se facã mai mult.Miza e prea mare. Veºnicia a milioane de oameni depindede ce facem noi astãzi.

În acelaºi timp, aº vrea sã mulþumesc tuturor aceloroameni credincioºi care au þinut ºi continuã sã þinã defrânghiile care ne susþin, indiferent cã þin frânghiilemijlocirii sau cele ale suportului financiar. Într-o dimineaþãglorioasã, când vom îngenunchea la picioarele lui Isus, eiîºi vor primi marea rãsplatã.

Pentru cine este suportul nostru? Nu putem spune, darcineva, undeva þine în mâini un viitor nou pentru mulþi—probabil pentru întreaga lume.

Pentru a mântui o lume, þineþi de frânghie—probabil cãaceasta e tot ce vi se cere sã faceþi, dar este vital. Pentrua pierde o lume, nu vã deranjaþi sã întindeþi o mânã—

aceasta e tot ce aveþi de fãcut.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

Capitolul 19

Integritatea: þinta Satanei

ÎNCEPUTUL ESTE LA SFÂRªIT

Când eram tânãr lucrãtor, am participat la o conferinþãpastoralã la care a fost o mare binecuvântare. Puterea luiDumnezeu a venit peste cei pre-zenþi ºi cu toþii am îngenuncheatîn faþa Domnului. Un bãtrânslujitor al Domnului, de 90 de ani,a îngenuncheat alãturi de mine, ºise ruga cu atâta fervoare încât nuam putut sã nu-l ascult ºi sã nu-lprivesc.

ªi iatã ce s-a rugat: „Doamne, iartã-mã pentru acelelucruri necurate cãrora le-am permis sã intre în viaþa ºi-nlucrarea mea...“

Rugãciunea sa m-a miºcat atât de profund, încât amcontinuat-o cu propriile-mi cuvinte: „Doamne, te rog,ajutã-mã. Nu vreau sã las în viaþa ºi în lucrarea mea nimicnecurat. Ajutã-mã, te rog, astfel ca atunci când voi fi bãtrânsã nu mã rog ºi eu cum tocmai s-a rugat acest frate scumpal meu.“

Dacã doriþi sã fiþi lucrãtori ai Domnului, atunci ascultaþiCuvântul Lui: fixaþi-vã de la început mintea asupra a ceea

Fixaþi-vã de laînceput minteaasupra a ceea ce

conteazã la sfârºit!

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

ce conteazã la sfârºit! Sunteþi responsabili pentruintegritatea lui Cristos în faþa lumii. Umblaþi cu atenþie.

STRATEGIA SATANICÃ

Creºtinii care se aflã în prima linie sunt þintele numãrulunu pentru Satana, precum ºi ale atacurilor din parteamass-mediei. Nici diavolul ºi nici presa nu sunt exemplede grijã sau milã. Slãbiciunea în a rãspunde urii satanice adus recent la poticnirea unora din slujitorii Domnului.Tragediile generate de pãcat au þinut prima paginã aziarelor de scandal, care au amplificat indiscreþiile orches-trându-le aºa cum numai o astfel de presã o poate face.

David a scris o lamentaþie poeticã,deplângând moartea duºmanuluisãu de moarte, împãratul Saul.Dar scriitorii moderni suntoameni mai mici, mai puþin nobiliºi civilizaþi. Adesea ei amplificãdaunele provocate Împãrãþiei luiDumnezeu.

Vreau sã vã pun în gardã.Diavolul este foarte rãbdãtor. Elnu renunþã ºi nu are milã. El coacela planuri ºi comploteazã perma-nent, imaginând scenarii extremde subtile care sã ducã la cãdereaoamenilor. El proiecteazã capcanechiar sub pragul pe care-l calcizilnic, ºi de aceea ai nevoie de ochiunºi pentru a le putea observa.

Puterile demonice vor încercaorice mijloace viclene pentru adenigra ºi a distruge mãrturiacreºtinului. Diavolul este un

266

Duºmanul nepoate adormi însentimentul uneifalse imunitãþi.

Adesea, rezistândispitelor mici, neautoînºelãm cu

privire la putereanoastrã moralã.

Atunci Satana îºiorienteazã

artileria grea spreflancurile noastre

neacoperite—tocmai acolo unde,

credem noi,suntem tari!

Pãziþi-vã punctele„tari“!


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

oponent profesionist cu normã întreagã. Cristos l-arespins, aºa cã, atunci când i-a venit timpul, diavolul i-aatacat pe ucenici (Luca 22:31). Mai întâi, Iuda l-a trãdat peIsus; apoi Petru s-a lepãdat de El, cu jurãminte ºi blesteme;ceilalþi L-au abandonat pe Domnul ºi au fugit, tocmai înceasul amar al suferinþei Sale (Matei 25:56). De necrezut!

Duºmanul ne poate adormi în sentimentul unei falseimunitãþi. Adesea, rezistând ispitelor mici, ne autoînºelãmcu privire la puterea noastrã moralã. Atunci Satana îºiorienteazã artileria grea spre flancurile noastre neaco-perite—tocmai acolo unde, credem noi, suntem tari!Pãziþi-vã punctele „tari“! Poate îi dispreþuim pe cei care cad,ceea ce este un mod de a atrage atenþia asupra proprieinoastre sfinþenii, superioare, credem noi. Nu uitaþi—aufost oameni buni care au cãzut. Niciodatã sã nusubestimãm subtilitatea ºi perfidia diavolului. Numaiharul mântuitor ne þine piciorul sã nu alunece.

În ce priveºte rãzboiul spiritual, amintiþi-vã cã principalulloc unde acesta este purtat este propria voastrã minte ºi ini-mã, nu înãlþimile cerului de undeva sau de altundeva. „Pã-zeºte-þi inima mai mult decât orice, cãci din ea ies izvoarelevieþii“ (Proverbe 4:23). Înainte de a începe lupta de fiecare zi,„vegheaþi ºi rugaþi-vã, ca sã nu cãdeþi în ispitã“ (Matei 26:41).

Chiar de la început faceþi un legãmânt cu Dumnezeu sãtrãiþi o viaþã sfântã. Nu uitaþi cã doar hotãrârea nu estesuficientã. Succesul, în ºi pentru sine, nu este garantat,chiar dacã existã un contract scris cu o panã muiatã însânge. Braþul de carne va cãdea. Existã o cale mai bunã.

PRIMA CHEIE—UN EXEMPLU CERESC DE SLUJIRE PERFECTÃ

El te poate pãzi sã nu te împiedici (Iuda 24). Dar cum?Întrebarea aceasta este pusã frecvent. Cum putem slujiperfect? Un rãspuns se gãseºte în Isaia 6:1–3:

267Integritatea: þinta Satanei

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

„În anul morþii împãratului Ozia, am vãzut peDomnul ºezând pe un scaun de domnie foarte înalt, ºipoalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimiistãteau deasupra Lui, ºi fiecare avea ºase aripi: cudouã îºi acopereau faþa, cu douã îºi acopereaupicioarele, ºi cu douã zburau. Strigau unul la altul, ºiziceau: «Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oºtirilor! Totpãmântul este plin de mãrirea Lui!»“

Serafimii sunt îngeri care stau în jurul scaunului dedomnie al Celui Preaînalt. Nimic întinat n-ar putea sta atâtde aproape de Dumnezeu ºi de locul întregii puteri dinceruri, de pe pãmânt ºi de sub pãmânt. Isaia a vãzut acestefiinþe cereºti slujindu-L pe Domnul în cel mai sfânt dintrelocuri, care este atmosfera prezenþei imediate a luiDumnezeu. Putem desluºi printre rânduri o chemare lacurãþie, însoþitã ºi de modul de a-i rãspunde. Fiinþeleacestea sunt modelele noastre.

O caracteristicã remarcabilã a serafimilor este cã au ºasearipi:

Douã aripi le acopereau feþele, ceea ce vorbeºte despreumilinþã.

Douã aripi le acopereau picioarele, ceea ce vorbeºte desprecurãþie.

Cu douã aripi zburau, ceea ce vorbeºte despre închinare ºilaudã.

UMILINÞA

Mai întâi, de ce ºi-au acoperit aceste fiinþe puternice,minunate feþele lor glorioase ºi frumoase, împiedicându-lastfel pe tânãrul profet Isaia sã le vadã? Pentru cã n-auvrut sã-l împiedice sã-l vadã pe Domnul. Serafimii n-au


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

vrut sã fie mai presus de Domnulºi sã-i distragã astfel atenþia luiIsaia de la scaunul de domnie.

Remarcaþi, de asemenea, cã,deºi erau creaturi sfinte ei înºiºi, eidoar au vorbit despre sfinþeniaDomnului ºi gloria Lui. Umilinþaeste parte a sfinþeniei.

Aceeaºi lecþie o învãþãm ºi dinschimbarea lui Isus la faþã pemunte în faþa ucenicilor Sãi, Petru,Iacov ºi Ioan (Matei 17:1–8). Înacele momente glorioase au apãrut ºi Moise ºi Ilie. Citimcã, nu dupã mult timp, ucenicii L-au vãzut doar pe Isus—cei doi profeþi retrãgându-se din raza lor vizualã. IntenþiaTatãlui a fost ºi în acest eveniment aceeaºi. El nu le-a vorbitucenicilor despre cei doi mari profeþi ai lui Israel. Le-a spusaltceva: „Iatã Fiul Meu Preaiubit, în care Îmi gãsescplãcerea. De El sã ascultaþi!“

Isus Cristos, Fiul Lui Dumnezeu, este centrul a tot ceeace existã. Orice minune vine de la El. Cât loc mai rãmânepentru mândria omeneascã? Serafimii, prinþii gloriei,adevãrate flãcãri, ºi-au ascuns tot ceea ce ar fi atrasprivirile. Moise ºi Ilie în slava lor, uriaºi printre nemuritoriirãscumpãraþi, s-au retras într-un plan îndepãrtat. Cu câtmai mult noi, abur suflat de vânt ºi þãrânã trecãtoare, artrebui sã ne micºorãm, ca El sã creascã?

Aici se aflã un risc spiritual pentru toþi slujitoriiDomnului. Lucrãm noi pentru recunoaºtere sau pentru ane face un nume? Dorim sã avem „întâlniri mari“ doarpentru a folosi zecile sau sutele de mii de oameni ca fundalpe care sã se proiecteze propria noastrã persoanã saumãreþia noastrã închipuitã? Lumina Crucii nu este luminã

269

Lumina Crucii nueste luminã derampã pentru

niciun predicator!Isus Cristos

nu a murit pentrua ne da nouã

o carierã, ci pentrua-i mântui

pe cei pierduþi!


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

de rampã pentru niciun predicator! Isus Cristos nu a muritpentru a ne da nouã o carierã, ci pentru a-i mântui pe ceipierduþi!

Urmãreºte sã strãluceºti, ºi vei pune slava lui Dumnezeuîn umbrã. Predicã pentru a fi admirat, ºi oamenii care vinsã-L vadã pe Dumnezeu vor vedea doar un om. Ce a spusmarele evanghelist ºi apostol, Pavel? „Dacã vestesc Evan-ghelia, nu este pentru mine o pricinã de laudã, cãci trebuies-o vestesc; ºi vai de mine dacã nu vestesc Evanghelia!“ (1Corinteni 9:16).

Caracterul lui Ioan Botezãtorul ar trebui sã ne conducãla o perspectivã mai echilibratã asupra noastrã înºine. Uniis-au întrebat dacã nu era el Mesia. Chiar Isus a spus cãIoan a fost cel mai mare nãscut din femeie. Când oameniicare au început sã-L urmeze pe Isus au ajuns mai mulþidecât cei care îl urmau pe Ioan, urmaºii lui Ioan au devenitgeloºi. Dar Ioan nu a fost gelos. El le-a spus cã Isus trebuiesã creascã, iar el sã se micºoreze. În faþa celor veniþi la el,nu s-a prezentat pe sine, ci pe Isus. La râu, el a strigat: „IatãMielul lui Dumnezeu!“ Orice lucru pe care Ioan l-a spusdespre sine a fost o declaraþie despre propria sa umilinþã.Mãrirea începe ºi se terminã cu umilinþa. Aceasta în-

seamnã gestul de acoperire a feþei.

Domnul este un Dumnezeugelos. El declarã în termenicategorici: „Slava Mea n-o voi daaltuia“ (Isaia 42:8). A fi mândru înprezenþa Împãratului împãraþiloreste echivalent cu a atingechivotul lui Dumnezeu, un pãcatpentru care Uza a murit (2 Samuel6:6–7). Irod s-a umflat în pene caun curcan când mulþimea a strigatcã este dumnezeu. Imediat a fost

270

Santinela uºiiinimii voastretrebuie sã se

cheme „umilinþã“.Demobilizaþi

aceastã santinelã,ºi poarta nepãzitã

va fi sfãrâmatã,iar duºmanul vanãvãli biruitor.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

lovit ºi a murit. „Pentru cã nudãduse slavã lui Dumnezeu“, afost „mâncat de viermi“, o boalãteribilã pe care medicii o cunoscastãzi (Fapte 12:21–23).

Cei privilegiaþi sã lucreze cudarurile Duhului trebuie sã fiedeosebit de atenþi. Se doreºte carealizãrile acestor daruri sã fie cu-noscute de toþi. Darurile spiritualenu sunt Oscaruri pentru a fi arã-tate sau câºtigate ca trofee pentruo performanþã sau alta. Nu vãdecoraþi ostentativ cu instrumen-tele puterii lui Dumnezeu. Nu vãfaceþi diademe, brãþãri ºi inele dindarurile spirituale pentru propriavoastrã împodobire.

Santinela uºii inimii voastre trebuie sã se cheme„umilinþã“. Demobilizaþi aceastã santinelã, ºi poartanepãzitã va fi sfãrâmatã, iar duºmanul va nãvãli biruitor.

CURÃÞIA DUCE LA CINSTE

Cea de-a doua pereche de aripi acoperea picioareleserafimilor. Aceasta însemna puritate. ªi cel mai curat omatinge pãmântul pe care umblã. În jurul scaunului dedomnie nu era praf, bineînþeles, dar gestul serafimilor erasimbolic. El semnala nevoia de a umbla în sfinþenieînaintea Domnului.

Isus a subliniat în mod deosebit acest aspect. El S-a aple-cat ºi a spãlat picioarele ucenicilor. O astfel de curãþire eranecesarã. El a spus: „Cine s-a scãldat n-are trebuinþã sã-ºispele decât picioarele, ca sã fie curat de tot“ (Ioan 13:10).

271

Cea mai bunãpazã a noastrãeste folosirea

Cuvântului princare ne putemspãla minþilezilnic. Lumea

gândurilornoastre,

înconjuratã deCuvântul lui

Dumnezeu ºi desângele acoperitor

al lui Isus, esteinexpugnabilã.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

Mai întâi, trebuie sã fim atenþi pe unde umblãm. ÎnRomani 13:14, Pavel ne îndeamnã sã nu purtãm de grijãfirii pãmânteºti. Nu vã rugaþi: „ªi nu ne duce pe noi înispitã...“, pentru ca imediat dupã aceea sã vã lãsaþi sã cãdeþiîn ea, fãrã nicio rezistenþã. Picioarele necurate suntsimbolul unei umblãri nepãsãtoare. „Curãþiþi-vã, cei cepurtaþi vasele Domnului“ (Isaia 52:11).

Un astfel de sfat, cu toþii ºtim, este mai uºor de dat decâtde dus la îndeplinire. Mass-media modernã varsã poluaremoralã în atmosferã, aºa cum prin coºuri iese în aceeaºiatmosferã fum ºi funingine. Avem nevoie de „o mascã degaze“ pentru a nu inspira în suflet bolile unei erematerialiste cu necredinþa care o însoþeºte. Silinþa este ne-cesarã, fãrã îndoialã, dar avem nevoie de un alt ajutor.Care este acesta?

Cea mai bunã pazã a noastrã este folosirea Cuvântuluiprin care ne putem spãla minþile zilnic. Lumea gândurilornoastre, înconjuratã de Cuvântul lui Dumnezeu ºi de

sângele acoperitor al lui Isus, esteinexpugnabilã. „Încingeþi-vã coap-sele minþii voastre“ (1 Petru 1:13)prin citirea zilnicã a Cuvântului.Aceasta este o injecþie de imu-nizare împotriva oricãrei infecþiispirituale. „Strâng Cuvântul Tãuîn inima mea, ca sã nu pãcãtuiescîmpotriva Ta!“ (Psalmul 119:11).Chimiºtii produc tot felul delichide pentru lustruit maºinile,lichide care îndepãrteazã instan-taneu murdãria. Cu mult înaintede aceste succese ale tehnicii,credincioºii au descoperit cãputerea lui Dumnezeu respingefãrã drept de apel pãcatul.

272

Oamenilor le place astãzi sã

vorbeascã despredragoste, pace ºihar ieftin... [dar]zenitul laudei ºicea mai înaltã

formã deînchinare sunt

întotdeauna legatede sfinþenia ºi

slava luiDumnezeu.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

Cum putem face ceea ce spune Scriptura: „...tot ce estecurat, tot ce este vrednic de iubit... aceea sã vã însufle-þeascã“? (Filipeni 4:8). Mai întâi, sã spunem cã Biblia ne dãlucruri curate, vrednice de iubit, ºi care ne întãresc îndorinþele ºi motivaþiile noastre. Rugaþi-vã, de asemenea: „ªinu ne duce pe noi în ispitã...“, ºi în acelaºi timp privegheaþi.ªi sã nu credeþi niciodatã cã nu este necesar sã faceþi aºa.

Vreþi sã aveþi o libertate glorioasã în Duhul? Atunci staþiîn faþa oamenilor cu o atitudine deschisã, cu motivaþiitransparente, fãrã ruºinea de a avea ceva de ascuns.Aceasta este o experienþã ºi o atitudine care meritã totul.Ba, mai mult, puteþi avea încredere deoarece staþi în faþalui Dumnezeu. „Preaiubiþilor, dacã nu ne osândeºte inimanoastrã, avem îndrãznealã la Dumnezeu“ (1 Ioan 3:21).Dar dacã inima voastrã vã condamnã oricât de puþin,mãrturia voastrã pentru Domnul va avea de suferit.

Adesea predicãm despre Esau, care ºi-a vândut dreptulde întâi nãscut pentru un blid de linte, dar o întreagãgeneraþie a lui Israel a pierdut Þara Fãgãduitã ºi a murit înpustie, pentru cã a plâns dupã castraveþii Egiptului(Numeri 11:5–6). Nu pierdeþi totul pentru o plãceretrecãtoare. Dumnezeu i-a prevenit pe israeliþi cã vorstrânge „rodul gândurilor lor“, ceea ce, pânã la urmã, au ºifãcut (Ieremia 6:19).

LAUDÃ ªI ÎNCHINARE

Serafimii îºi foloseau a treia pereche de aripi pentru azbura. Zburând, ei se închinau, ºi strigau: „Sfânt, sfânt,sfânt este Domnul oºtirilor! Tot pãmântul este plin demãrirea Lui!“ (Isaia 6:3). Ei zburau ºi cântau. Aceasta eraîntr-adevãr închinare! Bãtaia aripilor lor era muzicã.

Oamenilor le place astãzi sã vorbeascã despre dragoste,pace ºi har ieftin; despre sfinþenie nu se prea vorbeºte. Dar


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

nu este uimitor cã acele fiinþe cereºti nu au strigat„Dragoste, dragoste, dragoste“, sau „Pace, pace, pace“, ci„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oºtirilor“? Zenitul laudei ºicea mai înaltã formã de închinare sunt întotdeauna legatede sfinþenia ºi slava lui Dumnezeu.

Cum au putut aceºti îngeri sã spunã cã întregul pãmânteste plin de slava lui Dumnezeu? Au trãit ei la adãpostulumbrei Celui Atotputernic? Ei n-au auzit niciodatã deîmpãrãþii pãgâne ºi atee, de rãzboaie, urã, poftã ºisuferinþã? Ba da, cunoºteau ºi au auzit despre toateacestea, dar le-au vãzut de la înãlþime, zburând deasuprascaunului de domnie. Ei aveau perspectiva lui Dumnezeu,nu perspectiva omului. Ridicându-se în zbor deasuprascenei pãmânteºti, toate lucrurile li s-au revelat, ºi ei auizbucnit în exclamaþii de entuziasm. Cuprinzândorizonturi de nevãzut pentru locuitorii pãmântului—cerurile care vor veni—ei cântau: „Tot pãmântul este plinde mãrirea Lui...“

Priviþi totul din perspectiva scaunului de domnie.Credincioºii stau deja în locurile cereºti împreunã cuCristos Isus (Efeseni 2:6). Care este poziþia din care priveºtitu? Ai perspectiva datã de un muºuroi de cârtiþã, sau pecea datã de Everest? Eºti doar un locuitor al acestei lumi aorizontalului, cu o percepþie bidimensionalã, sau eºti unlocuitor al înãlþimilor spirituale cãrora le este adãugatã ºidimensiunea lui Dumnezeu?

Te înalþi la scaunul de domnie al lui Dumnezeu, cândaduci laude ºi I te închini. Lauda te ridicã. Îndoiala ºimurmuratul, în locul aripilor cântãrii, sunt bocanci deplumb în picioarele tale. În închinare contemplãm scaunulde domnie, puterea Domnului ºi sfinþenia Sa. Acolo noi neodihnim sub protecþia Lui.

În sala scaunului de domnie, Isaia a fost echipat, trimisºi curãþit cu focul de la altar pentru a fi slujitorul integru al


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

lui Dumnezeu. O, slavã lui Dumnezeu! Când Îl slujim peDomnul cu o inimã curatã, bucurându-ne în prezenþa Sa,în fata scaunului Sãu de domnie, suntem de neînvins.Necazurile încep când pierdem perspectiva scaunului dedomnie. Dar, ridicaþi prin închinare la a treia dimensiune,caracterul nostru va fi blindat împotriva oricãror atacuri.

A DOUA CHEIE—UN EXEMPLU PÃMÂNTESC

Redau mai jos urmãtorul verset pentru a fi sigur cã îl veþiciti. Cugetaþi asupra lui cu atenþie ºi în reverenþã. Lãsaþi-Lpe Duhul Sfânt sã vi-l aprindã în inimã.

„Iatã-mã! Mãrturisiþi împotriva mea, în faþa Domnuluiºi în faþa unsului Lui: Cui i-am luat boul, sau cui i-amluat mãgarul? Pe cine am apãsat, ºi pe cine amnãpãstuit? De la cine am luat mitã ca sã închid ochiiasupra lui? Mãrturisiþi, ºi vã voi da înapoi“ (1 Samuel12:3).

Aceastã provocare îndrãzneaþã este o parte a discursuluide rãmas-bun al lui Samuel rostit în faþa lui Israel. Perioadajudecãtorilor în Israel s-a încheiat cu Samuel, care a fost dedeparte cel mai mare dintre aceºti lideri carismatici.Cuvintele lui, pe care le-am citat mai sus, sunt uimitoare.În acele zile din vechime, nedreptãþile mãrunte erauprivite ca drepturi ale conducãtorilor, ºi tirania pe faþã nusurprindea pe nimeni. Pentru Samuel, faptul cã a putut stacu faþa sus când a fost vorba de integritatea sa, i-a dat ostaturã neegalatã de niciunul dintre conducãtorii care s-ausuccedat în aceastã lume.

Datoria lui Samuel de a guverna ºi a se ocupa defãcãtorii de rele a fost categoricã, ºi judecãþile sale au fostfãrã drept de apel. Cei împotriva cãrora pronunþasepedepse, i-ar fi putut purta picã, ºi ar fi putut dori chiar sãse rãzbune. Cuvintele lui rostite în public le-a dat aceastã


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

posibilitate. Ei ar fi putut pretinde cã Samuel i-anedreptãþit ºi le-a fãcut rãu.

SAMUEL: UN MODEL DE URMAT

Deci, ce s-a întâmplat? Reputaþia lui Samuel era atât deînaltã, încât lui nu i-a fost fricã. Cei care au vorbit înnumele poporului, au spus: „Nu ne-ai apãsat, nu ne-ainãpãstuit, ºi nici n-ai primit nimic din mâna nimãnui.“ Elîi judecase pe toþi, ºi acum toþi îl judecau pe el, ºi l-au gãsitun om al lui Dumnezeu, curat, fãrã prihanã. Un adevãratmodel de urmat.

Samuel nu luase niciodatã mitã, nu profitase niciodatãde pe urma cuiva, de-a lungul unei perioade de mai binede o jumãtate de veac. O astfel de comportare remarcabilã

nu a venit numai dintr-o judecatãscrupuloasã. În pasiunea momen-tului, gândirea rece ºi echidistantãnu este totdeauna posibilã. Inimasa a fost corectã, ºi acesta a fostsecretul lui. Cinstea a devenit„instinctul“ sãu natural, ca omplin de Dumnezeu ºi de CuvântulLui. Chiar în situaþii tensionate,fãrã prea mult timp la dispoziþie,el a ºtiut în mod instinctiv sã deasoluþia corectã.

Dar mãrturia unanimã a luiIsrael nu a fost suficientã pentruSamuel. El ºtia cã oamenii, uneoritoþi oamenii, pot greºi, se potînºela. Pentru Samuel, unasingurã era judecata care conta:judecata Domnului. Citim încontinuare: „Samuel a strigat cãtre

276

Când profetul unsal Domnului ºi-aridicat mâinile ºi

a cerut votulcerului, s-aîntâmplat o

minune. Cerul s-aumplut repede denori, dupã care au

venit tunete,fulgere ºi ploaie.Acestea au fost„Amin“-ul lui

Dumnezeu,recunoscând

integritatea luiSamuel.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

Domnul, ºi Domnul a trimis chiar în ziua aceea tunete ºiploaie. Tot poporul a avut o mare fricã de Domnul ºi deSamuel“ (1 Samuel 12:18).

Prin tunete, Dumnezeu a contrasemnat pentruslujitorul Sãu! Era timpul seceriºului, anotimpul uscat. Darcând profetul uns al Domnului ºi-a ridicat mâinile ºi acerut votul cerului, s-a întâmplat o minune. Cerul s-aumplut repede de nori, dupã care au venit tunete, fulgereºi ploaie. Acestea au fost „Amin“-ul lui Dumnezeu,recunoscând integritatea lui Samuel.

Oamenii s-au prosternut îngroziþi în faþa unei astfel demanifestãri supranaturale. Dumnezeu le-a arãtat tuturorprin aceasta inima lui Samuel. În toate datoriile obiºnuite,zilnice, cerute de slujba avutã, Samuel a acþionat întot-deauna cu sinceritate.

Când administra banii, când judeca un caz, oricât demic, sau lua o decizie, oricât de micã, a ºtiut cã, deºi nimeninu l-ar fi vãzut, Dumnezeu era Cel care vedea totul.Samuel nu a fãcut nicio înþelegere murdarã cu nimeni.

Acum, Dumnezeu a adus toate aceste lucruri la luminãºi le-a pecetluit. Mai mult, El a revelat sensul acestora. El afost cu Samuel, ºi El ºi acest om au fost una. Statura luiSamuel a stat în umbra staturii Domnului, aºa încât înseºicerurile au rãspuns pentru a dovedi. Maºinaþiile obscure,ca ºi tertipurile meschine ºi ieftine n-au figurat înactivitatea lui Samuel. Onestitatea lui Samuel l-a legat peacesta de autoritatea lui Dumnezeu. Într-adevãr, un israelitîn care nu s-a gãsit vicleºug!

Ceea ce este necurat ºi josnic ne plaseazã în afara sfereiDuhului. Dumnezeu însuºi ne confirmã când stãm „cuambele picioare“ în Împãrãþia Lui. Puterea, slava ºibinecuvântarea vor arãta dorinþele pãmânteºti ca nefiind


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

decât niºte umbre triste. Cel Atotputernic însuºi va vegheaasupra cauzei omului care stã drept ºi îºi declarãintegritatea în faþa lumii întregi, nefiindu-i fricã sã punã„întrebãrile lui Samuel“. Timpul de a trãi în acest mod estechiar acum, când cineva se aflã la începutul lucrãrii, nudupã ce a învãþat aceste lucruri în urma unor experienþeamare. Chiar dacã ai pãcãtuit, te poþi pocãi cu adevãrat ºisã începi de acum înainte sã trãieºti integru.

A TREIA CHEIE—PAªI UNªI

„Este ca untdelemnul de preþ, care, turnat pe capullui, se pogoarã pe barbã, pe barba lui Aaron, sepogoarã pe marginea veºmintelor lui“ (Psalmul133:2).

Ce ungere! Acel ulei sfânt curgea pe mantia lui ºi i seprelingea pe picioare ºi pe podea. Uleiul era specialpreparat doar pentru Marele Preot, ºi avea un parfumaparte. Oriunde mergea Aaron, uleiul de pe picioarele luiºi cel care cãdea de pe poalele veºmintelor lui, îi însemna

miºcarea. Oamenii îi puteaurecunoaºte paºii, aºa cum îirecunoºteau pe cei ai MareluiPreot.

Fie ca Dumnezeu sã îngãduie,ca, chiar ºi dupã ce vom pãrãsiaceastã lume, sã lãsãm în urmanoastrã paºi unºi pentrugeneraþiile care vor veni. Ungerealui Dumnezeu peste noi ne dã

mersul lui Aaron. Amintirea integritãþii unui om este maibunã decât un epitaf frumos pe o marmurã scumpã.Oamenii unºi fac istoria, care se transformã în veºnicie înÎmpãrãþia lui Dumnezeu.

278

Amintireaintegritãþii unui

om este mai bunãdecât un epitaf

frumos pe omarmurã scumpã.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

Capitolul 20

Mijlocirea—detonatorul

Evanghelismul fãrã mijlocire este ca un explozibil fãrã detonator. Mijlocirea fãrã evanghelism

este ca un detonator fãrã explozibil.

ÎNVÃÞÂND DE LA MIJLOCITOR CUM SÃ MIJLOCIM

John Wesley scria: „Dumnezeu face totul prin rugãciune ºinimic fãrã ea.“ Doar în Noul Testament sunt peste 217referiri explicite la rugãciune. Rugãciunea aduce oxigensistemului circulator al credinþei. Privind în sus laDumnezeu, nu ne vom pierde. Dumnezeu ne aude pe toþi.

Isus S-a rugat. Pare destul de normal, dar la o priviremai atentã este uimitor. În Ioan 1:1–2, citim de douã ori:„Cuvântul era cu Dumnezeu“. Cuvântul „cu“ înseamnãaici „faþã în faþã“, Tatãl ºi Fiul pentru totdeauna împreunã,nedespãrþiþi de nimeni ºi de nimic. Deci, de ce s-a rugatIsus? Cu siguranþã, nu pentru a avea pãrtãºie cuDumnezeu. Nu, pentru cã El a avut aceastã pãrtãºie.Rugãciunea este la fel de naturalã pentru pãrtãºie cum estecomunicarea între copii ºi pãrinþi. Cum sã ai pãrtãºie ºi înacelaºi timp sã taci? Cu cât mai mare este un sfânt, cu atâtmai mult va vrea sã se roage.

Totuºi, pentru Isus, rugãciunea a fost mai mult decâtcomunicare plãcutã cu Tatãl. El a fost un mijlocitor—

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

Mijlocitorul. Vom privi la marea rugãciune de mijlocire alui Cristos din Ioan 17, ºi vom învãþa de la ÎnsuºiMijlocitorul cum sã mijlocim. Rugãciunea nu este înprimul rând, „Dã-mi!“ „Biserica creºtinã este singuraorganizaþie de pe pãmânt care existã pentru ne-membri“,a spus cineva odatã. Responsabilitãþile ei includevanghelizarea ºi mijlocirea.

Un fapt cu care suntem confruntaþi este acela cã Isus nudoar S-a rugat, El a ºi predicat. Dupã mijlocire vineacþiunea. Pentru El, „rãzboiul spiritual“ a început imediatce Duhul Sfânt a coborât peste El. El a fost dus în pustieunde S-a confruntat personal cu Satana însuºi. Dupã aceeanu S-a întors acasã. El a declarat: „Duhul Domnului estepeste Mine, pentru cã M-a uns sã vestesc sãracilorEvanghelia“ (Luca 4:18).

Rugãciunea este un plan în strategia mãreaþã a luiDumnezeu. Evanghelismul esteesenþial pentru „rãzboiulspiritual“. Alungarea lui Satanaeste o victorie irositã dacã nu esteurmatã de un asalt evanghelistictotal. Altfel, Satana va recuceri po-ziþiile pierdute (Luca 11:26). Cre-dinþa lucreazã pentru lucrãtori.Isus a spus: „Rugaþi-vã! Duceþi-vã!“ Rugaþi-vã pentru cei carelucreazã. Duceþi-vã ca lucrãtori.

Evanghelia este o forþã explo-zivã, dar care are nevoie de deto-natorul rugãciunii. Rugãciunea, larândul ei, nu are ce detona fãrãEvanghelia predicatã. VesteaBunã nu poate fi deloc veste dacãnu este anunþatã.

280

Evanghelismuleste esenþial

pentru „rãzboiulspiritual“.

Alungarea luiSatana este o

victorie irositãdacã nu este

urmatã de unasalt evanghelistic

total. Altfel,Satana va recuceripoziþiile pierdute.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

Acesta este planul strategiei divine. Mai întâi, bombar-damentul rugãciunii împotriva întãriturilor duºmanului.Apoi în luptã intrã infanteria—batalioanele de martori aiEvangheliei cu Cuvântul lui Dumnezeu în mânã—pentrua lua prizonieri ºi a ocupa poziþii. La Ierihon, Iosua a fãcutmai mult decât sã mãrºãluiascã ºi sã strige pânã cândzidurile au cãzut. Oºtirea israeliþilor a dat nãvalã în cetateºi a verificat casã cu casã, camerã cu camerã, consoli-dându-ºi astfel victoria.

Pavel a vorbit despre „armele de lovire ºi de apãrare pecare le dã neprihãnirea“ (2 Corinteni 6:7). Din relatãrileprivind procedeele romane de luptã, vedem cã Pavel aobservat cã infanteristul îºi ducea scutul în mâna stângã ºio sabie scurtã în mâna dreaptã pentru lupta de aproape. ÎnEfeseni 6:16–17, el comparã scutul cu rugãciunea fãcutã cucredinþã, ºi sabia cu Cuvântul lui Dumnezeu—echipamentul esenþial.

Scriptura are mai multe cuvinte greceºti diferite pentrurugãciune, dar, surprinzãtor, referindu-se la Isus,Evanghelia lui Ioan nu foloseºte niciunul dinte ele. Isus,scrie Ioan, doar „I-a vorbit“ Tatãlui Sãu, ridicându-ªi ochiispre cer. Pentru El, rugãciunea nu era o practicã formalã, cimodul Sãu obiºnuit de a comunica cu Tatãl, oricând ºioriunde.

Când era copleºit de solicitãrile mulþimilor, El adesea seretrãgea într-un loc liniºtit ºi se ruga (Luca 5:16).

Relaþia Lui totalã ºi unicã cu Dumnezeu a creat o nouãrelaþie pentru noi. „Învãþaþi de la Mine“, spune Isus înMatei 11:29. Instinctul de a se ruga îi este propriu omului.De asemenea, omului îi este propriu instinctul de a vorbi,dar vorbirea se învaþã pe mãsurã ce copilul creºte.Rugãciunea creºtinã este o vorbire pe care o învãþãm pemãsurã ce creºtem în har. Este de mirare cã ucenicii I-au

281Mijlocirea—detonatorul

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

spus lui Isus: „Doamne, învaþã-ne sã ne rugãm“ (Luca11:1), deoarece ei erau israeliþi ºi nu erau neºtiutori în ceprivea rugãciunea. Dar, privind la Isus, ei au observat cevadiferit.

Lecþia de care suntem interesaþi aici Îl aratã pe El caMijlocitor.

ADEVÃRATA RUGÃCIUNE „A DOMNULUI“Ioan, capitolul 17

Deºi relaþia lui Isus cu Tatãl Sãu se afla la un nivel mult maiînalt, rugãciunile Lui sunt modele pentru noi. Cel mai bunexemplu îl gãsim în Ioan 17, unde ne este prezentatãrugãciunea Lui, cunoscutã ca rugãciunea de Mare Preot alui Cristos. Rugãciunea aceasta este expresia celor maiprofunde dorinþe ale Sale, foarte speciale ºi sfinte; cuvinte„ca niºte mere de aur într-un coºuleþ de argint“—adevãruricare îmbogãþesc când sunt însuºite (Proverbe 25:11).

1. Ca introducere, remarcãm repetarea de cãtre Isus aunui cuvânt: „lume“.

De la Genesa la Maleahi se folosesc doar cuvinte princare sunt desemnate „cerul ºi pãmântul“ create, lumeageograficã. Aceste cuvinte sunt folosite de peste douã miide ori în Vechiul Testament, ºi numai de puþine ori în NoulTestament, cum ar fi, de exemplu, cu referire la „lumearomanã“.

Cuvântul folosit de Isus este diferit—„kosmos“. El esteîntâlnit de 185 de ori în Noul Testament, în principal înevanghelii ºi în epistolele lui Ioan (de 102 ori), precum ºi înepistolele lui Pavel (de 47 de ori). În limba românã, ca ºi înlimba englezã, cuvântul „cosmos“ desemneazã exclusivuniversul material.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

În Noul Testament, cuvântul„cosmos“ desemneazã, în general,un concept special, ºi anumescena pãmânteascã a insurecþieiconduse de o putere uzurpatoare(Efeseni 2:1–3). „Toatã lumea zaceîn cel rãu“ (1 Ioan 5:19). „Lumea“este acolo unde lucreazã putereapãcatului, infectând totul. Estelumea la care S-a referit Isus, cânda spus: „Împãrãþia Mea nu estedin lumea aceasta. Dacã ar fiÎmpãrãþia Mea din lumea aceasta,slujitorii Mei s-ar fi luptat“ (Ioan18:36). Lumea este identificatãdupã zãngãnitul armelor din ea.Acum însã un alt lucru o carac-terizeazã. Este lumea pe care atât de mult a iubit-oDumnezeu! Tot ce a avut, a dat pentru tot ce exista.

În rugãciunea Sa, Cristos vorbeºte despre „lume“ în sensmaterial numai o datã (v. 5) ºi de 14 ori despre lumeaduºmãniei, a oamenilor, domeniul Sãu de interes. Înaceeaºi mãsurã, sau poate mai mult, El ªi-a exprimatpreocuparea pentru ucenicii Sãi: „Cum M-ai trimis Tu peMine în lume, aºa i-am trimis ºi Eu pe ei în lume“ (v. 18). Einu au fost trimiºi pe ascuns, ca niºte rãtãcitori, pentru a seascunde pânã când Dumnezeu îi va salva. Ei—noi, avemun rol care cere îndrãznealã ºi dinamism, acela deambasadori cu autoritate deplinã din partea Împãratuluide a chema la Dumnezeu lumea rãzvrãtitã: „Împãcaþi-vãcu Dumnezeu!“ (2 Corinteni 5:20). „ªi Mã rog... ºi pentrucei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor“ (v. 20). Aleluia!

El I-a spus Tatãlui Sãu: „Dar acum, Eu vin la Tine...“ (v.13). Apoi a adãugat: „Nu Te rog sã-i iei din lume...“ (v. 15).El pleca, dar a cerut ca ucenicii Sãi sã fie lãsaþi aici ºi sã nu

283

Prin rugãciunilenoastre,

Dumnezeu facelucruri pe care nu

le-ar face fãrãrugãciune. Nu sepune problema dea schimba voia lui

Dumnezeu, ciaceea de a înãlþarugãciuni ca voia

Lui sã se facã.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

fie încã luaþi. Isus nu a abandonat lumea, ºi nici pe ucenici.Ei urmau sã-I ia locul. Nu erau decât o mânã de oameni,dar prin ei El continua sã-ªi reverse dragostea pesteplaneta risipitoare. El urma sã-i lase (ºi sã ne lase ºi pe noi)aici, pânã când pasiunea care-L consuma va fi fostsatisfãcutã, cerul umplut ºi iadul pustiit. Isus nu este unstrãin în aceastã lume. El este Prietenul pe care mulþi încãnu L-au întâlnit.

Isus le-a insuflat apostolilor o viziune mondialã. El este„Mântuitorul lumii“, nu doar Mântuitorul a câtorva (Ioan4:42). Nimeni nu ar trebui sã creadã cã în Cristos este preamic pentru a cuprinde în rugãciune toate continentele.Dumnezeul nostru nu este dumnezeul unui cult, ci„Dumnezeul întregului pãmânt“ (Isaia 54:5).

2. Cristos S-a rugat, ºi astfel ºi noi ºtim cum sã nerugãm.

Ce este rugãciunea? A-I cere ceva lui Dumnezeu li separe unora a fi ilogic. Ei spun: „Nu poþi schimba voia luiDumnezeu. Rugãciunea te schimbã pe tine. Rugãciuneaeste de fapt doar meditaþie.“

Ei bine, Isus S-a rugat lui Dumnezeu pentru a schimbalucrurile, ºi ne învaþã ºi pe noi sã facem la fel. Prinrugãciunile noastre, Dumnezeu face lucruri pe care nule-ar face fãrã rugãciune. Nu se pune problema de aschimba voia lui Dumnezeu, ci aceea de a înãlþa rugãciunica voia Lui sã se facã (Matei 6:10; 26:39). Posibilitatea esteca, altfel, voia lui Dumnezeu sã nu fie fãcutã. De exemplu,Isus S-a rugat pentru ucenici, spunând de atâtea ori: „Suntai Tãi, þine-i.“ Cineva ar putea spune cã, oricum,Dumnezeu S-ar fi îngrijit de ce era al Sãu. Totuºi, Isus agãsit de cuviinþã sã-I cearã lui Dumnezeu sã facã aceasta.

Rugãciunea nu este doar un exerciþiu de ordonare agândurilor sau de calmare. Aceasta nu ar fi decât


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

autosugestie, psihologie sau intro-specþie—ceea ce Iacov descrie caasemãnându-se cu „un om care îºipriveºte faþa fireascã într-ooglindã“ (Iacov 1:24).

În rugãciunea Sa, Isus spune:„Cãci le-am dat cuvintele pe careMi le-ai dat Tu“ (v. 8). A meditaasupra Scripturii înseamnã acãuta întotdeauna Cuvântul luiDumnezeu. Privitor la rugãciune,Isus a spus: „Dacã... rãmân în voicuvintele Mele, cereþi orice veþivrea, ºi vi se va da“ (Ioan 15:7). Ominte goalã se umple repede cuceva, de obicei cu nimic. Minteanoastrã trebuie sã fie umplutã cuadevãruri, cu lucruri pozitive lacare sã meditãm (Psalmul 1).Ideea fundamentalã este omulvorbindu-I lui Dumnezeu.Dumnezeu îi vorbeºte omului, în general, prin Duhul Sãu,prin Cuvântul Sãu.

3. Rugãciunea lui Isus a fost una de mijlocire.

Rugãciunea „Tatãl nostru“, cum o cunoaºtem, ºi aceastãrugãciune din Ioan 17, sunt ambele pline de cereri. În ele,Domnul Isus S-a rugat cu pasiune pentru alþii, ºi nu aformulat nicio cerere personalã.

Mijlocirea este o activitate serioasã, care te absoarbe, cumult depãrtatã de recitarea unor rugãciuni învãþate pedinafarã. Credinþa creºtinã a fost sistematizatã. A ajunstreptat acoperitã de tradiþii, socotite sfinte doar pentru cãsunt vechi, strat peste strat, aºa cum patina veacurilor

285

Cuvintele dinBiblie care descriu

rugãciunea,comunicã toateideea de strigãt.Rugãciunea este

un strigãt.Oamenii din zilele

Bibliei, când serugau, nu o fãceau

în liniºte—ei Îl„chemau“ peDumnezeu,

„strigau“ cãtre El,îºi puneau în

rugãciune tot foculdin suflet.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

întunecã culoarea originalã a operelor strãlucitoare.Cristos nu a instituit niciun sistem de reguli ºi invocaþii. Ela venit sã aducã viaþã ºi energie, ºi niciun formalism nu arputea elibera resursele divine. Crucea ºi mormântul golsunt cele douã turnuri gemene ale celei mai mari centraleelectrice ale omenirii.

În nicio religie a lumii, în afarã de creºtinism, nuîntâlnim un îndemn ca acela din Matei 7:7–11, sau orugãciune ca aceea din Ioan 17. Unul dinte cuvintelegreceºti, „hina“, însemnând „pentru ca“, apare de 19 ori înrugãciunea lui Isus. Isus S-a rugat pentru ca lucrurile sã fiefãcute. Unii oamenii se roagã de cinci ori pe zi, fãrã sãcearã nimic. Ei spun cã aceia care nu cer nimic suntbinecuvântaþi pentru cã nu pot fi dezamãgiþi! Tibetaniirepetã la nesfârºit: „O, giuvaerul de pe bobocul de nufãr!“;guru yoga nu rostesc decât un singur cuvânt: „Mantra“; lafel ºi musulmanii, mor fãrã alte cuvinte pe buze în afarãde: „Dumnezeu este unul, numele sãu este Allah, ºiprofetul sãu este Mahomed.“ Toþi, pânã la unul, se închinãîn faþa unui destin de nepãtruns, în existenþa cãruia cred.Allah, Buda ºi Krishna sunt undeva departe, nu caDumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos. Ei numântuiesc, nu fac minuni, nu iartã, nu aduc pace, puteresau ajutor.

4. Rugãciunile lui Isus au fost izbucniri cãtreDumnezeu.

Isus S-a rugat „cu strigãte mari ºi cu lacrimi“ (Evrei 5:7),iar în Ghetsimani „sudoarea I se fãcuse ca niºte picãturimari de sânge, care cãdeau pe pãmânt“ (Luca 22:24).

De la El ºi de la apostoli învãþãm cã trebuie sã aºteptãmca rugãciunilor pe care le facem sã li se rãspundã.Rugãciunile noastre nu trebuie sã fie vagi, interminabilecereri de iertare—sã ne rugãm „fãrã sã ne îndoim deloc“,


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

cum spune Iacov (Iacov 1:6).Rugãciunea nu este o înºiruirepioasã de dorinþe bune, desperanþe ºi doruri pe care ne eteamã sã le rostim. Ea este, ºitrebuie sã fie, o deschidere„fierbinte“ în faþa lui Dumnezeu asufletului „celui neprihãnit“ (Iacov5:16), care vede cum primeºterãspuns la rugãciunea sa. Lamormântul lui Lazãr, Isus a fostprofund tulburat: „Isus S-aînfiorat în duhul Lui, ºi S-atulburat“ ºi „Isus plângea“ (Ioan11:33, 35).

Cuvintele din Biblie caredescriu rugãciunea, comunicãtoate ideea de strigãt. Rugãciuneaeste un strigãt. Când Ana s-a rugat, miºcându-ºi doarbuzele, cei care o priveau au crezut cã era beatã (1 Samuel1:13–14). Oamenii din zilele Bibliei, când se rugau, nu ofãceau în liniºte—ei Îl „chemau“ pe Dumnezeu, „strigau“cãtre El, îºi puneau în rugãciune tot focul din suflet. Ezra,de exemplu, a spus: „Am cãzut în genunchi, am întinsmâinile spre Domnul, Dumnezeul meu...“ Ezra „a plâns cufaþa la pãmânt înaintea Casei lui Dumnezeu, ºi a fãcutrugãciune ºi mãrturisire“ (Ezra 9:5; 10:1). Daniel s-a rugatsuficient de tare pentru a fi auzit de duºmanii lui care îlpândeau în afara casei (Daniel 6:10–11). El nu ºi-amurmurat rugãciunea.

Dar nu faptul cã strigãm în rugãciune Îl determinã peDumnezeu sã ne rãspundã; rãspunsul este determinat degradul de implicare afectivã a noastrã în rugãciune, depasiunea cu care venim înaintea Domnului. Dacã ne doaresã-i vedem pe oameni bolnavi, sau dacã avem o repulsie

287

Aceasta este bazaadevãratã pentrupost: a ne arunca

cu totul înacþiunea de

mijlocire, o rostirea unei dorinþedupã voia luiDumnezeu ºi

inspiratã de El.Altfel, postul

nostru nu va fimai mult decât ogrevã a foamei.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

faþã de prezenþa duhurilor demonice, mai este posibil sãgungurim ca porumbeii? Nu este justificatã vehemenþa ºimânia sfântã împotriva lucrãrilor întunericului?

Urlând la un microfon, oricât de puternic, nu-i vomsperia nici mãcar pe cei mai fricoºi demoni. N-o va face nicipostul—în afarã de cazul în care foamea noastrã dupãDumnezeu ajunge mai mare decât foamea dupã hranã.Diavolului nu-i place când ne încrâncenãm atât de tareîmpotriva lui, încât punem totul de-o parte, chiar ºimâncarea. Aceasta este baza adevãratã pentru post: a nearunca cu totul în acþiunea de mijlocire, o rostire a uneidorinþe dupã voia lui Dumnezeu ºi inspiratã de El. Altfel,postul nostru nu va fi mai mult decât o grevã a foamei.Niciodatã nu am crezut cã aº putea posti un timp preaîndelungat, dar Dumnezeu mi-a dat o dorinþã arzãtoare são fac, ºi atunci 40 de zile aproape cã au zburat. Sunt sigurcã ceea ce a pierdut trupul meu în greutate, a câºtigatduhul meu: Dumnezeu ªi-a fãcut simþitã prezenþa înlucrarea mea.

Postul poate fi, ºi trebuie sã fie, mai mult decât simplãabstinenþã de la mâncare ºi bãuturã. Isaia ºi Ieremia nespun cã postul dorit de Dumnezeu este postul de pãcat.Dacã creºtinii, plângând înaintea Domnului, ar renunþa laa mai acorda prea mare importanþã firii lor ºi ar abandonalãcomia, sau gelozia, sau bârfa, sau mândria, sau necurãþia,chiar ºi pentru o sãptãmânã, ar fi cu mult mai eficientdecât dacã n-ar mai cina deloc.

Rugãciunea, cu sau fãrã post, trebuie sã fie „fierbinte“,nu doar o venire întâmplãtoare în faþa lui Dumnezeu,„deschizând uºa cu un umãr nepãsãtor“, cum spuneacineva, cu mâinile în buzunare ºi cu o atitudine familialãde „Bunã, Doamne!“ Când primii creºtini s-a adunat, ei„ºi-au ridicat glasurile toþi împreunã cãtre Dumnezeu“ înrugãciune. Dupã ce s-au rugat, „s-a cutremurat locul unde


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

erau adunaþi; toþi s-au umplut de Duhul Sfânt, ºi vesteauCuvântul lui Dumnezeu cu îndrãznealã“ (Fapte 4:24–31).Aºa se roagã! ªi aºa se predicã!

Puterea prin care se poate face aºa ceva este ºi putereacare se aflã în spatele cruciadelor de evanghelizareorganizate de CfaN—se face prea mult zgomot poate, dartotul pentru Dumnezeu. Unii se plâng de carismatici,spunând cã sunt prea zgomotoºi ºi cã Dumnezeu nu estesurd—(El nu este nici fricos!)—ºi cã Isus i-a vindecat pebolnavi în liniºte. Poate cã e adevãrat, dar Isus a ºi strigat„cu o voce tare“. Dumnezeu aºteaptã ca atunci când venimla El sã o facem cu toatã puterea ºi convingerea.

„ªi eu, când erau ei bolnavi, mã îmbrãcam cu sac, îmismeream sufletul cu post, ºi mã rugam cu capul plecatla sân. Umblam plin de durere ca pentru un prieten,pentru un frate; cu capul plecat, ca de jalea uneimame“ (Psalmul 35:13–14).

Lucrurile despre care Scriptura ne spune sã ne rugãmnu sunt de felul celor care ne-ar asigura o viaþã uºoarã,confortabilã, cum ar fi ce sã mâncãm, ce sã bem, cu ce sã neîmbrãcãm, sau ce culoare sã aibã cravata care ne-o punem.Isus S-a rugat: „Sfinte Tatã, pãzeºte, în Numele Tãu, peaceia pe care Mi i-ai dat...“ (Ioan 17:11). În acelaºi sens esteºi îndemnul lui Pavel din Romani 15:30–33. Noi trebuie sãne rugãm pentru iertarea noastrã ºi sã aºteptãm sã primimrãspuns la aceastã rugãciune (Matei 6:12); pentru iertareaºi eliberarea altora—atât pãcãtoºi, cât ºi mântuiþi (1 Ioan5:16; Iacov 5:15–16); pentru ca Domnul sã scoatã secerãtori(Matei 9:38); pentru darurile Duhului Sfânt (1 Corinteni14:1); ºi pentru ca Numele lui Dumnezeu sã fie onorat. Deasemenea, trebuie sã ne rugãm sã se facã voia Lui ºi sã vinãÎmpãrãþia Lui, pentru momentele când trecem prinîncercãri, pentru ca oamenii sã fie vindecaþi, pentru ceicare poartã poveri, pentru guvernanþi, pentru unitatea


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

poporului lui Dumnezeu, ºi pentru multe alte lucruri careprivesc Împãrãþia lui Dumnezeu arãtate în Scripturã.

Acestea sunt nevoi, nu preferinþe. În rugãciunile noastretrebuie sã ne concentrãm atenþia în primul rând asupranevoilor altora ºi a mântuirii sufletelor. Isus S-a rugat,spunând: „ªi Mã rog nu numai pentru ei, ci ºi pentru ceice vor crede în Mine prin cuvântul lor“ (Ioan 17:20). Ceeace a spus Isus aici este dezvoltat mai târziu de Pavel în 1Timotei 2:1–4:

„Vã îndemn dar, înainte de toate, sã faceþi rugãciuni,cereri, mijlociri, mulþumiri pentru toþi oamenii,pentru împãraþi ºi pentru toþi cei ce sunt înãlþaþi îndregãtorii... Lucrul acesta este bun ºi bine primitînaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, carevoieºte ca toþi oamenii sã fie mântuiþi ºi sã vinã lacunoºtinþa adevãrului.“

Dacã suntem îndemnaþi sã ne rugãm în acest mod, esteclar cã voia lui Dumnezeu este de a-i mântui pe oameni, ºiatunci trebuie sã ne rugãm ca aceastã voie a Lui sã seîmplineascã. Ea cuprinde tot ce are legãturã cu mântuireasufletelor—întreaga lucrare de evanghelizare, ºi, în ce-ipriveºte pe cei convertiþi, „pãzirea lor de cel rãu“, cum S-arugat Isus. De remarcat intensitatea sentimentelor dininima lui Pavel:

„Vã îndemn dar, fraþilor, pentru Domnul nostru IsusCristos, ºi pentru dragostea Duhului, sã vã luptaþiîmpreunã cu mine, în rugãciunile voastre cãtreDumnezeu pentru mine, ca sã fiu izbãvit de rãzvrãtiþiidin ludea...“ (Romani 15:30–31).

„Faceþi în toatã vremea, prin Duhul, tot felul derugãciuni ºi cereri. Vegheaþi la aceasta, cu toatãstãruinþa, ºi rugãciune pentru toþi sfinþii, ºi pentru


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

mine, ca, ori de câte ori îmi deschid gura, sã mi se deacuvânt, ca sã fac cunoscut cu îndrãznealã tainaEvangheliei“ (Efeseni 6:18–19).

5. Isus S-a rugat deplin încredinþat cã este ascultat deDumnezeu.

El a spus: „Le-am dat Cuvântul Tãu“ (v. 14), ºi în acestCuvânt se repetã mereu cã Dumnezeu ascultã întotdeaunarugãciunea, când ne rugãm potrivit voii Lui. ªi a ne rugapotrivit voii Lui, înseamnã a ne ruga potrivit CuvântuluiLui.

Rugãciunea nu este zadarnicã, inutilã când Îl cunoaºtempe El. În Biblie se insistã în mod deosebit asupra acestuiadevãr, pentru ca omului sã i se imprime aceasta în minte.Mai jos urmeazã o serie de versete din Noul Testament încare suntem asiguraþi cã Dumnezeu ne ascultã rugã-ciunile, dacã le facem dupã voia Lui.

1Tatãl vostru ºtie de ce aveþi trebuinþã, mai înainte ca voisã-l cereþi. 2Cereþi, ºi vi se va da... Cãci oricine cere, capãtã...Cu cât mai mult Tatãl vostru, care este în ceruri, va dalucruri bune celor ce I le cer! 3Vã mai spun iarãºi, cã, dacãdoi dintre voi se învoiesc pe pãmânt sã cearã un lucruoarecare, le va fi dat de Tatãl Meu, care este în ceruri. 4Totce veþi cere cu credinþã, prin rugãciune, veþi primi. 5ªi,orice veþi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatãl sãfie proslãvit în Fiul. 6Dacã rãmâneþi în Mine, ºi dacã rãmânîn voi cuvintele Mele, cereþi orice veþi vrea, ºi vi se va da.7Adevãrat, adevãrat vã spun, cã, orice veþi cere de la Tatãl,în Numele Meu, vã va da. 8Dacã vreunuia dintre voi îilipseºte înþelepciunea, s-o cearã de la Dumnezeu, care dãtuturor cu mânã largã ºi fãrã mustrare, ºi ea îi va fi datã.

1Matei 6:8; 2Matei 7:7–11; 3Matei 18:19; 4Matei 21:22; 5Ioan 14:13; 6Ioan15:7; 7Ioan 16:23; 8Iacov 1:5;


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

9Dacã nu ne osândeºte inima noastrã, avem îndrãznealã laDumnezeu. ªi orice vom cere, vom cãpãta de la El, fiindcãpãzim poruncile Lui ºi facem ce este plãcut înaintea Lui.10Îndrãzneala pe care o avem la El, este cã, dacã cerem cevadupã voia Lui, ne ascultã. ªi dacã ºtim cã ne ascultã, oriceI-am cere, ºtim cã suntem stãpâni pe lucrurile pe care Ile-am cerut.

6. Isus a spus: „Sfinþeºte-i prin adevãrul Tãu: CuvântulTãu este adevãrul“ (Ioan 17:17).

Unii cred cã pentru ca o rugãciune sã fie eficientã estenevoie ca persoana care o face sã fie sfântã. Aceasta oputem însã lãsa în seama Domnului, care este Cel Care nesfinþeºte. Este cel mai uºor lucru din lume sã descopericum sunt oamenii ºi „de ce întârzie trezirea“. Noirãmânem totuºi fii, oricare ne-ar fi deficienþele. Dumnezeune aude pentru cã îi suntem fii. El nu se uitã la ceea ce amfãcut, ci la ceea ce suntem—în El, sfinþi în ochii Lui, ºi deaceea El ne ascultã.

7. Isus a vorbit despre „Numele lui Dumnezeu“,despre puterea acestui Nume, care I-a fost dat ºi Lui (Ioan17:11).

Se aflã aici zorii unei noi ere.Cristos ne-a învãþat sã ne rugãm„în Numele Lui“. Înainte de a li sefi dat oamenilor Numele Sãu,oamenii se prezentau în faþa luiDumnezeu ei înºiºi, aºa cumvedem în Psalmi.

Citind rugãciunile unor mari oameni ai poporului luiIsrael, ca Ezra, Daniel, Ilie sau Moise, împuternicirea cu

91 Ioan 3:21-22; 10 1 Ioan 5:14-15.

292

În Cristos, cei maineînsemnaþi

oameni au sta-tutul de locuitori

ai Împãrãþiei.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

care veneau ei în faþa lui Dumnezeu era complet diferitãde ceea de care ne bucurãm noi. Ei veneau în numele lorînºiºi. Dar noi venim în Numele lui Cristos. Cristos a venitla Tatãl în propriul Lui Nume, ºi noi venim în Numele Sãu,nemaiavând nevoie de drepturile pe care ni le-ar da legea,sau etnia, sau calitãþile noastre. Psalmistul venea în faþa luiDumnezeu cu urmãtoarele cuvinte:

„Nu ºed împreunã cu oamenii mincinoºi, ºi nu mergîmpreunã cu oamenii vicleni... Îmi spãl mâinile înnevinovãþie, ºi aºa înconjur altarul Tãu, Doamne“(Psalmul 26:4–6).

Pentru a fi auziþi, aceºti oameni aduceau „argumenteputernice“, printre care acela cã aparþineau poporului cucare Dumnezeu încheiase un legãmânt, se refereau laminunile pe care El le fãcuse în vechime, sau fãceau apel laEl sã-ªi þinã credincioºia—toate acestea fiind invocaþiilegitime, chiar ºi azi. Dar atitudinea creºtinã este „o calenouã, Calea Vieþii“—Numele Sãu—Numele lui Isus,Numele pe care I L-a dat Tatãl. Celui în Numele Cãruiastãm nu I se poate imputa nimic. „Eu în ei, ºi Tu în Mine;pentru ca ei sã fie în chip desãvârºit una“ (Ioan 17:23).

În Cristos, cei mai neînsemnaþi oameni au statutul delocuitori ai Împãrãþiei, care însã nu le este dat ca o favoare,sau pentru a le satisface capriciile. Când Isus a vorbitdespre mâncare, bãuturã ºi îmbrãcãminte, a spus cã luiDumnezeu nu trebuie sã I se aducã aminte de acestelucruri. Scopul nostru trebuie sã fie „Împãrãþia luiDumnezeu“ (Matei 6:26–34). Rugãciunea „Tatãl nostru“conþine mai multe cereri, dar ele toate sunt faþete alecererii-cheie centrale: “...vinã Împãrãþia Ta...“

Ar fi fost aproape imposibil sã fie prezentate în Biblietoate cererile pe care le-am putea aduce înainteaDomnului. Dar acestea toate sunt concentrate în cuvintele


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

„...vinã Împãrãþia Ta...“, sau, altfel, mântuirea sã ajungã latoþi oamenii. Sã privim la ce spune Scriptura despre„suspin“. Romani 8:26: „Cãci nu ºtim cum trebuie sã nerugãm. Dar însuºi Duhul mãrturiseºte pentru noi cususpine negrãite.“ Despre acelaºi „suspin“ se vorbeºte ºi înversetul 22, când se are în vedere rãscumpãrarea întregiilumi, ºi la fel ºi în versetul 23: „Noi... suspinãm în noi, ºiaºteptãm înfierea, adicã rãscumpãrarea.“ Aceastãrãscumpãrare se extinde asupra întregii creaþii.

Povara unei lumi pierdute în rãutate ºi ticãloºie apasãgreu pe inima lui Dumnezeu. Cristos a suspinat, întreagacreaþie suspinã, pãcãtoºii suspinã, credincioºii suspinã, ºiDuhul suspinã pentru toþi ºi toate acestea. Suspinele Luisunt rugãciuni, transformate de Dumnezeu în pledoariepentru nãdejdea omenirii. Atunci când, cu dorinþa de a-ivedea mântuiþi pe cei pierduþi, mijlocim pentru ei, Duhul„ne ajutã în slãbiciunile noastre“, ºi „suspinele“ noastredevin pârghii cu care munþii sunt miºcaþi din loc.

Unii cercetãtori considerã cã Pavel, atunci când spune„suspine“, se referã ºi la vorbirea în limbi. Când povaraeste grea, sã I-o dãm Duhului Sfânt ºi sã-L lãsãm pe El sãse roage prin noi cu acele „suspine“ ale Sale.

În Ioan 11:33–43, citim cã Lazãr murise. Când a venit,Isus „S-a înfiorat în duhul Lui ºi S-a tulburat“. În versetul35 citim cã „Isus plângea“. Apoi, în versetele 41–42, Isus S-arugat: „Tatã, Îþi mulþumesc cã M-ai ascultat. ªtiam cãtotdeauna Mã asculþi.“ De remarcat cã Isus nu S-a rugatdeloc. El doar S-a tulburat ºi a plâns. S-a tulburat nu doarpentru cã Lazãr murise; starea jalnicã a lumii întregi L-atulburat, durerea ºi teama de moarte care bântuiau atunci,ºi bântuie ºi azi, peste omenire. El a purtat acea durere însufletul Lui la Calvar, ºi acolo „a gustat moartea în loculfiecãrui om“. Isus, Mijlocitorul, ªi-a dat propria-I viaþãpentru a face posibilã aceastã mijlocire.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

8. Isus a spus: „... ca sã cunoascã lumea cã Tu M-aitrimis“ (Ioan 17:23).

Rugãciunea aceasta este în armonie cu porunca Sa datãnouã de „a învãþa toate popoarele“. Orice creºtin carepierde aceastã perspectivã este un creºtin miop. Citim cã laînceput „pãmântul era pustiu ºi gol; peste faþa adânculuide ape era întuneric, ºi Duhul lui Dumnezeu se miºca pedeasupra apelor“ (Genesa 1:2). Astãzi, Duhul luiDumnezeu planeazã asupra întunericului spiritual al lumiinoastre pãcãtoase. El „suspinã“—dar acum are aliaþi. El Îºiface de cunoscut intenþiile, care vizeazã o nouã creaþie princopiii nãscuþi din nou ai lui Dumnezeu. El mijloceºte ºi necere sã mijlocim ºi noi, adicã sã facem aceeaºi lucrare pecare ºi Fiul lui Dumnezeu o face în slavã.

În lucrarea noastrã (CfaN), luãm mijlocirea foarte înserios, ºi o împletim cu predicarea Evangheliei lui IsusCristos. Mijlocitorii noºtri sunt detonatoarele careprovoacã prãbuºirea zidurilor fortãreþelor lui Satana.Rezultatele cruciadelor noastre de evanghelizare în Africasunt uimitoare. În 12 luni de evanghelizare, de la mijlocullui 1991 pânã la mijlocul lui 1992, am predicat la peste optmilioane de oameni doar în Africa, ºi din aceºtia douãmilioane au rãspuns chemãrii la mântuire. PredicãriiCuvântului lui Dumnezeu i-au urmat semne ºi minuni.Combinarea acestui mod de mijlocire cu evanghelizareacu putere, îl lasã pe Satana lipsit total de ajutor, ºi faceposibilã trezirea, care duce la cucerirea lumii.


EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

1975Gaborone, BotswanaSoweto, Africa de SudCape Town, Africa de Sud

1976Port Elizabeth, Africa d.S.Windhoek, NamibiaManzini, SwazilandMbabane, Swaziland

1977Bushbuckridge, Africa d.S.Giyani, Africa de SudSibasa, Africa de SudPhalaborwa, Africa d.S.Tzaneen, Africa de SudMessina, Africa de SudLouis Trichard, Africa d.S.

1978Seshego, Africa de SudPotgietersus, Africa d.S.Phalaborwa, Africa d.S.Njelele, Africa de SudGreen Valley, Africa d.S.Qwa-Qwa, Africa de SudBloemfontein, Africa d.S.

1979Pretoria, Africa de SudMalamulele, Africa d.S.East London, Africa d.S.Mafikeng, Africa de SudFlagstaff, Africa de Sud

1980Atteridgeville, Africa d.S.Tembisa, Africa de SudHarare, ZimbabweBulawayo, ZimbabweMutare, Zimbabwe

1981Welkom, Africa de SudSoweto, Africa de Sud

Lusaka, ZambiaKitwe, ZambiaNdola, ZambiaKabwe, ZambiaLivingstone, ZambiaBirmingham, Anglia

1982Newcastle, Africa de SudPietermaritzburg, Africa d.S.Empangeni, Africa d.S.Big Bend, SwazilandRustenburg, Africa d.S.Ga-Rankuwa, Africa d.S.Tlhabane, Africa de SudMabopane, Africa de SudNairobi, KenyaLadysmith, Africa d.S.Cape Town, Africa d.S.Hammanskraal, Africa d.S.

1983Perth, AustraliaAuckland, N. ZeelandãPort Elizabeth, Africa d.S.Dennilton, Africa de SudKwandabele, Africa d.S.Tafelkop, Africa de SudSiyabuswa, Africa d.S.Helsinki, FinlandaGaborone, BotswanaFrancistown, BotswanaDurban, Africa de SudKampala, UgandaKwa Thema, Africa d.S.Ridicarea/cruciadã în

primul cort mareMamelodi, Africa d.S.

1984Soweto, Africa de SudDedicarea cortului mare:

Cape Town, Africa d.S.Cortul mare distrusCalcutta, IndiaHarare, Zimbabwe

1985Ibadan, NigeriaLusaka, ZambiaLubumbashi, R. CongoAccra, GhanaSingapore

1986Kumasi, GhanaSekondi Takoradi, GhanaHarare, Zimbabwe: pri-

ma Conferinþã de foc &noul cort mare

Blantyre, MalawiLagos, Nigeria

1987Tamale, GhanaOnitsha, NigeriaDouala, CamerunMzuzu, MalawiSingaporeNew Orleans, S.U.A.Frankfurt, Germania:

Euro-Conferinþa de focHo, GhanaCape Coast, GhanaDar-es-Salaam, TanzaniaTema, Ghana

1988Manila, FilipineYaounde, CamerunAba, NigeriaNairobi, KenyaBirmingham, Anglia:

Euro-Conferinþa de focHamburg, GermaniaNakuru, KenyaPort Harcourt, NigeriaKisumu, KenyaAccra, Ghana

1989Mombasa, KenyaKumba, Camerun

Apendice

Campanii ale Christ for all Nations 1975 - 2006

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

Enugu, NigeriaKampala, UgandaRiga, fosta U.R.S.S.Bukavu, fosta ZairBujumbura, BurundiWarri, NigeriaJos, NigeriaKuala Lumpur, MalaieziaAbidjan, Coasta de fildeº

1990Meru, KenyaMachakos, KenyaBamenda, CamerunOugadougou, Burkina

FasoIbadan, NigeriaGoma, fosta ZairKigali, RwandaButemba, fosta ZairLisabona, Portugalia:

Euro-Conferinþa de focJinja, UgandaKaduna, NigeriaIlorin, NigeriaCotonou, Benin

1991Mathare Valley, KenyaLome, TogoBouake, Coasta de fildeºBobo Dioulasso, Burkina

FasoJakarta, IndoneziaKinshasa, fosta ZairKananga, fosta ZairMbuji-Mayi, fosta ZairKisangani, fosta ZairKano, NigeriaFreetown, Sierra Leone

1992Mbeya, TanzaniaBangui, Republica Cen-

trafricanãLibreville, GabonPort Gentil, GabonEldoret, KenyaLuanda, AngolaBirmingham, AngliaBrazzaville, CongoKiev, UcrainaPointe-Noire, CongoConakry, Guinea

Buenos Aires, ArgentinaDouala, Camerun

1993Dar-es-Salaam, TanzaniaKumasi, GhanaSurabaya, IndoneziaTanga, TanzaniaMaputo, MozambicOdessa, UcrainaBamako, MaliKingston, JamaicaOugadougou, Burkina

Faso

1994Kibera, KenyaMadras, IndiaAnglia ºi Irlanda: distri-

buirea broºurii De laminus la plus

Senajuki, FinlandaLubumbashi, fosta ZairPort of Spain, TrinidadBelo Horizonte, BraziliaAntananarivo, Mada-

gascarTarmatave, MadagascarN’Djamena, CiadPorta Alegre, BraziliaSarh, Ciad

1995Porto Novo, BeninAwasa, EtiopiaHyderabad, IndiaAddis Ababa, EtiopiaLikasi, fosta ZairKolwezi, fosta ZairDistribuirea broºurii De

la minus la plus vorbito-rilor de limbã germanãîn Europa

Cairo, EgiptDakar, SenegalJakarta, IndoneziaBamako, MaliBissau, Guinea-Bissau1996Kara, TogoMwanza, TanzaniaBangalore, IndiaMedan, IndoneziaTemirtau, Kazakstan

Karabolta, KyrgystanArusha, TanzaniaMombasa, KenyaSurre kundra, GambiaMadurai, IndiaHong Kong: distribuirea

broºurii De la minus laplus

Parakou, Benin

1997Yaounde, CamerunColomba, Sri LankaThika, KenyaScandinavia: distribuirea

broºurii De la minus laplus

Blantyre, MalawiLilongwe, MalawiNdola, ZambiaDodoma, TanzaniaMaroua, CamerunPune, India

1998Bata, Guineea EcuatorialãNew Delhi, indiaTema, GhanaCape Town, Africa d.S.Dar-es-Sallam, TanzaniaAntananarivo, Mada-

gascarFreetown, Sierra LeoneCochin, IndiaMonrovia, Liberia

1999Cotonou, BeninSekondi Takoradi, GhanaCebu City, FilipineGeneral Santos, FilipineBöblingen, Germania:

Conferinþa de focKigali, RwandaNakuru, KenyaMoshi, TanzaniaSicilia, ItaliaBenin City, NigeriaVisakapatnum, India

2000Calabar, NigeriaAba, NigeriaShillong, India

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

Khartoum, SudanJimma, EtiopiaMoscova, RusiaLagos, NigeriaEnugu, Nigeria

2001Uyo, NigeriaOnitsha, NigeriaOwerri, NigeriaKinshasa, Rep. CongoIbadan, NigeriaOshogho, Nigeria

2002Abeokuta, NigeriaAkure, NigeriaIlesa, NigeriaKisumu, KenyaObomosho, NigeriaIle-Ife, Nigeria

2003Ado Ekiti, NigeriaOndo Town, NigeriaMakurdi, NigeriaOwo, NigeriaOyo, NigeriaOkene, NigeriaIkare, NigeriaNnewi, NigeriaIkirun, NigeriaWarri, Nigeria

2004Port Harcourt, NigeriaIjebu Ode, NigeriaShaki, NigeriaOrlu, NigeriaIlorin, NigeriaUmuahia, NigeriaBenin City, NigeriaCalabar, Nigeria

2005Jos, NigeriaJalingo, NigeriaAyangba, NigeriaGboko, NigeriaPort Moresby, Papua

New GuineaUromi, Nigeria

2006Ogoja, NigeriaAbuja, NigeriaTimisoara, Romania

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

Învaþã cum sã fii exploziv în câºtigarea de suflete!

Lasã-te stârnit ºi cautã Focul care sã declanºeje forþaabilitãþilor tale evanghelistice prin opt lecþii simpleonline. Cu ajutorul experienþei dovedite a lui ReinhardBonnke în câºtigarea de suflete ºi cu ajutorul uneltelorsale de evanghelizare vei dobândi cunoºtinþe valoroase ºivei învãþa cum sã-i conduci la Cristos pe oameniipierduþi.

Iatã ce vei învãþa în ªcoala de Foc:• principiile de bazã ale comunicãrii adevãrului despre Foc• adevãrul despre mântuire• evanghelizarea biblicã• practicarea evanghelizãrii globale• cum sã depinzi de Duhul Sfânt• metode dovedite de ucenicizare ºi creºtere spiritualã

ªcoala de Foc îþi va stârni pasiunea pentru sufletelepierdute!

Studiazã cum ºtii tu mai bine, iar analizele noastrecuprinzãtoare te pot asigura cã ai abilitãþile necesarepentru a deveni un câºtigãtor de suflete exploziv!

Înscrie-te astãzi online la:www.schooloffire.com

ºi învaþã cum sã rãspândeºti Focul!

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

Lucrãri ºi mai mari

În aceastã carte, evanghelistulrelateazã câteva întâmplãrimiraculoase selectate dincruciadele sale. Unele dintreaceste cruciade au adunat maimult de un milion de oameni lao singurã întâlnire, cu mai multde 100.000 de oameni care Îlmãrturiseau pe Cristos în modobiºnuit (dacã putemîntrebuinþa acest cuvânt pentruasemenea miracole) la fiecaredintre ele!

Dupã ce o vei citi nu vei rãmâne acelaºi, deoarece carteaconþine relatãri despre Duhul Sfânt în acþiunea deglorificare a lui Crisos în fiecare moment prin transformarea,vindecarea, izbãvirea sufletelor ºi conducerea lor spre viaþaºi gloria minunatã a lui Cristos.

• 190 pag.• ISBN 973-8998-00-X

Alte cãrþi de Reinhard Bonnke, în pregãtire:

Faith... the Link with God’s Power[Credinþa... legãtura cu puterea lui Dumnezeu]

Mighty Manifestations[Manifestãri mãreþe]

Informaþii la:Editura Casa CãrþiiO.P. 1, C.P. 270410610 OradeaTel./Fax: 0259-469057; 0359-800761; 0722-669566www.ecasacartii.ro

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

Pentru informaþii suplimentare despre lucrarea lui Reinhard Bonnke ºi a organizaþiei Christ for all

Nations, vã rugãm sã vizitaþi pagina noastrã de internet

sau sã vã adresaþi celei mai apropiate reprezentanþe a noastre:

www.cfan.org

Pentru informaþii suplimentare privitoare la alte cãrþi, broºuri ºi materiale video de

Reinhard Bonnke, contactaþi:

America de NordChrist for all NationsP.O. Box 590588Orlando, Florida 32859-0588U.S.A.

America LatinãChrist for all NationsCaixa Postal 10360Curibita – PR80.730-970Brazilia

Africa de SudChrist for all NationsP O Box 50015West Beach, 7449Africa de Sud

CanadaChrist for all NationsP.O. Box 25057London, OntarioN6C 6A8

Europa ContinentalãChristus für alle NationenPostfach 60 05 9560335 Frankfurt am MainGermania

Marea BritanieChrist for all Nations250 Coombs RoadHalesowenWest Midlands, B62 8AAMarea Britanie

AsiaChrist for all Nations Asia/PacificSingapore Post CentrePost OfficeP.O. Box 418Singapore 914014

AustraliaChrist for all NationsLocked Bag 50Burleigh TownQueensland 4220Australia

EuropaE-R Productions GmbHPostfach 60 05 9560335Frankfurt am [email protected]

America de Nord & CanadaE-R Productions LLCP.O. Box 593647Orlando, Florida [email protected]

EbF-new-size.qxd 01.08.2006 13:16

· cuprins introducere ix partea întâi: nevoia 1. când incendierea nu este o crimã! 3 2....

Documents