cÎntÃri nemuritoare -...

11-XII-2002

CÎNTÃRI NEMURITOARE

Vol. 6

1 - Cîntarea Anilor

2 - Cîntãrile Roadelor

3 - Cîntãri de Drum

poezii

Tot ce v-am spus aici cu lacrimie adevãr curat ºi greumãrturisit pe conºtiinþãºi-n Numele lui Dumnezeu

Nu-mi lepãdaþi nici o frînturãdin tot ce spun acum ºi scriucã tot ce nu-nþelegeþi astãzio sã-nþelegeþi mai tîrziu.

Poezii - Vol. 6 - Cîntarea Anilor - Caietul 1 Pag. 3

Cîntarea Anilor

Caietul 1


Isus Hristos

Tu eºti Cîntarea Anilor mei ce trec ºi vin,

iubirea Ta li-e sãrbãtoare

de cîntec ºi de rod divin...


În Numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfîntului Duh

Isus HristosMarele nostru Dumnezeu ºi Mîntuitor

Slavã veºnicã Þie...

Faþa Ta ne-a despicat în douã anii noºtriridicînd între eiprin naºterea din nouun hotar veºnic, pe cît de întunecat în partea cealaltãpe atît de strãlucit în asta.

Glasul Tãu ne-a fãcut sã uitãm pe totdeaunatot ce-am auzit dincoloºi sã nu ne mai sãturãm niciodatãde ceea ce ne spui acum.

Lumina Ta ne-a arãtat ce jalnicã ne-a fostcîntarea anilor trecuþiºi ce cîntãri nemuritoare se prefaclacrimile acestora.

Cãci Dragostea este ªuvoiul Fericitcare inundîndu-ne aniini-i prefac în izvoareºi înflorindu-ne inimileni le-a schimbat în harfede aur...

Slavã veºnicã ÞieMarele nostru Mîntuitor ºi Dumnezeu

Isus Hristos.Amin.


1 - Naintea Feþei Tale Doamne...

Naintea Feþei Tale Doamneplecînd genunchii ne-nchinãmºi jertfa rugãciunii noastredin toatã inima-Þi nãlþãm.

Pãrinte Veºnic al Luminiicãutãm lumina ºi-o dorimajutã-ne din Cer primind-opãmîntului s-o dãruim.

Isuse Adevãrul Veºnicdorim sã Te avem trãit, ajutã-ne umblînd în Tinesã Te vestim desãvîrºit.

Duh Sfînt al Dragostei fierbintede harul ei la toþi ni-e doraprinde-o mare ºi-o pãstreazãîn viaþa noastrã-a tuturor...

- Ca izbãviþi din întunericdin rãtãciri ºi dezbinãris-aducem rodul sfînt ºi dulceal fericitei ascultãri.

Cã-mpãrãþia ºi putereaºi slava este-a Ta deplinMãrire Þie Tatãl, Fiulºi Sfîntul Duh în veci, Amin.

2 - Cîntarea anilor...

Cîntarea anilor trecuþio cînt tot mai cu jalecu cît mã-ndepãrtez de eazbor mai voios pe cale.

Cîntarea anilor ce vino cînt mai cu-nfocare, cu cît m-apropiu tot mai greade strãluciri îmi pare. - O, de-aº putea s-o cînt deplin


nainte de-a mã duce, pe turnul vieþii sã mi-o nalþîn soare, ca pe-o cruce.

Ca Faþa Lui, lucind pe ea, s-o facã strãlucitã, nebiruitã luminîndo cale fericitã.

Pe care sã-mi petrec apoiurmaºii pînã-n zare, - sfîrºind în Începutul largal Slavei Viitoare!

3 - Ce-ndemn adînc te poate

Ce-ndemn adînc te poate-mpingespre Adevãrul cel mai naltcînd drumu-i tot mai greu ºi singurde la un pisc, la celãlalt?

Ce grele piedici poate-nfrîngecel neclintit conºtiincios, - sã nu te-afunzi umblînd pe valurie-un drum ceresc de-anevoios.

Ce ochi curaþi pot fi pe lumecei ce-Adevãrul îl pãtrund, - cînd mii de umbre îl acopãrºi mii de neguri îl ascund?

Dar ce priveliºti te-nconjoarã, ce aer fericit respiri, ajuns sã cucereºti nãlþimeanebãnuitelor trãiri!...


4 - Nu mi-am putut nãlþa

Nu mi-am putut nãlþa privireamereu spre Adevãr s-o þindar gîndul i-a pãtruns iubireaºi nu i-am fost nicicînd strãin.

N-am înþeles deplin în mine, ades, porunca ce mi-ai spusdar cît am înþeles, ºtii binecã-ntregul suflet mi l-am pus.

ªi n-am avut din bogãþieprea mult sã-Þi dau îmbelºugat, - dar ce-am avut, Isuse, Þiedin toatã inima Þi-am dat!

5 - Mã dãruiesc Luminii

Mã dãruiesc Luminii spre-a arde necurmatacolo unde jertfa se cere mai curat.

Lumina sã mã facã o flacãrã pe-altaradeverind Misterul din Pîine ºi Pahar.

ªi sã mã facã razã de candelã-nsoþindgemuta rugãciune din duhul suferind.

ªi sã mã facã-un soare strãlucitor ºi-aprinsmãrturisind Iubirea pe cît pãmînt m-a-ntins.

ªi sã mã facã-al nopþii luceafãr îndreptarspre Adevãrul Unic din oriºice hotar.

ªi sã mã facã farul ce-aratã luminosLimanul ºi Salvarea eternã în Hristos.

ªi sã mã facã faclã sã luminez curatSoliei înþelesul cel drept ºi-adevãrat.

ªi sã mã facã fulger puternic despicîndhotare de-ntuneric cu fiecare gînd...

- Mã dãruiesc Luminii ca torþã ºi ca rug, pe totdeauna gata de jertfã ºi de plug.


6 - Eu n-am aflat întîi Iubirea

Eu n-am aflat întîi Iubireacondus de Adevãr spre eacãci Adevãrul pentru mineatît de neºtiut era.

Ci Dragostea m-a dus în urmãla Adevãrul cel plãcutcum mama-ºi duce fiu-n braþela tatãl care l-a nãscut.

... Acum în ochii amînduroraprivesc atît de fericitcînd ºi-Adevãrul ºi Iubireacei doi pãrinþi, mi-am regãsit.


7 - Nu te-ndoi ci crede

Nu te-ndoi ci credecã dupã orice nore-un soare ºi mai dulcee-un rod ºi mai cu spor.

Nu norul este veºnicci soarele e-acelce-nvinge ºi rãmîneatotputernic el.

Nu te uita la tinecã eºti atît de slab, nici la vrãjmaºul carete-ar nimici degrab.

Nu te uita la zidurila porþile de fier, la ura ce scrîºneºte- ci uitã-te la cer.

Nu te-ndoi ci credecã dincolo de tot, vegheazã DumnezeulPuternic Savaot.

Cã nici un pãr nu-þi cade, cã nici o clipã nu-i, cã nu-i nici o-ncercaredecît prin voia Lui.

Cã dacã crezi puternicnimica nu-i spre rãuci totul se va-ntoarcespre-un ºi mai bine-al tãu.

- Nu te-ndoi ci credecã-n ceasul cel mai greuclipitã de clipitãvegheazã Dumnezeu!


8 - Binecuvîntare þie cea mai

Binecuvîntare þiecea mai sfîntã-ntre femeiþie-mi plec cu bucurieochii ºi genunchii mei.

Te cinsteºte fericitãgura mea cîntînd voiosþie una-nvrednicitãsã fii Maica lui Hristos.

Faþa ta strãluce unicde smerenie ºi hartu I-ai fost Dumnezeiriileagãn, cîntec ºi altar.

Tot ce-a fost mai sfînt pe lumepîn-la tine-ai întrecutºi-ntre toþi de dupã tineseamãn, încã, n-ai avut.

Dumnezeu putea alegeºi alt drum spre ce-a voit, dar tu suflet sfînt ºi unicI-ai fost cel mai fericit!

În toþi sfinþii-a fost vreo patãosînditã de-un cuvînt, dar în tine Preacuratãnumai rod din Duhul Sfînt.

- Binecuvîntare þiecea mai sfîntã-ntre femeicînt, plecînd cu bucurieochii ºi genunchii mei.


9 - Ce sfînt ºi nalt curaj

Ce sfînt ºi nalt curaj se cere- sã fii cinstit în tot ce spui, - sã te araþi cum eºti, tu însuþiîn faþa ta ºi-a oriºicui.

Sã nu primeºti nimic zadarniccînd nu poþi da napoi cinstit, ori sub o formã ori sub alta, ce þi s-a dat ºi ce-ai primit.

- Sã iei din nou, a zecea oarã, cu liniºte de la-nceput, cînd nouã - ori vrãjmaºe vînturiþi-au spulberat tot ce-ai avut.

- Sã recunoºti ce merit arevrãjmaºul tãu în slava ta, - sã porþi ocara unei urmecînd nu eºti vinovat de ea.

- Sã-þi poþi pe rug ierta vrãjmaºii, - Sã fii cu toþi mãrinimos... Numai Hristos le poate-acesteaºi cei ce sînt ai lui Hristos!


10 - Eu nu ºtiu Doamne

Eu nu ºtiu Doamne unde încãîmi vei mai duce paºii mei, dar ºtiu cã Tu-mi vei fi oriundeluminã sfîntã pentru ei.

Eu nu ºtiu Doamne ce ispitevor mai veni în calea mea, dar ºtiu cã-n Tine biruinþãºi ocrotire voi avea.

Eu nu ºtiu Doamne de cîþi prietenimai pot fi încã pãrãsit, dar ºtiu cã Tu vei fi cu mineÎnsoþitor nedespãrþit.

Eu nu ºtiu Doamne cîte lacrimiau sã-mi mai plîngã ochii mei, dar ºtiu cã Tu vei fi-alinareºi mîngîiere pentru ei.

Eu nu ºtiu Doamne cîte jertfemai trebuie s-aduc din greu, dar ºtiu cã Tu-mi vei da puteresã-mi sui deplin calvarul meu.

Eu nu ºtiu Doamne cîte ranevoi mai primi de la ai mei, dar ºtiu cã Tu-mi vei da rãbdareºi rugãciune pentru ei.

Eu nu ºtiu Doamne viitorul, dar ºtiu cã el e-n Mîna Ta- ajutã-mi sã nu uit aceastaca liniºtit sã-Þi pot urma.


11 - Te preamãrim pe Tine

Te preamãrim pe Tine DoamneCeresc ºi Unic DumnezeuCel cãruia se-nchinã toateoºtirile cereºti mereu.

Te preamãrimºi ne-nchinãmºi-n veci dorimsã-Þi înãlþãmmãrire-n cer ºi pe pãmîntNumelui Tãu Cel Sfînt, Sfînt, Sfînt.

Te preamãrim Sfîntã Treimedin care viaþa toþi avemcãci bunãtatea Ta ne þinecît Tu voieºti, atît sîntem.

Te preamãrim pe Tine TatãlAtotputernic ºi SlãvitCel cãruia Îi cîntã coruride heruvimi necontenit.

Te preamãrim pe Tine Fiulprin Fiul Tãu Isus Hristoscãci El e Chipul Tãu prin careni-e totul drag ºi luminos.

Te preamãrim pe Tine Duhulchemînd doritul veac divincînd cerul ºi pãmîntul, una, Te vor slãvi la fel. Amin.


12 - Cînd Te-am aflat pe Tine

Cînd Te-am aflat pe Tine Doamnede toate eu m-am lepãdateram în sfînta-mi sãrãcieDumnezeieºte de bogat.

Cînd Te-am aflat pe Tine Doamneal primãverii vis eradar ca-ntr-un mijloc greu de iarnãatît belºug de flori ningea.

Cînd Te-am aflat pe Tine Doamnenici nu simþeam cã merg pe jospãrea cã zbor prin întunericaºa era de luminos.

Cînd Te-am aflat pe Tine Doamnetot sufletu-mi era vrãjitplîngeam ca-n cea mai grea durereatît eram de fericit.

Cînd Te-am aflat pe Tine Doamneeram atît de vinovatdar ca pe cel mai fãrã vinãaºa cu drag m-ai sãrutat.

Cînd Te-am aflat pe Tine Doamneo zi aºa de rînd eradar n-am de-atuncea sãrbãtoaremai fericitã decît ea.

Cînd Te-am aflat pe Tine Doamneeu am simþit cã sînt bogat- dar nici atunci, nici azi, Isuse -nu ºtiu cît sînt cu-adevãrat...


13 - O, paºii Tãi prin ceruri

O, paºii Tãi prin ceruri: luminã ºi cîntareprin ape: adîncime, tãcere ºi minuneprin aer: strãlucire, miresme ºi culoareprin lume: înnoire, senine ºi furtuni.

O, paºii Tãi prin mine: sclipiri de urme sfinteîn umbrã ºi luminã, nebãnuite-n merscu dezlegarea tainei din stele ºi mormintestrîngînd, întors, în mine întregul Univers.

14 - Dorurile ne-mplinite

Dorurile ne-mplinitepîn-la moarte scumpe sînt, culmile nedobînditele tînjim pîn-la mormînt.

Oriºice dorinþã-atinsãe un paradis sfîrºit, orice nãzuinþã-nvinsãe un munte prãbuºit.

Trecãtor ºi slab ca spuma-itot ce-i cucerit ºi-nvins- minunat rãmîne numaiþelul încã neatins.

Sfînt sã-l ai pe veci în faþãpe Hristos, feeric Þel, - va sfinþi întreaga-þi viaþãlupta sã te nalþi spre El.


15 - Pãstreazã-mi darul Tãu

Pãstreazã-mi darul Tãu Pãrinte- credinþa care-ntîi mi-ai datmereu mai rodnicã ºi-adîncãdar cea dintîi, de neschimbat.

Pãstreazã-mi darul Tãu Isuse- învãþãtura cea dintîiprin ea în Adevãr sã umbluprin ea-n Iubire sã rãmîi.

Pãstreazã-mi darul Tãu Duh Sfinte- preasfîntul har ceresc în veacprin el sã pot rodi edenicîn tot ce simt ºi-n tot ce fac.

Pãstreazã-mi rîvna ºi-ascultareaspre tot ce-ai spus ºi mi-ai lãsatsã-Þi poþi primi napoi talantulmai însutit de cum l-ai dat.

16 - O, har ceresc

O, har ceresc prin tine amavut puteri sã-ntorc spre Bineºi-nspre-Adevãr cînd rãtãceamprin locuri de-ntuneric pline.

O, har ceresc prin tine sîntîn stare sã-nþeleg Misterulcã Sîngele ºi Trupul Sfîntprin Cruce m-a-nfrãþit cu cerul.

O, har ceresc prin tine potrãbda-ncercãrile ºi silas-ating izvorul ºi sã-mi scotiertarea, dragostea ºi mila.

O, har ceresc prin tine-nvingispita, temerea ºi uracînd flãcãrile ce mã-ncingîntrec puterea ºi mãsura.


O, har ceresc prin tine doarîntrezãresc sperînd cununalumina-n care nu-i hotarºi dragostea pe totdeauna.

O, har ceresc din Cruce scos, cum vindeci oriºice suspine, lumina umbrei lui Hristoscînd faci sã treacã peste tine.

17 - Atît de-aproape eºti

Atît de-aproape eºti de moartecã nu se poate sã nu vezice lungã-i umbra ei spre tineºi mîna ei spre unde ºezi!

Atît de-aproape e nãlþareade prãbuºire ºi de-abis, cã nu se poate sã nu vadãacel ce are-un ochi deschis!

Atît de-aproape e trufiade neascultare ºi blestemcã încã de pe tron s-audeeternul plîns ºi cîþi ºi-l gem.

Atît de-aproape-i Judecataºi iadul, de-oriºice pãcatc-ar trebui sã fugi cu groazãde tot ce pare necurat.

... ªi Dumnezeu e-atît de-aproapede tine credinciosul Sãu, cã fãrã ºtirea Lui nu-i nimenis-atingã-un fir din capul tãu.

Sã ai credinþã deci, ºi fricã, - spre douã pãrþi ai drum deschis: ºi mergi pe-o punte-atît de-ngustãîntre Infern ºi Paradis!


18 - O suflet din sufletul meu

O suflet din sufletul meufior din aceeaºi iubire, calvarul aceluiaºi greune-a dat o-nfrãþitã simþire.

Fii binecuvîntatãîn veci de Dumnezeutu parte neuitatãa sufletului meu.

În inima noastrã la felaceeaºi dorinþã suspinã, Hristos mi te-a dat pentru Elpãrtaºi la slujba-I divinã.

Spre soarele-aceluiaºi steagnãlþãm o-nfrãþitã privirecu slujba Aceluiaºi DragI-aducem unita jertfire.

Ce scumpã þi-e lupta ºtiindalãturi fiinþa iubitã, pãrtaº la jertfã fiindpãrtaºe la plata slãvitã.

Ce dulce-i cîntarea în doi, ce rodnicã-i slujba-n unire, cînd arde c-o flacãrã-n noiaceeaºi cereascã trãire.

O suflet din sufletul meurãsad din aceeaºi credinþãprin foc ne-a unit Dumnezeupe veci pentru-a Lui biruinþã.


19 - Alãturi am purtat povara

Alãturi am purtat povaraaceleaºi slãvite crucideºi, necunoscut ºi tainictu altfel þi-a fost dat s-o duci.

Aceiaºi înspinatã creangãa-ncununat ºi fruntea ta, deºi, tãcut ºi singuratic, de tine nimeni nu ºtia.

Eu, din rãsplata suferinþeiceva ºi-n lume mi-am primitdar tu purtînd-o neºtiutãchiar ºi de-aceasta te-ai lipsit.

O, Mîine cînd în Cer Stãpînulva rãsplãti pe drept ce-am dat- rãbdarea ta necunoscutãva strãluci mai minunat.

20 - Lumina zilelor senine

Lumina zilelor senines-a dus spre-un neîntors meleag, dar raza lor rãmasã-n minestrãluce tot mai cald ºi drag.

Icoana feþelor plãcutese-ngroapã mai adînc în sînvederii-mi sînt tot mai pierdutedar inimii mai clar rãmîn.

În mintea mea cuprinde searanepreþuitele-amintiri, dar sufletul le-a-nchis comoaraca-n taina unei mînãstiri.

... Pãstreazã-mi-i pe veci Isusecu chipul sfînt ce li-l doreamcãci dupã dragostea de Tinedoar dragostea de fraþi mai am.


21 - Mi s-a schimbat înfãþiºarea

Mi s-a schimbat înfãþiºareanimic nu seamãn cum eramdoar inima, mereu aceeaºiºi astãzi tot aºa mi-o am.

Mi-e asprã faþa ºi cuvîntulºi fapta uneori mi-e greanimica n-am ca altãdatã- doar inima mi-e tot aºa.

M-am despãrþit cîndva de Tineluînd ºi ce-am putut sã-Þi dau- dar inima pe veci predatãdoar asta n-am putut s-o iau.

Trecut-au anii peste mineca vîntul iernii peste lunciºi multe mi-am schimbat cu vîrstadoar inima-i tot ca ºi-atunci.

ªi nu doresc Isuse Doamneoricîte încã mi-aº schimba, decît ca inima-mi aceeaºi, sã-mi fie, cum a fost, a Ta.

22 - Ajutã-ne sã Te iubim

Ajutã-ne sã Te iubimCerescul nostru Tatãchiar dac-ar fi sã nu primimîn veci nici o rãsplatã.

Sã credem în puterea Taadînc cum ni se spune, chiar dacã nu ne-ai ascultanicicînd vreo rugãciune.

Sã þinem sus Cuvîntul Tãuîn orice grea-ncercare, chiar dacã ne-ar lovi cel rãuc-o urã tot mai mare.


Sã nu ne îndoim delocîn nici o grea ispitãs-avem cînd vom ieºi din focfiinþa strãlucitã.

Ca astfel zilnic preschimbaþidin bine în mai bines-ajungem slava înfiaþiavînd un chip cu Tine.

23 - Noi sîntem martori!

Noi sîntem martori cã Hristose Dumnezeu cu Tatãl Una, Atotputernic, Credinciosºi-Adevãrat pe totdeauna.

Cei ce-au trãit, cei ce-au vãzutsînt martori vrednici de crezutc-Adevãrat ºi CredinciosMîntuitor e-n veci Hristos.

Noi sîntem martori c-am trecutprin greutãþi nemaitrãiteºi L-am chemat ºi I-am vãzutputerea Mîinii Lui slãvite.

Noi sîntem martori, cãci am fostîn loc de moarte ºi pierzareºi L-am cãutat de adãpostiar braþul Lui ne-a dat scãpare.

Noi sîntem martori pentru voiºi pentru Domnul pe vecieo, fie-n Ziua de Apoislãvitã-aceastã mãrturie.


24 - Nu mi-am pierdut

Nu mi-am pierdut nici una din vorbele rostitepe-o cale cunoscutã s-au înºirat pe rîndºi-au mers sã mã aºtepte acolo unde-odatãpe ultima urmînd-o, voi fi ºi eu curînd.

Nu mi-am pierdut nici una din urmele vieþiipe care-n zi sau noapte, cu vinã sau cu har, le-am semãnat prin locuri, prin inimi ºi prin clipele voi gãsi-adunate odatã toate iar.

M-aºteaptã toate-toate la capãtul de-aproapecu zîmbet sau cu lacrimi, cu slavã sau mustrãrisã-mi apere lumina ºi numele de moartesau Celui Drept sã-mi cearã plãtitele ocãri.

- O, dragi cîntãri alese, veniþi atunci spre minecu dragostea cu care m-am dus ºi eu spre voi, cum eu v-am pus podoabe sã fiþi voi mai frumoasesã-mi puneþi ºi voi mie în Ziua de Apoi.

25 - Voi cei adînc cãzuþi

Voi cei adînc cãzuþi în patimice vreþi iertarea sã v-aflaþide ºapte ori spãlaþi în lacrimide Domnul sã vã apropiaþi.

Veniþi spre El cu gînd cucernicºi duh curat în orice felcãci Dumnezeu Atotputernicºi-nfricoºat de Sfînt e El.

Voi cei ce vreþi a Lui Credinþãîn lume s-o mãrturisiþide ºapte ori în pocãinþãsã vã spãlaþi - ºi-apoi vorbiþi.

Voi cei ce-n slujba Lui divinãvoiþi pe veci sã vã predaþide ºapte ori pe zi-n luminãfiinþa-ntreagã vã spãlaþi.


Ce sfînt se cere sã ne fieºi gînd ºi cuget ne-ncetat, ca sã venim cu vrednicie, spre Tronul Tãu înfricoºat.

26 - Eu lupt mereu

Eu lupt mereu cu mineispita s-o înving, trecînd pe lîngã lumesã pot sã n-o ating!

Mã lupt, dar cît de-adîncãe-n mine pofta reaºi firea cum mã-ndeamnãcu vinã cãtre ea!

Ce dulce pare ºoaptapãcatului tîlharce-mbietoare-i cupaveninului amar!

- O Doamne-mprospãteazã-miputerea mea oricîndispita ce mã-ndeamnãs-o pot zdrobi luptînd.

27 - Frumoasã floare-a toamnei

Frumoasã floare-a toamnei, tu singurã-ai rãmascînd toate celelalte zac moarte pas cu pase faþa ta lovitã de stropii ploii recidar strãluceºti mai dulce cu cît mai greu te-apleci.

În jurul tãu grãdina e-un cimitir de floritu ºtii cã vine iarna ºi ºtii curînd cã moriºi totuºi lupþi pãstrîndu-þi curajul neclintitîn amintirea scumpã a soarelui iubit.


- Cînd toate celelalte se ofilesc ºi mor, cînd totu-i deznãdejde ºi plîns de-al verii dor, cînd totul e ruinã pãrînd pe veci pierduttu stai luptînd eroic la locul cunoscut.

Cu-ai tãi cãzuþi sub colþii duºmanului de rînd, nu-þi pãrãsi chemarea, rezistã rãmînînd! ªtiind cã-i pîn-la urmã vrãjmaºu-nvingãtorzîmbind priveºte-þi moartea privind spre Viitor.

Cu ultimele lacrimi de gheaþã pe obraz, priveºte neclintitã spre Soarele Viteaz, ºi mori încredinþatã cã El va triumfacã-n Ziua Biruinþei ºi tu vei învia.

28 - Singurãtãþi ºi depãrtãri

Singurãtãþi ºi depãrtãrimã-nchid ca-ntr-o cetateºi-adesea printre negre zãrinici gîndul nu-mi strãbate- dar cînd spre Tine Doamne vinuºor mi-e totul ºi senin.

Dezamãgiri ºi-ndurerãrimã ard ºi mã sfîºieºi-n toate cele patru zãrivãd numai vijelie- dar cînd spre Tine Doamne vinmi-e totul paºnic ºi senin.

Neliniºtiri ºi-ameninþãrimã-nconjur ca o mareºi cît privesc în depãrtãrinu-i cale nici scãpare- dar cînd spre Tine Doamne vinmi-e liber totul ºi senin.


29 - Voi cei ce-aþi fost

Voi cei ce-aþi fost adînc legaþiºi Dumnezeu v-a dat scãparevoi pîn-la moarte-I datoraþirecunoºtinþa cea mai mare.

O, nu uitaþi, o, nu uitaþice I-aþi promis, ce-I datoraþipliniþi al vostru legãmîntcãci Dumnezeu e Sfînt, Sfînt, Sfînt.

Voi cei ce L-aþi chemat la greuiar El v-a scos din suferinþãvoi pînã-n veci lui DumnezeuÎi datoraþi recunoºtinþã.

Îi datoraþi sã-L preamãriþipentru-ndurãrile-I slãvitesã-L lãudaþi ºi sã-I slãviþiminunile de voi trãite.

Îi datoraþi trãind frumossã fiþi urmaºilor luminãsã aibã ºi în ei Hristospe veci încredere deplinã.

O, nu uitaþi ce v-aþi legatcînd El v-a scos din strîmtorare, - El ªi-a-mplinit Cuvîntul datdar cum vi-l împliniþi voi oare?

30 - Am suferit prin lume

Am suferit prin lume atît de mult încîtar trebui sã-mi fie de toate doar urît.

Atît de mulþi din oameni mi-au fost vrãjmaºi ºi hoþiîncît ar fi cu dreptul sã mã fi rupt de toþi.

ªi-atîtea zile negre mi-au fost din cîte-avuicã n-ar mai fi vreun bine nici uneia sã-i spui...


- Dar celui ce iubeºte mereu îi pare rãude tot ce-a fost vreodatã frumos pe drumul sãu.

De dragu-acelor locuri ce le-am iubit atît, mi-e dor ºi dupã-acelea în care-am fost urît.

ªi pentru-acele inimi ce-n lume m-au iubitmi-e milã ºi de-acelea ce viaþa mi-au zdrobit.

Iar pentru cîte clipe frumoase-am cunoscutiert anii lungi de chinuri ºi tot ce m-a durut.

De-aceea azi cînd toate le las eliberatmi-e parcã drag de lumea prin care-am ºi cîntat!

31 - Ce-adînc mã mîngîi Tu

Ce-adînc mã mîngîi Tu Pãrintecînd noaptea îmi îndrept spre Tineiubirea inimii fierbintede unda lacrimilor line.

Ce-adînc mã mîngîi Tu cînd zoriizîmbesc pe-a zilei nouã faþãºi noul har îmi dã fioriicuraþi ai dragostei de viaþã.

Ce-adînc mã mîngîi Tu cînd toatecãrãrile pãrînd închiseîn clipa cea din urmã poate, vãd zarea luminîndu-mi-se.

Ce-adînc mã mîngîi Tu cînd searacu genele înrourateîºi lasã fruntea lin povarape mîinile împreunate.

Ce-adînc mã mîngîi Tu oriundeºi-n orice timp mã-nalþ spre Tinecînd inima-n adînc ascundetrãirea dragostei divine.


32 - Îndreaptã-mi inima

Îndreaptã-mi inima spre Tineîn orice clipã de durereaceasta fi-va pentru mineizvorul unic de putere.

Îndreaptã-mi inima spre Tineîn orice zi de bucurieaceasta-i taina ce-mi va þineviaþa-n har ºi-n curãþie.

Îndreaptã-mi inima spre Tineîn anii grei de încercareaceasta-mi va pãstra-n suspinenãdejdea-n veci biruitoare.

Îndreaptã-mi inima spre Tinemereu întreaga mea viaþãcãci harul ºi puterea-mi vinedin dulcea Ta Isuse Faþã.

Îndreaptã-mi inima spre Tineca ochii florilor spre soare, atuncea zilele-mi seninevor fi de-a pururi sãrbãtoare.

33 - Cu proaspãtã plãcere

Cu proaspãtã plãcere mã-ntorc mereu ºi-acumspre toate-acele drumuri pe care-am mers cu Tine, chiar cînd doar gîndul numai mi-l pot porni la drumse-ntoarce totdeauna cu braþe pline-pline.

La orice rãspîntie în care-am aºteptatzîmbesc de-o revedere sau plîng de-o despãrþireaici am stat pe iarbã, acolo ne-am rugat- ºi toate-s încã pline de cîntec ºi iubire.

Pe drumurile vieþii cu Tine mi-au rãmasnemuritoare urme ºi feþe neuitate, iar cînd mã-ntorc spre ele, la fiecare pascu proaspãtã plãcere le regãsesc pe toate.


ªi toate-aceste numai cã Tu ai fost cu noisfinþind umblarea noastrã cu dulcea-Þi frumuseþe, nimic nu se-nvecheºte ci toate-s tot mai noiscãldate-n strãlucirea Curatei Tale Feþe.

Cu cîtã bucurie, cînd trec pe-a noastre cãi, vãd Chipul Tãu cel dulce ºi chipurile-aduseºi-Þi întregesc Fiinþa din toþi cei dragi ai Tãiîn loc de mii de feþe vãd doar pe-a Ta Isuse.

34 - Cînd gînduri negre

Cînd gînduri negre mã frãmîntã, cînd temeri grele mã-nspãimîntã, cînd stinsã-mi pare orice razã, cînd rane-adînci îmi sîngereazã, cînd mi-arde inima-n suspine, - Isuse-ntoarce-mã spre Tine!

- Cînd Tu-mi rãsailuminã-mi daiºi-un dulce-alinmi-aduci în chindin orice-adînc mormînt sã-nviiIsuse, cînd la mine vii.

Cînd plîng cu lacrimi prea amare, cînd greul prea ne-nvins îmi pare, cînd prea amarã mi-e durerea, cînd secatã mi-e puterea, cînd prea zdrobit e duhu-n mine, - Isuse-ntoarce-mã spre Tine!

Cînd tot ce-i scump o sã se piardã, cînd vor lovi cei ce dezmiardã, cînd tot ce-am drag mi se va duce, cînd singur voi cãdea sub cruce, - ne-nvins mã nalþã din ruineIsuse-ntors pe veci spre Tine!


35 - Sfinte Tatã Bun

Sfinte Tatã Bun ºi BlîndÞie ne rugãm nãlþîndprintre lacrime fierbinþiale inimii dorinþi, prin smerite rugãciuniale vieþii slãbiciuniºi-n potir de legãmîntdorul îndreptãrii, sfînt.

Cãci ne doare-adînc ºi-amarvorba multã fãrã har, rugãciunea fãrã foc, slujba fãrã duh deloc, pãrtãºia fãrã dor, dragostea fãrã fior, bucuria fãrã cînt, viaþa fãrã Duhul Sfînt...

Doamne-ndurã-Te ºi fã-iplini de har pe toþi ai Tãidã-ne-un duh ascultãtor, cald, unit ºi rãbdãtor, mai fierbinte sã iubim, mai adînc sã ne unim, mai din plin trãind ce ºtimca sã fimcum ne numim.


36 - O, noi ne-am bizuit

O, noi ne-am bizuit pe Domnulde-aceea nu ne-a nimicitnici vîntul cînd vuia nãprasnicnici valul cînd izbea cumplit.

Bizuiþi-vã pe Domnultoþi ai Lui în orice felcãci în El au biruinþacîþi se bizuiesc pe El.

O, noi ne-am bizuit pe Domnulde-aceea cînd zdrobiþi pãream, spre strãlucita izbãvireadînc încrezãtori priveam.

O, noi ne-am bizuit pe Domnulde-aceea-n nopþi de suferinþecrezînd, noi pregãteam din lacrimicîntarea noii biruinþe.

O, noi ne-am bizuit pe Domnulde-aceea-n liniºte-am privitºi-am stat neclãtinaþi în faþaasupritorului cumplit.

O, noi ne-am bizuit pe Domnulde-aceea azi cîntãm aºaºi veºnic vom slãvi ºi-n ceruriMãreaþã Biruinþa Sa.


37 - O, floare a frumoasei Lucrãri

O, floare a frumoasei Lucrãri a lui Hristoscrescutã ca lumina curatului prinosprivitã ca podoaba lãcaºului slãvit, ca roua pîrguitã a grîului sfinþit, ca roua dimineþii senine pe pãmînt- fii binecuvîntatã de gîndul cel mai sfînt.

Pãzeascã-þi mii de îngeri curatele comori, fereascã-te de ochii adînc ispititori, îndepãrteze-þi gîndul vrãjmaºului pîndar, pãstreze-þi ca lumina ofranda pe altarspre Pururea Fecioarã a Cerului privindvirtuþii nepãtate sfinþenia primind.

Dorim trãirii tale podoabele cereºtiiubirii neprihana candorii îngereºti, sã fii ca alabastrul cu-adînc plãcutul mirca o podoabã-scumpã din aur de ofirca faþa sfintei mese de in imaculat, ca grîul dimineþii de sori încununat, ca gîndul rugãciunii a-toate sfinþitor, ca faþa Aurorii, ca ziua fãrã nor, ca cele cinci fecioare primite la ospãþ, ca apa cea sfinþitã a Veºnicei Cetãþi.

În candela nestinsã a inimii, curat, sã-þi ardã untdelemnul credinþei necurmat, întreaga ta fiinþã sã aibã mai presusde oriºice iubire arzînd pentru Isusºi-n duhul rugãciunii fierbinte stãruindsã fii o blîndã razã spre tot ce-i suferind.

Cînd umbrele ispitei vor trece-amãgitor, eroic înfrînarea sã-þi rupã mreaja lordeparte sã te þinã de tot ce e opritdeplin pãstratã Celui cu care te-ai unit. Fiinþa ta întreagã sã fie-un sfînt potirpurtînd al curãþiei în veci plãcutul mir, cu sufletul ºi gîndul mereu spre Cel Dorit, sã fii pe veci a Celui cu care te-ai unit.


38 - Faþa Ta Isuse

Faþa Ta Isuse, Soare Fericitmi-nseninã dulce sufletul zdrobit, îmi alungã noaptea suferinþei greacînd faci sã rãsarã Doamne Faþa Ta.

Faþa Ta Isuse mîngîie-ntãrindinima ce plînge, calea grea suind, Tu în bucurie plînsu-i vei schimbacînd o sã rãsarã Doamne Faþa Ta.

Faþa Ta Isuse cînd Se va ivisuferinþa-ntreagã ni se va sfîrºiinima de cîntec ni se va umpleacînd o sã rãsarã Doamne, Faþa Ta.

Faþa Ta Isuse o slãvim rãbdîndcãtre Ea cu lacrimi inima-nãlþînd, ºi-aºteptãm lumina care ne-o vei dacînd o sã rãsarã Doamne Faþa Ta.

39 - Îndurã-Te o Doamne

Îndurã-Te o Doamnede toþi ai Tãi mereu, dar ºi mai mult Te-ndurãde cei ce plîng mai greu.

Aproape fii o Doamnede toþi cei asupriþi, dar fii ºi mai aproapede cei mai greu loviþi.

Cu milã cautã-i Doamnepe toþi cîþi sînt pierduþi, dar ºi mai mult pe-aceiace-s mai adînc cãzuþi.

ªi mîngîie-i cu milãpe toþi cei amãrîþidar ºi mai mult sã-i mîngîipe cei mai doborîþi.


Pe toþi ascultã-i Doamneºi scapã-i Tu degrab, dar ºi mai grabnic scapã-lpe cel bolnav ºi slab.

De Tine toþi au lipsãdar dintre toþi cîþi piermai mult au cei ce singuriºi pãrãsiþi Te cer.

40 - Adeseori ispite grele

Adeseori ispite greleîn calea vieþii mele vinzdrobind odihna nopþii meleºi-al zilei liniºtit senin.

Atunci alerg la rugãciuneºi prin Hristos din nou primesctãrie sã le-nving pe toateºi iarãºi pacea-mi regãsesc.

Adeseori dureri amareadînc încearcã viaþa meaºi dreapta-ncrederii cãrareaºa de greu o pot þinea.

Adeseori puteri duºmanespre mine nãvãlesc cumplitlãsîndu-mi viaþa numai raneºi sufletul adînc zdrobit.

O, sfînt liman al rugãciuniice scut nedespãrþit îmi eºtice liniºtire, ce putereºi ce-adãpost îmi dãruieºti!


41 - Ca un ascuns mãrgãritar

Ca un ascuns mãrgãritare-al mîntuirii mare dar, ferice-acel ce l-a gãsitpãstrîndu-l pînã la sfîrºit.

Ca un tezaur de mult preþe-al mîntuirii dar mãreþ, ferice-acel ce l-a aflatºi-l þine-n cugetul curat.

Ca mirul cel cu bun mirose-al mîntuirii dar frumos, ferice sufletul acelce l-a primit ºi-l poartã-n el.

Ca un izvor curat ºi pline-al mîntuirii har divin, ferice sufletul smeritce bea din el necontenit.

O suflet drag dac-ai aflatal mîntuirii dar curatdã tot ce ai s-o poþi pãstracã nu-i nimic mai scump ca ea.

42 - Har ºi luminã

Har ºi luminã-ncununã mereufaþa-ndreptatã spre Cruceviaþa ascunsã-n Hristos-Dumnezeuslavã ºi pace aduce.

Sus sã te-ndrepþi spre luminã voiosfaþa avînd-o spre Crucesuie cã-ntr-una þi-e Cerul mai josmîna-þi cununa s-apuce.

Noaptea aproape-a trecut, dragul meufaþa mai sus cãtre Cruce, lanþul cînd arde ºi doare mai greuceresc, ca lumina strãluce.


Sus sã rãmîi în luminã oricîndfaþa lucind de la Cruce, punte de raze pe spaþii, curîndCrucea la Cer te va duce.

43 - Tu ºtii la ce necazuri

Tu ºtii la ce necazuri Doamneîn lumea asta ne-ai trimisfã sã-ndrãznim, s-avem credinþãsã biruim cum Tu ne-ai zis.

Tu ºtii cã-n lume-aºa ca mieiila lupi ai spus cã ne trimiþi, pãzeºte-ne-ntre ei Isusesã nu putem fi nimiciþi!

Tu ºtii ce slabi sîntem adeseaºi ce ispite tari avem, fii ne-ncetat cu noi în lupteºi-ajutã-ne sã nu cãdem.

Tu ºtii ce rarã e iubireaºi-n lume ce puþin trãim, nu-ngãdui sã fim o Doamneprea despãrþiþi de ce iubim.

Tu ºtii ce grea-i în lumea astapovara slujbei ce ne-o cei’dã Doamne celor ce le-ai dat-oºi inimi pe mãsura ei.


44 - Cînd ne-ai lãsat

Cînd ne-ai lãsat porunca mileipentru de-aproapele sãrmannoi am simþit Isus cã Tu eºtiAcel duios Samaritean.

Cãci vai, ºi noi eram odatãcãzuþi tîlharilor cumpliþistrigînd zadarnic dupã milãzãceam uitaþi ºi pãrãsiþi.

ªi n-a fost nimeni sã ne-ajutecãci cine oare-ar fi pututcînd sufletul zãcea-n pierzareatît de-adînc ºi greu cãzut?

De n-ar fi fost a Ta iubire, Preamilostiv Samaritean, noi n-am fi-aflat nicicînd odihnadin sfîntul mîntuirii han.

- O, dã-ne dragostea de semenicu-a Ta blîndeþe sã-i iubimspre mîntuirea tuturoraporunca milei s-o trãim.

45 - S-a-ntipãrit durerea

S-a-ntipãrit durerea pe chipul meu aºacã orice trãsãturã mi-o strigã de departe... atît de-ndelungatã, de cruntã-a fost ºi greacã nu-i mai piere urma lãsatã, pîn-la moarte.

Dar urma cea lãsatã pe suflet mai amarîmi va zdrobi-amintirea, milenii parcã încã, cît de cumplit e rãul, - cãci urma lui de jarpe faþã ºi pe suflet rãmîne-aºa de-adîncã.

Treci Doamne peste toate luminã ºi balsamºtergînd amara urmã a feþei ºi-amintirii, pe-ntreaga mea fiinþã de-a pururea sã n-amdecît întipãrirea iertãrii ºi-a iubirii.


46 - Ce strîmt e locul unde

Ce strîmt e locul unde sînt nevoit sã stausimt unghiurile pîndei cum strîng ºi mã-nãbuºãvãd umbrele vrãjmaºe cum se întind ºi iaulungi forme-ntunecate cu dungã de cenuºã.

Simt casa, cu pereþii subþiri ºi strãvezii, pe zece drumuri pusã de-o ºtie þara toatã -nici zidul n-are umbrã, nici pivniþa chiliinici noaptea întuneric neliniºtea s-o scoatã.

... O Doamne dã-mi odihna din cer ºi din pãmîntsã scap de fiara lumii ce sfîºie ºi pradã, sã scap de mine însumi acesta care sîntnici cheie sã mã ºtie, nici ghearã sã mã vadã.

Sau fã sã-mi vinã iarãºi plecaþii porumbeisã-mi cînte turturica prin viile-nflorite, sã se ridice noaptea sã-mi pot vedea pe-ai meiºi sã-mi mai cînt odatã cîntãrile dorite.

47 - Nedespãrþitul meu Prieten

Nedespãrþitul meu PrietenMîntuitorul meu Cel Sfînt, Ocrotitorul meu Puternic, ce-adînc îndatorat Îþi sînt!

Ce-adînc întreaga mea fiinþãde-a Ta credinþã s-a pãtrunsc-atît de plin mã simt de Tineºi-n ce-i vãzut ºi-n ce-i ascuns.

Din tot trecutul vieþii meleuitat-am tot ce cunoºteampe Tine însã tot mai dulceºi mai adînc în gînd Te am.

Uitat-am feþe mult iubitece-mi luminarã-al vieþii crezdar Faþa Ta ºi-n ochi ºi-n sufletmereu mai limpede-o pãstrez.


Cu ce-am avut mai drag pe lumestau tot mai rar ºi mai puþin, dar cerul gîndurilor meleîntreg, de Tine-i tot mai plin.

Azi n-am nici amintiri din urmãºi nici dorinþi de viitor, - Fãptura Ta Slãvitã-mi umpleîntregul inimii fior.

ªi tot ce-aº mai dori pe lumeîntregul fericirii raicu-ntreaga sete de iubireîn Tine-mi sînt, doar Tu le ai.

Tu mi-ai schimbat a vieþii bezneîn soare strãlucit ºi sfînt- Mîntuitorul vieþii melece-adînc îndatorat Îþi sînt!

48 - N-am fost

N-am fost ispravnicu-nþelept pus peste-averi cuprinse, scriind puþin sã pot da mult la cei cu mîini întinse, - ci mult scriind am dat puþin. Iar cei ce mã cãutarãs-au depãrtat dezamãgiþi cã n-am fost ce-aºteptarã.

ªi n-am fost înger înþelept cu aripi diafane, s-aduc la cei ce m-adorau rîvnite-averi profane, - ci înger cu aripi de lut ce-n zborul cãtre soareplãtesc ºi visul cel mai scurt c-o trudã zdrobitoare.

ªi n-am fost floare rãsãrind din gras pãmînt de serãci-odraslã din pãmînt uscat, truditã ºi stingherã, - De-aceea rodul meu sãrac e plin de-amãrãciuneºi tot ce are bun în el e-un strop de rugãciune.


49 - Mãreþ Biruitor Isus

Mãreþ Biruitor Isus, oºtiri de mii de miiÎþi cîntã jos, Îþi cîntã Susdin veci pe veºnicii!

- Nãlþînd mãrire Þiecu-al îngerilor cor, noi Îþi cîntãmºi ne-nchinãm, Mãreþ Biruitor.

Mãrit fii Tu cãci Crucea Tae-al biruinþei semn, toþi cei ce cred primesc din eaputere ºi îndemn.

Mãrit fii Tu în unic corde toþi ai Tãi ostaºice-n strãlucitu-Þi viitorla slavã-i faci pãrtaºi.

Mãrit fii Tu ºi jos ºi Susde miile de mii, Mãreþ Biruitor Isusdin veci pe veºnicii.


50 - În veci noi n-am vedea

În veci noi n-am vedea pe Tatãlcînd prin Hristos nu L-am privicãci focul Feþei Lui ne-ar ardeºi strãlucirea-I ne-ar orbi.

Pe Dumnezeul Cel Ascunsdoar Singur Fiul L-a pãtruns! - de nu vrei sã-L cunoºti prin Elîn veci nu vei putea altfel.

Noi n-am putea-ntîlni pe Tatãlcãci nimenea nu L-a-ntîlnitdecît prin marea mijlocirea Unicului Fiu Slãvit.

Noi n-am putea în veci pãtrundeîn locul arzãtor ºi Sfîntde n-ar fi Crucea Lui prin careprimit-am drept ºi crezãmînt.

Cine-ar putea vedea pe-Acelaca mii de sori mai strãlucitIzvorul Slavei ºi Luminii, - - scãpînd nears ºi neorbit?

O, slavã Þie-n veci IsuseMijlocitorul cãii noicã-n Tine noi suim spre Tatãlºi-L întîlnim venind spre noi.

Mãrire Þie Tatãl nostruºi-atotputernic Dumnezeucã ne-ai unit cu Tine-n harulcel mai uºor ºi cel mai greu.


51 - Suind din nou

- la 30 de ani -

Suind din nou un vechi urcuºport jertfe noi spre-un vechi altar- cu noi rãniri de vechi cãtuºinalþ înc-un stîlp pe-un sfînt altar.

“Eben-Ezer”, - ajuns aiciprivesc tot lungul drum trecut... - Ce paºi mãrunþi, ce urme mici, ce-a trebuit ºi ce-am fãcut!

Gîndesc cu sufletul durutla anii ce i-am risipitcît am trãit din ce-am ºtiut, cît am ºtiut din ce-am trãit?

Cît am gîndit din ce fãceam, cît am fãcut din ce-am gîndit? cît am iubit din ce aveam, cît am avut din ce-am iubit?

Cît am trãit din ce-am crezutcît am crezut din ce-am trãit? cît am vorbit din ce-am fãcut, cît am fãcut din ce-am vorbit?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

La stîlpul meu de greu hotarcad azi cu faþa la pãmînt, nu-n cîntec pun, ci-n plîns amarIsuse, noul legãmînt!

ªi-aº vrea de-acum pîn-la sfîrºitprin harul Tãu Dumnezeiescsã pot trãi tot ce-am vorbitsã pot vorbi tot ce trãiesc.


52 - Pacea Crucii Tale

Pacea Crucii TaleScump Mîntuitoreste-al bucurieimele-adînc izvor.

Vreau Pacea o Domnul meusã-mi umple inima mereudeplin s-o am ºi s-o trãiesc- aºa sã Te mãrturisesc.

Pacea Crucii Talemîngîie deplinale vieþii melerãni ºi plîns ºi chin.

Pacea Ta-mi alinãduhul frãmîntatcînd prin pocãinþãsînt din nou iertat.

Pacea Ta-mi pãstreazãharul zi de zicînd smerit Cuvîntulcaut a Þi-L pãzi.

Pacea Ta-i odihnaºi comoara mean-am nimic pe lumemai de preþ ca ea.

Pacea Ta Isuseo voi vrea mereuea e fericireasufletului meu.


53 - Crucea-I Ascultarea

Crucea-I Ascultarea Domnului Isuscea mai naltã jertfã care s-a adusPreþul cel mai mare, harul nesecatpentru izbãvirea lumii din pãcat.

Crucea-I Slava SaCrucea-I pacea mea, - din mormînt m-a scosCrucea lui Hristos, viaþã mi-a adusCrucea lui Isus. - Slavã Sus ºi josCrucii lui Hristos.

Crucea-I Biruinþa Domnului IsusEl a-nvins cînd Singur morþii S-a supusªi-a zdrobit vrãjmaºul cînd S-a umilit- Preamãrit e Mielul fiindcã S-a Jertfit.

Crucea e Iubirea Domnului IsusSîngele Iertãrii mila ne-a adus, Jertfa necurmatã punte s-a fãcutca sã mîntuiascã ce era pierdut.

Crucea este Slava Domnului Isusprin Ea ªi-a nãlþat El Numele nespus. Crucea Lui slãvitã veºnic va-nsemnamîntuirea noastrã ºi mãrirea Sa.

54 - Iubirea Ta înveºnicitã

Iubirea Ta înveºnicitãprin nesfîrºite noi iubiriîmprospãteazã fericitãsãmînþa noii Tale Firi.

Frumosu-Þi adevãr aparemai sfînt cu orice veac trecutlumina lui e tot mai marecu cît e tot mai cunoscut.


Prin roade ºi prin trãiniciese-aratã ce-i adevãratIubirea Ta, - cu dãrniciaIstoriei le-a arãtat!

De-aceea, binecuvîntatãe-n veci de veci Iubirea Tanimic nu va luci vreodatãca Adevãrul Sfînt din Ea.

55 - Nu-i Crucea mit...

Nu-i Crucea mit- e-un sfînt altarºi-un nesfîrºitizvor de har, e-n Taina ei un negrãitºi-un nesfîrºitizvor de har.

Nu-i numai lemn, - e-avînt ºi steagdivin îndemnspre Þelul drage-n Jertfa de pe Sfîntul Lemndivin îndemnspre Cerul drag.

Nu-i doar simbol- e-un fapt mãreþ, Cuvîntul solal Noii Vieþie-n glasul ei chemînd, ocol, Cuvîntul solal Noii Vieþi.

Nu-i Crucea mit- ci-adevãratºi-n veci slãvittemei curat. E-n chipul ei prealuminatîn veci slãvittemei curat.


56 - Eu ºtiu ce vrei

Eu ºtiu ce vrei sã-mi spuicînd ochii tãi puternic catãcînd faþa ta e-nlãcrimatãºi-þi tremurã fiinþa toatã... cînd cauþi ajutor ºi nu-icînd ce-ai voi, nu poþi sã cei’Eu ºtiu, fãrã sã-Mi spuice vrei.

Tu ºtii, fãrã sã-þi spun, ce vreaude vrei s-asculþi ºi sã-mplineºtitot ce cunoºti ºi ce simþeºti, ce-i drept sã spui ºi sã trãieºti... Tu ºtii ce vrea Cuvîntul Meude vrei s-asculþi porunca Luitu ºtiice vreaufãrã sã-þi spun.

57 - O Tatã Sfînt al Zilei

O Tatã Sfînt al Zilei ºi-al Nopþii FãcãtorTu care eºti Lumina ºi Umbra tuturor, - în ceasul dimineþii trezindu-ne din somnTe preamãrim pe Tine Cerescul nostru Domn!

O nouã zi începe ºi nimenea nu ºtimce poate sã ne-aducã ºi cum o s-o sfîrºim. Ci-n Mîna Ta cea sfîntã ºi-n mare mila Tane-ncredinþãm viaþa cu tot ce va urma.

Îþi cerem sãnãtate, putere ºi-ajutorsã facem munca noastrã cu dragoste ºi spor. Dar de va fi s-o facem siliþi ºi-ndureraþiajutã-ne sã-i ducem povara resemnaþi.

Îþi cerem pîinea zilei, dar dacã n-o primimrãbdare ºi nãdejde ne dã, sã nu cîrtimÎþi cerem paza pãcii, ca sã-Þi slujim smeriþidar de ne-ncerci, ne-ajutã sã fim nebiruiþi.


În ceas de dimineaþã, Pãrinte Te rugãmîntreaga zi ne-ajutã, Cuvîntul sã-Þi urmãm. Lumina noastrã-n muncã ºi paza noastrã-n somn- Te preamãrim din suflet Cerescul nostru Domn!

58 - Cum strînge rãdãcina

Cum strînge rãdãcina piatrape vîrful bîntuit de vîntaºa mã strîng de Tine Doamneacum, în locul unde sînt.

Cu toate fibrele fiinþeiîntinse, încordat mã þinsã nu mã smulgã sã mã ducãrafalele de vînt hain.

Sã-mi sîngere, sã-mi crape faþa, sã mã întindã sã scrîºnesc, - dar sã mã þin sã nu mã smulgãacest vrãjmaº de vînt cîinesc!

59 - Spre Golgota

Spre Golgota rãstigniriisuie inima la dealpeste orizontul firiisoarele-i mereu mai pal.

Noaptea-nvãluie tãcutãamintirile încet, simte inima durutãgust de fiere ºi oþet.

- Numai dincolo de Crucevede sufletu-ntãritînvierea ce-i aducerãsplãtirea înmiit.


60 - O Tatãl Bunãtãþii

O Tatãl Bunãtãþii, fii rãbdãtor ºi buncu cei pe care-n lume prea mari poveri se punmãreºte-le puterea cînd greul li-l mãreºtinainte de rãbdare necazul sã-l sfîrºeºti.

O Tatãl Rugãciunii, îndurã-Te din Cerde-acei ce ani, cu lacrimi, acelaºi har Þi-L cer, adunã-i ºi pe dînºii cum ruga le-o adunidã harul pentru care ceri ani de rugãciuni.

O Tatã al Iubirii, îndurã-Te de-aceice au pe lume-o casã, dar n-au cãldura ei. Tu care-ntotdeauna poþi fi cu-ai Tãi iubiþi, fã-i ºi pe ei asemeni cu cei, de ani, doriþi.

61 - S-apropie Lumina

S-apropie Lumina, - o, nu te da învins, ai candela aprinsãºi mijlocul încins!

S-apropie Izbînda, - o, nu te da înfrînttu porþi un nume mareºi-ai pus un legãmînt!

S-apropie Salvarea- mai luptã-te puþincurînd vor trece noriiºi-n veci va fi senin!

S-apropie-Ajutorul- întîmpinã-L în drumvegheazã ºi te roagãsã nu cazi chiar acum!

S-apropie Rãsplata, - lucreazã mai cu spor, s-apropie cununa- s-o porþi biruitor!


S-apropie Stãpînulsã ieºi naintea Sa- ferice robul careva fi gãsit aºa!

62 - Frumos e Viitorul

Frumos e Viitorul spre care vã-ndreptaþivoi cei ce cu credinþã ºi dragoste luptaþi! Frumoasã este-n Ceruri ca soarele frumoscununa ce v-aºteaptã viteji ai lui Hristos!

Frumoasã e Lucrarea în care-aþi fost chemaþiºi numele ºi haina ºi steagul ce-l purtaþi; frumos sã-i faceþi lucrul, s-aduceþi rod frumosacei ce nu fac astfel nu-s vrednici de Hristos!

Frumoasã e Credinþa pe care-o apãraþi, Nãdejdea ºi Iubirea pe care le cîntaþi, frumos e Adevãrul vestit de voi frumos -trimiºi ce duceþi lumii solia lui Hristos.

Frumoasã-i Veºnicia în care-o sã intraþivoi cei ce pîn-la moarte frumos o sã luptaþi! Frumos în veci e Cerul sfîrºitului frumosnebãnuitã slavã v-aºteaptã la Hristos!

63 - Te lãudãm pe Tine, Doamne, Te binecuvîntãm

Te lãudãm pe Tine DoamneTe binecuvîntãm pe Tineºi ne-nchinãm smeriþi nainteaÎnfricoºatei Slãvi Divine.

Te lãudãm pe Tine Doamnecu mulþumire ºi credinþãprin toatã munca înãlþîndu-Þicîntare ºi recunoºtinþã...


Te lãudãm pe Tine DoamneSlãvita Odihnire-n toateminunea mîntuirii noastredintre Iubire ºi Dreptate.

Te lãudãm pe Tine Doamneprin veacuri de-ascultare pline- cu tot ce-avem din Tine veºnicTe binecuvîntãm pe Tine.

64 - Cît de strãin îmi e

Cît de strãin îmi e cuvîntulde gîndul meu cînd vreau sã spuncum simt iubirea ºi-adevãrulcu sufletu-mi cînd le-mpreun.

Zadarnic m-am zbãtut sã afluun fel desãvîrºit sã potîn forme sã-i cuprind luminaºi-n slove simþãmîntul tot.

Cãci dragostea desãvîrºitãºi adevãrul, n-au hotarcînd sufletul ºi le-mpreunãe sfînt, dar mut, ca la altar.

Iar cînd se lumineazã-o tainãºi-mi pare c-am aflat rãspuns, - lumina mai strãlucitoaremi-l face iarãºi mai ascuns.


65 - Voi cei chemaþi

Voi cei chemaþi sã duceþi solia lui Isuspãstraþi cu vrednicie cuvîntul ce l-aþi spustrãind în curãþie sfinþiþi un loc frumos, virtutea voastrã fi-va podoaba lui Hristoscinstirea lui Hristos, frumseþea lui Hristosvirtutea voastrã fi-va frumseþea lui Hristos.

Rãmîneþi în aceeaºi credinþã care-a pusîn voi întîiaºi datã iubirea lui Isusºi mergeþi pîn-la moarte pe drumu-i luminosstatornicia voastrã e cinstea lui Hristose voia lui Hristos, e slava lui Hristosstatornicia voastrã e slava lui Hristos.

În faþa suferinþei plecînd un duh supusfiþi gata ºi de jertfã alãturi de Isussenini urcînd calvarul, sfîrºitu-i gloriosrãbdarea voastrã fi-va triumful lui Hristosmãrirea lui Hristos, izbînda lui Hristosrãbdarea voastrã fi-va izbînda lui Hristos.

Atunci mãrturisirea ce-n lume aþi aduspurta-va-ncredinþarea peceþii lui Isusvestindu-I Adevãrul puternic ºi duiosvorbirea voastrã fi-va Cuvîntul lui Hristossolia lui Hristos, porunca lui Hristos, vorbirea voastrã fi-va porunca lui Hristos.

La capãtul credinþei cînd veþi ajunge susºi Ceru-ntreg veþi umple cu Slava lui Isusveþi strãluci alãturi de El în veci frumosBisericã slãvitã, Mireasa lui Hristoscununa lui Hristos, comoara lui Hristos, Bisericã slãvitã, comoara lui Hristos.


66 - Din cea mai adîncã

Din cea mai adîncã ºi mai grea-ncercareºi din locul cel mai greu ºi-apãsãtorºi din cea mai neagrã noapte de-ntristareTe chem o Doamne, vino-n ajutor.

Mai porniþi sînt astãzi ca oricînd vrãjmaºiimai aprinsã-i ura ºi cruzimea lor- ca sã nu ne pierdem inima ºi paºiiTe chem o Doamne, vino-n ajutor.

Ca un leu nãprasnic gata sã sfîºievine-n contra noastrã cel asupritor- ca sã nu ne-nghitã marea lui urgieTe chem o Doamne, vino-n ajutor.

67 - Cînd simt cã s-apropie

Cînd simt cã s-apropie furtunaºi vãd în jurul meu norii grei, la rugãciune alerg întotdeaunaºi-atuncea iar primesc pacea ei.

Cînd simt cã s-apropie-ncercareaºi vãd în faþa mea alt calvarîn rugãciune-mi caut alinareaºi-atuncea iar mã simt plin de har.

Cînd simt cã s-apropie-o ispitãºi vãd pîndind în jur alt pãcatla rugãciune alerg ºi-ntãritãmi-e inima prin ea ne-ncetat.

Cînd simt cã s-apropie plecareaºi vãd cã sînt în drum spre sfîrºit, în rugãciune-mi caut alinareaºi-atuncea pot s-aºtept liniºtit.

Fii binecuvîntatã rugãciunealin ºi scut ºi har luminos, pãstreazã-ne mereu curaþi ºi du-neprin toate-nvredniciþi de Hristos.


68 - Azi nu mã-ntorc

Azi nu mã-ntorc la nimeni- de-aceea vin la toþidemult n-am cui fi tatãnici fiu n-am cui, nici soþ.

Dar dacã mãcar fratemai am cuiva sã-i fiu, atunci nu-ntorc zadarnicºi nu vin prea tîrziu!

69 - Nu priviþi la suferinþa

Nu priviþi la suferinþapentru Domnul cu-ntristareea nu-i blestem, nici ruºineci e cinstea cea mai mare.

Suferinþa pentru Domnuleste harul strãlucitfericit acela caree de ea învrednicit.

Suferinþa pentru Domnulnu e noapte, ci-i luminã, nu e zbucium ºi-apãsareci e liniºte divinã.

Suferinþa pentru Domnulnu-i cãdere, ci-i nãlþare, nu e pierdere-n viaþãci-i cîºtigul cel mai mare.

Suferinþa pentru Domnulnu e chin, ci-i mîngîiere, nu e plîns, ci-i cîntec dulce, nu-i slãbie, ci-i putere.

- Binecuvîntaþi pe Domnulcînd veþi fi în încercarecãci prin ea vã faceþi vrednicide rãsplata viitoare.


Nu cîrtiþi, nici nu vã plîngeþi, ci-o rãbdaþi cu bucuriecãci ea trece, dar cununava rãmîne pe vecie.

70 - Te rog ia-mi Doamne

Te rog ia-mi Doamne ºi-amintireapãcatelor cîndva trãitec-acestea-mi duc închipuireaºi-o-ncearcã-n ape otrãvite.

ªi-n fiecare clipã o Isusespre Tine ia-mi a inimii dorinþe, sã-Þi fie-ntregi cu dragoste supusepe calea unei mari credinþe.

Ia-mi prietenii de-ndemnuri rele, pornirea spre uºurãtateºi tot ce dã vieþii meleîndemn strãin de cãi curate!

Dorinþele strãine ia-leºi gîndul poftelor deºartemai drag ca fapta voii Talenimic sã nu-mi laºi pîn-la moarte.

ªi pentru tot ce-mi iei, Þi-aº ceresã-mi dai doar scumpa Ta iubiredar care nici în vreo dureresã nu cunoascã despãrþire.


71 - Frînge noaptea asta!

Frînge noaptea astade-ntuneric plinãºi mai adã Doamnepeste noi luminãîn aceastã noapte-amarãDoamne, fã luminã.

Rupe lanþul caresufletul ni-l strîngecã sub grele lespeziinima ne plînge, ia-ne lespedea sub careinima ne plînge.

Sfarmã zidul careduhul ni-l apasã, fã-ne drum prin ceaþatot mai grea ºi deasã, - Doamne, fã-ne drum prin ceaþaasta grea ºi deasã...

72 - Rugãmu-Te Isuse

Rugãmu-Te Isuse, Pãstorul Îndurãrii, noi turma Ta sfîrºitã, poporul obosit, sîntem sãtui de-amara pãºune-a întristãriio vino ºi ne-adunã în Staulul dorit.

Rugãmu-Te Isuse, Viteazul Biruinþei, noi Oastea Ta zdrobitã, poporu-nsîngerat, sîntem sãtui de aspra pustie-a suferinþeio vino ºi ne nalþã spre Þelul neuitat.

Rugãmu-Te Isuse, Episcopul Sfinþirii, Biserica-ncercatã, poporul ispititsîntem sãtui de lungul calvar al ispãºiriiadu-ne Învierea spre visul ne-mplinit.


73 - Ia aminte Doamne

Ia aminte Doamnestarea grea prin carecu-ntristare-n suflettrecem fiecare, mai cu greu ca niciodatãtrecem fiecare.

Locul nostru-i neagrãnoapte fãrã lunãgîndurile noastre-spãsãri în furtunã, alungate ºi zdrobitepãsãri în furtunã.

Duhul nostru-i zbucium, dorul frãmîntare, rugãciunea noastrã-iteamã ºi-ntrebare, arzãtoare ºi-ndelungãteamã ºi-ntrebare.

Plugul rugineºte, harfele-s sfãrmate, sãbiile frînte, cãile lãsate, plîng ºi gem ºi stau ºi cheamãcãile lãsate.

Cît de mulþi fac rãul, ce puþini fac bine... cît de mult e lucru, braþe ce puþine- ºi Tu totuºi laºi legatebraþele puþine!

Anii noºtri zboarã, trupul se destramã, numãrul descreºte- ºi Lucrarea cheamãmai din greu ca niciodatãlucrul Tãu ne cheamã.


Ia aminte Doamnelunga noastrã jalec-aºteptãm rãspunsulizbãvirii Talebucuria ºi luminaizbãvirii Tale.

74 - O Dumnezeule Slãvit

O Dumnezeule Slãvit, privesc la tot ce mã-nconjoarã, - ºi cînd vãd tot ce-ai întocmitîn faþa Ta un duh smeritde rugãciune mã-nfãºoarã.

Uimit privesc ºi-un rãsãritºi-un pururi nou apus de soare, - frumosul tot mai feluritîmi umple sufletul uimitîngenunchindu-l spre-nchinare.

Cu sufletul adînc plecatTe cînt ºi nalþ în mii de feþe, - - cît de Frumos ºi Minunateºti Tu, Cel care-ai semãnatpe lume-atîta frumuseþe!


75 - Acolo de unde

Acolo de unde cei duºi au sositnu-i lunã, nici stele, nici soare, dar nu e niciunde Hristos mai Slãvitmai Viu, mai Puternic, mai Mare...

Acolo-n cuptorul ce arde nestinspier urme ºi visuri ºi feþe, dar sufletul gustã din cerul atinsdivinul trãirii mãreþe.

Acolo-n cãinþa ºi-n plînsul amarmor patimi, dorinþi ºi pãcate, dar sufletul iese din marea de jarca faþa luminii curate.

Acolo se-ngroapã deºartele-avericu scrumul trãirii deºartedar sufletul strînge din chin ºi tãcericomori care trec peste moarte.

- De-acolo v-aducem cu chip strãlucitminuni ºi-adevãr ºi cîntareºi calea aflatã ºi preþul plãtitºi harul re-ntors în Lucrare.

Hristos sã vã facã mai treji sã pãstraþisolia Lucrãrii curatenicicînd sã nu-nfrîngã iubirea de fraþiplecãri, rãtãciri ºi pãcate.

Hristos sã vã facã odoare de preþîn slujba Lucrãrii sfinþites-ajungeþi la slava Eternei Vieþiurmaþi de mulþimi nesfîrºite.


76 - La hotar de an trecut

La hotar de an trecutsufletul opreºte, peste drumul petrecutînapoi priveºte!

Cîte taine, cîte stãrifericit trãite, cîte binecuvîntãrizilnic înnoite.

Cîte lacrimi ºi cãinþeurmelor lãsate, cîte jertfe ºi dorinþedragostei curate.

Ce nãlþãri ºi ce cãderine-au uimit privireace comori ºi ce dureripoartã amintirea!

- Am lãsat pe drum de jarsînge ºi izvoare, mãrturii de crez ºi harOastei viitoare!

Am lãsat prin nopþi de chinsoare ºi morminte, urme celor care vinpentru veci nainte!...

- Dumnezeule Slãvit, inima se-nchinã, fã din tot ce Þi-am jertfitcale de luminã.

Fã-Þi Lucrarea Ta de harOastei nesfîrºitãde la ultimul hotars-o privim slãvitã!


77 - O inimã de bunãtate

O inimã de bunãtate plinãÎþi cer o Doamne-aºa cum Tu mi-o cei’sfîrºindu-ºi toate luptele seninãsã nu-i sfîrºeascã bunãtatea ei.

Te rog o Doamne Sfînt sã-mi daio inimã cum Tu mi-o vreaic-aºa o inimã doresccum Tu doreºti - sã-Þi dãruiesc.

O inimã de-a Ta iubire plinãîmi vreau o Doamne-aºa cum Tu mi-o vreiiubind mereu, nicicînd iubiri cu vinãsã nu-i pãteze curãþia ei.

O inimã de Tine Doamne plinãdoresc sã-Þi dau, oricînd doreºti s-o ieica-n slava fericirii ce-o sã vinãsã-i poþi privi pe veci frumseþea ei.

78 - Doamne, Tu-n necazuri

Doamne, Tu-n necazurilîngã noi rãmîi, chinurile noastreTu le-nduri întîi, ele mai naintetrec prin Mîna Ta- ºi nu-ngãdui numaicît putea purta.

Lacrimile noastrenumãrate sînt, Tu mãsori povaraduhului înfrînt, Tu porþi mîna caretaie rana grea- ºi nu-ngãdui numaicît putem purta.


Chinurile noastreTu le-ai mãrginit, mãrginitã-i jaleacelui asuprit, mãrginit e rãulºi puterea sa- ºi nu-ngãdui numaicît putem purta.

Doamne, Tu-n necazurifii cu toþi ai Tãisã nu meargã singuripe-a durerii cãicîntãreºte cruceaTu cu Mîna Ta- sã n-o-ngãdui numaicît putem purta.

79 - Doamne, Dumnezeul meu, iar mi-e

Doamne, Dumnezeul meuiar mi-e sufletul la greuiarãºi Doamne zac ºi gemºi din greu necaz Te chemgreu, ispita m-a supuscã nici cald, nici rece nu-s, nici nu ard, nici nu sînt stinsci mi-e sufletul învins.

Nu mi-e traiul mai amardar sînt gol ºi fãrã har, nici viaþa nu-i mai grea, dar mi-e rece inima, n-am credinþã sã merg drept, nici nãdejde n-am s-aºtept, nici tãrie sã înving, nici slãbie sã mã sting.

Doamne-ndurã-Te ºi dã-ivieþii mele alte cãi! scapã-mi din ispita greasufletul ºi inima, dã-i credinþei mele jarºi nãdejdii-aprinde-i farºi iubirii toarnã-i harsã mã nalþ spre Tine iar.


80 - Toatã slava pentru Tatãl

Toatã slava pentru Tatãlse cuvine s-o nãlþãmnumai Lui închinãciuneaºi mãrirea toþi sã-I dãm.

Slavã Lui, slavã Lui, slavã numai LuiSfînt e Domnul Savaotslava Lui cuprinde totnimenea asemeni nu-islavã numai Lui.

Toatã slava pentru Tatãls-o aducem prin Hristos, El e Chipul Lui Cel UnicSfînt, Etern ºi Credincios!

Toatã slava pentru Tatãls-o nãlþãm prin Duhul Sfînt, sã Se laude-al Sãu Numecum în Cer, ºi pe pãmînt.

Toatã slava pentru Tatãlsã se nalþe-n imn divinde mãrirea Lui sã fieCerul ºi pãmîntul plin.


81 - O Doamne, ai milã

O Doamne, ai milã de cei care-i chemisã vinã pe urmele Tale, ajutã-i în lupta din grelele vreminimic sã nu-i frîngã pe cale!

- Ajutã-l pe-acel care-n urmã-a lãsatprea mari prietenii sau pãcatesã nu-l mai întoarcã din drumul curatdorinþa spre cele lãsate.

- Ajutã-l pe-acel ce-a lãsat pe pãmîntiubiri prea adînci ºi prea grelesã nu-Þi lase calea cu sufletul frîntºi inima-ntoarsã spre ele.

- Ajutã-l pe-acel ce-a lãsat multe-averiºi scapã-l de orice robieca slobod de-a lumii deºarte poverisã-Þi poatã urma numai Þie.

- Ajutã-l pe-acela cu suflet legatce-ascunse pãcate mai þinecãci cel care Tu nu-l desparþi de pãcatpãcatu-l desparte de Tine.

- Ajutã-l pe-acel ce plecînd lasã totpe veci sã se rupã de toatesã n-ajungã stîlp ca femeia lui Lotprivind blestemata cetate.

- Ajutã-l pe-acel ce-a ajuns pe altarºi nu-i pregãtit de-njunghieresã nu-l piardã frica de-al morþii hotarpierind la un pas de-nviere.

Ajutã-i pe toþi cînd e clipa cea greasã biruie tot ce-i mai leagãca dînd lumea-ntreagã pe dragostea Tasã afle-a Ta dragoste-ntreagã.


82 - Dac-ar fi sã iau Isuse

Dac-ar fi sã iau Isuseviaþa iar de la-nceput, tot cu Tine mi-aº trãi-odar mai altfel ca-n trecut.

Mi-aº trãi mai viu credinþamai din plin, mai neclintit, orice duh de rãtãcireosîndindu-l mai grãbit.

Aº nãlþa ºi mai puternical nãdejdii steag curat, mai senin, mai plin de pacelupta vieþii s-o strãbat.

Mi-aº pãzi mai mult ca ochiidragostea pîn-la mormîntca nimic sã nu-i pãtezenumele ºi chipul sfînt.

Aº iubi mai mult Lucrareaaº cãuta mai mult pe fraþiºi Cuvîntul Cãrþii SfinteL-aº sorbi mai cu nesaþ.

N-aº ieºi din ascultareadragostei frãþeºti nicicîndmai cu spor mi-aº face lucrulsufletul mi-ar fi mai blînd.

M-aº sili, mai mulþi la Tineºi mai dulce sã-i atrag, frumuseþea Casei Taleaº cãuta-o mai cu drag.

Mi-aº urma tot drumul vieþiimai curat ºi mai frumos- o, abia atunci sfîrºitulmi-ar fi vrednic de Hristos!


83 - Abia vã vãd de lacrimi- 15 august -

Abia vã vãd de lacrimi ºiragul, pe cãrareurcînd spre rugãciune, spre ceaþa de luminãcît vã cuprind prin gratii ºi vã desprind din zarepãreþi un stol de îngeri plutind peste colinã.

Cum staþi privind Golgota de ziduri ºi de groazãspre unde-a noastre trupuri se schimbã-ncet în moaºteprivirile-mi slãbite nu pot sã vã mai vazã, dar sufletul din mine ce-adînc vã recunoaºte!

... Plecaþi mironosiþe ºi ucenici în pacespre unde se-nseninã izvoarele puteriidar sus, de pe colinã, cîntaþi cînd veþi întoarcespre locul pãtimirii Cîntarea Învierii!

84 - Fãclie pentru paºii mei

Fãclie pentru paºii meiluminã pe-a mea caleºi candelã în noapte mi-eCuvîntul Cãrþii Tale.

Ajutã-mi Doamne zi de zineclãtinat sã-Þi pot pãzicu dragoste pîn-la mormîntCuvîntul Tãu Cel Sfînt.

Putere-n rugãciunea meaalinu-n plîns fierbinteºi scutul meu e-n lupta greaCuvîntul Cãrþii Sfinte.

Înflãcãrare-n glasul meucredinþei mele zaleiubirii mele-i foc mereuCuvîntul Cãrþii Tale.

Nãdejde dulce-n moartea mearãsplata mea nainteºi pacea veºnic voi aveaCuvîntul Cãrþii Sfinte.


85 - Maica Domnului Isus

Maica Domnului Isus: crin al Cerului de Sus, rai al sfintei bucurii, - binecuvîntatã fii.

Maica Domnului Hristos: dar al gîndului duios, floarea zãrilor cereºti- binecuvîntatã eºti.

Maica Marii Îndurãri: chip al Sfintei Ascultãri, taina sfintei profeþii- binecuvîntatã fii.

Maica Domnului Hristos: rodul duhului frumos, mila inimii-omeneºti, - binecuvîntatã eºti.

Maica Domnului Isus: rugãtoarea noastrã Sus, te cinstim supuºii fii- binecuvîntatã fii!

86 - Grîu curat

Grîu curat sub grele brazde semãnatrabdã ºi aºteaptã soarele curatgreu e-n bezna unde suferi tu acumdar încet se face spre luminã drum.

Vechea fire-n tine cautã s-o ucizifirii noi mai largã cale sã-i deschizimai curînd s-ajungã spic de aur plinluminat de faþa cerului senin.

Rabdã încercarea crîncenei furtunistînd unit cu lanul fraþilor tãi bunicreºti în adierea vîntului voiosºi smerit te-nchinã jertfã credincios.


Pietre grele dacã te vor mãcina, flãcãri de te-ar coace, mîini de te-ar tãia, tu vei fi viaþã lumii, alinîndochii rãi... ºi larma lutului flãmînd.

- Sfîntã pîine bunã, trup de grîu curatstai pe masa jertfei binecuvîntat! Viaþã ºi iertare celui pãcãtoshar ºi-mpãrtãºire sfîntã din Hristos.

87 - O, nu priveliºtea-i

O, nu priveliºtea-i schimbatãci ochii tãi au azi puteriºi vãd mai mult ca altãdatãcît nu puteau cuprinde ieri!

Aceleaºi vremi, aceiaºi oameni, ca ieri sînt ºi-astãzi tot aºatu eºti acel ce nu mai semenitu eºti schimbat ºi faþa ta!

Azi þi-s privirile mai sfinteþi-s mai curate ca-n trecut- ºi vãd ce nu vedeau nainteºtiu ce nainte n-au ºtiut.

De-a lor luminã te pãtrundeiar nu de ochii cei trupeºticã miez e ceea ce s-ascundedar coajã-i ceea ce priveºti!


88 - Atotputernic Dumnezeu

Atotputernic Dumnezeuridicã-ne pe stîncã, cãci munþii-s nalþi, urcuºu-i greuºi noaptea-i tare-adîncã.

Trimite-ne-ajutoro Doamne-ndurãtorcãci nu mai poate-a ne salvadecît minunea Ta.

O noapte grea ne-a prins pe toþiîn negre valuri grele, Isuse, numai Tu mai poþirãzbi la noi prin ele!

Ispite tot mai grele vin, cel rãu mai rãu s-aratão Sfinte Duh, mai fã seninºi peste noi odatã!

- Din starea cea mai grea nãlþãmaceastã rugãciuneºi-n ceas nãprasnic aºteptãmcereasca Ta minune!

89 - O Maica Jertfei Salvatoare

O Maica Jertfei Salvatoareca-n preacuratele-þi privirinici fericirea nici durereaatît de-adînci nu-s nicãiri!

Ca-n chipul tãu pe lume unicde umil ºi de gloriosnici bucuria, nici tristeþeanu strãlucesc mai dureros.

În viaþa ta, cum nici o mamãpe lumea asta n-a avut, e-o pace negrãit de dulceºi-un zbucium nepãtruns de mut.


O umilinþã-atît de-adîncãpe-un nimb atît de-mpãrãtesc, cîntarea cea mai îngereascãºi plînsul cel mai omenesc.

... În Preþul Jertfei Salvatoareºi tu ce mare parte-ai pus! În veci te vom cinsti cã tu eºtiºi Maica noastrã prin Isus!

90 - Plecãciune þie- Luca 1, 28 -

Plecãciune þie Maicã ºi Fecioarã, binecuvîntatã eºti tu-ntre femei, tu ai fost aleasa Cerului Comoarãpentru Taina Slavei ºi-Ntruparea ei.

Plecãciune þie Maicã Preacuratã- cu slãvitul înger îþi cîntãm ºi noinalþã cãtre Domnul rugã ne-ncetatãpentru mîntuirea noastrã din nevoi.

Plecãciune þie Maicã Fericitãce-ai purtat în braþe ºi-ai þinut la sînFericirea noastrã, Taina profeþitã, Fiul tãu cel Dulce, Veºnicu-þi Stãpîn.

Plecãciune þie Maicã-ndureratãcare-ai plîns la Cruce ºi-ai vãzut murindFiul tãu dat Jertfã pentru lumea toatãjertfa ta curatã cu a Lui unind.

Plecãciune þie Maicã Rugãtoarechip al bunãtãþii, duh mîngîietor, fii a rugãciunii noastre-ajutãtoarepentru alinarea ranei tuturor.

Plecãciune þie Maicã Preacinstitãcare stai la Dreapta Fiului Divin, fii pentru viaþa noastrã ispititãpildãºi putereºi-ajutor... Amin.


91 - Ai milã Tu

Ai milã Tu al BucurieiIzvor Etern ºi Nesecatnu-ngãdui sã plîngã nimeniprea dureros ºi-ndelungat, cã de-unde ies prea multe lacrimirãmîne sufletul uscatrãmîne sufletul uscat.

Ai milã Tu Cel ce-nconjuricu ceruri de-armonii în corde-aceia ce cîntãri prea multeÞi-au scris în inimile lorc-adesea-n inimile-acesteaard rãni ne-nchise pînã morard rãni ne-nchise pînã mor.

Ai milã Tu Dãruitorula tot belºugul, n-alungape-acel ce-afarã de iubirenimic n-aduce-n faþa Tacãci numai Tu ºtii ce mult sufãrcei ce iubesc, dar n-au ce dacei ce iubesc, dar n-au ce da.

Ai milã Tu RãsplãtitorulCel Drept ºi Binecuvîntatºi nu-l uita pe lucrãtorulcare-a muncit ºi n-a luat, fã-i parte cînd s-or strînge snopiiºi celui care-a semãnatºi celui care-a semãnat.

Ai milã Tu Preþuitorula tot ce-i cîºtigat cu plînspãstreazã între-ai Tãi unireaca focul sfînt în veci nestîns, nu-l mai rãbda pe cel ce stricãce-a fost cu-atîtea jertfe strînsce-a fost cu-atîtea jertfe strîns.


Ai milã Tu Împãrþitorulînfricoºatelor sentinþide cei ce moºtenesc pãcateºi blesteme de la pãrinþicã nu-s pe lume mai amaremai lungi ºi grele suferinþimai lungi ºi grele suferinþi.

Ai milã Tu aratã-Þi caleala cei ce-o vor dar nu Þi-o ºtiusã nu se amãgeascã nimeni, - cã nu e suflet mai pustiuca cel ce l-a-nºelat credinþadar vede-aceasta prea tîrziudar vede-aceasta prea tîrziu...

92 - Pe la geamul îngheþat

Pe la geamul îngheþatal credinþei meletrece iar colind curatcãlãtor spre stele.

Trec în zbor de-argint cîntîndîngerii minuniiDomnului Hristos ducîndrazele cununii.

Trec pãstorii fericiþimoºii ºi pãrinþiiDomnului ducînd smeriþiaurul credinþii.

Trec cuminþii magi plecaþipeste veacul zãriiDomnului ducînd miºcaþismirna ascultãrii.

Iar din albul lumii ninsde lumina luniica tãmîia s-a desprinszborul rugãciunii.


An de an se duc aºasolii spre Mesianumai din cãsuþa mean-a plecat solia.

Doamne, fã-mi din casã iarpraznic cu luminãca ºi de la ea cu darsolii dragi sã-Þi vinã.

93 - Cîntãrile Naºterii

Partea 1

Într-o noapte neuitatã a venit la noi Isusîmplinind fãgãduinþa ce prin înger s-a adusca s-aducã mîntuire pentru neamul omenesccum fãgãduise mila Tatãlui Celui Cerescsã-mplineascã tot ce Duhul Sfînt grãise prin profeþide Fecioarã ce va naºte pe-mpãratul Noii Vieþide Mesia ce coboarã întrupîndu-Se ca noica sã mîntuie din moartea ºi osînda de Apoi.

... Trei pãstori în cîmp de strajã împrejurul turmei stîndau vãzut din cer un înger... ºi-apoi alþii mulþi cîntîndºi-auzind cã Se nãscuse Pruncul Sfînt Mîntuitorplini de-o sfîntã bucurie toþi au izbucnit în cor:

O ce Veste Minunatãlîngã Vifleem s-aratãcerul strãluceaîngerul veneape-o razã curatã.

Cînd Iosif ºi cu Mariaau sfîrºit cãlãtoriaîntr-un mic sãlaºdin acel oraºS-a nãscut Mesia.


Pãstorii cum auzirãspre lãcaºul sfînt pornirãiar cînd au aflatPruncul Minunatei Îl preamãrirã.

În coliba pãstoreascãvrut-a Domnul sã Se nascãFiul Sãu Cel Sfîntnouã pe pãmînt!

Partea 2

Dacã îngerii plecarã de la dînºii iarãºi Sustrei pãstori au zis: sã mergem sã vedem ce ni s-a spussã ne ducem în cetate sã cãutãm la Betleempe-Mpãratul care vine, pe Mesia sã-L vedem. - ªi mergînd pãstorii iatã cã-L aflarã pe Isusînfãºat, culcat în iesle, precum îngerul le-a spusºi-au istorisit minunea care li s-a arãtatMaica i-asculta cu suflet fericit ºi-nfioratºi-apoi plini de umilinþã, lîngã ieslea lui Isusîn genunchi ºi cu credinþã, închinare I-au adusmulþumind cu bucurie plini de-un fericit fiorei s-au ridicat ºi astfel intonarã toþi în cor:

Trei pãstori se întîlnirãºi aºa se sfãtuirãraza soarelui, floarea cîmpuluiºi aºa se sfãtuirã:

Haideþi fraþilor sã mergemfloricele sã culegemraza soarelui, floarea cîmpuluifloricele sã culegem.

ªi sã facem o cununãs-o-mpletim cu voie bunãraza soarelui, floarea cîmpuluis-o-mpletim cu voie bunã.

Sã I-o ducem lui Hristossã ne fie de folosraza soarelui, floarea cîmpuluisã ne fie de folos.


Partea 3Din þinuturi depãrtate veneau magii întrebîndde Mesia Împãratul Nou-Nãscutul de curînd. Luminoasã steaua sfîntã strãlucea naintea lorîndreptîndu-i cãtre ieslea Pruncului Mîntuitor... Ca un cîntec de luminã fericitã i-a-ndrumatpînã s-a oprit deasupra staulului minunat. Ei intrînd aflarã Pruncul, lîngã Maica Sfîntã stîndpeste Faþa Lui lumina cerului recunoscîndºi-nchinîndu-se naintea Împãratului Isusaur, smirnã ºi tãmîie fiecare I-au adusºi-mpreunã-apoi cu toþii, într-un duh înãlþãtoro cîntare de mãrire au pornit sã-I cînte-n cor:

Nouã azi ne-a rãsãritDomnul Isus HristosMesia Cel Mult DoritDomnul Isus Hristos.

Din Fecioarã S-a nãscutDomnul Isus HristosDumnezeu Om S-a fãcutDomnul Isus Hristos.

În scutece S-a-nfãºatDomnul Isus Hristosºi în iesle S-a culcatDomnul Isus Hristos.

Cum e robul S-a smeritDomnul Isus Hristosºi pe noi ne-a mîntuitDomnul Isus Hristos.

Partea 4În aceastã Noapte Sfîntã, lîngã Staulul Divinsã se-nchine cu credinþã vine tot ce e creºtinde pe tot întinsul lumii orice suflet credinciosvine-acum sã-ngenuncheze lîngã ieslea lui Hristoscãci din marea Lui iubire pentru noi S-a Întrupatspre-a aduce mîntuirea lumii ce zãcea-n pãcatºi sã scoatã la lumina harului neprihãnitpe toþi cei ce-n întuneric veacuri multe-au rãtãcit. Împrejurul Ieslei Sfinte unde stã, Copil, Isusinimile tuturora închinîndu-se supus, Îi aduc al mulþumirii ºi-al iubirii sfînt fiorîmpreunã toþi unindu-ºi glasul ºi cîntînd în cor:


Lîngã ieslea minunatã ne-adunãmlin colindul Sfintei Naºteri colindãmdoarme Fiul lîngã-al Maicii sîn duiossoare dulce pare Faþa lui Hristos.

Doamne, Doamne ºi noi Þie ne-nchinãmlin colindul Sfintei Naºteri colindãm.

Cîntã îngerii Osanei imnul sfîntslavã Þie-n Cer ºi pace pe pãmîntcîntã ºi pãstorii cîntec fericitslavã Þie Sfînt Mesia Mult Dorit.

Cîntã magii aducîndu-I darul lorslavã Þie Împãratul tuturor, cîntã steaua cu luminã peste Cerslavã Þie Soare Veºnic - lerui ler.

Cîntã Cerul ºi pãmîntul Sus ºi josslavã, cinste ºi-nchinare lui Hristos- numai Maica simte semnul profeþitumbra Crucii peste Fiul adormit.

Partea 5ªi noi, Dumnezeul nostru, de-acest Praznic LuminatTe rugãm s-aduci pe lume tot ce îngerii-au cîntattot pãmîntul sã ajungã plin de-al pãcii sfînt fiorcalda ei bunãvoire las-o-n suflet tuturor.

Între-ai Tãi fã unitate, - fã s-ajungem sã-i vedemuna toþi, cîntînd în jurul ieslei de la Betleemizbãviþi de tot ce-i zbucium ºi-ntristare între fraþisã nãlþãm cu toþi spre Tine inima despovãraþi.

Adã Doamne ziua-n care lumea-ntreagã-un singur cor- într-un singur Mare Praznic Fericit al tuturor -sã înalþe cãtre Tine într-un cuget ºi-ntr-un gîndºi-ntr-un glas cu cei din ceruri, Imnul Naºterii, cîntînd:

Naºterea Ta Hristoase Dumnezeul nostrurãsãrit-a lumii Lumina Cunoºtinþeiîntru Dînsa cei ce slujeau stelelorde la Stea s-au învãþatsã se închine Þie Soarelui Dreptãþiiºi sã Te mãreascã pe Tine Rãsãritul Cel de Sus. Doamne mãrire Þie...


94 - ªi iar se-ntoarce Taina...

ªi iar se-ntoarce TainaDivinei ÎntrupãriSe strînge-n Timp Cel Veºnicºi-n Chip, Cel-Fãrã-Zãri.

Plus-Infinit Se-ntoarcespre Minus-InfinitEl Însuºi cu El Însuºiîn Sine S-a-ntîlnit.

... Privim uimiþi minuneaºi tot mai nepãtrunse înþelesul celorla care ceri rãspuns.

- Doar dragostea-i putereace-nfrînge orice legiea singurã dezleagãce nu poþi sã-nþelegi.

95 - O Sfînt Colind

O Sfînt Colind îndepãrtatdin Noaptea neuitatãce fericit te-am colindatcopil bãlai cu glas curatcînd trei pãstoriumblau prin zoricu vestea minunatã.

O Praznic Sfînt ºi Luminosal Naºterii Slãvitece fericit ºi ce duiosne-aduci în inimi pe Hristoscînd dãruieºtitrãiri cereºticredinþei neclintite!


O Sfînt Copil Dumnezeiesccu Faþa-n raze linece-adînc ºi tainic retrãiescfiorul unic ºi cerescdin noaptea ceace Te-aduceaaievea ºi la mine.

O Sfînt Colind o dalbe florio, Noapte neuitatã, cînd vin a voastre Sãrbãtoriv-aºtept mereu cu noi fioris-aduceþi iarcerescul harce-l aduceaþi odatã...

96 - N-am privit la crinii

N-am privit la crinii cîmpului de varãce nu-ºi torc, Isuse, nici nu-ºi þes veºminte, ca vãzînd fiinþa cum le-o-mbraci Tu iarãsã-nþeleg dojana ºi sã iau aminte.

N-am privit la corbii care n-au grînareunde cu-ngrijire sã-ºi adune hrana, ca vãzînd, Isuse, cum le dai mîncareºi luînd aminte, sã-nþeleg dojana...

N-am privit Isuse, ca sã iau aminteºi-azi sub grea dojanã inima-mi tînjeºte... - poate fi mîncare, pot avea veºmintevieþii mele Doamne, altceva-i lipseºte!


97 - Cum crinii

Cum crinii ce-nflorescîn zori sub cerºi doar o zi trãiescºi pier, ºi pier.

Aºa de cãlãtore omul muritorca norul trecãtormai trecãtor.

Ca umbrele tîrziipe zãri trecîndse duc mereu cei viipe rînd, pe rînd.

Ca ceaþa de pe vãice piere-n vîntse fac a noastre cãimormînt, mormînt.

Ca fumu-mprãºtiatce piere-n suse bietul om luatºi dus, ºi dus...

Ca sunetul sfîrºitce piere slabaºa pierzi ce-ai iubitdegrab, degrab.

- Întoarce deci acumla Domnul Sfîntcãci viaþa-i vis ºi fumºi vînt ºi vînt.


98 - Pe cãrarea mîntuirii

Pe cãrarea mîntuiriimunþii-s nalþi, urcuºu-i lung, calea-i strîmtã, calea-i strîmtã- mulþi pornesc, puþini ajung.

Pe cãrarea mîntuiriivînturi mai ºi nori te-ncinglupta-i cruntã, lupta-i cruntã- mulþi încep, puþini înving.

Pe cãrarea mîntuiriicrucea-i grea dar bine-i sus, uºa-i strîmtã, uºa-i strîmtã- dar ce platã-i la Isus!

Pe cãrarea mîntuiriimersu-i greu, dar trecãtorviaþa-i asprã, viaþa-i asprã- dar e harul ajutor.

Pe cãrarea mîntuiriimulþi promit, puþini s-aleg- fericiþi sînt, fericiþi sîntcei ce suie drumu-ntreg!

99 - Mãrit fii Tu Cel care dai

Mãrit fii Tu Cel care dailumina-oricãrei dimineþiºi care soarele-Þi rãsaiatît de blînd ºi de mãreþ.

Mãrit fii Tu în veci mãritAtotputernic Dumnezeuce-atît de bun ºi strãlucitîn tot ce faci Te-arãþi mereu.

Mãrit fii Tu Cel care puitãrie-n braþul muncitorºi faci sã creascã-n urma luibelºugul pîinii tuturor.


Mãrit fii Tu Cel ce gãteºtiun pat drumeþului sãrman, duci mii de sori pe cãi cereºtiveghind cu milã pe-un orfan!

Mãrit fii Tu Cel ce vegheziasupra tuturor oricîndºi care-n tot ce faci Te veziMãreþ, Îndurãtor ºi Blînd.

100 - Unde eºti?

Unde eºti, în care þarã; unde eºti, pe ce pãmînt? loc de moarte fãrã lege, loc de morþi fãrã mormînt!

Unde eºti, pe ce planetã; unde eºti în ce Sistem? loc de blestem ºi de stafii ºi de ziduri care gem!

Unde eºti, în care secoli; unde eºti, în care vremi? loc de beznã ºi de groazã unde tremuri ºi te temi!

Unde eºti, în care lume; unde poþi fi-atît de-ascuns? cã nimic afar-de fiare pînã-n tine n-a pãtruns!

Mai adînc cobori ca marea, sau ca munþii te ridici? de n-ajung de-atîta vreme ochi de oameni pîn-aici!

... Dumnezeule-al Dreptãþii, oriºicît ar fi de josori îngroapã, ori deschide iadu-acesta-ntunecos!

101 - Deschid a nu ºtiu cîta oarã

Deschid a nu ºtiu cîta oarãfereastra-n noaptea cea adîncã, deschid Isuse, dar afarãtot noapte-i ºi-ntuneric încã.

Cu ochii obosiþi de vegheprivesc în zarea de cenuºãdar cerul peste tot în zegheºi peste zare tot cenuºã.


Ascult, ºi parc-aud blestemeºi plîns ºi ceva ce se frînge... - Nu-i vîntul, vîntul altfel gemenu-i ploaie, ploaia altfel plînge!...

Privesc ºi parcã-nlãnþuitetrec mii ºi mii de umbre supte- ce stinºi li-s ochii din orbitela jertfele acestei lupte!

Înfiorat mã strîng în ºoapteºi ard pe-un rug de rugãciunece noapte-i Doamne... ce mai noapteºi inima ce taine-mi spune!...

102 - Dupã focul ce-a trecut

Dupã focul ce-a trecutcaut ce am din ce-am avutce mi-a ars ºi ce-a rãmasce s-arunc ºi ce sã lasce-a crescut ºi ce-a apusce mai stã - ºi ce s-a dus...

Vorbã, vorbã, cîtã-ai fostºi-azi eºti spuzã fãrã rostlegãminte, cum pãreaþi, ce-a rãmas din ce spuneaþi! Prietenie, dulce grai, ce-a rãmas din ce ziceai!

- Numai lacrima mi-a statcredincioasã necurmatnumai crucea mea dintîiînger drag la cãpãtîinumai dragostea din gîndveghetoare oriºicîndnumai primul legãmîntsoþ de luptã ºi mormîntnumai Domnul PreaiubitPrietenul Nedespãrþit.

Dupã focul încercatmi-a rãmas ce-a fost curat!


103 - Doamne, nu sînt vrednic

Doamne, nu sînt vrednic sã-mi înalþ spre Tineochii ce-au sclipire încã spre ispite, mîinile ce-au încã urme de ruºine, buzele ce-au încã vorbe nesfinþite...

Doamne, nu sînt vrednic sã-Þi dezleg cureauaîncãlþãrii Tale cînd îmi vii în casã, peste-a Tale glezne albe cum e neaualacrimile mele negre urme lasã.

Doamne, nu sînt vrednic de a Ta-ndurarec-am deschis ispitei inima curatã... - Tu i-ai dat în flãcãri inimii iertaredar ea nu-ºi mai iartã vina niciodatã.

Doamne, nu sînt vrednic nici de-o mîngîierec-am lãsat în alþii lacrimã ºi rane, buzele iubirii le-am udat cu fieremîinilor blîndeþii le-am bãtut piroane.

Doamne, nu sînt vrednic... dar cu ce-nduraremã-nconjori cu flãcãri, mã hrãneºti cu jaleºi m-adapi cu lacrimi, pentru clipa-n carevor culege îngeri, rodul trudei Tale!...

104 - De ziua ta!

Un suflet bun sã aiºi-un gînd frumosîn faptã ºi în graipentru Hristoscu dragoste ºi-avîntspre tot ce-i drept ºi sfînt, aºa-þi dorim aºade ziua ta.


Sã fii în tot ce spuicinstit ºi blîndsã nu fii nimãnuidator nicicîndsã mergi mereu curatpe drumu-adevãrataºa-þi dorim aºade ziua ta.

Sã fii un vas aleslui Dumnezeusã ai rod bun culesdin orice greu, în jurul tãu sã poþisã-i fericeºti pe toþi, aºa-þi dorim aºade ziua ta.

Mereu mai plin de-avîntmai credincios, mai bun, mai drept, mai sfînt, mai cu Hristos, sã-I poþi cu drag vedeaîn ceruri Faþa Saaºa-þi dorim aºade ziua ta.

105 - Mergeam, cum spre Emaus...

Mergeam, cum spre Emaus ce doi odatã singuritransfiguraþi de Taina-nvierii amîndoi, - tot soarele-nserãrii se prelingea prin crîngurine-mbrãþiºa fiinþa ºi se topea pe noi.

A-noastre umbre-alãturi mergeau plutind pe rouã... - am tresãrit deodatã privindu-le-amîndoi: o Umbrã Luminoasã mergea-ntre-a noastre douãpãºea cu noi alãturi, ºi Se oprea cu noi.

... În umbrã ºi-n luminã ne-am prãbuºit deodatãeram în cer ºi cerul era în amîndoi!

- Cînd ne-am trezit pe lunã, era tîrziu... ºi toatãlumina de pe lume se adunase-n noi!


106 - Fã-þi timp!

În trecerea grãbitã prin lume cãtre vecifã-þi timp mãcar o clipã sã vezi pe unde treci!

Fã-þi timp sã vezi durerea ºi lacrima arzînd, fã-þi timp sã poþi cu milã sã le alini trecînd, fã-þi timp pentru-adevãruri ºi adînciri în vis, fã-þi timp pentru cîntare cu sufletul deschis, fã-þi timp sã vezi pãdurea, s-asculþi lîngã izvor, fã-þi timp s-auzi ce-þi spune o floare, un cocor, fã-þi timp s-aºtepþi din urmã cînd mergi cu slãbãnogi, fã-þi timp, pe-un munte, seara, stînd singur sã te rogi, fã-þi timp sã stai cu mama ºi tatãl tãu, bãtrîni, fã-þi timp de-o vorbã bunã ºi-o coajã pentru cîni, fã-þi timp sã stai aproape cu cei iubiþi, voios, fã-þi timp sã fii ºi-al casei în slujba lui Hristos, fã-þi timp sã guºti frumseþea din tot ce e curat, fã-þi timp, cãci eºti de taine ºi lumi înconjurat, fã-þi timp de rugãciune, de post ºi meditãri, fã-þi timp de cercetarea de fraþi ºi de-adunãri, fã-þi timp ºi-adunã zilnic la toate cîte-un picfã-þi timp, cãci viaþa trece ºi cînd nu faci nimic! Fã-þi timp lîngã Cuvîntul lui Dumnezeu sã staifã-þi timp... cãci toate-acestea au pentru tine-un grai, fã-þi timp s-asculþi la toate, din toate sã înveþi, fã-þi timp sã dai vieþii ºi morþii tale preþ.

Fã-þi timp acum, cã-n urmã zadarnic ai sã plîngicomoara risipitã a vieþii n-o mai strîngi!

107 - De-aº putea sã-ntorc...

De-aº putea sã-ntorc pe calea Timpului spre Început- cum cobori din treaptã-n treaptã aº pãºi din an în anfãrã sã mã uit o clipã la nimic din ce-am trecutm-aº opri-ntr-un veac de aur, lîngã-un þãrm galilean.

Cum Te-aº aºtepta acolo rãbdãtor ºi fericitcînd aº ºti cã dimineaþã ai sã treci ºi sã mã iei!... - ceilalþi s-ar uita la mine cu un ochi nedumeritdar pe urmã cu ce zîmbet m-ar primi sã merg cu ei.


Cum m-aº avînta ca Petru, peste valuri netemut, cum Þi-aº sta rãpit, pe umãr, ca Ioan, sã Te ascult, cum ca ºi Zacheu, îndatã Þi-aº da-ntregul meu avut- ca sã poþi vedea Isuse, cît Te-am înþeles de mult!

Þi-aº spãla ca pãcãtoasa praful drumului truditde pe Sfintele-Þi picioare cu al lacrimii izvorºi mi-aº sparge ca Maria vasul cel nepreþuitsã-Þi torn numai Þie mirul cel plãcut mirositor.

Aº cãuta sã-Þi dau ce încã nimeni altul nu Þi-a datºi-aº gãsi sã-Þi spun cuvinte care nimeni nu Þi-a spus- ca sã-mi poþi cunoaºte-n totul sufletul îndatoratºi adînc recunoºtinþa cîtã-aº vrea sã-Þi dau, Isus!

108 - În Templul Credinþei

În Templul credinþei strãbuneHristos ne-a dorit luminoºi, Cuvîntul curat sã-I rãsunespre fii ºi mai buni credincioºi.

În Templul credinþei primitee jertfa ºi-avutul lãsat, viaþa ºi pilda, sfinþitespre noi, de la cei ce-au plecat.

În Templul credinþei curatefrumos ºi cinstit sã trãimcît inima simte ºi batemai cald ºi mai nalt sã iubim.

În Templul credinþei divinemereu Adevãrul trãind, în cãi ºi-n credinþe strãinenicicînd nu cãdem, priveghind.

În Templul credinþei pãstratedin moºi ºi strãmoºi luminos, Stãpîn ascultat întru toateluptãm sã rãmînã Hristos!


109 - De ce nainte de-ncercare?

De ce nainte de-ncercaree-atîta neºtiinþã-n noi, de ce ni-s ochii-nchiºi nainteºi se deschid abia apoi?...

De ce nu ºtim sã þinem seamade tot ce alþii-au pãtimit, de ce doar dupã preþ de jertfeºi plîns, aflãm ce-a trebuit?

De ce e peste mintea noastrãnainte-un vãl aºa de gros, de ce plãtim tot ce cunoaºtemcu-un preþ atît de dureros?

De ce înþelepciunea vinenu-ntîi, ci dupã ce-am plãtit, de ce nu ºtim de tineri, totul, ci dupã ce-am îmbãtrînit?

- De ce? - fiindcã nu aceastae viaþa, ce aici trãimde-Apoi e-adevãrata viaþãîn asta doar ne pregãtim!

110 - E Noaptea Învierii

E Noaptea Învierii!... o, pîn-aici afundchemãrile de clopot cãutîndu-mã pãtrund, pe glasul lor de-afarã vin gîndurile stolumplîndu-mi dintr-o datã întreg mormîntul gol.

O, Paºtile din anii copilãriei cîndera atîta soare pe faþã ºi pe gîndcînd primul clopot, noaptea, trezindu-ne venealumina, dintr-o datã pe toate strãlucea.


O, cãmãºuþa nouã... ºi oul înroºit, bisericuþa albã pe dealul înflorit, lumina Învierii, fiorul neuitatdin clipa sãrutãrii: Hristos a Înviat!...

- De amintirea sfîntã a tuturor luataº vrea sã spun spre-un suflet: Hristos a Înviat, - dar sînt atît de singur- ºi gîndurile roi, pe-acelaºi glas de clopot le retrimit napoi.

111 - Poate fi-nfrunzitã lunca

Poate fi-nfrunzitã lunca, iarba s-o-nveºmîntemieii pe cîmpii sã zburde, graurul sã cînte, pot cireºii sã-nfloreascã, inul sã rãsarã, poate cîmpul sã-nverzeascã, - nu e primãvarã!

Pot copiii sã se joace, vîntul sã adie, pot sã se îmbrace-n zîmbet caiºii toþi la viepot albinele s-alerge floare dupã floareclopotele pot sã cînte, - nu e sãrbãtoare!

Pot sã sune mii de strune, cîntecul suspinãpot sã ardã candelabre, - jale e-n luminã... pot sã fie ouã roºii, - casa e tãcerecît mormintele sînt pline, - nu e Înviere!

Cînd nu vor mai fi pe lume ziduri ºi lãcate, cînd va respira ºi gîndul numai libertate, cînd va fi luminã-n case ºi senin afarã, - aia fi-va Sãrbãtoare, - aia Primãvarã!

112 - E toamna mea aproape

E toamna mea aproape, cad frunzele pe drumcad unul dupã altul toþi anii mei de-acum, ca umbrele se lasã ceva pe ochii-mi viica bruma ce coboarã pe tîmplele-argintii.


... Mã uit peste livada atîtor ani trecuþi: toþi pomii goi de roade îmi plîng loviþi ºi muþi, au frunzã multã încã, dar rod atît de rar, ce veºtedã li-e faþa ºi gustul ce amar! - Mã ruºinez de mine ºi inima mi-o frîngce-aproape e culesul, - ºi n-am nimic sã strîng!...

E-adevãrat cã vara întreagã-au fost furtuniºi grindinã ºi tunet ºi noapte ºi genunicã florile ºi pîrga mi-au rupt ºi mi-au zdrobit, cã ramurile toate mi-au frînt ºi le-a-ndoit, cã nu e loc sã-mi fie întreg ºi neatins, cã n-a cruþat prãpãdul întregul meu cuprins, cã toatã vremea-n care era sã fi roditam fost amar ºi crîncen cãlcat ºi pustiit... - ºi totuºi prin aceasta nu-s dezvinovãþitce mult rãbdat-au alþii ºi ce mult au rodit!...

- O, dacã mãcar toamna mi s-ar lungi seninsã-mi îndulceascã urma atîtor ani de chin, sã-mi coacã mãcar rodul mlãdiþelor tîrzii, sã nu mã laºi Stãpîne atunci cînd ai sã vii!

113 - Viorile pãdurii

Viorile pãdurii îºi odihnesc arcuºuluitat în iarba moale a liniºtei sub ulmiflãmînzi ies lupii serii suind pieziº urcuºulspre oile luminii ce tremurã pe culmi!...

Tot binele ce-n lume, o zi, l-a-nfãptuittrist soarele-l plãteºte în flãcãri apunînd, cu sîngele luminii ucise s-a-nroºitºi norii ºi pãdurea ºi turlele pe rînd!...

... Sus, luna ca o Mamã cu Fiul condamnatºi-ascunde trista-i faþã sub vãlul unui nor.

- Din Gheþimani, la toate, Isus îngenuncheatpriveºte ºi-nþelege ce-I spune taina lor.


114 - Din Tatã fãrã Mamã

Din Tatã, fãrã Mamã, nãscut ca Dumnezeunainte de toþi vecii, de aºtri ºi atom, -din Mamã fãrã tatã, nãscut în Timp, ca Om- Tu eºti ºi Creatorul, eºti ºi Modelul meu!

Materie ºi Spirit, prin Tine s-au fãcut, Tu eºti Lumina care uneºte ºi desparte, Tu eºti rodirea Vieþii ºi-Odihna fãrã moarteTu eºti Începãtorul oricãrui Început.

Tu-ai fost întîi Ideea apoi ai fost CuvîntFiinþa ºi Miºcarea a toate cîte potEtern Cuprins în care pe rînd se-ntoarce Tot- din Tine ºi prin Tine sînt toate cîte sînt!

115 - Cît am pierdut!...

Cît am pierdut noi pentru Tinee tot ce-n lume-avem senin- ce mult e pentru noi Isusedar pentru Tine, ce puþin!

Copiii, soarele ºi casace-n lume numai una aiiubirea, libertatea, visulºi tot ce-i unic într-un grai.

Pe toate le-am pierdut cãci aniitrecuþi cu ele, nu mai vinnu mai revine viaþa dusãºi tot ce-a fost a fi senin...

Pierduþi sînt anii cînd mînuþacopiilor ne-ar fi-alintatºi ziua cînd pãrinþii noºtrinemîngîiaþi s-au mormîntat!

Pierdutu-s-a prieteniacu bucuriile din eaºi tot ce fiecare-n lumeo datã numai, poate-avea.


ªi numai o zi, ca-n moarte, ºi-odatã Þi le-am dãruit, trãind, în fiecare clipãde mii de ori Þi le-am jertfit!

Pe faþa noastrã suferinþaneºters lãsat-a chipul mutºi nimenea pe lumea astanu poate-ntoarce ce-am pierdut...

E unic pentru noi aceasta- dar pentru vecii toþi cîþi vinºi pentru cît în ei ne-aºteaptãIsuse Scump, - e prea puþin!

116 - La pomul Cunoºtinþei

La pomul Cunoºtinþei, o, dacã n-aº fi-ajuns... - opritul fruct pe lume sã-mi fi rãmas ascuns, frumosul pom cu fructul plãcut ºi-otrãvitormi-a tulburat fiinþa cu patimã ºi dor!

O, dacã-atunci cînd mîna ºi ochii mi-am întinssã nu-l fi-ajuns ºi fructul sã nu-l mai fi atins... - ce-i Binele sau Rãul nicicînd n-aº fi ºtiutºi-azi n-aº gusta osînda ºtiind cã n-am fãcut, nu m-ar zdrobi povara rãspunderii acumcã n-am fãcut ce-n urmã ºtiam ºi ce ºi cum.

O, de ºtiam cã fructul spre care mã întindîmi va trezi dorinþa tot pomul sã-l cuprind, c-o sã mã-ntind cu chinuri nespuse tot mai susºi fãrã-a þine-n seamã demult hotarul pus... c-am sã mã-mbãt de setea cunoaºterii aºacã n-am sã fiu vreodatã îndestulat de ea, cu sînge ºi cu lacrimi plãtind, mereu plãtind, mai sus ºi mai departe cãuta-voi sã mã-ntindºtiind ce jertfe grele se cer sã dau ca preþ, - ºi totuºi fãrã grijã sã caut mai îndrãzneþ!...

Dar ce va fi cînd pomul va fi cules întreg, sau fructul cel din urmã permis, am sã-l culeg?


117 - V-am cercetat

Cu iubire-ntotdeaunaºi cu drag v-am cercetato cîntare ºi-o luminãfiecãruia v-am dat.

Cînd spre Fire-mi voi da firealutului ce-i lut curînd, dorul mã va face cîntecduhul mã va face gînd.

ªi pe toatã amintireavã va fi duios îndemnpentru tot ce-a fost ºi esteîntre noi un veºnic semn.

Cînd veþi fi spre meditareºi cîntare îndemnaþi, ori cu ochii plini de lacrimiveþi dori sã vã rugaþi.

Ori vreo sfîntã amintiredintr-o datã rãsãrind, - duhul meu vã va fi-ndemnulîntre voi cu drag venind.

El mereu vã va fi-aminteºi vã va rãmîne-ndemncãtre tot ce-a fost ºi esteîntre noi, un veºnic semn.


118 - Cu pîinea mea

Cu pîinea mea crescutã-n lacrimi, agonisitã bob cu bobeu v-am hrãnit cu dãrnicie, cum face-o mamã sau un rob, pe masa voastrã nelipsitãde-atîþia ani stã ne-ncetatdin ea, cu suflete flãmîndev-aþi ospãtat îndestulatprin lunga arºiþã-a pustieiºi-n anii foametei cumpliþi, din ea ºi voi ºi fiii voºtrin-aþi încetat sã vã hrãniþi...

Dar eu cînd am venit odatã, la voi, ºi m-aþi recunoscutmãrinimoºi, mi-aþi dat o coajãdin pîinea voastrã cea de lutnu v-o cerusem, dar mi-aþi dat-ocãci, poate, vã simþeaþi datorieu v-am primit-o, dar în urmã, am regretat de mii de ori.

O, de-aº putea sã-ntorc fãrîmade lut acelui ce mi-a datde ce-ndelungã greutatem-aº uºura despovãrat!...

... Voi toþi cîþi veþi avea pe masãºi-n casa voastrã pîinea meahrãniþi-vã cîntînd dintr-însa, îndestulaþi-vã din ea. Dar cînd vreodatã voi mai treceprin poarta voastrã, cãlãtor, lãsaþi-mã flãmînd mai binedecît sã mã priviþi dator!


119 - Argilã ºi cernoziom

Argilã-am fost... ºi rod din mine puþin am dat ºi prea tîrziuatunci trebuit-a-n recoltebogat cernoziom sã fiuargilã-am fost... ºi prea devreme dogoarea aspru m-a fãcutatunci cînd trebuia rãbdaresã fiu cernoziom tãcut.

N-am fost argilã-atunci cînd umilîn mine trebuia sã þinstatornic neschimbatã formadintîi, a chipului divinn-am fost argilã cînd durereasub grele lovituri m-a pussã nu mã sfarm ajuns sub eleci sã mã-ndoi ºi mai supus.

Argilã-am fost atunci cînd ploaiade har ceresc s-a revãrsatîn loc sã intre-n mine rodnic, s-a scurs grãbit ºi s-a uscatargilã asprã-am fost cînd roadeîn mine ai dorit sã vezicernoziom sfãrmat, cînd Chipulîn mine-ai vrut sã-Þi modelezi.

... N-am fost argilã-asemãnatã cu aurul cel luminosam fost cernoziomul negru cu chip închis ºi-ntunecosn-am fost la timp nici bunã-argilã, n-am fost nici bun cernoziomam fost o slabã ºi sãracã ºi asprã inimã de om.


120 - Au trecut demult

Au trecut demult cocorii tinereþii cãtre Sud, paºii solilor chemãrii tot mai limpede-i audcãtre ºoaptele plecãrii tot mai împãcat înclin, simt cã-n toþi, în orice clipã, mor puþin - cîte puþin, simt cã-n fiecare frate se adunã-ncet încettainic bãnuieli ºi lacrimi pentru ultimul regret...

Nu vã-ndureraþi prea tare pentru încã un sfîrºit, nimeni dintre noi pe lume nu-i de neînlocuit! Nu rãmîne gol vreodatã locul unui cîntãreþ, chiar cînd unul bun se duce, - vine altul mai de preþ -numai Dumnezeu e Unic, El rãmîne neschimbatîngrijind sã umple iarãºi locul celor ce-au plecat.

Nu rãmîne gol în codru cînd îi cade-un paltin jos; fãrã schimb nu pleacã nimeni, - vine altul mai frumos!

121 - Nu ne lãsa

Nu ne lãsa sã ne-ndoimîn crîncena furtunã, nu ne lãsa sã ne-ngrozimcînd fulgerã ºi tunã.

Nu ne lãsa sã îngheþãmîn crunta viscolire, nu ne lãsa sã nu-nsetãmde cea dintîi iubire.

Nu ne lãsa sã pãrãsimcredinþa noastrã bunãnu ne lãsa sã despãrþimumblarea împreunã.

Nu ne lãsa îndepãrtaþide-a noastre legãminte, nu ne lãsa ne-nfioraþide lacrima fierbinte.


Nu ne lãsa sã fim împinºipe cãi înºelãtoare, nu ne lãsa sã fim învinºiºi sfîºiaþi de fiare.

Nu ne lãsa dormind nicicîndîn lene ºi-n pãcate, nu ne lãsa neînsetîndde cinste ºi dreptate.

Nu ne lãsa sã ne-ndoimIsuse, dã izbîndã -cãci fãrã þel ne prãbuºimîn moarte ºi-n osîndã.

122 - Tinere pãduri

Tinere pãduri de bradde stejar ºi ulmi, creºteþi drepte din rãsadpînã sus, pe culmi!

Nu lãsaþi ciot pãcãtosºi strãinã undã, trupul vostru sãnãtospic, sã vi-l pãtrundã!

Staþi uniþi ºi v-apãraþicînd furtuna bate, voi de nu vã dezbinaþinimeni nu vã poate!

Nu daþi coade de toporcelor ce vã taie, sã nu fie trãdãtornici în vîlvãtaie.

Nu vã-nspãimîntaþi de focfie cît de mare, tot ce arde creºte-n locmai frumos ºi tare.


Nici te teme de duºmantînãrã pãdure, dacã nu-þi creºti nici un ramcoadã de secure.

Putregaiul nu-l lãsasã rãmînã-n tinecadã ce-i cãzut, - aºacresc cei drepþi, mai bine.

123 - O, morþi rãmaºi...

O, morþi rãmaºi de-a lungul urcuºului întinsspre Þelul cãtre care am nãzuit cu sînge, v-a frînt necruþãtorul ºi ochii vi s-au stinsnainte de-a ajunge la inimi a vi-l strînge!

O, morþi rãmaºi pe funduri de-ocean îndepãrtatnainte de-a ajunge corabia la Þintãvoi cei ce cãtre margini de lumi v-aþi avîntatºi n-a putut ispita nici iadul sã vã mintã!...

Aþi suferit atîþia ºi-atît, pîn-aþi muritsub toatã forma jertfei prin caznele rãbdate, - dar cei trãiþi alãturi ce totuºi n-au muritmai multã suferinþã au dus, trecînd prin toate.

Voi aþi ajuns la Capãt, luptînd nedoborîþiºi v-aþi primit cununa vieþii cea promisã- dar ei sînt încã-n lupte, ºi cine ºtie cîþipierzînd statornicia, afla-vor uºa-nchisã!


124 - Puterea rãdãcinii

Puterea rãdãcinii din care-ai odrãslitte face sã fii rodnic, înalt ºi neclintit, prin ea învingi furtuna, prin ea te nalþi frumoscînd ea e sãnãtoasã, ºi tu eºti sãnãtos!

Desprins de rãdãcinã ºi rupt de naintaºinici tu n-ai nici o vlagã ºi nici ai tãi urmaºi, - cãci rupt de rãdãcina din care-ai odrãslit, de-acei ce pîn-la tine prin veacuri au venit, te rupi de ai Credinþei pãrinþi ºi naintaºide marile-adevãruri ce ei le-au fost ostaºi, te rupi de viaþa sfîntã, prin ei, de Dumnezeudin care, pîn-la tine vin roadele mereu... desprins de-acestea nu poþi în veac sã mai rodeºtic-o viaþã ai, doar una, o alta nu primeºti!

ªi-un fir de iarbã-ºi are strãmoºii luica el, rãmas de-ai tãi - dai roade, dar rupt, te stingi la fel!

125 - De unde ai în tine?

De unde ai în tine pãmîntule strãmoºluminã-atît de albã ºi sînge-atît de roºcît pui în crinii candizi ºi-n trandafirii-aprinºi? - din inima fierbinte a fraþilor ne-nvinºi!

De unde ai în tine pãmîntule strãbunmiros atît de dulce ºi gust atît de buncît pui în pîinea caldã ºi-n strugurii culeºi? - din inima cea bunã a fraþilor aleºi!

De unde ai în tine pãmîntule hainatîta fiere neagrã ºi-atît amar venincît pui în iarba morþii ºi-n fructul blestemat? - din inima-nrãitã de frate dezbinat!


De unde ai în tine pãmîntule vrãjmaºmiasma-nveninatã ºi mustul ucigaºce-l pui în tot ce-i putred, urît ºi-otrãvitor? - din inima ºerpeascã de frate vînzãtor!

... O, sfînt pãmînt al Tihnei, fii binecuvîntatsporeascã-þi Domnul pîinea ºi vinul cel curat; dar sterp sã fii tu veºnic, pãmîntule vrãjmaºnici ºarpele, nici Iuda sã n-aibã-n veci urmaº!

126 - Purtãtoarele Luminii

Purtãtoarele Luminii sfinte ºi curate, rãbdãtoarele poverii pentru toþi purtate, rare suflete de jertfã ºi de rugãciune, - cît vã datorãm noi vouã, cine poate spune!

Mame ºi surori de lacrimi ºi de privegherepãstrãtoarele Comorii Tainei în tãcere, ochi în care totdeauna bunãtatea-i nouã, - cîtã roadã-ºi datoreazã Sfînta Muncã, vouã!

Inimi mari, senine gînduri, minþi pãtrunzãtoare, luminos v-a fost întruna Adevãrul soarescut ºi-ncurajare sfîntã frunþii-nsîngerate- cîte-ascunse binefaceri vouã-s datorate!

Miluita voastrã mînã, inima duioasã, grija voastrã iubitoare, calda voastrã casã, toate-s partea fãrã care n-ar mai fi cîntarea, - ce-ar fi fãrã voi pustiul, calea ºi lucrarea?

Purtãtoarele Comorii sfinte ºi curate, mame ºi surori ºi fiice binecuvîntate, Domnul ne va da-mpreunã slava totdeauna- ce-ar fi fãrã voi rãsplata, raiul ºi cununa?


127 - Nicicînd nu se va stinge

Nicicînd nu se va stinge Lumina lui Hristos, mereu sînt numai alþii acei ce vin s-o poarte, - cînd unii-s laºi, vin alþii s-o poarte mai frumosbiruitori purtînd-o spre Þintã mai departe.

Nicicînd n-o sã-ncline Stindardul lui Hristos, mereu sînt numai alþii vitejii ce-l ridicã- cînd unii cad, vin alþii sã-l poarte mai voiosprin lupte mai statornici, prin vînt mai fãrã fricã.

Nicicînd n-o s-amuþeascã Cuvîntul lui Hristos, cînd unii-L tac, vin alþii sã-L strige ºi mai tare, - n-apare Adevãrul nicicînd mai luminosca-n vremea cînd grãieºte din beznã ºi-ncercare.

Nicicînd nu se va pierde Iubirea lui Hristoscãldura ei va creºte din veac în veac mai mare, - cînd unii-o sting, vin alþii s-o ardã mai duioscrescînd-o mai frumoasã prin ruguri ºi altare.

Nicicînd nu va fi-nfrîntã Oºtirea lui Hristos, cînd unii fug, El pe-alþii mai hotãrîþi îi scoalã, - cãci El va fi-Mpãratul pe veci Victoriosºi-a Lui va fi, mãreaþã, Victoria Finalã!

128 - Grãbiþi-vã sã creºteþi!

Grãbiþi-vã sã creºteþi viteji ostaºi de mîinemai repede s-ajungeþi la sabie ºi scutcãci lupta-i grea iar golul mereu mai trist rãmînecînd cade sau trãdeazã alt nume cunoscut.

Grãbiþi-vã sã creºteþi, Credinþa vã aºteaptãsã zguduiþi din moarte orbite conºtiinþi, sã dezgropaþi eroic strãbuna cale dreaptãs-aprindeþi iarãºi torþa purtatã de pãrinþi.

Grãbiþi-vã sã creºteþi cãci flacãra strãbunãîngheaþã lîng-altarul strãpuns ºi profanat, legaþi cu Viitorul Trecutul - ºi-mpreunãacoperiþi Prezentul netrebnic ºi-apostat.


Grãbiþi-vã sã creºteþi, sã ridicaþi soliaºi sabia ºi scutul ce-au fost pierdute laº, de cei ajunºi nevrednici în slujba ºi-n orbiavrãjmaºului Luminii viclean ºi ucigaº.

Grãbiþi-vã sã creºteþi cu mintea sãnãtoasãcu inima curatã ºi braþ nebiruit, sã duceþi voi Lucrarea unitã ºi frumoasãcum noi n-am fost în stare, - spre Þelul strãlucit!

129 - Vã chem

Vã chem cu mîini întinse prin gratii, ca prin soare- ºi inima trimisã din depãrtãri v-aduceca zorile-Aurorii pe Serile Polareca zîmbetul Genezei pe Faþa de pe Cruce!

... Sub crucea mea nu-i nimeni... surorile ºi mamaplîng, neºtiind, departe de locul pãtimiriiîntunecat, aproape e numai Akeldamaºi albul sol prieten cu luntrea despãrþirii!

O, reveniþi spre ochii închiºi, fiinþe scumpeºi-mi însoþiþi plecarea c-o albã fîlfîire, cu fruntea luminoasã sã intru-n beznã cum penãlþimi zîmbeºte, seara, apusa strãlucire.

130 - Viitoare valuri

Viitoare valuri vor porni curînd, locul celor stinse mai frumos luînd, frontul celor care moartea i-a învinsalþii o sã-l umple larg ºi necuprins.

Viitoare ramuri vor ieºi cu-avîntsã-ntregeascã locul celor ce s-au frînt, trunchiul e puternic, mustul e curatalte crengi vor umple golul azi uscat!

Viitoare lanuri vor luci curînd, cu belºug de grîne cîmpul gol umplînd, - Dumnezeu nu pierde dacã-L veþi lãsaare El o mie locul sã vi-l ia.


131 - Nu-i mai neagrã noapte

Nu-i mai neagrã noapte-n lumenici abis mai fiorosdecît inima din carea fost alungat Hristos.

Nu-i mai fãrã rost viaþã, trai mai fãrã de folos, moarte mai fãrã nãdejde, decît cea fãrã Hristos.

Nu-i blestem atît de crîncen, iad atît de-ntunecos, chin mai greu ca-n conºtiinþalepãdatã de Hristos!

O, nefericite suflet, nu mai sta necredincios! - pînã încã mai poþi plîngenu te rupe de Hristos!

132 - Nainte de a fi ce sîntem

Nainte de a fi ce sîntemeram aceea ce vom fi, cãci moartea nu-i o nimicireci-i noaptea cãtre-o altã zi.

Cînd trupul ni se va re-ntoarceîn lutul unde-ntîi era, nu dispãrem, - sub altã formão nouã viaþã vom urma!

Nu-i nimicirea moartea noastrã, nici veºnic nu vom fi-ngropaþi, - ci semãnaþi spre-o altã lumeîn care vom intra-nviaþi.

Trãiþi frumos urmînd credinþeicãci nu sfîrºim nimic acum, mormîntul nu-i o nimicireci-un scurt popas, pe-un veºnic drum.


133 - Mergi fiul meu în pace

Mergi, fiul meu în pace, dar pe caledreptar sã-þi iei cuvîntul ce þi-l spun, sã-þi faci din el merindea vieþii tale. ªi prietenul tãu bun!

- Nu-i rai atunci cînd ai noroc în viaþã, nu-i iad atunci cînd eºti nenorocit, nu totdeauna lacrimi s-ai pe faþãnici totdeauna zîmbet fericit.

Adeseori e rãu cã-þi merge bineºi-arareori nu-i bine cã þi-e rãu, dar nu cîrti: sînt mulþi mai triºti ca tineiar mai voioºi puþini în jurul tãu.

Fii prieten bun la cît mai mulþi se poate, dar prieteni buni cît mai puþini sã-þi faci, lui Dumnezeu tu spune-I-le toatedar oamenilor toate sã le taci.

Datori sã-i faci pe toþi faþã de tinedar tu dator sã nu fii nimãnui, de taina lui, ascultã-l pe oricinedar taina ta la nimeni sã nu-þi spui.

Nu-þi dezlega viaþa de iubire, dar inima sã nu þi-o legi de-un loc; norocu-n lume-i fãrã fericireiar fericirea-i fãrã de noroc...

- Mergi fiul meu în pace, dar pe calede vei pãzi cu grijã sfatul meuoricîte-ar fi primejdiile talete va scãpa din toate Dumnezeu!


134 - O, azi...

O, azi în clipa împliniriiatîtor ani de rugãciuni, cînd toþi privim uimiþi ivireanemaicrezutelor minuni, cînd se ridicã stãvilarulde peste noaptea ca de-Apoi, cînd umbrele se-ntorc spre soare, - voi nu puteþi ieºi cu noi!

Al vostru chip topit e-n iarbãºi-ai voºtri ochi închiºi cu lutîn marea-ntindere-a Tristeþiifiinþa vi s-a desfãcutiar cheia grea a amintiriiv-a-nchis în slavã ºi-n noroi, voi cei ce-aþi mers naintea noastrã- azi nu puteþi ieºi cu noi!

135 - Ce-ai semãnat

Ce-ai semãnat cu lacrimiai sã culegi cîntînd, oricît de lung e drumulel va sfîrºi curînd!

- Nu plînge dupã aniice trec ºi nu mai vin, fii rãbdãtor în chinuri, nu-i cerul tot senin.

Alege din durereadîncul ei folos, tãrie-þi dã privirearãbdãrii lui Hristos.

Nu pierde niciodatãun bine semãnat, cînd mai în lipsã fi-veiîþi vei primi ce-ai dat.


Nu pierde Adevãrulmãrturisit ºi Viu, el nu e niciodatãzadarnic ºi tîrziu.

Nici plînsul rugãciuniinici micul milei dar, nici jertfa dusã-n tainã, nimic nu-i în zadar.

Cãci orice bob rodeºteºi-n tot ce vine-i rînd, - ce-ai semãnat cu lacrimiai sã culegi cîntînd!

136 - Începutul ºi Sfîrºitul

Începutul ºi Sfîrºitulce departe-s uneori! - cît de tristã-i cîteodatãseara unor veseli zori!

Ce urît se-ncheie aniideseori porniþi frumoºi, ce ajung la bãtrîneþemii de tineri credincioºi!

Cîþi copii ce-n rugãciuneºi în lacrimi au crescutau ajuns de parcã mamãniciodatã n-ar fi-avut!

Cîte cîntece voioaseau un dureros sfîrºit, - dar ºi cîte zile negreau apusul strãlucit!

Cîte prietenii ºi drumuriºi-nsoþiri pornesc plãcut, iar la urmã-ar fi fost binenici sã nu se fi ºtiut.


Cîþi din cei cu case sfinteau murit necredincioºi! - cine-ar ºti ce pot fi mîinecei azi tineri ºi voioºi!

Bune-s zilele frumoasecînd frumoase ºi apun, bunã-a fost atunci viaþacînd sfîrºitul ei e bun...

137 - Preasfîntã Nãscãtoare

Preasfîntã Nãscãtoare de Dumnezeu, Fecioarãte bucurã tu ceea ce plinã eºti de dar, Marie Sfîntã, Domnul cu tine este, iatãtu binecuvîntatã între femei cu har.

Marie Sfînta Maica lui Dumnezeu - Hristoste roagã pentru mine cel slab ºi pãcãtossã capãt mîntuirea la Fiul tãu Divinacum ºi-n ceasul morþii ºi-n veci de veci, amin.

E binecuvîntatã a Sînului tãu Roadãcãci tu-ai nãscut pe Domnul Isus Hristos Cel Sfîntal sufletelor noastre, ºi-al celor ce-au sã creadãcinstindu-te pe tine din suflet pe pãmînt!


138 - Cîntãrile Învierii

Partea 1 - Gheþimani

În zi ca asta Te rugaicu fruntea-nsîngeratãîn Gheþimani cînd ispãºeaiosînda lumii toatã.

Cãzuþi, toþi fiii lui Adameram sortiþi pierzãrii, departe, în pãcat zãceamde Faþa Îndurãrii.

Dar Tu Puternic DumnezeuTe-ai dat Rãscumpãrareºi-n locul nostru-ai dus din greupovara salvatoare.

Ai vrut ca Jertfã pe altarpe Tine a Te-aducepãcatul lumii mult ºi-amarsã-l ispãºeºti pe Cruce.

... Stã Maica undeva plîngînddurerea profeþitãîºi simte pieptul sîngerîndsub sabia-ascuþitã.

Dorm ucenicii apãsaþicu suflete-ntristateºi vin vrãjmaºii îndrumaþide-o viperã de frate.

- Cu firea omeneascã-ai dusa firii noastre vinãMãrire Þie-n veci Isusde Jertfa Ta deplinã.

Partea 2 - Judecata

Într-o zi ca asta Doamne erai prinsºi legat cu funii, Te lãsai împins, dus la Judecatã Te lãsai bãtutsãrutat de gura care Te-a vîndut.


ªi vîndut de gura ce Te-a sãrutatTe lãsai în vinã, Cel Nevinovat, Miel supus de Jertfã Singur Te-aduceaica sã se-mplineascã profeþitul grai.

N-ai rãspuns acelui ce Te-nvinuia, sufereai ocara celui ce lovea, suportai ruºinea celui ce-a scuipat- era ceasul care trebuia rãbdat.

Cît ai dus, o nimeni nu va ºtii nicicînd, pentru toate Þie ne-nchinãm cîntînd: slavã mult rãbdãrii Tale Scump Isus, spre iertarea noastrã Jertfã Te-ai adus!

Partea 3 - Rãstignirea

Într-o zi ca asta Doamnedrumul Golgotei suiaiCrucea-ntregii lumi pe sufletºi pe umeri o purtai.

Jertfa Ispãºirii mutãai primit sã fii fãcut, nimeni n-a vorbit ca Tinenici ca Tine n-a tãcut.

Sfintele femei, cu lacrimiTe-nsoþeau nemîngîiat, Tu plîngeai Ierusalimulmult rãbdatul pom uscat.

Faþa Ta ºtergînd-O una, peste vãlul ei de inÞi-ai lãsat pe totdeaunaurma Chipului Divin.

Cirineanu-Þi duse Cruceaultim ajutor duios, - sus, întins pe Cruce sîngerisub ciocanul nemilos.

Spre vrãjmaºii Tãi, spre Mama, spre tîlharul pocãitºi spre ucenicul unic- cu ce dragoste-ai privit!


Cu oþet în loc de apãlumea Te-adãpa amar, - omul moare, Dumnezeulbiruieºte plin de har.

Slavã îndelungii Talesuferinþe ºi rãbdãri, Dumnezeul nostru, JertfaVeºnicei Rãscumpãrãri.

Partea 4 - Învierea

Cîntãri de biruinþã în lume-au rãsunatBiruitorul Morþii, Hristos a Înviat.

Cîntaþi popoare-a lumii cãci Cel ce v-a iertatplãtindu-vã pãcatul, Hristos a Înviat.

Cîntaþi pãmînt ºi ceruri cãci Cel ce v-a creatBiruitor Se nalþã, Hristos a Înviat.

Cîntaþi ºi voi adîncuri ce El v-a dezlegatpe veci Biruitorul, Hristos a Înviat.

Cîntaþi pentru-al Mãririi Puternic Împãrat, Cel Viu învie astãzi, Hristos a Înviat.

Cîntaþi puteri ºi veacuri pe Cel Adevãratîn veci Nemuritorul, Hristos a Înviat.

Partea 5 - Arãtãrile

Te-ai arãtat, Slãvitã Înviere, iubirii-ndurerate la mormînt, ºi-ntîia fericita mîngîierevestit-a lumii-ntîiul crezãmînt.

Te-ai arãtat, Duioasã Însoþire, înspre Emaus, frumoasei prieteniidînd binecuvîntata-mpãrtãºirestatorniciei, adînci credincioºii.

Te-ai arãtat, prin uºile-ncuiate, primejduiþilor ascunºi urmaºi - s-aduci pe veci credinþei încercatedepline-ncredinþãri cã n-ai s-o laºi.


Te-ai arãtat credinþei clãtinatedovada pipãitei bucurii, -încredinþarea veacurilor toateºi vinã neprimitei mãrturii.

Te-ai arãtat la mare, alinarearegretului trecutei slãbiciuni, - lãsînd credinþei mari numai cãrareacurajului trãitelor minuni.

Te-ai arãtat mulþimii fericitetransfigurînd cinci sute de priviri, dovada Învierii preaslãvite- crezînd, strigãm ºi noi adeveriri!

Partea 6 - Înãlþarea

De lîngã Locul MîngîieriiTe-ai înãlþat spre zãri cereºtidesãvîrºit se împlinisetot ce veniseºi sã-mplineºti.

În urmã-Þi rãmîneau trimiºiiîncredinþaþi de tot ce-ai spus, sã-Þi meargã martorii-nvieriidin Rãsãrit pînã-n Apus.

Priveau îndureraþi Plecareadar fericiþi Nãdejdea lor, nemîngîiaþi de-aceastã clipãdar rãsplãtiþi de Viitor.

Le rãmãsese Adevãrul, mai aºteptau Puterea Sa, - ºi-apoi mergînd schimba-vor lumeaprin jertfa lor ºi Jertfa Ta.

Privind Nãlþarea Ta Isuseºi harul Tãu fãgãduit, avînd Credinþã ºi Nãdejdeºi Dragoste, - au biruit.

Privim ºi noi a Ta Nãlþareºi credem în Venirea TaBiserica întreagã-n luptãa suferit ºi-a-nvins prin Ea.


Partea 7 - Reîntoarcerea

- Credem cu tãrie Doamne-al Tãu Cuvînt: - credem cã vrãjmaºul Tãu va fi înfrînt.

- Credem cã devreme iarãºi ai sã vii- credem tot ce-ai spus Tu, sfintei profeþii.

- Credem cã toþi morþii iar vor învia, - credem cã Tu lumea o vei judeca.

- Credem rãsplãtirea celor buni ai Tãi- credem pedepsirea datã celor rãi.

- Credem adevãrul dreptei Judecãþi- credem Viitorul care nu-l arãþi.

- Credem în lumina care va veni- credem c-a Ta slavã peste tot va fi.

- Credem cu rãbdare ºi ne vom ruga- credem Învierii pîn-o vom vedea.

Slavã Preamãritei Tale Reveniricãtre ea ne þinem trezele priviri!


139 - Ochii tãi...

Ochii tãi, ochii tãi doritorice privesc la pãcat surîzîndvinovaþi, desfrînaþi ºi uºori- ce amar vor plãti în curînd!

Ochii tãi, ochii tãi nesãtuice-ar dori, ar cãuta ºi-ar poftitot mai mult sã cuprinzi ºi s-adui- ce curînd cu amar vor plãti.

Ochii tãi, ochii tãi încruntaþice se-ntorc de la Cer, de la harîngroziþi, chinuiþi ºi-nºelaþi, - ce curînd vor plãti cu amar...

+

Ochii tãi ce privesc la Hristosrugãtori, credincioºi ºi curaþipentru tot ce-au rãbdat dureros- ce curînd vor zîmbi mîngîiaþi!

Ochii tãi ce-au vegheat ºi au plînssemãnînd ºi-ngrijind ºi-aºteptînd, pentru tot ce-au lãsat ºi ce-au strîns- ce-alinaþi vor zîmbi în curînd!

+

Nu privi, nu dori, nu gusta, din pãcat însoþind pe cei rãi- cãci amar vor plãti, nu uitaochii tãi, ochii tãi, ochii tãi.

Ne-ncetat sã urmezi, sã priveºtifericit pe Hristos cu ai Sãi- cãci vor fi-n bucurii îngereºtiochii tãi, ochii tãi, ochii tãi.


140 - Nu eºti învins!

Nu eºti învins cît timp credinþanu þi-ai schimbat ºi nu þi-ai stins; - credinþa iarãºi te ridicãpoþi fi cãzut, dar nu învins!

Nu eºti înfrînt cît ai nãdejdeºi þelul ei îþi este sfînt: - nãdejdea iarãºi te-ntãreºtepoþi fi trîntit, dar nu înfrînt!

Nu eºti zdrobit cît ai iubireacuratã ºi de neclintit: - iubirea iarãºi te înalþãpoþi fi cãlcat, dar nu zdrobit!

Nu eºti departe pînã duhulºi rugãciunea nu þi-s reci, - prin ele eºti mereu aproapedar fãrã ele dus pe veci.

Nu rãtãceºti cît timp þii gîndulºi inima la ce-ai primit: - cînd inima þi-e-n altã partechiar stînd cu-ai tãi eºti rãtãcit!

Nu mori cînd inima-nceteazã- ci cînd de cer ai ochii rupþi, cînd nu mai arzi ºi nu mai sîngeri, cînd nu mai plîngi ºi nu mai lupþi!

Biruitori, eroi ºi vrednicisînt numai cei ce neclintitduc legãmîntul pîn-la jertfãºi luptã pînã la sfîrºit!


141 - Taina Crucii

Verticalã ce coboarã ºi întors, uneºte Sus, ºi Orizontalã care-ncercui Rãsãrit ºi-Apus, Linie de coborîre de la Slavã la Noroi, trãsãturã de unire largã dintre noi ºi noi, coborîre luminoasã de la Cer pîn-la Atomlegãtura-mbrãþiºãrii dulce dintre om ºi om, punte de eterne-abisuri ocolind desãvîrºiteste Linia ºi Cercul, ºi Sfîrºit ºi Nesfîrºit. Este Unu ºi Mulþimea, este Clipã ºi EternSabie Cereascã-ntinsã din Nãlþime spre InfernTainã ºi Simbol ºi Jertfã, Stîncã de nebãnuitSemn de teamã ºi putere, Steag pe veci nebiruitCheie pentru cele patru margini ale lumii-nchiziBraþul Milei ºi Dreptãþii care mîntui sau uciziViu Izvor al mîntuirii pentru vii ºi pentru morþi- Cruce, slava cui te poartã, slavã Celui care-L porþi.

Sus = Înþelepciunea

Nordul, Punctul unic înalt ºi neclintittoate cãtre dînsul merg necontenitdupã el se-ndreaptã toate cîte sîntInfinitul Nordic: Locul cel Preasfînt.

Nemiºcatul Nordic: Adevãrul dreptMuntele ªtiinþei Celui Prea-nþeleptMarea strãlucirii Celui Peste Tottoate-arzînd din Unul Veºnic Savaot.

El e Adevãrul tuturor ce sîntconþinute-n orice Faptã ºi CuvîntEl Înþelepciunea care a creatºi conduce totul drept ºi minunat.

El, Lumina care strãlucind pe zãriumple-a lumii cele patru depãrtãri- Slavã Þie Celui care le conduciºi le-atragi pe toate, Capul Sfintei Cruci.


Jos = Puterea

Sudul, Sfînta Temeliecare þine lumea-ntreagãtot ce moare sau învieEl le leagã sau dezleagã.

El e Soare, El e Gheaþã, El Amurgul ºi-AuroraEl Izvorul de ViaþãEl Sfîrºitul tuturora.

El e Floarea, El RodireaEl Puterea, El MiºcareaEl þinînd Nemãrginireapoartã tuturor cãrarea.

Slavã, Cel Puternic Þiecare-nvii ºi care-usuciSud, - Eternã TemelieBiruinþã-a Sfintei Cruci.

Dreapta = Dreptatea

Vestul, Veºnica Dreptatene-ncetat echilibrîndºi veghindu-le pe toatecu rãsplatã, rînd pe rînd.

Cu loviri sau rãsplãtiresuferinþi sau mulþumiri, El supune-ntreaga Firedreptei Sale-orînduiri.

De la El e rãsplãtireabinelui ascuns fãcutde la El descoperirearãului necunoscut.

- Slavã Þie care-n toatedrepte hotãrîri aduciºi-ai pus legi nestrãmutateVest - Dreptatea Sfintei Cruci.


Stînga = IubireaEstul - Dragostea Eternã din HristosBunãtatea Celui Veºnic CredinciosÎndurarea Celui Veºnic ÎnduratInima ce arde tot ce-a fost creat.

Dragostea ce iartã, rãul, pedepsind, Milã care-ndreaptã, inima rãnind, Har ce-ascultã zilnic mii de rugãciuniTainã care-aºteaptã dupã rãi ºi buni.

Dãrnicie care-mparte ne-ncetatDuioºie care cheamã-ndelungatBucurie dulce pentru duh ºi gîndpacea ºi odihna totul cuprinzînd...

Fericire sfîntã, braþ ocrotitormîngîiere caldã, braþ alinãtorce luminã, pace ºi iertare-aduci - slavã celor patru Taine-a Sfintei Cruci.

142 - Ce dulci sînt douã vorbe

Ce dulci sînt douã vorbe-n lumeaceste douã: merg acasã - cu ce luminã-þi umplu ochiiºi ce fior în piept îþi lasã!

Ce miere îþi aduc pe buzeºi umezire pe pleoape, cînd spui aceste douã vorbecu harul cît în ele-ncape.

... Ce dureroase sînt, - ºtiu numaiacei înstrãinaþi departeºi-a cãror inimã zdrobitãn-o sã le spunã pîn-la moarte.

Ce fericite sînt, - ºtiu numaiacei a cãror lanþ se rupeºi pot zbura cîntînd cu lacrimispre-aceste douã vorbe scumpe.

Ce scumpe sînt, vom ºti noi numaicînd uºuraþi de tot ce-apasãdin cea mai lungã despãrþirepe veci ne vom întoarce-Acasã!...


143 - Au trecut ca norii anii

Au trecut ca norii aniivremea i-a mînat spre munþi, peste tîmple cern castaniifloarea perilor cãrunþi.

Tot mai mult rãmîne-n urmãºi nainte mai puþin, prin a lumii nouã turmãeºti strãin, tot mai strãin...

Cei porniþi cu tine-odatãpe-al vieþii drum, s-au dus, tu cu zarea-nsinguratãlîncezeºti dup-un apus...

- Tot nu vezi nimicniciacelor dupã care-alergi? tot nu crezi în veºnicialocului spre unde mergi?

- Dacã este dupã moarteviaþã-n care n-ai crezutce vei face-n veci departeºi pe veci de veci pierdut?

144 - Suflete ce cauþi

Suflete ce cauþi pe Domnulºi doreºti iertarea, multe cãi par bune, însãuna e cãrarea! - spre lumina mîntuiriiuna-i doar cãrarea.

Nu sta-n vorbã cu strãinulnu-l primi cînd vine, nu te-abate niciodatãspre-nsoþiri strãine, cãci te pierzi pe totdeaunacu-nsoþiri strãine.


Nu-þi pleca urechea ºoapteigurii rãtãcite, fugi de sãvîrºirea fapteirele ºi oprite, rãtãcirea-i rodul fapteirele ºi oprite!

Leagã-l pe strãin ºi lasãneagra lui cãrare, stai cu dragostea acasãneclintit ºi tare, în întîia ta credinþãneclintit ºi tare!

145 - În Gheþimani

În Gheþimani cînd vei cãdeacu fruntea-nsîngeratã, cînd numai singur vei purtapoveri ca niciodatã.

Cînd nimenea din cei iubiþinu-þi vor putea fi-aproape, cînd rãii vor veni-ndîrjiþica mãri cu negre ape.

Cînd umbra aºteptatei Crucimai cruntã-þi va apare, calvarul trebuie sã-l ducinemaicrezut de mare.

- Spre Þelul cãrui eºti jertfitte nalþã ºi supune: rugîndu-te, - nebiruitta nalþi din rugãciune.


146 - Fii binecuvîntatã ziua

Fii binecuvîntatã ziuadin care Tatãl Înduratm-a-mbrãþiºat pe totdeaunapierdutul fiu pe veci aflat.

Fii binecuvîntatã ziuadin care m-am întors, aflîndºi haina nouã ºi ospãþuldin Casa Tatãlui Preablînd.

Fii binecuvîntatã ziuadin care cãtre cer întind, prin lacrimi, braþele credinþeicu care ºtiu c-am sã-l cuprind.

Fii binecuvîntatã ziua, ce mã îndemni s-alerg mereuºi sã mã lupt s-ajung cununace mi-o pãstreazã Domnul meu.

147 - Tu nu-þi dai încã seama

Tu nu-þi dai încã seama cã toate-au un sfîrºitci crezi cã-n veci vor þine aceste cãi uºoareºi clipele de cîntec ºi drumul fericitºi dulcea primãvarã cu zarea zîmbitoare.

Tu nu-þi dai încã seama cã-n cupa care-o beiplãcerea-i otrãvitã ºi unda-i blestematã, cã tot ce strîngi din lume, tot ce culegi ºi ieicu lacomã plãcere, - cumplit va arde-odatã.

Tu nu-þi dai încã seama cît pierzi dispreþuindîndemnul conºtiinþei ce-nspre Hristos te cheamãde undeva din taina ce-a mai rãmas veghindsã-ntorci de la pãcatul ce sufletu-þi destramã!


Tu nu-þi dai încã seama, - dar tot ce pierzi acumºi-mprãºtii cu risipã sînt zilele-þi puþine, sînt anii mîntuirii ce þi-i prefaci în scrum, sînt singura-þi comoarã- ºi tu þi-o faci ruine...

Tu nu-þi dai încã seama, dar va veni o zicînd vei vedea cu groazã netrebnica-þi pierzare, cînd tot ce vezi pe lume ai da sã poþi primio singurã nãdejde de-a vieþii viitoare!

148 - Cît e din pãmînt

Cît e din pãmînt în tinedragoste, - ºi cît din cer, cã te simt la fel în minecînd de jar ºi cînd de fier!

Calea þi-e aºa umblatãde atîtea vremi ºi ori, dar mereu ca-ntîiaºi datãsînt fierbinþii tãi fiori...

Nu-þi arunc napoi povaþacare n-o-nþeleg acum, ºtiu cã vine dimineaþacînd îmi va lipsi pe drum.

Cu respect ºi cu tãcerepreþuiesc al tãu sfînt crezchiar cînd nu gãsesc puterenici sã-l las, nici sã-l urmez.

Cãci tu dragoste-ai în tinetaina din pãmînt ºi cer, ce înalt ºi-adînc mã þinecînd de jar ºi cînd de fier.


149 - Tot mai puþini sîntem

Tot mai puþini sîntem sub ceruriºi tot mai mulþi sînt sub pãmînttot mai puþini rãmaºi statorniciºi tot mai mulþi fãrã cuvînt.

Tot mai puþini sîntem sub frunzãºi tot mai mulþi sub iarbã cresc, tot mai puþini cîþi se ridicãºi tot mai mulþi se prãbuºesc.

Mereu mai mulþi Îþi lasã caleaºi mai puþini sînt cei ce-o þin, tot mai grãbiþi sînt cei ce pleacãtot mai înceþi sînt cei ce vin.

Mereu mai mulþi se rup de Tineºi mai puþini Te mai iubesc, mereu mai tari Îþi sînt vrãjmaºiimereu mai slabi cei ce-Þi slujesc...

- ªi totuºi Doamne, noi vom credecã biruinþa va fi-a Ta! chiar lumea-ntreagã creadã altfelnoi vom muri crezînd aºa!

150 - Spre ce-þi þinteºte gîndul?

Spre ce-þi þinteºte gîndul ºi ochii tãi avaricînd sufletul fãþarnic þi-ascunzi sub vorbe mariºi-n zîmbet larg þi-nvãlui obrazul prefãcutcu buzele de iudã întinse spre sãrut?

Spre ce-þi þinteºte gîndul ºi duhul tãu atuncicînd pari cinstit în spusa curatelor porunci, cînd vrei s-araþi oricãrui cã n-ai în gînd dorinþiºi pofte vinovate, strãine celor sfinþi?

Spre ce-þi þinteºte gîndul din tine blestematcînd prefãcut te-apropii de cel nevinovatºi-ntinzi în cale-i curse, sã-þi cadã ºi sã-l prinziîn schimbul poftei tale viaþa lui s-o vinzi?


Spre ce-þi þinteºte gîndul nemernicului trai? - Spre plata-ngrozitoare la capãt ce-o s-o ai, spre asta nu-þi þinteºte acuma nici un gînd? -O, teme-te cãci toate le vei plãti curînd!

151 - La ceasul pocãinþei

La ceasul pocãinþei mã cercetez în totadîncul vieþii mele, ºi fãrã pãrtiniresã-mi aflu orice vinã, orice pãcat sã-l scotsã-l osîndesc, sã-l leapãd, sã-mi aflu liniºtire.

... N-am otrãvit pe nimeni, dar buzele-mi de jarºi ochii de dorinþe, n-au biruit ispite... n-am omorît pe nimeni, n-am ars pe nimeni, darprea des ºi cu plãcere am mers pe cãi oprite.

Prea m-am temut de ochii tîlhari ºi prefãcuþilumina cea din mine nu le-a învins trufia, ºi n-am luat în seamã duºmanii cei tãcuþinici vulpile mãrunte ce-mi nimicirã via!

Prea multã nepãsare am dat la cele mici, prea multã grijã celor ce le-am crezut de frunteºi-azi vãd cã nu-i nimica de lepãdat ºi nicinu sînt pe lumea asta pãcate prea mãrunte.

Nu-n orice timp blîndeþea smeritã m-a-nsoþit, iertarea ºi tãcerea n-au fost mereu senine, adeseori în noapte nu m-am sculat grãbitsã chem din drum strãinul sã-l ospãtez la mine.

A stat atîta vreme pe uºa mea zãvorºi n-am spãlat picioare spre Domnul prãfuite, n-am dat cu bucurie oricînd la cerºetorprea slobozi mi-au fost cîinii prin curþile-ngrãdite.

... La ceasul Pocãinþei mã cercetez în totºi-mi cer zdrobit iertare plecînd smerita frunte, cãci toate sînt pãcate de moarte cîte-mi scotiar cel mai greu e-acela cã le-am crezut mãrunte.


152 - Napoia mea satano!

Napoia mea satano, departe de la minevoi umbre-ntunecate de vicleºug ºi urã, nici revederea voastrã sã nu mã înveninenici numele sã-mi vinã în minte sau în gurã.

Doresc de-acum sã seamãn în urma mea sã creascãatîta bunãtate ºi cînt ºi rugãciuneca haruri sã v-alunge, lumini sã vã orbeascãsã mergeþi în pustiuri, în gol ºi-n uscãciune.

Dar vai, cît încã-n lume umblarea mi-e pînditãveþi fi mereu tortura ispitei pentru mine, c-acestea-i ceasul vostru ºi bezna mea cumplitãîn care-aveþi putere spre tot ce nu e bine.

Sã ºtiþi însã cã vine adînca depãrtarea tot ce-i întuneric de tot ce e luminãºi-atunci ne va desparte o veºnicã uitaregheena vã va-nghite eternã ºi deplinã!

153 - De unde mi-aþi ieºit?

De unde mi-aþi ieºit voi umbreînmormîntate de demult, din ce-adîncimi ale fiinþeiºi-ale-amintirilor v-aþi zmult?

S-a scurs deasupra voastrã vremeapunînd întruna strat cu stratpe voi nãmolul greu ºi negrusub care-adînc v-aþi îngropat.

Prin uºa viselor deschisãmai nãvãliþi din cînd în cînd, ca niºte hoþi scãpaþi din lanþurilumina inimii-ntristînd...

- Întoarceþi înapoiîn marea uitãrii-n care v-am închisºi nu-mi mai reveniþi vreodatãnici pe cãrãrile din vis.


Eu am aprins lãcaºul vostruiar spuza lui am dat-o-n vîntn-aveþi la ce sã mai întoarceþiazi casa mea-i un templu sfînt!

154 - Caut sã-mi refac

Caut sã-mi refac din cioburi, prin Timp împrãºtiate, imaginea întreagã a luptei ce-a trecut- dar cea mai albã partepierdute-s ºi uitatele-am îngropat în noapte, în loc necunoscut.

Adunã-mi-le Doamnefãrîme cu fãrîmeºi-n Cartea Vieþii Tale încheagã-le curatca pînã-n veºnicienimic sã nu-mi dãrîmetot ce cu-atîtea jertfe ºi lupte-am apãrat.

155 - Rugãciune amarã

Doamne, nu-l rãbda pe-acel ce umblã sã omoarescapã-i pe nevinovaþii care-i cad în ghearecînd ucid cu glonþ ori pîrã, cu cuþit sau panãrupe mîinile vrãjmaºe, negre de satanã.

Nu-l rãbda pe-acel ce-ºi vinde sufletul de fratescapã-l pe cel bun din cursa gurii blestematecînd pe bani sau fricã vinde, unul, sau o sutã, rupe Doamne limba care vinde cînd sãrutã.

Nu rãbda tîlharul care furã ºi aprindescapã casa cãtre care mîna lui se-ntinde, ori cã furã snopi, ori suflet, arde vieþi, ori caserupe gheara blestematã, nu-i lãsa foloase!


Nimiceºte lanþ ºi cursã, sfarmã jug ºi cheienicãierea om sub soare rob sã nu mai steiecã sub ce cuvînt s-ar pune astea-s veºnic relerupe Doamne Forþa care pune lumea-n ele.

Adã ziua sã nu fie nici caini nici iudenici cu sînge nici cu lacrimi lumea s-o mai udenici tiranii, nici tîlharii pacea s-o-nspãimîntepeste groapa tuturora dragostea sã cînte.

Cãci de-atunci nainte pacea, florile ºi cîntular îmbrãþiºa cu zîmbet fericit pãmîntuliar lumina Fericirii din Eden visatãar cuprinde lumea-ntreagã pentru-ntîiaºi datã.

156 - Nu-þi spune mai mult

Nu-þi spune mai mult rãul vieþiici binele mai mult sã-þi spui, nu umbra mai presus de soareci soarele mai sus sã-l pui!

N-alege-amarul din durereci dulcele din ea s-alegiºi nu ce nu-nþelegi culegeci strînge ceea ce-nþelegi!

Nu te uita cînd dai din ce eci cît rãmîne din ce-ai datnu ce-ai lãsat sã vezi în urmãci cîte, încã, n-ai lãsat!

Nu cîte le-ai fãcut nainteci cîte n-ai fãcut napoi, - nu cît am dat noi pentru Domnulci cît a dat El pentru noi!


157 - Deºi m-au înºelat

Deºi m-au înºelat atîþia, eu tot nu vreau sã spun nicicîndcã nu mã mai încred în oameniºi cã mã rup de toþi, la rînd.

C-atît de mulþi mi-au fost prietenimai scumpi ca aurul curatºi-atît de mulþi prin tina lumiimai albi ca neaua s-au pãstrat.

ªi-atît de mulþi din ei, cuvîntulºi l-au þinut cu orice preþ, pãstrîndu-ºi calea ºi credinþacu jertfa propriei vieþi.

- De-aceea nu mã rup de oamenifiindcã mulþi au fost miºeicãci încã Dumnezeu mai areatîþia îngeri printre ei.

158 - Eu nu mã tem de moarte- prin apele

Prin apele nãlþimii vãd vulturii de pradãrotindu-se cu urã deasupra mea ºi azi, aºteaptã numai clipa prielnicã sã cadãsã-mi sfîºie fiinþa, s-o-mprãºtie prin brazi.

Eu nu mã tem de moarte, dar chiar de m-ar ucide, comoara care-o apãr n-o pot rãpi nicicîndcãci drumul cãtre dînsa un sol de foc l-nchideputerea care-o þine o apãrã tãcînd.

Eu nu mã tem de moarte cãci cîntecele meleºi lupta mea ºi jertfa nãlþate lui Hristos, mã vor schimba în rîuri, în lanuri ºi în stele- ºi nimenea nu poate trãi fãrã Frumos.


Tot ce-am nãlþat din suflet în veac nu se va frînge, tot ce-am aprins în alþii va arde-n veci curat, tot ce-am udat cu lacrimi ºi-am altoit cu sînge, cu cît e mai furtunã, rodi-va mai bogat.

Cît de tîrziu, odatã, va fi sã mã dezgroapeo spadã, ori o harfã, ori un avînt slãvit- ºi s-or mira urmaºii cît le eram aproapecîþi m-au ucis prin veacuri ºi totuºi n-am murit!

159 - Iubire de-Adevãr

Iubire de-Adevãr, ce jertfeºi cîte lacrimi am plãtitcã n-am putut, oprit de lumesã tac ce Tu mi-ai poruncit!

Iubire de-Adevãr, cîþi prietenidin viaþa lor m-au scos pe rîndcã n-am putut sã-þi tac cuvîntulce tu mi-l porunceai arzînd!

Iubire de-Adevãr, cîþi oamenim-au rîs ºi m-au privit nebun, cã n-am putut s-ascund luminace tu-mi spuneai pe turn s-o spun!

Iubire de-Adevãr, ce pierderiºi umiliri am înduratsã nu mã-ndepãrtez de tinesã nu-mi calc legãmîntul dat!

- Iubire de-Adevãr, dar paceaºi mulþumirea cã te-ascultpe toate pierderile-acesteale-ntrece înmiit mai mult.


160 - O, rugãciune, apã linã

O, rugãciune, apã linãcu unde tot mai dulci ºi-adînci, cum curgi spre Patria Divinãferind de-nvîrtejiri ºi stînci!...

Fiinþa ce s-afundã-n tinese curãþã de tina eiîºi uitã zbuciumul ºi luptaºi chinul tot din anii grei.

Cu suflet pînã în strãfunduripãtruns de-al fericirii gîndtrãieºte slava îngereascãcu chipul strãlucind, tãcînd...

- O, stare binecuvîntatãspre Unde poþi sã te ridici, cînd faþa trupului e-ntoarsãºi ruptã de la cei de-aici.

Preafericitã apã linãcu cel din urmã sfînt ºuvoimã ia în zarea ta divinãºi nu mã mai adu-napoi!

161 - Cînd nu mai vezi

Cînd nu mai vezi de valuriîn patru pãrþi de zarecînd nu mai vezi de negurinici stele ºi nici soare.

Hristos e lîngã tineîncrede-te-n Hristosnãdejdea cînd te þinedin orice greu eºti scos.

Cînd nu mai vezi de piedicinici punte, nici cãrarecînd nu mai vezi de duºmaninici uºã de scãpare.


Cînd nu mai vezi de chinurinici strop de uºurarecînd nu vezi decît lupteºi flãcãri ºi vîltoare.

Cînd zaci învins de ziduride gratii ºi zãvoarecînd nu vezi decît spaimenãluci ºi disperare.

Hristos ºi-a Lui nãdejdeþi-e unica salvarecît þi-a rãmas nãdejdeamai poate fi-o scãpare.

162 - De ce te zbaþi zadarnic?

De ce te zbaþi zadarnic s-ajungi ce nu-i de-ajunssã cauþi rãspuns la taine ce-n lume n-au rãspunss-atingi ce nu se cade - cînd anii sînt pãreri! -- crezutele cîºtiguri sînt numai noi dureri!

Mai scurtã-i slava lumii ca visul cel din zorirãscumpãrarea-n lacrimi i-o-ntorci de mii de ori, mai trecãtoare-i vraja plãcerii pãmînteºtica umbrele, - ºi totuºi ce veºnic o plãteºti.

Mai crîncen arde focul amarei remuºcãrica orice foc, - ºi totuºi tu n-asculþi de mustrãrice preþ pui pe-ndrumarea cinstitei conºtiinþicînd patima te-atrage cu mii de ochi fierbinþi!

De ce te zbaþi zadarnic, minþind, sã pari cã eºtiaceea ce tu singur nici lupþi ºi nici doreºticrezi oare cã-nºeli pe-alþii, cã minþi pe Dumnezeuo, te înºeli pe tine din ce în ce mai greu!

Mai strãvezii ca apa sînt gîndurile cuiîºi cautã numai slava ºi rosturile luidintre tîlhari acela-i mai vinovat oricîndce binele îl uitã ºi vinde sãrutînd.

- De ce te zbaþi zadarnic sãrmane cãlãtorce strîngi tu azi, vin alþii, sã-mprãºtie de zor, - trudeºte pentru-avutul ce veacurile-l crescfãcîndu-þi drum ºi prieteni spre cortul cel ceresc!


163 - Adevãrul, Legea Firii

Adevãrul, Legea FiriiVeºnicului Savaotca Nemarginea Iubirii- biruie ºi-ntrece tot.

El ºi-n lat ºi-n larg pãtrundestrãfunzimi ºi strãnãlþimicînd s-aratã sau s-ascundeminunatelor mulþimi.

Slobozindu-te-ngustimiidragostei ne face sclavidãruindu-ne mulþimiimiei ca ei, smeriþi ºi bravi.

164 - Ce rod amar

Ce rod amar vor strînge-odatãacei ce seamãnã dezbincînd vor primi la Judecatãblestemul meritat din plin.

Ce iad cumplit vor strînge-odatãcei cruzi, vicleni ºi vînzãtori, cînd vor culege drept rãsplatãce-au semãnat, de mii de ori.

Ce vai etern vor strînge-odatãcei ce-au urît pe Dumnezeucînd toatã ura blestematãcu foc îi va ploua mereu!


165 - Cuteazã ºi priveºte

Cuteazã ºi priveºte de unde stai zdrobitspre Golgota, la Preþul Iertãrii, Rãstignit! - în starea ta pierdutã e singurul Mijloce singura salvare din moarte ºi din foc.

Cuteazã ºi ascultã Cuvîntul lui Hristosºi-ntoarce-te din drumul pierdut ºi mincinoszdrobit de pocãinþã sub Crucea Lui sã cazi- e singura salvare din starea ta de azi.

Cuteazã ºi te smulge din mreaja ce te-a prinspãcatul te tîrãºte spre iadul cel nestinscu grabã ºi cu groazã ascultã-L pe Hristos- e singura salvare spre locul luminos.

Cuteazã ºi te luptã sã nu fii iar legatfereºte-te de locul în care-ai lunecatucide pofta care te-ndeamnã iar plãcut- e singura salvare de unde stai cãzut.

Cuteazã ºi zdrobeºte-l pe ºarpele miºelcãci altfel te zdrobeºte, pe veºnicie, el, lipeºte-te puternic ºi strîns lîngã Hristos- e singura salvare din moartea cea de jos.

Cuteazã ºi priveºte de unde vrei sã moriprãpastia ºi focul spre care te cobori! iar dacã te-ngrozeºte abisul fioroscît poate fi salvare, aleargã la Hristos!

166 - De vrei s-ajungi limanul

De vrei s-ajungi limanul senin ºi fericittu cautã Adevãrul, dar pînã la sfîrºit!

De vrei sã fii om vrednic de numele primitrãmîi cu Adevãrul, - dar pînã la sfîrºit!

De vrei sã ai în viaþã un cuget liniºtitgrãieºte Adevãrul, - dar pînã la sfîrºit!


De vrei sã mori în pace cu chipul strãlucitvesteºte Adevãrul, - dar pînã la sfîrºit!

De vrei un suflet vrednic, oricît ai fi goniturmeazã Adevãrul, - dar pînã la sfîrºit!

ªi chiar de-ai fi pe lume mereu cu rãu plãtitce-þi dãruie-Adevãrul întrece înmiit!

167 - Avut-am voie

Avut-am voie sã-mi alegîn viaþã nesilit cãrareaputeam sã zbor sau sã mã leg- ºtiam ºi preþul ºi urmarea.

Puteam sã lupt dac-aº fi vrutputeam sã nu mã las în releputeam sã cred - dar n-am crezutputeam, - dar n-am luptat cu ele.

Puteam s-ascult dar n-am voitcãci prea mã stãpînea trufiaputînd fi bun m-a ispititpãcatul ºi nevrednicia.

De-aceea merit ce primescpe drept sînt osîndit la moarten-am vrut lumina s-o iubescpe veci voi fi de ea departe!

Avut-am voie sã-nþelegdeplin ce-i rãu ºi ce e binedar, cunoscînd am vrut s-alegde-aceea merit tot ce-mi vine.

Ce-ngrozitor e tot ce-aºteptîn deznãdejdea pe vecie, - dar unde-i sufletu-nþeleptsã vrea sã nu-mi urmeze mie!


168 - Acolo m-a aflat Lumina

Acolo m-a aflat Luminaºi pãtrunzîndu-mã tãios, m-a scos din bezna blestematãdescoperindu-mi pe Hristos!

Acolo m-a zdrobit mustrareatrezindu-mã din somnul beat, cînd scuturîndu-mi înnoptareaca din mormînt m-a înviat.

Acolo am pãtruns în tainanebãnuitelor comori, plãtite zi de zi cu preþulînsîngeratelor sudori!

Acolo m-am nãlþat spre harulunei Dumnezeieºti iubiripîn-la aflarea ºi trãireanemaigustatei fericiri.

Acolo am plãtit ºi preþulnespus de greu ºi necesarsã aflu Taina ce-l cunoaºtepe cel curat din cel tîlhar...

- Acolo unde-ntîiaºi datãm-am prãbuºit spre Dumnezeu, ºi unde-n prima fericiremi-am îngropat întîiul eu.

169 - E mãrturie tot ce vãd

E mãrturie tot ce vãd, ºi tot ce-aud e mãrturieºi tot ce simt ºi ce gîndesc... ºi mintea mea-i dovadã vieºi amintirea vieþii-ntregi ºi conºtiinþa cea din mineºi cerul ºi pãmîntul tot, - e mãrturie despre Tine.

Cãci tot ce vãd ºi tot ce-aud ºi tot ce simt ºi am în minten-ar fi, de nu le-ai fi creat, cum nu erau mai înaintenici amintirile ºi nici fiinþa conºtiinþei melenici cerul nici pãmîntul tot n-ar fi, de n-ai fi Tu, - nici ele.


De n-ar fi-nþelepciune-n tot ce e vãzut, sau nu se vedeatîta ordine ºi rost în ce se ºtie, sau se crede, atîtea tainice-nrudiri în tot ce-i mic ºi tot ce-i mare- de-i greu sã crezi, de mii de ori e ºi mai greu sã n-ai crezare!...

170 - Înþelepciune, Maicã Sfîntã

Înþelepciune, Maicã Sfîntãce-mi îndrumezi cãrarea mearãmîi de mine mai aproapecînd munþii-s nalþi, iar noaptea-i grea.

Învaþã-mã cã nu-s pe lumecomori mai mari ºi mai de preþca cele ce le dã credinþasmeritei ºi-nfrînatei vieþi.

Învaþã-mã sã n-am prietenimai buni ºi mai aleºi ca ceice n-au nici duhul linguºiriinici pofta laudei în ei.

Învaþã-mã cã nu-i cununãmai scumpã ca un cuget drept, nici tron mai nalt ca umilinþa, nici dar ca sfatul înþelept.

Învaþã-mã nu dupã vorbepe cei ce-i vãd sã-i preþuiescsã-i simt prin duh în adîncimeºi prin tãcere, ce gîndesc.

Învaþã-mã ca pãrtãºiasã nu mi-o dau oricui uºor, sã-i cred pe toþi dupã mãsurarãbdãrii-n încercarea lor.

Învaþã-mã ca Adevãrulsã-l recunosc ºi sã-l pãtrundsã-l îngrãdesc ºi cînd mã mustrãsã-l apãr ºi cînd nu rãspund.


Înþelepciune, Maicã Sfîntãînvaþã-mã s-aleg de-acumcomorile de aur veºnicnu cele de-amãgiri ºi fum!

171 - O Duh Preasfînt

O Duh Preasfînt al Ascultãriipãstreazã-mi sufletul smerit, sã nu mã-ngîmf, sã nu mã laud, s-ascult de tot ce-i poruncit.

O Duh Statornic al Credinþeiîncurajeazã-mã mereusã pot pãºi peste-orice valuriîncrezãtor, spre Dumnezeu.

O Duh Fierbinte al Iubiriiînflãcãreazã-mã oricînd, rãbdarea mea sã n-aibã marginiiertarea mea sã n-aibã gînd.

O Duh Preadulce al Nãdejdiidespovãreazã-mi orice drumînsenineazã-mi orice clipãrenaºte-mã din orice scrum.

O Duh Cucernic al Blîndeþiisfinþeºte-mi sufletul, prinosºi-ntreaga mea fiinþã, jertfãde bunãvoie, lui Hristos!

172 - Nimic nu-i vrednic

Nimic nu-i vrednic de dispreþ, privindu-i partea bunã, - pot fi nespuse frumuseþiºi-n noaptea cu furtunã.

Nimic nu-i vrednic de-aruncatcînd mintea-i luminatãcu mulþumiri ºi gînd curatle ia de orice datã.


173 - Cred Într-Unul Dumnezeu

Cred Într-Unul Dumnezeu: Tatãl Creatorulcum cred ziua ºi cred noaptea, stelele ºi norulcred Dreptãþii-nþelepciunii, Milei ºi Puteriicum cred Vieþii ºi cred Morþii, Zorilor ºi Serii.

Cred în Dumnezeu-Fiul, Unicului Una, cum cred Crucea ºi Rãsplata, Soarele ºi Lunacred în Adevãrul Veºnic, Taina ºi Cuvîntulcum cred sufletul ºi trupul, Tunetul ºi Vîntul.

Cred în Dumnezeu-Duhul, de-Aceeaºi Fiinþãcred în Dragostea Eternã, cred în Biruinþã, cred Vieþii Viitoare, Slavei ºi-nvieriicred puternic ca Luminii ºi ca Primãverii.

Cred în Dumnezeul Unic cu-ntreitã FaþãNe-nþeleasa, Necuprinsa, Veºnica Viaþã, cred mai mult ca-n tot ce poate lumea sã-mi arateºi mã-nchin ca-n faþa celor mai adevãrate!

174 - Nu predicaþi poveºti

Nu predicaþi poveºtivoi cei trimiºi sã luminaþici Adevãrul ºi Iubireade care spuneþi c-ascultaþi.

N-ascundeþi sub cuvinte scumpegîndiri viclene spre-a-nºelape cei cu inima curatãce gîndul nu vi-l ºtiu afla.

Nu vã fãliþi cu naintaºiicînd nu cãlcaþi dupã pãrinþiºi nu plecaþi pe calea sfîntãcînd nu puteþi fãrã arginþi.

Nu vã mãriþi nelegiuireavorbind de sfinþii naintaºicînd orice faptã-a lor ºi vorbevã osîndesc ai voºtri paºi.


Ci dacã n-aveþi nici voinþãnici dragoste sã vã-nfrînaþilãsaþi la alþii slujba sfîntãºi mergeþi cãtre ce-adoraþi.

175 - O, de-aº putea din tot

O, de-aº putea din tot ce-am spussã ºterg ce-i gol ºi ce-i cu vinã, cum aº putea privi spre-Apusspre Viitor ºi spre Luminã!

O, de-aº putea din ce-am gînditsã ard ce-s umbre ºi ce-s relece-azur curat ºi liniºtitar fi adîncurile mele.

O, de-aº putea din tot ce-am scrissã-ndepãrtez tot ce e pleavã, cum mi-aº putea nãlþa deschisun rod curat ºi greu spre slavã!

O, de-aº putea, din anii meisã-nlãtur paºii-nºelãciuniice drept s-ar înãlþa din eispre Cer tãmîia rugãciunii!


176 - Doresc sã-Þi fiu Isuse

Doresc sã-Þi fiu Isuseostaº adevãratcu toatã armãturacereascã îmbrãcat.

Mijlocul cu-Adevãruldoresc sã-l am încinsde nici o rãtãciresã nu mai pot fi-nvins.

Cu platoºa Dreptãþiis-am pieptul apãratsã nu-mi pãtrundã-n sufletnimica necurat.

Cu rîvna Vestei Bunepicioarele sã-ncalþ, s-alerg în slujba sfîntãun steag mai sfînt sã-nalþ.

Iar peste toate scutulcredinþei sã-l încing, sãgeþile-arzãtoarea rãului sã sting.

Sub coiful Mîntuiriisã-mi fie capul meu, ca mintea sãnãtoasãs-o pot avea mereu.

Ca sabia cea tarea Duhului Preasfîntîn gura mea sã fieal Domnului Cuvînt.

- Aºa fiind, Isusene-nvins de-orice vrãjmaº, Þi-aº fi cu vrednicieadevãrat ostaº.


177 - Zburaþi cîntãri!

Zburaþi cîntãriîn patru zãripe dragostea ºi undepãtrundeþi voipe unde noinu mai putem pãtrunde! Mãrturisiþi pentru Hristosconvingeþi conºtiinþa, cã totul este-n veci frumoscînd biruie Credinþa.

Zburaþi cîntãriîn zeci de þãrichemînd la rugãciune, un legãmîntprin Duhul Sfîntpe toþi sã ne-mpreune! Cutremuraþi pentru Hristostrezind trãirea viecã totul este-n veci frumosîn pace ºi-n frãþie.

Zburaþi cîntãripe depãrtãrispre-a lumii-ntregi popoare, înflãcãraþipe mii de fraþispre-o unicã Lucrare! Apropiaþi pentru Hristos, spre-o unicã-nfrãþirecãci tot ce-i veºnic ºi frumosstã-n pace ºi-n iubire.

Zburaþi cîntãrispre þãri ºi mãripe dragoste ºi undepurtînd cu dragal Crucii steagcît veþi putea pãtrundeîngenuncheaþi pentru Hristos, întreaga omenires-ajungem toþi în Mai Frumoso unicã-nfrãþire.


178 - Împrãºtie frumseþea

Împrãºtie frumseþea cîntãrilor, Isus, cum soarele lumina pe-ntinderi fãr-apus, cãci sufletul ce cîntã mereu e mai frumos, cîntarea-l lumineazã ºi-l face luminos.

Împrãºtie mireasma cereºtilor cîntãricum vînturile poartã parfumuri peste zãri... cãci unde duci cîntarea faci sufletul mai blîndacolo faci iubirii ºi pãcii loc, curînd.

Împrãºtie fiorul puternicei cîntãricum tunetul îºi poartã rãsunetul pe zãricãci Oastea care cîntã rãzbate neînfrîntcîntarea-i tinereþe, putere ºi avînt.

Împrãºtie cîntarea cîntãrilor, Isus, ºi umple lumea-ntreagã cu harul ei de Suss-aduci cu ea trãirea cereascã pe pãmîntcãci Tu poþi sta doar unde e dragoste ºi cînt.


179 - Care-i alt dumnezeu mare?

Care-i alt dumnezeu mare, ca al nostru Dumnezeucare-atît de-atotputernic ºi de milostiv, mereu?

Care nume-atît de tare ca ºi Numele Lui Sfînt? care braþ aºa puternic, în vreun cer sau vreun pãmînt?

- Nimeni Doamne nu-i asemeni, Tu eºti Cel ce faci minuniÞie Þi-nãlþãm din suflet laude ºi rugãciuni!

Þie Dumnezeul nostru ne vom închina mereu, numai Tu eºti Cel Puternic, numai Tu eºti Dumnezeu!

... Nimeni altul numai Tu eºti Dumnezeu de la-nceputCel din care ºi prin care este tot ce s-a fãcut!

Înainte de-a fi toate, numai Singur Tu erai, Tu-ai fãcut minunea Slavei Cerurilor unde stai.

Tu-ai fãcut Nemãrginirea de minuni de Sus ºi jos, Nevãzutul ºi Vãzutul tot mai nou ºi mai frumos.

Tu-noieºti în chip ºi-n numãrpentru ochi ºi pentru gîndtot mai mari minuni ºi multe cu puterea Ta fãcînd.

Tu porþi stelele ºi norii, Tu din ierni faci primãveri, Tu din întristarea morþii creºti puternice-nvieri.

Tu dezvãlui ascultãrii necrezutele comoriTu întorci rãsplata cinstei de-nmiit mai multe ori.

Tu alini zdrobite inimi cînd, în altfel, vãd cã iaumult mai mult, în locul celor pentru care sîngerau.

Tu, în locul celor care sînt de neînlocuitdai încredinþarea unui viitor preafericit.

Tu prin vasele slãbuþe faci minuni de necrezutmai puternic sã se vadã cã eºti Tu Cel ce-a fãcut...


... Tu eºti Dumnezeul nostrunimeni ca ºi Tine nu-iTu sub braþul Tãu puternic toate-toate le supui.

Tu eºti Dumnezeul nostru care-i vezi pe rãi ºi buniTu eºti Cel AtotputernicTu eºti Cel ce faci minuni.

Tu poþi izbãvi-ntr-o clipã pe ai Tãi de-ai lor vrãjmaºisau poþi pîn-la curãþire în cuptor de foc sã-i laºi.

Tu poþi într-o clipã face mult mai mult decît gîndimfã-ne Doamne sã ne-ncredem doar în Tine cît trãim.

Sã nãlþãm numai spre Tine ale noastre rugãciuniTu faci nemaipomenite ºi Dumnezeieºti minuni.

Nimeni Doamne niciodatã nu ne poate face rãucînd ne-ajutã a Ta Mînã, cît ne-ajutã braþul Tãu.

Însã nimeni nu ne poate izbãvi - cît n-a sositceasul rînduit de Tine pentru tot ce-ai poruncit.

Þie ne-nchinãm viaþa, legãmîntul înnoindmai statornici ºi mai vrednici sã-Þi slujim, mãrturisind.

Al Tãu Nume-a Tale fapte ºi-a Ta dragoste deplinTu eºti Dumnezeul nostrufii slãvit în veci. Amin.

Poezii - Vol. 6 - Cîntãrile Roadelor - Caietul 2 Pag. 142


Cîntãrile Roadelor

Caietul 2

Isus Hristos...

... Tu-mi eºti Divinul

Cîntãrii Roadelor Izvor,

din Tine ele-ºi scot preaplinul

ºi Þie-Þi duc prisosul lor...




Tu ai sãdit livezile sufletului meulîngã Izvoarele Tale.

Tu eºti Mustul dãtãtor de putere, de aromã ºi de gustal tuturor roadelor crescute în lacrimiºi culese în cîntãri.

Tu eºti Primãvara care le-a înflorit, Vara care l-a crescut, Toamna care le-a coptºi Iarna care le îndulceºte.

Tu eºti Roua care le sãrutã, Ploaia care le împrospãteazã, Soarele care le dã mireasma, Furtuna care le scuturãºi Sînul care le adunã...

Din Tine au odrãslit, prin Tine s-au coptºi Þie Þi se aduccu recunoºtinþa unei fericite dãruiri- Cîntãrile Roadelor noastre.


Isus Hristos.Amin.


180 - Roadele cîntãrii mele

Roadele cîntãrii meledin al dragostei preaplin, cu tot aurul din eleÞie Scump Isus, le-nchin.

Roadele trãirii melecîte-am dat ºi cîte þin, de sub soare ori sub steleÞie Scump Isus, le-nchin.

Roadele-ascultãrii melede pe-al Crucii drum divin, cu toþi anii mei din eleÞie Scump Isus, le-nchin.

Roadele tãcerii meledin extaz ori din suspin, de sub cer ori sub zãbreleÞie Scump Isus, le-nchin.

Roadele-ostenelii meledin furtuni ori din senin, de sudori ºi lacrimi grele, Þie Scump Isus, le-nchin.

Roadele-adorãrii meledin toþi vecii care vin, - mai nainte de-a fi eleÞie Scump Isus, le-nchin.


181 - Cîntarea Roadelor

Cine sînt acei ce-nfruntã vremea atît de asprã ºi de greaarînd ºi semãnînd întruna batjocoriþi de cei din jur? ... Pe feþe stropii de sudoarecu stropi de lacrimi se-mpreunnici vîntul iernii nu le uscã, nici ploaia verii nu le spalãdoar soarele ce dogoreºte le schimbã-n ceva lucitorde nu ºtii dacã-s stropi de sîngesau stropi de aur de Ofir...

La ce privesc aºa nainte spre Rãsãrit cu bucurie? Spre unde-aleargã-aºa de grabnicchiar dacã duc povarã grea? De ce aºa de tare-apasã pe plugul prea cu greu mergînd? De ce trec aruncînd sãmînþade-atîtea ori pe-acelaºi loc? De ce pe boabe de seminþe cad boabe de pe fruntea lor? Cînd seara este-atît de-aproapede ce ei nu privesc napoi? - Sînt cei ce seamãnã cu lacrimipentru culesul cu cîntãri!

Cine sînt acei ce-n braþe pline culeg luminã ºi comori? A-cui sînt cîntecele-acestor frumoase roadedulci ºi mari? - Cãci pînã peste tot hotarul întins, rãsunã voioºiaatîtor vii, livezi ºi lanuri, cu largi arome de belºug!

- Sînt fraþii mei de ger ºi jertfã, de crez ºi cerde plug ºi plînscu care-am semãnat alãturiºi-aº vrea alãturi sã culeg...

- Stãpîne-al Roadelor Eterne, doresc sã-Þi cer sã-mi dai la urmãcîntarea celui ce culege un rod prin muncã cîºtigatde-acolo chiar de unde nimeni n-a mai crezutdecît el singurnu numai pentru cã acolo a plîns ºi-a suferit ca nimenici pentru cã-a crezut atuncea, cînd nimeni alþii nu credeau!


182 - ªarpele

Zdrobeºte totdeauna capul la ºarpele neascultãriic-acesta a fãcut de-a pururi pe orice om nefericitrãpindu-i Raiul scump, adicã frumuseþea nevinovãþiei.

Zdrobeºte totdeauna capul la ºarpele neascultãriicãci el învenineazã viaþa întregii omeniri de aziºi nimiceºte frumuseþea lucrãrilor lui Dumnezeu.

Zdrobeºte totdeauna capul la ºarpele neascultãriicãci el a-mpiedicat pe-atîþiadin cei ce se-ndreptau spre Cerºi prãbuºindu-i în Gheenã, i-a rupt pe veci de Dumnezeu.

Zdrobiþi-l fraþii mei oriunde pe ºarpele neascultãriisã nu v-abatã el din calea curatã-a nevinovãþieicãci oriºicine nu-l zdrobeºte ajunge-un trufaº dezbinat.

Zdrobiþi-l cînd e gînd în tainã, cît n-a ajuns dorinþã-n voizdrobiþi-l chiar dacã-i dorinþãce încã n-a ajuns pãcatcãci mai tîrziu cînd e balaur, zadarnic, - vã zdrobeºte el!

O Doamne eu Te rog aratã-mi în viaþa meaorice-ascunziºuriîn care ºarpele acesta al neascultãrii s-ar ividoresc sã mã rãzbun zdrobindu-l, necruþãtor, - cum face el!


183 - Gîndul

Cum tremurã tot cerul izvorului curatcînd cade peste dînsul o frunzã, legãnat, din pomul ce-l umbreºte statornic ºi cu drag, ca doi eterni prieteni ce-n dragoste s-atrag...

- Cum tremurã întreaga-mi fiinþã, fericit, cînd Tu-i trimiþi vreo razã din Duhu-Þi strãlucitcum îmi pãtrunde-adîncul ºi-mi lumineazã-un gîndtrimis de-a Ta iubire, Isuse, meditînd!...

184 - Amintirile

Frumoºii munþi îndepãrtaþi, ce minunaþi sînt searacînd dupã drumul zilei lungi frumosul soare-ntoarcecu drag spre ei privirea sa, ca înc-o datã iarãºisã-i poatã-mbrãþiºa cu drag din pragul despãrþirii...

... Frumoase amintiri demult, ce scumpe ºi duioasene sînteþi voi cînd din apus vã mai privim odatãºi-mbrãþiºîndu-vã cu drag ne despãrþim de lumespre-a nu ne mai vedea decît în partea ceialaltã!...

Ferice sufletul senin ce v-a avut curateºi-a cãrui faþã peste voi, vã face luminoasecãci dincolo pe veci veþi fi lumina frunþii salepodoabele de in curat în care-o sã se-mbrace.


185 - Trimiºii

Ce mari sînt veºnic Doamne trimiºii Tãi smeriþidar nici o vreme-n lume ºi neam nu i-a-nþelesîn nici un rînd de oameni n-au fost urmaþi de lumedeºi ei duc solia ce Însuþi Tu le-ai dat, deºi Cuvîntul Vieþii în gura lor e unic, - ei sînt mereu de semeni adînc necunoscuþifiindcã cei ce-alãturi trãiesc, - sînt orbi ºi surziurechile ºi ochii li se deschid tîrziu... - Cînd se deschid devreme, atunci, prea tulburaþi, din lene ºi pãcate, - în contra lor uniþi -se scoalã sã-i trimitã cît mai curînd napoila Dumnezeul care la dînºii i-a trimis.

... O, lumea nu iubeºte Cuvîntul Celui Sfînt! - ºi oricine i-l aduce e osîndit de ea. Trimiºii, totdeauna plãtesc cu jertfe grelecurajul mãrturiei aduse lui Hristos. Ei, care valoreazã mai mult decît popoare, - în trecerea prin lume sînt cei mai defãimaþi. - Purtînd Lumina Slavei, ei simt cã sînt nevrednici, Lumina dusã însã, îi face sori pe veci. Cînd Dumnezeu El Însuºi nu le ascunde Faþas-ascund ei sã nu-i vadã prostia strãlucindcãci lauda le-ar face ne-nchipuit de rãu.

Doar cei smeriþi cu duhul, ce-au ochi curaþi, îi vãd- ºi îi urmeazã-n tainã... dar ei, ades, sînt muþi. Cînd le revine graiul ºi spun, e prea tîrziu: primejdia rãsplãþii, în lume, a trecut. ... Iar dupã-aceea poate sã-i laude micimeaaceasta-i doar dovada nevredniciei ei.


186 - Nãdejde

O, clopote vesele din satul meu albce dulce ºi tare cîntarãþi odatãcînd glasul cel tînãr ºi cald îmi umpleasenina nãdejde a tristei pruncii...

O, clopote multe din negrul oraºce tunet ºi clopot nãvalnic eraþicînd vuiet de luptã mi-era ºi avîntcredinþa-ndrãzneþei de-atunci tinereþi.

O clopote largi ale þãrii de-acumce calmã ºi clarã-i cîntarea din voice dupã-ndelungul durerilor drumvesteºte-n sfîrºit bãtrîneþii-nvierea.

- Cîntaþi-mi, cîntaþi-mi largi clopote azisfîrºitul osîndelor meles-apropie apusul ca zorii zîmbindvestiþi sãrbãtoarea culesului meu!...

187 - Vîntul

De unde-adunã oare vîntul aceste calde primãveripe-atîtea lanuri de pe dealuri ºi de pe lunci ºirag-ºirag, în valuri-valuri mii de turme mereu cînd albe ºi cînd negre, de oi a-Domnului - ºi unde le mînã oare-n drumul lor?

... De unde vine oare Duhul ce-mi poartã peste suflet iarãºi peste ochii mei atîtea priveliºti ºi simþiri cereºti? ªi unde mînã El acestea, spre care suflete, ºi cîte, simþindu-le înviorarea, vor ºti de unde au venit?

Fii binecuvîntat Acela ce ºtii de unde vin întrunaºi unde le trimiþi... Tu care poþi pune-n ele har ºi rod! O, fã-ne totdeauna-n stare, primindu-lesã le trimitemcu-aceeaºi dragoste spre alþiisã-Þi vinã înapoi zîmbind...


188 - Cãlãtor

Prietene, - prin lume tu eºti un cãlãtor, treci fãrã de oprire prin ea ca un strãinpe unde niciodatã nu vei veni din nou. - Bagajul care-l tîrîi din ce în ce mai greunu este-al tãu... a ta e doar greutatea lui. Pe scaunul tãu nainte de tine stat-au alþiiºi dupã tine alþii vor sta pe-acelaºi loc, ogorul tãu nainte îl stãpînirã alþiiiar dupã tine alþii vor zice cã-i al lor... Viaþa ta se stinge mai iute decît ceaþaºi anii tãi mai iute ca sunetul uºor...

Prietene, - prin lume tu eºti cãlãtor strãintot ce-ntîlneºti în caleþi-e, prin pãcat, vrãjmaºtot ce aduni: povarã; tot ce iubeºti: pãrere, - nu te-amãgi cãci toate îþi otrãvesc lumina. În tot ce vezi e numai un nestatornic val. Ce nu laºi tu, te lasã degrab el pe tinecînd nu se schimbã alta, se schimbã gîndul tãucãci trecerii, supuse, pe lume toate sînt...

Prietene pe lume eºti cãlãtor, fi treaz nici inima, nici ochii sã nu-þi legi de nimic. Sã spui fiinþei tale sã nu se lege-adîncde lucruri sau fiinþe ce i se pot rãpi, - - sã nu te frîngi atuncea cînd ele se despart... cãci apa ce le-aduce, þi le va ºi lua... ca rîul care poartã un pai pe unda lui, ºi nu-l aduce iarãºi, napoi, în sus, nicicînd... Nimic nu este-al nostru ci toate ni se scurgdin mînã, ca nisipul, sau apa, prea curînd...

- Prietene, prin lume toþi sîntem cãlãtori, sînt alte neamuri astãzi ca mîine ºi ca ieriacum frãmîntã alte idei pe bieþii oamenimai noi ca ieri, dar mîine ºi-acestea vor fi vechi... O vreme scurtã-i omul, familia-i mai lungã


- dar toate-au un sfîrºit... Cãci totu-i nestatornic afarã de-Adevãriar Adevãrul Unic e Dumnezeu - Hristos...

Prietene, alege! Alege-L pe Hristos- fii înþelept ºi treaz fii, cãci n-ai decît odatã prilejul sã alegi! Alege astãzi, - astãzi, alege-L pe Hristos!

189 - Stelele

Luna a apus, - voioase, încã, stelele lucesc, în a zorilor privire umbra nopþii nu s-a stins... liniºtea rãcoritoare a seninei dimineþiîncã n-a fost copleºitã de tãcerea caldã-a zilei.

Veselã cãsuþã albã de la marginea pãduriiîºi petrece dragii oaspeþi care-o noapte i-au cîntatcu privirile ferestrei umede de duioºiei-nsoþeºte pînã-n zare... ºi rãmîne-apoi tãcînd.

La rãspîntii de cãrare fraþii se despart cu drag... (de ce oare despãrþirea, chiar ºi numai pentru-o vremeare ceva trist, ca umbra unei frunze peste-un rod!) -- poate pentru cã nici unii nu ºtim cînd plecãm pe veci!...

Dumnezeule-al Iubirii, care stele-s mai frumoasecele de pe cerori cele de pe iarba-nrouratã, sau acelea de pe faþa credincioºilor Tãi fii? - cãci în toate este-o searãºi o nouã dimineaþã!

ªi ce stropi mai sfinþi sînt oare, cei de rouã, ori de lacrimi? - Cãci ºi-aceºtia ºi aceia, tot de-o noapte amintesc!


190 - Cuvîntul

Tu eºti pururi: gîndul tãu ºi fapta tagîndul tãu ºi fapta ta sînt cuvîntul tãu! Cînd n-ai gînd ºi faptã eºti un mort demultcînd cuvînt n-ai însã, eºti un ºi mai mort.

Timpul tãu, averea, sãnãtatea ta, pot sã þi le ardã alþii ºi un rãu, sau un bine poate pentru tine-aºa, - dar cuvîntul tãu, adicã tot ce-ai bun: conºtiinþa ta ºi sufletul cinstit, bunul nume, - aceste veºnice comori -nimeni, ci tu singur poþi sã þi le arziºi acesta-i rãul. Singurul rãu marecare nimeni altul, numai tu, þi-l poþi.

Omule, cuvîntul þi-este-un vas de preþ, care, de se sfarmã, l-ai pierdut pe veci, Þine-þi sfînt cuvîntul dat lui Dumnezeucãci de el depinde mîntuirea ta. Þine-l drept pe-acela semenilor datel e ºi frumseþea ºi valoarea ta.

191 - Iubirea

Nu treziþi, nu stîrniþi niciodatãnimãnui dragostea ºi nicicîndnu treziþi iubirea lumii nimãnuiapînã vine ea, cãci vine ea curînd.

Dacã doarme, s-o lãsaþi mereu sã doarmãde-ar dormi iubirea lumii pînã-n vecicãci viaþa-i mai uºoarã cînd ea doarmenopþile-s mai fericite fãrã ea.

Nu treziþi iubirea lumii niciodatãdacã ºtiþi cum arde viaþa focul eice amar izvor de lacrimi areºi-n ce zbucium chinuieºte inima!


Dacã nu ºtiþi, nu doriþi s-aflaþi vreodatãiar de ºtiþi, mai bine-nþelegîndnu treziþi iubirea lumii nimãnuiapînã vine ea, cãci vine prea curînd.

Dar iubirea lui Hristos treziþi-o grabnicºi în voi ºi-n alþii mai aprinscãci ea face scurtã chiar ºi veºniciapreschimbînd în sfînt pe-un pãcãtos.

192 - Frumuseþe

Ce limpede ºi ce frumoasã Neprihãnirea strãluceaîndelungatul timp cît omul în ascultare vieþuia. Ce ochi curaþi, ce luminoasã-nfãþiºare-ar fi avutacei care-L vedeau pe Domnulcu suflet de uimire mut. Cît trebuie de fericite sã fi fost zilele mereucînd ei umblau în ascultareºi-n dragostecu Dumnezeu!...

... ªi cum a coborît deodatã pãcatu-ntunecos ºi gravumplînd de groazã ºi-apãsarefiinþa omului bolnavcum a venit în plinã pace blestemul morþii-ntunecatpeste lumina bucuriei ºi cîntecului minunat!...

ªi cîte-ndelungate veacuri þinut-a chinu-apãsãtorpînã-a venit lumina dulce a Soarelui Mîntuitor, pîn-a venit Hristos s-aducãpe Cruce-al mîntuirii Preþsã nalþe-ntreaga Creaþiunela starea primei frumuseþi!

- O Soare al Neprihãnirii, dar chiar ºi-n Vechiul LegãmîntTu ai prealuminaþi luceferipe faþa cãror Te-ai rãsfrîntLumina Ta venind spre dînºii i-a luminatde-au strãlucitatît de minunat în noaptea ce lîngã Tine s-a sfîrºit...


Cum strãluceau atunci, dar astãzi, în strãlucirea Ta, cum pier, cum copleºeºte totul Jertfa ºi Crucea Ta aici ca-n Cer! Noroade-ntregi îºi trag de-a pururidin Ea, întreagã viaþa lormulþimi nenumãrate-mbracã al Slavei in strãlucitorprin înnoirea Jertfei Tale, prin harul care l-ai adus, - Tu Cel ce ne-ai deschis Edenulfii binecuvîntat, Isus!

Primim, privind Neprihãnireaca darul cel mai preþioscu care-mbracã prin credinþã, la capãtpe ai Sãi, Hristosîn aºteptarea ei întoarcem mereu privirilespre Cerºi spre Pãmîntul Nou pe carevor fi comori ce nu mai pier... Atuncea, o, Neprihãnirea, lumina veºnicei frumseþivei strãluci de peste toate Dumnezeieºte de mãreþ.

Vãzîndu-Te, în fiecare ºi-n toþiTu singurã vei stasã Te uimeºti în veci ce scumpãºi sfîntã-i frumuseþea Ta- Neprihãnire chip cerescal Omului Dumnezeiesc.

193 - Pãmînt

Fãcea prietenul un ºanþ ºi se silea sã mutehotarul dinspre celãlalt, c-o brazdã mai aproape...

- Al cui e locul? - îl întreb. - Al meu! - el îmi rãspunse. - Dar înainte-al cui era? - Al tatei ºi-al lui moºu!... - Dar mai nainte decît ei? - Eu nu mai ºtiu! - îmi zise. - Dar ºi ei tot aºa au zis cã este-al lor pãmîntuliar astãzi oare unde-s ei? - În el, - rãspunse dînsul! - ªi tu vei merge tot în el. Ca cei de mai nainte! Cãci nu pãmîntul este-al tãu ci tu al lui, sãrmane!


194 - Chipul

Voi îmi priviþi portretul, dar nu acesta-s euvoi toþi aºa îmi ziceþi, dar nu mã cheamã-aºaaºa arãt o clipã, aºa mã cheamã-o vremeAcum. Dar nici nainte ºi nici în viitor... Cãci nici mai înainte ºi nici în urmã, iatã, eu n-am avut nici chipul nici numele de-acum! Un nume nou avea-voiºi-un chip schimbat, curîndºi-acestea o sã-mi fie pe veci adevãrate.

Ieri am avut o faþã, azi alta, mîine însãeternã-o sã-mi rãmînã aceea ce mi-o facîn voi ºi-n timpprin fapta ºi prin mersul meu de astãzi. - ªi numele meu veºnic va fi cel peste-un veac.

195 - Nimic nu s-a-ntîmplat nici astãzi

Nimic nu s-a-ntîmplat nici astãzi- zici tu, - ºi alþii zic aºa! - nimic nici lumii, nici cetãþii, nici þie nu þi s-a-ntîmplat... ... Priveºti vecinul ºi pe alþii, închizi oblonul ºi te culci, ºi nu-þi dai seama cît de bine-i cã nu s-a întîmplat nimic. Ce mare har e de la Domnul, cã nu s-a întîmplat nimic...

Cînd zeci ºi sute de primejdii te pot pîndi la orice pas, nenorociri neprevãzute cînd pot atîtea sã se-ntîmple, cînd prãbuºiriºi morþi cumplitecer mii de jertfe-n orice zicînd rele dupã rele-n lume cer plata de la Dumnezeu, iar plata asta El, nici astãzin-a-ngãduit sã ne-o primim, cînd moartea secerã întruna ºi-i zilnic lîngã fiecare, dar de ai tãiºi de la tine


a-ndepãrtat-o Domnul azi, cînd bunãtatea ºi-ndurarea te-a mai îngãduit o zi, ºi cînd Dreptatea ºi Rãsplatate-au mai rãbdat sã treci o noapte- tu spui cu voce plictisitã: - A, nu s-a întîmplat nimic!...

O, mulþumeºte, mulþumeºte cutremurat lui Dumnezeucu umilinþã pentru harul cã nu s-a întîmplat nimic. De ziua ºi de noaptea carete culci ºi te scoli din patul tãu. Cãci, o, ce multe pot sã vinã atunci cînd n-a venit nimicºi cîte-ar fi putut fi astãzi, da, cînd nimic nu s-a-ntîmplat!

196 - Oriunde! - mi-e totuna

Mi-e totuna unde voi fi înmormîntat; mi-e totuna cine mã va înmormînta, cãci oriunde-n lume îmi va fi mormîntulnu voi fi-n el ceea ce oriunde-am fost: dragoste ºi lacrimi, cîntec ºi avînt... Astea sînt oriunde ºi-ale tuturornu mor niciodatãele n-au mormînt!

Nu mor niciodatã dragostea ºi jertfalacrima ºi cîntul, vii vor fi mereusemãnate-s numai în pãmînt ca grîuldar din orice groapã vor ieºi mai viiºi mereu alþi oameni fi-vor ca sã vinãori a le culege, ori a le cãlca...

... Mi-e totuna unde voi fi-nmormîntat: dragostea ºi jertfa mea de pe pãmîntvor cãuta pe-acelea ce vor fi sub glieneºtiind cã-n groapã nu mai e nimic... Moartea-i doar pãrereiatã, n-am murit...


197 - Încredere

- Iatã Eu cu voi sînt, a spus Domnul nostru- ªi eu sînt cu Tine, - dac-aº spune eu! Cãci Tu poþi Isuse ca sã fii cu noiiar noi sã fim totuºi niºte lepãdaþi.

Voi puteþi sã credeþi în Cuvîntul Meune-a zis El. - ªi veºnic ºtim cã vom putea. Dar, Isuse Doamne, ºi mai mare binear fi cînd Tu Însuþi poþi sã crezi în noicã sînt mulþi din cei ce spun cã cred în Tineiar Tu totuºi nu poþi crede-n ei nimic.

Vã puteþi oriunde bizui pe Minene-ai grãit Isuse, - iar noi am vãzut! Dar Tu fã-ne Doamne sã fim noi în staresã Te poþi Tu-n totul bizui pe noi, pe statornicia, pe cuvîntul nostruºi pe legãmîntul care Þi l-am pus.

Toþi ai Tãi în Tine reazem pot sã-ºi afledar pe cîþi Tu oare Te poþi rezemat?

198 - Comori

Comori nepreþuite de amintiri frumoasece binecuvîntate ºi scumpe sînteþi voicãci tot ce-avem pe lume putem odatã pierdesau pot sã ni se fure, - dar voi veþi rãmînea.

Ferice de aceia a cãror fapte-s buneºi umbletele-s sfinteºi gîndul fãrã norcãci toate-acestea zilnic în amintiri se schimbãºi-ajung comoara vieþii rãmasã pînã-n veci.

O, amintiri frumoase, ferice-acel ce vã-arevai de acel ce pleacã în moarte fãrã voi...


Cînd vremea umple golul lãsat de noi în lumeal vostru gol în suflet nu-l umple cu nimic. E uneori uºoarã viaþa fãrã voidar moartea cea eternã, ne-nchipuit de grea.

O, amintiri frumoase din viaþa cu Hristospentru nimic în lume n-aº vrea sã nu vã amcãci nu-i nici o comoarã sã-mi fie-aºa de scumpãnici preþ atît de mare pe care sã vã dau...

199 - Soare - venit-a

Venit-a primãvara, dar încã e tot iarnãe ceasul dimineþii, dar ziua n-a sosit. - O, vino soare dulce împrãºtie îngheþul, Luminã scumpã vino, cu tremur te chemãm!

Cãci între-aceia care aºteaptã dupã tinesînt încã printre oameni fraþi minunaþi ºi bunice-aduc spre Creatorul, din suflet, ca ºi tineluminã ºi cãldurã asemeni cu a ta.

Luminã-i soare dulce pe-aceºtia-ncãlzindu-iºi, pentru-ai tãi, mai vino ºi peste ceilalþi, cãci îndeajuns odatã o sã le fie gheaþaºi noaptea lor eternã, - cînd nu vor mai fi-ai tãi.


200 - Îndurare

O, Eternã Milã a lui Dumnezeucu puterea toatã ne-agãþãm de TineTu ne eºti nãdejdea pentru mîntuiresingura nãdejde unde alergãm. - Doar la uºa-Þi sfîntã îndrãznim a batedoar prin ea mai credem sã intrãm în Cer...

O,-ndurare-adîncã a lui Dumnezeucît de mult depinde tot ce-avem, de Tineunica-Þi nãdejde, singura Ta uºãeste cel din urmã mijloc pentru noi...

Cine prin Dreptatesau Neprihãnire, cine prin sfinþire, ar putea veni? Dintre oameni, cine ar putea vreodatãa intra, prin merit, în Lãcaºul Sfînt? - Doar prin Tine Sfîntã Milã Nesfîrºitãcel din urmã vameº poate-a se sfinþi.

Dacã ºi-a Ta uºã cuiva se va-nchidece-i va mai rãmîne celui lepãdat?

Binecuvîntatã fii Tu Milã Sfîntão, prin Tine-aducem noi lui Dumnezeumulþumiri cu lacrimi de recunoºtinþãcãci El n-a-nchis lumii încã uºa Ta. Cãci mai pot sã intreºi-azi prin ea, la viaþãcei ce-ntîrziarã ºi mai mult ca noitoþi acei ce încã vor mai fi sã vinã, în oricît de mare numãr ar veni.

- O, nefericite de nu vii nici astãzi -ce-þi va mai rãmîne-n deznãdejdea taîn eterna groazãdin eterna noaptecînd n-o sã mai fie Mila de acum? O, nefericite, ea-i ultima uºãdacã ea se-nchide unde-ai sã mai baþi?

Sã aºtepþi tu oare pînã þi se-nchide? sau asculþi acuma ºi-n genunchi o chemi?


201 - Lumina - o Doamne

O Doamne Dumnezeul Luminii ºi-al PuteriiTu ai fãcut Lumina în Ziua cea Dintîiiar Soarele ºi Luna în Ziua cea de-a Patras-araþi cã dau ele Luminace-o dai Tu!

De-aici acele corpuri se vãd strãlucitoareiar de-acolo pãmîntul se vede strãlucindîn sine fiecare e fãrã strãlucirepãruta strãlucire le-o dai Tu tuturor.

O, nu-i la fel una din creaturi Lumina, Lumina lor din Tine-i Slãvite Creator! Tu o trimiþi prin spaþii asupra tuturoraele-o reflectã numai, dar Tu le-o dãruieºti...

... O, de-am putea asemeni Lumina Ta primind-os-o dãm ºi noi la alþii cu dragoste, mereuºi sã-i privim pe alþii mereu în strãlucire ºi-ntunecaþi pe nimeni decît pe singuri noi!

202 - Platã

Nu þi-e groazã de rãu þie celui ispitit sã-l faci? sau nu þi-e ºi mai mult þie ce-l faci chiar neispitit?

Sã vã fie, sã vã fie de rãu groazã tuturoracelor care-l faceþi astãzi ºi mãcar nu vã-ngroziþi!

Cãci rãsplata fãrdelegii, plata fiecãror relevã aºteaptã, vã aºteaptã, fiþi încredinþaþi, curînd! - Ori aici, ori la sfîrºitului drumului vieþii voastrece cu fiecare noapte tot mai scurt etot mai scurt!...


Fie-þi groazã þie celui care crezi nimic pãcatulcãci pãcatul oriºicare, e o piatrã ce-o porneºtipeste povîrniºul vieþii... va stîrni pe multe-n caleºi va face-o avalanºã de nenorociri mergînd...

- Cînd vei fi-ngropat din lume, viaþa ta va fi sfîrºitã, dar urmãrile nefaste a pãcatului rãmîn... ªi vor merge mai departe, semãnînd mereu în alþiiºi în alþiiblestematul rod amar ºi otrãvit, pînã la urmaºul ultim din minutul Judecãþii...

La Slãvita Judecatã, urmãrind napoi pe firulrãului, se va ajunge la pãcatul tãu de-acum!... - Iar tu vei lua rãsplata pentru toatã rãutateace-ai adus-o tu-n viaþa celor care te-au urmat!

Fie-þi groazã de rãu þie suflete ce faci pãcatefugi de rãu ºi nu-l mai faceniciodatã-n nici un felcãci rãsplata lui, fii sigur: te ajunge, te ajungeori în viaþã ori în moarte, ori ºi-acum ºi-atunci!

- Dumnezeu nu Se grãbeºte ci aºteaptã, tot aºteaptãfiindcã nici Se rãzgîndeºtenici întîrzie, plãtind...


203 - Unire

Isuse Scump Mîntuitorulºi Domnul nostru Preaiubitde Tine-acum ºi niciodatãnoi nu ne vom mai despãrþi. Cînd nu vei fi cu noi Tu-n lume, vom fi cu Tine noi în Cer... Cuvîntul Tãucãruia pururi Îi vei rãmîne Credinciosne spune plin de-ncredinþare: cu nici un chip n-am sã vã las!

A Ta Bisericã de veacuriºi Oastea Ta, ºi noi, oricare, sîntem dovada grijii Talecu care ne-ai vegheat mereu.

O, oare nu simþim aceasta ºi noicei ce-am crezut în Tine? Dar cine ne-a-mplinit atîtea stãruitoare rugãciuni? ºi cine ne-a umplut cu-atîtea înviorãri viaþa noastrã, ºi cine ne-a unit cu-atîtea fiinþe scumpe, pe pãmînt? ºi cine inimilor noastre le dã atîta bucurie, ºi cine poartã zilnic grija de fiecare dintre noi?

Fãgãduinþa Ta cea scumpãca pentru noi, - e pentru toþiavînd pe veci la fel putere, la fel de sfîntã-n orice locºi se-mplineºte totdeaunaºi chiar aºa cum este scrisãcu orice credinciosce-oriunde trãieºte alipit de Tine.


Atunci cînd pe aceste drumuri ce mergem noi, vor merge alþiicînd în aceste case, în urma noastrãse vor strînge, cînd în bisericile-acesteaurmaºii noºtri-au sã se-nchinecînd din aceste cãrþi cînta-vor copiiiºi nepoþii noºtri, cînd în prigoana pentru Domnul urma-vor alþiicalea noastrã, cînd în spitale ºi în temniþiºi-n vestireîn urma noastrã fi-vor alþii, - cum ºi noi pe-alþii îi urmãm -- Isus, vei fi mereu Acelaºi ºi lîngã ei, ca lîngã noi, prezent mereu cu fiecare spre-a-l întãri ºi mîngîia.

Cuvîntul care ne-a dat nouãºi celor dinaintea noastrãputere, ajutor ºi pace, va fi la fel ºi pentru eicum i-a-ntãrit cîndva pe alþiiîn catacombe ºi-n cuptoarecînd sufereau slãvind martiriul pentru iubirea Ta Isuscum i-a nãlþat pe ei în slavace Sus, ne-ai pregãtit la Tatãl, cum ne-a salvat pe noi în luptecu lei ºi tauri din Basan, la fel vei fi cu toþi, ºi-n urmã, de-adevãratºi Credincios.

Iar Mîine cînd întregul numãral celor drepþi va fi intratcînd toþi vor fi-adunaþi Acasã... Atunci fãgãduinþa Tacea mai aleasã ºi mai dulce, se va-mplinipe veci de veci...

- Isuse Doamne, niciodatã, noi nu ne vom mai despãrþi!


204 - Fluturaº

Se-nvîrtea în jurul flãcãrii aprinseºi-i plãcea ispita de-a se-apropialanþul voluptãþii îl atrage spre flãcãrica rãcoarea apei rîndunica-n zbor.

Îl alung cu milã sã se-ndepãrtezedar a zecea oarã s-a întors din nouse trezise-ntrînsul patima cea oarbãcare ne-nfrînatã, duce-n veci la foc.

Îl lovesc -zadarnic: patima-i mai tarechiar ºi decît frica- ºi-ntr-o clipã reapoate chiar în ciuda piedicilor mele, el se-aruncã-n para focului rîvnit.

... Ce-a rãmas dintr-însul astãzi e-o ruinã.

- Cãci sînt rari acei ce se-nfrîneazã cîndneopriþi, pot face ceea ce n-au voie... - De aceea-i plinã lumea de ruini!

205 - Adevãr

Este-adevãrat cã prima-nþelepciune e Hristosiar cã-a doua e tãcerea, tot aºa-i de-adevãrat. Cãci vrãjmaºi þi-i faci pe oameninumai cînd le spui vreodatãAdevãrul, adevãrul hotãrît sau mustrãtor. Cãci un adevãr de formã ºi-o credinþã doar de vorbenu va supãra pe nimeni... poþi sã vesteºti oricînd... Cînd se-nfãþiºeazã însã Adevãrul spre trãire, atunci se aleg din oameni, care sîntºi care nu-s!

... Adevãrule preadulce nu ºtiam demult eu oarecã-ntre oameni mai comodã ºi-nþeleaptã e tãcerea? Dar dac-aº fi fãcut eu astfelcum Þi-aº fi fost credincios? ªi cum aº mai fi eu oare frate ºi nevinovat?

Adevãrule preadulce, cîte lovituri în viaþãcîte lacrimi ºi prigoane mi-ai adus


cînd Te-am urmat!... Tu m-ai despãrþit de prieteni, Tu m-ai depãrtat de-acasã, Tu m-ai rupt din locuri scumpeºi m-ai scos din locuri dragimi-am zdrobit viaþa-n lupteºi în lipsuriºi în muncãsã-ndur foame ºi mizerii ºi batjocuri- tot mai singur... - Dar cu toate-acestea astãzi Te iubescmereu mai tarefiindcã pacea conºtiinþei numai Singur Tu mi-o dai!

Cînd Te apãr ºi azi pe Tine, iatã sînt lovitpe faþãºi vorbit de rãu pe spate, ºi vîndut de fraþi vicleni, sã fiu izgonit din inimi, - ale mele binefacerisînt jignite ºi uitate, meritul batjocorit. - Dar ºi-aºa, cu toate-acestea ºi chiar pentru-acestea toateeu vreau sã rãmîn cu Tine Sfînt ºi Unic Adevãr! Dupã cum întîia datã Te-am crezut pe totdeaunaºi-am pus legãmînt ca astfel sã Te-ascult pîn-la sfîrºitcãci Tu-mi dai inimii pacea, conºtiinþei bucuria, ºi-n odihna mea ºi-n muncãºi în umbrã ºi-n senin!...

Fraþii mei, dacã-mi vreþi bine, - binele adevãrat, eu vã rog ca totdeauna adevãrul sã-mi grãiþi! - cãci atunci îmi faceþi bineºi atunci îmi sînteþi fraþi.

Spune-þi-l totdeauna, cãci eu nu întotdeaunapot sã-l vãd deplinºi-adesea eu sînt slab ºi ispitit.

Spuneþi-mi-l chiar ºi-atunceacînd îmi este împotrivã. Dacã-i el, îl voi cunoaºte! - ºi-i voi sãruta nuiauacãci din toate-acela-mi este cel mai binefãcãtor.


206 - Bucurie

Cînd vii tu bucurie a sufletului meuºi inima ºi ochii de lacrimi umezesc... naintea ta adie spre mine-a ta mireasmãºi mi-aº deschide-ntregul adînc sã te cuprindaceastã adiere preadulce de la tinee ca ivirea zilei de praznic aºteptat.

Isuse, numai Tu eºti întreaga-mi bucurieºi n-are lumea alta sã-mi poatã fi la fel!... - Nu-i pe pãmînt comoarã de care-ar fi legatãviaþa mea vreodatã asemeni ca de Tinenici mai adînc lipitã, nici mai cu drag aproapecum poate fi de Tine, ºi cum mi-a fost mereu.

O, lîngã Tine-n clipa adîncã-a rugãciuniisau în trãirea muncii cu lacrimi ºi sudori, sau în vîltoarea luptei cu opintiri sporitesmulgînd plãtite roade cu orice pas împins, sau în purtãri de sarcini cu renunþãri durute- eu gust din plin aroma cereºtilor grãdini!

Fii binecuvîntatã adîncã bucurieIsuse, Soare dulce al sufletului meu!

207 - Sfinþenie

Numai un suflet sfînt îºi poate ierta vrãjmaºul sãu atuncicînd rãul ce i-l face-acesta nu are-n lume niciodatãnici îndreptare, nici uitare, ca rana nemaivindecatã... numai un suflet sfînt îºi poate ierta vrãjmaºul sãu atunci.

Numai un suflet sfînt îºi poate salva vrãjmaºul lui atuncicînd dupã ce-i zdrobise viaþa, ajunge-n mîna lui cãzutcu toatã pierderea-nduratã, cu neuitatul rãu fãcut, numai un suflet sfînt îºi poate salva vrãjmaºul lui, atunci.


Numai un suflet sfînt îºi poate iubi vrãjmaºul lui atuncicînd nici un bine nu-l îmbunãºi nici o milã nu-l înmoaiecînd pîn-la moarte-l prigoneºte cu-aceeaºi crîncenã vãpaienumai un suflet sfînt îºi poate iubi vrãjmaºul sãu atunci.

208 - Dorinþã

Înþeleptul înfrînãrii a grãit odatã-aºa: - Nu tu vrei! ci este-n tine un pãcat. Acela vrea! Dar tu nu eºti numai trupul, sau nu trup în primul rîndci în primul rînd eºti suflet - nu uita ce-þi spun nicicînd: Sufletul mereu sã-þi þinã trupul strîns în frîul sãuca acesta sã nu-l tragã în prãpastie ºi-n rãusã nu-l ducã la pãcate de-unde nu mai e salvatsau ºi dacã e, rãmîne cu o ranã necurmat...

Un pãcat fãcut din suflet, sufleteºte-i ºi plãtitcel fãcut unit cu trupul, de-amîndouã-i ispãºitde-amîndouã împreunã, ori în moarteori aicicãci nimica nu se pierde nici din mariºi nici din mici.

Dumnezeul meu Puternic, dã-mi Te rog puteri sã-mi rupºi sã-mi smulg oricînd din sufletpofte izvorînd din trupºi dorinþa de-a m-atinge de ce nu mi-e-ngãduit, dar de care cu putere sînt atras ºi-nlãnþuitcãci numai dorinþa care sper s-o pot înfãptuipoate chinui-al meu suflet ºi viaþa a-mi zdrobiºi numai aceasta-mpinge la pãcatspre-a o avea. Cele nenãdãjduite, nu te chinuiesc aºa!


Sã renunþ la bucuria care Tu nu vrei s-o iauºi sã nu cîrtesc în mine cînd vãd pe-alþii cã o aufã sã nu se nascã-n mine gelozii ºi duºmãniecãtre-acei ce Tu mai darnic ºi mai bun paridecît mie. Ci sã ºtiu cã totdeauna Tu eºti Drept ºi Bun, Pãrinteºi-ai sã-mi dai mai bun la urmãce-am avut mai rãu, nainte.

Du-mã Doamne pîn-la starea sã pot renunþa-mpãcatnici regretºi nici mîndrie neavînd c-am renunþat. Mai ales cînd e-n folosul celor care nu vor finici cu vorba, nici cu faptaîn mãsurã-a-mi rãsplãti. ªi sã pot primi-n liniºte orice casã ºi-aºternutchiar ºi-atunci cînd sînt acelea carenu eu mi le-am vrut. Dã-mi dorinþa cea stãpînã peste oriºice dorinþicãci atunci avea-voi numai calea fiilor cuminþi!


209 - Plãceri

Orice vîrstã din viaþã ºi-are-a ei plãceri, la rîndþine cît le þine vremea, trec cu vîrsta lor, trecînd.

În copilãrie, omul are joaca ºi-alergareamai tîrziu, în tinereþe, cãrþile ºi vitejiaîn maturitate, munca ºi familia ºi lumeaiar la bãtrîneþe, visul ºi poveºtile ºi vinul... Dacã-o vîrstã înceteazã, i-nceteazã ºi plãcereacãci ce-i trecãtor ca trupul, e supus acestei legi...

Numai gustul sfînt rãmîne ca iubirea lui Hristospentru orice vîrstã-acelaºi sufletului credinciosºi-l pãstreazã pururi tînãr pîn-la bãtrîneþi pe-acelcare-l are ºi-l pãzeºte, scump, ca sufletul din elcãci pe cînd de celelalte numai trupul ni-e legatdupã trup se schimbã toate ºi cu el pierind odat’- sfînta Duhului plãcere este-a-ntregii fiinþei dorºi-i legatã-ntîi de suflet care e nemuritornetrecîndu-i niciodatã vremea ei ea stã mereuºi mereu e mai frumoasã, sfîntã, ca din Dumnezeu...

Ce-i trupesc în noi se duce, se destramã,-mbãtrîneºtedar ce-i sufletesc nu piere, nici se schimbã niciodatã... Pot sã ne slãbeascã ochii, poate pãrul sã ne-albeascã, inima sã oboseascã, tremurãri s-avem în glas, - sufletul ºi-atunci tresare ºi se bucurã, ca tînãr, cînd cunoaºte, ºi-l atinge ce-i frumos ºi-adevãrat. ªi iubeºte-n orice vîrstã cu aceeaºi tremurareprimãvara, curãþia ºi-Adevãrul fericit, poate chiar ºi mai puternic în apusul bãtrîneþiicãci cu-atît mai dureroasã e-o comoarãcînd o temi.

Dragostea pentru Luminãºi plãcerea de Hristostotdeauna-s bucurie ºi la suflet ºi la trup.

ªi fiindcã bucuria totdeauna-ntinereºtecel ce-o are, pe vecie, va fi tînãrca ºi ea.


210 - Casã

Cînd sînt departe, casã, de oriunde-aº fi, vin inima ºi dorul ºi rugãciunea meaîn fiecare searãºi-n orice dimineaþãcu drag sã odihneascã un ceas pe prispa ta...

Cînd sînt aproape, ochii mereu i-ntorc spre tinescãldîndu-te-n privirea lor umedã de drag, iar sufletul tresare iubindu-te întrunacu-aceeaºi caldã undã a proaspetei plãceri...

De-i zi, privesc la cerul deasupra ta. ªi noriice merg ºi vin spre tine cu gîndurile mele... De-i noapte-þi caut frumoasa puzderie de stelece toate-ar sta întruna cu drag deasupra ta... Cãci nicãieri nici cerul, nici stelele, nici noriinu-s ca acolo unde eºti tu ºi mã aºtepþi... ªi nicãieri pe lume nu cîntã rîndunicanici iarba nu-i mai moalenici florile mai albenici somnul nu-i mai dulce, nici pacea mai deplinã, nici inima-mpãcatãca-n tine, loc iubit!

O, gîndul meu întruna ca soarele, colindãºi-nconjurã pãmîntul trecînd pe lîngã toate, - dar seara vine pururi s-adoarmã lîngã tinesfinþit de rugãciunea ca nicãieri fierbinte... cãci doar acolo-ºi aflã adîncul meu odihnaºi-acolo întîlneºte frumoasa amintirecu care-ncepe-a vieþii eterne fericiri... Cã-n tine-ntr-o luminã ºi-o clipã neuitatãde primãvarã dulce, aflat-am pe Hristos.

De-atuncea peste tine rãmas-a Primãvarãoricîte ierni ºi vînturi pe lumea-ntreagã bat. De-aceea lîngã tine întorc în orice searãcu inima, cu dorul ºi rugãciunea mea, în tine mã aºteaptã aceeaºi bucurieºi-Aceiaºi Faþã Sfîntã îmbrãþiºatã-atunci.


211 - Cunoaºterea

Cãile înþelepciunii tainice-a lui Dumnezeusînt necunoscute nouãºi-s ascunse pentru noi... de aceea totdeauna sã ne-ncredem în Cuvîntu-Icãci Cuvîntul Lui e pururi Credincios ºi-Adevãrat.

Cãile ºi gîndul tainic, dintr-un suflet omenescsînt necunoscute nouãºi-s ascunse pentru noide aceea sã nu credem decît prea arar în oamenicãci la oameni rar cuvîntu-i credincios ºi-adevãrat.

Dumnezeu întotdeauna face mai mult decît spuneoamenii fac totdeauna mai puþin decît promit. Cine nu învaþã-aceasta mai nainte de-ncercareva plãti mai scump în urmã, ce n-a ascultat la timp.

212 - Oameni

Cel înþelept a spus odatã cã oamenii se-mpart în trei:

Întîi: cei mulþi la care merge-naintea judecãþii, gura vorbesc nainte sã gîndeascã, apoi gîndesc, - de mai gîndesc. Aceºtia-s cei proºti, pripiþii, ce totdeauna au ruºineneajunsuri ºi dispreþ, pe urma nestãpînirii gurii lor.

Apoi: sînt cei puþini la care merg amîndouã împreunãºi judecata ºi cuvîntul merg chibzuit ºi armonios. Aceºtia sînt cumpãtaþiiºi cei cuminþi, iar felul lordin multe neplãceri în viaþã ºi-ncurcãturiîi va scãpa.


În urmã: sînt cei rari pe lumela care mintea merge-ntîiºi-n urmã vine rar cuvîntul, dar luminos ºi plin de miez. Aceºtia sînt înþelepþii, a cãror vorbã este aurdar dupã ea nu ei, ci alþii, care-i ascultã, au folos.

213 - Minciuna

Cel ce cunoaºte Adevãrul, a zis aºa odatã: - Nu este pãcãtos pe lume sã nu-l fi învins minciuna!

Orice pãcat e-ntîi minciunã apoi ia altã formã. E-ntîi minciuna-nºelãtoare a diavolului careîl amãgeºte-aºa pe om, spre-a sãvîrºi pãcatul... Apoi vin, lung ºirag, minciuni de-a celui care cadespre-a-ndreptãþi, sau apãra, sau micºora, pãcatul...

Minciuna-i masca cea plãcutãºi-atrãgãtoare pentru omcu care tatãl ei, satana, ºi-acopere-urîciunea luiºi focul veºnic cãtre care îl duce el pe mincinosatîta vreme pînã-i rupe ºi cel din urmã podspre Cer.

N-a fost vreun om care-a fost mare cu-adevãratpe-acest pãmîntnici vreun credincios, vreun suflet alesºi înþelept cîndvaºi care sã fi fost în viaþã un mincinosºi-un prefãcutsã fi iubit cîndva minciunaºi sã trãiascã necinstit.


Orice minciunã-i neputinþã, micime ºi ticãloºie, pe care omul o aruncã în apa sufletului sãu. - Iar sufletu-i ca o fîntînã: - primeºte-ntotdeauna-n sineºi în adîncul lui pãstreazã, tot ce-n viaþã-i aruncãm.

De-aceea sînt pe lumea astafîntîni cu ape-atît de tulburide nu se poate niciodatã vedea un cer curat în ei.

214 - Singur - în a lui carte-a

În a lui carte-a scris odatã un pustnic înþelept aºa: - Fug sufletele azi de rugã, singurãtate ºi tãcere, spre zgomot, spre uºurãtate, spre-aglomeraþii ºi pãcat! De-aceea ºtiu puþini acuma ce binecuvîntãri ascundesingurãtatea liniºtitã, ce bucurie - rugãciunea ºi ce seninãtate-adîncã, ce profunzime e-n tãcere...

Azi oamenii în uºurãtate ºi în pãcat trãiesc, se temsau se urãsc stînd cu ei singuri, doar ei ºi conºtiinþa lor, cã-n jurul lor mereu e duhul pãcatelor în care umblãel le-aminteºte cele duse, sau spre-altele îi ispiteºteºi-i chinuie mereu cu grija sau groaza de urmarea lor... Cînd nu sînt singuri, ci-s cu alþii, ei îºi sugrumã mai uºormustrãrile de conºtiinþã- ºi omul pare liniºtit.

Dar vai, ce grabnic se rãzbunã pãcateleºi neascultarea! - Pedeapsa celui care-n viaþã n-a vrut sã steacu sine însuºiºi n-a iubit singurãtatea cu pocãinþã ºi-ndreptareva fi: sã stea pe veºnicie în chinuri, numai singur-singurnici Dumnezeu, nici mîngîiere, nici dragoste ºi nici nãdejde, nu va avea pe veºniciefiindcã-aici nu le-a dorit.


Doar sufletele mari pe lume, cei mari ºi sfinþi cu-adevãrat, doar sufletele-acestea gustã singurãtatea ºi tãcereacu toatã profunzimea pãcii ºi bucuriilor ce-ascund, în rugãciunea lor adîncã, prin care merg cu Dumnezeu...

Cãci numai în Singurãtate ºi în Tãcere, Veºnicia, se poate pipãi, de gîndul ºi duhul celor înþelepþiºi numai în acestea putut-a Domnul lorsã le vorbeascãiar dînºii au putut s-audã numai în ele glasul Lui. Cãci Dumnezeu vorbeºte pururi la fiii Lui aleºiîn lumeºi le descopere-adevãrul, cînd singuri stautãcuþi, cu El...

De-aceea astãzi e-ntre oameniaºa puþinã-nþelepciunecãci sufletele fug de rugã, singurãtate ºi tãcereºi-atunci cum sã mai audã, Lumina, ºi pe Dumnezeu?!...

215 - Cunoscut!

Dorinþa dupã slava lumii ºi dupã laudele ei, ºi alergarea dupã-acestea fac sufletul nefericit.

Cãutînd sã fi mai sus ca alþii, mai cunoscut, mai lãudat, îþi chinui sufletul întrunaºi-al tãuºi-al altora din jurcãci lãcomia asta-þi pierde ºi liniºteaºi mulþumireabalaurul acesta-nghite sudoarea ta ºi timpul tãu... ºi-atunci din tot ce-aveai nainte, tu mai nimic nu vei alege. N-ai nici copii, nici soþ, nici casã, nici liniºte, nici prietenie, cãci le jertfeºti pe toate-acelei dorinþece-þi înghite tot...


O, dac-ar ºti cel care-aleargãsã dobîndeascã slava lumiicã umblã bietul dupã rãul ºi-amãrãciunea vieþii lui! de-ar ºti el ce nefericire e s-ajungi prea cunoscutcu ce necazuri ºi ce zbuciume lucru-acesta-mpreunat. E-adevãrat cã-i greu s-o aibãdar dupã ce a cîºtigat-oºi-i gustã-amar nefericirea, - de ea nu scapã decît mort.

O Domnul meu Isuse Dulce, Tu Mare ºi Divin SmeritTe rog pãstreazã-mã pe lume umil, de ea necunoscut... fereºte-mã sã nu caut lucruriºi locuri nalte pe pãmîntºi scapã-mã de-osînda celor ce dobîndesc mãriri lumeºti. - Cãci tot ce e nãlþat în lume, e-o urîciune-n faþa Ta.

Eu nu doresc aici rãsplatapentru nimic din ce-am fãcutiar slava lumii-i un balaur care pîndeºte mai alespe cei mai buni ai Tãiºi cãror le-ai dat un dar mai deosebit. Cum Te-a pîndit ea ºi pe Tinecînd erai unde sîntem noiºi cum pe-atît de mulþi aceasta i-a înghiþitºi i-a pierdut...

Ai milã Doamne ºi ne scapã de otrãvita slavã-a lumiiºi de dorinþa dupã dînsaacum ºi-n vecipe toþi ai Tãi.


216 - Fãþarnicul

Ar trebui-nsemnat pe frunte ca sã-l cunoascã toþi, la rînddar oile ºi porumbeii ºi boii mai ales, oricîndcãci pe fiinþele acestea le-nºealã ºi le vinde elcu vorbe dulci ºi prefãcutecu duh ascunsºi gînd miºel.

O, cei curaþi ca porumbeiiºi blînzi ca boii cei smeriþi, de cel fãþarnic totdeauna vã depãrtaþiºi vã feriþi. Trãind în prefãcãtorie, e ºi primejdios ºi crud ºi va-nºela întotdeauna pe cîþi îl cred din cîþi l-aud. Cãutînd cîºtig în lumea asta, - ºi-n cealaltã necrezînd -el predicã mai iute iadul, decît pe Dumnezeuoricînd. Vorbind mai mult despre satanadecît de Crucea lui Hristosel creºte frica, nu credinþa, cãci el din fricã ia folos.

Lui de sfinþenie nu-i pasã ci numai de ceremoniirosteºte-al Domnului Sfînt Numes-ascundã-a lui fãþãrniciispre a-ºi putea sã-nfãþiºeze drept adevãr a lui minciuniºi spre-a putea-nºela mai sigur pe cei nevinovaþi ºi bunisau spre-a putea sã mãguleascãpe cei ce-n rele se complacºi cãrora el, pentru o platãle iartã toate cîte fac.


El nu Bisericii-i slujeºte deºi trãieºte de la eacã nu-i al eici-i al minciunii. Cu vorba ºi cu fapta sacuvîntul sãu e-al lui ºi nu e, cum zice, al lui Dumnezeuci sub versete îºi ascunde, vicleanul, scopul lui, mereu. Vorbirea lui þinteºte numai al lui nelegiuit folosca cei ce-aud pe el sã-l caute nu sã-L urmeze pe Hristos! Nu lui Hristos sã-I dea viaþa, ci lui cinstire ºi argintcei ce-l plãtesc - spun adevãrul cei ce nu-i dau nimica - mint!

Hristos condamnã totdeauna: desfrîu ºi crime ºi-uneltiri fãþarnicul le aflã scuzeºi le gãseºte-ndreptãþiri! Cãci umblã dupã slava lumii ºi banii ei, în orice felrespect de adevãr nu arenici frica Domnului, în el. Chiar lumea-ntreagã sã-i araten-ar recunoaºte c-a greºit.

Vorbeºte numai de sentinþe ºi-n toate-i cel mai priceput el doar cu sfinþii se comparãcu drepþii-i place-a fi trecut.

Fãþarnicul viclean ºi lacom, rãzbunãtor ºi crud ºi rãunimic nu iartãnici nu-i uitã cui crede cã-i vrãjmaºul sãu. Toþi ceilalþi oameni îl lasã-n pace pe-un duºmandar el ºi din mormînt l-ar scoatesã-l rupã-n gheare de vultan. În urã el e ca satana: cãutînd sã nimiceascã-n veacºi sufletul ºi trupul celui ce nu-i vorbeºte lui pe plac. El în orbia lui nu vede cît sufãr alþii dupã eldar chiar dac-ar crede, nu-i pasã de nimeneaîn nici un fel. Pot alþii sã plãteascã totul cu plîns, cu sînge, cu venince-i pasã lui, el poate, din toate cîºtiga puþin! Falsificã învãþãtura ºi se preface cã-i, ce nu-i, putînd sã umble-n ºapte feþeca sã-ºi ajungã scopul lui...


- Fãþarnic blestemat, cînd oare te vei trezidin visul tãu ºi din beþia morþii-n care slujeºti nemerniccelui rãu?

Sau: coasa îngerului morþii aºtepþi sã te loveascã-ntîi? atunci vrei sã te-ntorci cînd groaznic þi-o vei vedea la cãpãtîi? Cînd cel din urmã lucru care te va-nsoþi l-al tãu sfîrºitva fi blestemul ºi osînda acelor ce i-ai amãgit? Din toatã roada ta pe lume va fi gunoiul care-l laºidin cãile deºertãciunii, nevrednicilor tãi urmaºi? Gunoiul ºi deºertãciunea de dragul cãrora þi-ai datºi sufletul ºi veºnicia vrãjmaºului ce te-a-nºelat! Iar Dincolo în Veºnicie, pe veci cu groazã vei vedeace platã dã satana celor ce-au ostenit în slujba sacînd, de la moarte, despuindu-i de-ai slavei lumii amãgirii-nfaºcã sã le dea rãsplata nelegiuitei lor trãiri.

- Îþi vei vedea cu groazã locul ce tu þi l-ai gãtit mereuºi-n carecu blestemul ultimo sã te-alunge Dumnezeu!

O, dacã te-ai trezi acuma ºi-ai mai putea a te cãisã te întorci, - schimbîndu-þi viaþa -ai mai putea nãdãjdui...

Dar cei ce duc o aºa viaþã sînt la-mpietrire osîndiþi... O, oi ºi boi deschideþi ochiica sã vedeþiºi ocoliþi...


217 - Împreunã

Cel cumpãtat a spus aºa la fiii sãi odatã: - Voi fiii mei sã-mpreunaþi cu munca rugãciuneacãci numai împreunã sînt, cu roadã, rãsplãtite.

Acel ce numai s-ar ruga dar n-ar munci în viaþãar fi ca ploaia ce-ar cãdea pe holda nearatãne-nsãmînþatã cu nimic, - rãmîne fãrã roadã!

Acel ce numai ar munci, dar fãrã sã se roage, e ca ogoru-nsãmînþat dar fãrã strop de ploaieneroditor ar rãmînea ºi arsde uscãciune.

Chiar Dumnezeu le-a rînduit pe-acestea împreunã.

Voi fiii mei sã-mpreunaþi cu munca rugãciunea, cãci doar unite, pe pãmîntsînt binecuvîntate.


218 - Cîntãreþul

În viaþã a dorit sã cînte spre-a veseli ºi-a mîngîiape toþi în jurul sãu prin cîtã era singurãtatea safiindcã-avea încredinþarea cã Dumnezeu stã în cîntãriiar de nimic nu-i lipsã-n lume ºi între oameni ca de El.

Adeseori simþea-n adîncu-i un gol ca golul ce rãmînede unde ies prea multe lacrimi, prea multe floriºi prea mult dordar rãdãcinile iubirii adînc înfipte în cîntarerodeau cu zîmbet pentru alþiichiar dacã nu ºi pentru el.

Cîndva pe crucea lui nu scrieþi nimic îndurerat ºi tristpãcatele i se vor pierde odatã cu þãrîna lui, dar armoniile din suflet rodi-vor pururi mîngîiatedin an în anmereu în alþii, crescîndu-i pentru mai frumos.

Pe faþa lui n-a fost tristeþenici cînd în suflet o aveade-aceea moale ºi frumoasã sã-i fie þãrîna de pe ochicãci moale ºi uºoarã-n lume a fost umblarea lui prin viaþãabia de l-a simþit pãmîntulaºa de liniºtit s-a dus.

Acolo, nici regret sã n-aibãpentru nimica din trecutnici grijã, nici neliniºtire pentru nimic din viitorci liniºtitã odihnire sã aibã-n locul lui de vecica sufletul ce odihneºte în braþele cîntãrii dragi.

Copil ºi tatã al cîntãrii, doar pe pãmînt þi-a fost mai greuºi în pãmînt ºi-n cer de-acumava fi mai dulce ºi uºorcãci dragostea ºi armoniade-a pururi au sã te-nsoþeascãacestea douã-s Paradisul ºi binecuvîntarea ta.


219 - Fricã

Inima mea de ce îmi tremuri oaredorind singurãtatea ne-ncetatde ce doreºti mereu sã fugi de oamenide ce te temi cînd paºi pe drum rãsunãde ce þi-e groazã cînd i-auzi ºi-i vezi?

Sãrmanã inimã prea mult zdrobitãºi prea-ndelung strãpunsã nemilos, tot ce-a rãmas nedãrîmat în tinese-nfioreazã cînd aude om!

Cãci în altarul prieteniei talepuþini au fost cei ce-au pãºit curaþiatît de mulþi venirã sã dãrîmeºi sã-ntineze ce-a fost mai frumos!

Ce-au mai lãsat întreg, plecînd vrãjmaºii, au nimicit prietenii mai crudlãsînd aceleaºi urme-nsîngeratela care cînd priveºti te înfiori.

S-au sãvîrºit în contra ta întrunanu numai grozãvii, ci ºi-umiliride parcã numai unele din elenu-þi ajungeau spre-a suferi destul.

... Inima mea de ce mi te cutremuride ce te strîngi de groazã cînd auzitrecînd pe-aproape paºi de omºi oarede ce mereu mai singurã te-ai vrea?


220 - Vestire

Cel ce-a luat mai bine seama la oameni ºi la duha spus: cã unii predicã Credinþa numai cu gura, fãrã viaþãvorbesc numai din ea, dar nu o mãrturisesc cu fapta lor, - aceºtia-s aceia care zic totdeauna, dar nu fac. Lua-vor mai grea osîndãcãci ei fac cel mai mare rãuîndepãrtînd aºa pe oameni de ascultarea lui Hristos, ºi ispitindu-i sã huleascã, din cauza lor, pe Dumnezeumergînd la iad mai trag în moarte pe mulþi, prin nepãsarea lor.

Alþii nu predicã Credinþa cu gura, dar a lor viaþãmãrturisind despre Credinþã, e-o pildã viepentru toþi, aceºtia-s lumina care nezgomotos fac slujba bunãiar oamenii vãzînd astfelÎl preamãresc pe Dumnezeu.

Iar alþii, cei puþini, sînt cei ce vorbind frumos despre Hristosmãrturisesc ºi cu viaþa despre iubire ºi-adevãraceºtia-s cei mai puternici ºi buni urmaºiai lui Hristoscãci învãþîndu-i ºi pe alþii ce trebuie despre Credinþãei o aratã ºi-n trãire înfãþiºîndu-L pe Hristos.

Un om de-acesta preþuieºte cît sute de predicatoriiar roada lui rãmîne scumpãºi lumiiºi lui Dumnezeu.

O Doamne, dã Credinþei Tale nu mulþi predicatoriîn lumeci mulþi împlinitori cu fapta, puternici mãrturisitori.


221 - Prietenie

O, prietenie sfîntã, loc binecuvîntatîn care nu sînt taine, nici garduri, nici zãvoare, în nici un loc din lume viaþa nu-i mai dulcenici sufletul mai candid, nici gîndul mai curatca-n tine prietenie, loc binecuvîntat.

În nici un loc din lume petrecerea nu-i dulceca-n tine, ºi-adevãrul mai binevoitornici mila mai duioasã, nici dragostea mai largãmai caldã, mai simþitã - ca-n pãrtãºia ta!

Orice pahar golit e ºi-umplut deplin, în Tineºi fiecare clipã ºi an e-ndestulatmãsura ta-i întreagã, nimic pe jumãtateori toatã, ori nimic, cînd dai ºi cînd primeºti.

În tine ºi tãcerea e de-nþelesuri plinãun semn sau o privire cuprinde nesfîrºit, - În tine-i totul paºnic ºi sfînt cãci mii de haruriºi-n suflete ºi-n trupuriprin orice simþ, pãtrund.

Lumina nicãierea nu este mai luminãnici noaptea nicãierea mai noapte ca aici- cînd e durerea-n tine, mai mare-i ca oriundecum bucuria n-o simþi niciunde mai deplin.

O, prietenie sfîntã, adîncã ºi duioasãde tine totdeauna m-apropii cu fiorpe-altarul tãu ard jertfã întreaga mea fiinþãcu tine ºi viaþa ºi moartea sînt un har.

Isuse, Scump Prieten, fã între-ai mei ºi mineeterna prietenie ziditã pe-adevãravînd învãþãtura aceleaºi credinþepe veacuri sã rãmînã ºi ce-a rodit din ea.


222 - Rãul

Acel care a iubit Credinþa adevãratã a grãit: - Mai rele decît necredinþaºi decît rãul mai cumplitsã ºtiþi cã-s falsele credinþe, ereticele-nvãþãturi, rãstãlmãcirile Scripturii, izvor de certuri ºi de uri. Pentru Credinþa-adevãratã acestea-s cel mai mare rãue cea mai mare vãtãmare cinstirii cãtre Dumnezeu.

Cu-acest venin amar satana a otrãvit izvorul sfîntal Evangheliei în lumeºi al Credinþei pe pãmînt. Ca ºerpii, falsele credinþe, încolãcesc curatul trupal Sfintei Domnului Bisericipe care-o sug, pe care-o rup...

Din pricina acestor rele ºi blestemate nãscociriale vrãjmaºului Credinþei, - au pãtimit atîþi martiri! Atîþia oameni duºi la moarteºi de credinþã-nstrãinaþiºi pier atîtea binefaceri prin dezbinareadintre fraþi.

Cãci toate relele Credinþeiºi toþi ceilalþi duºmani ai eisînt dinafarã de Credinþã... ªi chiar de-ar fi ca niºte leiuºor sînt cunoscuþi cãci chipul ºi felul lore cel strãinºi nu pot face rãu Credinþeioricît de mulþi ºi aprigi vin. Dar viperele-acestea care se-ncolãcesc pe trupul eiºi se prefac la fel cu dînsa, - cu faþã ºi cu glas de miei -vorbesc cuvintele ei scumpe, în casa ei, ºi-n chipu-i sfîntsã poatã face dezbinarea, sub cel mai credincios veºmînt!


Cei ce mai au pãcate-ascunse ºi-s robi mîndrieiprimii cadîn mrejele înºelãciunii ºi-n groapa gurii lor de iad, drept pedepsire de la Domnul fiindcã n-au pãstrat curatnici cugetul, nici legãmîntul cu Dumnezeu, cum s-au legat de-aceea Dumnezeu îi lasã în duhu-acestor amãgirica sã le creadã, sã se ducã în locul veºnicei pieiri.

Dar cugetele ne-ntinate a celor sinceri ºi smeriþile scapã Dumnezeu, ferindu-i sã nu se lase amãgiþiprin Duhul Sfînt i-nºtiinþeazã, ei simt chiar dacã nu-nþelegºi astfel fiii rãtãcirii de ai Credinþei se aleg.

O, suflete neºtiutoare ce mîntuirea o doriþide-nvãþãturile strãine cu groazã pururi vã feriþinu-i ascultaþi pe cîþi le poartã, nu vã opriþi pe calea lor, cãci toþi aceia ce-i urmeazã, în groapa rãtãcirii mor.

Nu pãrãsiþi învãþãtura, ci calea rea o pãrãsiþi, ºi nu vã rupeþi de Credinþãci de pãcat vã despãrþiþi!

Cãci cei ce umblã sã vã-nºele nu vã departã de pãcat ci de Credinþa voastrã sfîntã, ce naintaºii v-au lãsat! ºi nu pentru cîºtigul vostru sau mîntuirea voastrã vinci pentru ale lor foloase ºi sã vã semene dezbin.

O, slujitori ai mîntuirii ºi-ai Adevãrului, luptaþi pe toate falsele credinþe sã le zdrobiþi ºi alungaþic-acestea prãbuºesc pe Domnulºi despãrþesc Credinþa Saduc sufletele la pierzare pe-a îngîmfãrii cale reaºi sînt pentru Credinþa dreaptã un rãuºi-o pagubã ce rodBiserica ºi-nvãþãtura, rupînd al Domnului norod.


Cînd Domnul va lua Credinþa ºi-al Sãu Cuvînt de pe pãmînt, vor rãmînea aceste sute de crezuri fãrã crezãmînt, iar cei rãi, zãpãciþi de ele vor fi pe veci mai dezbinaþiºi-acesta va fi cel mai mare blestem al celor îngîmfaþi ce n-au vrut sã pãstreze-n sufletcredinþa cea dintîi, smeriþici-au dezbinat-o ºi-au hulit-o... - de dezbinãri vor fi munciþi!

223 - Binele

Cel sigur pe-adevãrul credinþei lui a spuscã tot ce pare Bine, e numai o ispitãce pare adevãrul e numai îndoialãce pare rãu, e sigur cãdere ºi pãcat! ce pare cã-i credinþã, e numai amãgirece pare bunãtate, e numai interesce pare curãþie, fãþãrnicie este... - Cãci ceea ce e Bineºi ce e Adevãr, la fel cu ce-i Credinþã ºi Curãþie: - vezi! ºi ºtii cu-ncredinþare ºi fãrã îndoialã ºi nu þi se par! ªtii sigur. ªi chiar de la-nceput.

Cãci Binele-are-n sine încredinþarea luideplin. ªi totdeauna! Iar cei smeriþi o simtfiindcã au lumina... ei vãd din prima clipãce-i limpede ºi sigur. ªi nu vor fi-nºelaþi.

În Adevãr ºi-n Bine nu e ºi Da ºi Nuaºa e ºi-n Credinþãºi-n Dragoste la fel: nu e-ndoialã-n ele, cum nu e nici amestece numai Da puternic, oricînd ºi pentru toþi!


O inimã curatã o simte, cînd e treazã, curaþii ochi vãd asta, la fel, cînd sînt deschiºi. Dar cei ce umblã-n umbra pãcatelor ascunsenu pot vedea aceasta. ªi nu ºtiu ce aleg. Iar dincolo de cele pãrute-i prãbuºireacãci ele sînt ispita în care cad cei rãi.

O, fericiþi aceia a cãror ochi ºi minte ºi inimã- sînt treze pe calea vieþii lor, ce au curat în suflet un duh de ascultare, - lor, Binele le-aratã de-a pururi Faþa Lui.

224 - Nimicuri

Acel ce-a cercetat mai bine ºi mai adînc a spus cîndva: - Prietenia ºi Iubirea pãstraþi-o-n voiºi între voi. Acestea sînt comori ce-n lume n-au nici perecheºi nici preþdar focul nu arde decît cînd puneþi pe el toþi. Atunci cînd numai unul punesau dacã numai unii punse stinge focul prietenieiºi focul dragostei curîndiar dupã ce s-a stins, adesea, acolo nu mai arde-n vecicu bucuria ºi lumina cu care-a ars acolo-ntîi. Iubirea cînd se stinge-n urãºi prietenia-n nepãsarenici o putere de pe lume nu le mai face cum au fost.

O, Prietenia ºi Iubirea, doar ele singure-au pututsã ne arate cã sînt lucrurimai scumpe decît lumea-ntreagãºi zile mai de preþ ca toatã viaþa dinaintea lorºi oameni care valoreazãmai mult decît popoare-ntregi.


Dar vai ce face nepãsarea ºi ura din aceste bunuriºi din comori fãrã de care viaþa nu-i decît amar! Cu cîtã sete cautã ura sã nimiceascã tot ce-odatãera atît de drag ºi dulcecînd dragostea ardea curatã, în toatã lumea asta mare nu mai încap atunci cei doicare-ncãpeau cîndva pe-o bancãºi se-adãpau dintr-un paharnici unul nu se liniºteºte decît atuncea cînd îl ºtiepe celãlalt cît mai departeºi mai degrabã sub pãmînt.

Mai mult decît viaþa voastrã pãziþi iubirea dintre voiºi pãrtãºiile Credinþei curate ºi adînci mereupãstraþi curatã-nvãþãturaferindu-vã de tot ce-o stricãstatornici þineþi legãmîntulce l-aþi rostit întîiaºi datãpuneþi pe focul lui cu toþii, re-mprospãtîndu-le frumseþeacu fericirea bucuriei, iertãrii ºi îmbrãþiºãrii. Cãci dupã cedin vina voastrãs-or stinge-aceste flãcãri sfintezadarnic veþi vãrsa amare suspine pe cenuºa lor.

Nu-s lacrimi sã le mai învie aºa precum erau întîi. Iar viaþa fãrã de acestea nu mai e viaþã, - ci blestem!


225 - Libertate

Acela care ºtie bine ce-i slobozenia a zis: - Nu-i nimeni liber ca acela ce-atîrnã numai de Hristos!... nu-i om mai liberºi nu este mai libertateca a lui... ºi totuºi nici un om din lume nu este mai supusca el.

Adevãrata libertate nu este cea cînd poþi sã strigi: aicea nu e libertate - ºi totuºi nu pãþeºti nimic... - Chiar dacã-s blînzi legiuitoriiºi dacã-s temniþele goaletot nu aceasta-i libertatea, cãci vai, acolo în curîndîn toþi, va stãpîni dezmãþulºi lãcomiaºi ruºineaºi va sfîrºi în prãbuºire aceastã libertate rea.

Ci-adevãrata libertate e doar acoloºi atuncicînd suflete-s dezrobite din lãcomie ºi pãcat, din superstiþii ºi din patimi, din nerãbdare ºi desfrîucînd nu numai cuvîntu-i liber, ci sufletul ºi conºtiinþaeliberate de-ntuneric, sînt nobilate de Hristos.

Cînd revãrsarea de viaþã a Duhului lui Dumnezeuîl curãþã pe fiecareºi-apoi pe toþide tot ce-i rãu, de tot ce este întuneric, de orice formã de pãcatnãlþînd pe omla starea-n care, prezent îi este Dumnezeu, iar el prezent e între semeni iubindu-i binefãcãtor. Cînd e statornic în Credinþãºi neclintit în Adevãr, cînd în unire ºi-n luminã trãind, el moare, între-ai lui.


Dar starea asta nu o poate nimic pe lumea asta dadecît Hristos ºi pãrtãºia cu El prin ascultarea Sa. Orice altã biruinþã e-o prãbuºire în pãcatsau duce cãtre prãbuºirepe cei ce-o cautãºi-o gãsesc.

226 - Ispitele

Toate miile de forme ale-ispitei pe pãmîntsînt de una dintre cele trei ispite care-au fostfolosite de vrãjmaºul împotriva lui Isusîn pustie, unde Domnul, l-a respins ºi biruit.

Prima formã a ispitei sînt ispitele trupeºticare vin din trebuinþaºi din pofta cea din trupele-s marfa cea mai proastã a vrãjmaºului ºiretcare-o cumpãrã mulþimea cea mai mare pe pãmînt, ce pentru plãceri de-o clipãpentru trupul ne-nfrînatîºi vînd scumpa mîntuire ºi viaþa cea de veci. Cãci satan le-aratã pietre ºi le spune cã sînt pîineiar apoi pe veci le face pîinea lor în piatrã grea.

Altã formã de ispitã sînt acele sufleteºtisînt: dorinþa de mãrire, setea slavei trecãtoare, foamea de celebritate, fuga dupã-un scaun înalt, lãcomia-ntîietãþii, lupta pentru stãpînire... - ªi cu-acestea amãgeºte diavolul destui pe lumecãci din lupta pentru ele ies atîtea mii de crime, de-apãsãri, de nedreptate, de trãdãri ºi suferinþe. De pe munþii amãgirii diavolul le-aratã-o clipãtot ce poate sã promitã, dar nu poate sã ºi dea.

Promiþînd la toþi, el lasã omului pãrerea falsãcã le dã... iar pentru aceasta, omu-ºi vinde ce-i mai scump. Iar cînd pare cã-i dã, totuºi, nu-i în ele mulþumireacãci o clipã se aratã ºi-ntr-o clipã ºi disparcãci o clipã doar sînt toatenumai plînsul lor e-n veci.


Cea de-a treia formã însã de ispite sînt mai grelesînt ispitele viclene, cursele duhovniceºti, diavolul cu-acestea vine doar la cei ce cred Scripturiiºi doresc sã facã Voia Sfîntã a lui Dumnezeuºi pe care el nu-i poate birui cu celelaltesau la care, cîteodatã, pentru cã i-a biruit.

Cînd vorbeºte-amãgitorul plin de grija mîntuirii de ferirea de pãcate, de-ascultarea de Cuvînt arãtînd cu viclenie: este scris... ºi-apoi îndeamnãla cãlcarea de credinþã, la sãriri din Casa Sfîntã, la schimbarea-nvãþãturiiºi la ruperea de-ai tãi. - Cînd cu-ndemnurile-acesteabine-ascunse sub Scripturãvine cel viclean spre-un suflet, - rari sînt cei ce biruiesc. Numai cei smeriþi ºi sinceri ºi statornicisînt în stareca sã-i spunã-atunci ispitei: înapoia mea satan!

Frate, dacã-nvingi atuncea, þi-aperi pacea conºtiinþeiºi lumina ce-ai primit-o prin credinþa ta dintîiºi pe care doar prin asta þi le poþi pãstra curate. Altfel clãtinarea duce la pierzarea pe vecieiar aceasta va fi iadul care-ncepe chiar de-aici.

Fã atunci ºi tu ca Domnul: - nu rãspundeºi nu credesau, dispreþuieºte sfatul diavolului mincinos! Nu sãri din Casa Sfîntã, ci rãmîi lîngã Credinþãîn învãþãtura dreaptã, trãitor smerit al ei, dacã þii la pacea dulce a credinþei ºi luminiinu primi, - dispreþuieºte, tot ce poate sã þi-o iacãci vrãjmaºului nu este numai sã-þi cîºtige viaþaci sã-þi nimiceascã pacea - ºi de-acumºi cea de veci.


Fii deci treaz, cu cuget sincerºi cu-o inimã smeritãþine-te de fraþi ºi-ascultã-i în umblarea cu Hristosroagã-te mereu fierbinte ºi iubeºte ascultareacãci, în nici un fel, ispita, nu te va învinge-atunci.

227 - Pãstor

A fi pãstor adevãrat înseamnã a avea iubireiar nu dorinþã de cîºtig, nu-asprime ci simþirenu a mîna din urma lor pe oi, ci-a le atrage, a cerceta durerea lor nainte sã te roage...

A pãstori nu-a apãsa, a-i pãstori cu hranãcu bunãtate cîntãrind ºi-ndemnuri ºi dojanãa-i pãstori frumos, pe toþi, de orice vîrstã-a vieþiicrescîndu-i cu trãirea ta, a faptei ºi-a poveþei.

A-i creºte-nseamnã-a te jertfi în munca necurmatãîn rugãciuni, în plîns, în postºi-n pildã-adevãratã. Hristos te roagã, ca atunci pe Petru, mai în urmã: de Mã iubeºti cu-adevãrat, - sã-Mi paºti întreaga turmã.

Deci numai dacã-L poþi iubi pe Elºi turma-I toatãaºa te fã pãstoraltfel, mai bine, niciodatã.

ªi nu uita cã pãstoreºti nu turma ta-n viaþãci turma Lui, de care dai rãspuns în Sfînta-I Faþã. Deci dacã nu te porþi aºa, lua-ªi-va turma þieca altuia mai bun s-o dea...

Fii treaz la datorie!


228 - Chemãri

Pe unii-i duce la Hristos iubirea cea curatã, iar pe-alþii cîntecul duios, chemarea fermecatã, cãci amîndouã izvorãsc din inima credinþeiºi-s singurele care þin frumseþea conºtiinþei.

Ce fericire cã mai sînt pe lume-acestea douãcînd ele nu vor fi, atunci nu va mai fi nici rouã, nici stele, nici copiiºi nici credinþã-adevãratãcãci fãrã ele nu trãiesc nici unaniciodatã...

O, numai cei care trãiesc în dragostea divinãºi-au inima de harul sfînt al armoniei plinãaceia pot fi-adevãraþi fii ai Credinþei sfintecãci ei trãiesc spre tot ce-i bunºi-n inimãºi-n minte.

Singur Hristos i-a învãþat pe-ai Sãi iubirea-n lumeiubirea fãrã deosebiri de rasã ºi de numeEl ne-a-nvãþat s-o facem larg, deplin ºi-n omeniela prieteni, la vrãjmaºi, la toþi, cu-o caldã bucuriecînd nu numai Credinþa Lui ne-a dat spre mîntuireci-nvãþãtura Lui ne dã puterea de trãireaceasta El a pus-o în iubire ºi-n cîntareca s-o putem deplin trãi, cu dragºi fiecare. El nu numai ne-a spus sã fim ca El întotdeaunadar ºi ne-ajutã ca sã fim, fãcîndu-ni-Se una.


Cei rãi n-ajung la Dumnezeuºi n-ajung la credinþãcãci nici iubiºi nici cîntanu poate-a lor fiinþã. Pe chipul lor întunecat nu-i liniºte seninã... - ºi doar acestea douã pot aduce-n om luminãdoar unde-s ele Dumnezeu împãrãþia-ªi arecãci El pe veci stã unde sînt: iubire ºi cîntare, iubirea ºi cîntarea din credinþa Lui curatãîn pãrtãºia cu ai Lui, pe-o cale-adevãratã. Pe-acestea Doamne Te rugãm sã ni le dai ºi nouãºi-n ele fã sã locuim pe veci, în amîndouã!...

229 - Uºurãtate

Acel ce-ºi vîntura odatã sãmînþa-n arie spunea: - O, fiul meu, uºurãtate sã nu ai în viaþa tasã nu iubeºti deºertãciunea, vorbirea goalã, fãrã mieznici uºuratic, niciodatã, sã nu fii tuoriunde ºezi... în gest, în vorbã, în umblare, fii totdeauna seriosºi cînd eºti micºi cînd eºti mareºi cînd eºti susºi cînd eºti joscãci tot ce e uºor, e pleavã cãlcatã jossau dusã-n vîntsau arsã-n foc, - ºi nu rãmîne nimic din tine pe pãmînt.

Cel uºuratic nu-i în stare niciunde de iubiri adînciºi nici de prietenii alesecãci viaþa-i drum cu grele stînciIubirea-n om ºi Prietenia, cer suflet naltºi seriosîn tot ce spune ºi-n ce taceîn orice loc cuviincios.


Uºurãtatea nimiceºte întîi iubirea, iar apoicredinþa ºi nãdejdea noastrãºi prietenia dintre noiadicã mîntuirea-ntreagãºi tot ce-n lume-avem de preþiar fãrã ele ce-i rãmîne frumos apoi, întregii vieþi?

Trãiascã-apoi în lume omuloricît ºi-oriunde, - în zadar!... - pe Dumnezeu el nu-L mai arenici mîntuireºi nici har, nici fericirenici lumina din curãþie, nici alin, cãci toate-acestea în pãrtãºia de dragoste ºi harse þin. ªi fãrã ele spre pierzare va merge omul mai grãbituitînd pe Dumnezeu ºi Cerulºi tot ce-i vrednic ºi Cinstit.

ªi o prãpastie eternã se face între Cer ºi eliar peste-acestea niciodatãnu se mai trece-n nici un fel, cãci omul nu mai poate treceiar Dumnezeu nu va mai vreaºi astfel pentru totdeauna rãmîne-o despãrþire grea.

O, nu iubi deºertãciunea, nici vorba multã fãrã mieznici uºuratic niciodatã sã nu fiioriunde ºezi, cãci toate-acestea te fac pleavã... ºi eºti ori ars, ori înjositci-nvaþã, mãsurat ºi vrednicsã fii om demnºi preþuit.


230 - Ascultarea

Cel temãtor de Dumnezeu spunea la fiii sãi odatã: - voi fiii mei sã vã-mbrãcaþi cu haina cea curatã cãci ea-i mai caldã, mai de preþ, mai bunã ºi frumoasãºi numai astfel veþi intra în ceruri, ca acasã...

Cea mai curatã hainã e, sã ºtiþi: Neprihãnirea frumoasã: Bunãtatea iar cea caldã e Iubirea cea mai de preþ e oriºicînd, oriunde Ascultarea ea celorlalte tuturor le-nfrumuseþeazã starea.

Acestea-s haine sfinteiar acei ce le îmbracãlui Dumnezeu ºi alor Sãi de-a pururi au sã placãcãci seamãnã cu cei de Susºi slobodã intrareafla-vor ei în Cerul Sfînt, la Marea Sãrbãtoare.

Dar neascultarea oriºicui dezbracã pe-oriºicineºi-l lasã gol ca primul om în fricã ºi ruºineîl scoate-afarã din Eden, de har îl depãrteazãcãci fãrã haina ei în Cer, nu-i nimenea sã ºadã.

De-aceea cei ne-ascultãtori spre Cer privesc cu teamãca spre-un Judecãtor temut ce-o sã le cearã seamã. Spre Cerul unde cei ce cred se uitã cu cãldurãcei rãi privesc cu ochi vrãjmaºi cu patimã ºi urã.

Cei credincioºi doresc cu drag s-ajungã-n veºnicieºtiind cã-n ea i-aºteaptã-un loc de har ºi bucurie. Cei rãi de moarte se-ngrozescºi-n veci n-ar vrea sã vinãºtiind cã iadu-i va-nghiþi cu noaptea lui deplinã.

Cei buni doresc, cãci au în Cer un Prieten Scumpºi-un Tatãcei rãi se tem ca de-un duºmanºi ca de-o judecatã.


De-aceea fericiþi veþi fi voi ce ce-n ascultareurmaþi pe Domnul îmbrãcaþi cu sfintele-I odoare. Dar vai va fi de toþi acei neascultãtori ce-n reletrãiesc vrãjmaºi cu Dumnezeuºi dezbrãcaþi de ele.

231 - Babel

Cînd a voit s-aducã ura-n lume, cel vrãjmaº s-a dusrugînd pe simþurile fireºtisã-i vinã-n ajutor. Dar dintre toate cinci doar graiul a fost spre astamai grãbit.

Atunci cel rãu a pus într-însul pe treidin duhurile lui: a pus Minciuna, Clevetireaºi-a pus Batjocura în el.

Aºa a izbutit satana ca sã dezbine-atunci prin graiºi neam de neamºi fraþiºi case, de la-nceput ºi pînã azi.

Pentru pãcatu-acesta graiul fu pedepsit de Dumnezeusã nu mai poatã face una pe oameni iarãºicum au fostde-aceea nu-i pe lume limbã sã strîngãce s-a-mprãºtiat.

Isus Mîntuitorul lumii, aduse însã pentru-ai Luicare iubesc neprihãnirea, un alt grai binecuvîntat: e graiul dulce al Credinþei ºi Dragosteidin Adevãr. Acestuia i-a dat acelaºi adînc ºi unic înþelescu care-ai Lui din orice limbã, uºor se simtºi se-nþeleg... - cîþi sînt cu adevãrat pãrtaºiiBisericii lui Dumnezeu!


Dar cel rãu a-ncercat ºi-acest nou graiamestecîndprintre copiii curãþiei, pe fiii lui cei prefãcuþiiar ei cu duhurile-ascunse, viclene, sub Cuvîntul Sfînt, fac tulburãri ºi dezbinarecum tatãl lor, de la-nceput.

Aceºtia-ºi prefac vorbirea ºi folosind Cuvîntul Sfîntei urmãresc a lor foloase ºi þelurile lor hoþeºti. În cursa lor sînt prinºi aceia ce au un cuget necuratºi cei ce în pãcate-ascunse trãiescnevrînd a se-ndreptacãci astfel pedepseºte Domnulpe nestatornici ºi-ngîmfaþi.

Dar cei cu inima smeritã ºi sufletul neprefãcutcunosc strãinul glasºi nu merg pe drumul amãgirii luiei ºtiu cã Glasul Sfînt e altfele unic dintre mii ºi miiiar Duhul Sfînt i-ncredinþeazã pe cei smeriþicã este El. Ei simt cum inima lor arde, cum ceru-ntreg coboarã-n eacînd Glasul Preaiubit vorbeºte, cãci nu e altul ca ºi El.

Dar ceilalþi ce n-au pe Duhul, ascultãpe amãgitorn-au cine sã-i înºtiinþeze cã se înºalãºi se pierd.

Credinþele înºelãtoare sînt un nou Babelpe pãmînt, cei trufaºi ºi cei nestatornici, au cum sã fie pedepsiþi.


232 - Lemne...

Lemne bune, lemne rele: toate ard odatãdoar cenuºa nu-i la felºi cãldura datã.

Zile bune, zile rele: toate trec cu searanumai cerul lor e altfelºi-alta li-e comoara.

Vieþi curate, vieþi urîte: toate mor odatã, numai alta-i moartea lorºi-alta-i a lor platã!

233 - Naºterea din nou

Naºterea din nou, e-aceea care-i naºterea din nou nu al doilea... sau cine ºtie-al cîtelea botez, e primirea promisiunii mîntuirii prin credinþãe-nfierea ascultãrii ºi-noirii-n Duhul Sfînt.

Cel ce-o are pe aceasta n-are lipsã pîn-la moartedecît sã-ºi trãiascã viaþa în lumina cãpãtatãsã urmeze cu iubire ºi smerenie pe Domnulîn sfinþenia-noirii dãruitã de Hristos. Cel ce-o are pe aceasta nu mai are nici nevoiedar nici voiesã-ºi mai schimbe locu-n care s-a nãscutsã nu-ºi schimbe-nvãþãtura ºi biserica ºi fraþiiadunãrii lui, în care l-a nãscut din nou Hristos.

Cultul poate sã ºi-l schimbe cel necredincioscînd vreacãci ºi cel în care trece, el e tot necredincios. Va rãmîne ºi acolo cu nimic mai bun, ci numai, cu alt numeînsã fãrã nici un conþinut de preþ.


- Dar cel ce-a avut credinþãºi-a trecut la cult strãinel n-a pãrãsit doar cultul, ci-a cãlcat credinþa sa. - Nu biserica ºi-o lasã ci îºi calcã legãmîntulºi se leapãdã de harul care-acolo l-a primitcînd s-a-ntors întîi la Domnul ascultînd Cuvîntul Sfînt. El primeºte nu-o credinþã nouã, ci primeºte-un crezcãci Credinþa-i numai una, pe cînd crezuri pot fi mii, iar credinþa lui e-aceea care i-a fost datã-ntîidac-o þine-aºa o are, dac-o lasã, e pierdut.

Fiule, sã iei aminte toate-acestea cîte-þi spun: mii de case ºi tovarãºi poþi sã-þi afli pe pãmîntdar familii, numai una ai, oriunde-ai fi. Cu biserica-i tot astfel, cu credinþa-i tot aºa, una singurã: aceea care þi s-a dat întîi. - Mincinosul dã, cãci are mii de crezuri, dacã vreica sã treci cum el te-ndeamnã prin oricîte, cît doreºti. Poþi sã treci din unu-n altul, ca pe-o hainã sã le schimbiajungînd prin fiecare nu mai bun ci ºi mai rãu.

Însã Dumnezeu dã numai o credinþã, fiecuica sã o pãstreze rodnic cu un duh ascultãtor. ªi-ntregindu-ºi-o cu fapta, sã se mîntuie prin ea.

Cine-o vinde pe-alte crezuri, primind altã-nvãþãturã, ºi-o va pierde... ºi pierdutã-i ºi lumina luipe veci. ªi pierdutã-i bucuriaºi pierdutã-i pacea carecu credinþa vin la tine ºi cu ea le pierzi pe veci, fãr-sã le mai ai vreodatãcum credinþa n-o mai aici te vei preface numai, sã te minþi, cã le ai încãînºelîndu-i ºi pe alþii cum pe tine te înºeli. Ceea ce mai ai pe urmã va fi doar fãþãrniciacelor ce-au pierdut credinþapentru c-au avut prea multe.


Avînd prea multe adevãruriau pierdut pe Cel al Vieþii. Dumnezei prea mulþi cãutîndu-ºi, pe Cel Unul L-au pierdutºi-al lor suflet va rãmîne gol pe vecii veºnicieifiindcã l-au avut pe lume prea de cîte toate plin.

234 - Fãgãduinþe

Diavolul promite-n lume ce nu este, sau ce n-areoamenii promit ce nu pot, sau ce nu ºtiu cã pot da- Numai Dumnezeu promite ºi ce areºi ce dã.

De-aceea tu sã nu-l crezi niciodatãpe satana, sã crezi foarte rar, puþine, din ce oamenii promitdar sã crezi întotdeauna ºi deplinpe Dumnezeu.

235 - Moºteniri

O, voi aþi suspinat adeseaprivind la munca cea uºoarãºi moºtenirea cea plãcutã pe care alþii le-au avut: ogorul lor e-ntins pe ºesuricu rod bogat în orice vremeºi nu le cere muncã asprã, nici jertfã chinuit de grea.

- Voi fiii mei aþi plîns adesea trudind cu greupe brazda stearpãºi asudînd cu-amãrãciune pe-ogor pietros ºi bãtucitrãmas de la pãrinþii voºtriºi de la veacurile multesã-l îngrãºaþi ºi voi cu lacrimi, sudoriºi sînge, ca ºi ei...


Nu mai cîrtiþi! - e moºtenirea sortitã vouã, - ci iubiþi-oºi binecuvîntaþi-o zilnic prin munca voastrãºi-o sfinþiþifãcînd-o rodnicã ºi bunã chiar dacã trebuie spre astasã cearã munca cea mai asprã, sã-nghitã jertfa cea mai grea.

Înþelepciunea nesfîrºitã a Domnului a vrut ca astfels-aduceþi voica moºii voºtride mii de ani pe-acelaºi locaceeaºi muncã grea ce scoate din stîncãºi din cale, rodulrãscumpãrat de orice datãcu lacrimi ºi cu sînge sfînt.

O, nu cîrtiþi, cãci chiar în astã eroicã-ncordare-a munciie-ascunsã taina mulþumiriiºi meritul pe drept culesprin dragostea ºi jertfa voastrãîn ascultarea de Acelace v-a-nvrednicit s-o faceþifiindcã S-a-ncrezut în voi!

Hristos v-a rînduit ogoru-acesta greuºi munca asprãºi tristã uneorica drumul istoriei prin care-aþi mers, fiindcã v-a crezut în stare prin El sã izbutiþiacolo, pe unde toþi pierzînd nãdejdeas-au depãrtat, batjocorind...

E munca grea ºi uriaºã? - e preþul scump ºi-i prea amarãadeseori rãsplata jertfei, chiar de-aþi aºteptat un har? - O, nu cîrtiþi, din truda voastrã, din adîncimi o sã rãsarãtemeinic, sãnãtos ºi mare, un neam întregde roduri noi!


Nu la Trecut priviþiºi nici chiar Prezentul greu ºi aspru încãpriviþi la Viitorul mare ºi strãlucit ce-l pregãtiþiîn noua lume care creºte din jertfa voastrã greaºi sfîntãîncolonîndu-se eroic pe urma voastrãspre Hristos.

Priviþi... - ºi spuneþi dacã poate durerea muncii sãvîrºitesã fie pusã-atunci alãturide-acel Dumnezeiesc belºug! ªi cît de înmiit întrece comoara veºnicã de roadãtot preþul chiar prelung ºi aspru al trudeicare s-a cerut...

Priviþi o clipã- ºi-apoi harnici munciþi cu rîvnã mai departece ploi, ce duºmani sau ce vînturi v-ar mai putea opricînd ºtiþicã Însuºi Dumnezeu v-aºteaptãcu fericitã rãsplãtireo trudã asprãdar cinstitãºi-ndeplinitã credincios?

Munciþi copiii mei cu rîvnã! - cãci rodul de-astãzi se pãstreazãiar cel de mîine se mãreºteprin munca voastrã zi cu zi... ªi vã opriþi atuncea numaicînd o sã sune încetareaca sã vã duceþi spre odihnãºi spre rãsplatã, mulþumiþi.


236 - Groazã!

Sînt fiinþe blestemateºi sînt zile rele-n lumecã doar una, ºi ajunge sã distrugã mii de vieþi... ºi sã lase-o nesfîrºitã urmã de nenorocireºi sã stingã bucuria pentru þãri ºi pentru ani. Chipul lor privit e-ntruna cu cutremurºi cu groazãnumele rostit cu scîrbãºi cu-nfiorare-n veci.

Astfel de fiinþesau zile, rãspîndesc nenorocireºi naintea lor ºi-n urmã, pentru toþi pe unde trec. Înainte: neliniºtea prevestirilor de groazã, simþãmîntul ºi-apãsarea relei lor apropieri, iar în urma lor rãmîne grozãvia cu cutremurcît trãieºte rana, golulºi ruina ce-au lãsat.

Urma lor e urma fiarei care bagã spaima-n toateºi de care chiar ºi cele fãrã suflet se-ngrozesc.

Ele sînt nenorocirea celor cãtre care vinºi sînt ispãºirea celor peste care au trecutplãgi ºi cangrene pe trupul Timpuluiºi-al Omeniriide la care cu cutremur amintirile se-ntorc... Dumnezeule, ai milã: sã nu le-ntîlnim din faþãnici din urmã sã ne-ajungãniciodatã, pe pãmînt!


237 - Drepturi

Tatãl iubitor odatã fiicei lui i-a spus aºa: Fiica mea, de crezi c-ai dreptul ca sã-þi aflineapãratfericirea ºi plãcerea în viaþa cea de-acum ºi dacã vei face totul sã le iacu orice preþ chiar cînd Dumnezeu nu-þi lasã sã le ai cum le doreºtiatunci, fiica mea, te-aºteaptã prãbuºireanegreºit!

Poþi sã smulgi din Mîna Sfîntã a lui Dumnezeuadeseacînd te rogi cu stãruinþã ºi-ndelung, - un lucru vrut, sau îl poþi primi din mîna celui rãu, - pe cãi nedrepte, însã ºi-ntr-un fel ºi-n altulîþi va fi nefericit. Nu-l primeºti ca bucurie, ci ca blestem îl primeºtiºi n-ai binecuvîntareci necaz pe urma lui.

Atunci ce-ai crezut cã-þi este fericirea în viaþãva fi cangrenã ce-þi roade pacea vieþiizi cu zi, îngropîndu-te-n otravã ºi în lacrimi nesfîrºitechinuindu-te-n regretul cel amar cã l-ai cerut. ªi nu vei putea în urmã nici sã-l duciºi nici sã-l laºin-ai sã poþi trãi-n viaþã nici cu elnici fãrã el.

Sã ºtiþi: - numai ce poþi cere cu smeritã rugãciunece poþi aºtepta-n rãbdareºi primi cu mulþumirecînd îþi dãºi cît îþi lasã Dumnezeu sã ai în viaþã, va fi binecuvîntare pentru tine, ce-þi doreºti. Toate celelalte drepturi ºi dorinþi din lumea astafiica mea, sã ºtii, sînt numai lacrimiºi nefericiri.


238 - Aºteptãri

Dumnezeu respectã-n lume dreptul fiecãrui ins, ºtie orice rugãciuneºi-mplineºte ce-a promistot ce-I ceri cu stãruinþã ºi rãbdarevei priminumai sã nu-þi parã-n urmã rãufiindcã l-ai cerut.

Dumnezeu e drept în toate ale Sale cãi oricînd, ºi e Credincios în toate cîte le-a fãgãduit, El îngãduie-mplinirea gîndului dorit, oricuiºi îngãduie-mplinirea bucuriei tuturorºi a celor buniºi-a celor ce-ºi gãsesc plãcerea-n rãu, dupã drumul ce ºi-l cautã, dupã cum ºi-o vrea oricare.

Însã mai întîi El lasã celor rãi- aici - plãcerea cãci curînd ei vor fi veºnic judecaþi ºi osîndiþi, nu numai pentru urmarea rãuluidorit de dînºiidar ºi pentru cã pe lume au dorit ce nu-i permis.

ªi la urmã le-mplineºte celor buni ai Luiplãcerea, - de atîtea ori nu-n lume, ci la El Acolo-n Cer...

Cea mai dulce mulþumire ce-o dã Dumnezeu pe lumecelor buni e mîngîierea de a suferi-mpreunã, ca odatã sã se poatã bucura în veºnicietot asemenide rãsplata pentru care-au suferit.

De aceea cel bun tace ºi aºteaptã cu rãbdarepînã cînd cei rãi îºi sapã singuri groapa-n care cad.


Omul bun sã aibã grijã: cu nimic sã nu grãbeascãprãbuºirea lor, ce vine ºi aºacît mai grãbit. Totul, ei sã-ºi facã singuri, ca sã nu-l învinuiascã niciodatã conºtiinþa cã i-a ajutat cumvaîn vreun fel, ca mai degrabã sã le vinã plata rea. Ci sã ºtie ei, cã singuri cu-a lor mînã ºi-au fãcut-oºi sã vadã cã nu-i nimenici doar eisînt vinovaþi.

Dacã Dumnezeu îi rabdãºi aºteaptã dupã dînºiitrebuie ºi-ai Lui sã-i rabdepînã vine vremea lorcãci la vremea Sa, le face Domnul toate minunateneoprit ºi fãrã grabãcum aduce Primãvara.

239 - Tot! - în dragostea

În dragostea lui Dumnezeu, nimic nu-i jumãtate, nici în ce dã, nici în ce vrea, tot cere, ºi tot poate.

El cere tot, ºi dã în tot, - cã-n milã ºi-n iubirese socoteºte nu cît dai ci cît pãstrezi, din fire.

Iubirea cît de mare-ar fi, n-ajungeniciodatãdecît atunci cînd i-o închini întreagã ºi curatã. Dar oriºicît de micã-ar fi I-ajunge, cînd e întreagã, ºi cînd de El cu toatã-a ei cuprindere se leagã.


De Cel ce vede într-ascunsnu poþi nimic ascundeºi-n locul inimii nu poþi nimic sã-I dainiciunde.

Nici banii tãi, nici arta ta, nimic nu-L mulþumeºtenici ruga ta, nici tot ce faci, - cînd inima lipseºte!

Cãci Inima Lui nu-i aºa ca ale noastre rele: aºa de greu, ºi-aºa uºor de mulþumitca ele.

240 - Þinta - cei credincioºi

Cei credincioºi ºtiu totdeauna unde se ducºi unde-ajung, chiar dacã nu ºtiu totdeauna pe unde-i ducedrumul lung.

E-adevãrat cã drumul duce prin locmereu necunoscut, dar urmele pe care mergem pe el, le ºtimde la-nceput.

Întreagã calea vieþii noastre e un urcuºnecontenitprin umbre ºi lumina Crucii, cînd dureros, cînd fericit.

Prin umbra ºi lumina Crucii, cãci amîndouãau un preþ, atît de scump pentru primireaºi pacea veºnicei vieþi.

Ades ni-e drumul cu tuneluri ce-ntunecate parºi lungi, puþinã-i liniºtea pe cale, dar nesfîrºitã-i unde-ajungi.


O perioadã luminoasã urmeazã alteia de scrumcum dupã-o vreme-mbelºugatã, ani lungi defoamete pe drum.

Dupã o rodnicã recoltã urmeazã ani sãracila strînsºi dupã-o mare pescuire un timp de cernere ºi plîns.

Cãci amîndouã sînt de lipsãºi amîndouã au un preþatît de mare spre-a ajungela Þinta veºnicei vieþi...

Dar ºi în umbrã ºi-n luminãsã fie ochiul nostru treazmereu mai harnic, cãtre Þintãs-alerge sufletul viteaz.

Întreaga inimã sã fie puternic strînsãde Hristos, cu El, prin Elºi pîn-la Dînsul, vom merge-atunciarmonios.

El ne-a deschis odatã ochiiºi inima ne-a-nflãcãratca sã iubim tot ce e nobil, frumosºi bun- ºi-adevãrat.

Hristos ne-nsufleþeºte pururi spre tot ce-i naltºi sfinþitors-alegem drumul greu al Slavei, în locul altui mai uºor.

... O Scump Mîntuitorul nostruIzvorul Veºnicei Iubiriºi-al nãzuinþelor curate, Modelul sfintelor trãiri.

Tu Cauza bucuriei noastre, Tu Þinta noastrãcea dintîivrem Þinta noastrã cea din urmã, mai strãlucitsã ne rãmîi.


Dorim la Tine sã ajungemºi pe pãmînt ºi-n Cer, cu dragdar pîn-la Tine, Þinta noastrã, ne fii Tu drum, ne fii Tu steag.

Cãci fericiþi sîntem cu Tine, ori de-odihnim, ori de-alergãmºi-atunci cînd Te cãutãm Isuseºi cînd- transfiguraþi -Te-aflãm.

Cãci dacã n-am fi-aflat ce bun eºti, nu Te-am dorineîncetatºi nici nu Te-am cãuta Isuse mereu, - de nu Te-am fi aflat.

De-aceea calea vieþii noastre este-un urcuºnecontenitîn umbra ºi lumina Crucii, ºi durerosºi strãlucit.

Dar sîntem fericiþi cu Tine ori cu furtunãori senincãci ºi pe cale ºi la Capãt, ni-e totul har, deplindeplin...


241 - Niciodatã nu se

Niciodatã nu se-ndreaptãcel ce cautã, ºi gãseºtescuze pentru orice vinã ºi-orice-abatere a sa. Este-un om nedrept ºi trufaº ºi-un nesinceromu-acela, nici pãrinte, nici prieten, ºi nici soþ, nu-i demn a fi.

Niciodatã nu-i om vrednic de încredere acelace nu-ºi poate recunoaºte cu cãinþã un pãcatnici cel ce nu-ºi poate ceresincer ºi smeritiertarecînd cinstit i se aratã cu dovadã c-a greºit.

Niciodatã n-are pace în viaþa lui acelace nu poate sã înalþe mulþumiri lui Dumnezeupentru fiecare lucru ce i-l dãsau iaîn lumecãci el este-un uºuraticºi-un nerecunoscãtor.

- Fericit e doar acela care ar putea sã fiemulþumit cu mai puþine decît are pe pãmînt, care poate-n orice vreme sã se roageplin de pacenici mãrimea, nici ocaranerupîndu-l de Hristos.


242 - Credinþã - cea

Credinþa cea adevãratã uneºte totul în Hristosºi-aduce-ntre popoare paceaºi-n suflete pe Dumnezeu. Dar falsele credinþe, lumea o-nvrãjbescºi o dezbinãnefericind pe toþi aceia ce-ascultã-a lor învãþãturi.

Credinþa dreaptã-i înfrãþeºte-n dragosteunind pe toþicu milã încãlzind pe oameni îi face largiºi iertãtori. Credinþa falsã le-ngusteazã ºi inima ºi minteatoatãîntunecîndu-le privirea ºi înrãindu-ica pe cîini.

Credinþa bunã este caldã ºi darnicã ºi milostivãcredinþa falsã este rece, zgîrcitã, silnicã ºi reacredinþa dreaptã este plinã de-ngãduinþãrãbdãtoarecredinþa falsã e îngustã, ne-ngãduind, decît pe-ai sãi.

Nu este-n lume duºmãnie ºi urã cît ar fi de maresã nu le stingã-n om credinþa adevãratã ºi deplinºi nu existã pas pe carecredinþa sã nu-l facã-atunceacînd unitatea-nvãþãturiiºi dragostei frãþeºtii-o cer.

Dar nu-i pe lume nici o urã ºi nici o fãrãdelege nu eca cea pe care o aprinde credinþa falsãprintre fraþiºi nu-i pe lume dezbinaremai otrãvitã ºi întinsãºi mai amarã ca aceea ce falsele credinþile-aprind.


Cãci orice duºmãnii pe lume, aprinsepentru orice cauzãse sting odatã ºi se-acopãr, ori pe pãmîntori cu pãmîntdar duºmãniile minciunii dureazã veacuriîn rãzboaieºi-n zavistiiumplînd pãmîntul cu mãri de sînge ºi de plîns, umplînd Istoria cu crime, cu pîri, cu lupteºi oroareîn numele-apãrãrii Crucii ºi-a libertãþiipe pãmînt.

Acestea pentru cã vrãjmaºul Credinþei unice, satana, a reuºit s-aducã-n lume credinþe false, -nfãþiºîndcelor creduli ºi nestatornicirãstãlmãcite adevãruriaducãtoare de strãine ºi rãtãcite-nvãþãturi.

Iar sufletele îngîmfate ºi pline de pãcate-ascunsefiindcã n-au pãstrat, smerite, credinþa cea primitã-ntîi, le lasã Dumnezeu sã cadãîn mreaja falselor credinþica sã se piardãdrept rãsplatã cã n-au pãstrat cum au primit.

Din cauza lor e printre oameni hulitãCalea lui Hristosºi prigonitã totdeauna Credinþa cea adevãratãcãci pentru toatã rãutatea ce-o lasã falselecredinþe în lume, lumea se rãzbunã pe-adevãraþii credincioºi.

În toate veacurile lumiiºi de la orice stãpînire, nu falsele credinþe sufãr, - satan nu-i supãrã pe-ai lui -ci suferã Credinþa dreaptã, purtînd nedrept ponos ºi vinã... - În lumea cea nedreaptã-ndurã pedeapsa cel nevinovat...


243 - Fericire

O, drag cuvînt cu chip fierbinte, atît de-ades ºi cald rostitce rar într-adevãr pe lume eºti tu gustatºi-mpãrtãºit. Ce uriaº tribut de lacrimi ºi jertfe trebuie sã deasãrmana inimã-omeneascãflãmîndã dupã faþa ta.

O, fericire-adînc rîvnitã de-atîþia oamenipe pãmînt, ce mulþi aºteaptã cu ulciorul vieþiila izvoru-þi sfînt. Dar vai, izvorul e-un picur aºa de-ncetºi-atît de rarcã mulþi aºteaptã viaþa-ntreagã un strop din tineîn zadar.

O, cîþi se-nghesuiesc spre tine cãlcînd pe alþiiºi lovindnãdãjduind sã te ajungã furînd, vînzîndºi-ademenind, dar preþul scump al mîntuiriiºi-al pãcii conºtiinþei lornu-þi poate cumpãni comoara... - ºi veºnic fãrã tine mor.

Scump dar ceresco, fericire, tu eºti a celor blînzi ºi bunice de la Dumnezeu te-aºteaptãca dar smeritei rugãciunidar ºi mai mult tu eºti a celorce-au renunþat la tine-aicica sã te poatã da la alþiice sînt mai pãrãsiþi ºi mici, a celor ce iubesc lumina ºi adevãrul cel frumosa celor ce trãiesc virtutea ºi se-mpreunã cu Hristos.


244 - Clipa

Nu existã-n lume altã pacoste decît pãcatultoate celelalte rele sînt din el, urmãri de-a lui. Dacã omul se fereºte de nenorocirea astade la toate celelalte îl fereºte Dumnezeu.

Nu-i pãcat ce-l faci pe lume sã nu-i ieiodatã, plataori viu, pe pãmînt primind-oori mort, sub pãmînt fiind. Dacã-i mic pãcatul micã-i ºi osînda lui primitãdacã-i mare, trag ºi fiii, poate ºi urmaºii lor.

Ce pãcate-s fãptuite de un om, un om plãteºte, ce familia le face, ispãºirea ea le dã, iar pãcatele fãcute de-o idee sau de-o þarã trebuie sã le plãteascã toþi acei ce-i aparþin.

Sãvîrºirea fãrdelegii se-mplineºte într-o clipã, în nenorocita clipã a primirii ei în gînd. Pregãtirea ºi-mplinirea poate fi oricît de lungãcãci cu cît mai mult s-amînãvei fi ºi mai vinovat.

Nu-i nimic urît pe lume ca pãcatul, ca oricare, de aceea tot ce face diavolul, din veac, mereueste sã-nfrumuseþeze blestemata-i creaturãca pãcatul sã-l primeascã cu plãcere orice om.

Nimeni n-ar iubi pãcatul dacã l-ar vedea cum estedezbrãcat de mincinoasa frumuseþe-a lui satancãci nimic nu-i scurt pe lumeca plãcerea pãcãtoasãºi nimic mai greu ca plata grea a ispãºirii ei.


Doar o singurã scãpare este: Jertfa lui Hristosºi întoarcerea cu lacrimi ºi cutremurchiar acum! Cãci ºi mîntuirea este-o clipãpentru tine: clipa acceptãrii Jertfei ºi pãºirii dupã El.

Pentru tine clipa asta este poate chiar acum de refuzsau ascultare- þine veºnicia ta! Înþelept este acela care vede înaintecãci în urmã vãd toþi proºtiicînd prilejul a trecut!


245 - Înnoire

Cuvîntul este Apaiar Duhul e Putereace face-n om noirea spre Chipul lui HristosCuvîntul spalã mintea prin apa-nvãþãturiiiar Duhul spalã simþul ºi inima, - crezînd.

O minte înnoitãºi-o inimã noitãsînt omul noufãptura cea nouã în Hristos. Acestea n-o pot face decît aceste douãputeri ce-s amîndouã Dumnezeieºti ºi vii.

Cuvîntul e sãmînþaiar Duhul este ploaiaEl muncaºi El harulunite-n orice rodIubirea ºi-Adevãrulce numai împreunãdesãvîrºesc Lucrarea Dumnezeiascã-n noi.

Cuvîntul cu-Adevãrul lucrînd asupra minþiiiar Duhul cu Iubirea în inimã lucrînd, desãvîrºesc armonic ºi cresc spre mîntuirefãptura noastrã nouã nãscutã din Hristos.

Iubirea-i doar atuncea cînd este-adevãratãºi Adevãr i-atuncea cînd este iubitoracestea împreunã se întregesc de-a pururiºi una pe cealaltã sînt rodnice ºi vii...

Întruna Adevãrul va duce la Iubire, Iubirea duce-ntruna pe om la Adevãrcãci una fãrã alta nu pot trãi în nimenicum duhul fãrã minte ºi mintea fãrã duh.

Prin Adevãr eºti slobod de tot ce e-ntunericprin Dragoste eºti robul a tot ce-i luminosºi nu existã viaþã nãscutã pentru slavãnici rod, nici mîntuireafarã de Hristos!


246 - Legãturi

Trãind despãrþiþi în lumeºi uniþi în Dumnezeu, cu-o Credinþã ºi-o NãdejdeDragostea-n Hristos ne leagã, Duhul Sfînt ºi Rugãciunea ne pãstreazã împreunãpeste orice depãrtare de distanþeºi de ani.

Unii ne gîndim la alþii, ne dorimºi ne chemãmiar la ceasul rugãciunii sîntem pururea-mpreunãDuhul dragostei ne poartã caldpe unii cãtre alþiiºi cu toþii o deplinã bucurie-mpãrtãºim.

Printr-o tainicã simþire din Credinþa lui Hristosnoi pãtrundem pînã-n cerurilîngã cei iubiþi din slavãºi prin rugãciuni i-aducem ºi pe dînºii printre noicãci credinþa iubitoare poate totul în Hristos.

Cei vii în Hristos din ceruricu cei vii în El, de-aicisîntem Trupul Lui, iar Capul tuturora este ElDuhul ºi Iubirea sfîntã sînt divina legãturãcare þine pãrtãºia ºi unirea dintre noi.

Cînd ºi noi vom fi la Domnul, ele vremsã ne coboaretotdeauna-n amintirea ºi în preajma celor dragipentru ca uniþide-aceeaºi dragoste ºi-nvãþãturãpilda noastrã sã-i îndemnemai eroic spreHristos.

O Preasfinte Duh, Iubirea sincerã ºi Rugãciunea, sînt comorile ºi harul vieþii noastre pe pãmînt, fã-ne sã le-avem întruna mai fierbinþi ºi neschimbatecãci numai atunci au roade ºi putere pentru veci.


247 - Renunþare

Cel mulþumit întotdeauna cu tot ce i se dã de Sus, la fiii sãi, spre-nvãþãturãodatã el aºa le-a spus:

- Pe calea oamenilor lumii e azi atîta zbuciumarefiindcã ei n-au mulþumireace se gãseºte-n renunþare- ci oamenii îºi leagã viaþaºi inimile lor acumde-acelea ce pot fi rãpitesau pot fi prefãcute-n scrum, sau de dorinþi fãrã-mplinire, ori pofte fãrã chip curatºi-aceste lucruri îi frãmîntãºi-i chinuiesc neîncetat.

O, dacã oamenii-ar cunoaºte odihna vieþiiîn Hristosºi s-ar deprinde sã gîndeascã pe-un plan mai naltºi mai frumosobiºnuindu-se sã caute nepieritoarele comori, - de tot ce piere ºi se stricã s-ar lepãda de mii de ori!... La tot ce nu se poate-atingesau nu-i permis sã fie-atinsar renunþa cu uºurinþã- ºi sufletul le-ar fi ne-nvins. Cît de puþine-ar fi-atunci celece-i fac pe mulþi nefericiþiiar oameniide cît de multe dureri adînci ar fi scutiþi...

Dar pînã cînd nu se cunoaºte ce fericire e-n Hristosºi mulþumirea-n renunþare, - va fi tot plîns fãrã folos. Cãci pe pãmînt, mai multe-s cele ce nu ni se pot da nicicîndºi cele ce se iau prea iute, sau care ne lasã prea curînd...


248 - Rugãciune

ªtiu cã tu cunoºti prea bine rugãciunea din durere, rugãciunea din dorinþã, rugãciunea mulþumirii- dar cunoºti tu oare bine rugãciunea bucuriei cea mai mare fericire: rugãciunea bucuriei?

Nu puterea rugãciunii, pacea ei, sau liniºtireace le-aduce ea în suflet ºi în gînduri pe deplinci slãvita bucurie ce-þi transfigureazã faþacînd te afli chiar naintea strãlucirii lui Hristos! Cînd golit de tot ce-i lume stai în faþa Lui Slãvitãfãrã cereri ºi dorinþe, fãrã gînd ºi fãrã grainumai cu o nesfîrºitã ºi nespusã bucuriecã Îl poþi privi pe Domnulºi El te priveºte, blînd... numai cu o negrãitã ºi cereascã fericirecã nici nu mai ai nevoie sã-I ceriºi sã-I spuinimic.

În aceste stãri de harurivremea n-are nici mãsurãnici putere, nici valoare, - este ca ºi cum n-ar fi.

Asta-i taina de pe munte, locul cel mai nalt din lumeurmãtorul pas nu poate fi fãcutdecît în Cer.


249 - Lepãdãri

Cel prefãcut trãdeazã cînd nu mai e cîºtigcum cel fricos trãdeazã cînd nu mai are gloatãcel uºuratic fuge cînd nu mai e mulþimecel vorbãreþ atuncea cînd trebuie tãcut, iar trufaºul trãdeazã cînd florile lipsesc.

Fã totul ºi te þine statornic în credinþãºi-nvaþã cum duci lupta cît încã n-a sosit. Vegheazã ºi te roagã nainte de ispitãc-atunci cînd e venitã ºi eºti în ea, n-ai vremenici sã veghezi pe cale ºi nici sã te mai rogi.

Nainte de-a ajunge pe cãi alunecoasefii bãgãtor de seamã la fiecare pasc-atuncea cînd începe vîrtejul prãbuºiriinu-i nimeni sã mai fie în stare-a te opri. Atunci trãdarea face popoare-ntregi de morþi.

Mai bine deci te roagã sã n-ajungi în ispitãde nu te ºtii în stare s-o-nvingi ajuns în ea. Sã nu te ducã Duhul în locul încercãriide n-ai puteri sã suferiºi-atunci sã nu trãdezi. Mai bine-un vameº sincerdecît un fariseu.


250 - De ce sînt inimile pline?

De ce sînt inimile pline în lume de dorinþe reledeºi cunosc cã-i rãu aceastachiar cînd nu cred în plata lui?

De ce le place sã se lase tîrîþi în patimi ruºinoasedeºi cunosc nenorocirea care-o aduc în viaþa lorchiar dacã n-ar fi celelaltede veci, în veacul viitor?

De ce urãsc aºa de mult oaretoþi oameniicãrarea sfîntãdeºi-s convinºi cã e curatãiar cei ce merg pe ea sînt buni? mai buni ca ei... Ei vãd aceasta ºi-admirã înfrînarea lordeºi ei nu iubesc plãcerea ºi bucuria sfintei cãi.

ªi pentru ce-aleg mai degrabãmulþi oameniîn viaþã, ura, deºi le cere-atîta sînge ºi lacrimi ºi nenorociri, decît iubirea ce le dã pacea ºi bucuria fericitãîn sufletele tuturora ºi-aduce pacea ºi belºugulprin unitatea ºi-armonia ce-o dãºi o pãstreazã-n toþi?

De ce? - fiindcã celui care e rãu ºi rãul îl iubeºtetrãind în patimi ºi-n pãcate ºi nedorind a le lãsa- îi este mult mai greu a face ºi a dori ce este binedecît la cel buna nu face ºi-a nu dorice este rãu. - Fiindcã necrezînd viaþa ºi rãsplãtirea viitoarepãcatul le-a fãcut fiinþa sã creadã dulcece-i amar!


251 - Timpul

Ce e oare apa asta care curge-n veci la vale, aducînd din sus atîtea lucruri ºi fiinþe-n jos, - fãrã a le mai întoarce niciodatã înapoi?

Ce e oare calu-acesta care-aleargã-aºa cu grabãcu bãtaia cadenþatã a tic-tacului din ceas, zi ºi noapte fãr-oprireori întoarcere napoi?

Ce e oare vîntu-acesta care duce peste ceruriºi peste pãmîntdeparteaceºti nori mulþi-mulþi, mereuºi-aceºti oameni mulþi-mulþicare n-au întoarcere napoi?

Ce e oare Calendarul care-mparte viaþa noastrãaniºi luniºi zile, ca un ferãstrãu necruþãtor, bucãþele risipind-o fãrã-ntoarcere napoi?

Ce e ceasulsau minutulsau clipita care treceºi ce-i oare scurtul sunet, cu un ºi mai scurt ecoudecît Timpul, viaþa noastrã, ce sub forma ei de-acumnu mai vine, nu mai vine niciodatãînapoi?

ªi cînd, oriºicum, se ducede faci rãusau de faci bine, chiar de nu crezi celeilalte tot ar trebui-nfricat, sã gîndeºti cã dacã este tot ce n-ai dori sã fiece vei face, ce vei face, ce vei face înapoi?


252 - Alipire

Cel ce-a cunoscut ºi focul, în viaþa luiºi gheaþaºi durerile ce-n viaþã pe-astea douã le-nsoþesczis-a tuturor acelor care merg cu el pe drum:

- Sufletul vã plînge singur, viaþa singur e-o pustiede-aceea fiinþa voastrã va cãuta printre fiinþeºi-ntre lucrurica sã afle sã-ºi apropie ceva!

Suflete, atunci ai grijã!... inimã, atunci fii treazã! Cãci fiinþele pe lume ca ºi lucrurile sîntCel ce le-a fãcut pe toate, le-a dat însuºiri la fel.

Unele-s la fel cu piatra, altele-s la fel cu vîntul, altele-s la fel cu floarea, altele la fel cu focul- de aceea fii cu grijãcînd alegi ºi ce-þi alegi!

Dacã te-alipeºti de-o piatrã, ori te va zdrobi durereaori te va-ngheþa rãceala nepãsãrii vieþii eiºi vei rãmînea în urmãmult mai singur ca întîi.

Dacã te-alipeºti de vîntul cãlãtor ºi uºuraticori ajungi fãrã de stare, ori ajungi fãrã de soþori ajungi fãrã fiinþãmult mai singur ca dintîi.

Dacã te-alipeºti de-o floare dulcedar neputincioasãori te duci la fel cu dînsaori tînjeºti spre veºtejirijelind scurta bucuriemult mai singur ca dintîi.


Focul însã ori te ardeori te face mai puternicte va face ori cenuºãori mãrgãritar de preþ...

- Suflete, sã fii cu grijã cînd alegiºi ce-þi alegi!

253 - Temelii

Înþeleptul cel statornic a spus prietenului sãu: - Mai curînd decît clãdirea aºezatã pe nisipurise va prãbuºi cel care se încrede-n banii lui.

Mai degrabã decît visul se va risipi acela ce se-ncrede-n promisiunea lumii-acesteiatrecînd.

Mai uºor decît se scurge printre degete nisipulse pierd cele pentru care omu-ascultã de satan, pentru care omu-ºi vinde sufletul ºi mîntuireaºi cu care-ºi otrãveºte viaþa pentru veci de veci.

O, prietene de cale, frate om, fii treaz, ia seama fii cuminte ºi nu-þi punenici o-ncredere nicicînd, nici în bunurile lumiinici în tot ce ea-þi promitenici în slava trecãtoare care þi-ar putea-o da! Cãci acestea trei sînt mincinoaseºi deºarteºi mai iute trecãtoare decît umbrele de vis, chiar desearã, toate-acestea ce le spun ai sã le vezi!

Bunurile ce pe lume tu le ai, nu-s ale talestãpînirea ce-o au unii pentru astãzi, nu-i a lor, slava lumii e-o-nºelare, ºi-o plãteºti atît de scump.

Inima, de-aceste lucruri nu-þi lega cînd vin spre tineca sã nu þi-o ia cu ele dupã-o clipã cînd se duc, cãci se duc pe totdeauna de la tinefrate om...


Ci tu inima þi-o leagã de comorile din ceruriºi-aducîndu-le-n hambarulunei rodnice credinþecautã sã te afle moartea ºi Hristos ispravnic bun!

254 - Aºteptare

Bunul prieten de departe îmi scria mîngîietor:

- Dumnezeu cu bunãtate ne clãdeºte mîntuireadin oricare înfrînare care-o-nfãptuim în viaþãdin oricare ispitire care noi o biruimdin oricare suferinþã ce-o rãbdãm cu resemnaredin oricare dãrniciedin oricare rugãciune- ne clãdeºte El în ceruri fericirea viitoare.

Uneori fiinþa noastrã- trup ºi suflet -prin grea luptãºi prin dureroase jertfe izbuteºte sã se-nfrîngãca sã depãrtãm din faþa gurii noastre însetatecupa ce-o dorim, - atuncea cînd ispita ne-o întinde! Cãci din mîna ei, nimica n-avem voie sã luãm!

Pînã nu ne-ntinde Mîna Domnului, ce-avem nevoienu-i permis din altã mînã sã primimnimicnicicînd. Cãci nu-i hranã, ci-i otravã, nu-i alin, ci-i zbuciumare...

Dar cînd Mîna Lui ne-o-ntinde, El ne dã ºi bucuriede-a primi-o fãrã teamãºi-a fi potoliþi adînc.

Altfel, temelia pusã ni s-ar prãbuºi-ntr-o clipãºi zadarnicã-a fost truda îndelungii înfrînãridacã n-am dus pîn-la capãtlegãmîntul început!


255 - Graba

Tu te grãbeºti adesea ca fructul sã-l culegi- nainte de-a se coace, cînd vremea n-a sosit. - Cãci tu mai mult eºti lacom decît înfometat... de-aceea dinþii fragezi þi-i strepezeºti degrabãiar gura þi se-acreºte de fructul cel rîvnit.

- Nu te grãbi iubite cînd foamea te împingesau cînd te-mpinge urasau pofta cea de trupaºteaptã pîn-la vremeacînd ºi Cel Bun ºi cel rãuºi Timpu-ºi fac lucrarea spre ceea ce doreºti- cãci fiecare-ºi are o parte de fãcut.

Aºteaptã dupã cel rãusã-ºi umple singur cupacãci ºi Cel Sfînt aºteaptã ºi-l lasã tot aºa. Sã nu-nvinovãþeascã vreodatã pe altcineci singur el sã vadã cã singur ºi-a fãcut-ocã nu i-a vrut-o nimenici singur el ºi-a vrut-o.

Pe Cel Bun lasã-L Singur sã-þi dea ce ai nevoiela vremea cînd El ºtie ce este potrivit...

Plãcerea ta atuncea e fericit-plinitãºi binecuvîntarea atuncea e deplinãcãci nu I-ai smuls din Mînãce-ai aºteptat sã-þi dea.

Cel Bun nu Se grãbeºte dar nici nu întîrzieci lasã oricui dreptul plãcerii ce ºi-o vrea. - Dar mai întîi le lasã la cei rãi bucuria.

La cei buni le dã-n urmã al bucuriei dreptcãci cei rãi nu au vreme, dar cei buni au de-ajuns.

Nu te grãbi iubite cînd foamea te va-mpingenici cînd te-mpinge ura, c-acestea-s ispitiri. De ai vreo lipsã-aºteaptã sã vinã nesilitãcãci Dumnezeu ºi Timpul aduc ºi vremea eiºi binecuvîntatã atunci doar o primeºti!


256 - Adîncuri

Ce plin e rîul vieþii de gropi primejdioaseºi de vîrtejuri unde nenorociri pîndesc... - O, am vãzut pe-atîþia înotãtori de fruntepierzîndu-se-n aceste vîrtejuri înecaþicînd n-au bãgat de seamã- ori cînd s-au prea-ncrezut.

Ce-atrãgãtor e ochiul vîrtejului satanicce tare e ispitace greu poþi rezistace-amãgitor e glasul ce te atrage-n cursãce moale, ce plãcutã ºi dulce e otravacu care te momeºte prãpastia de veci!...

Iar cel ajuns aproape de vraja pierzãtoarecu neputinþã este, ades, a fi salvatfiindcã se uneºte ºi el cu ucigaºulluptînd în contra celui ce vrea a-l mîntui. Iar cei ce stau pe-alãturi l-încurajeazã-n rãu.

- O, ochi fãrã ºtiinþãºi suflet fãrã minte- nu vã lãsaþi prea lesne atraºi ºi nimiciþi! Privirea ce vã cheamãºi vraja ce vã-ncîntãe ºoapta blestematã a ºarpelui cãlãu: nu vã lãsaþi viaþa zdrobitã pentru veci!

Vîrtejul poftei lumii e gura gropii voastreplãcerile deºarte sînt flãcãri ce vã ardvîrtejul þine-o clipãiar iadul þine veºnicplãcerea e-o pãreredar focu-i adevãrHristos vrea sã vã scape... o, nu vã-mpotriviþi!


257 - Dacã n-ar fi Veºnicie

Dacã n-ar fi Veºnicie, n-am avea un suflet veºnicdacã n-ar fi Conºtiinþã, n-am avea mustrarea ei, dacã n-ar fi Mîntuire, n-ar fi Jertfa de pe Crucedacã n-ar fi Paradisul, n-ar fi dorul dupã eldupã cum n-ar fi nici sete, dacã apa n-ar fi fost.

Dacã n-ar fi rugãciune împlinitã în viaþãnimeni pe pãmîntu-acesta nu s-ar mai rugaspre Cerdupã cum nu merge nimeni la fîntîna fãrã apã... Însã dacã-atîþia oameni beau din eae semn cã-i plinã- Chiar ºi þie, ºtii tu bine, cîte þi s-au împlinit!

Dacã n-ar avea pãcatul niciodatã pedepsirenici credinþa roditoare n-ar avea rãsplatã-n veci. Dacã n-ar fi moartea astan-ar fi viaþa viitoare... - Dar dacã existã toate, - iar tu ºtii aceasta bine -înþelept ai fi cînd astãzi L-ai alegepe Hristos.

258 - Astãzi nu mai sînt

Astãzi nu mai sînt pe lume fapte marica altãdatãfiindcã nu mai sînt pe lumesuflete de oameni marinici puternice credinþe, nici simþiri adînc curate...

Creºtinismul este încã, - dar creºtini aproape nu-sºi Credinþa mai existã, - însã credincioºipuþini.


Cele trei nãlþimi curate: Dragostea adevãratã, Bunãtatea ºi-ndurarea sînt din ce în ce mai rareau ajuns necunoscute printre oamenii de astãzi... Oamenii lipsiþi de-acestea profaneazã tot ce-atingard tot ce privescºi uscã tot ce calcã pasul lor.

Oamenii de azi cu urã se apasã unii pe-alþiise nenorocesc fãcîndu-ºi unii altora dureripînã cînd cu neputinþã va fi viaþa pe pãmînt. Alungaþi dincoace-n-colo, ca talazurile mãriivor dori sã moarã, însã moartea va fugi de ei.

Niciodatã n-a fost Cerul mai aproape de pãmîntºi nici omul mai departe de alt om aºa ca azin-a fost ura-aºa de marepatima mai înrãitã, desfrînarea mai întinsã, Dumnezeu mai alungatnici pierzarea mai aproapemai de neînlãturat.

Glasul clopotelor parcã nu vesteºte sãrbãtoareci primejdie ºi-alarmã- nu senin, ci-nfurtunãri, norii parcã-s vãl de doliupus de Dumnezeu cu jalepeste faþa Omenirii moartã pentru Cer demult, purtînd miros de cadavru, din adîncuri, pînã sus.

Norii de-apãsãri ºi spaime chinuiescºi zi ºi noaptesufletele fãrã pace nici lãuntru nici afarãce nu-ºi aflã liniºtirea nici stînd singurinici în gloatã, ne-mpãcaþi sînt ºi cînd mîncãºi cînd rabdãtotdeaunazbuciumaþi sînt ºi cînd cautãºi cînd aflãce-ºi doresc.


Toate-acestea sînt urmarea lepãdãrii de Hristosºi-a nesocotirii Voii Sfinte a lui Dumnezeu!... Iar pedeapsa pentru-acestea, e cã-ºi vãd nenorocireanimicirii cãtre care merg cu paºi grãbiþiºtiindcã ei singuri ºi-o fac numai- ºi cã n-o pot ocoli!

259 - Lume - Domnul a grãit

Domnul a grãit odatã: - Oare cînd veni-va iarãºiFiul Omului, gãsi-va El credinþã pe pãmînt? - Nu de-altceva-ntreba El, nici de temple, nici de culte, nici de predici, nici de datini, nici de case de-adunãri, nici de ºtiinþa, cît de mare va ajunge pe pãmînt...

- O, pãmînt zdrobit de zbucium, rãvãºit de dezbinareºi lipsit de bucurie, fãrã pacea lui Hristos, cele mai frumoase zile sînt trecute pentru tinetu n-ai sã mai guºti lumina pînã-n clipa cînd vei zice: Binecuvîntat sã fie Cel ce vine: Dumnezeu!

Cãci L-ai lepãdat pe DomnulSingurul Stãpîn cu milã, ºi a Lui orînduire singura ce-þi da-mpãcareºi luîndu-þi soarta-n mînã, þi-ai ales pe rînd stãpîniicu orînduiri deºarteºi tiraneºi barbare- ºi-acum guºti, amarã, roada lepãdãrii de Hristos!


Lume deznãdãjduitã dupã orice înºelarefiindcã nu þi-ai pus nãdejdea în puterea lui Hristosîn curînd nu-þi va rãmîne nici o singurã nãdejdefiindcã n-ai vrut s-o ai veºnicascultînd de Dumnezeufiindcã-ai vrut sã crezi minciunaºi-Adevãrul l-ai respins.

Ai avut de-ales în faþã calea morþii ºi-a vieþii, puteai binecuvîntarea, nu blestemul sã-þi alegi, dar ales-ai pe Baraba, pe Hristos L-ai dat la moarte, iar Barabacu urmaºii lui te-au dus pîn-la vîrtejulflãcãrilor ce-ntr-o clipã te vor mistui, curînd...

Lepãdînd pe Fãcãtorul tãu, te-ai închinat fãpturii, þi-ai fãcut din om un idol, - zeul cãruia te-nchini, omului i-aduci cîntareomul þi-este þie totul... dumnezeu-acesta groaznic ºi neputinciosîþi poateface doar un singur lucru: a te nimicipe veci!


260 - Noi fericim acum

Noi fericim acum pe cei ce-au suferit, cãci azi vedem cu groazã cã dupã lepãdare: - nu-i nici o izbãvire, spre cel ce s-a pierdut.

Noi fericim acuma pe cei ce-au suferitcãci, credincioºi statornici, ei au murit sperînd: - nu-i nici o osîndire spre cîþi sînt în Hristos.

Noi fericim acuma pe cei ce-au suferit: nu-i tunet mai puternic decît tãcerea lornici fulger sã lumine ca moartea lorîn veac.

Noi fericim de-a pururi pe cei ce-au suferit: cã nici un chip nu este mai una cu Hristoscum este-acel al jertfei, rãbdãriiºi tãcerii.

Noi fericim pe-aceia ce-au suferit ºi sufãr, cã-ºi curãþã viaþa ºi inima ºi ochiifiindcã-n suferinþã e ºi o ispãºire.

Noi fericim pe-aceia ce sufãr cu nãdejdecãci pe pãmînt credinþa a suferit oricînd, din veac a fost tot astfel, dar nu va fi pe veci!


261 - Biruinþe

Biruinþa omeneascã totdeauna înjoseºteºi adeseori aduce pierderi de ne-nlocuit. Biruinþele Credinþei totdeauna dau nãlþareºi-aduc bogãþii de haruriºi în omºi în mulþimi.

Biruinþa urii lumii asupreºte ºi ucide, Biruinþele Iubirii bucurã ºi nalþã tot... Biruinþa omeneascã e robie ºi teroareBiruinþa lui Hristos e libertateºi-Adevãr.

Dupã orice biruinþã omeneascã-i decãdereºi mizerii, deopotrivã pentru-nviºi ºi-nvingãtori -dupã orice biruinþã a lui Dumnezeu e însãînãlþare, bunãstare, libertateºi progres.

Biruinþa omeneascã are temelie uraºi se nalþã pe durerea ºi pe jertfele altora. Dar a lui Hristos îºi are temelie-n veci Iubireaºi se nalþã prin iertaredoar pe propria-I Jertfire.

Biruinþa lui Hristos e Duhul ºi învãþãturaAdevãrul ºi Iubirea, ambele de neînvinsele-s fericirea noastrãºi a fiecãrui sufletdin poporul fãrã numãr de învinºi învingãtori.


262 - Fiinþele

Toate fiinþele-s create spre-a fi libere pe lume- cît de trist e însã-atuncea cînd îºi lasã libertateaºi-ajung roabe desfrînãriinimicindu-ºi tot ce-au bun.

Toate zilele-s create sã-aibã ºi-un folos în eleºi din care orice suflet sã se-aleagã mulþumitdar ce trist e cînd s-alege numai cu cîrtiriºi rãu.

Toate vieþile-s create ºi cu-o laturã frumoasãcare-ar trebui privitã ºi-arãtatã mai ales ce trist însã cînd s-aratã numai ce-i urîtºi slab.

La toþi, Dumnezeupe lume le-a dat ºi fiinþe scumpede la care sã-ºi primeascã bucurie ºi-ajutorce trist însã cînd sînt alþii ºi nu eicare li-l dau.

Ce trist cînd iubirea-n viaþão primeºti din altã partedecît de la cei pe care i-ai iubitnespus de multºi-ntristarea, chiar de-acolo de-unde mai puþin credeai!...

263 - Întuneric

Existã-un întuneric de prea multã luminãcãci cînd priveºti spre soare puternic strãlucindlumina-i orbitoare îþi pare întuneric: în faþa strãlucirii pleci ochii copleºit.

Cînd s-a fãcut Cuvîntul un trup asemeni nouãau zis atuncea oamenii cã nici mãcar nu-I Om. Pe Dumnezeul Veºnic... de prea multã luminãei L-au vãzut mai umil ºi-ntunecat ca toþi.


Aºa apare ºi-azi tot ce-i Dumnezeiesc... - Acel pe care lumea nu-i vrednicã sã-i aibãºi pentru care Cerul trimis-a harul sãu, n-au loc sã-ºi plece capul umblînd dispreþuiþi.

Dar o sã vadã-odatã toþi cei ce i-au strãpunscînd Dumnezeu la Sine lua-i-va, dintre ei, pleca-va ºi lumina ce-o duc în lume dînºiiºi-atunci se va cunoaºte ce mare preþ aveau.

264 - Nãzuinþe

Inimã curatã, - þinta ce-þi atrage-a ta priviresã o laºi sã-þi cucereascã sufletul pentru Isus! sã þi-l încãlzeascã-ntrunaºi de-a pururi îndemnîndu-lsã þi-l nalþe mai spre slavã tot mai sus, mereu mai sus.

Sã ajungã pe nãlþimea cãtre care te atrageºi spre care te împinge Duhul Sfînt ºi rîvna tadacã poþi privi slãvita rãsplãtire ce te-aºteaptãvei putea-nþelege preþul clipei ce-o trãieºti aºa.

Nãzuieºte totdeauna tot mai sus, mereu spre Þintãchiar dacã-adesea neguri ºi necazuri ai pe drum! nu te-oprici tot mai harnic luptã ºi aleargã-ntrunacãci e-atîta bucurie sfîntã-n truda ta de-acum.

ªi chiar dacã-ademenire strãlucitã te-ar atragesau chiar dacã-ameninþare fioroasã te-ar oprisau chiar dacã piedici grele te-or trîntisã cazi pe calemergi nainte ºi mai tare, în dorinþa de-a rãzbi.


Chiar ºi dacã mergi cu fricã, sã mergi totuºi înainte! Chiar ºi dacã mergi prea-ncetultot sã mergisã nu te-opreºti! Chiar ºi dacã-ai merge singur, nu te-ntoarce, nu stadu-te! c-ai s-ajungi la Cerîn ceasul care nici nu te gîndeºti!

265 - Cîntec

Prietenul de pîine îmi cînta asearãlãcrimînd un cîntec trist ºi înþelept... - prietenul de pîine m-a fãcut cîntîndu-misã mã afle miezul nopþii meditînd...

... Douã flori frumoase ne avea sãtuþulamîndouã astãzi petrecute sfîntuna-n cîntec merge cãtre cununiecealaltã-n bocet merge spre mormînt...

N-o petreceþi încã prea plîngînd pe unanici pe cealaltã cu prea vesel cîntîncã nu ºtiþi care dintre ele mergecãtre cununie, sau cãtre mormînt...

- Prietene de pîine, cîntecul de-asearãmi-a trezit în suflet mare adevãr: cei ce mor puternic sînt mai vii prin moartecei fãrã iubire sînt mai morþi trãind.


266 - Umbrã

Nimic din ceea ce trãieºte în umbrã nu aduce rodºi în nimic ce creºte-n umbrãputere ºi cãldurã nu-i! Din lemn nu arde ºi-ncãlzeºtedecît ce e crescut în soarecã-n foc el dã, sub altã formãce de la soare a primit.

În rãdãcini nu-i nici cãldurã ºi nici luminãchiar cînd ardcãci ele au trãit în beznã lipsite de-al luminii har. Tot astfel cine nu trãieºte în Soarele Hristospe lumenu poate nici lumina pe alþii, nici încãlzi în jurul lor.

Acei ce-n vorbã n-au luminãºi nici cãldurã-n fapta lor, aratã cã trãiesc în umbrãºi n-au lumina lui Hristos.

Iar umbra duce totdeauna la moarteºi la-ngheþ pe-acelace nu se smulge sã se nalþespre Soarele Mîntuitor.


267 - Încredinþare

Este neapãrat nevoie sã crezi tu mai înaintedar sã crezi adînc, puternicºi statornic în Hristoscît de-adînc e Adevãrulºi statornicã-i Dreptateaºi puternicã e Forþa Veºnicã-a lui Dumnezeu...

ªi-apoi dupã ce crezi astfelsã te duci sã-nveþi pe alþiicãci atunci vorbi-vei sincerºi-ndrãzneþºi-ncredinþat. Un aºa cuvînt se simte de oricine îl ascultãºi va sparge orice ziduri care i se-mpotrivesc.

Nu vorbi oricum, ºi orice: spune numai Adevãrulºi vorbeºte-l cu-ndrãznealãpe deplin pãtruns de elºi te va urma mulþimea presimþind, atunci, în tinesuflet de pãstor- de care e lipsit-atît de mult.

Dar te va urma atîta cît vei merge-aºa pe caledreptºi curajosºi sincerºi sãrac, cum ai pornit. Cînd te vei schimba, pe datã va simþi mulþimea iarãºi, ºi te va lãsa cu grabã dupã cum te-a ºi ales.

Te va pãrãsi cu duhul, dup-aceea ºi cu paºiiºi cu cît vei vrea în urmã, dragostea sã le-o cerºeºticu atît mai cu rãcealã se vor lepãda de tineºi te vei sfîrºi cum meriþi: - în dispreþul tuturor!


De aceea, ia aminte: - dacã nu simþeºti chemareapãstoririi-arzînd în tine ca ºi rugul sfînt încins, Adevãrul ºi Iubirea dacã nu te ard puternicºi nu poþi sãrac rãmîne, - ia-þi alt drum, de la-nceput.


268 - Uºa

Voi care vã puteþi deschide a voastrã uºãcînd doriþivoi ce puteþi ieºi din casã, sau sã intraþi, - dupã plãcere, voi ce puteþi privi în voie la soarele plãcut al zileisau stelele ºi luna nopþii, sau cîmpul înflorit ºi verde, sau ploaia primãverii caldã, sau fulgii legãnaþi ai iernii, - voi nu ºtiþi ce înseamnã-o uºãpe care n-o puteþi deschideºi care n-o puteþi închidenici la nevoienici la voieo uºã unde n-ai tu cheia, - dar care-i totuºi uºa ta!...

Voi care nu ºtiþi, care n-aveþi de unde ºti, ce-amar se plîngeºi-ngrozitor se poate ardeºi suferi, de viu în groapã, dincolo, dup-o uºã-nchisã, mai îngropat decît toþi morþii... Voi care n-aþi stat treji în flãcãri de-aºteptarenopþi ºi zileºi luni ºi anicu rãsuflarea opritã ºiauz atent, cu inima zdrobitã-n zbucium de teamãºi de bãnuialãºi chinuiþi de deznãdejde ºi de nãdejde totodatãnapoia unei uºi închise pe dinafarã, - de un veac...

Voi care nu ºtiþi în ce-adîncuri întunecateºi-n ce iaduri se prãbuºesc ºi se ridicãtrãieºte ne-ncetatºi moarede mii de ori pe zi un suflet, zdrobitbucatã cu bucatã, clipitã cu clipitã-ntrunade mii de ori gustînd otravãstînd singur dupã-o uºã-nchisãca dup-o piatrã de mormînt.


Voi care vã puteþi întinde din casãmîinile-amîndouãsã vi le rãcoriþi în stropii cãlduþi ai ploilor de mai, voi care vã culcaþi pe iarbã sub meriisau cireºii voºtri, sau vã puteþi purta pe braþe zîmbind copiiisau soþia, sau iarna v-aruncaþi prin neauãcu faþa roºie ºi plinãsau toamna vã puteþi întindeîn grãdiniþa voastrã mînaspre-o prunã roºie-ntre frunzepe care încã-s stropi de rouã, sau oriºicînd vã este sete puteþi bea apãdupã voiedin cana voastrãsau din unda unui izvor însinguratºi-apoi sã odihniþi la umbrã, sã mirosiþi o floare albã, sã vã uitaþi la peºtiºorii ce-noatã jucãuºi în rîuîn soaresau nisipul cald.

- Voi care vã puteþi în pace ruga în odãiþa voastrãcu tatãl sau cu mama voastrã, cu fiii voºtri, cu soþia, sau singurisau în Casa Sfîntã- ºi nimeni nu vã rîde-n faþãnici nu vã bate pentru asta, nici nu vã-njurã mînios, nici nu sînteþi siliþi s-o faceþi în patcu pãtura pe faþã- ci liniºtiþi, cu tot respectul ºibucuria clipei ei...

- Voi care dupã uºa voastrã staþi liniºtiþi, netremurîndde cîte ori s-aude-un zgomot, de cîte ori simþiþi un pascã poþi fi scos, de nu ºtii cinecã poþi fi dus ºi nu ºtii undecã poþi fi chinuit de-oriºicareºi nu ºtii pentru ce, oricînd...


- Voi care vã puteþi în voie culca în aºternutul vostruºi fãr-sã vi se-nsemne loculce nu-i permis sã-l depãºiþi. - Voi ce puteþi mînca o parã sau pîine, pîine cîtã vreþi, sau care, cînd simþiþi nevoia de-a rãmînecei mai singuriputeþi ieºi cînd vreþi din casãsau din mulþime neopriþi... - o, voi nu ºtiþi, nu ºtiþi ce har e, ce fericire negrãitã-i, ce lucru necrezut de mare-i- o uºã ce-o deschizi cînd vrei!...

- O, voi ce nu ºtiþi, nu ºtiþi încã, nici vreþi sã ºtiþinici sã cãutaþisã ºtiþi, ce va veni clipiteicînd Dumnezeu o sã vã spunã: - Plecaþi voi blestemaþi în focul de veciîn care n-aþi crezut... - Voi care nu gîndiþi nici astãziºi nici nu vreþi sã þineþi seamace iad-spãimîntãtor ºi veºnic e depãrtarea de Hristos, ce noapte veºnicã-i aceea neluminatã de-o nãdejdede nici o singurã nãdejde, - pe vecii vecilor închis...

- Voi care nu vã daþi azi seama ce-ngrozitoreste pãcatulfiindcã fãrã nici o teamã trãiþi în elºi el în voi, nici cît de veºnice sînt: noaptea ºi chinurile remuºcãriiºi usturimea conºtiinþei de-a pururi nemaiadormiteºi ispãºirea nesfîrºitã a sãvîrºitului pãcatal neascultãrii de Cuvîntul lui Dumnezeu ce-L cunoºteaþi... - Voi nu ºtiþi ce respingeþi astãzicînd nu vã pasã de Hristoscînd n-ascultaþi chemarea sfîntãa Crucii Rãscumpãrãtoareºi cînd respingeþi harul care e Uºa Veºnicei Lumini!


... Dar cînd veþi fi ajunºi, odatãnapoia unei uºi închisea unei uºi pe veci închise, pe veci închise, dupã voi, cînd veþi fi despãrþiþi de-a pururide oriºice fiinþã scumpã, cînd singuri, singuri pe vecievã veþi trezi închiºi, închiºiîn deznãdejde, în uitare, în veºnica-ngrozire, singuri, - ºi vã veþi da cu spaimã seama cã-n veciºi-n veci, aºa va fi, cã nici mãcar nu-i altã moartes-aveþi mãcar în ea nãdejde, - atunciabia atunci, acolo, cu-adevãrat vã veþi trezi, gîndindu-vã ce har odatã era o uºã larg deschisão uºã larg deschisã vouã spre mîntuireprin Hristos... Cã-o viaþã-ntreagã-a stat deschisãdeschisã ºi îmbietoaredar voi, batjocorind iubirea, dispreþuind înºtiinþareaºi lepãdînd iertarea care prin Cruce v-a rãscumpãrat, n-aþi vrut sã credeþi nici în moartenici în osînda necredinþeinici în Gheena unde foculºi viermelevor roade veºnic- ºi astfel v-aþi închis voi singuri, cu mîna voastrãuºa vieþiiºi aþi ajuns pe drept la locul unde vã chinuiþi acum... Pe veci de veci, pe veci de veci, pe veci de veci, pe veci de veci... Abia atunci veþi ºti ce-nseamnão uºãcare vi s-a-nchis...


O uºã care v-a fost deschisã atîþia ani, atîta vremedar care-acum vã va fi-nchisãpe veci de vecipe veci de veci.

O, tu cel pentru care uºa mai este încã azi deschisãnici la chemarea cea din urmãce-i poate asta, nu rãspunzi?

269 - Livada

În ziua-aceea stînd deoparte Învãþãtorul ªi-a luatpe-nvãþãceii Sãi la Sineºi-o pildã le-a grãit zicînd:

- Era un Om ce-avea odatã o rodnicã livadã plinãcu fel de fel de pomi de roade, la marginea unei pãduri. El ºi-a trimis acolo Fiul ca s-o lucreze, s-o pãzeascãºi multã roadã sã-I aducã din ea la vremea de cules.

Atuncea Fiul Îºi alese din lucrãtorii buni o seamãºi El cu ei lucrînd alãturi sãdeau ºi altoiau mereucu dragoste-ngrijind livada de pomiºi tineri ºi bãtrîni.

Se bucura adînc Stãpînul vãzînd cum creºte ºi la numãrºi-n frumuseþe pomii rodnicipe-ntinsul scumpei Lui livezimlãdiþele de soi sãlbatic crescute-n al pãdurii-ntinserau sãdite ºi-altoite în brazda tinerei grãdiniîn locul celor fãrã roadãîn locul celor ce se uscãºi-a celor care se dezbinã, sau pier îmbãtrîniþi ºi goi...

- Creºtea livada minunatã de nu era pe lume altaaºa frumoasã ºi plãcutã, nici roade dulci, ca ale ei...


Dar iatã c-au venit odatã, aproape de livada plinãvrãjmaºii-Acelui Omºi-n preajmã ºi-au mãsurat ºi ei un locau dus acolo umpluturã de pomi nealtoiþi ºi viþeneroditoaredar cu frunzã bogatã ºi în fel de fel. Vecinii-aceºtia începurã neruºinaþi ºi fãrã fricã, sã smulgã ºi sã fure pomii sãdiþi cu trudãºi-altoiþi. Smulgeau ades chiar ºi pe-aceia sãdiþi mai demult, dar careerau prea slabi la rãdãcinãºi prea sãraci de rod frumos. Hoþia se fãcea pe noapte, sau cînd dormeau îngrijitoriisau cînd îi cumpãrau cu daruri, cu laudeºi cu minciuni.

... Dar pomii smulºi a doua oarã nu crescºi nu rodesc nicicîndîn noul loc, cei duºi se uscã ºi mor pitici, neroditori. Chiar asta ºi voiau vrãjmaºiicãci ei nici nu doreau rodirea, grãdinile ce-aveau acolo erau anume ca sã poatãmai siguri nimici livada Stãpînului Cel Bun aºa...

Acum ce credeþi cã va face Stãpînul Cel Bunal liveziivãzînd purtarea miºeleascã cu care-acei vrãjmaºi ai Luiau nimicit fãrã ruºine mulþi pomiºorisãdiþi cu trudãcu-atîta dragoste ºi jertfãde Fiul Sãuºi fiii Lui? - vã spun cã în curînd veni-va ºi le va ceresocotealade toatã paguba ºi rãulºi-amãrãciunea ce-au fãcutiar partea lor va fi Gheena ºi moartea veºnicã, cu-aceiace folosesc înºelãciunea ºi laudaºi Cartea Sfîntãîn scopuri tîlhãreºti ºi rele, stricînd Lucrarea lui Hristos.


Adevãrat vã spun c-acela ce-are iubirea pentru Domnulva urmãri întotdeauna foloasele lui Dumnezeucãutînd în dragoste unireaºi pacea între credincioºiºi arãtînd statornicie pe calea de la început. - Dar cine schimbã-nvãþãturaºi-nvaþã altfeldin mîndriesau din prostie, sau din urã, sau din dorinþe de cîºtig, cãutînd sã fure, sã dezbineºi-n orice chip sã-ºi facã-o ceatãîn urma cãreia sã aibã el, pãmînteºte, un folos, acela va primi odatãºi blestem de la Dumnezeu.

ªi blestemat e oriºicine primeºte duh strãin în sufletºi-o altã-nvãþãturã, nouãlãsînd pe cea de la-nceput. Dar cei ce le vor duce-acesteafãcînd pe cei creduli sã cadã, un ºi mai mare blestem încã lua-vorde la Dumnezeu.

De-aceea oriºicine zice vreunuia din cei ce umblãcu astfel de învãþãturãîn casa luiun bun venit sau îl ascultãsau îl credesau îl ajutã în ce faceosîndã veºnicãasemeni lua-va de la Dumnezeu.

Cine citeºte sã-nþeleagãcine-i primejduit sã fugãiar cine face, sã se teamãde blestemul lui Dumnezeu!


270 - Lucrãtori

Dupã dragostea de Domnul, numai dragostea frãþeascãe comoara noastrã scumpã în viaþã pe pãmînt. - Cum dorim fãrã-ncetare sã rãmînem lîngã Domnulastfel noi dorim din suflet ºi-ntre fraþi sã fim mereu.

Numai stînd cu fraþii noºtri la aceeaºi dulce masãgustã sufletele noastre bucuriile deplin. Numai cînd unim cu toþii într-o singurã cîntaregraiul ºi iubirea noastrã- nu ne mai dorim nimic.

Numai cînd putem alãturi apleca genunchii noºtrisã unim a noastre duhuri în aceleaºi rugãciuni, cînd ne ºtim un gînd ºi-un sufletalergînd spre-aceeaºi Þintãsîntem fericiþiºi-n muncãºi-n odihnãoriºicînd.

Dar de fiecare datã cîte-o umbrã de-ntristaretrece peste faþa noastrãcînd lipseºte-un glas din corsau cînd de la masa noastrã mai lipseºte-o faþãcarealtãdatã, cu iubire fericitã ne-nsoþea.

De aceea-n lumea asta bucuria niciodatãnu-i deplinãcãci o umbrã totdeauna-i peste eatotdeauna mai lipseºte cineva din cei de careinimile ni-s legate cu iubire, pentru veci.

Unii sînt plecaþi acasã, alþii sînt trimiºi departealþii zac bolnavi, iar alþii sufãr singuri ºi-ntristaþi, cu un ochi zîmbim privindu-i pe cei dragice sînt de faþãiar cu celãlalt îi plîngem pe cei dragicare lipsesc...


Dar acum e ziuã încã... munca-i plinã ºi-ncordatãfraþii-mprãºtiaþi pe cîmpuri, fiecare ocupat, de aceea întîlnirea e prea rarãºi prea scurtãseceriºul încã-i mareiarã ziua-i pe-noptat.

Rar cînd ne vedem în grabãsã putem schimba o vorbãsã ne-mpãrtãºim o tainã, sã ne-mbãrbãtãm cu-n har, sã gustãm o rugãciunesã ne-aprindem cu-o cîntare, - ºi ne despãrþim în grabã alergînd la muncã iar...

Dar desearã, cînd Stãpînul va suna-ncetarea munciide pe-ntinsul cîmp de lucru, toþi cei risipiþi acumuºuraþi pe veci de sarcini, ne vom aduna Acasãºi ne vom vedea Acolo, pentru-ntîia datã, toþi.

O, abia atunci simþi-vom cã ne ducemchiar Acasã nici pe faþã, nici în suflet nici o umbrã mai avînd, cãci la masa rãsplãtiriiprima datãºi de-a pururinu va mai lipsi nici unul dintre ceice i-am iubit!


271 - Luna

La fel cu luna-i credinciosul, cãci în mãsura-n care esteºi-n care va rãmîne-n Soare, e luminatºi luminos... Cînd este-n întregime-n Soare viaþa lui e strãlucitãºi dupã ce decade-n umbrãîºi pierde tot ce-avea frumos.

O, poþi sã fii ºi doar cu-o parte din viaþã în Hristos- cum iarãºipoþi fi întregsau poþi sã nu fii nimic, ci doar sã pari cã eºti. Nu toþi cei botezaþi în Domnul sînt ºi-mbrãcaþi în Elcum nu toþicîþi din bisericã fac parte sînt ºi creºtiniduhovniceºti.

Poþi în bisericã adesea sã stai, un timp, în orice stare, dar în Hristos nu stai o clipãdecît trãind cu El mereu... De starea ta-n lumina Cruciiþi-atîrnã strãlucirea vieþiicãci cît vei rãmînea-n luminãatîta eºti din Dumnezeu.


272 - Locuri

Locuri dragi de care ne-avem inima legatãnu sînt sate sau oraºeci-s fiinþeºi-amintiri. Cãci acolo unde n-avem amintirisau feþe scumpenu-i nimic sã ne atragãºi nici cînd sã le dorim.

Cînd numim vreun locvreodatãnu gîndim la grãmãdireade clãdiri sau de cocioabeci la ceea ce iubim, la fiinþele plãcute ºi-amintirile frumoasesau amare, ce de-acolo ne atrag, sau ne resping.

Partea noastrã din fiinþãcu iubire sau durerece-am trãit-o într-o vremesau cu cineva-ntr-un loc, - este ceea ce ne-atrage totdeauna cu putereºi tot locul se reducepentru noila preþul lor.

În vreun loc cu cît mai multe ni-s fiinþele iubiteºi cu cît mai mult acolo am trãit mai cu foloscu atît mai mult de-acolo ne e inima legatãºi simþim întotdeauna cã spunîndu-l, tresãrim.

Dacã toþi cei dragi ai noºtris-ar afla-ntr-un loc pe lumeinima ne-ar fi întreagãnumai într-un singur locdar cînd i-am iubi puternicpe toþi oamenii de-oriundecum Hristos ne porunceºtepeste tot ne-ar fi la fel.


Cerul este locul unde Tatãl nostru Dulceºi Mîntuitorul nostruºi Mîngîietorul Sfîntºi tot ce iubim puterniccu tot sufletul, fierbinte, cãci acolo se adunã toþi ai noºtrirînd pe rînd...

De aceea cînd Îi spunem Numele Cel Scump, tresarinima întotdeauna de iubire ºi de dragcãci Acolo-i casa noastrã ºi fiinþele iubiteºi nimic n-avem pe lume mai de preþºi mai dorit!

273 - Roade!

În întuneric nu rodeºte ºi nici nu creºte bun nimic. În umbrã poate sã ºi creascã, dar nu se coace nici un rod. Doar în luminã e viaþãºi creºtereºi rod, deplin.

Aºa trei stãri sînt ºi acelea în care oamenii trãiesccãci tot ce e pe lumea asta se-aseamãnã-n adîncul lor. Doar forma lor e alta numai, dar înþelesul e la fel.

În întuneric sînt prea mulþii fãrã viaþã sufleteascãtrãind în fãrãdelegi, ei umblã pe calea largãspre abisneavînd nici creºterea luminii, nici roada Duhului Ceresc.

În umbrã sînt cei ce, de formã, fac parte-n lume din credinþã, dar care nu vor sã trãiascã în totul rupþide ce e rãu. Ei pot avea frumoase frunze, dar rod frumosnicicînd nu dau.


Iar în luminã-s prea puþinii nãscuþi din noupentru Hristos, ce zilnic credincioºi se luptãprin fapte ºiprin adevãr. Ei cresc rodind... cãci numa-n Domnul e pururi creºtere ºi rod.

- Prietene, pe drum ai grijãpriveºte spre viaþa tacãci vine, vine, vine grabnic culesul roadelor oricuisã nu-þi gãseascã numai frunze, sã nu fii bun numai de foc!

274 - La muncã

La muncã, la muncã voioºi sã pornimcu pluguri, cu sape ºi coase, în rugã ºi-n cîntec voioºi pregãtimogorul rodirii frumoase.

La muncã, la muncã voioºi pornind ºi sfîrºind credincioºivom strînge cîntînd la culesrod bun ºi bogat ºi ales.

Uniþi ºi-nfrãþiþi de-o credinþã muncindcu braþe ºi inimi voioasevedea-vom mai grabnic ºi dulce-nflorindsãmînþa rodirii frumoase.

Prin ploi ºi furtuniprin cãlduri ºi zãpezimuncind cu priviri luminoasevom strîng din cîmpuri, din viiºi livezibelºugul rodirii frumoase.

O Tatã din Cer, Te rugãm sã ne daiani buni, plini de roade mãnoaseca toþi sã-Þi aducem în fapte ºi-n graiprinosul rodirii frumoase.


275 - Primãvarã, de ce plîngi?

- Primãvarã, de ce plîngiramurile cînd le frîngiºi cînd vii în loc de floricu ploi ºi cu ninsoride ucizi cu ghimpi tiranibieþii muguraºi orfaniºi aduci cu ploi ºi vîntnorii grei pîn-la pãmîntcu tristeþe de mormînt?

- Cum vrei oare sã nu plîngsufletul sã nu mi-l frîng, cînd prin codru mi-a trecutvînt sãlbatic ºi temutbrazii mi i-a dezbinatculmile le-a clãtinat, rîurile le-a secatcãile le-a astupat, de-a rãmas din tot ce-am strînsjale ºi pustiu ºi plîns!

- ªi cum spui sã nu jelesccînd livezile tînjescpomii-s rupþi ºi la pãmîntmugurii uscaþi de vînt, pãsãrile duse stolde mi-e cerul trist ºi gol. ªi mã doare cînd privescce-am lãsat ºi ce gãsesccîte rãni la orice pasce era... ºi ce-a rãmas!


276 - Tatãl

Spre dragostea cuminte ºi mintea iubitoare, spre grija cumpãtatã ºi-avîntul îndelung, spre sfînta ta credinþã ºi multa ta rãbdare, spre pomii tãi de aur, mã-ntind- ºi nu-i ajung.

Ce-am moºtenit din toatã comoara ta curatã? - singurãtatea numai ºi dorul dupã visºi taina din poeme, ºi-un foc ce niciodatãnu-l va cunoaºte nimeni cît arde-adîncînchis.

277 - Mama - cînd m-adîncesc

Cînd m-adîncesc în taina atîtor amintirinu ºtiu din care vîrstã mã chemi mai bunãmamãcãci tot ce mai am aur în gînduri ºi-n iubirispre tinedin toþi aniiºi zãrile -se cheamã.

Mi-ai luminat din viaþã întregul drum frumosºi-ntreagã strãlucirea din versurile mele- cãci duhul tãu în toate e tot ce e duiosºi tot ce-i cald ºi tainic e partea taîn ele.


278 - Soþia

În asprimea vorbei: gîndul înþeleptîn privirea caldã: duh cinstit ºi dreptîn umblarea asprã: calea vieþii grea, în tristeþea frunþii: sfîºierea mea.

Ochii, - rana tainei prea adînci ºi viifaþa, - oglindirea umbrei timpuriidragostea tînjitã, - zid cu poartã greaumbrele tãcerii, - moºtenirea mea.

Primã bucurie, pentru tine-nchinCerului Speranþei, ultimul suspin.

279 - Fiul

Cel atît de-aproape ºi de-ndepãrtatþie-þi sînt pe lume mai îndatoratnu mai sînt datornic nimãnui, nici cîtþie însã încã þi-s dator, atît...

- Ai crescut în vînturi doar cu cerul scutte-ai cãlit în flãcãri ca oþelul mut, rãbdãtor ca drumul, lupta te-a asprit, singurã durerea nu te-a ocolit.

Fiul ºi orfanul jertfei arsã-n zidzãrile spre tine dragi lumini deschid- odihnind o clipã- nu uita de plaiia ce iei în pripã, ºi pe urmã, hai!

- Cînd va fi sã-mi scazãumbra-n ochii tãicelui ce-þi urmeazã, - spada mea predã-i!


280 - Fiica

Ce-i în mine-amestec, e în tine clarce-i în mine umbrã, e luminã-n tinedespãrþit e-n totul dulce de amarmai profund ce-i tainic, mai frumos ce-i bine.

Razã de luminã pe un drum amarcald îndatoratã inima-mi te strînge, tu ºtergînd o faþã pe-un spinos calvarpe-o maramã albãporþi un chip de sînge.

Umbrã luminoasã, cîntec lãcrimatploaie însoritã, trestie ºi stîncãtot ce-i nor mi-aduce umbrã ne-ncetattot ce-i soare sprijinºi luminã încã.

281 - Tîrziu

Tîrziu ca din legendã mã reîntorc la voitîrziu, de prea departe ºi prea-ndelungã vremetîrziu, cum rar speranþa revine înapoispre unde împlinirea n-a stat la timp s-o cheme.

E-nchisã cred ºi rana atît de grea cîndvaºi refãcutã viaþa, acolo, fãrã mineiubirea-ntîrziatã se teme sã mai vreasã urce spre Nãdejde pe-un fir ce n-o mai þine.

Tîrziu, de prea departe revin cu paºii moispre unde-am mers cu suflet atît de cald odatã... - Îndurã-Te o Doamne sã nu mã-ntorc napoidin poarta dupã care mi-e urma îngropatã.


282 - Cînd soarele se culcã...

Cînd soarele se culcã pe pajiºti de smaraldcu faþa ca-ntre perne pe munþii depãrtaþi, pãmîntul þine-o clipã pe umãrul lui cald, cum fratele mai tînãr, pe primul dintre fraþi...

- O clipã de odihnã, pe-un umãr iubitorde toatã lupta lungã îl face odihnit... - Cît de puþin mai cere un binefãcãtordar cît de rar ºi-atîta îi este-ngãduit!

283 - La anii rãstignirii...

La anii rãstignirii cînd am intrat în beznãeroic, dar cu suflet naiv ºi neprecis, lucea cãtuºa pusã la mînã ºi la gleznãdar ochii ºi-adevãrul purtau umbriri de vis.

Urcuºul greu ºi crîncen prin anii duri de dupã, mi-au dãltuit un suflet mai matur ºi mai clarcãci bînd singurãtatea c-o prea amarã cupã, i-am fost deschis iubirii prea slobod stãvilar.

Trãind prea fãrã oameni o lume-nchipuitãnu cunoscusem fiara sub zîmbetul senincum sã pricep cã poate chiar mîna miluitãsã-ntoarcã bunãtãþii tãiºul cu venin?

Dar anii încercãrii prin foc ºi rugãciunemi-au ars pe veci perdeaua naivelor vederiºi strîns lîngã frumseþea sfinþeniei strãbunei-am juruit depline rãmasele puteri.

Descoperind Lumina de Dincolo de Fireîn tainele din duhuri ºi oameni am pãtrunsºi-atunci cãrãri ºi fapte mi-au prins sã se deºiresub înþelesul tainic ce-n toate zace-acum.

... La anii învierii cînd am ieºit din beznãdespovãrat de fumuri, de neguri ºi-amãgiri, cãtuºa ruginise la mînã ºi la gleznãdar ochii ºi-adevãrul purtau cereºti luciri!


284 - Cînd împrãºtie iubirea...

Cînd împrãºtie iubireaceaþa vremii fald cu fald, blînd mã-nvãluie-amintireaca un ºal de lînã cald...

Peste munþii depãrtãriigreu se lasã negrii norica durerea-mbrãþiºãriicelei mai din urmã ori.

Rece cade înnoptareapeste umede potecicum se lasã depãrtareadespãrþirii pentru veci.

Vino Veºnicã Iubiresparge ceaþa fald cu faldºi-mi rãmîi peste-amintireca un ºal de lînã cald...

285 - Nu te muºcã niciodatã

Nu te muºcã niciodatã mai cu urã cîineca acela pentru care te-ai lipsit de pîine.

Nu te rupe niciodatã o mai crudã fiarãca aceea care-odatã n-ai lãsat sã piarã.

Nici o ranã nu te doare, nici mai greu nu coacedecît rana cea pe care fratele þi-o face.

ªi nu-þi lasã despãrþire viaþa mai mîhnitãca aceea cînd rãmîne dragostea zdrobitã.

ªi nu-i pierdere pe lume fãrã-nlocuireca ºi pierderea vieþii fãrã mîntuire!


286 - Timpul a rãmas afarã

Timpul a rãmas afarãdincolo de temnicerziua vine fãrã searãnoaptea trece fãrã cer.

Peste peºtera de gheaþãarde-un ruginit stigmatca un ceas fãrã viaþãucigaº ºi apostat.

Printre ziduri anii suiefãrã chip ºi fãrã pas, nu e nimenea sã spuiecît a fost ºi ce-a rãmas.

Numai Duhul lumineazãdrumul mut ºi-ntunecoscãtre tot ce nu-nsereazãºi ne-aºteaptã ne-ndoios.

287 - Lume, tîrg nelegiuit

Lume, tîrg nelegiuitce-ai cerut ºi ce-ai plãtit?

- Pentru sufletul curatmi-ai dat zbucium necurmat, pentru anii cei seninirane ºi cununi de spini, pentru ochii minunaþilacrimile fãrã fraþi, pentru dragostea de criniad cu faþa de venin, pentru rîsul însoritsuflet aspru ºi zdrobit, pentru paºii de copildrumul blestemîndu-mi-l, pentru tot avutul dragzdrenþe, foame ºi toiag.


Cerul iarãºi s-a-ndurattîrgul tãu s-a dãrîmatce-am avut e-acasã iar, - lume, negustor tîlhar!

288 - O luntre

O luntre ce-a pornit spre larguric-o singurã lopatã doar, vîslind c-o singurã puteren-ajunge þãrmul, în zadar!

O pasãre pornitã-n zborurispre-a visului dorit hotar, plutind c-o singurã aripãn-ajunge þelul, în zadar.

Un foc aprins oricît de marepe cel mai fericit altar, arzînd doar cu-un cãrbune singurcurînd se stinge, în zadar.

ªi-o însoþire neunitãce doar mai pîlpîie amarcînd numai unul mai iubeºtecurînd se pierde, în zadar.

Iubeºte-þi soþul cu credinþãcãci pãrtãºia e un hardin vina ta cînd ai pierdut-oo poþi tu plînge, în zadar...

289 - Dragoste, cuvînt curat

Dragoste, cuvînt curatm-ai iubit ºi te-am cãlcat.

Casã care m-ai crescutm-ai iubit ºi m-ai pierdut.

Braþe ce m-aþi legãnatm-aþi iubit ºi v-aþi uscat.


Suflet care m-ai crezutm-ai iubit, ºi te-am durut.

Legãmîntul meu curatm-ai iubit, ºi te-am uitat.

Ochi ce blînd mã-nvãluiaþim-aþi iubit, ºi lãcrimaþi.

Doamne, harul nepãtrunsm-ai iubit, ºi n-am rãspuns...

Dragoste, altar curatte-am zdrobit ºi m-ai iertat.

290 - Pe Cine-ntîmpinaþi voi?

Pe Cine-ntîmpinaþi voi cireºi ºi meri ºi prunicu-atîta bucurie, cu ochi mulþi ºi buni? Spre Cine-ntinde braþe frunziºul fericiturînd cu-atîta zîmbet ºi cîntec bun venit?

Spre Cine nalþã capul porumbul din grãdinispre Cine vioreaua ivitã dintre spini, spre Cine crîngul tînãrºi teii înfloriþispre Cine-n largul cãii salcîmii-nºiruiþi?

De ce e bucurie ºi cîntec peste tot? - Prin apele luminii trec îngerii înot? sau trece o minune ce n-o vãd ochi de rîndci numai Ochii Firii de rouã picurînd?

- Trec paºii Lui prin mineºi-atuncea toate parcã picurã de cîntecºi tremurã, de har...


291 - Doamne, binecuvînteazã buzele

Doamne, binecuvînteazã buzele care sãrutãbuzele de maicã dulce, de soþie netemutã, buzele de sorã bunã ºi fiicã-adevãratãbuzele care sãrutã cu iubire neschimbatãbuzele înlãcrimate, buzele neprefãcutebuzele rãmase sfinte oriºicît au sã sãrute- doar un singur fel de buze sã n-ajungã cu Hristos: buzele care sãrutã trãdãtor ºi mincinos.

Binecuvînteazã Doamne mîinile ce-mbrãþiºeazãmîinile tremurãtoare ale mamei ce vegheazãmîinile bãtãtorite de soþie credincioasãmîinile ocrotitoare ale fiicei ce nu lasãmîinile neprihãnite ale sorei jertfitoaremîinile mereu deschise, harnice ºi lucrãtoaremîinile de rugãciune, mîinile de dãrniciemîinile recunoºtinþei, - binecuvîntate fie, - numai mîna ce strãpunge trãdãtor ºi mincinosinima care-a iubit-o, sã n-ajungã la Hristos.

Dar de milã, pîn-la urmã, Doamne nici pe-ai Tãi vrãjmaºinu-i lipsi... ci-n chinul veºnic cu satana sã nu-i laºizbuciumã-le conºtiinþa cu pãcatul fãptuitdã-le lacrimile-amare cu cutremur îngrozitdã-le-o pocãinþã-adîncã, pînã cît e-al lor pãcat, nu-i lãsa sã moarã Doamne, cît ar vrea de-ndelungatci oricît sã-ºi caute moartea ºi oricum - sã nu le-o daipîn-o sã se mîntuiascã din acel demonic traica, ºi cel ce-a fost odatã trãdãtor ºi mincinosprin nespusa Ta-ndurare - tot s-ajungã la Hristos!


292 - Ca tata altãdatã

Ca tata altãdatã oprit în poarta greaduios, pînã departe privind în urma mea.

- ªi pînã-ajuns în zare pierind nedesluºitºtiam cã-i tot acolo, - priveºte neclintit.

Simþeam cã mã-nsoþeºte senin cu ochii bunicã mã-nconjoarã dulce cu calde rugãciuni.

- Primeam mergînd, putere din duhu-i credinciosºi mi-l simþeam alãturi pe calea lui Hristos...

- Aºa rãmîn eu astãzi privind în urma tac-o singurã dorinþã: sã simþi ºi tu aºa...

Iar cînd ºi tu odatã vei sta ca mine-acum, cel petrecut de tine sã aibã-acelaºi drum.

Apoi ºi el asemeni, ca pînã-n veci, pe rînd, Hristos sã ne primeascã în Slava Lui intrînd.

293 - Ca o apã

Ca o apã mi-a curs viaþaºi ca norii trec cei dragi- cãtre cãi ºi chipuri scumpeinimã, mereu m-atragi.

Pe la porþi ce altãdatãcald le-am cercetat cîntîndnumai cîntecul va mergefãrã mine în curînd.

Fãrã glas mi se va ducenumai gîndul meu curat- pentru tot ce nu se pierdecãtre tot ce-i neuitat.


Pentru tot ce nu se schimbãveºnic legãmînt vã las... - trupul nu mai vine, însãduhul e întreg rãmas!

294 - Dacã mai trãieºte încã

Dacã mai trãieºte încã tatãl tãusau mama ta, capetele-acestea albe unice pe lume-þi sînt. Vor mai fi puþine zile lîngã tine, nu uitadatoria cãtre dînºii fã-þi-o pînã la mormînt.

Dacã mai trãieºte încã binefãcãtorul tãunu uita recunoºtinþa ce-i eºti mai dator ca toþisfînt sã-þi fie totdeauna numele ºi chipul sãucu respect ºi cu iubire sã-i întorci napoicît poþi.

Cu ce poþi plãti iubirea ºi durerea jertfei lor, cu ce poþi plãti viaþa ºi lumina ta cîndva? - dacã-þi mai rãmîne încã vreun binefãcãtornumai prin recunoºtinþãpoþi sã-i mai întorci ceva.

Cînd nu vor mai fi pe lume, în curînd, ai tãi pãrinþicînd nu va mai fi pe lume binefãcãtorul tãunu vei mai avea prilejul unicei recunoºtinþiºi-n zadar vei plînge-atunceaprea tîrziipãreri de rãu!


295 - Frumoase amintiri

Frumoase amintiri înmormîntateîn cel mai trist ºi tainic þintirimîn seara unei toamne-ntîrziatede cea din urmã datã ne-ntîlnim.

Îmi iau rãmasul bun cerînd iertarenici înapoi nu pot a mã uitacînd singure rãmîneþi în uitareprivind nemaiîntoarsã urma mea.

Cu-atîta plîns, de-atîþia ani udateaþi ars sub focul care l-aþi cerutcomori trãind pe veci înmormîntatesub lespedea de care v-aþi temut.

296 - Mergi grãbit

Mergi grãbitpe drumul care þi-e pe-ncetul cunoscuttimpul cîºtigat, în urmã, poþi sã-l foloseºti plãcut. Însã mergi încetpe drumul care grabnic l-ai luatca sã nu fii prea departe, cînd te afli înºelat.

Fã cu grabã totdeauna ceea ce-ai gînditîncet, sã rãscumperi bine timpulºi s-ajungi ne-ntîrziat. Însã-ncet sã faci în viaþã tot ce-ai hotãrîtgrãbitca sã poþi uºor desfacecînd descoperi c-ai greºit.


297 - Curînd cînd n-am sã fiu

Curînd cînd n-am sã fiu pe lumeºi-acest de-o clipã lut va trececînd tot ce-am fost în trup ºi numeuitarea-n vis le va petrece.

- Va rãmînea descoperitãadevãrata-nfãþiºareaºa precum a fost trãitãprin fapta mea - de-a mea lucrare.

Voi fi cu faþa din poemecu ochii cãilor curatecu fruntea dincolo de vremedin gîndurile semãnate.

Voi fi cu gura din vestirecu mîinile din faptã bunãcu numele din amintirecu chip din toate împreunã.

ªi toþi cînd vor fi-uitat din viaþãcum arãtam la-nfãþiºareadevãrata vieþii faþãîmi vor cunoaºte-o fiecare.

Nu numele ºi chipul carepe timp ºi pe pãmînt se scrieci-adevãrata-nfãþiºaree care-mi trece-n veºnicie.


298 - Zdrobiþi de truda lungã...

- la 35 de ani -

Zdrobiþi de truda lungã a drumului purtatlîngã Limanuri Bune o clipã poposimtrecuþii munþi de ape vuiesc îndepãrtatfierbînd prin jertfa care le-am dat ca sã-i rãzbim.

Privim la zdrenþuirea acelor ce-au cãzutgîndim la moartea sfîntã a fraþilor eroiºi fericim rãbdarea acelor ce-au trecutcu tãlpi strãlucitoare spre ceruri, prin noroi.

299 - Vis - ºtiam

ªtiam cã am la mine-atuncea, Isuse-a Tale lucruri scumpe... tîlharul care mã legase, ºi le cãuta înverºunat, sã-mi afle tot, sã-mi iasã-mi ardãºi sã mã chinuie apoi cum peColina Golgotei, odatã, pe Tine Te-au mai despuiat...

Tot sufletul mi-arde-ntre teamãºi-ntre nãdejde-n rugãciune. ªi-n clipa cînd sã punã mîna pe prada sfîntã- m-am trezit!

- O Doamne, fã aºa, odatã, din visu-acestei lumi nebunetrãind între nãdejdi ºi temeri, ne vei trezi... - ºi s-a sfîrºit!


300 - O, fraþii mei de astãzi...

O, fraþii mei de astãzi, voi greu puteþi pricepeînºtiinþarea gravã pe care-o tot repetvã amãgiþi cu gîndul cã nici nu va începevîrtejul prãbuºirii, fiindcã vine-ncet.

Voi numai mîine, poatesau mai tîrziu, departe, veþi înþelege bine tot ce v-am spus acum... Mã tem c-atuncea însã veþi fi un pas de moarteiar casa voastrã scumpãmã tem cã va fi scrum.

Voi m-ascultaþi acuma, dar vã gîndiþi cã nu ede partea mea întreagã dreptate-n ce vã spun- vrãjmaºul se pricepe sã-nºele ºi sã spuieuºurãtãþii voastre cã am ajuns nebun.

Mã rog numai ca mîinesau mai tîrziu, departecînd veþi putea-nþelege tot ce v-am spus acumsã nu fiþi voi atuncea ajunºi un pas de moartenici casa-n întregime sã nu vã fie scrum.

Nu m-ascultaþi pe mine, nici unul, niciodatã, dar ascultaþi cu toþii de Adevãrul treaz! - Cãci cînd veþi fi-n luminaºi-n faþa Lui curatãvoi veþi afla acolo ºi tot ce-am spus eu azi!


301 - A fost odatã-aici...

A fost odatã-aici o tainãa fost odatã-aici un locun far, o flacãrã, o vatrãce-a ars o þarã, ca un foc.

A fost odatã-aici fiorulînalt ºi unic pe pãmînt... Au fost, dar azi acestea toatesînt doar o urmã ºi-un mormînt.

O, pentru cele-nmormîntatefãrã-nviere pentru toþi, ce mai aduci cînd nici nãdejdenici rugãciune nu mai poþi?

302 - Nu-s numai slove

Nu-s numai slove cîntecele melenu-s numai rînduri cele ce le-am scrisci-i lupta mea ºi inima în eleºi crezul meu e-ntreg în ele-nchis.

Sînt hranã pentru inima flãmîndãºi cîntec pentru sufletul vioi, avînt viteaz ºi alinare blîndãºi plîns de-ajuns oricãrui dintre voi.

Dar mai presus sînt dragostea fierbinteºi-ncredere eroicã-n Hristossînt gînduri pentru care nu-s cuvintespre tot ce-a fost ºi-n veci va fi frumos.

Le-am frãmîntat pe toate-o pîine bunãsfinþite la altarul pãmîntescºi-n datina creºtinã ºi strãbunãeu le sãrut ºi-apoi vi le-mpãrþesc.

Gustînd, luaþi în inimã-ntãrirecuraj luptînd ºi-alin în ceasul greuiar cînd veþi fi datori c-o mulþumires-o daþi deplin ºi cald lui Dumnezeu!


303 - O, cîntecele-acestea...

O, cîntecele-acestea nu-s porumbei zglobiiîmprãºtiaþi în soare pe-un cer de primãvarãnici ºopot de izvoare cu unde azuriinici cîntec lin de clopotdin tainic ceas de searã.

Ci-s gemete amare din umbrele cu dungisînt ºiroiri de lacrimi prelinse sub zãbreleºi scrîºnete de lanþuri cu tînguiri prelungidin anii cei prea negri, prea mulþi ºi grei, cu ele.

Iar ºoaptele frumoase din tot ce-am ºi cîntatsînt clipele prea rare cînd sfînta fericires-a-nduioºat o clipã trecînd ºi mi-a lãsatsau mi-a pãrut cã-mi lasã un zîmbet de iubire...

... O, cît doresc de tainic ºi de-nsetat un veacºi-o lume fãrã lanþuri ºi fãrã-ngrijoraresã scap de amintirea trãitã ºi sã-mi faco altfel de viaþã ºi-o altfel de cîntare.

Sã-mi uit pe veci trecutul de spaime ºi coºmarcu vinovate-ntoarceri prin visurile meleºi umbrele satanei cu gheare de pîndar... pe veci sã mã despartã un zid ceresc de ele!

304 - Revin...

Revin, cum vine-un înger cu aripile ruptedin lungile rãzboaie pe care le-am purtat... din rodul luptei mele sînt alþii sã se-nfrupteºi alþii-ºi fac podoabe din tot ce-am cîºtigat.

Prea mulþi trecurã anii prin lupte-ndepãrtateori prea tîrziu vin astãziºi prea schimbat de muncãori poate alþii-s ochiiori zãrile schimbate- de nu mai vãd pe nimeni, cum i-am lãsatatunci!


305 - Dacã v-am fãcut

Dacã v-am fãcut vreun binenu-mi plãtiþi aici ºi-acum, - mai lãsaþi-mi bucuriade pe-al dãrniciei drum!

Mîngîierea suferinþeiºi podoaba umiliriisãturarea-nfometãriiºi odihna neprimirii.

Bogãþia sãrãcieiºi-ntîlnirile din dor, - toate-acestea mã-nseninãºi-mi fac mersul mai uºor.

Dacã v-am fãcut vreun binenu-mi plãtiþi aici, aºa: - dupã moartea mea plãtiþi-mivoi primi tot ce-mi veþi da!

306 - De ce cînd sînt?

De ce cînd sînt fãrã de Tinenu vãd nici pãsãri fericitenici roiuri de albinecîntînd cu dragoste prin flori, nici fluturaºii dimineþiispãlîndu-ºi feþele cu rouãnici stelele pãlindde dragul ivirii soarelui iubit?

Dar cînd Tu Doamne eºti cu mine, de ce le vãd acestea toateºi mult mai mult decît acesteaîn mineºi în jurul meu? De ce-i atuncea ºi pãmîntul ºi cerulnegrãit de dulceºi tot hotaru-i numai cîntecºi numai zîmbet fericit?


307 - Ce dulce doarme

Ce dulce doarme copilaºul acestor doi pãrinþi acum, ce fericiþi privesc la dînsul pãrinþii tineriamîndoi! Dar soarele-l neliniºteºtetrezindu-i ochii cu luminãcînd vrea sã-ºi vadã ºi nu-ºi poateprivi pãrinþii liniºtit.

Cum le-ocrotesc eu oare aceastã clipã fericitã? M-aºez în soaresã-i fac umbrã copilului zîmbind spre eisã-ºi poatã bucura privirea în tihnãcu pãrinþii dragi.

... Nici unii n-au bãgat de seamã, ce le fãcuse-un om strãin.

Dar cît de fericit sînttocmai cã n-au luat nici unul seamãce le-a fãcut atunci strãinul, ce ochii ºi-i ºtergea-n ascuns.

308 - De ce mai chemi?

De ce mai chemi, ce ºtii prea bine cã nu mai poate sã revinã, de ce aºtepþi cevace bine cunoºti cã-i pe vecie dus? De ce tresari, oricînd îþi pare c-auzi un glassau vezi o fiinþã, sau paºii ce seamãnã cu-aceeacare-au pierit cînd îi iubeai?


- Fiindcã toate-acestea-n sufletpe totdeauna þi-au rãmascum e prezenþa conºtiinþeisau Glasul Sfîntului Cuvîntea nu-þi dã pace niciodatãdecît atunci cînd le asculþiiar teama lor te urmãreºtecu gelozieca pe-un soþ.

309 - Cîþi plîng...

Cîþi plîng dupã sãnãtate, plîng adesea în zadarcîþi plîng dragostea pierdutã, ades rãmîn nemîngîiaþicîþi plîng vremea lor trecutã, tinereþea ce se ducesau avîntulsau tãcerea, sau prilejuri nimicite, plîng zadarnic dupã norii ce s-au dusºi nu mai vin.

Numai ce-i ce-ºi plîng pãcatulpînã-ºi pot afla iertareanumai ce ce plîng cu alþii, pentru uºurarea lor, numai cei ce plîng cu Domnulpentru pierderile sfinte, numai plînsul rugãciunii, plînsul mileiºi-al iubiriiplînsul pentru mîntuire, - nu se plînge în zadar!


310 - De ce nu-i veºnicã?...

De ce nu-i veºnicã iubirea, de ce timpul nu-i ajunge? de-i uºoarã fericirea, de ce inima ofteazã, de ce-s ochii-atunci în lacrimi, sufletul nemaiputînd? - Dacã-i trecãtoare luptaºi durerea ºi-ncercareaºi cãrarea pînã-acasã- de ce par atît de lungi?

Dacã frumuseþiºi cîntecºi florisînt de-ajuns pe lumede ce veºnic par puþine, de ce veºnic le dorim?

- Fiindcã sufletele noastre înseteazã totdeaunaprin acestea de Hristoscare numai Veºnicia ni-L va-mpãrtãºide-ajuns!

311 - Voi toþi cei ce zidiþi

Voi toþi cei ce zidiþi pe humã, - o, ce veþi face oare-atunceacînd va veni ºuvoaie apaspre tot ce v-aþi zidit aici?

Voi cei ce scrieþi pe þãrînãatunci cînd va veni furtunacu ce veþi mai rãmîne oare din tot ce aþi creat scrîºnind?


Voi cîþi vã bizuiþi pe-avere, pe sãnãtateºi pe vreme, pe oameni, pe nisip, pe valuri, pe umbreºi pe promisiuni?

Neprevãzutul ºi mai grabnic ca vîntulºi ca apavine...

- De ce uitaþi înþelepciuneaºi Dumnezeu vã e strãin?

312 - De ce nu-ºi mutã marea...

De ce nu-ºi mutã marea þãrmul, de ce nu-ºi schimbã rîul valeade ce nu-ºi lasã munþii loculde ce nu-ºi uitã vremea calea? De ce nu-ºi pierde luna drumul, ori soarele cãrarea sade ce ºi stelele ºi zorii ºi-amurgul, - spune tu de ce -rãmîn ºi mergpe locul unde-au fost din Ziua cea Dintîi?

- Credinþa oare nu-i tot astfel, iubirea oare nu-i ca ele? Dar legãmîntul, care este cît toate-acestea la un loc? cum crezi cã-l poþi cãlcaºi totuºi, sã nu mori veºnic blestemat?


313 - În anii uscãciunii

În anii uscãciunii îndelungaþi ºi grein-am fost lipsit de apã sã-mi spãl obrajii meiaveam belºug de lacrimi ca-n ceaþã sã mã-nvãlºi rar a fost nevoie de apã sã mi-i spãl.

Aºa-mi ajutã Doamneºi cînd Îþi voi cîntasã nu fiu fãrã lacrimi fierbinþi - naintea Ta!

314 - Copiii mei

Copiii mei, eu sînt astãzi tot bunul vostru prieten tînãr... De v-aº putea lua pe umãr pe toþi, cum vã purtam cîndvaaº fi ºi azi cu drag în stare pe toþi sã vã ridic voiossã ne rugãm ca altãdatãsã povestimºi sã vã cîntiar voi sã-þi fiþi asemeni mie, zîmbindu-mi sã mã-mbrãþiºaþi- fiind mereu copiii mei.

Copiii mei de-un singur lucru mã tem: - sã n-ajungeþi prea mariºi eu sã nu v-ajung povaraºi socotit bãtrîn de voi, sã vãd cã nu vã sînt de-acumºi nu vã pot mai fi prieten...

Hristos e nou întotdeaunaiubirea-I tînãrã mereuRecunoºtinþa-n veci e caldãiar binefãcãtorul sfînt. - Acela care le pãstreazãe pururi proaspãt ca izvorulºi tot ca el voios ºi harnic- ºi niciodatã nu-i bãtrîn.


Copiii mei, voi n-aveþi astfel decît un prietenpe pãmîntdar cînd îi veþi simþi nevoia, el poate cã va fi azur, sau lacrimi, sau înduioºare, sau amintire de demult, sau o frînturã de cîntarerãmasã undeva-n trecutsau o durere-a conºtiinþeicu prea tîrzii pãreri de rãu...

- Dar ori de undetotdeaunasã ºtiþi cã el vã va iubi!

315 - O, foc trecut...

O, foc trecut, ce bine mã simt ºi ce uºoreliberat din tine ºi dincolo trecut. Adînc curaþi mi-s ochii uitînd tot ce privirãspãlat îmi e auzul de tot ce-am ascultat.

Mi-e inima uºoarã ºi mintea mi-e seninãde pot cînta ºi plînge din nou ca un copilce nici nu se trudeºte ºi nici nu se prefacecînd plînge sau cînd cîntãsau spune: te iubescnici nu cunoaºte gîndul ispitei cînd sãrutãnici n-are amintire din care sã roºeascãci sufletul îi este în totul primenitca Firea într-o clipã, din noaptea Învierii...

Te binecuvînt Doamne, din noucu faþa caresta cîndva pe genunchii cei dragiai lui Isus.


316 - Cu zîmbete de bucurie

Cu zîmbete de bucurie mã-ntîmpinã cireºii toþiaºa vedeam cã fac întrunacu cîþi treceau pe lîngã ei, chiar ºi cu-acei ce despuindu-irupeau crenguþele cu rod. Cu lacrimi de durere pentru tot ce-aveau ruptºi-nsîngeratdãdeau mereu cu bunãtate, din nou la toþi pe sãturat, plãtind cu dãrnicie astfelcruzimea care-i despuia.

O Doamne fã-mã ºi pe minemereu aºa sã mã rãzbunpe toþi acei ce-mi iau din roadebatjocorindu-mã apoi... - Sã n-am nicicînd în mine urã, ci sã le dau mereu zîmbind, cãci doar aºa, pe-a lor micimem-aº rãzbuna cu-adevãrat!

317 - Din caldã dragoste

Din caldã dragoste de oameni, ridicã-te spre Dumnezeuºi din iubire pentru Domnulcoboarã-te spre oameni iar. Iubindu-L, - El îþi ia povara ºi-þi rãsplãteºte fericit. Iubindu-i, - oamenii te-apasã ºi te vor chinui nedrept. Dar, din iubire pentru Domnuliubeºte-i totuºi iar ºi iarcãci jertfa taca ºi-a Luminiinu va rãmîne în zadar!


318 - Eu nu mai am duºmani...

Eu nu mai am duºmani, Iertarea ºi Dragostea i-au biruit, de-acuma fiecare frunzãcu drag îmi face semn pe cale, orice privire îmi surîdeºi fiece izvor îmi cîntã, cu drag mã lasã orice floare s-o-mbrãþiºez, ca o albinã. Pe braþe moi mã þine iarbaºi dulce-i oriºiunde stau. Toþi pomii-mi dau cu bucurie din rodul lorcu mîini întinse, simt cerul tot cum se deschide cu dragca rugãciunea meauºor sã poatã sã se-nalþepîn-la picioarele iubirii.

- Uºoare-mi sînt în suflet mila, uºoare lacrimile-n ochiºi am uitat demult cum esteîn gît amarul gust al urii.

Ce bine-i în sfîrºit Isuse, cã iarãºi am ajuns copil, nu-i inimã mai uºuratã, decît atunci cînd iartã tot!

319 - Dar conºtiinþa?

Dacã-þi pãtezi cãmaºamai poþi s-o schimbi odatãdacã-þi pãtezi ºi faþamai poþi s-o speli cumva, dar numele ºi cinstea, cum le mai speli tu oarecînd þi-au ajuns pãtatede-un umblet ruºinos?


Dar conºtiinþa oarecum s-o mai schimbi tu iarãºi? cînd geme-mpovãratãde-o viaþã de pãcat? Ce lucruri ai mai scumpedecît acestea-n lumece preþ mai are viaþacînd astea le-ai pierdut?

- ªi cînd aºa þi-e starea, cum poþi, o cum poþi oaresã mai trãieºti o clipãsã nu vii la Hristos?

320 - Cei cu vederea sãnãtoasã

Cei cu vederea sãnãtoasã, vãd mai departe- adicã potsã vadã-n oameniºi în lucruri, dar nu aceasta este tot. Cei cu vederi pãtrunzãtoarevãd Adevãrul mai profund, cãci tainele din gînd ºi vorbãîn duhul inimii s-ascund.

Doar cel ce vede Adevãrulnu poate fi nicicînd minþittoþi ceilalþi vãd înfãþiºarea- ºi-s înºelaþi necontenit. - Dã-mi Doamne Duhul Tãuce poate pãtrunde Adevãrul totdin toatepentru lupta vieþiiînþelepciunea Ta s-o scot!


321 - Iubirii neîngãduite

Iubirii neîngãduitenu-i face-n inima ta loccãci dacã nu-i împãrtãºitã, îþi arde sufletul în foc.

Iar dacã i se va rãspundemai crîncen se va rãzbunacãci în pãcate ºi-n ruºineva nimici viaþa ta.

Oriunde-a fost aºa, acoloe totul ars ºi pustiit. - Ca dragostea ne-ngãduitãnu-i foc mai greu ºi otrãvit!

322 - Ca sã duci o viaþã sfîntã

Ca sã duci o viaþã sfîntã, trebuie din locuri multemintea treazã sã se-ntoarcã, inima tãcînd s-asculte.

Cãci cînd mintea lasã totuldupã-a inimii dorinþe, viaþa va sfîrºi-n ruºineîn pãcat ºi-n suferinþe.

- Eu n-aº vrea s-aveþi comoarãmai de preþ ca mintea treazãºi ca inima curatãce-o ascultã ºi-o urmeazã.


323 - Tu care în aceastã lume

- conºtiinþa -

Tu care în aceastã lume nu m-ai vãzutºi nu mã ºtiinici chipul care-l am, nici faþa, nici ochii nu mi i-ai vãzut, eu nu þi-s strãin, nainte de-a mã-auzieu te-am iubitºi m-am gîndit cu drag la tine, ca mama pregãtind veºmintecopilului iubit, ce încã mai este pînã cînd va fi.

Am aºteptat la uºa caseiîn care-aveai sã vii cîndvacu braþe moi de rugãciune sã te primescºi sã te-nchinlui Dumnezeudin prima clipã a zilei tale cea dintîice pînã-n ultima clipitãa zilei tale de sfîrºitsã te-nsoþescca totdeauna sã-þi amintesc de datorieºi sã te fac prin ascultarea de totce-i bine- fericit.

Nu-mi lepãda înºtiinþareaci de mustrarea mea ascultãpriveºte-n ochii mei ºi vezi-miîndemnulsau împotrivirea. Cînd eu sînt mulþumit de tine- abia atunci fii fericit.


324 - Pe cel ce are

Pe cel ce are-o conºtiinþã, oricare-ar fi, - tu sã-l cinsteºti. De omul fãrã conºtiinþã- oricare-ar fi, sã te fereºti.

Cãci conºtiinþa-n cel ce-o aretrezeºte-un gînd mereu înaltcinstindu-ºi propria credinþã, - cinsti-va ºi pe-a celuilalt.

Dar cel lipsit de conºtiinþãnedemn ºi crudse va purtafiinþa lui cînd nu-ºi respectã- cum s-o respecte-atunci pe-a ta?

Cel fãrã nici o conºtiinþãe-un om netrebniccrudºi miccînd n-are interes sau fricãel nu va respecta nimic.

Dintre aceºtia-s cainii, tiranii, iudele ºihoþii. De-oriunde-ar fi, cu orice nume, sînt fiii iadului, cu toþii!


325 - Din viaþa pusã

Din viaþa pusã-n mizã-n jocpe-o carte-nºelãtoare, din tîrgul fãrã de noroc, - ce-þi mai rãmîne oare?

Ca unui idol cînd te-nchinila ziua cea de mîine, - cînd vei vedea numai ruinicu cei vei mai rãmîne?

Cu orice zi, cu orice paste-apropii tot mai tarede tot ce vei mai fi rãmasdincolo de uitare!

- Împacã-te cît n-ai plecatcu cel ce nu te place, cã-n chipul tãu adevãratcurînd te vei preface.

326 - Încã n-am ajuns

Încã n-am ajuns la þãrmul unde nu e urãnorii luptelor nedrepte încã nu trecurã.

Urma ranelor rãbdate încã nu-i închisãcalda-ncredere în oameni zace tot ucisã.

Din izvoarele Uitãrii n-am bãut luminãamintirile zdrobite încã mã-nveninã.

De poienile iertãrii încã-s tot departespre liman, atîta mare încã mã desparte.

Doamne, adã-mi zorii limpezi ale altor ziletoate umbrele durute depãrtîndu-mi-le.

Sã-mi privesc cu-nduioºare urmele de raneºi cu blîndã bunãtate feþele duºmane.

Adã-mi zorii pîn-la care calea încã-i lungãdar sã nu-mi opreºti silinþa pînã ce-o s-ajungã.


327 - Nu pedepsi pe nimeni

Nu pedepsi pe nimeni mai mult decît e dreptcãci pentru tot ce-ntrece, Dreptatea te va batenu da la nimeni sfatul ce nu e înþeleptcãci roadele amare tu le vei strînge toate.

Nu ponegri pe nimeni nici cînd e-adevãratci taci atunci cînd nu poþi sã spui ceva de bineo viaþã-i prea puþinã sã-l faci pe-un om curatºi-o vorbã rea ajunge sã-l umple de ruºine.

Nici nu umbla cu vorbe sã-l faci ºi mai plãcutpe-acela ce el singur nu vrea ºi nici nu-i pasãce-i rãu, mereu fereºte, ce-i bine, fã tãcutcãci Dumnezeu ºi Timpulnimic ascuns nu lasã.

328 - Mai aspru bate vîntul

Mai aspru bate vîntul cu cît se duce varamai grabnic scuturîndu-mi din pomul vieþii aniicad zilele ca frunza împuþinînd comoararãmasã spre-mplinirea neîmpãrþitei danii.

Vãd ºiruind în urmã cãrarea mea lãsatãcu paºii mei ce-nseamnã umblarea vieþii mele- vin urmele în urmãºi tuturor m-aratãcum le-am lãsat prin lumeºi unde merg cu ele.

Cu ochii goi de visuri, dar plini de încercareprivesc acuma altfel la urmele trãite: - tot ce-mi pãreau odatã prea dulcile vãd amaretot ce-mi pãreau de beznã, le vãd azi, strãlucite.


O, regretam odatã cã zilele-mi sînt relecã-s prea puþin frumoaseºi-s prea de lacrimi pline, dar azi cu mulþumire vãd rodul strîns din elec-acesta-i tot avutul ce-l am ºi-l duccu mine.

329 - O Doamne, iartã-mi vina

O Doamne, iartã-mi vina fãcutã din iubireînfãþiºînd cuvinte ºi oameni strãlucindmai mult decît se cade am spus, iar azi vãd binecã nu erau, ci numai eu îi vedeam aºa.

Pe chipuri încã-n viaþã, am pus prea multe razeîmpodobind cu nimburi de sfinþi pe muritoriprea dragi mi-au fost bujorii cuvintelor frumoaseprea multã vreme scumpãmi-am cheltuit cu ei.

Prea mult grijind de uniim-am prea rãpit altoram-am prea iubit pe mine, întîrziind în visdin semeni mi-am fost mie prea adesîntîiul semenrar n-am fãcut aceasta, - ºi-atunci doar am greºit.


330 - Puþine-s zilele

Puþine-s zilele pe care le-am risipit nepãsãtordar cît aº vrea ca nici acesteasã nu-mi întunece-amintirea, puþine-s urmele vieþii ce nu le pot privi uºordar cît de mult aº vrea nici unasã nu-mi fi fostºi nicãierea.

Ce fericitã-i amintirea izvorului mereu curatce nu alungã niciodatã pe nimeneaoricît i-ar cereºi nu aºteaptã rãsplãtire pentru nimicdin tot ce-a datci dã mereu de orice datãcu-aceeaºi proaspãtã plãcere.

Ce fericitã-i amintirea trãirii Soareluiºi-a Ploiice nu aleg cui dau luminaºi binefacerile-ntruna- ce dulce-i tot ce-nvãþ din astaspre-ndestulãrile nevoiiacelor care nu pot ceredar flãmînzesc întotdeauna.

Aºa aº vrea ºi eu sã-mi fieºi-acele zile care nu-saºa le-aº vrea ºi-acele urmea cãror faþã mã-ntristeazãca-n ziua cercetãrii meles-aduc în Faþa Ta Isusdin fiecare zi o roadãdin fiecare urmã-o razã.


331 - Dac-ai pornit...

Dac-ai pornit pe calea lui Dumnezeu, tu uitãtot ce-ai lãsat în urmãtot ce-ai iubitºi-ai vrut. Aruncã în uitare ce-ai fostºi ce eºti încãºi ia din nouºi totul, cu brazdã de-nceput.

Urechile înfundã-þi la tot ce-o sã te chemeobloane grele trageþi pe geamuri dinspre satnu-þi parã rãu pe nimeni, prin laudesau blestemetãcut treci ca luminaºi tot ca ea curat.

Cînd lupii au sã afle ºi-þi vor porni pe urmãcãutînd sã-þi taie calea ºi sã te ia, vei fi demultajuns departeîn credincioasa turmãPãstorul lîngã tine, iar tu le vei zîmbi.


332 - Credinþa nu-i numai

Credinþa nu-i numai Iubirea ce crede totul oriºicuici-i ºi-Adevãrce-þi porunceºte sã nu dai oricui crezare. - Ce limpede-i aceasta, totuºi atîta timp eu nu ºtiuipînã-am plãtit uºurãtatea cu lacrimiºi cu jertfe-amare.

Acum cînd am luminacu care-n adîncimi privescnu m-ameþeºte înãlþimeacum nici vîltoarea nu mã-mbatãtrec peste marea liniºtitãcum peste valuri mari pãºesccu ochii unei noi cunoaºterice rar mai poate fi-nºelatã.

Cu cît tãcerea-i mai adîncã, cu-atît cuvîntul e mai clarcu cît am plîns mai multe lacrimi, cu-atît vederea-i mai curatã, cu cît mai mare-a fost furtunae mai senin în urmãdarpuþini cunosc ce spun acesteaºi mulþi nu-nvaþã niciodatã.

Cîte-am pierdut în lumea astaºi cîte încã-am sã mai pierdcãci numai la hotarul morþiiîncepe-adevãrata viaþã. Abia acum ºtiu ce-i Iubireacînd nu mai ºtiu sã mai dezmierd- dar de aici începe drumul scãpat de fumuriºi de ceaþã.


333 - Tot ce priveºti

Tot ce priveºti o clipã, o clipã ºi disparetot ce cuprinzi în lume, în lume vei lãsa- în ziua care vine cu ultima suflareîþi vei lua doar jertfaºi ce-ai pierdut în ea.

Comoara dãruitã vei regãsi-o-ntreagãcu-o veºnicã uimire cît-ai putut s-adui, cînd beat de fericire, în clipa cea mai dragãvei regãsi pe Domnulsã plîngi pe braþul Lui.

Ce bine o sã-þi parã cîndva c-ai plîns acumace mult o sã te bucuri de tot ce-ai suferitcînd toatã avuþia o sã-þi rãmînã numa’ce-ai pãtimit cu Domnulºi ce I-ai dãruit.

334 - Demult, numai luminã...

Demult, numai luminã e totul între noitot ce-a fost cîndva umbrã, e-un calm cuprins de soarechiar ploile sînt zîmbet cu lacrimiºi apoi, e totul iarãºi proaspãt, ca apele-n izvoare.

Nici visele n-au urmã de plîns ºi tresãririci strãvezii ca zorii ni-s nopþile seninetoþi paºii vremii lasã prin albele-amintiridoar urmã de luminã- ca trecerea de Tine.

Nimic nu lasã un zgomot îndelung- norarea trecãtoare mai scurtã-i ca o clipãnici laudele lumiinici ura nu ne-ajungcîntarea ºi iubirea din toate se-nfiripã.


Nemaiiubind pe nimeni, azi îi iubim pe toþi, cu nimenea în totul, sîntem cu fiecaretoþi oamenii ni-s prietenitoþi cãlãtorii soþidemult nãlþãm spre urã o milã rãbdãtoare.

Mai fã-ntre suflet, Doamne- ºi tot ce n-am uitatprãpastia de slavã ºi larg hotar de steleîn veci sã nu ne-ajungãnimic din ce-am lãsatºi-n veci sã nu ne-ntoarcãnimic, pînã la ele!

335 - O Doamne, depãrteazã-mi...

O Doamne, depãrteazã-mi ceaþaîntotdeauna de pe calenimic sã nu mã poatã-abatede la trãirea voii Tale.

Sã nu mã biruie vrãjmaºulîndepãrtîndu-mã de Þintãnici cînd e sincer ºi loveºte, nici cînd e prefãcut ºi-alintã.

Pe drumuri drepte poartã-mi paºiisã netezesc cãrãri curate, ca nimeni care mã urmeazãdin drum sã nu se poatã-abate.

Sã-mi pot trimite înainteîn orice searã-o zi frumoasãsã mi le aflu toate razeatunci cînd am s-ajung Acasã.

Sã-mi pot în orice dimineaþãtrimite-o roadã-mbelºugatã- cãci astea fi-mi-vor ºi-apãrareaºi martorii la judecatã.


336 - Eu nu-s decît...

Eu nu-s decît o floare în Marea Primãvarãeu nu-s decît un cîntec în Nesfîrºitul Coreu nu-s decît o razã în Soarele de Parã- dar toate spunprin minespre voichemarea lor.

Prin inima mea strigã Cereasca Primãvarã, prin glasul meu acorduri din Nesfîrºitul Corprin lupta mea luminã din Zarea fãrã searã- spre Unica Nãdejde adusã tuturor.

Dac-am ieºito clipãdeasupramai afarã, e sã vã chem spre Viaþa de har din miezul lor... ... ªi-apoi sînt iar o floare din Marea Primãvarãºi-apoi sînt iar un cîntec din Nesfîrºitul Cor.

337 - Învaþã de la toate

Învaþã de la ape sã ai statornic drumînvaþã de la flãcãri cã toate-s numai scrum.

Învaþã de la umbrã sã taci ºi sã vegheziînvaþã de la stîncã cum neclintit sã crezi.

Învaþã de la soare cum trebuie s-apuiînvaþã de la piatrã cît trebuie sã spui.

Învaþã de la vîntul ce-adie pe potecicum trebuie pe lume de liniºtit sã treci.

Învaþã de la toate, - cãci toate-þi sînt suroricum treci frumos, prin viaþãcum poþi frumos, sã mori!


338 - Ce limpede-Þi vãd Chipul

Ce limpede-Þi vãd Chipul pe orice feþe dragi, ce dulce-Þi aud Glasul ºi-n liniºtea de fagi.

Isus Iubit, din toateTe simt ºi vãd mereu, iubindu-Te pe Tineiubesc pe Dumnezeu.

Ce caldã-Þi simt iubirea ºi-n chinul ce-mi trimiþice darnicã rãsplata ºi-n tot ce nu-mi promiþi.

Ce tainicã Prezenþa ºi-n tot ce mi-e ascunsce Bun ºi-n rugãciunea la care n-ai rãspuns.

Ce-ndestulat ºi-n rodul cel încã neculesce minunat ºi-n drumul ce nu eu l-am ales.

Ce fericit ºi-n Slava ce nici n-o bãnuiesc- Isuse, toate numai fiindcã Te iubesc!

339 - Eu mi-am primit rãsplata...

Eu mi-am primit rãsplata în lumea asta încãcînd dintr-o mie, unul, s-a-ntors plîngînd la minerecunoscînd din suflet, cu mulþumire-adîncãcã undeva odatã, lui i-am fãcut un bine.

Eu mi-am primit rãsplata mãrturisirii sfintecînd lumea c-o sentinþã mi-a scris pe cruce vinaºi m-a-ngrãdit cu flãcãri, în ziduriºi-n mormintepecetluindu-mi soarta, unitã cu Lumina.

Eu mi-am primit rãsplata încrederii uºoareîn vorbele de miere ºi-nprietenul de pîine- comoara jefuitã de-a pururea mã doaremuºcarea sãrutãrii de-a pururea-mi rãmîne.


Eu mi-am primit rãsplata în lume pentru toateluat-am de la semeni ºi cinste ºi ocarã- aºtept de-acuma Ceasul cînd Veºnica Dreptateîmi vor plãti ºi mieºi lor, a doua oarã.

340 - Prosopul

De-atîþia ani acelaºi, eºti rupt acum ºi trasde numai amintirea din tine-a mai rãmas.

Din ce te rupe vremea ºi vãd cum te sfîrºeºtica moartea unui prieten îndurerat îmi eºti.

- Mi-ngrop în tine faþa cu sufletul pribeagîn amintirea mîinii ce mi te-a dat în prag.

ªi-a Chipului Iubirii ce-ntîi te-a-mbrãþiºatrãmas ºi azi pe tine senin ºi-nsîngerat...

341 - Traista

Tu loc de mamãºi de sorãºi de soþiemi-ai þinutcu tine-am adormit alãturi, tu mi-ai pãstrat tot ce-am avut. De-atîþia animereu mai goalã de tot ce e lumesc eraicomoara mea de taine însã, mereu crescutãmi-o purtai.

Ai dat puþinul meucînd furii te-au scotocit înverºunatdar tainele încredinþatemi le-ai ascuns, de neaflatºi n-ai trãdat nimic din cîte þi-am spustoþi aniipînã-n zori, - Ce prieten ar mai ºti atîteaºi n-ar trãda de mii de ori?


342 - Castronul

Atît amar de viaþã mi-ai fost nedespãrþitmi-ai fost un frate vitreg, - dar nu m-ai pãrãsitzgîrcit ai fost cu mine, cã pe-orice strop ce-mi daiacelaºi preþ de foame ºi lacrimi îmi cereai.

Mereu sãrac ºi jalnicºi ruginit ºi golerai al tiraniei ºi-al foametei simbol. - Cu lacrimile cîte în tine mi-au cãzutmai darnic ca stãpînul, - eu i te-am dat umplut!

343 - Mor ºi-amintirile odatã

Mor ºi-amintirile odatã înmormîntate în uitarecum se topeºte-n soare ceaþasau cum lumina-n înserare, la unele mai treci vreodatãpe unde anii le îngroapãla altele - nici fir de iarbãnu pune nimeni sã rãsarã.

Mor ºi-amintirile... dar ele învie uneori prin visesau, ca un semn ivit din taina ascunsãluminîndu-ni-sere-mprospãtînd în noi ce veºnic am fi doritsã ne încîntesau ce-am fi vrut pe totdeauna nemaiºtiutsã se-nmormînte.

Mor ºi-amintirile ce-odatã ne chinuiaucu ne-ndurarece tari erau cîndva acesteaiar astãzi cum ne cer iertarecînd vîntul anilor le-apleacãle desfrunzeºteºi usucãde suflet toate ni se leagã, sã le oprimsã nu se ducã.


Mor ºi-amintirile, - ºi multe nici nu-nvie niciodatãºi nici un semn nu-i mai aratãce moarte zdrobitor de tristãli-e moartea fãrã de-nvierecum ar dori sã nu se piardã, cum ar trãi- ºi n-au putere!

Mor ºi-amintirile odatãdin gînd ºi suflet - în uitaredar nu mor fapta ºi cuvîntulce le-am trãit, în fiecarecînd ºi noi vom ajunge-n lumea în care-s ele ºi ne-aºteaptãne vor ieºi nainte toate c-o platã veºnicã ºi dreaptã.

344 - În grija ascultãrii mele

În grija ascultãrii melede tot Cuvîntul lui Isuse pacea care mã pãstreazãde orice zbucium mai presuse liniºtea ce-mi face somnul uºorºi dulceºi curatchiar dacã dorm pe-un pat de piatrã, bolnavºi-n loc îndepãrtat.

Cînd pot sã stau în orice searãla rugãciune, liniºtitatunci ºi visele mi-s limpeziºi duhul cald ºi fericitcînd nu mai am duºmanicu zîmbet pot revedea pe orice inscã-n fiecare vorbã spusãmi-e sufletul cinstit cuprins.

Chiar dac-ar fi ca niciodatãsã nu vãd semãnat ce-adun, eu nu-ncetez sã-mi umplu saciicu grîu din soiul cel mai bunºi rînduiþi sã-i las în urmãla îndemînã, pentru-atuncicînd Domnul va aduce vremeaacestei fericite munci.


În grija ascultãrii melede tot Cuvîntul lui Hristosdoresc sã fiu aflat la toatenestrãmutat ºi credinciossã las cum am primit soliaLucrãrii-n care-am fost chematsã-ndrum pe fii cum ºi pe minepãrinþii duºi, m-au îndrumat.

Sã nu-l îngãdui pe strãinulcu duh viclean ºi glas frãþesc de amãgirea lui ºi fraþiiºi inima sã mi-o ferescsã caut cu mintea sãnãtoasãºi cugetul curat sã-mi þinînvãþãtura ºi credinþaºi legãmîntul meu, deplin.

Sã nu rãmîn dator nici caseiºi nici Lucrãrii cu nimicsã fiu gãsit cinstit oriundeîn tot ce fac ºi-n tot ce zic. Sã-mi pot nãlþa oricînd spre Domnulcurate mîini ºi glas curatdestoinic dovedit în toateostaº al Lui, adevãrat.

... În grija ascultãrii melede Domnul eu doresc sã fiuispravnic bun aflat de vegheºi-n ceasul cel de mai tîrziucã-n ascultarea mea supusãºi-n totul pînã la sfîrºite fericirea mea de astãziºi viitorul fericit!


345 - Sã nu Te pãrãsesc pe Tine!

Sã nu Te pãrãsesc pe TineMîntuitorul meu Slãvitchiar dac-ar trebui pe lumesã pãrãsesc tot ce-am iubit.

Sã-mi pot chiar pãrãsi pãrinþiiºi casa-n care m-am nãscutpe Tine însã niciodatãnici chiar pe-un drum necunoscut.

Sã pot sã mã despart de locuriºi lucruri cît mi-ar fi de dragide Tine însã niciodatãpe oriºiunde mã atragi.

Sã pot lãsa fiinþe scumpeºi tot ce-am mai de preþ sã laspe Tine însã niciodatãci sã-Þi urmez cu orice pas.

Aceasta mi-e ºi rugãciuneaºi teama inimii mereu: - sã nu Te pãrãsesc pe Tineîn veci Mîntuitorul meu!

346 - Nu existã moarte!

Nu existã moarte! - nu vã temeþi voicare faceþi bine ºi trãiþi frumos: - gînduri, vorbe, fapte, urmele cinstitetoatã au rãsplatã, toate, ne-ndoios!

Nu existã moarte! - temeþi-vã ceicare faceþi rãul ºi trãiþi urît! - Crimele ascunse vor striga blestemeºi-o sã vã sugrume tot ce-aþi omorît!

Nu existã moarte! - veþi vedea curîndvoi ce rîdeþi astãzi veºnicu-i temei! - Cînd sfîrºi-va visul ce vã pare viaþãveþi vedea cu groazã adevãrul ei!


Nu existã moarte! - nu speraþi nimicn-are ce sã-nghitã faptele de-acum! - Focul unde mergeþi nu e mistuireare veºnic flãcãri, niciodatã scrum!

347 - O, nu mai spun...

O, nu mai spun vreodatã c-aº vrea sã nu mai morcînd trecerea prin toate e-un mers aºa frumoscînd fericit mi-e locul în care stau ºi mergºi cînd în toate totul e-atît de-armonios. Cînd sînt la fel de prieten cu cei ce trec ºi vincînd sînt la fel de-acasã acolo sau aici, cînd între-ai mei oriunde mã luptsau mã închin, - e-atîta mãreþie ºi-n lucrurile mici!

Cînd nu existã moarte ci numai drum frumosîn trecerea vieþii pe veºnice aleisînt fericit întruna cînd nu mã rup grãbitsau nu rãmîn în urmã de ºirul alor mei, la locul meu fac parte din toate fericitdar rupt de-acolo, toate mã vãd strãin de rînd. În trecerea aceasta e-atîta aºezarea vieþii care pare cã stã, mergînd-mergînd.

N-aº vrea sã spun vreodatãcã n-aº mai vrea sã morn-aº vrea sã-mi las nici loculnici rîndul dintre-ai meicu ei venind odatã, am fost cu ei luptîndcu ei am mers alãturi ºi vreau sã trec cu ei. Vreau numai sã pot spune cã-s împãcat cu toþidin cîþi merg lîngã minecã n-am nici un duºman, cuvîntul sau tãcerea cã nu spun rãu de minecã mai frumos mi-e rodul cules din an în an.


Cu-aceeaºi bucurie cînd dau ºi cînd primescprimind cu bucurie ce mi se dã sau iasã ºtiu cã-i numai binesau nu-i nimic spre rãuºi sã slãvesc prin toate Pãrinte voia Ta.

Cînd pot rãmîne-acelaºi, mereu unde-am fost pus, atunci mi-e totul rodnic, liniºtitor ºi drag.

Cu Marea Armonie atuncea sînt unitcînd între-ai mei statornic, urmez acelaºi steag. Cînd sînt Credinþei mele un trãitor smeritBisericii Slãvite, atunci sînt credincios.

ªi-atunci spre Veºnicie pot merge liniºtitcînd între-ai mei, statornic, am fost lîngã Hristos.

348 - N-ai drept!

N-ai drept sã-ndrumi pe alþiicînd nu te-ndrumi pe tineîntîi ºi-ntotdeauna spre ceea ce-i curat! - Nainte de a spune, aratã tu, mai binedin fapta ta, mai grabnic avea-vor de-nvãþat.

Dar ce-þi pretinzi tu þietrãind în înfrînare, smerenie ºi cinste, - în faptã ºi-n cuvînt, ai drept, ºi-ai datorie s-o ceri la fiecaredin cei ce-þi sînt alãturiºi de-o credinþã-þi sînt!


349 - Mai întîi ascultã!

Mai întîi ascultã bineca sã poþi pricepeºi cunoaºte þinta sfîntã a vieþii tale.

Cînd cunoºti aceastaeºti dator a-ncepesã-i cunoºti dreptarul, singura ei cale.

Dupã ce-i cunoºti ºi caleapune legãmîntulpentru lupta pîn-la jertfa cea biruitoare.

Apoi chiar sã-þi calci viaþa, nu-þi cãlca cuvîntulcãci aceasta e cununa ta strãlucitoare!

350 - Mai rari mereu...

Mai rari mereu sînt cedrii rãmaºi din primii anidar nu-i mai gol pe dealurinici zarea nu-i mai rarãoºtire sãnãtoasã trec tinerii tufani, în urma pîrjolirii trecutã astã-varã!

Nu mai jeliþi Trecutul, nici plîngeþi în Prezentcînd Viitorul creºte cu-atîta strãlucire! Ci ajutaþi grãbirea slãvitului momental saltului vieþiidin praf, în Nemurire!


351 - Aº vrea ca-n focul unic

Aº vrea ca-n focul unic de-aprins ºi uriaºal Dragostei ºi Jertfei, la cea mai naltã parã, sã-mi pot topi fiinþa, pîn-la a fi pãrtaºdesãvîrºit de una cu tot ce-o sã mã cearã.

Cu-o inimã-ncãlzitã în flãcãri pîn-la albfierbinte ºi curatã sã-nvãlui lumea-ntreagã, cu fiecare faptã s-aduc un calm ºi caldbalsam pentru-o durere ce plînge ºise roagã.

Sã-mi contopesc fiinþa cu neamul meu eroucu-a lui însîngeratã istorie slãvitã, ca sã mã nalþ cu dînsulprin naºterea din nouspre Ziuaºi Cununaºi Plata strãlucitã...

Aº vrea, - dar nu pot face sã sufãr mai puþin, iubind mai cu mãsurãºi dînd mai cu cruþare: - cãmara-i tot mai goalã, dar drumu-i tot mai plintot mai puþin oleiul, iar para tot mai mare!...

- O Doamne fã sã ardã aºa pîn-la sfîrºitsã se împartã darnic, cu dragoste, ºi toatã! - Iar cînd n-o sã mai aibã nimic nedãruitatuncea sã se stingã, - puternicdintr-o datã!

Poezii - Vol. 6 - Cîntãri de Drum - Caietul 3 Pag. 307

Cîntãri de Drum

Caietul 3

Dumnezeul nostru

Þie

imnuri cu fior divin!

- De mãrirea Ta sã fie

Cerul

ºi pãmîntul

plin.




Pentru cã, din rãtãcirile ºi cãderile noastreîn care eram atît de pierduþi, ne-ai scos la drumul luminos al mîntuirii.

Pentru cã ne-ai arãtat Canaanulmãreþ ºi eternatrãgîndu-ne cu înflãcãrare spre el.

Pentru cã tot acest drumprin arºiþele ºi gerurile nãzuinþelor noastrene-ai fost umbrã ºi Soarerãcoare ºi cãldurãcîntare ºi lacrimi.

ªi pentru cã Tu eºti Preaiubitul Scumpal tuturor inimilor noastrecare ne-ai fãcut tot drumul o cîntare fericitã.


Isus Hristos.Amin.


352 - Cîntãrile de Drum

Cîntãrile de drum frumosni-s scumpul inimii prinosadus înalt ºi luminosrecunoºtinþã lui Hristos.

Cîntãrile de drum mai greune sînt popas ºi-ndemn mereuspre cerurile-n curcubeuprin care trece Dumnezeu.

Cîntãrile de drum cu dorni-s caldul inimii fiorºi-naltul rugãciunii zborspre-al Dragostei Etern Odor.

Cîntãrile de drum pribeagne sînt merinde ºi toiagpîn-la doritul Slavei pragºi-mbrãþiºarea Celui Drag.

Cîntãrile de drum plîngîndni-s lacrimile plînse blîndºi stropii ranelor urcîndspre sfîntul mîntuirii gînd.

Cîntãrile de drum ajunsvor al vecilor rãspunsla revãrsãrile-ndeajunsdin harul încã nepãtruns.


353 - Te-am adîncit

Te-am adîncit în mintea meaCuvîntule fierbinteneºters ºi viu sã-mi fii în easpre Vecii Dinainte.

Te-am scris în inimã cu focCîntare fericitãºi-arzînd te port din loc în locspre cînd vei fi slãvitã.

ªi Te-am cuprins în ochi de-acumStrãlucitoare Faþãsã-mi luminezi deplin pe drumspre Mîine Dimineaþã!

354 - Grãbeºte-te iubire

Grãbeºte-te iubire, curînd plecãm la drumdorita Dimineaþã s-apropie de-acumdezbracã-te de toate lumeºtile poveriîngroapã-þi în uitare durerile de ieriºi-aruncã toate-a lumii bicisnice comorinebunii sã le-adune, fã-þi paºii mai uºorirenunþã la podoabe, le-aruncã la sãracidoar unica podoabã, a lacrimii s-o-mbraci. Cu roua curãþiei privirile sã-þi spelipe veci sã piarã urma trecutelor greºelicu ultimul adio sãrutã ce-a fost dragºi nu privi în urmã cînd trecem peste prag.

- Ne-a fost frumos tot drumul de cînd ne-am întîlnitdar cel de-acum e veºnic nespus mai strãlucita fost frumoasã viaþa din care-acum zburãmnebãnuit mai dulce e care-o-ntîmpinãm. - Împarte ºi mai grabnic tot ce mai datorezidin tot ce-ai strîns pe lume nimic sã nu-þi pãstrezidespovãraþi de toate sã ne desprindem goi- tot ce-am trimis nainte, ne-aºteaptã pe-amîndoi!


355 - Ce ne-a-ntãrit?

Ce ne-a-ntãrit în lupta peste puteri de greace braþe mai vînjoase de zeci de ori cerea? Ce ne-a-ndemnat la cîntec ºi la avînt sublimspre unde niciodatã nu-ntrezãream sã fim? Ce ne-a-ndemnat în lupta cu-aºa de tari duºmanic-o-ncredere ce-i numai la douãzeci de ani? Ce ne-a-ndemnat la jertfe cu-un preþ aºa de greucum nu se poate duce decît lui Dumnezeu? Ce ne-a-ntãrit pe ruguri de cazne ºi scrîºnirisã regãsim puterea deplinei dãruiri? Ce ne-a fãcut în stare prin infernal calvardin scrum sã ne renaºtem de orice datã iar? Ce ne-a-ndemnat pe cruce iertînd desãvîrºitsã ne rugãm de mila cãlãului plãtit? Ce ne-a chemat sã-ntoarcem de nesfîrºite oric-o milã nesfîrºitã spre cei neprimitori? Ce ne-a plecat genunchii spre ani de rugãciuniºi plînsul spre-nverzirea pierdutei uscãciuni? ºi ruga spre salvarea Sodomei de la scrumºi aurul din urme pe-al slavei dulce drumºi tot ce-aveam comoarã ºi lucru mai de preþjertfit pentru grãbirea Slãvitei Dimineþi? sã ne topim în Soare de piept cu noaptea grea?

- Iubirea doar Isuse, iubirea, numai ea!

356 - O, iatã vine seara

O, iatã vine seara, e pãrul tãu cãruntºi-þi tremurã piciorul cu pas tot mai mãrunt.

Þi se-ngusteazã palma hotarului vãzutse-mpuþineazã stropul firavului tãu lut.

ªi-þi cade tot mai groasã perdea peste-amintiri... - un altfel de-a-nþelege sã-þi pui peste priviri.

Un altfel de iubire sã-þi creºti de pe ruiniun altfel de-ai cunoaºte pe-ai tãi ºi pe strãini.


Cu altfel de regrete priveºte spre trecutc-o altã preþuire spre ce-i necunoscutc-o altfel de dorinþã spre tot ce n-ai atins.

- Corabia-þi porneºte, iar largu-i necuprinsºi-þi stã Neprevãzutul în drumul tãu cît vezi- O, iatã vine Seara, ºi unde-ai sã noptezi?

357 - De ce rãmîi departe?

De ce rãmîi departe cînd drumul þi-e deschis, de ce-ntorc fãrã tine cîþi soli þi s-au trimis? De ce nu-mbraci veºmîntul de nuntã dãruit, de ce nu iei inelul cel scump fãgãduit? De ce nu-þi umpli vasul cu sfîntul mir de nardcînd candelele toate a celorlalte ard? De ce nu iei podoaba din aur de Ofirºi-ntîrzii cînd te-aºteaptã al cîntecelor ºir, de ce nu vrei chemarea iubirii s-o asculþi?

- O, nu mai sta departe, te-aºteaptã-atît de mulþinu aºtepta durerea cînd totul va fi-nchisnu-ntoarcã fãrã tine ºi ultimul trimis!

358 - Cine-þi va pune?

Cine-þi va pune mamei bolnave cãpãtîica tu s-ai drept departe de dînsa sã rãmîi? ªi cine rãcori-va al tatãlui tãu chinpe patul morþii sale, ca tu sã-i fi strãin? Orfanului în lipsã, de-aproapelui uitato, cine sã le facã ce tu le-ai datorat? ªi cine-o sã le-mpartã cuvînt ºi ajutoracelor ce tu singur doar tu le eºti datoracelor ce pe lume nu-i altu-n locul tãusã facã ce e bine, sã-ndrepte ce e rãu?

ªi cine-o sã te poatã ierta în locul lorcînd n-ai fãcut ce veºnic doar tu le-ai fost dator?


359 - Cînd glasul de fiorul

Cînd glasul de fiorul iubirii mi-e prea plino, iartã-mã Tu Gîndul ce-n veci rãmîi senin.

Cînd ochii în frumseþe se-nvãluie prea strînso, iartã-mi Tainã cîntul prea umezit de plîns.

Cînd sufletu-n avînturi se-nalþã prea uitato, iartã-mi Tu Mãsura a tot ce-i cumpãrat.

Cînd marea bucurie prea goalã iese-n drumo, iartã-mi-o Tãcere ºi-mbracã-mi-o în fum.

Cînd duhul prea cu teamã s-ascunde tremurîndo, iartã-l Îndrãznealã ºi-ntinde-i mîna blînd.

Cînd flacãra o clipã prea-mi creºte pe altaro, iartã-mi-o Veghere ºi-nvãluie-mi-o iar.

Cînd uit ºi trec hotarul iubirii în vreun felo, iartã-mã Iubire ºi-ntoarce-mã la el!

360 - Se bucurã

Se bucurã vãzduhul cînd Tu prin el pluteºtise lumineazã noaptea spre care Tu zîmbeºtise înfioarã valul atins de talpa Tase curãþã lumina cînd treci uºor prin eaºi picurã de cîntec al Largului hotarcînd tremurã prin aer aripa Ta de har...

În toate-acestea-i Doamne iubirea Ta cãutîndsã-mi afle ascultarea smeritã aºteptîndsã-mi afle rugãciunea pãtrunsã de fiorºi dragostea aceeaºi, mai palidã de dorºi inima aceeaºi, deschisã spre mai suss-o poþi umplea cu cerul belºugului adus.


361 - Iubirea Ta Isuse

Iubirea Ta Isuseprin cîte depãrtãride lumi ºi ani cãutat-apierdutele-mi cãrãri!...

Cãci setea ei de alþiiºi mila, trebuiasã afle-un vas s-aratecît har cuprinde-n ea.

ªi n-a putut sã afleun lut mai împietritspre-a-ºi arãta rodireaîn chip mai strãlucit.

ªi n-a aflat un numemai mut ºi mai de josspre-a-ºi arãta sublimulcîntãrii mai frumos.

Cãci oriºicare altulavînd ºi-un dar al sãun-ar fi-arãtat cã totule numai harul Tãu...

De-aceea tot ce cîntãcereºte-n harfa meae doar a Ta iubiredoar ea, doar ea, doar ea!


362 - Ispito!

Ispito, tu eºti umbra seninului curatºi vraja blestematã ce-atrage spre pãcatºi ºarpele ce-mbie cu fructul otrãvitºi pofta ce momeºte spre tot ce e opritºi norul ce se lasã întunecat pe visºi floarea-mbietoare spre margini de abisºi viermele ce roade a pãcii rãdãciniºi vîntul rãu ce stinge a inimii luminiºi sol satanic care pîndeºte uneltindºi cursã care-atrage spre flacãrã zîmbindºi-ntunecarea minþii în clipa cea mai grea...

- Aºeazã-Te-ntre mine Isuse - ºi-ntre ea!

363 - Þi-aº mulþumi

Þi-aº mulþumi cu vorbe ce numa-n vis s-au spusdar treaz, Recunoºtinþã, oricît le caut, nu-s!

M-aº revãrsa-n cuvinte ca armonia-n cîntdar gîndul meu le cautã, le cautã ºi nu sînt!

Ci numai în Tãcerea înaltã cît un steagºi cît o mare-ncape întreg cuvîntul drag.

Primeºte-l cã din largul de însorit hotarÞi-l nalþ ca pe-o mireasmã spre cel mai sfînt altar!


364 - Încrede-te-n Luminã!

Încrede-te-n Luminã chiar dacã-þi arde-amarparagini cangrenate din putredul hotarºi las-sã-þi rãcoreascã prin tot ce ai ascunsea arde numai bezna pe unde þi-a pãtruns!

Încrede-te-n Dreptate cu-atît mai mult cu cîtcondamnã ºi la tine ce-i veºted ºi urîtpe cumpãna ei sfîntã aºeazã-þi ceas cu ceastot ce împarþi la alþii prin fapte ºi prin glas.

Încrede-te puternic în Adevãr oricînddar ºi mai mult în vremea cînd mustrã necruþîndnu-i lepãda-ndrumarea ºi nu-l strîmba voitcãci tot ce el condamnã e putred ºi greºit.

Încrede-te-n Iubire, chiar dacã numai plînsºi numai jale-þi pare pe urma ei c-ai strînscãci unde arde rugul rãmîne loc sfinþitdesþelenit ºi vrednic spre rod desãvîrºit.

365 - O, nu-i de-ajuns!

O, nu-i de-ajuns Credinþeicã m-am predat cîndvase cere pîn-la moartesã nu mã las de ea.

O, nu-i de-ajuns Nãdejdiicã m-am predat sã luptea trebuie sã-mi creascãmai tare ne-ntrerupt.

O, nu-i de-ajuns Iubiriicã ei m-am dãruitci vasul meu s-o poartemai rodnic ºi sfinþit.

ªi din adîncul vieþiispre arderea de tottot binele ºi rãuldin inimã sã-l scot.


ªi-n setea nemaistinsãde nalt ºi de frumossã mi le-aduc Luminiiprinos dupã prinos.

Sã mai pãstrez în minedoar scrumul lor cel sfîntca semn al ascultãriipromisã-n legãmînt!

366 - Pe cei bogaþi...

Pe cei bogaþi fã-i Doamne sã vadã cît de goirãmînem toþi cînd Mîna Þi-o-nchizi de cãtre noi. Pe cei sãraci fã-i Doamne sã vadã ce bogaþiputem cu toþii-ajunge de mila Ta purtaþi. Pe cei trufaºi fã-i Doamne sã afle tremurîndmãsura ce uitatã nu trebuie nicicînd. Pe cei smeriþi fã-i Doamne sã afle fericiþice mari sînt cei ce umblã cu-adevãrat smeriþi. Pe cei nãlþaþi fã-i Doamne sã caute ºi spre jospe cei cãzuþi sã caute spre cer mai curajos, pe cîþi le merge bine sã nu prea rîdã-acumpe cei zdrobiþi fã-i Doamne sã nu prea plîngã-n drum. Ci toþi sã-ºi aminteascã în orice stare sîntcã toate trec, - nimica nu-i veºnic pe pãmînt! Sã caute-a face bine, cît pot ºi au prilejcãci prea curînd ºi sigur îi spulberã-un vîrtej!


367 - Nu-þi este þie-ngãduit

Nu-þi este þie-ngãduit sã rupi oprita floaredorinþa nepermisã-n veci te usturã ºi doare.

Nu-þi este þie-ngãduit s-aduni o pîine fãrã muncãcinstitã pîinea sã-þi mãnînci, e-o veºnicã poruncã.

Nu-þi este þie-ngãduit sã ºtii ce Tainã-þi zãvorãºtetot ce descoperi ispitind, doar chinul þi-l sporeºte.

Nu-þi este þie-ngãduit sã faci ce Mila nu te lasãtot bunãtatea este-n veci cununa cea frumoasã.

Nu-þi este þie-ngãduit s-ascunzi de alþii-a ta luminãvãrsatã darnic ploaia ta se-ntoarce-n mare plinã.

Nu-þi este þie-ngãduit sã-L uiþi pe Dumnezeu vreodatãci Lui sã I te dãruieºti cu-a ta iubire toatã.

ªi-atunci cînd va fi-nlãturat ce-i vãl de peste toateva strînge ºi-nfrînarea ta comori nestrãmutate!

368 - Tu eºti Acela care

Tu eºti Acela care în Tine Te ascunziºi-Acel ce-ntregu-mi suflet cu flacãra-l pãtrunziºi-Acel ce corzi ascunse cu Mîna Ta mi-atingiºi-Acel ce-i rãu din mine înlãturi sau învingi.

Tu vraja frumuseþii privirii mi-ai ivitTu dragostea cîntãrii în suflet mi-ai trezitTu anii mei de beznã i-ai preschimbat în harsfãrmîndu-mi îngustimea fãcînd-o nehotar.

Tu Cel ce din adîncuri lumina mi-o izvoriºi-mi laºi foºniri în suflet cînd treci cu paºi uºoricînd aripa cîntãrii mi-o creºti ºi mi-o vibrezisimþirea mea se pierde în preajmã-Þi cînd m-aºezi!

Trec ani mereu ºi vîrste mulþind pe cei dintîiTu-mi eºti mereu Acelaºi ºi-n veci aºa rãmîiîmi creºte-n mii de feluri iubirea, fericit, Isus, ºi numai Þie se dã desãvîrºit!


369 - Ci parcã numai...

- Trecut-au oare-atîþia ani de cînd sînt eu cu Tine? - ci parcã numai clipe-au fost de cîntece divine.

Rãbdat-am oare-ntr-adevãr eu chin ºi nedreptate? - ci parcã numai amintiri duioase-s astãzi toate.

Mi-ai spus cã-n lume voi avea necazuri doar ºi rele- ci parcã numai bucurii s-au prefãcut din ele.

Ce liniºtite mã cuprind, lung, umbrele-n hodinã- ci parcã numai ochii-adorm în leagãn de luminã.

Din cele patru vîrste ies spre vîrsta fãrã nume- ci parcã numai vis a fost umblarea mea prin lume.

Lumina Celui Preaiubit m-aºteaptã peste ape- ci parcã-mi este ºi mai dor cu cît mi-e mai aproape.

Ce dragã ne-ncetat mi-a fost viaþa-n orice parte- ci parcã ºi mai dragã mi-e aceastã dulce moarte.


370 - Luminã!

Luminã ce mi-ai înnoitprivirea fericitãcînd inimii i-ai rãsãritrãscruce strãlucitã.

Luminã ce mi-ai sãrutatfiinþa mea întreagãînvãluindu-mi-o curatpe calea cea mai dragã.

Luminã ce mi-ai nimicitgheþarii vieþii meleºi lacrimile le-ai sfinþitunindu-te cu ele.

Luminã care mi-ai atinsa harfei corzi curateºi cãtre ceruri mi-ai întinsaripi nemãsurate.

Luminã ce te nalþi slãvitpe cerul vieþii melede mii de ori mai strãlucitca sori ºi luni ºi stele.

Luminã, sufletu-mi întregca jertfã þi se-nchinãdesãvîrºirea s-o-nþelegpãtrunde-mã deplinã.

Cãci te ador, ador, coboripe totdeauna-n minepurificat sã mã-nfãºorinemãrginit, în tine.


371 - N-auzi tu paºii Lui?

N-auzi tu paºii Lui duioºicum casa-þi înconjoarãºi-n uºa ta n-auzi bãtîndchemarea Lui uºoarãchemarea Lui, chemarea Luichemarea Lui uºoarã?

Cînd încã-n zori mai strãlucesca-nopþii stele rarenu simþi pe rouã picurîndduioasa Lui, duioasa Luiduioasa Lui chemare?

Cînd bunãtatea-I varsã largbelºugu-I pe-a ta casãnu vezi pe pîine strãlucindchemarea Lui duioasãchemarea Lui, chemarea Luichemarea Lui duioasã?

Cînd rugãciunii rãspunzînddurerea se va ducenu vezi cã-n vindecarea tachemarea Lui strãlucechemarea Lui, chemarea Luichemarea Lui strãluce?

Cînd ºi mai mult de ce-ai gînditîþi dã cu-ndestularenu simþi cã-n bunãtatea Sastrãluce-a Lui chemarestrãluce-a Lui, strãluce-a Luistrãluce-a Lui chemare?

Cînd dragostea-nfãºoarã caldfiinþa ta întreagãnu simþi chemarea Lui cum vreala Sînu-I sã te-atragãla Sînul Lui, la Sînul Luila Sînu-i sã te-atragã?


De ce nu vezi, de ce n-auzide ce nu simþi cum vinede-atîþia ani, pe-atîtea cãichemarea Lui spre tinechemarea Lui, chemarea Luichemarea Lui spre tine?

372 - Pînã unde?

Pe cãrarea spre Iubire pînã unde ai ajuns?

- Cît þi-aºteaptã-n uºã Mila pînã sã-i întorci rãspuns, cît þi-aºteaptã Dãrnicia pînã haina sã i-o dai, cît þi-aºteaptã Mulþumirea cu curat ºi dulce grai, cît þi-aºteaptã Rugãciunea de-al ei duh sã te cuprinzi, dar Credinþa, dar Nãdejdea de-a lor flãcãri sã te-aprinzi? Cît aºteaptã Pocãinþa ºi Iertarea un rãspuns?

- ªi vei ºti cãtre Iubire, pînã unde ai ajuns!

373 - Pe cine crezi?

Pe cine crezi cã pui în lanþuri, pe cine crezi cã mergi sã vinzi, pe cine-l ameninþi cu moarteaºi casa cui crezi tu c-aprinzi?

A cui credinþã sau iubiresau curãþie pîngãreºti? pe cine-nºeli, pe cine judecipe cine furi ºi chinuieºti?

Cui faci tu rãul, cui crezi tu oarecã poþi cum vrei sã-i faci un rãu? - o, þie, numai þie singurcãci tot ce faci e doar al tãu!

Asupra ta va-ntoarce Mîinetot rãul care-l sãvîrºeºtivai, vei vedea cu groazã-aceastamult mai curînd de cum gîndeºti!


374 - O, vine Dimineaþa!

O, vine Dimineaþa - dar Noaptea-i tot aºa!... - De ce se prelungeºte aceastã noapte grea, de ce nu se zãreºte nici semn de zori ieºindci aripile Nopþii tot negre se întind?

E-atît de lungã noaptea de cînd s-a înnoptatde-atîta cale lupii urlînd ne-au spãimîntatde cînd nãluci vrãjmaºe cu þipete ºi plînsne-au biciuit obrajii ºi sufletul ne-au strîns.

De ce nu vine oare odatã Ziua iar? - ori are sã mai cadã în cursã vreun tîlhar, ori nu-i destulã roua, ori zorii n-au rãspunsori lutul nostru încã nu-i frãgezit de-ajuns?

375 - Te laud Nume Veºnic

Te laud nume Veºnic ce nu poþi fi rostitizvor al Strãlucirii ce nu poþi fi privitAdînc a-nþelepciunii ce nu poþi fi cuprinsFior al Armoniei ce nu poþi fi atins...

Te laud cã din toate aceste frumuseþiai pus ceva ºi-n visul fugarei mele vieþicã din a vieþii ape, din al iubirii focumplînd-o ºi umplînd-o, mai afli încã loc.

Te laud, cã eu, umbra, de-o clipã vieþuindsînt înfiat în Taina Vieþii nemurindºi dobîndind eterna putere de-a creaadeveresc prin toate Dumnezeirea Ta!


376 - O, cînd mã-ndemni...

O, cînd mã-ndemni sã cînt din noupunîndu-mi harfa-n mînã, cerescul slovelor ecouspre-al Tãu lãcaº mã mînã.

Cu ochii duºi mã-nalþ pe zãriºi taina mã încîntãizvorul veºnicei cîntãricu unda-i mã-nveºmîntã.

Aud cum cîntã strãlucindLumina Feþei Talecum ceruri dupã ceruri prindacordurile Tale.

Ascult uitat ºi strîng sã þinlumini ºi frumuseþece-n coruri dupã coruri vinºi trec în mii de feþe...

- Dar cînd mã-ntorc ºi-ncerc s-aduntot ce-am pãstrat din soarevai, sãrãcia care-o spunmã frînge ºi mã doare!

377 - De ce-þi iei inima?

De ce-þi iei inima din loculîn care-a tresãrit întîi, spre unde crezi c-o sã mai poatãsã te opreascã sã rãmîi?

Spre unde-o duci, spre ce-ai s-o rezemisã-ºi afle-o clipã de popascînd larg pustiul se desfacemai gol cu fiecare pas?

Eroic nãbuºã-þi durereaºi-ascunde-þi ranele rãbdîndsãrutã mîinile mustrãriisub biciul dragostei tãcînd.


Din calea pãcii sã înlãturidãrîmãturile grãbitnimic sã nu-þi întoarcã ochiiºi paºii de la ce-ai iubit.

Chiar dac-o vei stropi cu lacrimifierbinþi ºi ani îndelungaþi, din calea dragostei vreodatãnici pedepsit sã nu te-abaþi.

Cãci nu mai afli-n lumea-ntreagãmai cald ºi dulce cãpãtîica locul fericit în careai tresãrit ºi-ai plîns întîi!

378 - Iubirea mea ridicã-þi

Iubirea mea ridicã-þi ochii pe totdeauna dinspre jos, e þelul tãu tot mai aproape, e cerul tãu tot mai frumos. Despovãratã de-orice fumuri sã ieºi din neguri spre mai naltºi tot mai luminos fã-þi zborul de la un cer la celãlalt. Topeºte-n marea rugãciunii gheþarii vechilor tristeþiºi larg învãluie-i pe oameni cu ochii celeilalte vieþi. Acopere cu faþa-ntoarsã a semenilor goliciuniºi-alege numai bucuria din tot ce-mparþi ºi tot ce-aduni. Cînd între Adevãr ºi Milã nu ºtii la care sã rãmîise bucurã ºi Adevãrul cînd îi deschizi la Milã-ntîi. Cînd numai binecuvîntare vei împãrþi ºi tuturorun nor de slavã luminoasã te va-nveli din ochii lor!

379 - Prietene, sînt veacuri

- Prietene, sînt veacuri de cînd un chip de fuma scris aceste lacrimi ce tu le cînþi acumdemult e iar þãrînã condeiul ce le-a scrisºi visul ce le-atinse demult e iarãºi vis.

S-a reîntors în sine cuvîntul liniºtitca raza iar în floare cînd fructul s-a-mplinitca norul iar în mare cînd rodul ºi-a adus- dar Harul ºi Iubirea din ele n-au apus.


Lumina ºi Iubirea þi-aduc acest mesajrãzbind prin timp ºi luptã cu neclintit curajtot ce-i din ele-n tine va tresãri cîntîndºi-acelaºi duh va creºte ºi-n tine-acelaºi gînd.

Deschide-þi larg fereastra spre-aceste dragi grãdinicu-a suta primãvarã þi-aduc aceiaºi criniaceleaºi raze calde ºi-acelaºi cer deschisînveºnicite-n ele, din clipa cînd le-am scris, priveºte-mi-le tainic ºi-atinge-le pioscã-i sfîntã ºi eternã iubirea din Hristos!

380 - O, fiii mei, lumina...

O, fiii mei, lumina privirii mele dragicînd lacrima iubirii îmi curge pe obrajiºi-n vãl de rugãciune vã port spre Dumnezeu- lumina-nþelepciunii din cer v-o cer mereu.

Înþelepciunea care vã face credincioºicredinþa ce vã face smeriþi ºi curajoºicurajul ce vã face statornici ºi aprinºistatornicia care vã face neînvinºi.

Vã cer iubirea care vã face simþitoriîndatoraþi ºi sinceri ºi blînzi ºi primitoriºi plini de bunãtate ºi-ncrezãtori mereu- aºa fel de iubire v-o cer lui Dumnezeu.

Vã cer eliberarea din tot ce-i necuratºi-avînt spre tot ce-i nobil, plãcut ºi-adevãratvã cer o sfîntã sete mereu de mai frumoscu duh înalt de jertfã în slujba lui Hristos.

... Cînd lacrima iubirii îmi curge pe obrajiaceasta v-o cer pururi o, fiii mei cei dragiºi Duhul Sfînt în suflet vi-L cer s-aveþi mereucã numai cine-L are va fi-al lui Dumnezeu!


381 - Mãreaþã-i Stînca Sfîntã

Mãreaþã-i Stînca Sfîntã din care-i dãltuitacel ce de furtuni sau valuri nu-i clintitacel ce-nvinge Timpul ºi Tunetul cumplit- mãreaþã-i Stînca Sfîntã din care-i dãltuit.

Mãreþ e Adevãrul de care-i luminatacel ce-aprinde-n alþii curajul ne-ncetatacel ce nalþã pe-alþii spre tot ce-i minunat- mãreþ e Adevãrul de care-i luminat.

Mãreaþã e Lumina din care-i zãmislitacela ce-n rãbdare rãmîne neclintitacel cu duhul sincer ºi cugetul smerit- mãreaþã e Lumina din care-i zãmislit.

Mãreaþã-i Frumuseþea din care-i închegatacel ce conºtiinþa curatã ºi-a pãstratacel ce-nvinge lume ºi moarte ºi pãcat- mãreaþã-i Frumuseþea din care-i închegat!

382 - Mi-e veºnicã viaþa

Mi-e veºnicã viaþa, dar drumul ei mereue-n umbrã ºi-n luminã urcînd spre Dumnezeumi-e veºnicã viaþa, doar forma ei trecînde alta pururi alta, mereu alt chip avînd.

Din Dumnezeu Eternul Izvor al Vieþii iesalcãtuit în chipul crezut dar ne-nþelestrimis pentru-o lucrare ºi-un þel nepieritorcuprind eterna tainã ºi ard eternul dor.

Vegheat de Ochiul Veºnic de-a pururi neascunscu limpede luminã e-adîncul meu pãtrunsºtiut cu uºurinþã ce sînt ºi ce-am sã fiunicicînd în prea devreme, niciunde-n prea tîrziu.

Rotaþia vieþii urmînd acelaºi drumde-a pururi alta-i starea cu fiecare-acum de-a pururi mai spre nalte ºi fericite stãriport steagu-acestei sfinte ºi unice chemãri.


Mai luminos mi-e totul ºi tot mai înþelescu orice pas de neguri mereu mai sigur iesºi-mi creºte fericirea cu cît sînt mai cuprinsmai treaz în strãlucirea din care sînt desprins.

... O, Viu Izvor al Vieþii, spre forme-n veci mai noiºi stãri în veci mai nalte suim spre Tine roi, fã tot ce-n noi e moarte topindu-se pe drums-ajungem numai viaþã în Veºnicul Acum!

383 - De ce te temi de moarte?

De ce te temi de moarte ºi-o tot alungi din gîndcînd ea-i despovãrarea de tot ce porþi gemînd? - dac-ai trãit virtutea în tot ce datoraiea-i uºa strãlucitã ºi grabnicã spre rai.

Cînd tot ce-i drag pe lume plãteºti atît de scump, cînd ºi cei mai de-aproape din viaþa ta se rumpcînd mori cu fiecare din cei iubiþi ce morai parte doar de lacrimi, de jale ºi de dor.

Cînd de-orice-þi legi fiinþa e-un nou temei de plînscînd poþi sã pierzi o clipã tot ce-o viaþã-ai strînscînd temeri ºi primejdii te-aºteaptã pas cu pas, - de ce sã te-ngrozeascã acest tihnit popas?

O, cînd pe calea bunã cu-ncredere te-ai duscînd credincios ºi umil urmat-ai lui Isus, cînd harnic ºi cu cinste ai vieþuit muncind- þi-e moartea somnul dulce spre care mergi dorind.

Ea-i poarta pe sub care cîntînd treci pe-nseratcînd munca grea a zilei departe-ai încheiatcînd mergi cãtre odihna doritã ostenitea-i leagãnul cel moale ºi cald ºi liniºtit.


384 - O, dragi cîntãri, cu cît

O, dragi cîntãri, cu cît mã suicu voi mai spre singurãtatecu-atît mai mult cunosc cã nu-inimic mai scump ca voi din toate.

Cu cît cobor mai înspre lutsã-i las datornica-mi povarãcu-atît cunosc din ce-am avutcã-mi sînteþi singura comoarã.

Voi mi-aþi rãmas, voi sînteþi totavutul jertfei ºi-al sudoriivoi, soli trimiºi ca dupã Lotm-aþi smuls din blestemul Gomorii.

- Luaþi-mã de subsuoriºi daþi-mi zãrile-albastresã mã înalþ cu noii zorispre locul veºniciei voastre.

Pe vasul care v-a purtato clipã-n drum spre nemurirelãsaþi un vãl îmbãlsãmatde bunãtate ºi iubire.

Pe fruntea ce v-a gãzduito clipã-n zborul cãtre soarelãsaþi sãrutul strãlucital pãcii Lui nemuritoare.

Iar numelui ce v-a-nsoþitîn scurta trecere prin vremesã-i daþi veºmîntul fericital unei veºnice poeme!


385 - Pentru nimic în lume

Pentru nimic în lume nu-þi vinde trei comori: credinþa ºi nãdejdea ºi dragostea dintîichiar dacã pentru ele ar trebui sã morifã totul pîn-la moarte cu ele sã rãmîi.

Pentru nimic în lume sã nu uiþi trei porunci: virtutea, ascultarea ºi-ntîiul legãmîntcu cît mai mulþi le calcã cu-atît mai mult atuncivegheazã-le mai harnic, urmeazã-le mai sfînt.

Pentru nimic în lume sã nu laºi trei virtuþi: smerenia,-nfrînarea ºi pacea lui Hristosºi-atunci cu cît trec anii mai mulþi ºi mai plãcuþicu-atîta rodul vieþii va creºte mai frumos.

386 - O, noi ne-ndepãrtãm...

O, noi ne-ndepãrtãm de Tinecu cît vii Tu mai mult spre noicu cît Þi-s mîinile mai plineºi darurile tot mai noi.

- O, cum sã ne cunoºti pe faþãceva cu Tine semãnîndcînd din netrebnica viaþãne vom întoarce oarecînd?

Sileºte-ne cãtre Luminãcît încã noaptea n-a sositsã nu sfîrºim în vechea vinãsã nu murim cum am trãit!


387 - Din zorii zilei mele

Din zorii zilei mele în lanul Tãu m-am dusculegãtor de spice, aºa cum Tu mi-ai spus.

Cîntau secerãtorii, eu îi urmam tãcutsfios ºi singuratic ºi lãcrimînd ca Rut.

Prin tot zãduful zilei sub soarele arzîndcu fruntea aplecatã m-am ostenit tãcînd.

Dorind cînd vine seara sã-Þi pot aduce-n pragc-o dragoste smeritã toþi snopii strînºi cu drag.

- Stãpîne, iatã seara se-ntinde peste vãipe rînd se-ntorc Acasã toþi lucrãtorii Tãi.

În urma tuturora mã-ntorc ºi eu tãcutsfios ºi singuratic ºi lãcrimînd, ca Rut.

Mã ruºinez de rodul puþin agonisitdar Tu cunoºti arºiþa prin care m-am trudit.

O, iatã vine noaptea, Îþi cer un adãposts-adorm cu cei cu care la munca Ta am fost.

Întinde-Þi peste mine veºmîntul Tãu plãcutla sfintele-Þi picioare s-adorm ºi eu, ca Rut.

Iar Mîine Dimineaþã mã scoalã fericitsã-ntîmpin Bucuria spre care-am suferit!

388 - O, Tu mi-ai dat vederea

O, Tu mi-ai dat vedereaºi Tu mi-o þii cît vrei- dar Te-aº vedea pe Tinechiar dac-ai sã mi-o iei.

Tu mi-ai zidit auzul- dar chiar ºi fãrã elTe-aº auzi grãindu-miîn ºi mai dulce fel.


ªi Tu mi-ai dat cuvîntul- dar chiar de-o sã mi-l iaiaflare-aº sã Te laudcu mai puternic grai.

Tu-mi dãrui libertateadar chiar ºi fãrã eaaflare-aº loc ºi vremesã-Þi dau slujirea mea.

Tu mi-ai adus cîntareaºi-al rugãciunii-avînt- dar chiar ºi fãrã eleaflare-aº zborul sfînt.

Cãci dragostea gãseºteo mie de cãrãris-atingã-mbrãþiºareadoritei ascultãri.

Gustînd adînc odihnaajunsã-n Dumnezeuºi-un har mai nalt cu-atîtacu cît a-nvins mai greu!

389 - O, roagã-te!

O, roagã-te sã poþi sã crezicãci vai de cei ce nu pot credeci cautã pururea dovezidin ce se pipãie ºi vede.

O, roagã-te sã poþi iertadin toatã inima pe-oricarecãci vai de cei ce vor purtaosînda pentru neiertare.

O, roagã-te sã nu apucipe urma vreunui orb spre-o groapãcãci vai, de unde-apoi te duciadesea veºnic nu se scapã.

O, roagã-te sã nu ajungica cei ce pier dar nu-ºi cred stareacãci vai, cînd Duhul Îl alungicît de netrebnicã-i pierzarea.


O, roagã-te ca ochii tãisã nu stea-nchiºi pentru veciecãci vai de cei treziþi pe cãide-nþelepciune prea tîrzie.

ªi roagã-te sã poþi sã moride-o moarte dulce ºi uºoarãcãci vai de cei nepãsãtoria cãror moarte înfioarã!

390 - Eu cred...

Eu cred în Focul Sfînt din careprimesc lumina ne-ncetatcãci fãr-acest puternic Soareaº fi pierit întunecat.

Eu cred în harul Sfînt prin caream fost trezit ºi renãscutcãci fãrã dulcea Lui suflareaº fi rãmas un veºnic mut.

Eu cred Cuvîntul Sfînt în careeste-Adevãrul luminoscã-n strãlucita-i revelareni S-a descoperit Hristos.

Eu cred Iubirii Sfinte careprin Cruce m-a rãscumpãratcãci Pãtimirea-i iertãtoarede moarte m-a despovãrat.

Eu cred Înþelepciunii carelucreazã-adînc desãvîrºitcãci prin umbrirea trecãtoarene strãluceºte nesfîrºit.

Eu cred în Viitorul careni s-a promis apropiatcred cã Rãsplata Viitoareexistã cu adevãrat.

Cred, cred puternic, cred, oricarear fi-a credinþei încercãricãci negrãit rãsplãtitoaresînt fericitele-i urmãri!


391 - Ce poate-un om?...

Ce poate-un om lua cu sinemai drag ca ultimul salutcînd niciodatã nu revineîn locul unde-a petrecut?

Cînd scurtã trecere grãbitãe-al vieþii-nºelãtor popasde orice faptã întîlnitãsã te desparþi c-un bun rãmas.

Ascultã inimã, ascultãîndemnul dragostei mereuc-o umilinþã-atît de multãcît datorezi lui Dumnezeu.

Desparte-te de-orice dorinþãpãstrîndu-þi sufletul uºorsã simþi cu cei plecaþi nainteceva din veºnicia lor.

Dezvaþã-te deplin de-a cereºi-nvaþã sã renunþi mereuatunci nu vei simþi durerecînd sã te smulgi þi-ar fi prea greu.

Atunci trecînd pe lîngã toateavea-vei drumul luminosºi urmele înmiresmateca de ceva dupã Hristos.

392 - Tot mai lãuntru

Tot mai lãuntru îmi întorcmereu privirea dinafarãca orice înþeles sã-i storcdin tainele ce mã-nconjoarã.

Tot mai puternic simt vibrîndnecunoscute corzi în minecînd mã-nveºmîntã rînd pe rîndmai nalte cugetãri divine.


Tot mai uºor mã liberezde mine însumi în ispitecu cît mai mult mi-ndepãrteztrecutele furtuni trãite.

ªi-atunci atît de-aproape sîntde oriºicine plînge-n lumecum am fi fraþi de-un legãmîntcum am fi fiii unei mame.

ªi-aºa de sincer pot sã-mi frîngcu alþii inima de-o jalesã-i port povara ºi sã plîngcu el necazurile sale.

ªi-aºa de gata pot sã morîn orice loc ºi-n orice vremecum n-aº avea Trecut sau Dorsau rãdãcini sã mã mai cheme.

393 - Înalþã-te din tina

Înalþã-te din tina unei lumeºti vieþispre zãrile curate a naltei frumuseþirãpindu-te micimii pãtrunde curajosspre-o vrednicã trudire curatã în Hristos.

Primejdia din pîndã înfrunt-o hotãrîtea nu-i nicicînd cît pare, mai micã e de-atîtputerile din tine mai mari sînt decît parcu nou curaj eroic începe iar ºi iar.

Voinþa sã te-nalþe ne-nfrînt ºi ne-ncetatmai slab e totdeauna vrãjmaºul, înfruntatmai vrednic e curajul chiar uneori trîntitca slãbiciunea care învinge necinstit.

Pe treptele vieþii te nalþã sãnãtosdispreþuind ce-i josnic, urînd ce-i mincinosînflãcãrînd ce-i vrednic, uitînd ce-i neplãcutcu orice-amurg vei creºte un strãlucit Trecut.

Voios iertîndu-þi grabnic oricînd vrãjmaºul tãueºti sfînt cînd cel mai bine te porþi cu cel mai rãucînd le trãieºti acestea nimica nu-i prea noudar ele te vor face un înger ºi-un erou.


394 - Oricine-ai fi

Oricine-ai fi, nu cere ce nu þi-e dat sã aioricine-ai fi, nu rîde nefericitul strai.

Oricine-ai fi, nu stinge lumina nimãnuioricine-ai fi, ajutã-l pe orb în calea lui.

Oricine-ai fi, nu crede cã-i veºnic locul tãuoricine-ai fi, ajutã-þi aproapele la rãu.

Oricine-ai fi, nu face ce-i crud ºi necinstitoricine-ai fi, sã-l aperi pe cel nãpãstuit.

Oricine-ai fi, gîndeºte smerit privind în susoricine-ai fi, respectã cuvîntul ce l-ai spus.

Oricine-ai fi,-ndrãzneºte cînd aperi ce e dreptoricine-ai fi, ascultã-l pe omul înþelept.

Oricine-ai fi, pe lume tu nu-þi uita nicicîndîntîia ta chemare: fii om în primul rînd!

395 - Cum cerul larg

Cum cerul larg de varã apleacã-te seninasupra celor care spre-a ta luminã vinfurtunile puþine ºi scurte sã le aicurat ºi cald sã-þi fie al lacrimilor grai.

Cei osteniþi sã afle la umbra ta alincei blînzi, împãrtãºirea simþirii lor deplincei buni încurajarea, cei îndrãzneþi avîntmai drept sã plece dreptul, mai sfînt acel ce-i sfînt.

Belºugul frumuseþii lãuntrice sã-þi creºtinãlþîndu-þi omenia spre formele cereºtichiar ce þi-e mai aproape, priveºte-l depãrtatca ruperea sã-þi fie uºor de suportat.

Hãþiºul de ispite e greu ºi-ntunecosnu-l trece niciodatã cel leneº ºi fricosnici tu nu poþi în viaþã sã nu-l cunoºti de fel- dar poþi feri cãderea atunci cînd treci prin el.


Voieºte! - de voinþã nevoie ai oricînddin bine spre mai bine sã naintezi urcîndspre forma cea eternã la care eºti dator- o nici aºa greu nu e, dar nici aºa uºor!

396 - O, cum ºtii Tu

O, cum ºtii Tu sã-Þi coperi Faþaºi strãlucirea sã-Þi ascunzicînd vrei sã Te cuprinzi în gîndulde care vrei sã Te pãtrunzi!

Cum poþi sã-Þi strîngi Nemãrginireasã-ncapã-n duhul mãrginitîn care vrei sã Te dezvãluiprin saltul cel desãvîrºit.

ªi cum sã-nveþi cã-n vremea zileiºtim doar puþinul ce-l privimci noaptea doar ne desfãºoarãnemãrginirea ce-o trãim.

De unde-am ºti ce lumi ºi tainene-nconjur bãnuite-abiade n-ar fi Noaptea sã le-arateºi Moartea sã ni le redea?

397 - De ce-am cîntat aºa?

De ce-am cîntat aºa iubireaºi prietenia neschimbatã? - fiindcã Te-am aflat Isuseºi-n Tine-am cunoscut-o toatã!

De ce-am ales cãrarea jertfeiºi-am vrut sã-ndur orice lovire? - fiindcã Tu mi-ai spus cã nu eo mai deplinã fericire.

De ce mã rog spre mîntuireaacelor ce lovesc în mine? - fiindcã Tu fãcut-ai astfelºi-aºa doresc sã fac ca Tine.


Ce scump cuvînt ar fi pe lumesã-Þi mai gãsesc de-aci naintecînd nu-i nici gînd, nici dor anumesã nu Þi-l fi rostit fierbinte!

398 - Fiindcã am trãit

Fiindcã am trãit frumseþeadispreþuiesc ce-i grosolanfiindcã ºtiu ce-i josniciami-e milã de-oriºice duºman.

Fiindcã am cunoscut adînculdoresc nãlþimile mereufiindcã-am cunoscut povaracaut sãrãcia ca Zacheu.

Fiindcã ºtiu ce grea e beznacaut strãlucirea ne-ncetatºtiind a lacrimii vãpaiem-aplec spre cel însîngerat.

Cum m-aº împãrtãºi din harulce dãruie seminþei spicde n-aº fi lîngã Cel mai Marealãturea de cel mai mic?

399 - O, dac-aº ºti eu

O, dac-aº ºti eu de pe-acumaeterna lacrimii rãsplatãcum aº sãdi-o pe-orice drumcum n-aº usca-o niciodatã.

O, de-aº cunoaºte eu de-aicieterna milei rãsplãtirece dragi mi-ar fi cei slabi ºi miciºi cît de scumpã-a lor iubire.

O, dac-aº ºti sã preþuiesceterna liniºte-a iertãriicum m-aº grãbi sã dãruiescde cald sãrutul împãcãrii.


O, dac-aº ºti cum voi gustaeterna slavã a-nvieriicum m-aº sili ºi-aº aºteptasã-mbrac lumina înfierii.

ªi dac-aº ºti cum am sã cînteterna dragostei cîntarecu ce Dumnezeiesc veºmîntm-aº pregãti de sãrbãtoare!

400 - Ce oare duci?

Ce oare duci cu tine-n clipacînd treci spre Þãrmul celãlaltºi cînd îþi tremurã aripapeste abisul cel mai nalt?

- Nimic, ci numai spada ruptãîn lupta unicei credinþespre bucuria ne-ntreruptãde Dincolo de suferinþe.

Sau cîntul care niciodatãn-a fost aºa nãuntrul luica astãzi cînd întîia datãte înfioarã cum îl spui.

Nimic din ce-ai cules pe calenu te-nsoþeºte peste-abisrãmîn de-a pururi ale taledoar ce nainte þi-ai trimis.

La Cel ce-n veci te rãsplãteºtepentru fãrîma de fiorce-n suflet pentru El îþi creºteîn zborul scurt ºi trecãtor.


401 - Rãscumpãrã clipita!

Rãscumpãrã clipita cu ochiul pururi treazcãci nu se mai re-ntoarce în veci trecutul az’.

Cît eºti încã departe grãbeºte-te pe drumzadarnicã þi-e truda cînd te-a ajuns acum!

Cît þi-e departe moartea s-alergi ºi sã veghezicînd moartea-i lîngã tine adesea n-o mai vezi.

Nu tot spre înafarã privi necontenitpriveºte înãuntru spre sufletu-þi lipsit.

Cã-n fiecare faptã, cu fiecare ceas, încerci o despãrþire de-un chip sau de-un popas.

Tot ce-i frumos ºi vrednic Virtutea-i pe pãmînttot meritul e-n lupta de-a-i þine drumul sfînt.

Pe Dumnezeu ascultã-L ca Tatã-n veci iubit, poporul tãu sã-þi fie de-un bun nepreþuit.

Pãstreazã-le de-a pururi credinþa-amînduror, te dãruie lor zilnic în tot ce eºti dator.

Rãscumpãrã clipita mereu mai grijuliucãci ea o sã te-ajute sã n-ajungi prea tîrziu.

402 - O, Duhul Mîngîierii

O, Duhul Mîngîierii învãluie-mã iarºtergîndu-mi ºi-amintirea trecutului amarpe rãnile ce încã mai sîngerã ºi doraºterne alinarea iertãrii iubitordesãvîrºeºte-mi rodul cu orice bun fãcutºi forma dinafarã din aur nevãzutun strop de frumuseþe sã cresc din orice gîndde fiecare datã spre mai frumos urcîndsolia harfei mele mai sfîntã s-o petrecspre cel ce-o sã-mi urmeze cînd pragul am sã-l trec.


O, Duhul Mîngîierii alinã-mi greul gîndºi cea din urmã teamã înlãturã-mi-o blîndfã sã-mi cunosc urmaºul crescînd în urma meac-un umãr mai puternic sã-mpingã noaptea greac-o jertfã mai curatã sã nalþe-al Tãu altarc-o spadã mai viteazã lãrgind al Tãu hotarc-o harfã mai slãvitã cîntîndu-Þi mai frumosun mai viteaz ºi vrednic ostaº al lui Hristos... - Sã vãd mai strãlucitã crescînd solia measã pot muri în pace gîndindu-mã la ea.

403 - Ce crudã-i moartea!

Ce crudã-i moartea pentru-aceice n-au murit odatãce rece cade gheaþa eipe viaþa ne-ncercatã.

În ceasul ei ai ochi þintindspre lucruri nezãriteºi-auzi tãcerile vuindcuvinte-ncremenite.

ªi pietre pernele se facºi mîinile ca lutulºi toate, toate, toate tacvuieºte doar Trecutul.

ªi ochii zac înceþoºaþiºi timpul se scufundãºi uiþi de cei apropiaþiºi trecerea-i profundã...

- Cînd þi se sting spre Nehotartoþi sorii vieþii talevai þie dacã nu-þi rãsarde Dincolo de vale.

Vai þie dacã n-ai muritnainte înc-o datãspre-a te primi desãvîrºitLumina-ntîmpinatã.


404 - O, nu mã rog

O, nu mã rog sã Te primescdecît cum Te primeºte gliacînd fericiþii muguri crescdespãgubindu-Þi dãrnicia.

Nici nu doresc deºertãciunimai mult de-o hainã ºi de-o pîinecãci îndulcite-n rugãciunimã-ndestuleazã ºi-mi rãmîne.

Nu-Þi cer minuni sã pot sã credcred prin Luminã ºi Iubirecu simþãminte ce-mi purceddin ascultare ºi trãire.

Nici altã jertfã mai de preþn-aº mai dori sã-Þi dau vreodatãdecît a propriei vieþicu drag în slujba Ta-ngropatã.

Atunci cu lanþul firii ruptmai liber m-aº nãlþa spre Tinec-un veºnic cîntec ne-ntreruptspre ºi mai sus, spre ºi mai bine.

ªi-ntre ce-aº fi ºi-ntre ce sîntn-ar mai fi nici o despãrþireca între cer ºi-ntre pãmîntcînd sufletu-i nemãrginire.

405 - Trupu-i forma

Trupu-i forma de þãrînãce ne þine pînã cîndni se-ncheagã-n el fiinþade luminã ºi de gînd.

Cînd ni s-a format fiinþapentru Nepãtrunsul Þellutul formei ni se sfarmãºi ne liberãm din el.


... Cît e de departe formade slãvitul chip supremtot atîta-i de departece vom fi, de ce sîntem!

406 - Nu-mi mai aduc aminte ºi nici

Nu-mi mai aduc aminte ºi nici nu vreau de-acumsã-mi mai aduc de greul purtat atîta drumdoresc sã mã apropii mai calm ºi mai uºorde tainica-mplinire a marelui meu dor... Ci þes un nimb de aur din lacrimi ºi din cîntîntregii suferinþe rãbdate pe pãmînt. Cu mîini bãtãtorite de sapã ºi de gervreau sã înalþ cîntarea rãbdãrii pîn-la cercu buze curãþite în flãcãri sã sãrutlumina urmei sfinte a celor ce-au trecutcu tãlpi strãlucitoare spre ceruri prin noroica-n urma lor sã mergem chiar ºchiopãtînd ºi noicãci ei ne-au dat curajul unui slãvit avîntspre ceru-a cãrui scarã începe pe pãmînt.

Ferestrele mi-s toate deschise spre Izvormiresmele eterne strãbat prin largul lorºi tot ce-odatã singur am plîns cîndva amarse face-acum cîntare cu uriaº hotarse fac mãrgãritare al lacrimilor ºirºi stropii frunþii mele cununã de Ofircîntãrile din urmã cu ceaþã le-nfãºorsã nu-mi abatã ochii nimic din glasul lor.

Cîndva cînd voi re-ntoarce spre lutul pãrãsitpurta-voi veºnicia pe chipul înnoitºi-aici unde ocara ºi foame-am înduratvoi reveni de-al Slavei popor înconjuratiar Dumnezeu, în faþa vrãjmaºului zdrobitîmi va plãti ocara rãbdatã înmiit!


407 - Poate-mi va fi dat

Poate-mi va fi dat sã zacpe-un pat rece ºi sãracsingurel ºi pãrãsitdupã cum am ºi trãitºi sã mor înstrãinatpe-ntuneric îngropatîntr-o margine de satneºtiut ºi ne-nsemnat.

Sau îmi va fi dat sã morca o ºoaptã de izvorîntr-o noapte fãrã norla lumina stelelorsub adînc umbrit de fagiîntre inimile dragi, - dupã zbuciumul trãitmi-ar fi somnul liniºtit.

Oriºicum mi-e dat sã morca un vînt ori ca un norca un plîns ori ca un cîntmi-e totuna pe pãmîntcãci mi-e moartea prieten dragcãtre mine mi-o atragcãtre slavã mi-o-nsoþescºi de mult mi-o-mprietenesc.

Cã deºi nu-i drumul lungfãrã ea nu pot s-ajungcã deºi mi-e Domnul Þelfãrã ea n-ajung la El!

408 - Uitã!

Uitã zîmbetul ispiteiuitã-al despãrþirii spinuitã groaza morþii, uitãtot ce poate fi venin.


ªi-þi adu aminte numaicã pe drumul cãtre Þelde nu uiþi ce este-n urmãnu te-nvredniceºti de El.

Nu privi cãtre Amurgulpeste care treci grãbitci priveºte strãlucireaVeºnicului Rãsãrit.

Moartea trece ca pãrereaunui vis curînd uitatºi te vei trezi-n Splendoarefericit înspãimîntat.

409 - Îmi place cîteodatã

Îmi place cîteodatã sã stau în cimitir, s-aud prin ºoapta frunzei ºi ierbii naintaºiicum vin cu bucurie spre mine ºir cu ºircum dragostea le-nvie privirile ºi paºii.

ªi nu ºtiu, din adîncul acestei scumpe gliisau din atît de-adîncul ºi tainicul trecutsau din atît de-adîncul zãrii iubirii mele viise-ntoarce neamu-acesta cucernic ºi tãcut.

ªtiu cine odihneºte sub cruce-n orice locºi-aºa de-adînc prieten mã simt cu fiecaresimt inima bãtîndu-i sub pajiºtea de focºi glasu-i cum mã cheamã mai dulce ºi mai tare.

Ce-apropiate astãzi sînt lumea mea ºi-a lorcum n-ar fi fost vreo moarte ºi nici o despãrþirecum ar fi fost Prezentul, Trecut sau Viitorºi-n ambele hotare, o unicã trãire.

Un dor de veºnicie mã-ncearcã-atunci arzîndºi-aºa de grea-mi devine povara firii melecînd fiecare-ntoarce Acasã aprinzîndla geamul unei lacrimi lumina unei stele!


410 - Nu privi c-un ochi

Nu privi c-un ochi trecutulºi cu-alt ochi spre viitornu cu jumãtate-n soareºi-altã jumãtate-n nor.

Nu pãºi c-un pas nainteºi cu altul înapoi, nu-nota cînd în luminãcînd în putredul noroi.

Nu fi-n clipa asta gheaþãºi-apoi peste-o clipã jarnu fi cu Hristos acumaºi-apoi cu satana iar...

- Cãci pe toþi cei nestatorniciîi îneacã-al morþii val, de nici unul nu mai vedeStrãlucitul Vieþii Mal!

411 - Nu mã-nspãimînt!

Nu mã-nspãimînt de drumul pe care merg curîndel nu-mi va fi-ntuneric ci numai strãlucireiubirea o sã intre la mine surîzîndca-n cea mai fericitã ºi dulce întîlnire.

Topi-mi-se-va Timpul într-un etern ºuvoiprin care voi strãbate din veac în veac mai iuteprin stãri mai fericite, mai nalte ºi mai moiurmînd Desãvîrºirii pe zãri nestrãbãtute.

- O, vuiete-ale lumii, ispite ºi-ngroziridemult nu mã-nspãimîntã a voastre-ameninþãriputeþi zdrobi fiinþa trupeºtii mele firicãci sufletul mi-e liber, nebiruit ºi tare.

Demult nu vã mai caut deºarte promisiunice-aþi otrãvit odatã atîtea zãri din mineci liniºtit mi-e zborul pe-aripi de rugãciunicînd mã-nveºmîntã valuri de-armonii divine.


Cîntarea rugãciunii spre ceruri cînd mi-o suile vãd ºi mai senine, mai largi ºi mai curateºi nu mi se opreºte decît în faþa Cuimi-a dãruit aceste minuni nemãsurate.

... Recunoºtinþã, numai recunoºtinþãs-aduc ºi-n rugãciune ºi-n lacrimi ºi-n cîntareEternã-nþelepciune ce-mi schimbi al morþii chinîn cea mai fericitã ºi sfîntã Liberare!

412 - Eu n-am sã mã opresc

Eu n-am sã mã opresc niciundeoricîte-ademeniri m-ar cereprin scutul meu nu va pãtrundesãgeata viperei, de fiere.

N-am sã-mi descalþ încãlþãminteaºi n-am sã mã dezbrac de zalenici coiful ce-mi pãzeºte minteanici spada nu mi-o las pe cale.

- Mi-ar fi plãcut ºi mie poatesã am o cruce mai uºoarãsã nu trec orb pe lîngã toateplãcerile ce mã-nconjoarã.

Dar cînd cunosc cu ce durerese cer cîndva rãscumpãratemã lupt cu oriºice plãcereºi fug înspãimîntat de toate.

Da, nu mã voi opri niciundeoricîte-ademeniri m-ar cerenici spada nu-mi las pînã undemai pot fi vipere ºi fiere!


413 - Cînd m-am nãscut...

Cînd m-am nãscut cu trupul acesta printre voiera ºi nor ºi noapte ºi iarnã ºi rãzboi... Ce stãri nefericite, cum s-au rãsfrînt durutcu toatã-amãrãciunea pe viaþa mea de lut!

Cînd m-am nãscut cu duhul din Duhul Cel Divinera ºi primãvarã ºi pace ºi senintot cerul cu pãmîntul se-mbrãþiºau zîmbindprivindu-mi viaþa nouã din lacrimi zãmislind.

Din ea pe cîte drumuri apoi am strãbãtutîmprãºtiat-am darnic al lacrimii avutnemaifiind pe lume decît un cãlãtorcu cît duc mai puþine pot merge mai uºor!

Cînd Mîine înc-o datã mã voi renaºte iarva strãluci Cuprinsul de-un nou ºi veºnic harºi-abia-n a treia viaþã voi strînge fericitce-n celelalte douã am ars ºi-am dãruit!...

414 - Eu nu mã plîng...

Eu nu mã plîng de luptecãci singur mi le-am vrut- c-o sã le am pe lumeºtiam de la-nceput.

ªtiam numai necazuricã-n lume o sã amcînd calea mîntuiriis-o iau mã hotãram.

ªtiam cu ce-i unitãumblarea cu Isusºtiam cã doar cu jertfe- ºtiam, cãci mi s-a spus.

Dar dupã ani de lupteazi cînd le-am înduratmai om mã simt fiindcãam ars ºi-am sîngerat.


Mai una cu-Adevãrulspre care-am pãtimitde care n-aº fi vrednicsã nu fi suferit.

Am vrut aºa credinþãsã am spre-al meu Stãpîncînd El e-n suferinþãalãturi sã-I rãmîn.

Decît un drum prin iarbãºi-un rod uºor culesmai bine-urcuº eroicspre Þelul meu ales!

415 - Vin zorile...

Vin zorile... Mai albe ºi mai frumoase vindeºi-i tot întuneric ºi neagrã noapte-adîncã- de Sus, din Naltul Stîncii privesc cu ochi senincum valuri dupã valuri se mai prãvale încã.

Vin... Dar se sparg zadarnic de Muntele Înaltiar eu mã uit la ele ce slabe-s ºi deºartevãd cum spre-adîncuri unul urmeazã celuilaltºi nu le mai rãmîne nici urma dupã moarte.

Ce liniºtiþi stau Doamne pe Stînca Ta aceice nu se tem de moarte fiindcã-au murit odatãpot sã se spargã valuri cu muget lîngã eicredinþa lor seninã rãmîne neschimbatã.

O, vine Dimineaþa, ºi tot ce-a spumegatmai ucigaº ºi crîncen de-a pururi va dispareîn urma lor vom scoate o urmã de oftat, ºi-apoi o sã-i înghitã o veºnicã uitate!


416 - O, cît mã rog

O, cît mã rog sã-nvãþ sã taccînd Duhu-ncepe sã grãiascãcînd inimile-nvinse zacîn lacrimi stînd sã izbucneascã.

O, cît mã rog sã-nvãþ sã pleccînd Ochii-s prea legaþi de minesã nu m-aºez, sã nici nu trecpe unde nu mi se cuvine.

O, cît mã rog sã-nvãþ sã fugde tot ce-i rãu sau numai parecînd orice patimã-i un rugpe care arzi fãrã-ncetare.

O, cît mã rog sã-nvãþ sã stauîn orice loc cu mulþumirecu duh ascultãtor sã iaudin orice-ndemn o împlinire.

ªi cît mã rog sã-nvãþ s-ascultmulþumitor orice mustrarecu-atît mai blînd cu cît mai multcred în dreptatea mea mai tare.

417 - Curînd soseºte vremea

Curînd soseºte vremea odihnei pentru trupde ceata voastrã scumpã atunci o sã mã rupºi-n muncã mai departe spre seceriº apoimereu va merge numai cîntarea mea cu voi.

Ea vã va fi în muncã îndemn ºi spor ºi-alinºi umbrã pentru somnul întremãtor ºi plinºi-nflãcãrare-n lupta frumoasã-a lui Hristosºi leagãn sã vã creascã odorul credinciosºi untdelemn pe rane ºi candelã veghindºi proaspãtã fîntînã dogoarea rãcorindºi vã va fi-ndrumare la grelele rãscruciºi-nseninarea urmelor trecutelor nãluciºi-nsoþitoare-n drumul amarului surghiunºi-n toatã calea vieþii prietenul cel bun.


Se vor hrãni dintr-însa urmaºii dupã voici ea mereu va curge cu nesecat ºuvoiva odrãsli dintr-însa mereu mai mulþi lãstario vor cînta hotare mereu mai largi ºi noici ea mereu va curge cu nesecat ºuvoi.

Cînd dupã veacuri vîntul ºi ploile în mersa numelui meu urmã de tot i-o va fi ºtersatunci ea va rãmîne întreagã-a Cui eranainte de-a se-atinge condeiul meu de ea!

418 - Nu mi-a rãmas

Nu mi-a rãmas din toateiubirile ce-aveamdecît Tu Doamne Singurmai drag ca tot ce am.

Nu mi-a rãmas comoarãdin tot ce-am preþuitdecît Isuse, una: Cuvîntul Tãu Iubit.

Nu mi-a rãmas din gînduriºi doruri de demultdecît Isuse, unul: statornic sã Te-ascult.

Nu mi-a rãmas din lacrimidin cîte le-am vãrsatdecît Isuse-aceleace Þie Þi le-am dat.

Din cîtã dãrnicieam împãrþit mereumi-a mai rãmas ce nimeninu ºtie ce-am dat eu.

ªi din cîntãri din toatenu am decît pe-aceace n-o sã ºtie nimenicîntînd-o cã-i a mea!


419 - Va fi cîndva!

Va fi cîndva o vreme cînd dulcele de-amarpe veci se vor desparte cu netrecut hotarlumina de-ntuneric ºi binele de rãudeplin le va desparte un larg ºi veºnic hãuatunci va fi ºi rãul ºi binele deplincîntarea doar cîntarea, iar chinul numai chinlumina doar luminã, iar noaptea numai ea- ºi orice om la locul ales pe cînd trãia.

Da, undeva în Spaþiu existã-aievea locîn care-i veºnic beznã ºi scrîºnete ºi focde-acolo Fericita Prezenþã S-a retrasºi-un loc etern de chinuri ºi blestem a rãmas.

Porþi veºnice acopãr prãpastia de fumîn care-i veºnic flãcãri dar niciodatã scrumîmprejmuit cu spaþiu nemãrginit ºi mutuitat va arde rãul în Rãul absolut.

Da, undeva existã aievea Locul Sfîntîn care Fericirea ºi harul veºnic sîntAcolo tot ce-i Bine ºi Vrednic ºi Frumosdin veci spre veci va curge mai dulce prin HristosAcolo tot ce dupã Hristos a mers trãindgusta-va strãlucirea etern întinerind...

... Mai vrednice-s aceste cuvinte sã le crezicã-s mai adevãrate ca tot ce-atingi ºi vezicutremurã-þi fiinþa ºi-alege cu-nþeles- cînd vei vedea aievea, va fi tîrziu de-ales!

420 - Nu ºtiu cît

Nu ºtiu cît voi mai trece pe unde-s azi vãzutcãci anii mei lumina ºi-ntinsul ºi-au scãzutn-am sã mai trec pe drumul bãtãtorit ºi dragdecît puþin, cãci paºii s-apropie de prag.

La cele trecãtoare nicicînd n-am prea þinutde-aceea nedreptatea nu prea mult m-a durutadevãrata-mi viaþã n-a fost ce se pãreade-aceea-n faþa morþii n-am prea þinut la ea.


Nu ºtiu cît voi mai arde aicea unde sîntcãci scade untdelemnul din vasul de pãmîntde-aceea vreau nu vorbe în jurul meu sã þesci cîntec de luminã spre Locul unde ies.

Cei ce vor vrea sã cînte sã aibã-n el îndemncei ce vor vrea sã creadã, un sfînt ºi veºnic semncei ce vor vrea sã lupte, un steag înflãcãrat- cãci n-am rãmas din flãcãri decît ce-am fost curat.

421 - Nu m-am putut

Nu m-am putut ca iarbapleca la orice vîntdar am rãbdat atîtacã nu m-am dat înfrînt.

Nu m-am putut ca plopullega de orice lacdar am rãbdat amarniccã n-am putut s-o fac.

Nu m-am putut ca apaîmprãºtia grãbitdar îndelung rãbdat-amcãlcat ºi umilit.

Nu m-am putut ca norulschimba spre orice þeldar am plãtit cu sîngecã n-am fãcut la fel.

ªi încã de s-ar ceresã sufãr înmiittot n-am sã pot fi altfeldecît am fost zidit!


422 - Cu vuiete-au fost!

Ce vuiete-au fost Doamne cîndva pe-acest limanpe unde-acuma cîntã seninã bucuriace mugete de valuri, ce-nspumegat duºmancu cîtã înrãire l-ameninþa mînia.

ªi-acum cum totul-totul e liniºtit ºi blîndprin apele nãlþimii cum cîntã rîndunelece ne rugam odatã cum s-a-mplinit pe rîndºi rana amintirii cum raze vin s-o spele.

O, seara pe Tãcere cum cad cereºti cîntãrimai moi ca untdelemnul alinului pe-o ranãcum tremurã de dulce lumina pe cãrãricum picurã pe inimi o tainicã osanã...

- Dar numai Tu poþi ºterge cumplitele-amintiriIertare fericitã, tãcutã ºi deplinãcînd rãni nemaiînchise zvîcnesc în izbucniripe care nici un zîmbet din lume nu le-alinã.


423 - Nu mã lãsa!

Nu mã lãsa o Doamnesã obosesc luptîndsã nu rãmîn departede-al fraþilor mei rînd.

Nu mã lãsa o Doamnesã nu veghez mereucînd leii dau tîrcoaleatîþia-n jurul meu.

Nu mã lãsa o Doamnesã nu caut ceas cu ceasal rugãciunii dulceºi-ntãritor popas.

Nu mã lãsa o Doamnesã uit ce datorezluminii ºi-ascultãriipe care le urmez.

Nu mã lãsa o Doamnesã cad nicicînd din haroricît ar fi de aspruºi lung al Tãu calvar.

Nu mã lãsa o Doamnesã nu-mi doresc smeritmai caldã ascultareade tot ce-ai poruncit.

Nu mã lãsa o Doamnesã pot în nici un felsã mã opresc naintede-a fi ajuns la þel!


424 - O, cum sã pot departe?...

O, cum sã pot departe de lupta Ta sã staucînd numai ea-mi dã vieþii un rost înalt pe lumede fiecare datã cînd sabia-mi reiauvin valuri de luminã puternic sã mã-ndrume.

Prea rar mi-aduc aminte cu fricã sã fi statîn faþa vrãjmãºiei cumplit dezlãnþuiteci-n liniºtea rãbdãrii crezînd am aºteptatsã dobîndesc cununa învingerii dorite.

N-am îmbrãcat vreodatã a urii arme, nicin-am folosit sãgeata minciunii ºi-a bîrfeliioricît mi-au fost vrãjmaºii de rãi, nedrepþi ºi micii-am înfruntat cu arma dreptãþii ºi-a iubirii.

... Azi lupta-i tot aceeaºi, dar parcã mai în toiîn rînduri primenite mai noi vin luptãtoriivrãjmaºii dau atacuri mai crîncene ºi noidar Marea Biruinþã mãreþ ºi-anunþã zorii.

În locul meu vin alþii mai tineri ºi mai tarice-n braþ ºi mai puternic ºtiu sabia s-o poarteeu merg cum pot în urmã cu primii voluntaridar tot nu-mi leapãd spada ºi scutul pîn-la moarte.

Tot ce e lut în mine odatã va pieridar va rãmîne veºnic armura mea-ncercatãºi Spada ºi Solia - care-au putut greºidar n-am trãdat pe Domnul ºi Fraþii - niciodatã!


425 - Dã-mi Doamne bucuria curatului

Dã-mi Doamne bucuria curatului izvorce cîntã-n orice vreme, pe soare ºi pe nor.

Sã-mi fie limpezime adîncul ne-ncetatde nesecate unde mereu împrospãtat.

Cu darnicã iubire de limpezi rugãciunide cîntec ºi rãcoare s-astîmpãr rãi ºi buni.

Chiar dacã numai singur mereu am sã rãmîncîntarea mulþumirii în orice timp s-o-ngîn.

ªi pasãrea fricoasã ºi cerbul cãlãtorºi orice vietate sã simtã cã-s al lor.

Vãzîndu-mã departe sã bucur pe-nsetaþiîn unda mea sã-ºi afle rãcoarea-nvioraþi.

Drumarii sã-mi cunoascã demult cãrarea meagrãbind cu bucurie sã vinã ºi sã bea.

ªi toþi prinzînd putere ºi-odihnã-n drumul greuîntreagã mulþumirea s-o dea lui Dumnezeu!


426 - S-au dus demult

S-au dus demult cocorii voioaselor cîntãrispre cine ºtie care îndepãrtate zãrial Crivãþului aspru rãsuflu i-a împinsc-o prea grãbitã iarnã în prea pustiu cuprins.

S-au dus... ºi ce tãcere solemnã a rãmasde nu s-aude numai al lacrimilor glass-au dus... ºi-atîta vreme de-atuncea aºteptãmsenina lor ivire din nou s-o-ntîmpinãms-au dus, dar din lumina înaltului hotaro altã Primãvarã ni-i va aduce iarºi iarãºi vor fi zile ºi nopþi ca-n vremea cîndputeam cînta cu lacrimi sau lãcrima cîntînd.

O, nu regret tãcerea de azi, cãci fãrã eaar fi lipsit atîta luminã-n viaþa meacã-n focul încercãrii tãcut ºi lung ºi-amarmi s-a fãcut hotarul cunoaºterii mai clarmi s-a zidit statornic iubirea sãnãtosmi-a cãpãtat Frumseþea contur armoniosºi limpede-Adevãrul cu orizont divinmã-ndrumã-acum pe-o cale de nesfîrºit senin.

Dar uneori mi-e parcã atît de dor sã cîntca-n marile zãdufuri de-un val dorit de vîntmergînd fãrã cîntare de-atît amar de drummi-atît de dor de-o clipã de dragoste acum.

- O, vino Primãvarã, alungã Iarna iarfã sã-nceteze ploaia ºi vîntul ei amarfã sã se-mbrace cîmpul în florile-argintiifã glasul turturicii sã zboare prin cîmpiifã grîul sã rodeascã sub soarele voiosfã viile-nflorite sã-mprãºtie mirossã vinã iar cîntarea în dragul ei hotarsã-i revedem cocorii ivindu-ni-se iar!


427 - Adeseori în lupte

Adeseori în lupte mã uit spre cei de-un crezºi cum mã tem de mine, de toþi mã-ngrijorez.

Vrãjmaºul e puternic, viclean ºi-nºelãtorºi mulþi viteji se lasã ispitei prea uºor.

De cîte ori vãd astfel un suflet biruitmã uit la prãbuºire cu sufletul zdrobitºi-mi pare rãu, îmi pare cum aº vedea un puiîncolãcit de-un ºarpe, pierind în gura lui.

De cîte ori vãd însã un suflet luptãtorcã biruie vrãjmaºul ºi moare-nvingãtorîmi pare-aºa de bine cum aº vedea scãpîndde uli o porumbiþã, un miel de-un lup flãmînd...

- O suflete, vegheazã, vegheazã necurmatcã drumu-i plin de curse, iar leul e turbat!

428 - O, iartã-mi Te rog

O, iartã-mi Te rog Doamne atîtea rugãciuniprin care-Þi cer doar pîine ºi pazã ºi minuni, cãci am fãcut adesea din Tine robul meunu eu s-ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu. În loc sã vreau eu Doamne sã fie voia TaÎþi cer ºi-Þi cer întruna sã faci Tu voia mea, Îþi cer s-alungi necazul, sã nu-mi trimiþi ce vreaici sã-mi slujeºti în toate, sã-mi dai, sã-mi dai, sã-mi dai... gîndindu-mã cã dacã Îþi cînt ºi Te slãvescam drept sã-Þi cer întruna sã-mi faci tot ce doresc...

O, iartã-mi felu-acesta nebun de-a mã rugaºi-nvaþã-mã ca altfel sã stau în faþa Tanu tot cerîndu-Þi Þie sã fii Tu robul meuci Tu cerîndu-mi mie, iar robul sã fiu eu. Sã înþeleg cã felul cel bun de-a mã rugae sã doresc ca-n toate sã fie voia Ta.


429 - Nu vreau sã mã mai apãr

Nu vreau sã mã mai apãr oricîte-nvinuiriaþi vrea sã-mi mai aduceþi, cît de nedrepte fiec-ar fi s-aduc atuncea cuiva-nvinovãþiriºi nu mai vreau aceasta de-aº mai trãi-o vecie.

De cine nu pot bine, rãu nu mai vreau sã spunce nu port cu plãcere, purta-voi cu rãbdarespre palma prigonirii vreau faþa sã-mi supunºi nici sã-l þin în minte pe cel ce-a dat mai tare.

Legaþi cu funii jertfa ºi-o trageþi pe altarazi nu se-mpotriveºte nici cît de altã datãîn ea nu-i rãzbunare, nici fricã de calvarse duce spre junghiere smeritã ºi-mpãcatã.

... O, Doamne, sã n-ajungã acel ce m-a zdrobitîn mîna rãsplãtirii cerutã de Dreptatedar dac-ar fi s-ajungã, ar ºti cã n-am minþitcînd mi-a vãzut nainte iertarea pentru toate!

430 - Chiar dacã pînã astãzi

Chiar dacã pînã astãzi tu n-ai voit sã viiIubirea te va face sã nu mai întîrzii.

Se va-ndura de tine lumina trimiþîndo razã fericitã spre inimã ºi gînd.

Se va-ndura de tine Cuvîntul Cel Curatºi inima-þi va-ntoarce spre Cel Adevãrat.

Se va-ndura de tine cu milã Duhul Sfîntºi-þi va-nnoi fiinþa prin dulce legãmînt.

Se va-ndura de tine cum s-a-ndurat de mulþiHristos, ºi-o sã te cheme, iar tu o sã-L asculþi.

ªi-þi va luci alt soare din sfintele porunciiar cea mai sãrbãtoare din zile-þi va fi-atunci!


431 - Ce mã înveþi tu?

Ce mã înveþi tu soare cînd încãlzeºti la felpe cei ce cred în Domnul, sau nici nu cred în El?

Ce mã înveþi tu ploaie vãrsîndu-þi stropii tãicu binecuvîntare la fel spre buni ºi rãi? Ce mã înveþi tu floare înmiresmînd tãcutla fel ºi-n locul veºted ca-n locul cel plãcut? Ce mã-nveþi tu pîine cînd dai acelaºi saþºi celor fãrã vinã ºi celor vinovaþi? Ce mã înveþi tu umbrã cînd dai rãcoarea taºi cui se-nvredniceºte ºi cui n-ar merita? Ce mã înveþi fîntînã cînd dai al apei harºi nu-ntrebi cã-nsetatul e frate sau tîlhar? Ce mã-nvãþaþi voi toate, ce vreþi sã-mi spuneþi voi?

- De vrei sã intri-n viaþã - sã faci ºi tu ca noi!

432 - Vor trece iarãºi norii

Vor trece iarãºi norii ce-acum se grãmãdescîntunecînd vãzduhul c-o ne-ncetatã teamãpe drumurile noastre ce-acum se chinuiescv-a-ntoarce iar Lumina cu dragoste de mamã.

Chiar dacã noaptea încã cu-a ei nãluci mai vreasã sperie cîntarea ºi îngerii s-alungeva birui Lumina aceastã beznã greaiar ziua asta sfîntã chiar noi o vom ajunge.

O pace nesfîrºitã se va întinde-apoiºi nemaisperiate cînta-vor rîndunelece-s ziduri ºi distanþe pieri-vor dintre noisã nu ne mai aducem aminte-n veci de ele.

... O, voi ce plîngeþi astãzi ºi aºteptaþi mereude-aþi ºti cît e de-aproape aceastã zi-nsoritã! Strãjerule, vesteºte-i cã-n ceasul cel mai greuli se va face noaptea luminã-ntr-o clipitã!


433 - Cu alþi cocori...

Cu alþi cocori vin anii din Sudul însoritdar de pe inimi iarna de-atîta timp nu pleacãv-aud mereu suspinul mai greu ºi mai sporitcã lacrimile noastre de-atîta timp nu seacã.

- O, nu ºtiþi voi din vremuri cã slava celui rãue scurtã ºi cã scurtã i-a fost a lui tãriechiar dacã pîn-la ceruri nãlþa el capul sãuun ceas pe neaºteptate l-a dus pe veºnicie.

Cã-n locul celui trufaº venit-au cei smeriþiluîndu-i avuþia cu silã adunatãLumina înãlþîndu-ºi ostaºii-ntineriþile-a dãruit rãbdãrii o veºnicã rãsplatã.

Aceasta-i pururi soarta ce-o-ntoarce Dumnezeumereu, dar ce puþini sînt acei ce vreau sã-nveþecel bun prea des îºi pierde rãbdarea-n ceasul greucel rãu e prea sãlbatic cînd clipa-i dã bineþe.

O, ridicaþi privirea, cãci anii-s schimbãtorinu Rãul pe vecie ci Binele rãmînei-aproape Primãvara cu ultimii cocoriºi Ziua dupã care în veci nu va mai fi Mîine!...

434 - Trecuta vreme

Trecuta vreme nimenin-o poate-ntoarce iarrãmasu-i-a doar gustulmai dulce sau amar.

S-au dus cu umbra frunzeiºi verii, anii dragirãsufletul pe caleurcînd, mai greu þi-l tragi.

Doar faþa conºtiinþeipe care n-o ºtiaiînvie lîngã tinecu tot mai aspru grai.


Simþi inima arzîndu-þiamare amintiriºi-n gînd îþi vin atîteamustrãri ºi-nvinuiri.

Din cîte-au fost, nici unanu poþi s-o uiþi în veacmereu mai arzãtoareºi mai adînci se fac.

Tot ce-adormise-n sufletþi se trezeºte-acumcînd pînã-n veºniciemai ai un pas de drum.

O, nimenea nu moarenici n-a murit nicicînd, - spre forma cea eternãne ducem toþi pe rînd.

Doar Glasul Crucii strigãca vina mai presusºi ca al conºtiinþeiIertarea lui Isus.

435 - O, ceas al Rugãciunii

O, ceas al Rugãciunii cînd clipele disparcînd Ceru-i mai aproape ca tot ce-i lîngã minecînd între fraþi ºi îngeri nu-i nici un pas hotarcu cîtã bucurie mã las cuprins de tine!

Cum se topesc în ceaþa luminii tale toþivrãjmaºii vieþii mele cu feþe-nfrumseþatecum toþi necunoscuþii ºi semenii-mi par soþiiar urmele-ntristãrii în har schimbate toate...

O, ceas al Rugãciunii ce cîntec e-n vãzduhce scãri pe care îngeri se suie ºi coboarãce leagãn de luminã în care Sfîntul Duhfiinþa mea cea nouã în slavã mi-o-nfãºoarã...


Tu treci prin Timp topindu-l ºi-aripa Ta de harmã nalþã-n armonia ce arde ºi vibreazãiar cînd din nou mã-ntoarce o fãrã de hotariubire de prin toate mai cald mã-mbrãþiºeazã.

O, ceas al Rugãciunii ce nalþi sînt anii greicum umpli viitorul cu slavã ºi cîntaredemult nu mai sînt singur, ce mulþi sînt fraþii meifã-ntoarcerile mele mai sfinte ºi mai rare!

436 - Sculaþi-vã de tineri!

Sculaþi-vã de tineri spre Slava Viitoareveniþi lîngã Izvorul Etern sã vã spãlaþivã rãcoriþi obrajii de febre trecãtoarevã-nseninaþi privirea spre calea ce-o luaþi.

Lãsaþi dormind ispita în putrede culcuºuridesprinºi tãcut uitaþi-o silind cãtre nãlþimimai larg vã va fi cerul cu fiece urcuºuriºi-n calea luminoasã urma-vã-vor mulþimi.

Nu regretaþi nici una din cele pãrãsiteºi nu rîvniþi nici una din cele ce-ntîlniþicînd sufletul vi-l umple doar cele strãluciteveþi însemna cu soare momentul ce-l trãiþi.

Uitaþi ce sînteþi astãzi, gîndiþi ce veþi ajungela capãtul credinþei sfîrºite curajoscînd cea din urmã noapte spre Slavã-o veþi strãpungeajunºi pe neaºteptate în faþa lui Hristos.


437 - Nu-þi urî duºmanii

Nu-þi urî duºmanii nici în gînd mãcarnu-ntrista iubirea cu nimic amarnumai bunãtatea arma ta s-o faciºi blîndeþea punte cînd rãspunzi sau taci.

Uºa niciodatã n-o-ncuia-n zãvororiºicînd sã intre bietul cãlãtor, cîinii blînzi sã-þi fie, prietenoºi oricîndoriºicui îþi vine dragoste-arãtînd.

Lampa-þi fie-aprinsã cum ai aºteptacineva sã-þi vinã drag de undeva, masa-mbelºugatã, patul primitortotul sã se vadã cald ºi iubitor...

Cînd aºa-þi vei face dragostei pãrtaºivor pleca prieteni cîþi îþi vin vrãjmaºiºi-n a ta cãsuþã, mai mult an cu anvei avea doar prieteni, fãrã vreun duºman!

438 - O, zilele prind aripi...

O, zilele prind aripiori bune-au fost ori releºi merg în cer sã spunãcum te-ai purtat cu ele.

Iluzii sau cãtuºele cad cînd vine searaºi negura ºi fumul- se duc doar cu comoara.

De fiecare datãmai singurã pe apelumina lor apuneaproape, mai aproape.

Iar ultima-þi rãmînefãrã apus ºi steleca sã te ia la toatesã te-ntîlneºti cu ele.


Ferice-atunci de-aceiace-n pace pot sã moarãce zilele-i aºteaptãîn cer ca o comoarã!

439 - Cîþi ani mi-au trebuit

Cîþi ani mi-au trebuit sã ºtiucît de zadarnice-ajung toateºi ce e-n sufletul pustiucînd fuge de singurãtate.

Cîþi ani mi-au trebuit sã-nvãþpuþinul ce-l cunosc din lumecînd tot ce vãd, de orice dãþiare-alte feþe ºi-alte nume.

Cîþi ani mi-au trebuit sã vãdce-ajunge-orice neascultarece nimicire ºi prãpãdaºteaptã pe-orice înãlþare.

Cîþi ani mi-au trebuit s-ajungsã-mi pot puþin robi fiinþaca inima sã mi-o strãpungs-o poatã-ngenunchea cãinþa.

Dar cîþi ani mi-ar trebui sã potzdrobi tot ce-i firesc în mineca sufletul sã-mi fie-n totIsuse-ascultãtor de Tine...

440 - O, harfa mea...

O, harfa mea, ne-apropiemîncet de ultima cîntareal vieþii noastre sfînt poemse-ncheie-n prag de sãrbãtoare.

S-a prelungit al verii drumcu timp destul de pîrguireiar rodul e-ndulcit de-acumºi rotunjit spre dãruire.


Cad ultimele frunze lindin ramurile zbuciumategrãbind spre numãrul deplinspre care-s tainic îndrumate.

Se lasã umbrele de-amurgpe luminiºurile rareiar undele din urmã curgtot mai profunde ºi mai clare...

- O, harfa mea, cu drag privimcopt rodul nostru de cîntarecãzut în Mîna ce-o iubimºi prefãcut mãrgãritare!

441 - Numai o lunã

Numai o lunã de nu cîntîmi pare cã s-a stins un soareºi cã de veacuri pe pãmîntn-am mai ajuns la sãrbãtoare.

Numai o datã de nu sîntcu fraþii mei un gînd în toatealerg, mã lupt ºi mã frãmîntsã pot s-ajung la unitate.

Numai o zi de nu citescCuvîntul Sfînt al Cãrþii Talese uscã gîndul meu ºi-mi crescnoi temeri ºi-ndoieli pe cale.

Numai un ceas de nu mã rogîmi arde inima-nsetatãºi-mi pare sufletul zãlogla o-ntristare necurmatã.

Numai o clipã de nu-Þi potsimþi Prezenþa lîngã minenici cerul nici pãmîntul totnu pot fiinþa sã-mi aline.


Cãci Drag Isus, iubirea meacu cît mai din belºug Te arecu-atît Te cere ºi Te vreamai din adînc, mai cu-nsetare.

Din orice lunã, zi sau ceasacele clipe mai seninemi-au fost Isus ºi mi-au rãmasdoar cîte le trãiesc cu Tine!

442 - Sã nu-i uitãm!

Sã nu-i uitãm pe cei ce-au dusprin ani ºi cazne lupta sfîntãc-o inimã mereu mai susc-o dragoste mereu ne-nfrîntã.

Sã-i pomenim recunoscîndce har nebãnuit de maream strîns, urmaºii, rînd pe rînddin cazna lor strãlucitoare.

Noi sã-i urmãm nãlþînd cu-atîtmai cald solia lor curatãcu cît trec anii ºi cu cîtni-e moºtenirea mai bogatã.

Cãci fãrã ei nici rãdãcininici ramuri n-am avea pe lumeLumina ni i-a dat luminiºi Cel Etern, cu veºnic nume.

443 - Deºi alerg

Deºi alerg pe-atîtea drumurieu pururea o cale þindeºi mã-nconjurã mulþimeamereu prin lume sînt strãin.

Deºi-s tot în aceeaºi casãsînt ne-ncetat un cãlãtordeºi renunþ la tot mai multesînt zi de zi tot mai dator.


Deºi mã-ndepãrtez de toatesînt pururi mai apropiatdeºi mã leapãd de mai multemã simt întruna mai bogat.

Cãci Bucuria ºi Luminacu cît mai mult le dãruiesccu-atît mai mari ºi strãlucitedin toate marginile-mi cresc.

444 - Grijeºte numai

Grijeºte numai Adevãrulºi uitã toate celelaltenepãsãtor de cele joaseºi truditor spre cele nalte.

Alege-a muncii mulþumireºi n-ai sã plîngi de sãrãciefãcîndu-i bucuroºi pe alþiivei strînge numai bucurie.

Iubirii sincere, întreagãcãldura inimii trimite-iºi-atunci vei fi ferit oriundede vraja ochiului ispitei.

Nu-ntoarce cu regret privireaînspre nimic lãsat pe caleatunci mai rodnicã sãmînþãva creºte-n brazda urmei tale.

Atunci vei fi-nfãptuitorulsmerit al slujbei-ncredinþateºi-þi va-nsori Rãsplãtitorulcununa frunþii-nsîngerate!


445 - Cît de curatã

Cît de curatã înfloreºte lumina inimii atuncicînd poate-nfãptui-a iubirii Dumnezeieºti ºi-adînci poruncicînd Adevãrul, care este frumseþea conºtiinþei, blîndºi mãsurat cãlãuzeºte credinþa gîndului urcînd.

Cînd Frumuseþea care este al vieþii adevãr divinîºi varsã peste duhul nostru izvoarele cereºti din plinneprihãnind fiinþa noastrã cu chip de îngeri ºi de pruncicît de curatã înfloreºte lumina inimii atunci.

Cînd poate face fãrã platã tot binele desãvîrºitcînd poate-a-ºi milui vrãjmaºul cu gînd cucernic ºi grãbitcînd poate a-ndura tãcerea, iertînd a nedreptãþii muncicît de curatã înfloreºte lumina inimii atunci.

O, n-aºtepta aici rãsplata pentru nimic ce dãruieºtiatunci pe urma ta adîncã rãsar seminþele cereºtiºi-n cît e mai pieziº urcuºul suit spre sfintele porunciîþi va-nflori ºi mai curatã lumina inimii atunci!

446 - Cît va trãi Lumina

Cît va trãi Lumina pe vecii nesfîrºiþiîmpãrtãºi-I-vor soarta ºi fiii ei iubiþi.

O razã fiecare din focul Ei fiindluci-vor prin unire, lumina-I întregindîn luptã ei cu bezna vor sîngera aºaiubiþi la fel de Dînsa, loviþi la fel cu Ea. În slujba mîntuirii trudind stãruitorli se va cere partea din jertfa Ei ºi-a lor. În preþul ispãºirii cãderilor din haralãturi de Luminã plãti-vor cu amar. În calea-nsîngeratã spre Cerul cuceritalãturi de Luminã urca-vor drum trudit. Iar în triumful Slavei asupra celui rãuHristos o sã ºi-I facã pãrtaºi la Tronul Sãu. Cãci n-au cãutat mãrirea lumeascã, ci smeritau suferit ocara cu Domnul lor iubitnu ºi-au iubit viaþa, ci pîn-la moarte-au statalãturi de lumina Soliei ce-au purtat.

Alãturi de Luminã vor strãluci aºauniþi ºi-n rãsplãtire ca-n suferinþi cu Ea!


447 - Ai ostenit?

Ai ostenit de trudaurcuºului curatsau de-a ispitei umbletþi-e trupul ruinat?

De gînduri înþelepteai pãru-ncãrunþitsau urma stricãciuniipe chip þi s-a lãþit?

Cu cei buni spre rãsplatãîþi cheltui anii tãisau pierzi a ta viaþãde-a valma cu cei rãi?

De la o zi la altamai de Hristos te þiisau dintr-un ceas în altulmai cu satan devii?

Încearcã-te, încearcã-þitrãirea vieþii azi, mai tare creºti în Domnulsau tot mai tare scazi?...

448 - N-am fraþi

N-am fraþi ºi n-am prieteni mai dragi, ca cei ce sîntstatornici în urmarea Curatului Cuvînt.

Nu mi-e mai drag în lume pe nimeni ca pe celce n-are duhul trufaº nici gînd viclean în el.

Cu astfel de prieteni ºi fraþi aº fi mereuîn stare sã-ndur moartea ºi chinul cel mai greu.

Spre-a le rãmîne-alãturi nedespãrþit sã potmi-aº da cu bucurie avutul vieþii tot.

Cãci ei gãtesc prin munca ºi chinul lor mereumãreþul drum pe care Se-ntoarce Dumnezeu.


449 - Încearcã-te!

Încearcã-te chemarea Luminii cum asculþica cei puþini cu lacrimi, sau gol ca cei mai mulþi?

Încearcã-te chemarea iubirii cum o guºticu suflet larg ºi sincer, sau strîns ca cei înguºti?

Încearcã-te-Adevãrul cum poþi sã-l înþelegiaºa cum e, sau numai ce-þi place vrei s-alegi?

Încearcã-te ce-þi zace în suflet mai ascunsºi-n faþa conºtiinþei tu singur sã-þi rãspunzi.

Cãci dupã felu-n care asculþi ºi guºti ºi-alegiþi-araþi comoara vieþii ºi-a inimii întregi.

ªi dupã tot ce-n fapte, din inimã þi-ai scosîþi vei primi rãsplata în Ziua lui Hristos!

450 - Nu dezbrãcaþi armura

Nu dezbrãcaþi armura cãci lupta-i încã-n toipãcatul dã atacuri mai crîncene spre noi.

Din Adevãr mijlocul nicicînd sã nu-þi descingiDreptaru-nvãþãturii te va-ndruma sã-nvingi, cu platoºa Dreptãþii mereu stai îmbrãcatminciuna ºi desfrîul te-atacã ne-ncetat, picioarele-ncãlþate cu rîvnã sã le aie-atîta cale încã, nu-i timp acum sã stai, puternic þine scutul puternicei Credinþisãgeþile vrãjmaºe sînt multe ºi fierbinþi, sub coiful mîntuirii pãzeºte-þi capu-ascunspe mulþi cu rãtãcirea vrãjmaºul i-a strãpunsiar sabia tãioasã a Duhului sã-nveþis-o mînuieºti puternic, cinstit ºi îndrãzneþ.

Vrãjmaºul dã atacul din urmã crunt spre noiiar Dumnezeu ne-aºteaptã sã-L întîlnim eroi...


451 - Rãmîi la datorie

Rãmîi la datoriene-nvins ºi treaz rãmîipe veci acolo undeHristos te-a pus întîi.

Chemãrile ispiteisã nu te facã laºnu-i armã ca-nfrînareacînd totul þi-e vrãjmaº.

Aducerile-amintesã nu te moaie-urcîndpãcatele din urmãpe veci sã le-arzi din gînd.

Nu-þi da odihnei ochiinici mîinile nu-þi dacît este încã-atîtade lucru-n preajma ta.

Nu-þi pãrãsi ogoruloricît e de uscatcu lacrimi ºi sudoarefã-l rodnic ºi curat.

Sãdeºte pomi ºi sapãfîntîni pe orice cãiºi-n urma ta lãsa-vorluminã paºii tãi.

Vor trece ºi vor trecepe urmã ani ºi aniºi rînd pe rînd vedea-veiînvinºi pe-ai tãi duºmani.

ªi rînd pe rînd vedea-veicrescînd în urmã-þi roilãstari mai mulþi în roadeostaºi mai mulþi eroi!


452 - Cu cît mai mulþi

Cu cît mai mulþi te-nalþã în faþa lor modelcu-atît mai mult dator eºti sã le ºi fii astfel.

Cu suflet mai fierbinte, cu mers mai luminos, sã le-arzi tot mai aproape ºi-aproape de Hristos.

Pãºind Dumnezeieºte peste-apele lumeºtiîncrederea-n minune ºi-n alþii s-o trezeºti.

Iertînd Dumnezeieºte cu preþ de suferinþicutremuraþi iertãrii sã se renascã sfinþi.

Iubind Dumnezeieºte cu orice preþ amarvei deveni mulþimii, un steag, un scut ºi-un far.

Chiar dacã cere-aceasta tot sîngele sã-þi daiþi-l dã, cã-n lume numai o datã viaþã ai.

Trãindu-þi-o eroic, jertfindu-þi-o-ndrãzneþvei fi mîntuitorul a mii ºi mii de vieþi.

Iar inima mulþimii înalt ºi luminoste va nãlþa aproape ºi-aproape de Hristos!

453 - Prietene ºi frate

Prietene ºi frate, strãin ºi cãlãtorpopasul nu-i aproape ºi drumul nu-i uºoria-þi îndeajuns merinde sã ai ºi sã mai poþisã dãruieºti pe cale sãrmanilor tãi soþi.

Ia-þi îndeajuns merindea voioaselor cîntãriea-þi va lipsi în ceasul amarei încercãriia-þi îndeajuns merindea fierbinþii rugãciuniea-þi va lipsi în anii de ger ºi uscãciuni.

Ia-þi îndeajuns merindea Cuvîntului Cel Viucãci cine ºtie încã ce mult va fi pustiu, ia-þi îndeajuns merindea iubirii lui Hristosea-i singura putere pe drum-anevoios, ia-þi îndeajuns merindea atîtor amintiridin anii-mbelºugãrii cu unice trãiri


din vremea bucuriei din larg umblat hotarcu mesele-ncãrcate de dragoste ºi har, ia-þi îndeajuns merindea de Pîine ºi de Vinpustia încã-i lungã, iar tu eºti un strãin...

Prietene ºi frate, ia-þi îndeajuns, sã aiºi sã mai poþi pe cale sãrmanilor sã daicãci casa þi-e departe ºi drumul nu-i uºorhotarele-s vrãjmaºe, iar tu eºti cãlãtor!

454 - O, Doamne, fericit e-acela

O, Doamne, fericit e-acelacare-a putut trãi-nþelept: - slujind Iubirea ºi-Adevãrulsã fie-amîndurora drept.

Sã nu greºeascã nici Iubiriicînd apãrã-Adevãrul sfîntnici Adevãrul sã nu-l calcepentru-al Iubirii legãmînt.

C-atît de rar putem fi minþiiºi inimii fi-ascultãtorici toþi, ori uneia îi sîntemori alteia pãrtinitori...

Cînd Adevãrul porunceºtesã spui ce Dragostea n-ar vreacine-ar putea gãsi mãsuraspre-a nu greºi nici uneia?

Cînd Dragostea ar vrea s-acoperice Adevãrul vrea sã spui- a cui s-asculþi, ºi-a cui sã-nlãturia ei poruncã, sau a lui?

Cãci Doamne numai Tu ºtii Singurde cîte ori m-am chinuitîntre-Adevãr ºi-ntre Iubirecînd mîngîiat, cînd osîndit...

Cînd mîngîiat s-ascult Iubireacînd osîndit c-o prea ascultcînd întristat c-am pãrãsit-oþinînd la Adevãr prea mult...


- Luminã veºnic Negreºitãdesãvîrºeºte-mã-n Hristossã le-mpreun nedespãrþiteci-ntrepãtrunse armonios.

Cã-n El Iubirea-i Adevãruliar Adevãrul este Eacum cei doi ochi mi-s o vedereaºa sã le-am în viaþa mea.

Aºa sã le-am, sã vãd deodatãºi drept ºi limpede ºi nalt... sã nu-nchid unul niciodatãcînd îl deschid pe celãlalt.

455 - Nu mi-ai cerut

Nu mi-ai cerut aloeStãpînul meu Iubitºtiai ce flori puþineîn suflet mi-au rodit.

Nu mi-ai cerut tãmîiecît cerul cel mai susºtiai ce slab jãraticîn suflet mi-am adus.

Nu mi-ai cerut nici aur- ºtiai cã n-am sã potnici mult, nici scump, nici vredniccît trebuia, - sã scot.

ªi nici în vistieries-arunc cît cei avuþiºtiai cã toatã-avereami-s numai doi bãnuþi.

Ci mi-ai sãdit în sufletun crin, un singur crinºi-n cea mai albã staredoresc sã Þi-l-nchin.

Mi l-ai luat ºi-n talpaiubirii l-ai zdrobit, - mireasma jertfei saleera tot ce-ai dorit.


Primeºte-mi-o Stãpîneca lacrima lui Rutcurgîndu-Þi pe picioarecucernic ºi tãcut!

456 - Eu ºtiu cã am în Cer

Eu ºtiu cã am în Cer o casãpe care nimeni nu mi-o iachiar dacã nedreptatea lumiim-alungã din cãsuþa mea -eu ºtiu cã am în Cer o casãpe care nimeni nu mi-o ia.

Eu ºtiu cã am o tinereþenemaisfîrºitã la Isus, chiar dacã-n lume bãtrîneþeaputerile din trup mi-a dus -eu ºtiu cã am o tinereþenemaisfîrºitã la Isus.

Eu ºtiu cã am sã cînt odatãcu toþi cei dragi îmbrãþiºat, chiar dacã azi trãiesc în lacrimide cei iubiþi prea-ndepãrtat -eu ºtiu cã am sã cînt odatãcu toþi cei dragi îmbrãþiºat.

Eu ºtiu cã Rãscumpãrãtorulºi Dumnezeul meu e Viu, chiar nimicit sã-mi fie trupulºi chiar uitat de toþi sã fiu -eu ºtiu cã Rãscumpãrãtorulºi Dumnezeul meu e Viu.

Eu ºtiu cã-L voi vedea pe Domnulºi El va fi Rãsplata mea, chiar dacã viaþa mea din lumeºi moartea fi-mi-va cea mai grea -eu ºtiu cã-L voi vedea pe Domnulºi El va fi Rãsplata mea!


457 - O altã vîrstã

O altã vîrstã-acum mi-aº vreamai luminoasã ºi-ncãrcatãdar altfel de trãiri în eanu mi-aº dori s-am niciodatã!

O altã inimã mi-aº vreamai tînãrã ºi mai curatãdar altfel de iubire-n eanu mi-aº dori s-am niciodatã!

O altã tinereþe-aº vreade-un mai sfînt dor înflãcãratãdar alte-ncredinþãri în eanu mi-aº dori s-am niciodatã!

ªi-o altã harfã parcã-aº vreamai simþitoare ºi-nzestratãdar altfel de cîntãri în eanu mi-aº dori s-am niciodatã!

... ªi nu nemulþumit mi-aº vreaIsuse-acestea încã-odatãci numai ascultarea measã-Þi facã-o slujbã mai curatã!

458 - Sã-l binecuvînteze Cerul

Sã-l binecuvînteze Cerulpe orice binefãcãtorpe-oricine bucurã pe alþiicu rod curat ºi-mbietor.

Sã binecuvînteze Mãrulde lîngã drumuri, prãfuitce dã ºi umbra ºi luminaºi jertfa, nemairãsplãtit.

ªi Piersicul cel numai zîmbetpe crengile pîn-la pãmîntºi Teiul miresmînd cuprinsulºi Bradul - soþ pînã-n mormînt.


Pe oriºicine face-un bineunui flãmînd ºi cãlãtorsã-l binecuvînteze Cerulc-a face bine nu-i uºor.

Dar pe acela ce s-ascundecînd face binele mereumai mult sã-l binecuvîntezec-acesta este cel mai greu!

459 - O, creºte-mi rîvna

O, creºte-mi rîvna Doamne ºi setea de-a lucramai vrednicã de Tine sã-mi fie slujba mea.

Pe semeni cu blîndeþe sã-i înþeleg pe toþicu milã socotindu-i de-aceeaºi soartã toþi.

Iubirea lor unind-o cu dragostea de fraþicu rod mai copt sã-mi fie toþi anii încãrcaþi.

Nelinguºind pe nimeni, Cuvîntul sã-L vestescînvrednicit de cinstea sã-l cred ºi sã-l trãiesc.

Tu care-mi ºtii cãrarea ºi-mi numeri paºii meifã-mi ºi mai demni de Tine oricare dintre ei.

Tu care-mi dãrui pacea ºi nimeni n-o mai iafã-mi vrednicã viaþa sã-mi locuieºti în ea.


460 - N-am vrut alt har

N-am vrut alt har pe lume decît sã cresc statuicu feþe de luminã ºi inimi de vãpaieHristos sã le-mpreune pe frunþi pecetea Luinici lupte, nici ispite, nici chinuri sã nu-i moaie.

N-am vrut alt har pe lume decît sã dãltuiescvii pietre pentru faþa Bisericii Slãviteoriunde-ar fi-aºezate sã poarte chip cerescîncununat cu roade curate ºi smerite.

Am vrut cu orice slovã, cu fiece cuvîntcu fiece cîntare ceva sã fac mai bineceva sã fac mai rodnic, ceva mai drept ºi sfîntsã aibã-o bucurie mereu vreun om de mine.

Am vrut s-ajut Credinþei sã urce încã-un steagnãdejdii încã-o treaptã iubirii încã-o zaream vrut s-aduc sub Cruce o lacrimã de dragun dor de mulþumire ºi-un rod de ascultare.

Am vrut s-aprind prin lumea prin care am trecutpentru Hristos ºi semeni o dragoste fierbintec-un sfînt curaj eroic sã-mi apãr ce-am avutprimit cu preþ de sînge din Cer ºi din morminte.

Am vrut s-ajut pe fraþii de-un crez, de-un duh ºi-un Þelmai limpede sã vadã, mai curajos sã luptemai hotãrîþi sã-nfrunte vrãjmaºul de-orice felmai veghetori sã-i fie unirii ne-ntrerupte.

Aºa am vrut sã-mi fie orice cuvînt sãpatîn suflete ca-n piatrã pe timp ºi veºnicieHristos sã-l recunoascã frumos ºi-adevãrat- atunci mi-ar fi lucrarea cum mi-am dorit sã fie!


461 - Nimic nu-i mai frumos

Nimic nu-i mai frumos pe lumenimic nici mai statornic nu-ica bucuria muncii sfinteca rodul strîns la vremea lui.

Cînd Dumnezeu ca un Prietenvegheazã peste cortul tãucine-ar putea sã te-ameninþeºi ce-ar putea sã-þi facã rãu?

Cînd cel nenorocit se roagãspre binecuvîntarea tacine-ar putea s-o-ndepãrtezeca Dumnezeu sã nu þi-o dea?

Cînd orbului îi eºti vedereºi ºchiopului îi eºti piciorcînd eºti orfanului pãrinteºi slabului ocrotitor,

Cînd þi-e cuvîntul tãu ca rouacînd eºti ca ploaia aºteptat- nimic nu-i mai frumos ca urmace-o lasã pasul tãu curat.

Atunci lumina ta va creºteca soarele pe-al zilei miezatunci pe-ai tãi crescînd ºi-n numãrºi-n vrednicie-ai sã îi vezi.

Atunci urcuºul vieþii taleva fi ca drumul cel uºorîncununat cu bucuriespre-un drept ºi sigur viitor.

Atunci prin tine-mbogãþitemulþimi în veac te vor cinsti- ºi cine-ar ºti în Veºniciepe cît întins vei strãluci!


462 - Eram copil, trecea zãpada

Eram copil, trecea zãpadaeu cu tristeþe-o petreceammi se pãrea cã iarna trecemi se pãrea - dar eu treceam.

Eram crescut, treceau cocoriimã-ndurerau pînã-i pierdeammi se pãrea cã vara trecemi se pãrea - dar eu treceam.

Eram gîndind pe malul apeicu unda ei la pas mergeammi se pãrea cã apa trecemi se pãrea - dar eu treceam.

Priveam ades cum zboarã noriiºi frunzele zburînd priveammi se pãrea cã vîntul zboarãmi se pãrea - dar eu zburam.

Eram mîhnit cum bate ceasulde graba lui umbrit oftammi se pãrea cã vremea trecemi se pãrea - dar eu treceam.

Mi se pãrea cîndva cã alþiicrezînd se-nºealã, ºi-i plîngeammi se pãrea cã-s ei pierduþiimi se pãrea - dar eu eram.

Azi vãd cu-amar, Isus, tot harulce l-am pierdut cînd n-ascultammi se pãrea cã-l am de-a pururi, mi se pãrea - dar nu-l mai am!...


463 - O, dragi cîntãri a mele!

O, dragi cîntãri a mele cît am þinut la voicît v-am jertfit din viaþa ºi gîndurile melecît v-am cãutat podoabe mereu mai dragi ºi noiºi cît am stat din viaþã sã vã gãtesc cu ele!

Ca mama-mpodobindu-ºi copiii ei iubiþisã nu mai fie alþii frumoºi ca ei pe lumeaºa am vrut sã creºteþi, aºa am vrut sã fiþiîn orice loc pe unde Hristos o sã vã-ndrume.

Aºa am vrut, de-aceea ºi-acum vã-ndemn: Plecaþicutreieraþi pãmîntul din zare pînã-n zarecãutaþi pe oriºicine v-aºteaptã ºi - lãsaþioriunde staþi o clipã, - o binecuvîntare.

Cãutaþi copiii-n leagãn ºi-i adormiþi cu dragcãutaþi-le pe mame ºi le-nsoþiþi veghereacãutaþi pe cei ce luptã ºi-i strîngeþi lîngã-un steagpe cei ce pierd nãdejdea noindu-le puterea.

La cei bolnavi fiþi dulce nãdejde cãpãtîiîndemn spre rugãciune, credinþã ºi rãbdarela cei cãzuþi dorinþã spre dragostea dintîiaducere aminte, cãinþã ºi-ndreptare.

Strãinului fiþi prieten, pribeagului fiþi soþînfrîntului speranþã, eroului cununã, iar fraþilor mei pururi avînt ºi-ndemn ca toþisã creadã ºi sã lupte statornici ºi-mpreunã.

... Cînd am sã merg Acasã de pe unde-s azi pribeagprecum odatã Iacov - voi mergeþi-mi nainteca sã-ntîlniþi privirea Stãpînului meu Dragºi sã-I vorbiþi de mine c-o dragoste fierbinte.

El va primi cu zîmbet de Binevoitorsmerita mijlocire a voastrã pentru mineºi-mi va ieºi nainte senin ºi iubitorsã-mi dãruie sãrutul iertãrii Lui depline!


464 - Cu cît mai lungã

Cu cît mai lungã noapte-ar ficu cît mi-s genele mai grelecu cît bat vînturi, - nu-mi slãbilumina privegherii mele!

Cu cît mai mulþi s-ar lepãdacu cît mi-s zilele mai relecu cît cresc umbre nu-mi cedalumina curãþiei mele!

Cu cît mai multe piedici vinºi-s mai vrãjmaºe toate celecreºti mai înalt ºi mai seninlumina mãrturiei mele.

Cu cît obrajii-nsîngeraþimai multe lacrimi au sã-mi spele- mai rãbdãtoare sã te-araþilumina umilinþei mele.

Cu cît trec zilele mai desluîndu-mi tot ce-au strîns în eleînalþã-þi rod tot mai aleslumina dãrniciei mele.

Cu cît ne-apropiem de pragcu cît ni-e drumul mai spre stelecu-atît te-nchinã mai cu draglumina ascultãrii mele!

465 - Numai Cuvîntul semãnat

Numai Cuvîntul semãnatpentru-Adevãr cu-nflãcãrarenu piere-n veci nici nu-i uitatci-aduce-un rod mereu mai mare.

Numai cîntarea înãlþîndun sfînt fior spre veºnicienu poate veºteji nicicîndci-i ne-ncetatã bucurie.


Numai cît timp ai petrecutîn rugãciune ºi-ascultarerãmîne-un bun nemaipierdutde har ºi binecuvîntare.

Numai veºmîntul dãruitºi pîinea-n tainã-mprãºtiatãºi simþãmîntu-mpãrtãºitnu le vei pierde niciodatã.

Numai ce-ai dat curat prinosnumai ce-ai ars pentru iubirenumai ce-ai strîns pentru Hristosle ai eternã moºtenire.

... De-ai ºti ce timp puþin mai aisã-þi strîngi comorile acelecît de grãbit ai sta sã-þi daiavutul lumii-ntregi pe ele!

466 - Cînd nu ºtii!...

Cînd nu ºtii umbrele-apei ce-ascund în sînul lornici cum se leagã apa ºuvoaielor în norde nu se rupe norul sub greul lor potopci se desface ploaia ca roua, strop cu strop, cînd nu ºtii cum pãmîntul stã pe nimic, desprins, nici cum stã pe goluri al Miazãnopþii-ntins, nici cum e þãrmul dintre luminã ºi abiscum vine înºtiinþarea din presimþiri sau vissau suflul Cui tot cerul l-nsenineazã largsau valurile mãrii cum slabul þãrm nu-l spargsau cine greutatea luminii-a hotãrîtsau cine porunceºte îngheþului: atîtsau dupã ce legi aºtrii sînt aºezaþi pe cersau cine-ndrumã noaptea cocorul cel stingher... Cînd nu ºtii cine-aºeazã hotarul iernii blîndsau cine dã legi ploii ori soarelui arzîndsau cine-aºeazã margini la trãsnet sau furtunisau cît rãu pot sã facã cei rãi celor bunisau cînd sã iasã luna ºi peste cîte zãrisau cine stãpîneºte a grindinei cãmãrisau stelele-nserãrii în imnuri cînd roiescdin Mîna cui miºcarea ºi razele-ºi primesc?...


Cînd nu ºtii cine-aºeazã al naºterilor felechilibrînd pãmîntul ºi viaþa de pe elcînd nu ºtii începutul Vieþii, nici ce-i eacînd nu-nþelegi nici taina ascunsã-n umbra tacînd ne-nþeles þi-e totul în jurul tãu mereu,

- De ce spui, stîrpiturã, cã nu e Dumnezeu?!...

467 - Suflete-al meu

Suflete-al meu sã n-ai prietencãrui sã-i fi mai credinciosmai neclintit, mai cald, mai sincermai alipit ca de Hristos! Pe nimeni sã n-asculþi asemeninici sã-l mai ai aºa iubitde orice-ar fi sã te despartãLui sã-I rãmîi nedespãrþit.

Suflete-al meu sã n-ai prietenmai ascultat ºi mai frumosdecît Cuvîntul ºi poruncaºi-nvãþãtura lui Hristos. Sã n-ai dorinþã, nici comoarãnici fericire mai de preþca-nfãptuirea lui în totulpe calea-ntregii tale vieþi.

Suflete-al meu sã n-ai prietencît conºtiinþa ta de-alespe ea întreab-o totdeaunape ea ascult-o cel mai des. Cãci ori rãsplata ascultãriiori blestemul de-a n-ascultale vei purta pe veºnicieunit cu conºtiinþa ta.


468 - O, iatã Doamne

O, iatã Doamne noaptea întreagã m-am truditdar luntrea mea e goalã, nimic n-am pescuit.

Cu ce-am sã Te întîmpin cînd ai sã vii în zoripe þãrmul mãrii mele ºi-n luntre-ai sã-mi cobori?

Cu fruntea asudatã ºi trupul tremurîndîncerc ºi-ncerc zadarnic de fiecare rînd.

E marea agitatã ºi vîntul mi-e contrarnãdejdea-mi lumineazã din ce în ce mai rar.

... O, iatã Doamne zorii - e vremea sã Te-araþimi-e inima mîhnitã ºi ochii-nlãcrimaþi.

Tu vii... ªi luntrea-i goalã ºi nu ºtiu ce sã spuncã iatã înainte eu n-am nimic sã-Þi pun.

Dar cînd îmi vezi sudoarea ºi trupul istovitde nici un dar din lume n-ai fi mai mulþumit.

Cãci cînd cu toatã truda nu pot ce-am vrut, Isusdorinþa de-a aduce e ca ºi cum aº fi adus!

469 - Chemaþi cîntãrile

Chemaþi cîntãrile mereuºi-n locul bun ºi-n locul rãuîntre vorbiri ºi-ntre tãceriîntre mîhniri ºi mîngîieriîntre-ntîlniri ºi depãrtãrichemaþi plãcutele cîntãri.

Cîntãrile vã vor scãpade vorba sau tãcerea greavã vor fi foc cînd prea-ngheþaþiºi-nviorare cînd oftaþiºi punte sã vã regãsiþicînd nu puteþi sã vã priviþi.


Cîntaþi, - îndemnu-acesta bunnu numai celor dragi li-l spunla ceilalþi ºi mai mult l-aº vreacu cît li-e inima mai greacîntarea-i cel mai drag popassã se-ntîlneascã glas cu glas.

Cîntaþi, cãci de cîntãri aveþinevoie toþi, oricum sînteþiºi tineri ºi bãtrîni oricîþivã-mbrãþiºaþi sau vã urîþicîntarea-i fericit mijlocca sã se-aprindã foc din foc.

470 - De ce sã plîngi nemîngîiat?

De ce sã plîngi nemîngîiatce poþi sã pierzi în orice vremede ce n-asculþi un gînd curatcît este încã sã te cheme?

Nu-i fericire în plãceridar poate fi ºi-n suferinþãnu-i pace-n lume nicãieridar e-n Hristos cu prisosinþã.

Nu-i bucurie în pãcatnu crede-n cine te-amãgeºtenumai Hristos e-Adevãratºi doar ce El fãgãduieºte.

Ia-þi ochii de la tot ce-i josºi ieºi din a-ntristãrii apeComoara veºnicã-I Hristoscîºtigã-L pînã-þi este-aproape.

De haru-ndemnului preasfîntte lasã-atras cu bucuriespre Cel al cãrui Crezãmîntte va-nsoþi pe veºnicie.

De-asculþi acest îndemn curatcît este încã sã te chemen-ai sã mai plîngi nemîngîiatce poþi sã pierzi în orice vreme.


471 - De te mai zbaþi

De te mai zbaþi averi s-adunicomori rîvnite de nebunisã ºtii: ce laºi pe-al morþii drumdeºertãciune sînt ºi fum.

Cu ce cuvinte-ai strîns de ierite duci spre veºnice tãcericu ce talanþi ai cîºtigatte-ntorci la Cel ce þi i-a dat.

De-ai învãþat ceva trãindla crinii cîmpului privindsau corbii care n-au grînarvei ºti cã n-alergi în zadar.

De-ai învãþat s-asculþi cevacu ochii ºi cu inimaatunci vei ºti ce plîns amare cel tîrziu ºi în zadar.

Doar cînd înveþi sã nu-þi adunicomori rîvnite de nebuniabia atunci vei ºti mereusã-þi strîngi comori spre Dumnezeu!

472 - De ce aºa degrabã?

De ce aºa degrabã se stinge lampa ta, de ce nici c-o ispitã tu nu mai poþi lupta, de ce la rugãciune te-ndemni mereu mai rar, de ce la dãrnicie ajungi tot mai avar, de ce îþi oboseºte rãbdarea prea curînd, de ce nu þi-e cuvîntul ºi duhul tãu mai blînd, de ce nu ai putere vrãjmaºii a-þi iubi, de ce-þi slãbeºte rîvna cu fiecare zi, de ce tot mai în urmã rãmîi de fraþii tãi, de ce þi-e tot mai teamã de ochii celor rãi, de ce tot mai cu groazã la moarte te gîndeºti, de ce eºti tot mai gata mereu sã te-ndoieºti, de ce þi-e tot mai slabã dorinþa de-a cînta, de ce n-ai nici voinþã, nici duh de-a asculta, ce-þi face goalã viaþa ºi serbezi orice paºi?

- Pãcatele ascunse ce nu vrei sã le laºi!


473 - O, suflet ce te-afunzi

O, suflet ce te-afunzi tînjindîn apele-ntristãrii grelecît aº dori sã te cuprindcu mreaja-ndemnurilor mele.

ªi cît aº vrea sã te atragcu ºtirea ta sau fãrã ºtirelegat cu glasul cel mai dragspre-un dulce rug de strãlucire.

ªi-ajuns acolo, descãlþatde-a firii vechi încãlþãmintesã-ncepi sã mergi strãluminatde-un foc nebãnuit nainte.

Cãci tu nici nu gîndeºti acumcînd paºti trãirile mãruntecîte minuni te-aºteaptã-n drumºi cîte strãluciri pe munte!

474 - Nu þi-a fost prieten

Nu þi-a fost prieten duhul lumiite-a amînat de azi pe mîini’ºi dupã ani de amãgirenimic nu þi-a lãsat în mîini.

Nu þi-a fost nici copilãriaprieten credincios, - curînds-a dus seninã cãtre alþiiºi gol te-a pãrãsit plîngînd.

Nu þi-a fost prieten cu credinþãnici tinereþea cît ai vrutnici sãnãtatea, nici norocul- un Singur Prieten ai avut.

Dar pe Acela Unul SingurL-ai preþuit cel mai puþinL-ai ascultat cel mai din urmãºi L-ai primit cel mai strãin.


ªi totuºi încã El aºteaptãca-n sfintele-þi pãreri de rãusã preþuieºti a Lui iubirecît mai aºteaptã-n pragul tãu.

Deschide-I Singurului Prietenplîngîndu-þi vina ta amarcãci dacã ºi El Se va ducepoþi plînge-n veci, - va fi-n zadar!

475 - Viaþa nu-i sfîrºitã!

Viaþa nu-i sfîrºitã, - poþi încã-ntîmpinazdrobiri ºi rãni la care nici n-ai gîndit cîndvanu te mîndri om ºubred, oricît ai fi de susc-atît þi-e rãsãritul de-aproape de apus.

Nici calea nu-i sfîrºitã, primejdii încã potdestule sã te-aºtepte, de ce le uiþi de tot? Fii treaz în orice clipã, fereºte-þi paºii tãide calea ºi sfîrºitul ºi plata celor rãi.

Nici ziua nu-i sfîrºitã! - poþi încã sã priveºticu grijã, orice umbrã pe care-o întîlneºtiviaþa ta-i mai slabã ca firul subþirelfã binele, cãci singur, eºti numai lîngã el.

Nici lupta nu-i sfîrºitã, - minciunã nu zîmbiHristos mai are vreme destulã-a te zdrobioricît te nalþi de mîndrã ca fumu-s anii tãiHristos zdrobi-þi-va capul sub talpa alor Sãi...

Nici vremea nu-i sfîrºitã mai este încã harcît ochii pot sã-þi plîngã un singur strop amar, - ascultã ºi întoarce sãrmane om pierdutcît viaþa nu-i trecutã, prilejul nu-i pierdut!


476 - Nimic nu-Þi dau

Nimic nu-Þi dau - ºi totuºi ce mult mi-ai dãruitnimic nu sînt - ºi totuºi ce mult m-ai preþuit.

Nimic nu pierd - ºi totuºi mã zbucium ºi mã frîngnimic n-arunc - ºi totuºi aºa puþine strîng.

Nimic nu am - ºi totuºi cît pot fi de bogatnimic nu port - ºi totuºi cît sînt de aºteptat.

Nimic nu cer - ºi totuºi cît mi se dã mereunimic nu strîng - ºi totuºi e-atîta-ntins al meu.

Nimic nu ºtiu - ºi totuºi îmi faci Cuvîntul mieznimic nu vãd - ºi totuºi mã pui sã luminez.

Nimic nu cer Isuse, nu pot, nu ºtiu, nu sîntºi totuºi fãrã mine n-ai vrut un legãmînt.

477 - Cînd un sãrac

Cînd un sãrac în haine sparteîn uºa ta va aºteptadã frate piatra la o partepuþinul tãu cu el þi-mparteºi-i dã cît poþi, dar nu-l lãsa.

Chiar cînd pe-al tãu duºman de moarteîl vei vedea în drum cãzutdã frate piatra la o parteºi pe duºmanul tãu de moarteajutã-l cînd îl vezi cãzut.

Sãrmanul cînd bãtut de soartãîn uºa ta se va opridã frate piatra la o parteºi-aceluia bãtut de soartetu dã-i ce poþi, dar nu-l goni.


Pribeagul care de departese va opri la casa tadã frate piatra la o parteºi la strãinul de departedã-i pîinea ºi cãmaºa ta.

Cînd cel ce ura vã despartete va lovi rãzbunãtordã frate piatra la o partela cel ce ura vã desparteîntinde-i mîna iubitor...

478 - Nu-Þi pot privi

Nu-Þi pot privi luminacãci ochii mei de lutmi-i arde strãlucireaci stau uimit ºi mut.

Nu-Þi desluºesc Cuvîntulnici Taina nu-Þi dezlegcu mintea mea sãracãprivesc ºi nu-nþeleg.

Urechea mea ascultãfiinþa-ntreagã-mi vreadar ce puþin cuprindedin tot ce-i lîngã ea.

Ce mult aº vrea Isusedin tot ce-aud cu jindnetãinuit dorinþaºi gîndul sã-Þi desprind.

Mi-aplec spre-a Tale glezneobrajii-nlãcrimaþicerîndu-Þi Adevãrulce nu-l vãd sã-mi araþi.

ªi sã mã nalþi pe Stîncala care n-am ajunsde unde tot adînculsã-Þi pot vedea pãtruns!


479 - Sã ne grãbim prieteni

Sã ne grãbim prieteni, e vremea înspre-apuscu candelele-aprinse fecioarele s-au dus.

Îºi pregãtesc talanþii cei care-au ostenitspre clipa socotirii Stãpînului sosit.

Încinºi stau gata robii ºi-aºteaptã doar un semnsã iasã sã-I deschidã la cel dintîi îndemn.

Grãbesc vierii lucrul culesului rãmasafarã robii taie viþelul cel mai gras.

ªi-ascut secerãtorii uneltele de zorispravnicii cei harnici ºi-ncheie munca lor.

Stau mesele-ncãrcate, trimiºii sînt plecaþigrãbind sã strîngã-Acasã pe ultimii chemaþi.

Cununi strãlucitoare, veºmintele de inºi scaune-albe-aºteaptã pe cei ce vin ºi vin.

Strãjerii toþi stau gata cu trîmbiþele sus... Sã ne grãbim prieteni, fecioarele s-au dus!...

480 - Solia mea

Solia mea, mai strîngeþi centura pe mijlocne-apropiem credinþa de cel din urmã foc.

Aºeazã-þi bine coiful pe capul tãu de-acumde ultima-ncercare ne-apropiem pe drum.

Mai bine þine-þi scutul ºi platoºa mai dreptvrãjmaºul cel din urmã sã-l birui piept la piept.

Mai strînsã þine-þi spada sã nu greºeºti cu eacînd va veni-ncleºtarea cea crîncenã ºi grea.

Mai mutã strîngeþi gura un grai sã nu strecoricînd mai de preþ tãcerea va fi de mii de ori.


Picioarele-þi încalþã mai harnice ºi iuþispre paºii cei din urmã datori la cei pierduþi.

Grãbeºte spre Cuvîntul cel încã datoratºi nu-þi da untdelemnul din candelã-adunat.

Prin crîncena-ncleºtare te þine de ºiragcu inima-ndreptatã spre þintã ºi spre steag.

Primejdia din urmã cu bine dac-o trecisolia mea, chemarea þi-ai împlinit pe veci!

481 - Ce-i mai curat?

Ce-i mai curat ca þinta unei cereºti lucrãri? curat ºi drept croiþi-i uniþi a ei cãrãri.

Ce-i mai curat ca gîndul deschis ºi luminos? aºa vã fie graiul ca-n faþa lui Hristos.

Ce-i mai înalt ca rîvna pentru-Adevãrul Sfînt? aºa vã fie duhul aprins ºi neînfrînt.

Ce-i mai de preþ ca mirul lãuntrului cinstit? aºa trãiþi cuvîntul pe care l-aþi rostit.

Ce-i mai frumos ca pacea ºi dragostea-ntre fraþi? spãlaþi orice picioare, dar nu vã dezbinaþi.

Ce-i mai mãreþ ca Þelul atins biruitor? aºa sã vã ajute Hristos ºi tuturor!

482 - Cuvîntul Tãu Etern

Cuvîntul Tãu Etern Stãpîne mai statornic decît toatea Tale-orînduiri rãmînpe veci de veci nestrãmutate.

Cuvînt Slãvit doar Tu mi-eºti faravînt, putere ºi iubireºi scut ºi-alin ºi drum ºi harspre slavã ºi desãvîrºire.


Cuvîntul Tãu Isuse-n veaceste-adevãr ºi pãrtãºiecînd toate pier ºi se desface-n veci curata Apã Vie.

Cuvîntul Tãu Duhule Sfînte frumuseþe ºi putereetern ºi dulce crezãmîntspre sãrbãtoare ºi-nviere.

Cuvînt Slãvit, lumina meaTu-þi creºti curat viaþa nouãrevarsã-mi zilnic peste eaa prospeþimii Tale rouã.

Sfînt Adevãr Desãvîrºitfii-mi toiag ºi scut ºi soarepîn-la hotarul strãlucitde unde-i veºnic sãrbãtoare!

483 - N-am mers

N-am mers la lupta Ta trufaºcu-armurã grea ºi lãudatãnici n-am avut spre cei vrãjmaºidispreþ ºi urã niciodatã.

Ci-am mers ca David c-un toiagºi-o biatã praºtie strãbunãdar cu curaj, cu-avînt, cu dragºi-o fericitã voie bunã.

Cu-obrajii biciuiþi de vîntde palme ºi mustrãri rãbdatene-am apãrat un legãmîntmai sfînt ºi mai frumos ca toate.

Cînd doar copii am îndrãznitsã stãm cu Goliaþi la trîntãpe Tine doar ne-am bizuitºi pe tãria Ta ne-nfrîntã.

De-aceea tot ce-am cîºtigatmai sfînt ºi mai cu vredniciemai îndrãzneþ ºi mai curatse datoreºte numai Þie.


ªi numai Þie se cuvinIsuse-azi laude slãvitecînd cei ce merg ºi cei ce vinstrîng roduri nemaiîntîlnite.

484 - Tu poþi doar

Tu poþi doar c-un cuvînt Isuses-alini a mea furtunã greadar dacã n-o alini ajutã-misã nu fiu smuls ºi dus de ea.

Tu poþi c-un singur semn deschidemormîntu-n care sînt cãzutdar dacã nu-l deschizi ajutã-misã-l rabd nãdãjduind tãcut.

Tu poþi c-o singurã priviresã-mi luminezi cãrarea meadar dacã n-o lumini ajutã-misã merg chiar ºi gemînd pe ea.

Tu poþi aduce dintr-o datãtot ce-aºteptãm cu dor nespusdar dacã nu ne-aduci, ajutã-misã cred în Tine mai presus.

Tu poþi schimba într-o clipitãîn veselie jalea greadar dacã nu ne-o schimbi, ajutã-misã cred cã e mai bine-aºa!


485 - Eu pot lupta

Eu pot lupta Isuse sã-nving ispita greadar dacã Tu n-o birui, uºor mã-nfrînge ea.

Eu pot munci Isuse s-adun sau sã zidescdar Tu de nu-mi dai sprijin, zadarnic mã trudesc.

Eu pot s-alerg Isuse chiar sufletul sã-mi scotdar Tu de nu-mi dai mîna zadarnic este tot.

Eu pot sã strig Isuse, sã plîng, sã fac ce-aº vreade nu vii Tu, deºartã, e toatã truda mea.

Oricît de mare-i partea ce-n toate eu am pusnimic nu-i fãrã harul ºi partea Ta Isus.

Dar cît de necuprinsã e partea Ta de harasemeni fãrã mine ea poate fi-n zadar.

C-aºa Înþelepciunea Eternã-a rînduitlucrarea împreunã s-aducã rod slãvit!

486 - Tu mi-ai gãtit

Tu mi-ai gãtit cãrarea pe care sã pãºescºi binele pe care sã lupt sã-l fãptuiesc.

Tu, datoria care sã mi-o-mplinesc cinstitºi dragostea pe care s-o-mbrac desãvîrºit.

Tu, legãmîntu-n care s-alerg ºi sã rãmînºi Adevãrul care sã-l strig sau sã-l îngîn.

Fã-mi tot mai siguri paºii pe calea Ta mergîndºi binele sã-mi fie plãcut în primul rînd.

Fã-mi dragã datoria oricît mi-ar fi de greaºi mila pentru semeni un har în viaþa mea.

Fã-mi Adevãrul pîinea ce-o strîng ºi ce-o împartºi prima-nvãþãturã sã nu mi-o mai despart.

Acestea-mi sînt comoara cu preþ adevãratpãstreazã-mi-le sfinte Tu Cel ce mi le-ai dat!


487 - Fiinþa mea întreagã

Fiinþa mea întreagã Te-aºteaptã ca pe-un vînts-o umpli dintr-o datã cu freamãt ºi cu cînt.

Simþirea mea aºteaptã fiorul Tãu ceresccãci fãrã el Isuse sînt gol ºi lîncezesc.

Cuvîntul meu aºteaptã pecetea Ta de harcãci fãrã ea întreagã mi-e truda în zadar.

Cîntarea mea aºteaptã a Tale adiericãci altfel n-am nici aripi, nici flãcãri, nici puteri.

Privirea mea aºteaptã s-o-nseninezi curatcãci fãrã Tine totul mi-e trist ºi-ntunecat.

- Dar cum s-aprinde duhul cînd vine-al Tãu fiorce tremur mi-e-n cuvinte cînd Tu-mi eºti harul lor.

Ce dulce mi-e cîntarea cînd Tu eºti al ei miezºi limpede lumina cînd Tu mi-o-nseninezi.

ªi-n ce trãiri slãvite înalþi fiinþa meacînd Tu Te-nduri o clipã sã mi Te-atingi de ea.

488 - Mulþimea Te-nconjoarã

Mulþimea Te-nconjoarã Isuse ne-ncetatprivirea Þi-e durutã, Cuvîntul Þi-e-aºteptat. Dar teama care-o-mprãºtii eu nu pot sã mi-o-nvingveºmîntul, doar veºmîntul mã tem sã Þi-l ating.

Te-nconjurã mulþimea ºi cei iubiþi ai Tãiºi cînd Te urci spre munte ºi cînd cobori spre vãi. Dar eu de-atîta vreme mi-e teamã ºi mi-e greuveºmîntul, doar veºmîntul sã Þi-l ating ºi eu.

O, nu sînt vrednic Doamne, dar cîte fãrdelegiºi cîtã neputinþã Þi-aº cere sã-mi dezlegicum nu-mi ating de Tine amarul meu ascunsprivirea, chiar privirea de-o clipã mi-e de-ajuns.


Eu cred cã Tu ºtii teama ºi taina din afundºi-mi vezi tot ce-n ruºine ºi-n zbucium îmi ascundvezi chiar veºmîntul Doamne cum sã-Þi ating mã temprivirea, doar privirea departe stau ºi-Þi chem.

Departe stau Isuse de cei ce Te-mbulzescspre Tine numai ochii ºi gîndul mi-ndrãznescaruncã-mi doar privirea de-o clipã ºi-i de-ajunsseca-mi-va dintr-o datã amarul meu ascuns!

489 - Ce grea-i ades

Ce grea-i ades povara sãrmanei tale sorþicãci gemi sub ea ºi tremuri, ºi-abia poþi s-o mai porþi.

Ce grea e suferinþa ce-o-nduri adeseoricînd pierzi orice speranþã ºi simþi cã stai sã mori.

Ce grea þi-e îndoiala cînd vine-adesea-n gîndtot ce-ai mai drag credinþei din tine dãrîmînd.

Ce greu e-al bãnuielii venin întunecatcînd þi-arde tot ce-þi are iubirea mai curat.

Ce grea e-ntîrzierea dorinþei îndelungicînd anii trec iar paºii slãbesc s-o mai ajungi.

Ce grea e-ncredinþarea cã-n viaþã n-ai ºtiutsã foloseºti prilejuri pe care le-ai avut.

Ce grele-s toate-acestea, dar mai nespus de greue-atunci cînd vezi cã lumea te-a rupt de Dumnezeu.

De n-ar fi-atuncea harul ºi Crucea lui Isuso, cine-ar mai întoarce mãcar privirea-n sus!


490 - Cînd mã silesc

Cînd mã silesc sã merg în suseu am mereu pe caleavînt ºi-ndemn Iubit Isusurcuºul urmei Tale.

Cînd mã silesc sã mã coborspre-adîncuri mai smeriteeu am îndemn stãruitortot urmele-Þi sfinþite.

Cînd caut al rugãciunii locºi-a Tatãlui privireîndemnul Tãu îmi toarnã focºi urma Ta sfinþire.

Cînd suferinþi mã ard afundºi-mi usturã durereade-a Ta rãbdare mã pãtrundºi-mi reînnoiesc puterea.

Cînd cad în lupta Ta înfrîntcînd gem zdrobit pe calecînd ostenit ºi singur sîntprivesc urmele Tale.

Privirea lor mi-aprinde iarcuraj ºi-avînt în minespre orice chin, spre orice harsã merg smerit ca Tine!


491 - De vrei sã faci

De vrei sã faci ceva frumospentru Hristos, priveºte bineºi-ai sã descoperi ne-ndoiosce-aproape e Hristos de tine.

Priveºte ochii-nlãcrimaþipriveºte frunþile-asudatepriveºte-atîþia-ndureraþiºi-ascultã cum te cheamã toate.

Ascultã cum te cer cei goicei însetaþi, cei fãrã mamãcei orbi ºi-nchiºi - ºi spune-apoinu-s oare El cei ce te cheamã?

Nu-þi vrea El flori ºi nici cîntãricît e de lacrimi mai nevoieºi-n locul sfintei ascultãrinu-þi vrea tãmîie, nici aloe.

Coboarã din nãlþimea taridicã-te din rugãciuneînceatã de-a mai tot cîntaºi-ascultã mila Lui ce spune.

De vrei sã faci ceva frumosceva cum Dumnezeu îþi cereceva mai vrednic de Hristos- alinã zilnic o durere!

492 - Curaj, trudit semãnãtor

Curaj, trudit semãnãtornu deznãdãjdui pe caleoricît de greu e-al tãu ogorsporeºte-þi rîvna muncii tale.

Împrãºtie-þi tot mai cu-avîntsãmînþa bunã ºi curatãpe ploi ºi arºiþe ºi vîntc-o-ncredere nezdruncinatã.


Chiar dacã-i prea mult loc pietrossau spinii-i vezi crescînd prea taresau corbi prea mulþi strîngînd folos- tu seamãnã fãrã-ncetare.

Cãci semãnînd neobosit- pierind ce-i rînduit pieirii -va creºte rodul însutital harului ºi-al nemuririi.

Chiar dacã-arunci sãmînþa tascãldatã-n lacrimi ºi sudoaretrudit semãnãtor nu stadestul e Mîine Sãrbãtoare.

Cãci nu va fi mai minunatºi-n Cer cununã mai slãvitãca pentru-acel ce-a semãnatcu mîna mai bãtãtoritã.

493 - Aºteaptã

Aºteaptã-n fiecare ceas, priveºte-n fiecare zare, ascultã fiecare glascã nu ºtii Domnul cînd þi-apare.

Deschide uºa ta oricuidã-þi pîinea ta oricui þi-o cereoricui þi-aºteaptã mila du-ifãrîma ta de mîngîiere.

Cãci dupã ce primeºti sau daisau saturi sau îmbraci cu milãvei auzi cerescul graide dupã faþa cea umilã.

ªi nu-i mai sfînt fior ºi nu-strãiri mai binecuvîntatedecît sã vezi cã lui IsusI le-ai fãcut acestea toate!


494 - Cînd Mã rugai...

Cînd Mã rugai, dar n-am rãspunscînd vreai - dar M-am ascuns de tinecînd aºteptai - dar n-am ajunsde-ai ºti cît þi-am fãcut de bine!...

De-ai ºti ce rãu þi-ar fi fãcutplinirea multor rugi de-a talede-ai ºti ce-adînc ai fi cãzutde n-ai fi fost trîntit pe cale.

De-ai ºti ce þi s-ar fi-ntîmplatde-aº fi venit mai înainten-ai mai cîrti îngînduratci-ai mulþumi plîngînd fierbinte.

De-ai ºti tu tot ce Eu þi-ascundsau de-ai avea credinþã-n Minenu te-ai mîhni cînd nu-þi rãspundci-ai mulþumi cã-þi fac un bine!

495 - Ce rost mai are?

Ce rost mai are harfa meade nu sã-Þi cînte numai Þiece preþ mai are orice-aº aveacînd nu Þi-l dau pe veºnicie?

Cãci de-am un strai, îl am sã-mbraccu el pe-un gol ºi-o sãrãcieun ban îl am pentru-un sãracnu-s nimãnui dator cît Þie!

De am un cort, am sã primescîl el pe cel în pribegietot ce-am mai bun, am sã-l jertfesccu dragã inimã doar Þie.

De am un ac, sau un condeisau un copil, - cu bucuriele am ca sã-nþeleg cã vreisã Þi le dãruiesc doar Þie.


De am un dar cu care cîntºi-o minte cît o avuþieºi-o tinereþe ºi-un cuvînt- le am sã-Þi foloseascã Þie.

Ce rost mai are tot ce amîn drumul scurt spre Veºniciede n-am sã Þi le-nchin ºi n-amsã caut sã-Þi placã numai Þie?!

496 - Poþi sã mã laºi

Poþi sã mã laºi sã strig mereuchiar dacã nu-mi rãspunzi îndatãeu tot voi crede Domnul meuîn mila Ta cea neschimbatã.

Poþi sã mã laºi s-aºtept în drumîn faþa porþii încuiateeu n-am sã mã-ndoiesc nicicumde-a Tale cãi adevãrate.

Poþi sã mã laºi sã zac zdrobitîn ziduri ºi în suferinþãtot n-am sã-mi uit ce-am preþuitºi n-am sã las a mea credinþã.

Poþi sã mã laºi sã mor aºadispreþuit ºi-uitat - ºtiu binetot n-am sã calc porunca Tanici n-am sã-mi pierd nãdejdea-n Tine.

Poþi sã mã laºi oricît Isusca sã mã-ncerci, - eu ºtiu c-odatãpe veci vei rãsplãti nespusrãbdarea mea-ndelung purtatã!


497 - Port trupul

Port trupul vechii mele firicum rodul floarea-i veºtejitãcum duhul tristele-amintiricum ochii urma chinuitã.

Cu ce sfînt dor aºtept un ceascînd vîntul veºnic o s-adiesã-mi scuture ce-a mai rãmasde lepãdat spre veºnicie.

Aºtept un har trecînd uºorpeste-adîncimile-ntristatedespovãrîndu-le de dorºi liniºtindu-le-mpãcate.

ªi-aºtept minunea ce slãvitva ºterge urmele trãitecînd chipul cel pe veci noitva creºte-n straie strãlucite.

Stãpîne Sfînt - ºi-Adevãratculege-mi rodul copt ºi dulcedin trupul meu despovãratcînd trupul vechi o sã se culce!


498 - Cînd harfa mea

Cînd harfa mea va zacecu cîntecul sfîrºitStãpîne-aºeaz-o-n pacepe vîntul liniºtit.

Cînd inima-mi sfîrºitãse va opri urcîndaºeaz-o liniºtitãîn cerul cel mai blînd.

Cînd mîinile-obositelãsa-vor lucrul dataºeazã-le-odihnitepe-un cuget împãcat.

Cînd gura mea va taceîn cel din urmã psalmînchide-i sfînta pacesub semnul cel mai calm.

Cînd ultimele lacrimijertfi-vor ochii meiodihna de-orice patimiaºterne-o peste ei.

Cînd þãrna mea va zacetãcutã-n þãrna tao nesfîrºitã pacerãmînã dupã ea.

Iar cînd o sã mã laseacolo toþi ai meiun dor de zãri frumoaseîntoarcã-mã-ntre ei!


499 - Durerea-þi vine-n casã

Durerea-þi vine-n casãchiar dacã nu-i descuitrimisã de la Domnulun sol din partea Lui.

ªi bãtrîneþea vinecu-acelaºi tainic glassã-þi spunã ce puþineprilejuri þi-au rãmas.

ªi tremurul vorbiriiºi mersul ºchiopãtîndºi negura priviriiºi toate-þi spun: curînd...

Stãpînul te vesteºtecã ai sã-L întîlneºtiºi vrea sã vezi tu singurcu ce veºminte eºti.

Cît poþi scãpa de zdrenþeºi-afla al Slavei straiºi calea mîntuirii- fã totul sã le ai!

Cãci toþi cîþi vin spre tineºi cîþi te-ajung pe drumsînt solii-Acelui carete-aºteaptã-acum-acum!

500 - Cînd psalmul cel din urmã

Cînd psalmul cel din urmã senin mi-l voi sfîrºi, cînd ultima vestire datornic voi plãti, cînd ultimele lacrimi în ochi îmi vor luci, cînd ultima iertare voi da ºi voi primi, cînd cea din urmã rugã spre Tine-mi voi trãi, cînd cea din urmã treaptã spre cer o voi sui, cînd n-o sã-mi mai rãmînã nici noapte ºi nici zi, - atunci Te-aºtept Isuseºi ºtiu cã-mi vei veni!


Îmi vei lua pe umãr în pace fruntea greaîmi vei închide ochii cu dulce pacea Taîmi vei desface lutul strãin de firea meavei lepãda din mine tot ce vrãjmaº eralãsa-mi-vei doar iubirea ºi ce-am jertfit prin eaºi harfa, numai harfasã-Þi pot în veci cînta.

O, lasã dupã mine atunci un larg seninºi raza unui cîntec cucernic ºi divinºi-un legãmînt statornic cu cei ce merg ºi vinfiind ºi lîngã Tineºi lîngã ei... Amin!

501 - Chiar dac-aº ºti

Chiar dac-aº ºti cã-i în zadarorice cuvînt ºi-orice-ncercaretot n-am sã tac cît încã parcã sînt speranþe de-ndreptare.

Chiar dac-aº ºti cã n-am s-ajungsã vãd un strop de libertatesã ºtiu cã merg pe drumul lungnãdejdea tot nu-mi voi abate.

Chiar dac-aº ºti cã noaptea grease va lãsa pe lumea toatãlupt cu Lumina, mor cu eaºi chiar sã nu-nviu niciodatã.

Chiar dac-aº ºti cã tot ce strîngsãmînþã de-Adevãr spre Bineva fi-n zadar - eu n-am sã-mi frîngavîntul trudei pentru Tine.

Chiar dac-aº ºti cã mîine viiba chiar cu-atît Isus mai tarea mîntuirii mãrturiile-aº spune mai cu-nflãcãrare.

ªi chiar sã ºtiu cã nici acumºi nici în veci n-ajung la bineeu tot n-aleg Isuse-alt drumºi-un alt Stãpîn - decît pe Tine!


502 - Prin tot ce am

Prin tot ce am vreau sã-Þi slujescStãpînul meu Cel Bun doar Þietot ce-am mai bun sã-Þi dãruiesccu-o tot mai naltã vrednicie.

Cu cît vãd lumea promiþîndiubirii mele-un preþ mai marecer ºi mai mult în orice rîndnemulþumit de tot ce are.

Cer ºi mai mult, ºi-oricît ar daîntruna tot mai mult aº cerecer ºi mai mult spre-a lepãdamai cu dispreþ a ei avere.

Cer ºi mai mult, cãci vreau Isusiubirea mea sã-Þi dãruiascãdoar Þie tot ce-n lume nu-scomori de-ajuns sã-l preþuiascã.

Cer ºi mai mult, mereu, cu cîtcunosc a lumii toate celecu cît mai mult le ºtiu cu-atîtpun preþ mai nalt iubirii mele.

Cãci simt un dor tot mai cerescca-n tot mai naltã vrednicietot ce-am mai scump sã-Þi dãruiescStãpînul meu Cel Bun doar Þie!

503 - Tu nu Te schimbi

Tu nu Te schimbi Isusecum nu se pot schimbaLumina ºi Iubireace-n veci rãmîn aºa.

Fã-mi neschimbat ºi mieal inimii cuvîntsã-mi fie pîn-la moartede preþul cel mai sfînt.


Fã-mi liberã voinþaspre tot ce e curatcînd conºtiinþa-mi spunece-i drept ºi-adevãrat.

Fã-mi neoprit cuvîntulpornirii cãtre Þelcînd sfînta datoriemã-ndeamnã pentru el.

Fã-mi dragã ca luminachemarea ce mi-ai datnimic sã nu mã facãs-o las ºi sã m-abat.

ªi sfîntã ca iubireafã-mi jertfa ce þi-o-nchinsã dea ºi sã primeascãcu-acelaºi gînd divin.

504 - Cînd calea-mi pare

Cînd calea-mi pare-nchisãºi totul vãd sfîrºitLumina Ta-mi deschidealt drum mai strãlucit.

Cînd harfei mele-i parecã nu mai sînt cîntãricu noi ºi noi acorduriîi umpli mii de zãri.

Cînd paºii-mi vãd la capãturcuºul lor cel sfîntnoi trepte mai înaltele cer un nou avînt.

Cînd inimii îi paresfîrºit ce-a fost duioso nouã tinereþeo-nvie mai frumos.

Cînd dragostea se credeprea slabã-a arde iarnebãnuite flãcãrii-aprinzi din sfîntul jar.


Cînd glasul rugãciuniimi-l tac nemaiputîndfioru-l suie încãdin cer în cer trecînd.

Cînd viaþa asta-mi pareurmîndu-Te, apus- în veci cu cealaltãTe voi urma Isus!

505 - Cînd munca mea

Cînd munca mea se va sfîrºimergînd spre odihnirece fericit voi auziduioasa Ta poftire!

Cînd ostenit îmi voi culcaspre Tine fruntea recece fericit odihna Taasupra mea va trece.

Cînd fãrã griji voi adormispre Mîine Dimineaþãce fericit mã va pãzia pãcii Tale faþã.

În Marele-nvierii ceasdin a odihnei lumece fericit doritu-Þi Glasmã va chema pe nume!...

- O, Scump ºi Preaiubit Isuscît harul Tãu mã þinece fericit ºi ce supusmi-e duhul meu în Tine.

Ce fericit ºi-ncrezãtorîn Tine-s pe veciepot sã trãiesc ºi pot sã morcu-aceeaºi bucurie!


506 - Ce nepãtrunsã Milã

Ce nepãtrunsã Milãe-aceea care-mparteiertare pentru silãviaþã pentru moarte.

Ce misticã iubiree-aceea ce doreºtefiorul de simþirece plinul ei ni-l creºte!

Ce Tainã din Veciee-aceea ce ne ceresãrmana sãrãciepe-o veºnicã avere!

Ce har fãrã sfîrºiree-acel ce ne cerºeºtefãrîma de iubirece El ne-o dãruieºte!

- O, Nepãtrunsã Vrerea Tale gînduri toatenici grai ºi nici tãcerea spune nu le poate.


507 - Cînd nu-mi pot plînge

Cînd nu-mi pot plînge ochiiplecaþi la rugãciunetrimite-mi suferinþaPãrinte, sã mã-mbune.

Cînd inima uscatãnu vrea sã mi se moaietrimite încercareaPãrinte sã mã-ndoaie.

Cînd sufletul meu uitãsãracul care ceredã-i foamea ºi dã-i seteami-l ceartã cu durere.

Cînd mîinile-mi aleargãstrîngînd deºertãciunePãrinte, dã-mi mustrareaarzînd sã se-mpreune.

Cînd buzele-mi prea umblãcu vorba cea uºoarãPãrinte, dã-le-amarulsã-nveþe-a plînge iarã.

Cãci cînd mi-ajunge viaþanevrednicã de TinePãrinte, doar nuiaua, îmi poate face bine!


508 - Cînd vei vedea

Cînd vei vedea în Ziua-Aceeacã El era Cel chinuitce-amar te vei cãi c-avutuln-ai vrut întreg sã-þi fi-mpãrþit.

Cînd vei vedea de ce luminãºi har vei fi pe veci desprinsce-amar te vei cãi c-odatãþi se îmbiau, dar le-ai respins.

Cînd vei vedea în ce-ntunericte duci pe veci zdrobit ºi mutce-amar te vei cãi cã-n viaþãþi s-a tot spus, dar n-ai crezut.

Cînd vei vedea c-atunci sfîrºitulcu dreapta-i platã te-a ajunsce-amar te vei cãi cã Domnulte-a tot chemat, dar n-ai rãspuns.

Cînd vei vedea cã Domnul Însuºite-alungã ca pe-un blestematce-amar te vei cãi cã-n viaþãce þi-a grãit n-ai ascultat.

Cînd vei vedea sfîrºit tot rãulce neascultînd l-ai sãvîrºitce-amar te vei cãi cã fraþiite-au tot mustrat, dar n-ai primit.

Cînd vei vedea cã-orice nãdejdede mîntuire þi-ai pierdutce-amar te vei cãi zadarnicde tot ce vezi, dar n-ai crezut.

- O, Dumnezeu sã aibã milãsã nu-þi pierzi sufletul pustiusã plîngi acum spre mîntuireºi nu atuncea prea tîrziu!


509 - M-am bucurat...

M-am bucurat cînd rugãciuneami-o ascultai, - nici nu ºtiamcu ce cuvinte sã-Þi dau slavãatît de mult mã bucuram.

Mã bucuram cînd suferinþace m-apãsa, mi-ai depãrtat- cu suflet plin de mulþumirecîntam de harul Tãu bogat.

M-am bucurat cînd de iubiremã-mpãrtãºeam nemãrginitcîntarea veseliei melezbura înalt ºi fericit.

M-am bucurat de tinereþede veselie ºi avîntde prietenie ºi mulþime- ºi-n toate Þi-am avut cuvînt.

Dar bucuria-mpãrtãºiriiîn harul nemaicunoscut- doar ochii strãlucind în lacrimimi-o necuprind înalt ºi mut!

510 - Cînd sufletu-mi Te-a cunoscut

Cînd sufletu-mi Te-a cunoscutIsuse, dintr-o datãTu numele mi l-ai fãcutºtiut în lumea toatã.

Nenumãraþi necunoscuþimi-au spus din suflet: frate strãinii mi-au ajuns plãcuþiºi zãrile curate.

În orice case mi-ai dat locºi-n orice loc rãbdareºi-n orice rugãciune focºi-n orice foc cîntare.


În orice-mbrãþiºãri mi-ai puscurata Ta simþireºi-n oriºice-ncercãri mi-ai spuso ºoaptã de iubire.

Cu legãturi de har cerescmã legi de fiecaredin cei ce Numele-Þi rostesccu drag ºi cu-nfocare.

Oriunde Tu eºti cunoscuteu intru ca în casãºi aflu-n orice loc un scutºi-o faþã prietenoasã.

- O Doamne sã nu pierd nicicîndsimþirea ce mã leagãprin harul Tãu un crez ºi-un gîndde-ai Tãi din lumea-ntreagã!

511 - Cu fiecare rãsãrit

Cu fiecare rãsãrit de soareo nouã mîngîiere îmi trimiþiºi-aº vrea sã-Þi nalþ cîntarea iubitoarecu duh smerit ºi ochii strãluciþi.

Cu fiecare clipã luminatãde rugãciune sau de muncã-aº vreasã-Þi nalþ simþirea binecuvîntatãºi ne-ncetat recunoºtinþa mea.

Pe orice nor ce suie cãtre Tinemereu un gînd fierbinte sã-Þi trimitcu lacrimi ºi curatele suspinespre-a-Þi mulþumi de cît mi-ai dãruit.

- ªi-aº vrea cu fiecare-apus de soaresã-Þi strîng un rod cu cinste cîºtigatsã-mi poatã duhu-n pace ºi-n cîntareveni spre Tine-oricînd ar fi chemat.


512 - Tu ni Te dãrui nouã

Tu ni Te dãrui nouã la toþi necontenitºi totuºi eºti Isuse în veci fãrã sfîrºit.

Fãrã sfîrºit e Pîinea ce zilnic ne-o-mpãrþeºtitoþi ne hrãnim din Tine, ºi-n veci nu Te sfîrºeºti.

Tu, Vinul cel din care sfinþiþi ne-mpãrtãºimgustãm din el cu toþii, ºi-n veci nu-l mai sfîrºim.

Din Tine e cuvîntul pe care-l frîngem toþiºi el întreg rãmîne în fii ºi strãnepoþi.

Din Tine este apa din care toþi luãmne sãturãm, ºi totuºi în veci n-o-mpuþinãm.

ªi aerul cu care viaþa ne-o hrãneºtiîl otrãvim - ºi totuºi mereu ni-l primeneºti.

Din Tine frumuseþea ce-n toate-o porþi spre noiºi ea mereu renaºte în forme tot mai noi.

Slãvit sã fii Tu care ne speli tot ce-i greºitºi care, totuºi, veºnic rãmîi Desãvîrºit!

513 - Eu nu renunþ

Eu nu renunþ la Tineorice mi s-ar promiteºi orice-ar fi sã-mi vinãdin chinuri sau ispite.

Eu nu renunþ la cerurinici pentru lumea-ntreagãPãmîntul ºi Dorinþatot mai puþin mã leagã.

Eu nu renunþ la caleaaleasã-ntîia datãoricît ar fi de alþiihulitã ºi cãlcatã.


Eu nu renunþ la fraþiidin dragostea dintîiecu ei merg pîn-la moarteoricîþi au sã rãmîie.

Eu nu renunþ la slavaiubirii ºi iertãriicãci ea mi-e ºi cununaºi plata-ncredinþãrii.

Eu nu renunþ Isusela viaþa viitoarenici dacã mi-ar da lumeade mii de ori cît are!

514 - În Tine-a fost

În Tine-a fost fiinþa meacînd n-o simþeam, cînd nu era.

În Tine-aceºti noi ochi ai meicînd nu ºtiam sã vãd cu ei.

În Tine eul meu cel noucînd nu era decît ecou.

În Tine duhul meu divince-l simt acum crescînd senin.

În Tine rîul de cîntãrice-mi vin ºi duc spre nalte zãri.

În Tine florile ce-mi crescspre rod ºi spre nectar ceresc.

În Tine-a fost ca gînd curattot ce-am azi rod adevãrat.

În Tine-au fost ºi-n Tine-mi vintot ce-am azi nou ºi sfînt ºi plin.

ªi-n urma lor spre-un veºnic rostîn Tine vin, cum n-am mai fost!


515 - Cînd ai sã vii

Cînd ai sã vii ca sã mã ieiTe voi primi în casa plinãºi-Þi voi aduce-n ochii meicea mai netulbure luminã.

Cu cel mai limpede izvoral lacrimii spãla-Þi-voi Mînacînd mã vei dezlega de dorºi-mi vei despovãra þãrîna.

Cu cele mai cereºti cîntãriÎþi voi întîmpina privireaºi-n toate-a inimii cãmãriva strãluci arzînd iubirea.

Cel mai de preþ mãrgãritarpãstrat cu greu atîta caleam sã-l aºez ca pe-un altarîn zarea albã-a Mîinii Tale.

Dar cînd plecînd mã vei luaIsuse, lasã-mi dupã minela toþi cîþi vin în urma meao cale albã cãtre Tine!


516 - O, Moarte noi...

O, Moarte, noi ne-am întîlnitdemult, la o rãscruce-odatãtu m-aºteptai, eu n-am simþitdecît fiinþa-n foc scãldatã.

De-atunci am mers mereu la paspe niºte urme-nsîngeratetu mi-ai fost soþ ºi mi-ai rãmasnedespãrþit mereu prin toate.

De cîte ori mã-mbrãþiºaisimþeam o tainicã plãcerecã-n toatã inima-mi lãsaio nelumeascã mîngîiere.

Mi-ntunecai orice-amintirimi-nseninai orice-ntristaresã dau oricîte despãrþiripe-o strãlucitã-mbrãþiºare.

De-atîta mers nedespãrþitsîntem prieteni spre luminãºi nu-i nimic neliniºtitîn ceasul aºteptat sã vinã.

Deºi pentru-ntîlnirea tamã pregãtesc de-atîta calemerg liniºtit cãci numai eamã trece dincolo de vale.

Dar faþa ta de var ºi sloieu ºtiu cã n-am s-o vãd vreodatãcã-n veci va strãluci-ntre noiun Miel ºi-o Cruce-nsîngeratã!


517 - Cînd am sã plec...

Cînd am sã plec, aº vrea sã spunla toþi cei ce-mi rãmîn în lumecuvîntul cel mai sfînt ºi bunce-aº vrea viaþa sã le-o-ndrume.

Cuvîntul care m-a purtatmereu cu Domnul dimpreunãce m-a-ntãrit ºi m-a pãstratostenitor cãtre cununã.

Cãci cît am fost nedespãrþitºi cît am ars în suferinþãn-am fost nicicînd nefericitnici frînt - cãci am avut credinþã.

Învãþãtura cea dintîinepãrãsind-o niciodatãmi-a dat tãria sã rãmîipe calea dreaptã ºi curatã.

Umblarea-n primul legãmîntmi-a dat izbînda-n ceasuri grelesã lupt ºi sã rãmîn ne-nfrîntcu fraþii-ncredinþãrii mele.

Iubirea pentru cei smeriþi, primirea sincerã-a mustrãrii, rãbdarea celor neclintiþim-au dus pe stînca ascultãrii...

- Cînd am sã plec aº vrea sã spuncã nu-s comori ca astea-n lumeºi cine-ºi vrea sfîrºitul bundoar dupã ele sã se-ndrume!


518 - Fãcînd m-ai învãþat

Fãcînd m-ai învãþat sã facprivind mereu la Tinetãcînd m-ai învãþat sã tacca sã-nþeleg mai bine.

Cîntînd m-ai învãþat sã cîntcereasca Ta cîntareºi cuvîntînd mi-ai dat cuvîntcu miez ºi-nflãcãrare.

Rugîndu-mã m-ai învãþatcum sã mã rog mai binesmerindu-mã m-ai învãþatspre-a-ngenunchea cu Tine.

Rãbdînd m-ai învãþat s-aºteptcînd altfel nu se poatemustrat m-ai învãþat ce dreptmã vrei sã umblu-n toate.

- Tu, numai Tu m-ai învãþatºi nimenea altcinetot ce-am primit ºi tot ce-am date numai de la Tine.

În flãcãri numai am privitce faþã strãlucitãau toþi acei ce ºi-au trãitcredinþa neclintitã.

ªi numa-n ceruri voi vedeace veºnicã cununãºi strãlucire va purtaumblarea împreunã!


519 - Tu vrei iubirea

Tu vrei iubirea ascultîndde-ntreaga Ta chemarecãci cum e ea, iubirea, cînde fãrã ascultare?

Tu vrei iubirea-mpãrtãºindcu fraþii o simþirecãci cînd stã rece nesimþindcum poate fi iubire?

Tu vrei iubirea-n chip smeritmereu adevãratãcãci cînd trãieºte feluritcum poate fi curatã?

Tu vrei iubirea urmãrindfolosul Tãu în toatecãci ce iubire-i, ea dorindfoloase necurate?

Tu vrei iubirea-n veci aºaunitã ºi-n luminãcãci ce iubire este eacînd minte ºi dezbinã?

Tu vrei iubirea împlinindcerinþele-nfrãþiriicãci ce iubire-i, ea-njosindporuncile iubirii?

Tu-mi vrei Isus iubirea meacu fraþii dimpreunã, - de nu-i aºa, cît aº cîntaiubirea mea-i minciunã!


520 - Numai atunci...

Numai atunci îþi pierzi credinþacînd multe-ncredinþãri te cheamãºi-acolo-þi pierzi iubirea undeiubiri prea multe iei în seamã.

Doar unde-s vorbele prea multeacolo-þi pierzi vorbirea bunãºi-acolo-þi pierzi prieteniape unde-ai prea mulþi împreunã.

Atunci începi sã-þi pierzi cuvîntulcînd ai prea multele cuvinteºi-atunci calci legãmîntul uniccînd faci prea multe legãminte.

Acolo-þi pierzi cãrarea bunãde unde vrei cãrãri mai multe- cînd nu mai vrei s-asculþi de nimeninici n-ai pe nimeni sã te-asculte.

Atunci îþi lepezi ºi botezulcînd i-ndoieºti temeiniciaºi sufletul þi-l pierzi de-acolode unde-þi pierzi statornicia.

Comorile acestea sfinteþi-s date unice în viaþãºi nu le pierzi decît de undecalci adevãrul ce le-nvaþã!


521 - Numele meu l-am auzit

Numele meu l-am auzitºoptit de glasuri iubitoareºi-atunci cu drag am tresãritde bucurie ºi-ncîntare.

Numele meu a fost strigatrãstit de guri cu duºmãnieºi-atunci l-am dus ca pe-un pãcatcu-anevoioasã datorie.

Numele meu mi l-am trãitcu bucurie sau cu teamãºi-atîþia ani mi l-am doritmai nebãgat ca orice-n seamã.

Cãci toþi acei ce mi-l grãiauaici spre cinste sau ocarãori prea nãlþat mi-l preþuiauori prea-l huleau din cale-afarã.

Numai cînd Sus va fi strigatla-nfricoºata Judecatãatunci va fi cu-adevãratînfãþiºat dupã rãsplatã.

Dar toatã viaþa pe pãmîntfiindu-mi spus legat de Tinel-aº vrea Isus pîn-la mormîntsã-Þi facã cinste, nu ruºine.

Iar dacã-atunci va fi rostitnedespãrþit de-al Tãu Isusemã voi numi cum mi-am doritde-a lungul slujbei Þie-aduse!


522 - Binecuvîntat e-acela

Binecuvîntat e-acela care-ascultã de chemareºi-nþelege cînd e vremea ºi prilejul de-ascultare.

Binecuvîntat e-acela care nu se ruºineazãci-ngenunche ºi se roagã oriºicine-ar fi sã-l vadã.

Binecuvîntat e-acela ce-are-o inimã umilãcare pentru cei ce sufãr simte dragoste ºi milã.

Binecuvîntat e-acela ce dã-n veci ºi-n veac nu cerecare pentru-a lumii slavã simte scîrbã, nu plãcere.

Binecuvîntat e-acela care ºtie sã alineîn tãcere ºi-n rãbdare nestrigatele suspine.

Binecuvîntat e-acela care umblã-n pãrtãºieºi e fraþilor luminã, dragoste ºi bucurie.

Binecuvîntat e-acela care astãzi face bineºi-n rãbdare-ºi tot amînã cel de mîine pentru sine.

Binecuvîntat e-acela care ºtie a-L pãtrundepe Hristos, sub orice feþe ºi cuvinte S-ar ascunde.


523 - Nu-mi mai doresc

Nu-mi mai doresc nimic de jospuþinul ce-l gãsesc mi-ajungetot ce-i mai mult e-anevoiostot ce-i mai strãlucit strãpunge.

Nu-mi mai doresc sã am aicinici laude, nici veseliemi-ajunge partea celor miciiubirea lor mi-e avuþie.

Nu-mi mai doresc decît sã potsã merg cu fraþii prin luminãun gînd ºi-o inimã în totce-au ei primit din Cer sã þinã.

Nu-mi mai doresc decît sã fiugãsit în oriºice-ncercarezidit pe Adevãrul Viutãcut în oriºice rãbdare.

Smerit în orice loc nãlþatcurat în orice-ntinãciuneumblînd în tot ce-am învãþatplîngînd în orice rugãciune.

Iubind în orice lepãdãricrezînd în orice zguduirestatornic primei ascultãrinecontenit spre mîntuire.

Nu-mi mai doresc, nu-mi mai dorescdecît pe Domnul dimpreunãsã poatã cînd am sã sfîrºescsã-mi spunã: Bine, slugã bunã!...


524 - Lãsaþi-mã s-alerg

Lãsaþi-mã s-alerg voios, grãbit spun cui mã-ntreabãcã-n ascultarea lui Hristosse cere mers cu grabã.

Nu-mpovãraþi iubirea meacu tot ce rugineºtenici cu ce furii pot luasau molia-nvecheºte.

Nu chinuiþi a mele zãricu ºoaptele lãsatelãsaþi-mi slobode cãrãrivirtuþilor curate.

Dispreþuiesc tot ce-i deºertarunc tot ce mã þinenãdãjduiesc ºi uit ºi iertºi înþeleg pe-oricine.

Las bãtrîneþea-ntîrziindsã-ºi tragã neputinþaºi-alerg spre unde strãlucindm-aºteaptã umilinþa.

Las tot ce-i cãldicel ºi lasumblarea cea uºoarãcãci ziua ce mi-a mai rãmasse-apropie de searã.

Grãbit lucrez cît pot voiosgrãbit spun cui mã-ntreabãgrãbit alerg, dupã Hristosse cere mers cu grabã!


525 - Încã sînt departe

Încã sînt departe, luptzãrile-s strãineurlã patimi ne-ntreruptura lor spre mine.

Încã sînt pe drum, alergne-ncetat spre þintãtimpu-i tot mai scurt, dar mergsomn sã nu mã mintã.

Lucru-i tot mai mult, trudescnopþile-mi fac ziletoate cîte putrezesclepãdîndu-mi-le.

Tu eºti chiar la uºã, viilumea geme-n muncãdezbinaþii Tãi copiiuitã de poruncã.

Mi-arde faþa pentru totce-ar putea ºi nu espre luminã-aº vrea sã-mi scotneamu-ntreg sã-mi suie.

Doamne, de-ar putea ai meimai grãbit sã vadãce-aº cînta strîngînd cu eifericita roadã.

ªi ce liber Þi-aº slãviFaþa fericitãcînd la capãt mi-aº privislujba împlinitã!


526 - Voi toþi cîþi predicaþi

Voi toþi cîþi predicaþi Iubireape munþi plutiþi ºi-n vãi sã staþipe munþii nalþi ai curãþieiºi-n vãi, mai jos ca toþi ceilalþipe munþi, cãci Domnul e luminãºi-n vãi, cãci Domnul e smerit- voi toþi cîþi predicaþi Iubirean-aveþi alt loc mai fericit.

Voi toþi cîþi împãrþiþi Dreptateape-un mal înalt ºi-ngust sã staþiînalt, mereu în vãzul lumiiºi-ngust - mai drept ca toþi ceilalþicã-n Domnul nu e pãrtinireºi Domnul nu-I ºovãitor- voi toþi cîþi împãrþiþi Dreptatean-aveþi un alt loc mai uºor.

Voi toþi cîþi spuneþi Adevãrulde foc ºi drum vã pregãtiþide foc, cãci focul e-ndrãznealãde drum, cãci drumu-l moºteniþi. Cît Dumnezeu este-ncercareºi cît în lume-i domn cel rãu- tu cel ce aperi Adevãrulpe Cruce este locul tãu!


527 - În veselia ta

În veselia ta ai mulþirîzînd sã stea cu tinedar în durere stai ºi-asculþiºi nimenea nu-þi vine...

În tinereþe multe sîntsã-þi cînte-n mii de feþedar cît de singur ºi de-nfrîntrãmîi la bãtrîneþe!

Pe zi ºi-n locul cunoscutvin mulþi sã te îndrumedar noaptea ºi-n necunoscutpe nimeni n-ai în lume.

În calea vieþii pururi aiprieteni ºi mulþimepe calea morþii însã, vainu te-nsoþeºte nimeni.

Vei fi-nþelept dacã-nþelegide-acum ce lucru maree-n veselie sã-þi alegiprieten de-ncercare.

De tînãr dacã-þi faci toiagslãbia sã þi-o poarteºi din viaþã Prieten Dragpe Domnul cãtre moarte...

Cãci înþelepþi sînt cei ce ºtiuºi fac din timp ce-i binenu înapoi, în prea tîrziucînd nu-s decît suspine!...


528 - Statornicia

Statornicia este-un harºi fericit e-acel ce-o arecã-n urma lui pe veci rãsarizvoare ºi mãrgãritare.

Nu-i suflet mai adevãratnu-i soþ mai vrednic de-alipirenu-i vestitor mai de urmatca cel statornic în iubire.

Nu-i frate mai nedespãrþitnici prieten mai ales sã poarteun nume mai nepreþuitca cel statornic pîn-la moarte.

Nu-i credincios adevãratpãrinte mai cu vredniciedecît acel ce ºi-a pãstratcredinþa cu statornicie.

În el nu-i umbrã nici nu-i fumci-i curãþie ºi-umilinþãnemaiºtiind decît de-un drumde-o-nvãþãturã ºi-o credinþã.

În el furtunile-ajung rarrãmîn puþin ºi trec grãbitedar lasã-un mai puternic jarºi-aduc noi zãri mai strãlucite...

- Statornic Dumnezeu Cerescnu-Þi cer mai mare avuþiedecît sã-Þi cred ºi sã-Þi trãiescCuvîntul cu statornicie!


529 - Nu-nlãtura o Doamne

Nu-nlãtura o Doamne din scumpa Ta Lucraredecît ce-aduce gheaþã ºi rãni ºi dezbinareînlãturã-l pe Core, pe Cain ºi pe Iudaînlãturã mînia, cîrtirile ºi ciuda.

Nu-nlãtura o Doamne pe fratele ce plîngecînd inima ºi-o rupe ºi sufletul ºi-l frîngeci-nlãturã ce-l þine legat de nu se poatecuprinde-n alipirea încrederii de frate.

Nu-nlãtura o Doamne iubirea-îndureratãci cursa pierzãtoare ce-o prinde-ndatoratãînlãturã vicleana urzire ucigaºãcu feþe-nºelãtoare ºi inima vrãjmaºã.

Nu-nlãtura o Doamne pe cel ce are-o teamãºi are-o conºtiinþã ºi-o þinere în seamãci-nlãturã-l pe-acela ce astea nu le arecãci el aduce prãpãd ºi rãni ºi dezbinare.

Ci-ncredinþeazã-l Doamne pe fratele ce plîngec-atunci e mai puternic cînd dragostea-l înfrîngeºi-atunci e cel mai vrednic de-ncredere întreagãunirea cînd l-aruncã în braþele ce-l roagã.


530 - Nu ne-asculta

Nu ne-asculta o Doamnecînd vom striga spre Tinecerîndu-Þi chiar cu lacrimice nu ne-ar fi spre bine.

Nu ne-asculta cînd duhulni-e plin de întristareºi-Þi cerem sã ne-nlãturidin scumpa Ta Lucrare.

Nici cînd pripite-ndemnurispre cãi nejudecatene-mping la rugãciunecu cereri vinovate.

Nici cînd iubiri greºitene înrobesc fiinþaºi-Þi cerem ce-osîndeºterãbdarea ºi cãinþa.

Nici cînd puteri strãinede-a fraþilor pãrerenecumpãtat dori-vorºi ne-nþelept vor cere.

Nici cînd descurajareamîhnirii o sã cearãîn clipa de-ntunericchiar cupa mai amarã.

Nu ne-asculta o Doamnegreºita rugãciuneci iartã-ne ºi gîndulºi starea care-o spune!


531 - Cînd înþelegi

Cînd înþelegi ce preþ slãvitau clipele curatece bucuros ºi ce grãbitle rãsplãteºti pe toate.

Pe un cuvînt de lacrimi plindai tot ce þi se ceredai sãptãmîni de ani ºi chinpe-o clipã de-nviere.

Dai drumuri îndelungi de plînspe-un pas cãtre-mpãcaredai foc de zeci de ani nestinspe-un strop de-mbrãþiºare.

Dai pentru-o lacrimã arzînd, de-o crezi adevãratãtot cît ai pãtimit urcîndspre zarea ei curatã.

Cînd gustã inima cevadin dulcea-i sãrbãtoarepãmîntu-i pare tot aºacît cerul, plin de soare.

Cînd ce-ai cãutat ºi ce-ai gãsite-un strop de împliniretot ce-ai vrea dat ºi-ai vrea-mplinite-n veci numai iubire.

Oricît a fost viaþa greazdrobitã ºi-ntristatãcînd vine-o clipã ce-o doreaînvie dintr-o datã.

Pe harul îndeajuns doritdai tot rãscumpãrarenu-i sufletul mai fericitca-n clipa cînd îl are!


532 - Grãbeºte-te sã-þi dai

Grãbeºte-te sã-þi dai fierbintetot ce mai ai în tine buncît razele luminii sfintede peste tine nu apun.

Priveºte mai cu drag la moartede vrei viaþa pentru vecispre tot mai larg hotar împartede vrei s-aduni pe unde treci.

Smereºte-te de vrei nãlþareasuspinã, dacã vrei sã cînþidezbracã-te cu renunþareade vrei cîndva sã te-nveºmînþi.

De vrei s-ajungi stãpîn a-toatede toate sã te laºi uºorvei fi stãpînul multor gloatecînd poþi fi robul tuturor.

Dacã-þi doreºti cîndva soliaîncununatã fericitnici steagul nici statornicianu-þi pãrãsi pîn-la sfîrºit.

Fã tot ce faci cu vredniciecît mai grãbit ºi mai frumosºi vei cunoaºte-o mãreþienebãnuitã la Hristos!

533 - N-ai sã te prãbuºeºti

N-ai sã te prãbuºeºti urcîndînspre-Adevãr, dupã Hristoste vei nãlþa mai luminîndcu cît þi-e mai întunecos.

Cîndva ºi-odihnã vei aveatu care-acum munceºti din greuvei fi sãrbãtorit cîndvatu truditor spre Dumnezeu.


Avea-vor scut ºi cei sãrmaniºi zîmbet cei ce plîng acumºi mamã cei acum orfaniºi casã cei acum pe drum.

- Dar numai dupã ce urcîndcalvarul dureros spre Þellãsa-ºi-vor aurul arzîndal lacrimilor lor pe el.

ªi numai cînd se pot unideplin cu gîndul lui Hristoscu cît se sting vor strãlucimai depãrtat ºi mai frumos!

534 - Spre Tine, Cel în veci

Spre Tine, Cel în veci Statorniccînd toate nu-s decît ruinispre Tine-mi tîrîi slava cruciiºi nimbul urmelor de spini.

Sfinþenia-Þi mã înfioarãcînd stau spre Tine-ngenuncheatºi-orice cuvînt mi-l ºtiu nevolnicne-ncãpãtor ºi vinovat.

Nu-Þi cer Isus, decît luminaliniºtitoarelor tãceria zãrii cît Eternitateanemãrginitã nicãieri.

ªi-Þi cer ca-n veci sã nu mã-nfrîngãne-ncrederea în tot ce-ai spusnici sã-mi vînd cugetul pe darurinici cîte sînt pe cîte nu-s.

Nici în strãinele pãmînturisã-ntind a-mele rãdãcininici sã ridic în soare prafulnici sã mai rîd spre ochi strãini.

Nici jarul sfînt sã nu-l împrãºtiicînd dãruiesc cãldura luinici numai gura mea sã spunãce numa-n fapte pot sã spui...


- Spre Tine, Cel în veci Statorniccînd toate-s umbre ºi ruinipe-un strop de mir de Tine vrednictopesc întregile-mi grãdini.

535 - Sã nu mai ardem

Sã nu mai ardem pentru noici pentru cei ce ne urmeazãal sufletului larg ºuvoisã-mpartã razã dupã razã.

Cu lut tot mai puþin pe mîinicu tot mai limpede luminasã le sãpãm mai largi fîntînisã-ºi spele sufletul ºi vina.

Sã le-adîncim mai drept temeiînspre-Adevãr ºi-mbrãþiºarecu cît noi azi cu ani mai greiplãtim urcuºul lor spre soare.

Sã le grãbim un mai slãvitºi dulce Praznic spre-nvierecu cît noi ieri l-am ispãºitmai cu oþet ºi mai cu fiere.

S-ajungã ei a ºti cã-n totce-i vrednic ºi frumos sub soareplãtit e fiecare iotcu plîns, cu sînge ºi sudoare.

S-ajungã-a ºti cã tot ce-i drepte mai presus de tiraniecã tot ce-i vrednic ºi-nþelepte cea mai sigurã-avuþie.

Cã tot ce-i sfînt ºi-adevãrate-n veci mai tare ca minciunacã oricît geme cel curatel izbîndeºte-ntotdeauna.

- De-am izbutit sã-ncredinþãmpe cei ce vin aºa a face, plãtiþi de tot ce datorãmputem sã adormim în pace!


536 - Mai din belºug

Mai din belºug rodeºte lanulcînd e udat de rugãciune, mai pus la adãpost copilulcînd e sã fulgere sau tune.

Mai luminos se face-n aer, mai liniºtit ºi dulce-i vîntul, mai bunã ºi mai mare-i pîinea, mai fericit ºi cald cuvîntul.

Mai moale ºi mai verde iarbamai albe-s florile ºi zareamai luminoasã-i sãrbãtoareamai liniºtitã-i înserarea.

Mai îmbrãcatã vine noapteamai dulce somnul oriºiundemai binevoitoare faþaîn tot ce-ntreabã ºi rãspunde.

Mai zîmbitoare e luminamai dulci sînt soarele ºi lunamai prietenoase-n toate-toateprin rugãciune totdeauna.

Mai fericitã-i rîndunicace stã pe streaºinã ºi cîntãatunci cînd cineva se roagãºi Dumnezeu binecuvîntã.

537 - Culesul roadelor

Culesul roadelor rãbdãriiv-a-ncepe în curînd, grãbiþi! - întregi nemarginile zãriinu vor cuprinde cît primiþi.

De-aveþi cu-adevãrat credinþãºi mai rãbdaþi încã puþinviforniþa de neputinþãsfîrºi-va-n nesfîrºit senin.


De peste feþe strãlucitepieri-vor urmele de plînsºi mîini prelung bãtãtoritevor strãluci de aur strîns.

Pe brazde-adînci însãmînþatecu-al lacrimii belºug mereuluci-vor lanuri legãnatesub rod de aur mult ºi greu.

Cununi etern strãlucitoarevor lumina pe frunþi purtîndpecetea pãcii iertãtoarea ranelor uitate blînd.

ªi-atunci mai mult ca slava stãriiºi nimbului slãvit purtatva fi-mpãcarea ascultãriiºi mulþumirea c-aþi rãbdat!

538 - Mi-este frate oriºicine

Mi-este frate oriºicine are duhul rugãciuniicare are-o sfîntã groazã de pãrerile minciuniicare pentru-o vorbã slabã se cãieºte ani de zilecare pentru orice greºuri plînge lepãdîndu-ºi-le.

Mi-este frate oriºicine îºi cîºtigã-o pîine-amarãînvãþat cu nedreptatea ºi cu vorba de ocarãcare nu rîvneºte-avutul nimãnui pe orice caleci-ºi îndurã cu-nfrînare crucea curãþiei sale.

Mi-este frate cine rabdã, cine-aºteaptã, cine tace, cine plînge, cine-asudã, cine luptã, cine face, cine poartã pentru alþii vini de care nu-i de vinãîncrezîndu-se-n Dreptate, Înviere ºi Luminã.

Mi-este frate îndrãzneþul ºi eroul ºi zdrobitulde la unde-ncepe-Apusul pînã unde-i Rãsãritulcãci acela, doar acela este-un har pentru noroadenu se teme nici de moarte, nici de viaþã, nici de roade.


539 - Tot cu mai puþine lacrimi

Tot cu mai puþine lacrimi mã îndepãrtez de-un veacce mã prea fãcea sã tremur ºi mã prea silea sã taccînd prea jinduiam la soarta celor legãnaþi aiciºi n-aveam decît dorinþe dupã cele mult prea mici.

Înþeleg azi tot mai tainic cã pãºim tãrîm sfinþitunde trebuie-orice zîmbet cu sudoare ispãºitunde orice rîs se cere cu un plîns rãscumpãratunde ca un fiu sã-nvie este-un tatã îngropat.

ªi cu cît în tîmple-mi bate cineva mai des a-semncã mi-e mai aproape vremea cãtre care mã îndemncu cît vãd pecetea sfîntã mai pe rare mîini ºi frunþimai adînc cinstesc lumina urmei drepþilor cãrunþi.

ªi mã plec cu-atît mai umil ºi mã-nchin cu-atît mai multcu cît cresc încredinþarea cît sînt de dator s-ascultºi cît sînt de dator sã umblu în lumina care-o ºtiuºi de care voi rãspunde Dumnezeului Cel Viu!

540 - Nimic n-avem

Nimic n-avem din cîte se pare c-am atinsplecãm mai goi ca golul din care ne-am desprins.

Nimic n-avem al nostru din cît pãmînt trudimdecît pe-acela care în noi ni-l chinuim.

Nici cît ni-e sub picioare, nici cît va fi pe-obraznimic nu este-al nostru ca Ieri ºi Mîini, nici Azi.

Din soarele sub care o clipã pribegimn-avem decît lumina pe care-o dãruim.

Din cît tezaur strîngem cu ochiu-avar ºi-aprinsn-avem decît pãcatul c-am rîs ºi l-am cuprins.

Din cerul pe sub care tîrîm dezamãgirin-avem decît puþinul senin din amintiri.

Din cîte-s azi pãrere iar mîine vor fi visnimic n-avem al nostru spre cer sau spre abis.


Nu ne rãmîn din toate sub cîte ne zdrobimdecît fãrîma care cereºte-o dãruim.

541 - Cîte rãdãcini ascunse

Cîte rãdãcini ascunsecresc ºi luptã sub pãmînttot atîtea crengi vãzuteroditoare-n aer sînt.

Fiecare rãdãcinãcreºte creanga ei în suscît e rãdãcina bunãbun e rodu-n ram adus.

Cînd se uscã rãdãcinauscã-se ºi creanga ei- cît de triºti ºi de netrebnicizac mulþi pomi odatã grei.

Cîte-s sub pãmînt, cu cîtesînt sub cer, în veci sînt neam: cînd slãbeºte-o rãdãcinãse mai veºtejeºte-un ram...

Cîte-mpãrtãºiri curateai cu Domnul în ascunsrod atîta arãta-veiîn al faptelor rãspuns.

Rãdãcinile iubiriiºi-a credinþei cît te þinrodul milei ºi-ascultãriicreºte-mbelºugat ºi plin.

Rãdãcina rugãciuniicînd se uscã, în curîndtot ce-aveai curat ºi vrednicveºtejeºte rînd pe rînd...

- Sfinte rãdãcini ascunsecreºteþi-ne sãnãtostoate crengile s-aplecerod de aur lui Hristos!


542 - Slavã Þie care umpli

Slavã Þie care umpli dintr-o datã orice loccare-nlãturi dintr-o datã orice fricã ºi slãbiecare-aprinzi ºi-mparþi ºi dãrui nemaistinsul vieþii focºi ne-apleci Nemãrginirea, slavã, slavã, slavã Þie.

Slavã Þie revãrsarea de Luminã ºi de harce ne-mprãºtii orice noapte ºi creºti orice bucuriezgudui orice conºtiinþã ºi-mbrãcîndu-ne cu jarne-ndumnezeieºti fiinþa, slavã, slavã, slavã Þie.

Slavã Þie Vuiet care ne-ntregeºti tãcutnumãrul ºi chipul veºnic al frumseþii ce-o sã fieînãlþînd prin ce se vede tot ce-i încã nevãzutne-nduhovniceºti þãrîna, slavã, slavã, slavã Þie.

Slavã Þie Fluviu Veºnic de putere ºi de rodumple-ne slãvit mãsura spre cununi cu vrednicieºi grãbind desãvîrºirea înfiatului norodvarsã-ne-n Oceanul Veºnic, - slavã, slavã, slavã Þie!

543 - De ce nu mã mai mustri?

M-auzi cum cînt - ºi totuºinimic nu-mi spui, ci stai- de ce nu mã mai mustricum mai demult fãceai?

Mã vezi cum fac, - ºi totuºimã laºi sã fac aºa, de ce nu mã mai mustricum mã-ndreptai cîndva?

Mã ºtii cum merg ºi totuºimã laºi sã merg cum vreaude ce nu mã mai mustrici stai ºi taci mereu?

M-asculþi cum spun, ºi totuºimã laºi cum vreau sã zicde ce nu mã mai mustriºi nu-mi mai spui nimic?


- O, trufaºa mea firecum mi Te-a-ndepãrtato, duhul meu cel mîndru, ce nu-i plãcea mustrat!

- Azi taci, - dar gol ºi veºtede-ntregul meu hotarºi searbãdã-i cîntareaºi truda-i fãrã har.

Cu inima zdrobitãnimic nu-Þi cer aºaIsuse, ca mustrareace mã-ndrepta cîndva!...

544 - Ce lacomi ne sînt

Ce lacomi ne sînt ochii spre tot ce nu-i al lorrãpim grãbiþi ºi fructul ºtiut otrãvitor.

Ce lacomi ne sînt ochii spre tot ce ni-e opritsãrim grãbiþi ºi-n focul ºtiut nepotolit.

Ce lacomi ne sînt ochii spre tot ce vãd pe josdeºi nu ºtim ca lumea nimic mai mincinos.

Ce lacomi ne sînt ochii spre mult ºi spre întinsdeºi ne ºtim curîndul mormîntului cuprins.

Ce lacomi ne sînt ochii spre tot ce-i lucitordeºi nu ºtim ca viaþa nimic mai trecãtor.

Ce lacomi ne sînt ochii spre tot ce nu-i permiso ºtim, dar ce puternic e-ndemnul spre abis.

Ce lacomi ne sînt ochii, ne-atrag spre ce nu vreme cupa otrãvitã, o ºtim, ºi totuºi bem.

Eroi ºi sfinþi sînt numai cîþi ochii nu-i învingprivind strãini la toate ei trec, dar nu ating!


545 - ªtiu cã m-a nãscut

ªtiu cã m-a nãscut Luminaºi mi-a dat izvorul eica sã-mi spãl întruna tinapusã peste ochii mei.

Îmi mut crucea cînd pe-un umãrcînd pe celãlalt, de greaparcã nici mai pot sã-mi numãrprãbuºirile sub ea.

Dar îmi zãvorãsc cu lacrimiorice-ntoarcere spre lutorice zare cãtre patimiorice drum spre ce-am trecut.

Viaþa mi-e suire dulceºi-o strãbat mereu rãzbindcãtre slavã printr-o crucedupã care nu cuprind.

Vremea ºi hotaru-n careodihni-voi nu ºtiu cîtîn Eterna Uºurarede pe cruce-mi pogorît.

546 - În noaptea lumii

În noaptea lumii prea-ndelungãsub lacãt de luminã greapurtãm solia mîntuiriicînd sus pe cruce, cînd sub ea.

Trecînd mereu cînd prin luminãcînd prin umbra cãtre ÞelL-avem cînd stîlp de nor naintecînd stîlp de foc, mereu pe El.

Plutim ades cînd peste valuricînd doborîþi sub ele stãmaceleaºi lupte cînd eroiccînd îndoielnici le-nfruntãm.


Adesea-n zbor prea singuraticprin cer uscat ºi munþi stîncoºine bem doar roua de pe aripica ºoimu-n anii secetoºi.

Cei ce-au purtat pe frunþi mai grelecununi de spini ºi de sudorirãzbat nãlþînd Dumnezeieºtesolia mai strãlucitori.

Purtînd-o vrednici mai departedin cei ce-au mers în cei ce vincu-atît mai plin ni-e viitorulcu cît trecutul ni-e mai plin.

Iar Mîine-ajunºi la Sfînta Þintãcu chip ceresc ºi drum sfinþitspãlaþi prin apa-ntineririivom sãruta Tãrîm Slãvit!

547 - Al cui e soarele?

Al cui e soarele de-a pururial cui pãmîntul pentru veac? - cine-a venit aici puternicºi cine n-a plecat sãrac?

Cine-i pe lumea asta veºnicºi ce-i aici netrecãtor? - ce oare e mai slab ca viaþace zboarã oare mai uºor?

Ce-i mai supus ca omu-n lumela trecere ºi la dureri- ce zi nu poate sã ne-aducãsfîrºitul unei triste seri?

Cine-a putut opri vreodatãvreun timp sau soare pentru el? cine-a putut scãpa pe lumede putrezirea de vreun fel?

A-cui averi n-au fost trecuteºi-a cui lãcaº nu s-a mutat? a-cui tãrie n-a fost frîntãºi-a cui mînie n-a-ncetat?


... Sãrmane cãlãtor, ia seamala cîþi au fost ºi nu mai sîntaceeaºi soartã te aºteaptãnu-þi crede raiul pe pãmînt!

548 - De ce n-am fost?

De ce n-am fost pom darnicsã satur pe cei mulþi, sau iarbã moale-n calesub paºii cei desculþi?

De ce la umbra milein-am odihnit trudiþi, de ce-adãpost ºi pîinen-am fost la cei loviþi?...

- O, zile-a mele toatece goale v-am trimescum vã regret amarnicºi vã cãiesc de-ades!

De v-aº putea întoarcevreodatã înapoicu ce trãiri v-aº umplepe-oricare dintre voi!

O, fapte bune, careputînd nu v-am fãcutîn veci nu va fi nimenisã-ntoarcã ce-am pierdut.

O, goala mea viaþãºi anii mei cei seciºi slava mea pierdutãpe veci, pe veci, pe veci!...


549 - O, lacrimile-acestea...

O, lacrimile-acestea vãrsate pentru voice ard ºi azi scãldîndu-mi obrajii triºti ºi goi.

Ce ard în rugãciunea temutã în ascunsca-n voi sã se trezeascã a-ntoarcerii rãspuns.

ªi ard în blînde-ndemnuri mai dese ºi fierbinþisã nu cãlcaþi solia rãmasã din pãrinþi.

ªi ard purtînd mustrarea cu-ndurerat cuvîntcã v-aþi cãlcat iubirea ºi primul legãmînt.

ªi ard în stãruinþa sã nu vã dezbinaþisã nu-nlesniþi credinþe strãine printre fraþi.

Sã nu slãbiþi din rîvnã, din post ºi rugãciuninici lumea sã v-atragã spre vechile-i minciuni.

Nici sã nu fiþi ocarã Lucrãrii lui Hristosnici Sfintei Lui Biserici povarã ºi ponos.

Nici fraþilor iscoade, nici nimãnui vrãjmaºci sinceri ºi statornici ºi-adevãraþi ostaºi...

- O, lacrimile-acestea spre voi ºi pentru voice cheamã ºi aºteaptã întoarcerea napoi!

De nu vã ard tot rãul din sufletele recivor arde conºtiinþa din voi în veci ºi veci!


550 - Sã nu mai pot uita

Sã nu mai pot uita Isusecît mi-ai fãcut, din ce m-ai scostot ce mi-ai dãruit sã-mi fieîn veci mai viu ºi luminos.

Sã nu mai pot uita nici unadin binefacerile-Þi marinoite zilnic pentru mineºi-n anii dulci ºi-n cei amari.

Sã nu mai pot uita nici unuldin binefãcãtorii meica ne-ncetat recunoºtinþasã mi se-ndrepte cãtre ei.

Sã nu mai pot uita nici unadin cîte rugi mi-ai ascultatca sã nu-mi pierd în veci nãdejdeaîn orice-adînc aº fi-aruncat.

Sã nu mai pot uita nici unuldin cîte Þi-am pãcãtuitci sã-Þi rãmîn întotdeaunaascultãtor ºi umilit.

Sã nu mai pot uita nici unadin ce-s dator din cîte-mi daica numai slavã ºi-ascultaresã-Þi port ºi-n umblete ºi-n grai.


551 - Numai Tu Lumina lumii

Numai Tu Lumina lumiinumai Tu Apa cea vienumai Tu Pîinea Vieþiimi-eºti eterna bucurie.

Numai Þie, numai ÞieDumnezeul meu Cel Marepentru toate, pentru toateslavã, cinste ºi-nchinare.

Numai Sîngele-Þi Isusenumai Jertfa Crucii Talenumai Sfînta-Þi Mîntuirem-a scãpat de-a morþii cale.

Numai Pacea Ta seninãnumai Mîna Ta salveazãnumai Faþa Ta slãvitãinima mi-o-nvioreazã.

Numai ploaia Ta adapãnumai umbra Ta alinãnumai raza Ta cea dulceîncãlzeºte ºi luminã.

Numai harul Tãu dã viaþãnumai vîntul Tãu m-adienumai pacea Ta-mi pãstreazãliniºtita bucurie.

Numai Tu faci tinereþeaharnicã ºi fericitãnumai Tu dai bãtrîneþearodnicã ºi liniºtitã.

Numai Tu faci moartea dulceºi de pace sfîntã plinãnumai Tu dai veºniciastrãlucitã ºi seninã.


552 - Numai Tu le saturi

Numai Tu le saturi toatecu belºug ºi-ndestularenuma-n Tine-ºi aflã totulorice cuget ºi suflare.

Numai Tu dai sã rãmînãnumai Tu-mplineºti sã treacãnumai Mîna-Þi nu se-nchidenumai harul Tãu nu seacã.

Numai Tu nu-Þi muþi iubireade la ce-ai ales odatãnumai Tu pãstrezi statornicce-ai promis de-ntîiaºi datã.

Numai mila Ta-ndelungãiartã-n veci neobositãnumai paza Mîinii Taledespãrþeºte de ispitã.

Numai Tu spui Adevãrulnumai Glasul Tãu nu mintenumai dragostea-Þi rãmîneneclintitã ºi fierbinte.

Orice nouã binefacerice Þi le reverºi spre lumemi-nmulþesc recunoºtinþaºi iubirea de-al Tãu Nume.

Din ºuvoaiele-ndurãriiMîinii Tale-mbelºugatenumai Tu Isuse Doamnele sfinþeºti ºi saturi toate!


553 - Dacã scriind puþin

Dacã scriind puþin umplut-aicu hranã bunã sacii goi, dacã din buna vistieriescoþi pietre scumpe vechi ºi noidacã-ai fost pom lîngã izvoarecu dulce rod la vremea luiatunci mai nalt ºi mai puternicvei strãluci cu cît apui.

Dacã-ai putut iubi vrãjmaºulcu toatã inima iertînd, dacã-ai putut s-ajuþi sãraciimereu cu glasul cel mai blînd, dacã-ai ºtiut tãcea la vremedacã-ai ºtiut vorbi cu miezatunci cu cît te-ascunzi mai tarecu-atît mai luminos te vezi.

Dacã-ai putut cu cele slabesã biruieºti pe cele taridacã-ai trudit spre roada bunãcrescînd frumoºi ºi drepþi lãstariºi dacã slujba-ncredinþatãsmerit ºi harnic þi-ai plinitatunci în Veºnicele Corturiþi se va spune: Bun venit!


554 - Tu-mi înlãturi îndoiala

Tu-mi înlãturi îndoialainimii ne-ncrezãtoarecînd mã-nfrînge grea ispitaºi de vina mea mã doare.

Cînd furtuni învolburateîmi întunecã privireaun cuvînt al Tãu îmi poatelumina nemãrginirea.

Cînd de secetã se uscãtot hotarul meu în jaleîntr-o clipã mi-l învierevãrsarea milei Tale.

Tu-mi eºti nehotar iubiriineclintire-ncredinþãriiadîncime-nþelepciuniiºi rãsplata ascultãrii.

Temelia vieþii meleinimii comoara toatãtot ce nalþ ºi ce dãrîme spre slava Ta curatã.

Cît ar curge rîu de lacrimide cîntãri ºi rugãciunesute de vieþi Isusetot n-aº mai sfîrºi a-Þi spune!


555 - Tu care-nveþi pe alþii

Tu care-nveþi pe alþiis-asculte de Hristoseºti cel mai mult datornicspre Bine ºi Frumos.

Sã ºtii cã faci pãcatulnu numai cînd faci rãuci ºi cînd nu faci binecît poþi în jurul tãu.

În casa ta te poartãfrumos cu toþi ai tãiºi-n lume fii asemenide bun cu buni ºi rãi.

Cît bine faci, în urmãpriveºte-þi-l tãcutchiar cînd vor spune alþiicã dînºii l-au fãcut.

Cui datorezi, dã-i totulfii laudei vrãjmaºFrumosului fii jertfãºi Binelui fãptaº.

Cu fiecare semenfii binevoitorcãci multora aceastae-un drum mîntuitor.

Tu care-nveþi pe alþiispre Bine ºi Frumoseºti cel mai mult datornicsã fii mai cu Hristos!


556 - Tot ce-a fost greu

Tot ce-a fost greu am azvîrlitpe veci mai mult din minefior mereu mai fericitm-atrage mai spre Tine.

Prãpãstii cîndva de ne-nfrîntîmi despãrþeau fiinþaazi trup ºi suflet una-mi sîntle-a-mpreunat credinþa.

Cu cele douã braþe-arzîndal rugii ºi-al cîntãriiTe-mbrãþiºez strãluminînddin tot cuprinsul zãrii.

Nemaiþinînd sã Te pãstrezîn tot doar mie-ntr-unaTe-am revãrsat sã luminezinãlþimea ºi genuna.

Cu cît mai ostenit revinºi mai trudit cad searacu-atît mi-e trupul mai seninºi mai de preþ povara.

ªi cu atît mi-e mai uºorsã-mi nalþ fiinþa-ntreagãspre unde nu-i alt gînd ºi dorºi nume sã mã-atragã.


557 - Cum aº putea eu spune?

Cum aº putea eu spune c-am isprãvitcînd am atîta încã spre bine de-mplinit?

Cînd sînt atîtea drumuri ce încã nu le-am mers, atîtea lacrimi încã ce nu le-am plîns sau ºters, cînd sînt atîtea case în care n-am intratºi inimi lîngã care n-am plîns sau n-am cîntat, atîtea ne-mplinite trimiteri sau chemãriºi taine cãtre care nici bãnuiesc cãrãriºi gînduri cãror încã nu le-am þesut veºmîntºi arderi datorate Divinului Cuvîntºi lepãdãri neºterse de-aprinsul plîns amarºi jertfe neaduse Cerescului Altarºi-atîtea datorate mustrãri sau mîngîierispre vorbele uºoare sau grelele tãcerineîmplinite-a celor cu care am un drumprin umbra ºi lumina aceluiaºi acum.

Ce tristã-nºtiinþare sînt perii cei cãrunþicînd calea încã-i lungã iar paºii prea mãrunþi!

Cum pot sã zic cã-s gata, o cum sã pot sã zicatîta datorie, - ºi n-am plãtit nimic!

558 - Peste hotaru-nsãmînþat

Peste hotaru-nsãmînþatcu grîul ca luminaÞi s-a mulþit nemãsuratde dureros neghina.

Cîndva strigam ºi eu cerînds-o smulgi sã nu mai fienu-nþelegeam ce tainic gîndSfîrºitu-l întîrzie.

Dar azi l-aº vrea mai amînatcãci cine ºtie cîtãse va preface-n grîu curatdin neghina urîtã.


O, ce neghinã-au fost atîþidin cei azi grîu ºi pîine... - din cei neghinã-acuma cîþila fel vor fi grîu mîine!

Chiar eu ce neghinã eramruºinea holdei sfinteTu m-ai rãbdat, dar ce fãceamde m-ai fi smuls nainte?

Fã seceriºu-nspãimîntato Doamne sã nu vinãpîn-se vor face grîu curattoþi cei acum neghinã.

559 - O, dacã cei buni...

O, dacã cei buni ar avea puterea careo au cei rãi ºi cei nedrepþi peste popoare.

O, dacã cei smeriþi ar sta pe scaunele nãlþateîn locul celor îngîmfaþi sã-mpartã ei dreptate.

O, dacã harnicii-ar afla, cît pierde leneviacei înþelepþi dac-ar avea cît timp are prostia.

Cei dãruiþi dac-ar avea mijloacele pe carele risipesc neruºinat cei fãrã har ºi sare.

Cei darnici dac-ar fi stãpîni pe-averile fãcutede cei zgîrciþi ºi-s sub zãvor nemilostiv þinute.

O, dacã cei blînzi ar fi puºi sã judece-ntre gloateîn locul celor ne-nduraþi ºi puºi pe nedreptate.

ªi dacã cei ce cred ar fi cum Dumnezeu le-ar cerecît de curînd ar deveni viaþa rai ºi miere.

Cît de curînd s-ar arãta Cereasca-mpãrãþiece de atîtea mii de ani ne tot rugãm sã vie.


560 - Cu cît mai preþios

Cu cît mai preþios þi-e timpulcu-atît þi-e mai pãcat sã-l pierzicu cît e mai viclean pãcatulcu-atît mai rãu e cã-l dezmierzi.

Cu cît e mai de folos o viaþãe mai de neiertat s-o-ncuicu cît mai sfînt e adevãruleºti mai de vinã cã nu-l spui.

Cu cît e mai de preþ un sufletcu-atît mai rãu faci cã-l opreºticu cît mai de folos e timpule mai pãcat sã-l risipeºti.

Cu cît chemarea-i mai fierbinteºi-i ascultatã mai de mulþicu cît sînt vremi de har mai mare- eºti mai netrebnic cã n-asculþi!

Cu cît þi-e mai trecutã viaþacu cît eºti mai dorit sã viicu cît e Domnul mai aproapeeºti mai nebun dacã-ntîrzii!

561 - Nu te mînia

Nu te mînia pe rãulce se nalþã prea-ncrezutare cine sã-l zdrobeascã: Viul Dumnezeu Temut.

Nici nu-þi pierde bunul cumpãtcînd pãcatu-n cinste-i pusare cine sã-l trînteascã: Viul Dumnezeu de Sus.

Nici sã nu te temi de vremeacînd cel drept e prins de pieptare cine sã-l rãzbune: Viul Dumnezeu Cel Drept.


Nici sã nu cîrteºti cînd drepþiiºi sãracii gem ºi pierare cine þine seama: Viul Dumnezeu din Cer.

Ci fii treaz ºi umblã-n toatedrept ºi umil ºi curatcãci puternic este ViulDumnezeu Adevãrat.

ªi la El e hotãrîtãdreaptã plata pentru totteme-te smerit de DomnulDumnezeul Savaot!

562 - Încã puþin ºi ce s-a spus

Încã puþin ºi ce s-a spus curînd o sã se-aratese va vedea cã ce s-au scris sînt toate-adevãratese va vedea cã este-un iad ºi este-o Judecatãse va vedea cît de-nºelaþi sînt cei ce-au rîs odatã.

Încã puþin ºi tot ce-i azi neghinã ºi ocarãtrimiºi cereºti vor arunca în focul mai de-afarãºi seceriº nemaivãzut va trece peste lumecã ziua groazei a sosit tot rãul sã-l sugrume.

Încã puþin ºi semne mari, puteri ne-nchipuitese vor ivi cutremurînd privirile-ngroziteºi toþi cei care n-au primit credinþa mîntuiriiprimi-vor crezul blestemat al hulei ºi-al pieirii.

Încã puþin ºi Dumnezeu Cel Viu în veci, deodatãivi-Se-va zdrobind pe veci minciuna apostatãîncã puþin, dar pîn-atunci dureri cum n-au fost încãvor încerca nimicitor credinþa cea adîncã.

Fiþi treji ºi vã rugaþi voi toþi cîþi mergeþi cãtre-acestenemaivãzute vremi ºi stãri cãzute fãrã vesteorice-aþi vedea ºi auzi pe voi sã nu vã-nºelecãci vai de cei ajunºi atunci nepregãtiþi în ele!


563 - Cu cît cunosc

Cu cît cunosc mai binecît sînt dator s-ascultcu-atît neascultareami-o-nvinuiesc mai mult.

Cu cît primesc mai multãluminã din Hristoscu-atîta-s mai datornicsã umblu mai frumos.

Cu cît spun la mai multeîntinderi de Isusmereu mai drept se ceresã umblu-n tot ce-am spus.

Cu cît vorbesc mai tarecu cît sînt mai vãzutcu cît vãd mai departe- sã umblu mai temut.

Cu cît se duce vremeaºi anii-mpuþinezmai umilit sã umblumai harnic sã lucrez.

Mai însetat sã cautCuvîntul Sfînt ºi-alesîn rugãciuni ºi-n posturiºi-n privegheri mai des.

Cu cît primesc mai multemai mult sã dau ºi euaºa sã-mi caut rãspunsuldator lui Dumnezeu!


564 - Cu ce rãmîi?

Cu ce rãmîi din toatespre cîte-n lume-alergicu tine-n veºniciece iei sã duci cînd mergi?

Cu ce rãmîi din baniipe care-i strîngi zgîrcitcînd moartea o sã-ntrebe: - tu pentru ce-ai trãit?

Cu ce rãmîi din cîtepodoabe cauþi sã-mbracicînd mulþi n-aveau nici zdrenþeci tremurau sãraci?

Cu ce rãmîi din slavadeºartã ce þi-ai strînscînd o sã vinã foculcu scrîºnete ºi plîns?

Cu ce rãmîi din cîtãgrãsime-mpovãrezisau din frumseþea caregãteºti ºi subþiezi?

Cu ce rãmîi în urmacumplitului pîrjolcînd toate-arzînd, pleca-veisãrac, nebun ºi gol?

Cînd Domnul o sã vinãcu slavã sau cu muncicînd tot ce-ai azi pieri-va- cu ce rãmîi atunci?


565 - Aºtepþi sã vinã Domnul?

Aºtepþi sã vinã Domnul? ºi tot deºart vorbeºti, aºtepþi sã vinã moartea? ºi tot pierdut trãieºti! sã vinã Învierea? ºi tot nepregãtit? sã vinã Judecata? ºi tot nemîntuit! sã vinã Veºniciacu focul inamiciar plîns ºi pocãinþãnimic, nimic, nimic!...

Ce-aºtepþi tu de la Domnulsau de la moartea ta? ce-aºtepþi de la-nviereasau Judecata Sa? ce-aºtepþi în veºniciece crezi c-ai sã primeºticînd toate bat la uºãºi nici nu te gîndeºti? O, viaþa ta se pierdezadarnic, pic cu piciar plîns ºi pocãinþãnimic, nimic, nimic.

Ascultã-nºtiinþareaascultã mãcar azinainte de-a ajungeîn Marele Necazîntoarce-te la Domnulcît este timp ºi harde mîine, poate, totulpe veci va fi-n zadar. O iatã Seceriºultu n-ai dat nici un spicºi n-ai în veºnicienimic, nimic, nimic...


566 - Sã calci cu teamã

Sã calci cu teamã-n iarbacea moale de la ºesispita, ca nãpîrca, acolo stã mai des.

Acolo stã pãcatulca ºarpele, pîndindvirtutea, rugãciuneaºi rîvna lenevind.

Acolo stã desfrîulcînd toate-þi merg din plinºi una dupã altadorinþe negre vin.

ªi unul dupã altulvin demonii vrãjmaºiiar tu slãbit ºi leneºacolo te mai laºi.

O, nu-þi slãbi veghereaci roagã-te mai desºi mai cu rîvnã-aleargãajuns la drum cu ºes.

Cînd scapi din calea asprãºi-ajungi la locuri moio, mai ales acoloispitele vin roi.

Atîþi din cei ce-n valuriluptat-au strãlucitîn locuri liniºtitevrãjmaºul i-a zdrobit.

- Mergi mult mai plin de teamãajuns la drum plãcutcununile mai multeacolo s-au pierdut!


567 - Cum pot sã cer?

Cum pot sã cer la alþiisã-mi þinã sfatul buncînd mai întîi eu însuminu fac aºa cum spun?

Cum aº putea credinþãla alþii sã le cercînd eu trãiesc în lumecum nici n-ar fi un cer?

Cum pot sã pun pe alþiila post ºi rugãciuniiar eu trãind desfrîulsã merg cu cei nebuni?

Sã cer ca ei s-asculteiar eu sã fac ce vreau... o, cum oare nu mã vedepe mine Dumnezeu?

ªi cum privesc la minecei ce m-aud grãindcînd una spun la alþiiºi alta fac trãind?

Trezeºte-mã o Doamnesã nu mã-nºel sã pierca-ntîi sã fac eu însumice altora le cer!


568 - Doamne, sã nu pot vreodatã

Doamne, sã nu pot vreodatãs-arunc crucea ºi sã fugnici de-ar trebui viaþasã-mi jertfesc arzînd pe rug.

Sã nu-mi pot abate paºiide pe urma Ta nicicîndnici pe-ntreaga lumii slavãpacea inimii sã-mi vînd.

Nici sã pot sã-nchid vreodatãuºa mea de vreun sãracnici sã-mi pot deschide guracînd Tu-mi porunceºti sã tac.

Sã nu-mi pot schimba credinþacea dintîi pe nici un creznici cuvîntul primei lacrimisã nu pot sã nu-mi pãstrez.

Sã nu-mi pot uita trecutulnici sã-mi chinui fraþii meinici sã-mi pot privi strãmoºiifãrã sã mã nalþ spre ei.

Doamne, sã nu-mi calc pe steagulnici pe conºtiinþa meanici sã-mi poatã scoate geamãtchiar durerea cea mai grea.

Ci cu orice bir de lacrimiºi de sînge-adus din greujertfa mea sã-ºi nalþe fumultot mai drept spre Dumnezeu.


569 - Te-am pus ca o pecete

Te-am pus ca o pecete pe inima mea-ntîidorind mai sfînt ºi dulce sã-mi fi ºi sã-mi rãmîi.

În toatã-a mea fiinþã, pe toate-a ei simþirisã-mi arzi cu vîlvãtaie cereºtile trãiri.

Pe-altarul rugãciunii, cu-al lacrimilor mirsã mã-mpreun cu harul din Cer ºi din Potir.

Ca-n tot lãuntrul tainic al sufletului meusã-mi strãluceºti Isuse ca Domn ºi Dumnezeu.

ªi-apoi Te-am pus pecete pe braþul meu cel dreptca sã Te port mai vrednic, mai harnic ºi-nþelept.

Vestirea mea ºi munca spre milã ºi-ajutors-alerge tot mai spornic cu rod mîntuitor.

Pe tot ce am în tainã ºi-n tot ce fac vãditsã port a Ta pecete mereu mai fericit.

Ca ºi-n fiinþa asta ºi-n cea de veci mereusã-mi strãluceºti Isuse ca Domn ºi Dumnezeu!

570 - Hristos vrea suflete

Hristos vrea suflete în caresã ardã pentru tot ce-i sfîntsã-nfãptuiascã fiecareîntregul Tatãlui Cuvînt.

Sã plîngã-n caldã rugãciunecu cel pierdut ºi pentru elîn tot ce-i face ºi ce-i spunea-l mîntui fiindu-i þel.

Pe Dumnezeu avîndu-L Soareºi voia Lui avînd-o gîndcãldura inimii-arzãtoares-o-mpartã tuturor oricînd.


Sã-nvãluie cu bunãtateîntregul semenilor chindin adîncimi netulburatesã-i izvorascã orice-alin.

Oricît ar fi de rãu poporulla care-ar fi trimis de Elsã i se dãruiascã-n dorulde-a-l mîntui, - cu unic zel.

Sã nu-l ademeneascã ºesullenevitor ºi vinovatci sã-l înalþe înþelesula tot ce-i sfînt ºi-adevãrat.

Precum Hristos Cel Om în Slavãºi Domn al Slavei pe pãmînt- din cea mai omeneascã pleavãsã-i creascã grîul cel mai sfînt!

571 - Sã crezi adînc!

Sã crezi adînc în Dumnezeu Cel Veºnicºi lui Hristos adînc sã I te-aplecicã nu-s mai mulþi mîntuitori pe lumeci-I numai El - acum ºi-n veci de veci.

Sã crezi adînc din inimã Cuvîntulºi sã-L asculþi prin orice-ar fi sã trecicã-n lume nu-s mai multe adevãrurici-I numai El - acum ºi-n veci de veci.

Sã crezi adînc Iubirii Rãstignitepãcatul tãu în lacrimi sã-l înecicã-n lume nu-s rãscumpãrãri mai multeci-i una doar - acum ºi-n veci de veci.

Sã crezi adînc acestor adevãruriºi-n ele stînd viaþa sã-þi petrecicã-n lume nu-i decît o mîntuireo ai sau nu - acum ºi-n veci de veci.

Sã crezi adînc! - Credinþa sã-þi înviespre-un veºnic rod a tale-ntinderi secic-o viaþã doar ºi-un suflet ai pe lumele scapi sau nu, - acum ºi-n veci de veci!


572 - Mi-ai spus atunci...

Mi-ai spus atunci cînd gerul aspruîmi îngheþa tot ce iubeamcã în curînd va fi iar soareºi meri cu flori pe orice ram...

Mi-ai spus, dar inima-ngrozitãabia putea spera cevadar cînd venit-a bucuriamai mult de ce-am crezut era.

Mi-ai spus cînd noaptea se lãsasepe-ntreg hotarul meu, amar, cã toate trec, cã o sã vinão nouã strãlucire iar.

Mi-ai spus atunci cînd disperareazdrobea tot sufletul ce-l amcã iar îmi va-nverzi hotarulºi-mi va-nvia tot ce iubeam.

Mi-ai spus cînd se ducea cîntareaºi numai plînsul rãmîneacã iarãºi va-nsori luminaºi zîmbetul pe faþa mea.

ªi-mi spui ºi-acum cã-i chiar la uºãVenirea Ta Iubit Isuscãci nici nu ºtiu ce-aproape-i ziuacînd ne vei da tot ce ne-ai spus.

Îmi spui, dar inima mea slabãmi-e parcã tot precum eraºi totuºi Dumnezeul nostrunu ºtiu sã cred cît vom vedea.


573 - Cînd Dumnezeu

Cînd Dumnezeu cumplit lucreazãnu-i nimeni a se-mpotrivicînd Faþa Lui insuflã groazã- tu crede-n El ºi nu cîrti.

Cînd Dumnezeu mãreþ lucreazãºi toatã mintea va uimicum nimiceºte sau creeazã- tu crede-n El ºi nu cîrti.

Cînd Dumnezeu milos lucreazãºi mult prea Bun Îl vei gãsicã rabdã, iartã ºi vegheazã- tu crede-n El ºi nu cîrti.

Cînd tot ce Dumnezeu lucreazãputernic, drept ºi bun va fiprin toate voia Lui aºeazã- tu crede-n El ºi nu cîrti!

574 - Nu numai dorind

Nu numai dorind izbîndavei ajunge s-o atingici luptînd cu preþ de sîngeºi de lacrimi ai sã-nvingi.

O Isuse, o Isusefã-mã sã-Þi urmez cu dorsã nu fiu numai cu vorbaci cu fapta-mplinitor.

Nu numai cîntînd credinþadovedeºti c-o ai deplinci trãind în ea cu faptaºi cu sufletul creºtin.

Nume pot avea ºi rãiiºi se pot fãli cã-l auînsã pilda ºi trãireaºi sfinþirea vieþii n-au.


Dacã ºtim cã neascultareae din primul nesupusºtim cã ea blestemul morþiiºi osîndei l-a adus.

Duh al ascultãrii Sfintece-Adevãrul ni l-ai datDrumul sfînt lãsat de Tinefã-ni-l dulce ºi umblat.

Dã-ne rodul ascultãriiscump ºi dulce ºi smeritfãrã care niciodatãn-a fost nimeni mîntuit!

575 - O, Sfînt Cuvînt

O, Sfînt Cuvînt al lui HristosCuvînt al milei ºi-al dreptãþiia ce-i de sus ºi-a cei de josal pedepsirii ºi-al rãsplãþii.

O, Sfînt Cuvînt, o bun CuvîntTu-mi eºti un veºnic legãmîntca sã trãiesc ºi mor frumospe veci alãturi de Hristos.

Înºtiinþãrile ce-mi spuimã fac mai treaz pe orice calespre tot ce e, spre tot ce nu-isã nu greºesc luminii Tale.

Mustrãrile ce mi le daieu le primesc cu ascultarecãci vreau sã duc mereu un traicurat spre viaþa viitoare.

Pedepsele ce mã-ngrozescmã fac sã fug de orice releºi sã mã rog ºi sã-mi pãzescmai sfînt tot drumul vieþii mele.

Nãdejdea Ta mã face-oricîndsã nu Te las, ci de-orice datãsã mã înalþ mai drept avîndîncrederea nezdruncinatã.


Rãsplata Ta de nepãtrunsmi-ntrece orice suferinþã, - O Sfînt Cuvînt, Tu mi-eºti de-ajunsprin toate pîn-la biruinþã!

576 - Te va osîndi

Te va osîndi pe tinedacã nu vii la Hristosºi ce-þi pare-acum prietenºi ce-þi pare duºmãnos.

Te va osîndi Cuvîntulauzit îndelungatdar pe care necrezîndu-LL-ai respins ºi L-ai cãlcat.

Te va osîndi rãbdareacelor care te-au iubitbunãtatea celor carete-au crezut - ºi i-ai minþit.

Te va osîndi durereacelor ce i-ai dus la rãunevinovãþia celorcãrora le-ai fost cãlãu.

Te va osîndi chiar boalace-þi vorbea cînd ai cãzutcãci ºi ea, - ca sãnãtateate-a chemat - ºi tot n-ai vrut.

Te va osîndi pãmîntulce l-ai stors ºi te-a hrãnitvîntul ce þi-a dat rãcoareasoarele ce te-a-ncãlzit.

Te va osîndi odatãtot ce-i sus ºi tot ce-i josdacã ºtii ºi poþi - ºi totuºinu vii astãzi la Hristos!


577 - O, nu cuvintele...

O, nu cuvintele cãutateca sã-þi slujeascã-acoperirici faptele-þi vor sta în faþaDumnezeieºtii rãsplãtiri.

Nu toate spusele cu careîncerci sã-ndreptãþeºti un rãuci fapta ta o vede Cerulºi-o va plãti cîntarul sãu.

N-aduce vorbe cînd se ceres-aduci o pocãinþã greacãci vina ta-i cu-atît mai mareºi fapta-i cu atît mai rea!

578 - Sã nu te plîngi!

Sã nu te plîngi cînd pari cã singurai mai rãmas luptînd din toþitu nu-i vezi, dar în lupta sfîntãai mii ºi zeci de mii de soþi.

Tu nu-i cunoºti, cã numai Domnulcunoaºte-n orice loc pe-ai Luidar c-ai rãmas în luptã singurtu niciodatã sã nu spui.

Cãci Marele Hristos nu-ªi lasãnici lupta nici Cuvîntul Sãunenumãratã-i oastea careînvinge zilnic pe cel rãu.

Noi nu vedem decît în faþãpuþin ºi-ngust din Sfîntul Þelîntreaga-ntindere a lupteiºi cîþi luptãm, - o ºtie El.

Sã nu te plîngi cînd crezi cã singurai mai rãmas luptînd cu toþidac-ai vedea ºi ºti cã-n luptãai mii ºi zeci de mii de soþi.


Ci-ncrede-te-n Hristos ºi luptãnebiruit ºi credinciosºi lasã toate celelaltedeplin în grija lui Hristos!

579 - Ce taine-ascunde

Ce taine-ascunde aºteptarearãbdãrii Cerului acumcînd rãul creºte, creºte, creºte- ºi tot nu-i prefãcut în scrum!

Ca tainã-i îndelung-rãbdareapentru tiranul cel cumplitce leagã, arde ºi ucide- ºi tot nu-i încã rãsplãtit!

Ca tainã-i dragostea pãstratãspre cel demult cãzut ºi rãucã vinde, minte ºi huleºte- ºi tot nu-i vine ceasul sãu!

Ce tainã-i marea bunãtatespre lumea de cãzuþi ºi hoþinespus de rãi - ºi totuºi Doamneîi mai iubeºti, pe toþi, pe toþi...

580 - Ferice-i a vorbi

Ferice-i a vorbi Cuvîntulputernic ºi curat, la mulþiferice-i cînd L-ascultã alþiidar mai ferice-i tu s-asculþi!

Ferice-i a primi iubireacãci ea e aurul din Raiferice-i s-o aduni întrunadar mai ferice-i tu s-o dai!

Ferice-i cînd primeºti vreun bineatunci cînd mai în lipsã eºtiferice-i da, dar mai fericecînd tu spre alþii-l dãruieºti.


Ferice-i cînd te-ajutã altulîn locul strîmt ºi-n ceasul greudar mai ferice-i cînd tu însuþipe alþii cauþi s-ajuþi mereu.

Ferice-i fapta dãrnicieiferice-i binele primitferice-i cînd îl face-oricinedar cînd faci tu, mai fericit.

Dar ºi mai fericit cînd platai-o ocoleºti aici mereucãci neprimind nimic prin oameniplãti-þi-va totul Dumnezeu!

581 - Tu ai vãzut!

Tu ai vãzut tãcerea meaatunci cînd dragostea de Tineca faþa apei tremurade n-o puteam ascunde-n mine.

Tu cunoºteai cît sufereamcînd ce spuneam era departede tot ce-am vrut dar nu puteamsã-Þi spun cu vorbe fãrã moarte.

Tu ºtii ce-am spus din cîte-adunascuns pentru urechi strãinecîntãrile-mi ce nu le spunIsuse-s numai pentru Tine.

ªi lacrimile din afundºi rugãciunea din tãcereºi dulce tremurul profundce mi le-ascund de-orice vedere.

Sã Þi le-aduc, sã Þi le cîntsã Þi le spun Isus doar Þiecu glasul cel fãrã cuvîntce numai Duhul Tãu mi-l ºtie...

Sã mi le iei, sã mi le þiisã mi le-ascunzi de-orice mulþimecãci pînã-n veci de veºniciipe-acestea n-o sã le-afle nime!


582 - Ce drag mi-a fost

Ce drag mi-a fost s-ascult de Tineoricît de greu mi-a fost s-ascultcãci ascultarea e un binece-l vãd din zi în zi mai mult.

Ce drag mi-a fost sã merg cu Tineoricît de greu mi-a fost c-am mersn-am amintiri mai dragi ºi plinesã-mi fi rãmas mai de neºters.

Ce drag mi-a fost sã cînt cu Tineoricît de greu mi-a fost sã cîntîn loc amar ce stãri divinecîntãrii mele i-ai rãsfrînt.

Ce drag mi-a fost sã plîng cu Tineoricît de greu mi-a fost c-am plînsca-n vasul lacrimii ascunsen-am aur mai cu grijã strîns.

Ce drag mi-a fost sã stau cu Tineoricît de greu mi-a fost c-am statmormîntul meu de-adînci suspinemi-a fost ca raiul luminat.

Ce drag îmi e ºi-acum cu TineIsuse Domnul meu Iubitnu-i loc mai dulce pentru minenici paradis mai strãlucit!


583 - Cît m-a durut!

Cît m-a durut întotdeaunavãzînd în locul cel curatrespingãtoarea-nfãþiºarea tot ce creºte din pãcat!

Cît m-a durut vãzînd un sufletcîndva frumos, acum cãzutpãcatul i-a zdrobit frumseþeaajuns de nerecunoscut.

Cît m-a durut privind la stareacîndva înaltã în Hristosºi-acum pãcatul pustiind-oajuns-a iadul cel mai jos.

Cît m-a durut vãzînd cum fraþiice se iubeau cîndva cu dorîºi calcã tot mai fãrã milãcomoara ºi iubirea lor.

Cît m-a durut cînd scumpe gînduriºi dragi fiinþe s-au pierdutsau ceasuri sfinte, sau prilejuricît m-a durut, cît m-a durut...

ªi totuºi sînt ºi-acum atîteacîntãri ce lîngã mine moriubiri ce sufãr lîngã mineºi nu mã dor, ºi nu mã dor...


584 - Deºi ºtim bine

Deºi ºtim bine cã în lumenecazuri multe-o sã-ntîlnimºi cã Hristos ni le trimitenoi tot cîrtim - noi tot cîrtim.

Deºi ºtim bine cã se cereca ne-ncetat sã ne rugãmºi nopþi ºi zile oriºiundenoi tot uitãm, noi tot uitãm.

Deºi ºtim bine c-Adevãrulsã-l apãrãm datori sîntemde-atîtea ori Cuvîntul cerenoi tot tãcem, noi tot tãcem.

Deºi ºtim bine cã iubireane cere pururi sã iertãmHristos de-atîta timp aºteaptãnoi tot uitãm, noi tot uitãm.

Deºi ºtim bine cã tãcereacu-nþelepciune s-o pãzimdeºi-i cel rãu în faþa noastrãnoi tot vorbim, noi tot vorbim.

Deºi ºtim bine cã-I aproapecã vine Domnul, s-aºteptãmcã Duhul ºi Mireasa cheamãnoi tot uitãm, noi tot uitãm.


585 - Sã nu te temi luptînd

Sã nu te temi luptînd cu Domnulmergi plin de-avînt ºi curajoscã nu-i putere sã-l înfrîngãpe-acel ce luptã cu Hristos.

Sã nu te temi, sã nu te temicã nu-i putere sã-l înfrîngãpe-acel ce luptã cu Hristos!

Sã nu te temi oricîte valurivin împotrivã-þi furtunoscã nu-i primejdie sã-l piardãpe-acel ce stã lîngã Hristos.

Sã nu te temi nici cînd naintevezi totul greu ºi-ntunecoscã nu-i adînc sã-l poatã pierdepe-acel ce crede în Hristos.

Sã nu te temi ajuns în chinuride nici un urlet furioscã nu e leu sã-l poatã-nghitepe cel ce rabdã cu Hristos.

Sã nu te temi de nici o moartede nici un Mîine fiorosnu-i loc din care sã nu scapeacel ce umblã cu Hristos.

Sã nu te temi în nici o stareoricît ai fi-aruncat de josnu-i iad din care sã nu iasãacel ce-l mîntuie Hristos!


586 - Mai dulce-i bucuria

Mai dulce-i bucuria noastrãca tot ce poate fi grãitizvorul ei cel veºnic curgenetulburat ºi neoprit.

Slãvit sã fii Slãvit Isusede harul sfînt ce ni l-ai datTu eºti al bucuriei noastreizvor preadulce ºi curat.

Cînd sîntem doi sau trei, oriundecu noi de-a pururea-I Hristosiar unde-i El, e totul dulceºi fericit ºi luminos.

Cu cît sîntem mai mulþi cu-atîtamai fericiþi ne-mpãrtãºimdin rugãciune, din cîntareºi din Cuvîntul ce-l dorim.

O nelumeascã pãrtãºiene leagã în acelaºi dorpunînd o singurã simþireîn inimile tuturor.

Înfrîngerile trecãtoarene dor de prea puþine orifiindcã ºtim cã pîn-la urmãtot noi vom fi biruitori.

Nimic din bunurile lumiia noastre inimi nu rîvnescmai scumpã-i mîntuirea noastrãca orice aur pãmîntesc!


587 - Tu n-ai sã mori...

Tu n-ai sã mori de tot nicicîndcãci nu existã nimiciretot ce-i creat de Cel Eterne rînduit la nemurire.

Cel Înþelept a rînduito vreme pentru orice stareºi de lucrat ºi de plãtitºi-odatã oriºicare-o are.

Sã-þi parã rãu de tot ce-ai datpãcatului ºi stricãciuniide timpul scurt pierdut umblatprea mult pe cãile minciunii.

Sã-þi parã rãu cã n-ai lãsatdemult desfrîul ºi minciunasã-þi parã rãu - cãci ce-ai pierdutpierdut e pentru totdeauna!

Sã nu-þi crezi moartea un sfîrºitcãci nu existã nimicireori eºti pierdut ori nimiciteºti rînduit la nemurire.

O, ce-nþelept ai fi acumdar chiar acum, s-asculþi chemareaºi-n Cerul într-o clipã-atinssã-þi afli slobodã intrarea!...


588 - Pe-acel ce nu se

Pe-acel ce nu se pocãieºtede-ajuns de mult de vina sanici Dumnezeu, nici Judecatanici oamenii nu-l pot ierta.

Pe-acel ce poate, dar nu facela nimeni bine-n calea luicurînd îl va lovi nãpastaºi n-o sã-i pese nimãnui.

Pe-acel ce-ºi lasã-nchipuireasã umble fãrã frîu mereuîl va robi pe veci pãcatulfãcîndu-l fãrã Dumnezeu.

Pe-acel ce-ºi calcã legãmîntulºi-ºi uitã de pãrinþii sãiºi-ºi vinde binefãcãtorul- l-ar arde veºnice vãpãi.

Pe-acel ce-ºi leapãdã credinþaºi-ºi pîngãreºte ce-avea sfîntîn veci nu-l va ierta osîndanici pe pãmînt, nici sub pãmînt.

Sã te cutremuri tu, acelace îndrãzneþ pãcãtuieºticãci vine grabnic, vine ziuace-n veci arzînd sã tot plãteºti!


589 - Nu-i da drum închipuirii

Nu-i da drum închipuiriicînd eºti prea înfierbîntatcãci pe mulþi necumpãtareade-Adevãr i-a-ndepãrtat.

Nu-i da frîu vorbirii talecînd eºti prea adînc mîhnitvorbele amãrãciuniimulte inimi au zdrobit.

Nu-i da voie la mîniefaptei tale prea uºorcãci mînia niciodatãn-a fost bun sfãtuitor.

Nu-i da loc în suflet uriidepãrteaz-o oriºicîndfocul urii arde viaþacelui care-o poartã-n gînd.

Nu-i da timp dorinþei negresã se-opreascã-n mintea tacãci vedea-vei iadu-n faþãde vei merge tot aºa.

Ci la timp le-opreºte toatecu-nfrînarea de-orice fel- ºi priveºte nu pãcatulci rãsplata pentru el!


590 - Doamne, Tu ne-ai spus

Doamne, Tu ne-ai spus cã undevor fi doi sau treiadunaþi în al Tãu NumeTu vei fi cu ei.

Scump Isuse, Scump IsuseTe chemãmîntre noi cã-n al Tãu Numene-adunãm.

Binecuvînteazã loculunde ne-ai adusDuhul Tãu Cel Sfînt revarsã-Lpeste noi de Sus.

Binecuvînteazã fraþiice Cuvîntu-Þi spunbinecuvînteazã rodulascultãrii bun.

Rugãciunile ne-ascultãcum Þi le nãlþãmºi sfinþeºte viaþa noastrãÞie s-o predãm.

Fã-ne sã-mplinim Cuvîntulcu adevãratfiecare sã ne-ntoarcembinecuvîntat...


591 - O, viaþa mea

O, viaþa mea ajunsãspre capãtul de drumfii tot mai mult pãtrunsãde tot ce-aºtepþi de-acum.

Rãmîi mai sus pe munþiicereºtilor trãiriîmpodobeºte-þi frunþiieternele-nsoriri.

Înalþã-þi mai aprinsãsolia care-o ducipe toatã zarea-ntinsãde raza Sfintei Cruci.

Cîntãrile culeseatîta drag de drumveºmîntul de mireseîmbracã-li-l de-acum.

Þi-e noaptea dusã, iatãies zorii minunaþi, Cel Preaiubit S-aratãtrimite-le: zburaþi!...

... ªi-n Vecii Fericiriile-ascultã-apoi duiosluminile roiriidin jurul lui Hristos!


592 - Slavã veºnicã Luminii

Slavã veºnicã Luminiice mi-a strãlucit pe drumea m-a scos din întunericînspre tot ce vãd acum.

Slavã veºnicã Luminiicare m-a trecut de chinpreschimbîndu-mi noaptea dusãîntr-un nesfîrºit senin.

Slavã veºnicã Luminiicare-mi zboarã slabii paºitot mai nalþi ºi tot mai siguricãtre unde nu-s vrãjmaºi.

Slavã veºnicã Luminiice mã cheamã mai cu dragca sã-mi dea sãrutul nunþiichiar pe-al clipei morþii prag!

Slavã veºnicã Luminiice mã are-n veci supus- Adoraþie eternãºi eternã... lui Isus!...

Pag. 488

Slãvit sã fie Domnulcãci El ne-a dãruitLumina ºi-Ajutoruls-ajungem la...

. . . S F Î R ª I T.

- Cuprinsul în ordine - Vol. 6 - Pag. 489

Cuprinsul în ordine

Nr. Titlu Strofe Versete Volum-Caiet Pag.

Cîntarea Anilor - Caiet 1 6-anilor 311 Naintea Feþei Tale Doamne... 6 25 6-anilor 622 Cîntarea anilor... 5 20 6-anilor 633 Ce-ndemn adînc te poate 4 16 6-anilor 744 Nu mi-am putut nãlþa 3 12 6-anilor 855 Mã dãruiesc Luminii 9 18 6-anilor 866 Eu n-am aflat întîi Iubirea 3 12 6-anilor 977 Nu te-ndoi ci crede 8 32 6-anilor 1088 Binecuvîntare þie cea mai 7 28 6-anilor 1199 Ce sfînt ºi nalt curaj 5 20 6-anilor 12

1010 Eu nu ºtiu Doamne 7 28 6-anilor 131111 Te preamãrim pe Tine 6 27 6-anilor 141212 Cînd Te-am aflat pe Tine 7 28 6-anilor 151313 O, paºii Tãi prin ceruri 2 8 6-anilor 161414 Dorurile ne-mplinite 4 16 6-anilor 161515 Pãstreazã-mi darul Tãu 4 16 6-anilor 171616 O, har ceresc 6 24 6-anilor 171717 Atît de-aproape eºti 6 24 6-anilor 181818 O suflet din sufletul meu 7 28 6-anilor 191919 Alãturi am purtat povara 4 16 6-anilor 202020 Lumina zilelor senine 4 16 6-anilor 202121 Mi s-a schimbat înfãþiºarea 5 20 6-anilor 212222 Ajutã-ne sã Te iubim 5 20 6-anilor 212323 Noi sîntem martori! 5 20 6-anilor 222424 Nu mi-am pierdut 4 16 6-anilor 232525 Voi cei adînc cãzuþi 5 20 6-anilor 232626 Eu lupt mereu 4 16 6-anilor 242727 Frumoasã floare-a toamnei 5 20 6-anilor 242828 Singurãtãþi ºi depãrtãri 3 18 6-anilor 252929 Voi cei ce-aþi fost 6 24 6-anilor 263030 Am suferit prin lume 8 16 6-anilor 263131 Ce-adînc mã mîngîi Tu 5 20 6-anilor 273232 Îndreaptã-mi inima 5 20 6-anilor 283333 Cu proaspãtã plãcere 5 20 6-anilor 283434 Cînd gînduri negre 4 24 6-anilor 293535 Sfinte Tatã Bun 3 25 6-anilor 303636 O, noi ne-am bizuit 6 24 6-anilor 313737 O, floare a frumoasei Lucrãri 5 37 6-anilor 323838 Faþa Ta Isuse 4 16 6-anilor 333939 Îndurã-Te o Doamne 6 24 6-anilor 334040 Adeseori ispite grele 5 20 6-anilor 344141 Ca un ascuns mãrgãritar 5 20 6-anilor 354242 Har ºi luminã 4 16 6-anilor 354343 Tu ºtii la ce necazuri 5 20 6-anilor 364444 Cînd ne-ai lãsat 5 20 6-anilor 374545 S-a-ntipãrit durerea 3 12 6-anilor 374646 Ce strîmt e locul unde 4 16 6-anilor 384747 Nedespãrþitul meu Prieten 8 32 6-anilor 38



4848 N-am fost 3 12 6-anilor 394949 Mãreþ Biruitor Isus 5 21 6-anilor 405050 În veci noi n-am vedea 7 28 6-anilor 415151 Suind din nou 7 28 6-anilor 425252 Pacea Crucii Tale 7 28 6-anilor 435353 Crucea-I Ascultarea 5 24 6-anilor 445454 Iubirea Ta înveºnicitã 4 16 6-anilor 445555 Nu-i Crucea mit... 4 28 6-anilor 455656 Eu ºtiu ce vrei 2 18 6-anilor 465757 O Tatã Sfînt al Zilei 5 20 6-anilor 465858 Cum strînge rãdãcina 3 12 6-anilor 475959 Spre Golgota 3 12 6-anilor 476060 O Tatãl Bunãtãþii 3 12 6-anilor 486161 S-apropie Lumina 6 24 6-anilor 486262 Frumos e Viitorul 4 16 6-anilor 496363 Te lãudãm pe Tine, 4 16 6-anilor 496464 Cît de strãin îmi e 4 16 6-anilor 506565 Voi cei chemaþi 5 30 6-anilor 516666 Din cea mai adîncã 3 12 6-anilor 526767 Cînd simt cã s-apropie 5 20 6-anilor 526868 Azi nu mã-ntorc 2 8 6-anilor 536969 Nu priviþi la suferinþa 7 28 6-anilor 537070 Te rog ia-mi Doamne 5 20 6-anilor 547171 Frînge noaptea asta! 3 18 6-anilor 557272 Rugãmu-Te Isuse 3 12 6-anilor 557373 Ia aminte Doamne 7 42 6-anilor 567474 O Dumnezeule Slãvit 3 15 6-anilor 577575 Acolo de unde 7 28 6-anilor 587676 La hotar de an trecut 8 32 6-anilor 597777 O inimã de bunãtate 4 16 6-anilor 607878 Doamne, Tu-n necazuri 4 32 6-anilor 607979 Doamne, Dumnezeul meu, iar mi-e 3 24 6-anilor 618080 Toatã slava pentru Tatãl 5 22 6-anilor 628181 O Doamne, ai milã 8 32 6-anilor 638282 Dac-ar fi sã iau Isuse 8 32 6-anilor 648383 Abia vã vãd de lacrimi 3 12 6-anilor 658484 Fãclie pentru paºii mei 5 20 6-anilor 658585 Maica Domnului Isus 5 20 6-anilor 668686 Grîu curat 5 21 6-anilor 668787 O, nu priveliºtea-i 4 16 6-anilor 678888 Atotputernic Dumnezeu 5 20 6-anilor 688989 O Maica Jertfei Salvatoare 5 20 6-anilor 689090 Plecãciune þie 6 27 6-anilor 699191 Ai milã Tu 7 49 6-anilor 709292 Pe la geamul îngheþat 7 28 6-anilor 719393 Cîntãrile Naºterii 26 136 6-anilor 729494 ªi iar se-ntoarce Taina... 4 16 6-anilor 769595 O Sfînt Colind 4 28 6-anilor 769696 N-am privit la crinii 3 12 6-anilor 779797 Cum crinii 7 28 6-anilor 78



9898 Pe cãrarea mîntuirii 5 20 6-anilor 799999 Mãrit fii Tu Cel care dai 5 20 6-anilor 79

100100 Unde eºti? 6 12 6-anilor 80101101 Deschid a nu ºtiu cîta oarã 5 20 6-anilor 80102102 Dupã focul ce-a trecut 4 24 6-anilor 81103103 Doamne, nu sînt vrednic 5 20 6-anilor 82104104 De ziua ta! 4 32 6-anilor 82105105 Mergeam, cum spre Emaus... 4 12 6-anilor 83106106 Fã-þi timp! 3 26 6-anilor 84107107 De-aº putea sã-ntorc... 5 21 6-anilor 84108108 În Templul Credinþei 5 20 6-anilor 85109109 De ce nainte de-ncercare? 5 23 6-anilor 86110110 E Noaptea Învierii 4 18 6-anilor 86111111 Poate fi-nfrunzitã lunca 4 16 6-anilor 87112112 E toamna mea aproape 4 24 6-anilor 87113113 Viorile pãdurii 4 12 6-anilor 88114114 Din Tatã fãrã Mamã 3 12 6-anilor 89115115 Cît am pierdut!... 8 32 6-anilor 89116116 La pomul Cunoºtinþei 4 22 6-anilor 90117117 V-am cercetat 6 24 6-anilor 91118118 Cu pîinea mea 4 32 6-anilor 92119119 Argilã ºi cernoziom 4 29 6-anilor 93120120 Au trecut demult 3 15 6-anilor 94121121 Nu ne lãsa 7 28 6-anilor 94122122 Tinere pãduri 7 28 6-anilor 95123123 O, morþi rãmaºi... 4 16 6-anilor 96124124 Puterea rãdãcinii 3 20 6-anilor 97125125 De unde ai în tine? 5 20 6-anilor 97126126 Purtãtoarele Luminii 5 24 6-anilor 98127127 Nicicînd nu se va stinge 5 20 6-anilor 99128128 Grãbiþi-vã sã creºteþi! 5 20 6-anilor 99129129 Vã chem 3 13 6-anilor 100130130 Viitoare valuri 3 12 6-anilor 100131131 Nu-i mai neagrã noapte 4 16 6-anilor 101132132 Nainte de a fi ce sîntem 4 16 6-anilor 101133133 Mergi fiul meu în pace 7 28 6-anilor 102134134 O, azi... 2 16 6-anilor 103135135 Ce-ai semãnat 7 28 6-anilor 103136136 Începutul ºi Sfîrºitul 7 28 6-anilor 104137137 Preasfîntã Nãscãtoare 3 12 6-anilor 105138138 Cîntãrile Învierii 45 154 6-anilor 106139139 Ochii tãi... 7 28 6-anilor 111140140 Nu eºti învins! 7 28 6-anilor 112141141 Taina Crucii 17 81 6-anilor 113142142 Ce dulci sînt douã vorbe 5 20 6-anilor 115143143 Au trecut ca norii anii 5 20 6-anilor 116144144 Suflete ce cauþi 4 24 6-anilor 116145145 În Gheþimani 4 16 6-anilor 117146146 Fii binecuvîntatã ziua 4 16 6-anilor 118147147 Tu nu-þi dai încã seama 5 22 6-anilor 118



148148 Cît e din pãmînt 5 20 6-anilor 119149149 Tot mai puþini sîntem 5 20 6-anilor 120150150 Spre ce-þi þinteºte gîndul? 4 16 6-anilor 120151151 La ceasul pocãinþei 7 28 6-anilor 121152152 Napoia mea satano! 4 16 6-anilor 122153153 De unde mi-aþi ieºit? 5 20 6-anilor 122154154 Caut sã-mi refac 2 12 6-anilor 123155155 Rugãciune amarã 6 28 6-anilor 123156156 Nu-þi spune mai mult 4 16 6-anilor 124157157 Deºi m-au înºelat 4 16 6-anilor 125158158 Eu nu mã tem de moarte 5 20 6-anilor 125159159 Iubire de-Adevãr 5 20 6-anilor 126160160 O, rugãciune, apã linã 5 20 6-anilor 127161161 Cînd nu mai vezi 6 24 6-anilor 127162162 De ce te zbaþi zadarnic? 6 24 6-anilor 128163163 Adevãrul, Legea Firii 3 12 6-anilor 129164164 Ce rod amar 3 12 6-anilor 129165165 Cuteazã ºi priveºte 6 24 6-anilor 130166166 De vrei s-ajungi limanul 6 12 6-anilor 130167167 Avut-am voie 6 24 6-anilor 131168168 Acolo m-a aflat Lumina 6 24 6-anilor 132169169 E mãrturie tot ce vãd 3 15 6-anilor 132170170 Înþelepciune, Maicã Sfîntã 8 32 6-anilor 133171171 O Duh Preasfînt 5 20 6-anilor 134172172 Nimic nu-i vrednic 2 8 6-anilor 134173173 Cred Într-Unul Dumnezeu 4 16 6-anilor 135174174 Nu predicaþi poveºti 5 20 6-anilor 135175175 O, de-aº putea din tot 4 16 6-anilor 136176176 Doresc sã-Þi fiu Isuse 8 32 6-anilor 137177177 Zburaþi cîntãri! 4 40 6-anilor 138178178 Împrãºtie frumseþea 4 16 6-anilor 139179179 Care-i alt dumnezeu mare? 22 52 6-anilor 140

Caietul 1 = 179 poezii 961 4,092Cîntãrile Roadelor - Caiet 2 6-roadelor 143

180180 Roadele cîntãrii mele 6 24 6-roadelor 146181181 Cîntarea Roadelor 5 39 6-roadelor 147182182 ªarpele 6 27 6-roadelor 148183183 Gîndul 2 9 6-roadelor 149184184 Amintirile 3 12 6-roadelor 149185185 Trimiºii 3 31 6-roadelor 150186186 Nãdejde 4 12 6-roadelor 151187187 Vîntul 3 16 6-roadelor 151188188 Cãlãtor 5 49 6-roadelor 152189189 Stelele 5 24 6-roadelor 153190190 Cuvîntul 3 20 6-roadelor 154191191 Iubirea 5 23 6-roadelor 154192192 Frumuseþe 7 55 6-roadelor 155193193 Pãmînt 2 13 6-roadelor 156194194 Chipul 2 16 6-roadelor 157195195 Nimic nu s-a-ntîmplat nici astãzi 3 32 6-roadelor 157



196196 Oriunde! - mi-e totuna 3 20 6-roadelor 158197197 Încredere 4 18 6-roadelor 159198198 Comori 5 20 6-roadelor 159199199 Soare - venit-a 3 13 6-roadelor 160200200 Îndurare 7 38 6-roadelor 161201201 Lumina - o Doamne 4 19 6-roadelor 162202202 Platã 8 34 6-roadelor 162203203 Unire 8 68 6-roadelor 164204204 Fluturaº 5 18 6-roadelor 166205205 Adevãr 7 60 6-roadelor 166206206 Bucurie 4 22 6-roadelor 168207207 Sfinþenie 3 15 6-roadelor 168208208 Dorinþã 5 48 6-roadelor 169209209 Plãceri 6 37 6-roadelor 171210210 Casã 5 37 6-roadelor 172211211 Cunoaºterea 3 15 6-roadelor 173212212 Oameni 4 21 6-roadelor 173213213 Minciuna 6 35 6-roadelor 174214214 Singur - în a lui carte-a 6 53 6-roadelor 175215215 Cunoscut! 6 49 6-roadelor 176216216 Fãþarnicul 12 105 6-roadelor 178217217 Împreunã 5 16 6-roadelor 181218218 Cîntãreþul 6 36 6-roadelor 182219219 Fricã 6 26 6-roadelor 183220220 Vestire 5 35 6-roadelor 184221221 Prietenie 7 34 6-roadelor 185222222 Rãul 11 86 6-roadelor 186223223 Binele 5 37 6-roadelor 188224224 Nimicuri 5 49 6-roadelor 189225225 Libertate 5 44 6-roadelor 191226226 Ispitele 9 83 6-roadelor 192227227 Pãstor 6 30 6-roadelor 194228228 Chemãri 5 47 6-roadelor 195229229 Uºurãtate 6 62 6-roadelor 196230230 Ascultarea 8 41 6-roadelor 198231231 Babel 10 65 6-roadelor 199232232 Lemne... 3 9 6-roadelor 201233233 Naºterea din nou 9 70 6-roadelor 201234234 Fãgãduinþe 2 13 6-roadelor 203235235 Moºteniri 11 87 6-roadelor 203236236 Groazã! 4 32 6-roadelor 206237237 Drepturi 4 41 6-roadelor 207238238 Aºteptãri 8 55 6-roadelor 208239239 Tot! - în dragostea 6 30 6-roadelor 209240240 Þinta - cei credincioºi 19 81 6-roadelor 210241241 Niciodatã nu se 4 30 6-roadelor 213242242 Credinþã - cea 10 76 6-roadelor 214243243 Fericire 4 35 6-roadelor 216244244 Clipa 8 49 6-roadelor 217245245 Înnoire 7 36 6-roadelor 219



246246 Legãturi 6 37 6-roadelor 220247247 Renunþare 4 36 6-roadelor 221248248 Rugãciune 4 30 6-roadelor 222249249 Lepãdãri 4 22 6-roadelor 223250250 De ce sînt inimile pline? 5 34 6-roadelor 224251251 Timpul 6 36 6-roadelor 225252252 Alipire 9 42 6-roadelor 226253253 Temelii 7 36 6-roadelor 227254254 Aºteptare 5 29 6-roadelor 228255255 Graba 8 36 6-roadelor 229256256 Adîncuri 5 32 6-roadelor 230257257 Dacã n-ar fi Veºnicie 3 22 6-roadelor 231258258 Astãzi nu mai sînt 8 57 6-roadelor 231259259 Lume - Domnul a grãit 6 50 6-roadelor 233260260 Noi fericim acum 6 22 6-roadelor 235261261 Biruinþe 5 31 6-roadelor 236262262 Fiinþele 5 24 6-roadelor 237263263 Întuneric 4 16 6-roadelor 237264264 Nãzuinþe 5 33 6-roadelor 238265265 Cîntec 4 16 6-roadelor 239266266 Umbrã 4 22 6-roadelor 240267267 Încredinþare 6 44 6-roadelor 241268268 Uºa 12 180 6-roadelor 243269269 Livada 12 105 6-roadelor 247270270 Lucrãtori 10 65 6-roadelor 250271271 Luna 3 26 6-roadelor 252272272 Locuri 7 50 6-roadelor 253273273 Roade! 6 35 6-roadelor 254274274 La muncã 5 23 6-roadelor 255275275 Primãvarã, de ce plîngi? 3 29 6-roadelor 256276276 Tatãl 2 11 6-roadelor 257277277 Mama - cînd m-adîncesc 2 13 6-roadelor 257278278 Soþia 3 10 6-roadelor 258279279 Fiul 4 18 6-roadelor 258280280 Fiica 3 15 6-roadelor 259281281 Tîrziu 3 12 6-roadelor 259282282 Cînd soarele se culcã... 2 8 6-roadelor 260283283 La anii rãstignirii... 6 24 6-roadelor 260284284 Cînd împrãºtie iubirea... 4 16 6-roadelor 251285285 Nu te muºcã niciodatã 5 10 6-roadelor 261286286 Timpul a rãmas afarã 4 16 6-roadelor 262287287 Lume, tîrg nelegiuit 3 20 6-roadelor 262288288 O luntre 5 20 6-roadelor 263289289 Dragoste, cuvînt curat 8 16 6-roadelor 263290290 Pe Cine-ntîmpinaþi voi? 4 17 6-roadelor 264291291 Doamne, binecuvînteazã buzele 3 28 6-roadelor 265292292 Ca tata altãdatã 7 16 6-roadelor 266293293 Ca o apã 4 16 6-roadelor 266294294 Dacã mai trãieºte încã 4 22 6-roadelor 267295295 Frumoase amintiri 3 12 6-roadelor 268



296296 Mergi grãbit 2 16 6-roadelor 268297297 Curînd cînd n-am sã fiu 6 24 6-roadelor 269298298 Zdrobiþi de truda lungã... 2 8 6-roadelor 270299299 Vis - ºtiam 3 19 6-roadelor 270300300 O, fraþii mei de astãzi... 5 27 6-roadelor 271301301 A fost odatã-aici... 3 12 6-roadelor 272302302 Nu-s numai slove 5 20 6-roadelor 272303303 O, cîntecele-acestea... 5 20 6-roadelor 273304304 Revin... 2 12 6-roadelor 273305305 Dacã v-am fãcut 4 16 6-roadelor 274306306 De ce cînd sînt? 2 17 6-roadelor 274307307 Ce dulce doarme 4 18 6-roadelor 275308308 De ce mai chemi? 2 18 6-roadelor 275309309 Cîþi plîng... 2 19 6-roadelor 276310310 De ce nu-i veºnicã?... 3 18 6-roadelor 277311311 Voi toþi cei ce zidiþi 5 21 6-roadelor 277312312 De ce nu-ºi mutã marea... 2 16 6-roadelor 278313313 În anii uscãciunii 2 8 6-roadelor 279314314 Copiii mei 5 48 6-roadelor 279315315 O, foc trecut... 3 18 6-roadelor 280316316 Cu zîmbete de bucurie 2 20 6-roadelor 281317317 Din caldã dragoste 1 13 6-roadelor 281318318 Eu nu mai am duºmani... 3 24 6-roadelor 282319319 Dar conºtiinþa? 3 20 6-roadelor 282320320 Cei cu vederea sãnãtoasã 2 18 6-roadelor 283321321 Iubirii neîngãduite 3 12 6-roadelor 284322322 Ca sã duci o viaþã sfîntã 3 12 6-roadelor 284323323 Tu care în aceastã lume 3 33 6-roadelor 285324324 Pe cel ce are 5 18 6-roadelor 286325325 Din viaþa pusã 4 16 6-roadelor 287326326 Încã n-am ajuns 7 14 6-roadelor 287327327 Nu pedepsi pe nimeni 3 14 6-roadelor 288328328 Mai aspru bate vîntul 4 23 6-roadelor 288329329 O Doamne, iartã-mi vina 3 19 6-roadelor 289330330 Puþine-s zilele 4 30 6-roadelor 290331331 Dac-ai pornit... 3 23 6-roadelor 291332332 Credinþa nu-i numai 4 32 6-roadelor 292333333 Tot ce priveºti 3 16 6-roadelor 293334334 Demult, numai luminã... 5 30 6-roadelor 293335335 O Doamne, depãrteazã-mi... 5 20 6-roadelor 294336336 Eu nu-s decît... 3 18 6-roadelor 295337337 Învaþã de la toate 5 12 6-roadelor 295338338 Ce limpede-Þi vãd Chipul 6 14 6-roadelor 296339339 Eu mi-am primit rãsplata... 4 21 6-roadelor 296340340 Prosopul 4 8 6-roadelor 297341341 Traista 2 20 6-roadelor 297342342 Castronul 2 12 6-roadelor 298343343 Mor ºi-amintirile odatã 5 37 6-roadelor 298344344 În grija ascultãrii mele 7 58 6-roadelor 299345345 Sã nu Te pãrãsesc pe Tine! 5 20 6-roadelor 301



346346 Nu existã moarte! 4 17 6-roadelor 301347347 O, nu mai spun... 7 45 6-roadelor 302348348 N-ai drept! 2 13 6-roadelor 303349349 Mai întîi ascultã! 4 12 6-roadelor 304350350 Mai rari mereu... 2 12 6-roadelor 304351351 Aº vrea ca-n focul unic 5 15 6-roadelor 305

Caietul 2 = 172 poezii 836 5,138Cîntãri de Drum - Caiet 3 6-drum 307

352352 Cîntãrile de Drum 6 24 6-drum 310353353 Te-am adîncit 3 12 6-drum 311354354 Grãbeºte-te iubire 2 20 6-drum 311355355 Ce ne-a-ntãrit? 2 24 6-drum 312356356 O, iatã vine seara 6 14 6-drum 312357357 De ce rãmîi departe? 2 12 6-drum 313358358 Cine-þi va pune? 2 12 6-drum 313359359 Cînd glasul de fiorul 7 14 6-drum 314360360 Se bucurã 2 12 6-drum 314361361 Iubirea Ta Isuse 6 24 6-drum 315362362 Ispito! 2 12 6-drum 316363363 Þi-aº mulþumi 4 8 6-drum 316364364 Încrede-te-n Luminã! 4 16 6-drum 317365365 O, nu-i de-ajuns! 6 24 6-drum 317366366 Pe cei bogaþi... 1 16 6-drum 318367367 Nu-þi este þie-ngãduit 7 14 6-drum 319368368 Tu eºti Acela care 4 16 6-drum 319369369 Ci parcã numai... 7 14 6-drum 320370370 Luminã! 7 29 6-drum 321371371 N-auzi tu paºii Lui? 7 41 6-drum 322372372 Pînã unde? 3 8 6-drum 323373373 Pe cine crezi? 4 16 6-drum 323374374 O, vine Dimineaþa! 3 12 6-drum 324375375 Te laud Nume Veºnic 3 12 6-drum 324376376 O, cînd mã-ndemni... 5 20 6-drum 325377377 De ce-þi iei inima? 6 24 6-drum 325378378 Iubirea mea ridicã-þi 1 12 6-drum 326379379 Prietene, sînt veacuri 4 18 6-drum 326380380 O, fiii mei, lumina... 5 20 6-drum 327381381 Mãreaþã-i Stînca Sfîntã 4 16 6-drum 328382382 Mi-e veºnicã viaþa 6 24 6-drum 328383383 De ce te temi de moarte? 5 20 6-drum 329384384 O, dragi cîntãri, cu cît 7 28 6-drum 330385385 Pentru nimic în lume 3 12 6-drum 331386386 O, noi ne-ndepãrtãm... 3 12 6-drum 331387387 Din zorii zilei mele 10 20 6-drum 332388388 O, Tu mi-ai dat vederea 7 28 6-drum 332389389 O, roagã-te! 6 24 6-drum 333390390 Eu cred... 7 28 6-drum 334391391 Ce poate-un om?... 6 24 6-drum 335392392 Tot mai lãuntru 6 24 6-drum 335393393 Înalþã-te din tina 5 20 6-drum 336



394394 Oricine-ai fi 7 14 6-drum 337395395 Cum cerul larg 5 20 6-drum 337396396 O, cum ºtii Tu 4 16 6-drum 338397397 De ce-am cîntat aºa? 4 16 6-drum 338398398 Fiindcã am trãit 4 16 6-drum 339399399 O, dac-aº ºti eu 5 20 6-drum 339400400 Ce oare duci? 5 20 6-drum 340401401 Rãscumpãrã clipita! 9 18 6-drum 341402402 O, Duhul Mîngîierii 2 20 6-drum 341403403 Ce crudã-i moartea! 6 24 6-drum 342404404 O, nu mã rog 6 24 6-drum 343405405 Trupu-i forma 3 12 6-drum 343406406 Nu-mi mai aduc aminte ºi nici 3 28 6-drum 344407407 Poate-mi va fi dat 4 28 6-drum 345408408 Uitã! 4 16 6-drum 345409409 Îmi place cîteodatã 5 20 6-drum 346410410 Nu privi c-un ochi 4 16 6-drum 347411411 Nu mã-nspãimînt! 6 24 6-drum 347412412 Eu n-am sã mã opresc 5 20 6-drum 348413413 Cînd m-am nãscut... 4 16 6-drum 349414414 Eu nu mã plîng... 7 28 6-drum 349415415 Vin zorile... 4 16 6-drum 350416416 O, cît mã rog 5 20 6-drum 351417417 Curînd soseºte vremea 4 23 6-drum 351418418 Nu mi-a rãmas 6 24 6-drum 352419419 Va fi cîndva! 5 26 6-drum 353420420 Nu ºtiu cît 4 16 6-drum 353421421 Nu m-am putut 5 20 6-drum 354422422 Cu vuiete-au fost! 4 16 6-drum 355423423 Nu mã lãsa! 7 28 6-drum 356424424 O, cum sã pot departe?... 6 24 6-drum 357425425 Dã-mi Doamne bucuria curatului 8 16 6-drum 358426426 S-au dus demult 5 32 6-drum 359427427 Adeseori în lupte 5 14 6-drum 360428428 O, iartã-mi Te rog 2 16 6-drum 360429429 Nu vreau sã mã mai apãr 4 16 6-drum 361430430 Chiar dacã pînã astãzi 6 12 6-drum 361431431 Ce mã înveþi tu? 3 14 6-drum 362432432 Vor trece iarãºi norii 4 16 6-drum 362433433 Cu alþi cocori... 5 20 6-drum 363434434 Trecuta vreme 8 32 6-drum 363435435 O, ceas al Rugãciunii 5 20 6-drum 364436436 Sculaþi-vã de tineri! 4 16 6-drum 365437437 Nu-þi urî duºmanii 4 16 6-drum 366438438 O, zilele prind aripi... 5 20 6-drum 366439439 Cîþi ani mi-au trebuit 5 20 6-drum 367440440 O, harfa mea... 5 20 6-drum 367441441 Numai o lunã 7 28 6-drum 368442442 Sã nu-i uitãm! 4 16 6-drum 369443443 Deºi alerg 4 16 6-drum 369



444444 Grijeºte numai 5 20 6-drum 370445445 Cît de curatã 4 16 6-drum 371446446 Cît va trãi Lumina 3 20 6-drum 371447447 Ai ostenit? 5 20 6-drum 372448448 N-am fraþi 5 10 6-drum 372449449 Încearcã-te! 6 12 6-drum 373450450 Nu dezbrãcaþi armura 3 16 6-drum 373451451 Rãmîi la datorie 8 32 6-drum 374452452 Cu cît mai mulþi 8 16 6-drum 375453453 Prietene ºi frate 4 22 6-drum 375454454 O, Doamne, fericit e-acela 10 40 6-drum 376455455 Nu mi-ai cerut 7 28 6-drum 377456456 Eu ºtiu cã am în Cer 5 30 6-drum 378457457 O altã vîrstã 5 20 6-drum 379458458 Sã-l binecuvînteze Cerul 5 20 6-drum 379459459 O, creºte-mi rîvna 6 12 6-drum 380460460 N-am vrut alt har 7 28 6-drum 381461461 Nimic nu-i mai frumos 8 32 6-drum 382462462 Eram copil, trecea zãpada 7 28 6-drum 383463463 O, dragi cîntãri a mele! 8 32 6-drum 384464464 Cu cît mai lungã 6 24 6-drum 385465465 Numai Cuvîntul semãnat 6 24 6-drum 385466466 Cînd nu ºtii!... 3 28 6-drum 386467467 Suflete-al meu 3 24 6-drum 387468468 O, iatã Doamne 8 16 6-drum 388469469 Chemaþi cîntãrile 4 24 6-drum 388470470 De ce sã plîngi nemîngîiat? 6 24 6-drum 389471471 De te mai zbaþi 5 20 6-drum 390472472 De ce aºa degrabã? 2 16 6-drum 390473473 O, suflet ce te-afunzi 4 16 6-drum 391474474 Nu þi-a fost prieten 6 24 6-drum 391475475 Viaþa nu-i sfîrºitã! 5 20 6-drum 392476476 Nimic nu-Þi dau 6 12 6-drum 393477477 Cînd un sãrac 5 25 6-drum 393478478 Nu-Þi pot privi 6 24 6-drum 394479479 Sã ne grãbim prieteni 8 16 6-drum 395480480 Solia mea 9 18 6-drum 395481481 Ce-i mai curat? 6 12 6-drum 396482482 Cuvîntul Tãu Etern 6 24 6-drum 396483483 N-am mers 6 24 6-drum 397484484 Tu poþi doar 5 20 6-drum 398485485 Eu pot lupta 7 14 6-drum 399486486 Tu mi-ai gãtit 7 14 6-drum 399487487 Fiinþa mea întreagã 8 16 6-drum 400488488 Mulþimea Te-nconjoarã 5 20 6-drum 400489489 Ce grea-i ades 8 16 6-drum 401490490 Cînd mã silesc 6 24 6-drum 402491491 De vrei sã faci 6 24 6-drum 403492492 Curaj, trudit semãnãtor 6 24 6-drum 403493493 Aºteaptã 4 16 6-drum 404



494494 Cînd Mã rugai... 4 16 6-drum 405495495 Ce rost mai are? 6 24 6-drum 406496496 Poþi sã mã laºi 5 20 6-drum 406497497 Port trupul 5 20 6-drum 407498498 Cînd harfa mea 7 28 6-drum 408499499 Durerea-þi vine-n casã 6 24 6-drum 409500500 Cînd psalmul cel din urmã 3 21 6-drum 409501501 Chiar dac-aº ºti 6 24 6-drum 410502502 Prin tot ce am 6 24 6-drum 411503503 Tu nu Te schimbi 6 24 6-drum 411504504 Cînd calea-mi pare 7 28 6-drum 412505505 Cînd munca mea 6 24 6-drum 413506506 Ce nepãtrunsã Milã 5 20 6-drum 414507507 Cînd nu-mi pot plînge 6 24 6-drum 415508508 Cînd vei vedea 8 32 6-drum 416509509 M-am bucurat... 5 20 6-drum 417510510 Cînd sufletu-mi Te-a cunoscut 7 28 6-drum 417511511 Cu fiecare rãsãrit 4 16 6-drum 418512512 Tu ni Te dãrui nouã 8 16 6-drum 419513513 Eu nu renunþ 6 24 6-drum 419514514 În Tine-a fost 9 18 6-drum 420515515 Cînd ai sã vii 5 20 6-drum 421516516 O, Moarte, noi... 7 28 6-drum 422517517 Cînd am sã plec... 7 28 6-drum 423518518 Fãcînd m-ai învãþat 7 28 6-drum 424519519 Tu vrei iubirea 7 28 6-drum 425520520 Numai atunci... 6 24 6-drum 426521521 Numele meu l-am auzit 7 28 6-drum 427522522 Binecuvîntat e-acela 8 16 6-drum 428523523 Nu-mi mai doresc 7 28 6-drum 429524524 Lãsaþi-mã s-alerg 7 28 6-drum 430525525 Încã sînt departe 7 28 6-drum 431526526 Voi toþi cîþi predicaþi 3 24 6-drum 432527527 În veselia ta 7 28 6-drum 433528528 Statornicia 7 28 6-drum 434529529 Nu-nlãtura o Doamne 5 20 6-drum 435530530 Nu ne-asculta 7 28 6-drum 436531531 Cînd înþelegi 8 32 6-drum 437532532 Grãbeºte-te sã-þi dai 6 24 6-drum 438533533 N-ai sã te prãbuºeºti 5 20 6-drum 438534534 Spre Tine, Cel în veci 7 28 6-drum 439535535 Sã nu mai ardem 8 32 6-drum 440536536 Mai din belºug 6 24 6-drum 441537537 Culesul roadelor 6 24 6-drum 441538538 Mi-este frate oriºicine 4 16 6-drum 442539539 Tot cu mai puþine lacrimi 4 16 6-drum 443540540 Nimic n-avem 8 16 6-drum 443541541 Cîte rãdãcini ascunse 8 32 6-drum 444542542 Slavã Þie care umpli 4 16 6-drum 445543543 De ce nu mã mai mustri? 7 28 6-drum 445



544544 Ce lacomi ne sînt 8 16 6-drum 446545545 ªtiu cã m-a nãscut 5 20 6-drum 447546546 În noaptea lumii 7 28 6-drum 447547547 Al cui e soarele? 6 24 6-drum 448548548 De ce n-am fost? 6 24 6-drum 449549549 O, lacrimile-acestea... 10 20 6-drum 450550550 Sã nu mai pot uita 6 24 6-drum 451551551 Numai Tu Lumina lumii 8 32 6-drum 452552552 Numai Tu le saturi 7 28 6-drum 453553553 Dacã scriind puþin 3 24 6-drum 454554554 Tu-mi înlãturi îndoiala 7 28 6-drum 455555555 Tu care-nveþi pe alþii 7 28 6-drum 456556556 Tot ce-a fost greu 6 24 6-drum 457557557 Cum aº putea eu spune? 4 20 6-drum 458558558 Peste hotaru-nsãmînþat 6 24 6-drum 458559559 O, dacã cei buni... 8 16 6-drum 459560560 Cu cît mai preþios 5 20 6-drum 460561561 Nu te mînia 6 24 6-drum 460562562 Încã puþin ºi ce s-a spus 5 20 6-drum 461563563 Cu cît cunosc 7 28 6-drum 462564564 Cu ce rãmîi? 7 28 6-drum 463565565 Aºtepþi sã vinã Domnul? 3 36 6-drum 464566566 Sã calci cu teamã 8 32 6-drum 465567567 Cum pot sã cer? 6 24 6-drum 466568568 Doamne, sã nu pot vreodatã 7 28 6-drum 467569569 Te-am pus ca o pecete 8 16 6-drum 468570570 Hristos vrea suflete 7 28 6-drum 468571571 Sã crezi adînc! 5 20 6-drum 469572572 Mi-ai spus atunci... 7 28 6-drum 470573573 Cînd Dumnezeu 4 16 6-drum 471574574 Nu numai dorind 7 28 6-drum 471575575 O, Sfînt Cuvînt 7 28 6-drum 472576576 Te va osîndi 7 28 6-drum 473577577 O, nu cuvintele... 3 12 6-drum 474578578 Sã nu te plîngi! 6 24 6-drum 474579579 Ce taine-ascunde 4 16 6-drum 475580580 Ferice-i a vorbi 6 24 6-drum 475581581 Tu ai vãzut! 6 24 6-drum 476582582 Ce drag mi-a fost 6 24 6-drum 477583583 Cît m-a durut! 6 24 6-drum 478584584 Deºi ºtim bine 6 24 6-drum 479585585 Sã nu te temi luptînd 7 28 6-drum 480586586 Mai dulce-i bucuria 7 28 6-drum 481587587 Tu n-ai sã mori... 6 24 6-drum 482588588 Pe-acel ce nu se 6 24 6-drum 483589589 Nu-i da drum închipuirii 6 24 6-drum 484590590 Doamne, Tu ne-ai spus 6 24 6-drum 485591591 O, viaþa mea 6 24 6-drum 486592592 Slavã veºnicã Luminii 5 20 6-drum 487

Caietul 3 = 241 poezii 1,344 5,201



Cuprinsul în ordine 489Cuprinsul alfabetic 502Notã adaus: - Lucrãrile fr. Traian Dorz 515Caietul 1 = 179 poezii = 961 strofe = 4.092 verseteCaietul 2 = 172 poezii = 836 strofe = 5.138 verseteCaietul 3 = 241 poezii = 1.344 strofe = 5.201 versete

Total Vol. 6 = 592 poezii = 3.141 strofe = 14.431 versete

- Cuprinsul alfabetic - Vol. 6 - Pag. 502

Cuprinsul alfabetic


3011 A fost odatã-aici... 3 12 6-roadelor 272832 Abia vã vãd de lacrimi 3 12 6-anilor 65753 Acolo de unde 7 28 6-anilor 58

1684 Acolo m-a aflat Lumina 6 24 6-anilor 1324275 Adeseori în lupte 5 14 6-drum 360

406 Adeseori ispite grele 5 20 6-anilor 342057 Adevãr 7 60 6-roadelor 1661638 Adevãrul, Legea Firii 3 12 6-anilor 1292569 Adîncuri 5 32 6-roadelor 230

9110 Ai milã Tu 7 49 6-anilor 7044711 Ai ostenit? 5 20 6-drum 372

2212 Ajutã-ne sã Te iubim 5 20 6-anilor 2154713 Al cui e soarele? 6 24 6-drum 448

1914 Alãturi am purtat povara 4 16 6-anilor 2025215 Alipire 9 42 6-roadelor 226

3016 Am suferit prin lume 8 16 6-anilor 2618417 Amintirile 3 12 6-roadelor 14911918 Argilã ºi cernoziom 4 29 6-anilor 9323019 Ascultarea 8 41 6-roadelor 19825820 Astãzi nu mai sînt 8 57 6-roadelor 23135121 Aº vrea ca-n focul unic 5 15 6-roadelor 30549322 Aºteaptã 4 16 6-drum 40425423 Aºteptare 5 29 6-roadelor 22823824 Aºteptãri 8 55 6-roadelor 20856525 Aºtepþi sã vinã Domnul? 3 36 6-drum 464

1726 Atît de-aproape eºti 6 24 6-anilor 188827 Atotputernic Dumnezeu 5 20 6-anilor 68

14328 Au trecut ca norii anii 5 20 6-anilor 11612029 Au trecut demult 3 15 6-anilor 9416730 Avut-am voie 6 24 6-anilor 131

6831 Azi nu mã-ntorc 2 8 6-anilor 5323132 Babel 10 65 6-roadelor 199

833 Binecuvîntare þie cea mai 7 28 6-anilor 1152234 Binecuvîntat e-acela 8 16 6-drum 42822335 Binele 5 37 6-roadelor 18826136 Biruinþe 5 31 6-roadelor 23620637 Bucurie 4 22 6-roadelor 16829338 Ca o apã 4 16 6-roadelor 26632239 Ca sã duci o viaþã sfîntã 3 12 6-roadelor 28429240 Ca tata altãdatã 7 16 6-roadelor 266

4141 Ca un ascuns mãrgãritar 5 20 6-anilor 3517942 Care-i alt dumnezeu mare? 22 52 6-anilor 14021043 Casã 5 37 6-roadelor 17234244 Castronul 2 12 6-roadelor 29815445 Caut sã-mi refac 2 12 6-anilor 12318846 Cãlãtor 5 49 6-roadelor 152

3147 Ce-adînc mã mîngîi Tu 5 20 6-anilor 2713548 Ce-ai semãnat 7 28 6-anilor 103



40349 Ce crudã-i moartea! 6 24 6-drum 34258250 Ce drag mi-a fost 6 24 6-drum 47730751 Ce dulce doarme 4 18 6-roadelor 27514252 Ce dulci sînt douã vorbe 5 20 6-anilor 11548953 Ce grea-i ades 8 16 6-drum 40148154 Ce-i mai curat? 6 12 6-drum 39654455 Ce lacomi ne sînt 8 16 6-drum 44633856 Ce limpede-Þi vãd Chipul 6 14 6-roadelor 29643157 Ce mã înveþi tu? 3 14 6-drum 362

358 Ce-ndemn adînc te poate 4 16 6-anilor 735559 Ce ne-a-ntãrit? 2 24 6-drum 31250660 Ce nepãtrunsã Milã 5 20 6-drum 41440061 Ce oare duci? 5 20 6-drum 34039162 Ce poate-un om?... 6 24 6-drum 33516463 Ce rod amar 3 12 6-anilor 12949564 Ce rost mai are? 6 24 6-drum 406

965 Ce sfînt ºi nalt curaj 5 20 6-anilor 124666 Ce strîmt e locul unde 4 16 6-anilor 38

57967 Ce taine-ascunde 4 16 6-drum 47532068 Cei cu vederea sãnãtoasã 2 18 6-roadelor 28322869 Chemãri 5 47 6-roadelor 19546970 Chemaþi cîntãrile 4 24 6-drum 38850171 Chiar dac-aº ºti 6 24 6-drum 41043072 Chiar dacã pînã astãzi 6 12 6-drum 36119473 Chipul 2 16 6-roadelor 15736974 Ci parcã numai... 7 14 6-drum 32035875 Cine-þi va pune? 2 12 6-drum 31351576 Cînd ai sã vii 5 20 6-drum 42151777 Cînd am sã plec... 7 28 6-drum 42350478 Cînd calea-mi pare 7 28 6-drum 41257379 Cînd Dumnezeu 4 16 6-drum 471

3480 Cînd gînduri negre 4 24 6-anilor 2935981 Cînd glasul de fiorul 7 14 6-drum 31449882 Cînd harfa mea 7 28 6-drum 40828483 Cînd împrãºtie iubirea... 4 16 6-roadelor 25153184 Cînd înþelegi 8 32 6-drum 43741385 Cînd m-am nãscut... 4 16 6-drum 34949086 Cînd mã silesc 6 24 6-drum 40249487 Cînd Mã rugai... 4 16 6-drum 40550588 Cînd munca mea 6 24 6-drum 413

4489 Cînd ne-ai lãsat 5 20 6-anilor 3716190 Cînd nu mai vezi 6 24 6-anilor 12750791 Cînd nu-mi pot plînge 6 24 6-drum 41546692 Cînd nu ºtii!... 3 28 6-drum 38650093 Cînd psalmul cel din urmã 3 21 6-drum 409

6794 Cînd simt cã s-apropie 5 20 6-anilor 5228295 Cînd soarele se culcã... 2 8 6-roadelor 26051096 Cînd sufletu-mi Te-a cunoscut 7 28 6-drum 417

1297 Cînd Te-am aflat pe Tine 7 28 6-anilor 1547798 Cînd un sãrac 5 25 6-drum 393



50899 Cînd vei vedea 8 32 6-drum 416Cîntarea Anilor - Caiet 1 0 0 6-anilor 3

2100 Cîntarea anilor... 5 20 6-anilor 6181101 Cîntarea Roadelor 5 39 6-roadelor 147218102 Cîntãreþul 6 36 6-roadelor 182

Cîntãri de Drum - Caiet 3 0 0 6-drum 307352103 Cîntãrile de Drum 6 24 6-drum 310138104 Cîntãrile Învierii 45 154 6-anilor 106

93105 Cîntãrile Naºterii 26 136 6-anilor 72Cîntãrile Roadelor - Caiet 2 0 0 6-roadelor 143

265106 Cîntec 4 16 6-roadelor 239115107 Cît am pierdut!... 8 32 6-anilor 89445108 Cît de curatã 4 16 6-drum 371

64109 Cît de strãin îmi e 4 16 6-anilor 50148110 Cît e din pãmînt 5 20 6-anilor 119583111 Cît m-a durut! 6 24 6-drum 478446112 Cît va trãi Lumina 3 20 6-drum 371541113 Cîte rãdãcini ascunse 8 32 6-drum 444439114 Cîþi ani mi-au trebuit 5 20 6-drum 367309115 Cîþi plîng... 2 19 6-roadelor 276244116 Clipa 8 49 6-roadelor 217198117 Comori 5 20 6-roadelor 159314118 Copiii mei 5 48 6-roadelor 279173119 Cred Într-Unul Dumnezeu 4 16 6-anilor 135242120 Credinþã - cea 10 76 6-roadelor 214332121 Credinþa nu-i numai 4 32 6-roadelor 292

53122 Crucea-I Ascultarea 5 24 6-anilor 44433123 Cu alþi cocori... 5 20 6-drum 363564124 Cu ce rãmîi? 7 28 6-drum 463563125 Cu cît cunosc 7 28 6-drum 462464126 Cu cît mai lungã 6 24 6-drum 385452127 Cu cît mai mulþi 8 16 6-drum 375560128 Cu cît mai preþios 5 20 6-drum 460511129 Cu fiecare rãsãrit 4 16 6-drum 418118130 Cu pîinea mea 4 32 6-anilor 92

33131 Cu proaspãtã plãcere 5 20 6-anilor 28422132 Cu vuiete-au fost! 4 16 6-drum 355316133 Cu zîmbete de bucurie 2 20 6-roadelor 281537134 Culesul roadelor 6 24 6-drum 441557135 Cum aº putea eu spune? 4 20 6-drum 458395136 Cum cerul larg 5 20 6-drum 337

97137 Cum crinii 7 28 6-anilor 78567138 Cum pot sã cer? 6 24 6-drum 466

58139 Cum strînge rãdãcina 3 12 6-anilor 47211140 Cunoaºterea 3 15 6-roadelor 173215141 Cunoscut! 6 49 6-roadelor 176492142 Curaj, trudit semãnãtor 6 24 6-drum 403297143 Curînd cînd n-am sã fiu 6 24 6-roadelor 269417144 Curînd soseºte vremea 4 23 6-drum 351165145 Cuteazã ºi priveºte 6 24 6-anilor 130



190146 Cuvîntul 3 20 6-roadelor 154482147 Cuvîntul Tãu Etern 6 24 6-drum 396331148 Dac-ai pornit... 3 23 6-roadelor 291

82149 Dac-ar fi sã iau Isuse 8 32 6-anilor 64294150 Dacã mai trãieºte încã 4 22 6-roadelor 267257151 Dacã n-ar fi Veºnicie 3 22 6-roadelor 231553152 Dacã scriind puþin 3 24 6-drum 454305153 Dacã v-am fãcut 4 16 6-roadelor 274319154 Dar conºtiinþa? 3 20 6-roadelor 282425155 Dã-mi Doamne bucuria curatului 8 16 6-drum 358107156 De-aº putea sã-ntorc... 5 21 6-anilor 84397157 De ce-am cîntat aºa? 4 16 6-drum 338472158 De ce aºa degrabã? 2 16 6-drum 390306159 De ce cînd sînt? 2 17 6-roadelor 274308160 De ce mai chemi? 2 18 6-roadelor 275548161 De ce n-am fost? 6 24 6-drum 449109162 De ce nainte de-ncercare? 5 23 6-anilor 86310163 De ce nu-i veºnicã?... 3 18 6-roadelor 277543164 De ce nu mã mai mustri? 7 28 6-drum 445312165 De ce nu-ºi mutã marea... 2 16 6-roadelor 278357166 De ce rãmîi departe? 2 12 6-drum 313470167 De ce sã plîngi nemîngîiat? 6 24 6-drum 389250168 De ce sînt inimile pline? 5 34 6-roadelor 224383169 De ce te temi de moarte? 5 20 6-drum 329162170 De ce te zbaþi zadarnic? 6 24 6-anilor 128377171 De ce-þi iei inima? 6 24 6-drum 325471172 De te mai zbaþi 5 20 6-drum 390125173 De unde ai în tine? 5 20 6-anilor 97153174 De unde mi-aþi ieºit? 5 20 6-anilor 122166175 De vrei s-ajungi limanul 6 12 6-anilor 130491176 De vrei sã faci 6 24 6-drum 403104177 De ziua ta! 4 32 6-anilor 82334178 Demult, numai luminã... 5 30 6-roadelor 293101179 Deschid a nu ºtiu cîta oarã 5 20 6-anilor 80443180 Deºi alerg 4 16 6-drum 369157181 Deºi m-au înºelat 4 16 6-anilor 125584182 Deºi ºtim bine 6 24 6-drum 479317183 Din caldã dragoste 1 13 6-roadelor 281

66184 Din cea mai adîncã 3 12 6-anilor 52114185 Din Tatã fãrã Mamã 3 12 6-anilor 89325186 Din viaþa pusã 4 16 6-roadelor 287387187 Din zorii zilei mele 10 20 6-drum 332291188 Doamne, binecuvînteazã buzele 3 28 6-roadelor 265

79189 Doamne, Dumnezeul meu, iar mi-e 3 24 6-anilor 61103190 Doamne, nu sînt vrednic 5 20 6-anilor 82568191 Doamne, sã nu pot vreodatã 7 28 6-drum 467

78192 Doamne, Tu-n necazuri 4 32 6-anilor 60590193 Doamne, Tu ne-ai spus 6 24 6-drum 485176194 Doresc sã-Þi fiu Isuse 8 32 6-anilor 137208195 Dorinþã 5 48 6-roadelor 169



14196 Dorurile ne-mplinite 4 16 6-anilor 16289197 Dragoste, cuvînt curat 8 16 6-roadelor 263237198 Drepturi 4 41 6-roadelor 207102199 Dupã focul ce-a trecut 4 24 6-anilor 81499200 Durerea-þi vine-n casã 6 24 6-drum 409169201 E mãrturie tot ce vãd 3 15 6-anilor 132110202 E Noaptea Învierii 4 18 6-anilor 86112203 E toamna mea aproape 4 24 6-anilor 87462204 Eram copil, trecea zãpada 7 28 6-drum 383390205 Eu cred... 7 28 6-drum 334

26206 Eu lupt mereu 4 16 6-anilor 24339207 Eu mi-am primit rãsplata... 4 21 6-roadelor 296

6208 Eu n-am aflat întîi Iubirea 3 12 6-anilor 9412209 Eu n-am sã mã opresc 5 20 6-drum 348414210 Eu nu mã plîng... 7 28 6-drum 349158211 Eu nu mã tem de moarte 5 20 6-anilor 125318212 Eu nu mai am duºmani... 3 24 6-roadelor 282513213 Eu nu renunþ 6 24 6-drum 419336214 Eu nu-s decît... 3 18 6-roadelor 295

10215 Eu nu ºtiu Doamne 7 28 6-anilor 13485216 Eu pot lupta 7 14 6-drum 399456217 Eu ºtiu cã am în Cer 5 30 6-drum 378

56218 Eu ºtiu ce vrei 2 18 6-anilor 4638219 Faþa Ta Isuse 4 16 6-anilor 33

106220 Fã-þi timp! 3 26 6-anilor 84518221 Fãcînd m-ai învãþat 7 28 6-drum 424

84222 Fãclie pentru paºii mei 5 20 6-anilor 65234223 Fãgãduinþe 2 13 6-roadelor 203216224 Fãþarnicul 12 105 6-roadelor 178580225 Ferice-i a vorbi 6 24 6-drum 475243226 Fericire 4 35 6-roadelor 216146227 Fii binecuvîntatã ziua 4 16 6-anilor 118280228 Fiica 3 15 6-roadelor 259398229 Fiindcã am trãit 4 16 6-drum 339487230 Fiinþa mea întreagã 8 16 6-drum 400262231 Fiinþele 5 24 6-roadelor 237279232 Fiul 4 18 6-roadelor 258204233 Fluturaº 5 18 6-roadelor 166219234 Fricã 6 26 6-roadelor 183

71235 Frînge noaptea asta! 3 18 6-anilor 5527236 Frumoasã floare-a toamnei 5 20 6-anilor 24

295237 Frumoase amintiri 3 12 6-roadelor 26862238 Frumos e Viitorul 4 16 6-anilor 49

192239 Frumuseþe 7 55 6-roadelor 155183240 Gîndul 2 9 6-roadelor 149255241 Graba 8 36 6-roadelor 229354242 Grãbeºte-te iubire 2 20 6-drum 311532243 Grãbeºte-te sã-þi dai 6 24 6-drum 438128244 Grãbiþi-vã sã creºteþi! 5 20 6-anilor 99444245 Grijeºte numai 5 20 6-drum 370



86246 Grîu curat 5 21 6-anilor 66236247 Groazã! 4 32 6-roadelor 206

42248 Har ºi luminã 4 16 6-anilor 35570249 Hristos vrea suflete 7 28 6-drum 468

73250 Ia aminte Doamne 7 42 6-anilor 56226251 Ispitele 9 83 6-roadelor 192362252 Ispito! 2 12 6-drum 316159253 Iubire de-Adevãr 5 20 6-anilor 126191254 Iubirea 5 23 6-roadelor 154378255 Iubirea mea ridicã-þi 1 12 6-drum 326

54256 Iubirea Ta înveºnicitã 4 16 6-anilor 44361257 Iubirea Ta Isuse 6 24 6-drum 315321258 Iubirii neîngãduite 3 12 6-roadelor 284409259 Îmi place cîteodatã 5 20 6-drum 346178260 Împrãºtie frumseþea 4 16 6-anilor 139217261 Împreunã 5 16 6-roadelor 181313262 În anii uscãciunii 2 8 6-roadelor 279145263 În Gheþimani 4 16 6-anilor 117344264 În grija ascultãrii mele 7 58 6-roadelor 299546265 În noaptea lumii 7 28 6-drum 447108266 În Templul Credinþei 5 20 6-anilor 85514267 În Tine-a fost 9 18 6-drum 420

50268 În veci noi n-am vedea 7 28 6-anilor 41527269 În veselia ta 7 28 6-drum 433393270 Înalþã-te din tina 5 20 6-drum 336326271 Încã n-am ajuns 7 14 6-roadelor 287562272 Încã puþin ºi ce s-a spus 5 20 6-drum 461525273 Încã sînt departe 7 28 6-drum 431449274 Încearcã-te! 6 12 6-drum 373136275 Începutul ºi Sfîrºitul 7 28 6-anilor 104364276 Încrede-te-n Luminã! 4 16 6-drum 317197277 Încredere 4 18 6-roadelor 159267278 Încredinþare 6 44 6-roadelor 241

32279 Îndreaptã-mi inima 5 20 6-anilor 2839280 Îndurã-Te o Doamne 6 24 6-anilor 33

200281 Îndurare 7 38 6-roadelor 161245282 Înnoire 7 36 6-roadelor 219170283 Înþelepciune, Maicã Sfîntã 8 32 6-anilor 133263284 Întuneric 4 16 6-roadelor 237337285 Învaþã de la toate 5 12 6-roadelor 295283286 La anii rãstignirii... 6 24 6-roadelor 260151287 La ceasul pocãinþei 7 28 6-anilor 121

76288 La hotar de an trecut 8 32 6-anilor 59274289 La muncã 5 23 6-roadelor 255116290 La pomul Cunoºtinþei 4 22 6-anilor 90524291 Lãsaþi-mã s-alerg 7 28 6-drum 430246292 Legãturi 6 37 6-roadelor 220232293 Lemne... 3 9 6-roadelor 201249294 Lepãdãri 4 22 6-roadelor 223225295 Libertate 5 44 6-roadelor 191



269296 Livada 12 105 6-roadelor 247272297 Locuri 7 50 6-roadelor 253270298 Lucrãtori 10 65 6-roadelor 250259299 Lume - Domnul a grãit 6 50 6-roadelor 233287300 Lume, tîrg nelegiuit 3 20 6-roadelor 262201301 Lumina - o Doamne 4 19 6-roadelor 162

20302 Lumina zilelor senine 4 16 6-anilor 20370303 Luminã! 7 29 6-drum 321271304 Luna 3 26 6-roadelor 252509305 M-am bucurat... 5 20 6-drum 417328306 Mai aspru bate vîntul 4 23 6-roadelor 288536307 Mai din belºug 6 24 6-drum 441586308 Mai dulce-i bucuria 7 28 6-drum 481349309 Mai întîi ascultã! 4 12 6-roadelor 304350310 Mai rari mereu... 2 12 6-roadelor 304

85311 Maica Domnului Isus 5 20 6-anilor 66277312 Mama - cînd m-adîncesc 2 13 6-roadelor 257

5313 Mã dãruiesc Luminii 9 18 6-anilor 8381314 Mãreaþã-i Stînca Sfîntã 4 16 6-drum 328

49315 Mãreþ Biruitor Isus 5 21 6-anilor 4099316 Mãrit fii Tu Cel care dai 5 20 6-anilor 79

105317 Mergeam, cum spre Emaus... 4 12 6-anilor 83133318 Mergi fiul meu în pace 7 28 6-anilor 102296319 Mergi grãbit 2 16 6-roadelor 268572320 Mi-ai spus atunci... 7 28 6-drum 470382321 Mi-e veºnicã viaþa 6 24 6-drum 328538322 Mi-este frate oriºicine 4 16 6-drum 442

21323 Mi s-a schimbat înfãþiºarea 5 20 6-anilor 21213324 Minciuna 6 35 6-roadelor 174343325 Mor ºi-amintirile odatã 5 37 6-roadelor 298235326 Moºteniri 11 87 6-roadelor 203488327 Mulþimea Te-nconjoarã 5 20 6-drum 400348328 N-ai drept! 2 13 6-roadelor 303533329 N-ai sã te prãbuºeºti 5 20 6-drum 438

48330 N-am fost 3 12 6-anilor 39448331 N-am fraþi 5 10 6-drum 372483332 N-am mers 6 24 6-drum 397

96333 N-am privit la crinii 3 12 6-anilor 77460334 N-am vrut alt har 7 28 6-drum 381371335 N-auzi tu paºii Lui? 7 41 6-drum 322132336 Nainte de a fi ce sîntem 4 16 6-anilor 101

1337 Naintea Feþei Tale Doamne... 6 25 6-anilor 6152338 Napoia mea satano! 4 16 6-anilor 122233339 Naºterea din nou 9 70 6-roadelor 201186340 Nãdejde 4 12 6-roadelor 151264341 Nãzuinþe 5 33 6-roadelor 238

47342 Nedespãrþitul meu Prieten 8 32 6-anilor 38127343 Nicicînd nu se va stinge 5 20 6-anilor 99241344 Niciodatã nu se 4 30 6-roadelor 213540345 Nimic n-avem 8 16 6-drum 443



461346 Nimic nu-i mai frumos 8 32 6-drum 382172347 Nimic nu-i vrednic 2 8 6-anilor 134195348 Nimic nu s-a-ntîmplat nici astãzi 3 32 6-roadelor 157476349 Nimic nu-Þi dau 6 12 6-drum 393224350 Nimicuri 5 49 6-roadelor 189260351 Noi fericim acum 6 22 6-roadelor 235

23352 Noi sîntem martori! 5 20 6-anilor 22450353 Nu dezbrãcaþi armura 3 16 6-drum 373140354 Nu eºti învins! 7 28 6-anilor 112346355 Nu existã moarte! 4 17 6-roadelor 301

55356 Nu-i Crucea mit... 4 28 6-anilor 45589357 Nu-i da drum închipuirii 6 24 6-drum 484131358 Nu-i mai neagrã noapte 4 16 6-anilor 101421359 Nu m-am putut 5 20 6-drum 354423360 Nu mã lãsa! 7 28 6-drum 356411361 Nu mã-nspãimînt! 6 24 6-drum 347418362 Nu mi-a rãmas 6 24 6-drum 352455363 Nu mi-ai cerut 7 28 6-drum 377

24364 Nu mi-am pierdut 4 16 6-anilor 234365 Nu mi-am putut nãlþa 3 12 6-anilor 8

406366 Nu-mi mai aduc aminte ºi nici 3 28 6-drum 344523367 Nu-mi mai doresc 7 28 6-drum 429530368 Nu ne-asculta 7 28 6-drum 436121369 Nu ne lãsa 7 28 6-anilor 94529370 Nu-nlãtura o Doamne 5 20 6-drum 435574371 Nu numai dorind 7 28 6-drum 471327372 Nu pedepsi pe nimeni 3 14 6-roadelor 288174373 Nu predicaþi poveºti 5 20 6-anilor 135410374 Nu privi c-un ochi 4 16 6-drum 347

69375 Nu priviþi la suferinþa 7 28 6-anilor 53302376 Nu-s numai slove 5 20 6-roadelor 272420377 Nu ºtiu cît 4 16 6-drum 353561378 Nu te mînia 6 24 6-drum 460285379 Nu te muºcã niciodatã 5 10 6-roadelor 261

7380 Nu te-ndoi ci crede 8 32 6-anilor 10474381 Nu þi-a fost prieten 6 24 6-drum 391367382 Nu-þi este þie-ngãduit 7 14 6-drum 319478383 Nu-Þi pot privi 6 24 6-drum 394156384 Nu-þi spune mai mult 4 16 6-anilor 124437385 Nu-þi urî duºmanii 4 16 6-drum 366429386 Nu vreau sã mã mai apãr 4 16 6-drum 361520387 Numai atunci... 6 24 6-drum 426465388 Numai Cuvîntul semãnat 6 24 6-drum 385441389 Numai o lunã 7 28 6-drum 368552390 Numai Tu le saturi 7 28 6-drum 453551391 Numai Tu Lumina lumii 8 32 6-drum 452521392 Numele meu l-am auzit 7 28 6-drum 427457393 O altã vîrstã 5 20 6-drum 379134394 O, azi... 2 16 6-anilor 103435395 O, ceas al Rugãciunii 5 20 6-drum 364



376396 O, cînd mã-ndemni... 5 20 6-drum 325303397 O, cîntecele-acestea... 5 20 6-roadelor 273416398 O, cît mã rog 5 20 6-drum 351459399 O, creºte-mi rîvna 6 12 6-drum 380424400 O, cum sã pot departe?... 6 24 6-drum 357396401 O, cum ºtii Tu 4 16 6-drum 338399402 O, dac-aº ºti eu 5 20 6-drum 339559403 O, dacã cei buni... 8 16 6-drum 459175404 O, de-aº putea din tot 4 16 6-anilor 136

81405 O Doamne, ai milã 8 32 6-anilor 63335406 O Doamne, depãrteazã-mi... 5 20 6-roadelor 294454407 O, Doamne, fericit e-acela 10 40 6-drum 376329408 O Doamne, iartã-mi vina 3 19 6-roadelor 289463409 O, dragi cîntãri a mele! 8 32 6-drum 384384410 O, dragi cîntãri, cu cît 7 28 6-drum 330171411 O Duh Preasfînt 5 20 6-anilor 134402412 O, Duhul Mîngîierii 2 20 6-drum 341

74413 O Dumnezeule Slãvit 3 15 6-anilor 57380414 O, fiii mei, lumina... 5 20 6-drum 327

37415 O, floare a frumoasei Lucrãri 5 37 6-anilor 32315416 O, foc trecut... 3 18 6-roadelor 280300417 O, fraþii mei de astãzi... 5 27 6-roadelor 271

16418 O, har ceresc 6 24 6-anilor 17440419 O, harfa mea... 5 20 6-drum 367428420 O, iartã-mi Te rog 2 16 6-drum 360468421 O, iatã Doamne 8 16 6-drum 388356422 O, iatã vine seara 6 14 6-drum 312

77423 O inimã de bunãtate 4 16 6-anilor 60549424 O, lacrimile-acestea... 10 20 6-drum 450288425 O luntre 5 20 6-roadelor 263

89426 O Maica Jertfei Salvatoare 5 20 6-anilor 68516427 O, Moarte, noi... 7 28 6-drum 422123428 O, morþi rãmaºi... 4 16 6-anilor 96

36429 O, noi ne-am bizuit 6 24 6-anilor 31386430 O, noi ne-ndepãrtãm... 3 12 6-drum 331577431 O, nu cuvintele... 3 12 6-drum 474365432 O, nu-i de-ajuns! 6 24 6-drum 317404433 O, nu mã rog 6 24 6-drum 343347434 O, nu mai spun... 7 45 6-roadelor 302

87435 O, nu priveliºtea-i 4 16 6-anilor 6713436 O, paºii Tãi prin ceruri 2 8 6-anilor 16

389437 O, roagã-te! 6 24 6-drum 333160438 O, rugãciune, apã linã 5 20 6-anilor 127

95439 O Sfînt Colind 4 28 6-anilor 76575440 O, Sfînt Cuvînt 7 28 6-drum 472473441 O, suflet ce te-afunzi 4 16 6-drum 391

18442 O suflet din sufletul meu 7 28 6-anilor 1957443 O Tatã Sfînt al Zilei 5 20 6-anilor 4660444 O Tatãl Bunãtãþii 3 12 6-anilor 48

388445 O, Tu mi-ai dat vederea 7 28 6-drum 332



591446 O, viaþa mea 6 24 6-drum 486374447 O, vine Dimineaþa! 3 12 6-drum 324438448 O, zilele prind aripi... 5 20 6-drum 366212449 Oameni 4 21 6-roadelor 173139450 Ochii tãi... 7 28 6-anilor 111394451 Oricine-ai fi 7 14 6-drum 337196452 Oriunde! - mi-e totuna 3 20 6-roadelor 158

52453 Pacea Crucii Tale 7 28 6-anilor 43193454 Pãmînt 2 13 6-roadelor 156227455 Pãstor 6 30 6-roadelor 194

15456 Pãstreazã-mi darul Tãu 4 16 6-anilor 17588457 Pe-acel ce nu se 6 24 6-drum 483

98458 Pe cãrarea mîntuirii 5 20 6-anilor 79366459 Pe cei bogaþi... 1 16 6-drum 318324460 Pe cel ce are 5 18 6-roadelor 286373461 Pe cine crezi? 4 16 6-drum 323290462 Pe Cine-ntîmpinaþi voi? 4 17 6-roadelor 264

92463 Pe la geamul îngheþat 7 28 6-anilor 71385464 Pentru nimic în lume 3 12 6-drum 331558465 Peste hotaru-nsãmînþat 6 24 6-drum 458372466 Pînã unde? 3 8 6-drum 323209467 Plãceri 6 37 6-roadelor 171202468 Platã 8 34 6-roadelor 162

90469 Plecãciune þie 6 27 6-anilor 69111470 Poate fi-nfrunzitã lunca 4 16 6-anilor 87407471 Poate-mi va fi dat 4 28 6-drum 345497472 Port trupul 5 20 6-drum 407496473 Poþi sã mã laºi 5 20 6-drum 406137474 Preasfîntã Nãscãtoare 3 12 6-anilor 105453475 Prietene ºi frate 4 22 6-drum 375379476 Prietene, sînt veacuri 4 18 6-drum 326221477 Prietenie 7 34 6-roadelor 185275478 Primãvarã, de ce plîngi? 3 29 6-roadelor 256502479 Prin tot ce am 6 24 6-drum 411340480 Prosopul 4 8 6-roadelor 297126481 Purtãtoarele Luminii 5 24 6-anilor 98124482 Puterea rãdãcinii 3 20 6-anilor 97330483 Puþine-s zilele 4 30 6-roadelor 290451484 Rãmîi la datorie 8 32 6-drum 374401485 Rãscumpãrã clipita! 9 18 6-drum 341222486 Rãul 11 86 6-roadelor 186247487 Renunþare 4 36 6-roadelor 221304488 Revin... 2 12 6-roadelor 273273489 Roade! 6 35 6-roadelor 254180490 Roadele cîntãrii mele 6 24 6-roadelor 146248491 Rugãciune 4 30 6-roadelor 222155492 Rugãciune amarã 6 28 6-anilor 123

72493 Rugãmu-Te Isuse 3 12 6-anilor 5545494 S-a-ntipãrit durerea 3 12 6-anilor 3761495 S-apropie Lumina 6 24 6-anilor 48



426496 S-au dus demult 5 32 6-drum 359566497 Sã calci cu teamã 8 32 6-drum 465571498 Sã crezi adînc! 5 20 6-drum 469458499 Sã-l binecuvînteze Cerul 5 20 6-drum 379479500 Sã ne grãbim prieteni 8 16 6-drum 395442501 Sã nu-i uitãm! 4 16 6-drum 369535502 Sã nu mai ardem 8 32 6-drum 440550503 Sã nu mai pot uita 6 24 6-drum 451578504 Sã nu te plîngi! 6 24 6-drum 474585505 Sã nu te temi luptînd 7 28 6-drum 480345506 Sã nu Te pãrãsesc pe Tine! 5 20 6-roadelor 301436507 Sculaþi-vã de tineri! 4 16 6-drum 365360508 Se bucurã 2 12 6-drum 314

35509 Sfinte Tatã Bun 3 25 6-anilor 30207510 Sfinþenie 3 15 6-roadelor 168214511 Singur - în a lui carte-a 6 53 6-roadelor 175

28512 Singurãtãþi ºi depãrtãri 3 18 6-anilor 25542513 Slavã Þie care umpli 4 16 6-drum 445592514 Slavã veºnicã Luminii 5 20 6-drum 487199515 Soare - venit-a 3 13 6-roadelor 160480516 Solia mea 9 18 6-drum 395278517 Soþia 3 10 6-roadelor 258150518 Spre ce-þi þinteºte gîndul? 4 16 6-anilor 120

59519 Spre Golgota 3 12 6-anilor 47534520 Spre Tine, Cel în veci 7 28 6-drum 439528521 Statornicia 7 28 6-drum 434189522 Stelele 5 24 6-roadelor 153467523 Suflete-al meu 3 24 6-drum 387144524 Suflete ce cauþi 4 24 6-anilor 116

51525 Suind din nou 7 28 6-anilor 42182526 ªarpele 6 27 6-roadelor 148

94527 ªi iar se-ntoarce Taina... 4 16 6-anilor 76545528 ªtiu cã m-a nãscut 5 20 6-drum 447141529 Taina Crucii 17 81 6-anilor 113276530 Tatãl 2 11 6-roadelor 257353531 Te-am adîncit 3 12 6-drum 311569532 Te-am pus ca o pecete 8 16 6-drum 468375533 Te laud Nume Veºnic 3 12 6-drum 324

63534 Te lãudãm pe Tine, 4 16 6-anilor 4911535 Te preamãrim pe Tine 6 27 6-anilor 1470536 Te rog ia-mi Doamne 5 20 6-anilor 54

576537 Te va osîndi 7 28 6-drum 473253538 Temelii 7 36 6-roadelor 227251539 Timpul 6 36 6-roadelor 225286540 Timpul a rãmas afarã 4 16 6-roadelor 262122541 Tinere pãduri 7 28 6-anilor 95281542 Tîrziu 3 12 6-roadelor 259

80543 Toatã slava pentru Tatãl 5 22 6-anilor 62556544 Tot ce-a fost greu 6 24 6-drum 457333545 Tot ce priveºti 3 16 6-roadelor 293



539546 Tot cu mai puþine lacrimi 4 16 6-drum 443392547 Tot mai lãuntru 6 24 6-drum 335149548 Tot mai puþini sîntem 5 20 6-anilor 120239549 Tot! - în dragostea 6 30 6-roadelor 209341550 Traista 2 20 6-roadelor 297434551 Trecuta vreme 8 32 6-drum 363185552 Trimiºii 3 31 6-roadelor 150405553 Trupu-i forma 3 12 6-drum 343581554 Tu ai vãzut! 6 24 6-drum 476323555 Tu care în aceastã lume 3 33 6-roadelor 285555556 Tu care-nveþi pe alþii 7 28 6-drum 456368557 Tu eºti Acela care 4 16 6-drum 319486558 Tu mi-ai gãtit 7 14 6-drum 399554559 Tu-mi înlãturi îndoiala 7 28 6-drum 455587560 Tu n-ai sã mori... 6 24 6-drum 482512561 Tu ni Te dãrui nouã 8 16 6-drum 419503562 Tu nu Te schimbi 6 24 6-drum 411147563 Tu nu-þi dai încã seama 5 22 6-anilor 118484564 Tu poþi doar 5 20 6-drum 398

43565 Tu ºtii la ce necazuri 5 20 6-anilor 36519566 Tu vrei iubirea 7 28 6-drum 425363567 Þi-aº mulþumi 4 8 6-drum 316240568 Þinta - cei credincioºi 19 81 6-roadelor 210408569 Uitã! 4 16 6-drum 345266570 Umbrã 4 22 6-roadelor 240100571 Unde eºti? 6 12 6-anilor 80203572 Unire 8 68 6-roadelor 164268573 Uºa 12 180 6-roadelor 243229574 Uºurãtate 6 62 6-roadelor 196117575 V-am cercetat 6 24 6-anilor 91419576 Va fi cîndva! 5 26 6-drum 353129577 Vã chem 3 13 6-anilor 100220578 Vestire 5 35 6-roadelor 184475579 Viaþa nu-i sfîrºitã! 5 20 6-drum 392130580 Viitoare valuri 3 12 6-anilor 100415581 Vin zorile... 4 16 6-drum 350113582 Viorile pãdurii 4 12 6-anilor 88299583 Vis - ºtiam 3 19 6-roadelor 270187584 Vîntul 3 16 6-roadelor 151

25585 Voi cei adînc cãzuþi 5 20 6-anilor 2329586 Voi cei ce-aþi fost 6 24 6-anilor 2665587 Voi cei chemaþi 5 30 6-anilor 51

311588 Voi toþi cei ce zidiþi 5 21 6-roadelor 277526589 Voi toþi cîþi predicaþi 3 24 6-drum 432432590 Vor trece iarãºi norii 4 16 6-drum 362177591 Zburaþi cîntãri! 4 40 6-anilor 138298592 Zdrobiþi de truda lungã... 2 8 6-roadelor 270

Caietul 3 = 241 poezii 1,263 5,201Cuprinsul în ordine 489Cuprinsul alfabetic 502



Notã adaus: - Lucrãrile fr. Traian Dorz 515Caietul 1 = 179 poezii = 961 strofe = 4.092 verseteCaietul 2 = 172 poezii = 836 strofe = 5.138 verseteCaietul 3 = 241 poezii = 1.344 strofe = 5.201 versete

Total Vol. 6 = 592 poezii = 3.141 strofe = 14.431 versete

- Lucrãrile fr. Traian Dorz - Pag. 515

Notã adaus: - Lucrãrile fr. Traian Dorz: Traian Dorz

În colecþia de “Cîntãri Nemuritoare” a mai scris:

Vol Nr. Caiet Nr. poezii

11 Cîntãrile Dintîi

420 poezii2 Cîntãri Îndepãrtate3 Cîntãri Luptãtoare

24 Cîntãrile Bibliei

313 poezii5 Cîntãrile Psalmilor6 Poemele lui Solomon

37 La Izvoarele Luminii 7000 proverbe

versificate ºicomentate

8 Comori Universale9 Pe cãrãrile Luminii

4

10 Osana, Osana320 poezii ilustratepentru copii

11 Cîntarea îngeraºilor12 Cîte-o povestire micã13 Cîntã-mi mamã

5 -Cîntãrile Domnului colecþia de cîntãri a Oastei Domnului

2088 poezii

614 Cîntãrile Anilor

592 poezii15 Cîntãrile Roadelor16 Cîntãri de Drum

717 Cîntarea Cîntãrilor mele

664 poezii18 Cîntãri Nemuritoare19 Cîntãrile din Urmã

820 Cîntarea Învierii

712 poezii21 Cîntarea Veºniciei22 Cîntarea Biruinþei

923 Cîntãri Uitate

601 poezii24 Cîntãri de Sus25 Cîntãri Noi

1026 Cîntãrile Cãinþei

602 poezii27 Cîntãrile Eterne28 Cîntarea Viitoare

1129 Biblia Versificatã

306 poezii30 Minune ºi Tainã31 Eternele Poeme - neterminatã


Prin harul lui Dumnezeu, în afarã de volumele de poezii apãrute în colecþia“Cîntãri Nemuritoare”, - Traian Dorz - a mai scris urmãtoarele lucrãri:

Prozã: ISUS HRISTOS - DUMNEZEUL NOSTRU

Meditaþii la Sf. Evanghelie de la Ioan

Vol. Cap Titlu caiet

1

1 Hristos - Dumnezeul nostru

2 Hristos - Sfinþitorul nostru

3 Hristos - Înnoitorul nostru

2

4 Hristos - Izvorul nostru

5 Hristos - Binefãcãtorul nostru

6 Hristos - Pîinea noastrã

3

7 Hristos - Învãþãtorul nostru

8 Hristos - Luminãtorul nostru

9 Hristos - Vindecãtorul nostru

4

10 Hristos - Pãstorul nostru

11 Hristos - Învierea noastrã

12 Hristos - Împãratul nostru

5

13 Hristos - Modelul nostru

14 Hristos - Adevãrul nostru

15 Hristos - Viaþa noastrã

6

16 Hristos - Pacea noastrã

17 Hristos - Mijlocitorul nostru

18 Hristos - Rãscumpãrãtorul nostru

7

19 Hristos - Jertfa noastrã

20 Hristos - Mîntuitorul nostru

21 Hristos - Slava noastrã

HRISTOS - Pîinea noastrã zilnicã - scurte meditaþii zilnice pentru toate zilele anuluide la 1 ianuarie pînã la 31 decembrie.

HRISTOS - Comoara Psalmilor - meditaþii zilnice la Psalmi

Vol. 1 De la 1 Ianuarie la 30 iunieVol. 2 De la 1 iulie la 31 decembrie


Cugetãri Nemuritoare

Vol Nr Caietul

11 Prietenul tinereþii mele2 Mãrgãritarul Ascuns3 Piatra scumpã

24 Lumina iubitului fiu5 Calea bunului urmaº6 Avuþia sfîntului moºtenitor

37 Pãºunile dulci8 Sãgeþile biruitoare9 Cununile slãvite

410 Poruncile Iubirii11 Rãsplata Ascultãrii12 Strãlucirea Biruinþei

513 Crucea mîntuitoare14 Eterna iubire15 Mãrturisirea strãlucitã

616 Porþile Veºniciei17 Numele biruitorului18 Garanþia netrecãtoare

719 Lupta cea bunã20 Alergarea cea stãruitoare21 Credinþa cea încununatã

822 La Þãrmul Întîlnirii23 La Ospãþul Veºniciei24 La Strãlucirea Viitoare

925 Întîi sã Fim26 Dorim sã Fim27 ªi acum sã Facem

10 28 Semãnaþi Cuvîntul Sfînt


- Îndrumãri nemuritoareNr Caietul1 Cãrarea Tinereþii curate2 Scumpele noastre surori3 Împreunã lucrãtori cu Dumnezeu4 Dreptarul învãþãturii sãnãtoase

5

Trei zile ºi adevãruri istorice- 12 septembrie 1937- 12 februarie 1938- 7 noiembrie 1976

6 Sfinþii noºtri înaintaºi

- Povestiri nemuritoareNr Caietul1 Pe genunchii lui Isus2 Leagãnul de Aur3 Þara Minunatã4 Cireºul Înflorit

- HRISTOS - puterea apostolieiMeditaþii la Apostolele Anului

Vol Caietul1 26 - Apostolele din prima jumãtate a anului2 26 - Apostolele din a doua jumãtate a anului

- HRISTOS - Taina Evangheliei - meditaþii la evangheliile anului

Vol Caietul1 26 - Evanghelia din prima jumãtate a anului2 26 - Evanghelia din a doua jumãtate a anului

- Piese ºi montaje religioaseVol Caietul

Vol. 1 Vine Domnul Copilaº program de Crãciun pt. copiiVol. 2 Hristos S-a Nãscut petrecere de CrãciunVol. 3 Hristos a Înviat petrecere de Paºti

- Surorile noastre sfinte -Petrecere duhovniceascã pentru surori

- Pentru Istoria unei JertfeNr Caietul Durata Din La1 Grãuntele 12 ani 1923 19352 Cernerea 12 ani 1935 19473 Rugul 30 ani 1947 19774 Pîrga 12 ani 1977 1989

Pentru toate, Slãvit sã fie Domnul.

Astãzi, 12-I-2003, am terminat de corectat Vol. 6 din Cîntãri Nemuritoare519 pag. = 15.194 rînduri reale scrise

3,238 MB429.605 caractere = 91.570 cuvinte

29.376 rînduri total = 22.748 propoziþii = 22.703 fraze

Am început cartea în 11-XII-2002

ºi am terminat-o în12-I-2003

33 de zile.

Ediþie transcrisã ºi îngrijitãde

Ion Lupiþa

- ostaº al Domnului -

C A N A D A

Slãvit sã fie Domnul !

Ast|zi în 12-I-2003 am corectat Õi aranjat definitiv aceast| versiune a c|rÛiiCîntãri Nemuritoare - Vol. 6

Ion LupiÛa

Printed in Canada.

cÎntÃri nemuritoare -...

Documents