tat - stere.ro...nemuritoare realizare a gândirii și a sufletului omenesc, unde se înscriu...
TRANSCRIPT
Tatăl: Nicolae Brânzeu – preot greco‐catolic
Mama: Emilia Brânzeu – învățătoare
Frați: Felician, Iulian și Domnica
cca. 1905, Budapesta: licențiat în teologie
1908, Viena: doctor în teologie
1908‐1910, Petroșani: preot capelan
1910‐1917, Vulcan: preot paroh greco‐catolic
1917‐1920: protopop Comloșu Mare
1920‐1921: protopop consistorial Lugoj
1921‐1937:
canonic
consilier
eparhial
al
Episcopiei Lugoj
1937‐1947,
Lugoj:
arhiprezbiter
,prepozit
capitular (cam a 3‐a funcție într‐o episcopie)
1 decembrie 1918: delegat titular din Comloș
la Alba Iulia
a
editat
revistele
„Sionul
Românesc”,
„Calea
Vieții”,
„Cuvântul
Adevărului”, „Drapelul”, „Păstorul Sufletesc”, „Albina”
a publicat 10 lucrări de teologie practică și numeroase articole
traducător
(bun
cunoscător
al
limbilor:
maghiară,
germană,
franceză, latină și greacă).
•
•
1948: arestat•
1948 –
1950: închis la Mănăstirile
Neamț și Căldărușani•
1950‐1952: închisoarea Sighet
•
1952‐1953:
domiciliu
forțat
în Călărași și Orăștie
•
1953‐1962:
domiciliu
forțat
în Lugoj
Coleg
de
clasă
la
Liceul
“Bela
Kun”
din
Orăştie
cu
Dr.
Petru Groza.
Primul
ministru
i‐a
propus
postul
de
parlamentar
şi îi
oferă
ajutorul
în
schimbul
unor
concesii
politice.
Este
refuzat. Preotul
alege
închisoarea. (Foto: întâlnire
a colegilor
de liceu.)
1928, Lugoj:
Liceul „Coriolan Brediceanu“
1931,
Strasbourg
(Franța):
Facultatea
de
Medicină (Chirurgie)
25.01.1939: Doctorat în medicină,
teza
de
doctorat
„Contributions
à l’étude
anatomo‐clinique
des artérites
oblitérantes croniques“,
admisă
de juriu
cu
menţiunea
„Très
Honorable avec Félicitations
du Jury“
laureat
al
premiului
„Louis
Sencert”
(se
acorda
o
dată
la
3
ani)
pentru
cea
mai bună lucrare de doctorat
în
chirurgie
Franţa:
1931‐
1939:
medic
extern şi intern
la
spitale
civile
din Strasbourg
1938‐1939: Șef
de
clinică
adjunct
în
clinica
renumitului
Rene Leriche
în
Franţa i
s‐a
acordat
medalia
„Le
Souvenir
Franςais“
şi medalia de aur
de merit „La Renaissance Franςaise“.
Al II‐lea Război Mondial:
Sublocotenent, Regimentul
13 Călăraşi
Medic
chirurg
în
spatele
liniei
I și
de
zonă interioară
Decorat cu ”Virtutea Militară”
Rene Leriche
(1879‐1955)descris
de P. Brînzeu
ca
“primul
şi cel mai decisiv
dintre
meşterii
mei”
Timișoara:
1940‐1946: medic chirurg secundar
la
Spitalul
de Adulţi
1958‐1959: medic primar chirurg
la
Spitalul
de Copii
1959‐1964: medic primar
chirurg
la
Spitalul CFR
1974: Șeful Clinicii 1 Chirurgie Spitalul
Județean
Institutul Medico‐Farmaceutic / Universitatea de Medicină și Farmacie Victor
Babeș
1945‐1958: conferențiar
1965: profesor de clinică chirurgicală
1964‐1976: rector
Din cauză că tatăl lui era deținut politic,
până în 1964 (când l‐a operat pe Emil Bodnăraș)a fost deseori înlăturat sau încadrat cu ½ normă (atât medic, cât și
cadru didactic).
Foto: portretul lui Pius Brînzeu (pictat de Corneliu Baba) aflat la cca 3
– 4 metri de biroul rectorului UMF ”Victor Babeș”
FLEBOLOGIE ‐ Ramură
a
medicinii
care
se
ocupă
cu
studiul
sistemului venos. ”phlebos”
(gr.) – ansamblul vaselor sanguine
1959:
Spitalul
CFR
– înființează
Laboratorul
de
Angiologie și
Limfologie
1961: Revista Timișoara Medicală – prima consacrare a unei metode
terapeutice originale românești a varicelor membrelor inferioare
1966:
Revista
”Phlebologie”
nr.
19
/
1966
– ”Metoda
incluziei
endo‐
varicoase
a
firului
de
catgut”
recunoscută
și
consacrată internațional. Primește eponimul ”Pius Brînzeu”.
1974: fondator al Cercului de Angiologie și Limfologie
1992: Cercul de Angiologie și Limfologie devine Societatea Română
de Flebologie
1974: membru corespondent al
Academiei Române
1990: membru titular al
Academiei Române
16‐18 oct. 2002: al VII‐lea
Congres Național Român de Flebologie este dedicat
memoriei Academician Pius Brînzeu
A învăţat şahul în primii ani de liceu (Lugoj),
după cartea lui J. Dufresne, alături de C. Raina şi A. Pichler,
care vor deveni renumiţi şahişti.
Raina şi Pichler vor face parte din echipa României la Olimpiada din 1936 (Munchen).
Ca elev de liceu, a participat la simultanul dat
de Ştefan
Erdely, viitorul campion naţional.
Din cauza studiilor medicale nu s‐a putut
dedica şahului competiţional, dar i‐a făcut o excelentă popularizare, în special în rândul
tineretului.
1952‐1989: preşedintele Comisiei Judeţene (Timiş) de şah.
În 1964 a înfiinţat Clubul de Șah Medicina Timişoara, a cărei echipă
a devenit campioană naţională,în
mai
multe
rânduri.
Foto: P. Brînzeu
(al doilea
din stânga), Fl. Campomanes, preşed.
FIDE 1982‐1995 (în
stânga
lui), la Timişoara
–
1987.
În 1970 a contribuit la amenajarea celui mai mare spaţiu din
ţară, dedicat exclusiv activităţii şahiste (opt săli, din care două, mai spaţioase, erau destinate competiţiilor).
A fost președinte de onoare al Federației Române de Șah
Foto: P. Brînzeu
(primul
din
stânga), Boris Kutin (Iugoslavia, reprez. FIDE)
Al doilea
din dreapta: Ghe. Candea, secretar
gen. FR
Şah. Festivalul Internaţional
de Şah,
Timişoara, 1986.
Sub auspiciile sale au fost invitaţi la
Timişoara campionii mondiali Nona Gaprindaşvili (la turneul internaţional) şi
Anatoli Karpov (simultan).
A contribuit substanţial la organizarea
primului Campionat
Mondial
de Şah
pentru copii şi juniori. La Timişoara, în
1988.
La acest CM au participat viitorii mari
şahişti : C. Peptan, D. Nisipeanu, V. Kramnik, J. Polgar ș. a.
A fost un renumit colecţionar
de obiecte de artă, cărţi, jocuri de şah, documente
istorice din domeniul şahului.
Este considerat mentorul
şahului timişorean.
A redactat publicaţia anuală
Şah – Timişoara. Foto: P. Brînzeu cu Neboisa Illijin,
coautori ai cărții ”Lupta pentru supremaţie în şah”
1989 – a scris,
în colaborare cu N. Illijin,
”Lupta pentru supremaţie în şah”, un compendiu de analiză a celor mai
importante dintre confruntările pentru titlul mondial la șah, dar și o prezentare
originală a evoluției acestui sport și a câtorva jucători de elită.
În 1995 a scris ”Şahul, magie în alb şi
negru”
.
În carte, ilustrul chirurg face câteva
comparații fascinante între șah și artă, dar prezintă, într‐o manieră absolut originală, șahul din
perspectiva logicii, psihologiei și istoriei!
Campioană naţională de junioare (1964).
Medaliată la campionatele universitare,
membră a lotului naţional de junioare.
Participantă la CNF 1964, 1967.
Profesor universitar. Doctor în filologie.
Fiica doctorului Pius Brînzeu.
Pia Brînzeu
În 2014, Medicina Timişoara, clubul de șah înființat de Pius Brînzeu, a devenit campioană
naţională, atât la echipe de seniori…
… cât și la echipe de senioare!
Prima din dreapta: Daria Vișănescu (din Valea Jiului).
Literatură medicală
1955 ‐ Chirurgie, vol. I, Editura Medicală
1973 ‐
Simțul clinic și arta diagnosticului,
1977 ‐
Angiografia în practica medicală,
1988 ‐
Dincolo de bisturiu în chirurgie,
1989 ‐ Regăsirile lui Asclepios, Ed.
Facla
1997 ‐
Marile performanțe în chirurgie
ş.a.
Nenumărate articole în publicațiile de
specialitate
Sute de prezentări științifice la tribunele
celor mai înalte foruri și asociații medicale
În
această
lucrare, ilustrul
chirurg
descrie
un fapt
unic, atât
în
istoria
şahului, cât
şi a chirurgiei:
O partidă
de şah
orb în
timpul
unei operaţii
de apendicită
cu anestezie
locală!
Chirurgul
era Pius Brînzeu, Șeful Clinicii 1 Chirurgie
şi preşedinte
de onoare
al F.R
Şah, iar
pacientul
era Margareta Mureşan, sportiva
clubului
Medicina
Timişoara
şi
campioană
naţională
la şah!
S‐a jucat
apărarea
siciliană. Remiză
la
mutarea
a 15‐a, la propunerea
campioanei!
Decembrie, 1978, Spitalul
Jud. Timişoara!
Literatură pentru copii
1982 ‐
Comoara din peșteră,
Editura Facla
1985 ‐
Cei doi frați gemeni și
balaurul, Editura Ion Creangă
”Șahul
rămâne
o
superbă
și
nemuritoare
realizare
a gândirii și
a
sufletului
omenesc,
unde
se
înscriu
numeroase legende și unde
măiestria
are
tangențe
cu magia.”
Pius Brînzeu
Junior al echipei
de fotbal ”Vulturii”
Lugoj
Locul III la Campionatele Universitare de Atletism (în
timpul studenției)
Expoziție de pictură (în timpul
studenției):16 portrete ale unor profesori
Centrul de Chirurgie Laparoscopică și Microchirurgie „Pius
Brânzeu”,
al UMF Timișoara
Concursul internațional de șah Memorialul „Pius Brânzeu”
(prima ediție în 2003)
Spitalul Clinic Județean de Urgență ”Pius Branzeu”
din
Timișoara.
O stradă din Timișoara îi poartă numele.
Cetățean de Onoare al municipiilor Timișoara și Vulcan
Iată, cât de frumos şi‐a trăit viaţa acest om!Iată,
cât
de
bine
s‐a
priceput
să‐şi
valorifice
acest
dar
pe
care
Dumnezeu
i
l‐a
dat!
Poate
de
aceea
a
fost
binecuvântat
să
trăiască 91 de ani. Fiindcă nu a trăit degeaba!
Vedem
foarte
mulţi
oameni
în
vârstă
în
jurul
nostru:
rude,
vecini, prieteni, colegi. Bătrâneţea nu este o nenorocire, ci o
binecuvântare
(nu
toţi
ajungem
acolo)!
Unii
îmbătrânesc
mai
frumos.
Alţii,
mai puţin frumos.
Unul
dintre
cele
mai
importante lucruri în viaţă este să nu îmbătrâneşti degeaba. Să laşi urme pe unde treci.
Iată,
spre
exemplu,
ce
urme
a
lăsat Pius
Brînzeu!
Se
spune
că
omul
sfinţeşte locul. Se pare că Pius Brînzeu a sfinţit cam tot ce a atins!
Într‐o
lume
în
care
sistemul
de
valori este tot mai bulversat avem
nevoie
de
modele, de repere. Ca să nu rătăcim.
Iar Pius Brînzeu, prin tot ce a făcut, îşi
merită
pe
deplin
statutul
de
reper, de model pentru noi toţi.
Fii deştept! Joacă şah!