Cum deshidratezi ? Este mai usor sa o faci decat sa o explici: Iata cei 4 pasi deshidratare; Zac, paff, click, wooosh!

  1. Zac: taie produsele in felii nu mai groase de 1 cm, grosimea depinzand de continutul de apa; in anumite cazuri fructele sau legumele pot fi taiate pur si simplu pe jumatate.

 2. Paff: aranjeaza feliile pe site si aseaza sitele in tunel.

 3. Click:     Porneste deshidratorul.

 4. Woosh: Un vant cald va usca toate feliile si tot ce vei avea de facut este sa le iei de pe site, de indata ce vor fi uscate.

Timpul de deshidratare: Cat dureaza ?                 

Principiile ale deshidratarii

1. Grosimea: cu cat felia este mai subtire, cu atat timpul de deshidratare este mai scurt.

2. Continutul de apa: cu  cat produsul va contine mai multa apa, cu atat timpul de deshidratatare va fi mai lung.

3. Umiditatea: cu  cat umiditatea aerului va fi mare, cu atat timpul alocat deshidratarii va creste.

4. Temperatura: cu cat temperatura din interiorul deshidratorului va fi mai mare, cu cat timpul de deshidratare va  fi mai scurt.

Uscarea fructelor şi legumelor

Uscarea este una dintre cele mai simple operațiuni de conservare a fructelor și legumelor, singurul dezavantaj fiind durata. Merele au nevoie de 12 ore pentru uscare, în timp ce piersicilor le trebuie aproape două zile, iar asta dacă uscarea e grăbită cu ajutorul cuptorului. Fructele, legumele și verdețurile pot fi uscate în aer liber ori cu ajutor aerului încălzit, în cuptor ori în dispozitive speciale. În cazul în care se folosește cuptorul, acesta trebuie încălzit la temperatură foarte mică (40-50 de grade Celsius), iar fructele păstrate acolo câteva ore. Ori puteți cumpăra un deshidrator de fructe, care usucă fructele și legumele în câteva ore. Acestea au o capacitate de înmagazinare variabilă și un preț care pornește de la 200-250 de lei. Important este însă ca fructele şi legumel să fie sănătoase şi, dacă se poate, nu foarte mici, pentru că ele îşi vor micşora oricum volumul prin uscare. Uscarea la soare durează de la câteva zile la două-trei săptămâni, durata fiind influențată de conținutul de apă al fructului sau al legumei și de temperatura și circulația aerului. Cu cât aerul este mai cald, cu atât absoarbe mai mulți vapori de apă și grăbește uscarea. Un

vânt slab grăbeşte și el uscarea, în timp ce un vânt puternic nu mai este la fel de benefic, pentru că antrenează particule de praf și murdărește legumele și fructele. Fructele și legumele pot fi întinse pe suprafețe plane și care nu rețin umezeala, de prefera site ori suprafețe din lemn bine curățate. Este de preferat ca ele să fie acoperite, mai ales dacă sunt lăste în aer liber, pentru că altfel se vor prăfui ori pot fi atacate de muşte, gândaci sau alţi dăunători.

Legumele care se păstrează cel mai bine uscate sunt fasolea păstăi, mazărea, ceapa şi ciupercile, dar şi ardeii. Dintre fructe, merele, perele, prunele şi caisele sau piersicile sunt cele mai bune uscate.

Ardeii pot fi legaţi de codiţe şi agăţaţi într-un loc cald ori pot fi spălaţi, tăiaţi bucăţele şi uscaţi în cuptor.

Fasolea păstăi se curăţă de codiţe şi se pune într-o strecurătoare, deasupra unei oale în care fierbe apă, fiind lăsate acolo acoperite pentru câteva minute. Se trec apoi printr-un jet de apă rece, după care se pun la uscat în cuptor, cu uşa semideschisă, la 40 de grade Celsius, pentru a creşte la temperatura cu 20-30 de grade şi a o scădea iar spre sfârşit. Înainte de a fi consumate, se lasă 12 ore într-o soluţie de apă rece cu bicarbonat.

Ceapa se curăţă şi se taie rondele de jumătate de centimetru grosime. Acestea se opăresc în apă, după care se scurg şi se pun la uscat în cuptor, pentru circa trei ore.

Cele mai bune ciuperci pentru uscat sunt hribii, dar pot fi puşi la uscat şi gălbiori sau iuţani. Ciupercile se spală bine şi se lasă la scurs. Se înşiră pe aţă rezistentă, cu ajutorul unui ac gros, lăsând între ele spaţiu de un centimentru. Se agaţă într-un loc uscat şi cald. Înainte de a le consuma, lăsaţi-le să se înmoaie timp de 12 ore în apă rece.

Cele mai bune mere pentru uscat sunt cele acrișoare. Pot fi puse la uscat cu tot cu coajă și semințe ori curățate și fără miez. Pentru uscarea lor în felii, se spală, se curăţă de coajă şi cotoare şi se taie felii. Se pun imediat într-o soluţie de apă cu sare (o linguriţă de sare la un litru de apă) ca să nu se înnegrească, apoi se scot, se şterg de apă şi se înşiră pe un băţ de trestie. Se fixează în cuptor şi se usucă cu uşa semideschisă, pornind de la 40 de grade Celsius şi urcând spre 60-70 de grade, pentru ca apoi să scădeţi iar temperatura la 40 de grade.

Perele se pot usca tăiate în jumătăți ori sferturi, în timp ce perele mici pot fi păstrate întregi. Dacă se curăță de coajă, trebuie opărite, în același mod ca și merele. Pot fi uscate şi la cuptor, pe grătarul acoperit cu pânză, cu feţele tăiate în sus.

Caisele și piersicile pot fi tăiate în jumătate pentru uscare și curățate de sâmburi ori pot fi păstrate întregi, caz în care uscarea durează mai mult, chiar şi mai bine de o săptămână dacă se usucă la soare.

Cireșele, vișinele și strugurii se usucă în mod similar. Se aleg boabele sănătoase, se spală și se întind pe o suprafață plană, controlându-le periodic pentru eliminarea

boabelor nesănătoase și pentru a le întoarce de pe o parte pe alta. Strugurii pot fi păstraţi şi întregi, în ciorchini agăţaţi la uscat pe o sârmă.

Prunele și corcodușele trebuie să fie bine coapte și să nu fie lovite, pentru că altfel se vor strica. Se spală și se întind la soare, întorcându-le din când în când de pe o parte pe alta. Dacă se usucă în cuptor, atunci operațiunea trebuie făcută în mai multe rânduri, cu pauze pentru răcire, ca să se obțină fructe uscate uniform. Astfel, se usucă întâi la 40-50 de grade Celsius timp de câteva ore, se face o pauză de răcit de 4-5 ore și se reia uscarea la 55-60 de grade Celsius, timp de 12 ore.

Verdețurile (pătrunjel, leuștean, mărar, cimbru, rozmarin, mentă și alte plante aromatice) trebuie culese dimineaţa, după ce s-a evaporat roua. Nu este nevoie să se opărească înainte de uscare, ci doar se spală bine și se curăță de frunze îngălbenite. Pot fi uscate întregi, strânse în buchețele atârnate cu cozile în sus, în locuri umbrite ori introduse cu totul în pungi de hârtie. De asemenea, pot fi puse la uscat tăiate și întinse pe o suprafață plană, fiind periodic întoarse și răsfirate. După uscare, pot fi păstrate întregi ori pot fi mărunţite între palme şi puse în borcane.

Dacă sunt bine ambalate şi păstrate în condiţii potrivite, fructele şi legumele pot fi conservate timp de câteva luni. Ele trebuie verificate periodic, pentru eliminarea celor care și-au schimbat aspectul, altfel toată cantitatea poate fi compromisă.

Fructele, legumele şi verdeţurile uscate pot fi păstrate în borcane din sticlă, cutii din plastic ori vase din ceramică, pentru a preveni absorbția umezelii din atmosferă. Evitaţi cutiile din tablă sau din aluminiu. Verdețurile pot fi păstrate și în pungi din hârtie, dacă se conservă într-un mediu uscat și răcoros. Este bine ca, în preajma acestor legume și fructe, să nu fie păstrate substanțe care degajă mirosuri puternice.

Rehidratarea legumelor uscate se face ținându-le timp în apă cu bicarbonat sau fără, în timp ce fructele pot fi puse și în apă cu zahăr ori în sirop încălzit.

1. Alimentele trebuie să fie bine curăţate, deci lipsite de impurităţi.

2. Fructele zemoase şi legumele trebuie tăiate în bucăţi – cu cât alimentul conţine mai multă apă, cu atât

bucăţile trebuie să fie mai mici, pentru a permite uscarea pe o suprafaţă cât mai mare.

Există anumite tratamente înainte de uscare – opărire, sărare sau adăugarea de zahăr sau miere – care

se spune că ajută la păstrarea aromei şi culorii, însă acestea nu sunt esenţiale.

Atunci când nu avem mult timp la dispoziţie, putem folosi cuptorul (fructele, de exemplu, sunt deshidratate

suficient după doar câteva ore la foc mic), însă uscarea accelerată afectează aroma şi culoarea

alimentelor mai mult decât deshidratarea mai lentă la soare, metoda recomandată

de MotherEarthNews.

Atunci când condiţiile meteo o permit, mai ales vara şi la începutul toamnei, când zilele sunt calde şi

însorite, este recomandabilă uscarea alimentelor în aer liber, la soare. Masa pe care sunt aşezate

fructele şi legumele este preferabil să fie acoperită cu hârtie albă, dacă se poate chiar hârtie de copt,

eventual cu folie de aluminiu – însă aceasta nu este o metodă foarte ecologică – dar în niciun caz cu

material textil gros (cârpe, feţe de masă etc.), care ar păstra umiditatea mai mult timp la suprafaţa de

contact.

Evident, este şi mai bine dacă alimentele pot fi aşezate pe stative de sârmă,păstrând distanţa între ele,

astfel încât contactul cu aerul să se producă pe o suprafaţă cât mai mare şi să nu fie împiedicată circulaţia

aerului. Dacă bucăţile de alimente puse la uscat stau îngrămădite, procesul nu mai este eficient şi este

posibilă chiar apariţia mucegaiului.

Deshidratarea fructelor

Printre alimentele cele mai indicate a fi deshidratate la soare sunt majoritatea fructelor – mere, caise,

piersici, pere, dar şi cireşe şi vişine. Chiar şi pepenele poate fi deshidratat dacă este tăiat în felii suficient

de subţiri şi spaţiate la soare. Strugurii, prunele, chiar şi fructe exotice ca smochine şi curmale se pretează

perfect la deshidratare, pentru a fi apoi folosite fie ca atare, fie în prăjituri, pe timpul iernii.

Mai greu de uscat casnic sunt zmeura, afinele şi căpşunele, care ocupă mult loc şi sunt mai sensibile la

alterare.

Pe durata procesului de uscare naturală, fructele trebuie să stea în soare mai multe ore pe zi, iar dacă

vremea se schimbă şi sunt mai mult de 3 zile înnorate consecutiv,nu avem ce face şi trebuie să le băgăm

la cuptor, pentru că altfel riscă să mucegăiască.

În timpul deshidratării organice (la soare), fructele pot fi lăsate afară peste noapte, dacă ştim sigur că nu

va ploua, iar pentru a fi protejate contra insectelor ele vor fi acoperite cu o pânză subţire sau tifon în două

straturi, care să nu favorizeze acumularea de umezeală.

Legumele sunt candidaţii ideali pentru uscarea organică, deoarece ele conţin chiar mai puţină apă decât fructele. Mazărea, fasolea, lintea, morcovii, ceapa, chiar şi cartofii se deshidratează uşor… deşi ele se păstrează în mod curent în stare naturală pe durata iernii şi nu e neaparat nevoie să le conservăm prin uscare.Despre cereale ce se mai poate spune? Porumbul uscat a fost utilizat pe scară largă, de sute de ani, pentru hrana animalelor şi – pe vremuri – chiar a oamenilor.Dacă totuşi dorim să uscăm legumele la soare, trebuie să ştim că expunerea la razele luminoase decolorează cele mai multe legume verzi şi galbene. În afară de această schimbare de culoare, nu se mai produc alte transformări calitative, iar produsul uscat îşi menţine gustul aproape nealterat. Mai mult chiar, dacă dorim să păstrăm şi culoarea originală, e suficient să uscăm legumele într-o cameră bine aerisită, dar ferite de razele soarelui, respectând celelalte reguli de uscare prezentate anterior.Şi plantele folosite la ceaiuri se recomandă să fie uscate în interior. Pot fi pur şi simplu legate în snop şi agăţate într-un loc uscat, unde pot servi şi ca ornament.

Când considerăm deshidratarea încheiată?

După mai multe ore de stat în cuptor, sau zile petrecute la soare, fructele şi legumele ajung la momentul când sunt suficient de uscate. Dar care este acest moment? Când putem întrerupe procesul fără teama că produsul final va mucegăi mai târziu?Evident, nu e cazul să ne rupem dinţii în el, dacă îl uscăm prea mult. Cel mai bun exemplu, binecunoscut de oricine, îl reprezintă stafidele. Rezistă bine în timp, dar sunt în acelaşi timp suficient de moi, plăcute la consistenţă şi gustoase.

Acesta este şi răspunsul la întrebarea de mai sus. Fructele, cel puţin, nu trebuie deshidratate până ajung iască, pentru că nu mai sunt bune nici pentru a fi consumate ca atare şi nici măcar pentru prăjituri.Evident, în cazul legumelor situaţia este diferită, iar multe dintre acestea se păstrează perfect – şi pot fi utilizate fără probleme – tocmai atunci când sunt foarte uscate.Ceapa, usturoiul, fasolea sunt doar câteva exemple.Vegetalele deshidratate pot fi ambalate în diferite moduri, în funcţie de clima în care locuim.Într-o zonă cu umiditate ridicată, se recomandă borcane solide din plastic sau sticlă, închise cât mai ermetic se poate, uscate bine în prealabil. De asemenea, este bine să verificăm din când în când dacă nu s-a format condens.În regiuni cu climă uscată, este suficient să depozităm alimentele deshidratate în saci de pânză sau pungi de hârtie, a căror margine se îndoaie de câteva ori şi se asigură cu o agrafă pentru hârtie. Pachetele astfel obţinute pot fi ţinute în dulapul de bucătărie, însă – şi în acest caz – trebuie să le deschidem la câteva zile, pentru a verifica dacă nu a apărut mucegaiul. Dacă avem senzaţia că alimentele au început să se umezească, le putem usca din nou, în cuptor, câteva minute.

Vegeta cu deshidrator. Ingrediente: 2 morcovi 1 telina cu tot cu frunze 1 pastranac 1 radacina de patrunjel

Curatam legumele, le spalam si le dam pe razatoare. Punem legumele rase in fiecare "etaj" al aparatul de deshidratat si il pornim. Legumele se vor deshidrata in aproximativ 4-5 ore (acest timp este in functie de fiecare aparat in parte). Dupa deshidratate legumele se pastreaza intr-un recipient de sticla si se folosesc ca baza pentru mancaruri. Am uscat in afara de acesta "vegeta" bio si ciuperci uscate, telina uscata fisii, ardei uscati si rosii uscate. In plus deshidratorul il folosesc si pentru un soi de biscuiti. Eu folosesc legumele deshidratate si la diferite salate, piure, pilaf, etc.