Referat

Liceul Teoretic Gheorghe Asachi

Referatla educaia fizic

Tema: Cultura fizica fenomen social

Elaborat de:Pavelco Iulia

Cultura fizica fenomen social

Practicarea exerciiilor fizice a insotit omenirea de-a lungul ntregii sale existente. Structurata ca fenomen social distinct, cu o determinare calitativa proprie, aceasta forma specifica de aciune umana reprezint o componenta necesara si permanenta a vieii sociale. Exerciiul fizic este o realitate de esena sociala, este practicat de om si se realizeaz in cadrul anumitor relaii sociale. Pentru a trece de la empiric la stiintific, de la spontan la contient, trebuie sa urcam de la conceperea izolata a exerciiului fizic la fenomenul social de practicare a exerciiilor fizice. Procesul de practicare a exerciiilor fizice comporta relaii variate, interferene si determinri cu multiple fenomene sociale, in primul rnd cu cultura, suprastructura, educaia si altele. O problema deosebita se refera la locul pe care-l ocupa activitatea desfasurata prin exerciiul fizic in ansamblul culturii, spre care din laturile acesteia tindem sa o ncadram, spre cultura materiala sau cultura spirituala? Practicarea exerciiilor fizice prezint in mod evident elemente materiale, dar exerciiile fizice nu pot fi concepute fara cuceririle si participarea sufletului uman in aceasta activitate. Este nendoielnic ca sportivul, de pilda, nu depune numai un efort fizic, nu este un agregat, un pachet de nervi si muchi. El se manifesta ca atare pe baza unui ideal, participa cu ntreaga sa fiina spirituala, este biciuit de voina de a nvinge, mistuit de emoia concursului si satisfcut de victorie. Si nu numai el; spectacolul traieste aceeai drama, si uneori mult mai intens dect in sala de spectacol, pentru ca pe teren este o drama reala si nu un mimesis.

I. SISTEMUL STIINTELOR DESPRE CULTURA FIZICA

Practicarea exerciiilor fizice intr-o forma sau alta este o permanenta sociala. La nceput, fenomenul a existat ca realitate in sine a luat natere oarecum in mod spontan, a coexistat si a interactionat cu celelalte laturi ale vieii sociale in limitele determinismului, fara sa constituie o preocupare speciala pentru cugetare, fara sa devin obiect al acesteia. Practicarea exerciiilor fizice in cadrul unui fenomen social determinat apare ca o realitate deosebit de complexa. In esena si micarea sa, el manifesta elemente, momente, particulalitati biologice si sociale, fiziologice si psihice, practic-obiective si spiritual - teoretice, se realizeaz in forme variate, ncepnd de la educaia copilului mic si terminnd cu exerciiile fizice practicate de adult, sau de la cultura fizica medicala pana la antrenamentul sportiv etc. Data fiind aceasta situaie, fenomenul de practicare a exerciiilor fizice nu este obiectul unei singure stiinte. Sistemul stiintelor privitoare la educaia fizica si sport se ntinde pe o gama destul de larga la o extrema, cercetarea se realizeaz din planul stiintei mecanice, pentru ca la polul opus sa ptrund in perimetrul generalizrilor largi de ordin filozofic. Sistemul stiintelor cu privire la educaia fizica si sport are in centrul preocuprilor sale omul, att ca obiect de studiu, cat si ca scop. Privit ca obiect al cercetrii stiintifice, omul prezint o tripla ipostaza biologica, psihologica si sociala. Domeniul sistemului de stiinte care exploreaz educaia fizica si sportul nu are in vedere omul in general, omul privit in mod abstract. Stiintele respective sunt orientate ctre practicantul exerciiilor fizice, urmresc procesele biomecanice, biofizice sau biochimice structurate ca efort specific, si anume ca exerciiu fizic. Prin locul ocupat in cadrul sistemului de stiinte orientate spre educaie fizica si sport, biomecanica, biofizica si biochimia raportate la practicarea exerciiilor fizice ar putea constitui un prim nivel al acestui edificiu si, ca atare, le-am putea denumi stiinte prebiologice sau infrabiologice. Cel de- al doilea nivel al sistemului este cel al stiintelor biologice propriu-zise, care, ntruct se refera la om, le vom numi si stiinte antropologice. Vom face distincie intre stiintele antropologice generale anatomia, fiziologia, disciplinele medicale si altele si ramurile specializate pentru studierea organismului uman in condiiile efortului manifestat sub forma exerciiului fizic.

Omul nu este numai fiina, un organism, care poate fi cercetat exclusiv ca o realitate biologica, ci o fiina cugettoare, volitiva, frmntata de afecte si emoii. Esena sa este biologica, dar si psihica. Elevul care executa un exerciiu fizic, sportivul care se antreneaz in vederea insusirii unui procedeu etc. nu sunt un pachet de muchi si nervi, ci subieci activi care urmresc anumite scopuri, tremura pentru realizarea unei execuii cat mai apropiate de perfeciune, se bucura de rezultate. Manifestrile lor in planul miscarii nu sunt de domeniul dresajului, ci sunt insotite in permanenta de o gama ntreaga de procese psihice. In consecina, micarea fizica nu poate fi elucidata in profunzime daca este analizata numai prin prisma stiintelor trecute in revista. Acestea, procednd analitic, o sectioneaza in direcii variate pentru a-I evidenia numai unele din particulalitatile caracterizante. Ele fac abstracie de elementul ideal, de latura psihologica, subiectiva, prin care micarea fizica se realizeaz ca activitate specific umana. Substratul biologic, precum si latura psihologica specifice omului sunt posibile numai in baza socialului. De aceea, nainte de toate, omul este o fiina sociala. Activitatea specifica pe care o desfasoara este ncadrata si ea in tesatuta ansamblului social, este structurata ca atare si l determina pe individ sa reacioneze ca fiina sociala. Edificiul stiintelor care studiaz educaia fizica nu se va ncheia, el trebuie inaltat prin ansamblul stiintelor sociale. Nivelul stiintelor sociale integrate sistemului de stiinte care studiaz educaia fizica si sportul nu este deloc omogen; stiintele sunt directionate variat. Stiinta este prin excelenta modalitatea prin care omul se raporteaz teoretic la lumea reala. Dar orice stiinta are in ultima instana o finalitate paraxiologica. In consecina, nivelul disciplinelor sociale integrate sistemului care studiaz cultura fizica se va dispersa pe o arie la extremele creia ne gsim in domeniul abordrii teoretice si al atitudinii practice. Daca disciplinele metodice se situeaz in imediata vecintate a practicii, servind-o in mod nemijlocit, pedagogia, teoria educaiei fizice etc. sunt cu predilecie de ordin teoretic. Att unele, cat si altele vor interactiona in mod difereniat, cu arsenalul de cunostinte specifice celorlalte niveluri ale sistemului. Educatia fizica poate fi studiata ca un proces social particular, menire ce revine sectorului de stiinte sociale trecute in revista mai sus, iar pe de alta parte, ca realitate sociala integrata in ansamblul vietii sociale, sarcina care revine sociologiei culturii fizice. Educatul si educatorul, de pilda, interactioneaza pe dimensiunile educatiei fizice si au statuturi si roluri corespunzatoare acestor dimensiuni. Dar educatia fizica nu este un proces artificial, o realitate autonoma fata de ansamblul social determinat,ci este implantata, integrata si legata prin mii de fire de acest ansamblu. In consecina, educatorul si educatul interactioneaza ca membri ai unor colectivitati si comunitati umane, reproduc in raporturile lor concrete legitatile si particulalitatile acestor grupuri. Aceleai situaii prezint si sportul de performanta. Care este valoare exerciiului fizic sau, daca el reprezint o valoare, ce importanta are fenomenul practicrii exerciiilor fizice pentru fiina umana in structura destinului acestuia spre ce ideal trebuie dirijata o asemenea activitate si alte asemenea probleme reprezint ntrebri care depasesc interesul stiintific propriu-zis, impunnd abordarea filozofica. Sistemul stiintelor trebuie sa includ, aadar, in structura sa, cercetarea si meditaia filozofica. Practicarea exerciiilor fizice in etapa contemporana este insotita dirijata si optimizata in permanenta de cercetarea stiintifica. Dar paralel cu aparatul conceptual stiintific continua sa fiinteze un intreg cortegiu de idei de domeniul constiintei comune. Exerciiul fizic, indiferent de forma pe care o mbrac, nu ramane numai in atenia specialistului, a cercettorului. A devenit deja un loc comun ,de pilda, afirmaia ca toata lumea se pricepe la fotbal .

II. PROBLEMA APARATULUI CONCEPTUAL

Abordarea stiintifica a procesului de practicare a exerciiilor fizice implica in mod necesar constituirea treptata si sistematica a limbajului stiintific. Construirea limbajului stiintific nu are loc independent si in opoziie cu limba naturala ci pornete de la aceasta si se bazeaz pe ea. Sesiznd contradicia dintre valoarea unitatilor lingvistice folosite in limba comuna si cerinele pa care le incuba limbajul stiintific, specialitii au procedat la abordarea sistematica a termenilor cu care se opereaz in sistemul stiintelor privitoare la fenomenul social al exerciiilor fizice, in vederea elaborrii limbajului stiintific. La un prim contact cu fenomenul de practicare a exerciiilor fizice uimete nespus de mult varietatea activitatilor care s-ar ncadra in acelai proces social. Ce poate fi mai contradictoriu dect practicarea exerciiilor fizice de ctre un deficient fizic in cadrul culturii fizice medicale si practicarea exerciiilor fizice de ctre performeri in activitatea sportiv - competiionala ? Diversitatea calitativa a elementelor reunite in acelai fenomen social a creat in limba comuna o serie de noiuni care se ntretaie, se suprapun sau se exclud reciproc. Noiunile de educaie fizica, activitati fizice, sporturi, activitati in cadrul naturii, gimnastica acoper realitati diverse. Totui in limba de toate zilele nu se face o distincie evidenta intre ele. Situaia se repeta oarecum si in cazul lucrrilor lexicale. Astfel in Dicionarul limbii romane literare contemporane editat intre 1955 si 1957, educaia fizica , gimnastica si sportul sunt definite cam in acelai mod. Cultura fizica este menionata numai ca expresie, ea nu are deci, valoare de noiune, nu este o categorie de sine stttoare. Dicionarul limbii romane moderne mentioneaza numai educaia fizica, iar gimnastica si sportul sunt privite oarecum ca sinonime. Cultura fizica nu este altceva dect rezultatul activitatilor sportive si gimnasticii asupra corpului omenesc, precum si stiinta despre dezvoltarea armonioasa a fizicului uman. Dicionarul enciclopedic roman aprut in anii 1962-1966, trateaz problemele mai nuanat. educaia fizica este privita ca proces pedagogic, lucru care nu se afirma in cazul celorlalte concepte corelative. Cultura fizica are drept scop dezvoltarea armonioasa a aptitudinilor fizice si spirituale ale oamenilor. In schimb, in Dicionarul de pedagogie contemporana lipsete cultura fizica, iar la termenul educaie fizica suntem trimii la sport si educaie unde luam cunostinta despre raporturile care se gsesc intre exerciiile fizice si educaie, si nu ce este sportul sau educaia fizica. Specialitii din tara noastr in domeniul teoriei practicrii exerciiilor fizice au acordat un inteles timpuriu problemelor de terminologie, a cror soluionare are valoare att pentru teorie, cat si pentru practica. Comisia romana si-a ncheiat o prima faza de lucru prin elaborare volumului Terminologia educaiei fizice si sportului. Lucrarea reprezint un prim pas pe direcia constituirii limbajului stiintific al sistemului de discipline care studiaz fenomenul de practicare a exerciiilor fizice. Cartea este un studiu stiintific, ntruct autorii nu s-au mulumit sa alctuiasc o lista alfabetica de termeni, pe care sa-I defineasc relativ autonom unii fata de alii, ci au ncercat o grupare logica, analiza lor prin prisma corelaiilor, a coordonrilor si subordonrilor.

III. CONSTITUIREA SI DEVENIREA FENOMENULUI DE PRACTICARE A EXERCITIILOR FIZICE Nucleul fenomenului de care ne ocupam este exerciiul fizic, conceput aici in totalitatea formelor sale de existenta. El se manifesta in toate planurile in cultura fizica medicala, gimnastica de producie, educaia fizica desfasurata in cadrul instituiei colare, pregtirea militar, antrenamentul sportiv, competiie, activitate recreativa etc. El reprezint intr un anumit sens elementul de legtura, de sudura a componentelor eterogene ce fac parte din acelai fenomen social. Prezent inca de la originea fenomenului social, exerciiul fizic se generalizeaz, se raspandeste in arii variate de manifestare. Nscuta in condiii determinate, educaia fizica reprezint o noua realitate sociala. Ea exista alturi de cealalt realitate producia materiala. Dezvoltarea fizica a individului uman apare cercettorului ca rezultat in principal a doua forme de activitatemunca si educaia fizica. ntruct cele doua activitati coincid parial in privina efectului , unii autori au procedat la tergerea oricrei granie intre munca productiva si aciunea educativa. La nceput, inca nainte de construirea comunei primitive gentilice se afirma in manualul aprut sub redacia lui A.D.Novikov si L.P.Matveev educaia fizica se realiza nemijlocit chiar in procesul muncii. Este incontestabil ca intre munca si educaia fizica exista o tesatura ntreaga de relaii educaia fizica isi are originea in procesul de producie si se desfasoara in vederea sporirii eficientei lui, si una si alta sunt activitati fizice, att una cat si cealalt contribuie la dezvoltarea componentei biologice a fiinei umane.

IV. Rolul culturii fizice Cultura fizica reprezint o componenta a organismului social, un fenomen fara de care societatea nu poate fi conceputa. Mase tot mai largi de oameni sunt atrase in sfera sa de aciune. Ea intervine tot mai activ, in forme variate, in viata oamenilor. Definind fiina umana, Marx arata ca esena umana nu este o abstracie inerenta individului izolat. In realitatea ei, ea este ansamblul relaiilor sociale." In tesatura constituita de ansamblul proceselor sociale in care isi desfasoara existenta omul, cultura fizica parte componenta a ansamblului se gaseste in relaie directa cu latura biologica a individualitatii umane. Stratul biologic al speciei este un produs istoric, determinat de condiiile concrete de existenta sociala. Exerciiul fizic nu creeaz din nou, ci actioneaza asupra unei realitati existente; el creeaz prin adugare, realitatea supusa aciunii lui se reetajeaza. Relatiile dintre fenomenul de practicare a exerciiilor fizice si componenta biologica a omului sunt deosebit de complexe. Realitatea nemijlocita prin care fiinteaza aceste relaii, exerciiul fizic, mbrac cele mai variate forme. El poate fi practicat in cele mai diverse modalitati. Poate fi structurat ca mijloc pentru dezvoltarea personalitatii sau in vederea recastigarii sanatatii, poate fi realizat din pura gratuitate sau pentru obinerea performantei, pentru pregtirea militar sau pentru cucerirea spaiului extraterestru pregtirea astronauilor. Cultura fizica medicala se orienteaz ctre cazurile care se abat de la manifestarea si dezvoltarea normala a organismului. In consecina, spre deosebire de celelalte forme la care prevaleaz elementul constructiv ntrirea sanatatii pe baza creia se brodeaz valorile specifice cultura fizica medicala trebuie sa reconstruiasc, contribuind la recastigarea sanatatii. Ea uzeaz de arsenalul de exerciii fizice speciale pentru a reduce organismul pe cat posibil in stare normala. Scopul aciunii de data aceasta nu este, in principal, de prevenire, ci terapeutic. Cultura fizica medicala urmareste restabilirea potentelor organismului prin corectarea deficientelor, insanatosirea organelor si sistemelor bolnave, pentru ca, pe aceasta baza, sa se treac la celelalte forme, care sa asigure sarcina dezvoltrii fizice. Dar cultura fizica medicala nu se rezuma numai la mijloace terapeutice. Sfera sa de activitate este mai larga; intr-un anumit sens, cultura fizica medicala are in vedere si prevenirea, prentmpinarea agravrii unor stari de fapt existente, limitnd procesul de accentuare a deficientelor. Ea are sarcina de a veghea la dezvoltarea normala a organismului in perioade cnd acesta se gaseste in condiii speciale, cum sunt graviditatea, batranetea, practicarea unor profesiuni cu efecte esentialmente negative pentru organism si de a interveni activ si raional. Cultura fizica de masa cunoate o varietate nesfarsita de forme si mijloace de realizare. Este, am putea spune, compartimentul cel mai diversificat al fenomenului, foarte eterogen in ceea ce privete elementele sale si centrifug prin influenta realizata. Ea are menire de a-I atrage pe oamenii muncii la manifestrile cultural sportive, de a-I antrena in practicarea sporturilor, a concursurilor de masa si a altor forme de exerciii fizice. Ea participa ca element component in structurarea timpului liber. Totodat, cultura fizica de masa constituie o modalitate specifica prin care se tinde spre atingerea miestriei sportive. Atrgnd mase tot mai largi in jurul sau, ea este pentru sportul de performanta ceea ce este activitatea de amatori pentru cultura artistica, am spune, grafiata cu majuscule sportul de masa formeaz baza singura a sportului de performanta . Cultura fizica de masa indeplineste cerina dezvoltarii calitatilor fizice sau a castigarii de noi deprinderi motrice. Chiar mai mult dei orientata nspre componenta biologica a individualitatii, aciunea exercitata de formele exerciiului fizic are rezonanta in sferele de influenta ce cad in seama altor fenomene sociale. Diapazonul efectelor nu se reduce numai la reacia organismului; el cuprinde in egala msura si viata spirituala a individului. Practicarea exerciiilor fizice face sa vibreze coarde ce in de domeniul artei sau moralei, implica participarea stiintei. Formele particulare ale fenomenului rspund unor cerine speciale, fapt pentru care sarcinile lor sunt difereniate. Tinand seama de limitele istorice si neuitand aciunea negativa a procesului de nstrinare care cuprinde intr-o anumita msura si cultura fizica, putem spune ca domeniile sale nconjoar fiina umana, ocrotind-o si sprijinind-o asemenea zidurilor, bastioanelor si contraforturilor unei fortarete. Si dup cum construcia acestora, organizarea lor, poziia, forma, orientarea sunt diferite, potrivit naturii cerinelor, tot aa fronturile culturii fizice sunt deosebite ele sunt structurate in funcie de ceea ce trebuie sa apere si mai ales de ceea ce trebuie sa cucereasc. Fiina care se gaseste la adpostul lor este omul, dar nu omul in general, ci copilul sau adultul, omul muncii sau omul in timpul sau liber, sportivul sau deficientul fizic, militarul sau cosmonautul. Funcia specifica si fundamentala a culturii fizice consta in elaborarea unui ansamblu de mijloace si condiii care, puse in aciune, determina optimizarea procesului de dezvoltare a fizicului uman. Ca fenomen cultural, ea interactioneaza cu fiina umana prin planul componentei biologice a acesteia, pe care, valorificnd-o in modalitati variate, o perfectioneaza continuu. In devenirea lui istorica si individuala, organismul uman se supraetajeaz succesiv si simultan prin aciunea concurenta a mai multor planuri biologic, social in ansamblu si al culturii fizice. Sportul de performanta nu vizeaz in primul rnd dezvoltarea componentei biologice, ci victoria. Funcia este oarecum mascata de scopul imediat victoria, performanta. Ea se realizeaz insa inevitabil. Dezvoltarea fizica a sportivului este baza si condiia statutului si rolului sau de sportiv. Aciunea culturii fizice nu se rezuma numai la dezvoltare fizicului uman. Educaia fizica, antrenamentul sportiv si activitatea competiionala, exerciiile practicate in scop recreativ nu sunt numai mijloace puse exclusiv in slujba fizicului, a componentei biologice. Amatorul de turism, sportivul consacrat sau elevul care asteapta cu nerbdare ora de educaie fizica nu ar pune atta suflet in aceste activitati daca ele ar fi subordonate numai funciei privind dezvoltarea fizicului. Prin natura originii si a existentei sale, cultura fizica satisface o funcie mult mai profunda, mult mai generala, care actioneaza in permanenta si pentru majoritatea omenirii ea contribuie la formarea gustului specific pentru micare, pentru exerciiul fizic, indiferent de modalitatile concrete pe care le mbrac acesta. Pe de o parte are loc formarea gustului pentru practicarea exerciiilor fizice, iar pe de alta, formarea gustului pentru a participa ca spectator la desfasurarea activitatilor sportive si, in primul rnd, la competiiile de nalta miestrie sportiva. Pentru a contura si mai bine aceasta funcie, trebuie sa precizam ca, educnd, formnd gustul pentru micare, cultura fizica satisface acest gust, rspunde cerinei spirituale formate de insasi aceasta activitate. Tocmai acest fapt explica atractivitatea, natura reconfortanta a elementelor sale, fie ca sunt practicate sau privite. Practicarea jocurilor, a ntrecerilor a dus la descoperirea laturilor estetice, morale ale acestora, a reliefat placera resimita in timpul realizrii lor, a format spiritul uman capabil sa sesizeze miestria miscarii, perfeciunea lui. Ceea ce spune Marx, referind-se la arta, are valoare si pentru actul de cultura fizica. Omul scrie el se afirma in lumea obiectuala nu numai prin gndire, ci si cu toate simurile sale. Si, continund, precizeaz Abia prin bogatia obiectual desfasurata a fiinei umane se formeaz sau in parte se si creeaz pentru prima oara bogatia simurilor umane subiective o ureche muzicala, un ochi care pricepe frumuseea formei , pe scurt, simuri capabile de desftri omeneti si care se afirma ca forte eseniale umane. Ca fenomen social integrat in sistemul vieii sociale si in care fiina umana isi desfasoara o parte a existentei si esenei sale, cultura fizica implineste si o funcie comuna, pe care o ntlnim si la alte fenomene integrarea sociala a individului. Funcia specifica fundamentala a culturii fizice consta, cum am aratat, in optimizarea dezvoltrii biologice a fiinei umane. Procesul complex de interaciune dintre formele concrete ale practicrii exerciiilor fizice si individualitatea umana in planul existentei acesteia ca specie biologica se structureaz ca realitate sociala si are, in ultima instana, efecte cu implicaii sociale in privina componentei biologice sau nemijlocit sociale in raport cu celelalte laturi ale personalitatii umane. Procesul integrrii, realizat prin practicarea exerciiilor fizice, se manifesta bivalent. Pe de o parte, individul este antrenat pe linia existentei sale ca o specie biologica in sfera de aciune a unei realitati sociale cultura fizica si prin aceasta, respectiv pe de alta parte, are loc integrarea stratului biologic al fiinei umane in circuitul de ansamblu al vieii sociale, valorificarea lui in planul social, deci ridicarea sa la un nivel superior. Integrarea realizata prin dezvoltarea fizicului are implicaii multiple si pentru latura intelectuala, pentru desfasurarea individualitatii ca fiina spirituala. Cercetrile de psihologie, in special cele efectuate de H. Walon, au demonstrat ca constiinta eului este legata de dezvoltarea corpului, ca realitatea concreta a acestuia constituie prima temelie a personalitatii. Practicnd exerciiul fizic, individul se proiecteaz in acesta si are putina de a se evalua in permanenta mai mult sau mai puin corect. Ilustrativ in aceasta privina este faptul tiut ca infirmii fizici au numeroase complexe, carene ce in de domeniul componentei psihice. Analiza locului exerciiului fizic in procesul de integrare nu poate avansa dect pe poziia evidenierii aciunilor sale pozitive in acest proces. Din unele cercetri efectuate rezulta ca aproape fiecare al doilea copil intra in coala cu tulburri cronice. Creterea tulburrilor nregistrate pe o perioada de 4 ani era de cca 10% in landul Nordheim Westfalen, care este foarte industrializat Procentul de tulburari de boli cronice la tineretul ncadrat in procesul de producie este de cca 50% . In acest context, medicina, economia, politica, pedagogia, sociologia etc. insista cu tot mai multa consecventa pentru practicarea exerciiilor fizice ca mijloc profilactic, eficient, educativ, evident in ultima instana ca mijloc de integrare, ca modalitate specifica a societatii de a lupta mpotriva efectelor provocate de ea. Privita din acest punct de vedere, funcia de integrare releva valoarea compensatorie a exerciiului fizic in raport cu viata moderna. Desfasurarea exerciiilor fizice reprezint un efort prin care ne opunem aciunii dezintegratoare exercitata de domenii si activitati sociale distincte, o reacie fata de uzura nervoasa, de oboseala psihica si fizica provocata de societatea contemporana si se constituie intr-un sistem social determinat, ca o modalitate de reintegrare a individului in circuitul social. Practicarea exerciiilor fizice de ctre individ exprima, pe lng o serie ntreaga de valene cu rol integrativ , si o forma specifica prin care acesta are posibilitatea directa si empirica sa-si autoverifice potentele bio- fizice, sa procedeze , cu alte cuvinte, la ncercarea forelor proprii, oarecum experimental, nainte si in afara organismului social din care face parte sau in care urmeaz sa se integreze. In forme superioare de organizare a exerciiilor fizice, prin fixarea unor scri de valori evidente, comparaii si confruntri, individul isi da seama de locul sau in raport cu ceilali semeni, de progresele realizate, de posibilitatile de care dispune, precum si de aprecierea pe care o fac cei din jur referitor la persoana sa.Sportul devine un instrument si o metoda a comunicaiilor de masa care permite fiecruia sa supun unui examen propria sa identificare cu colectivitatea prezenta din care face parte, cat si poziia acestei colectivitati in lume. In cazul acestei forme de activitate , constituirea constiintei de sine se realizeaz relativ mai repede si mai aproape de valoarea reala a individului dect in alte activitatii. Am putea spune odat cu Durkheim, ca principala regula a practicrii exerciiilor fizice este distinge-te pe tine nsuti. P. Vialar merge pana la a considera ca singura condiie umana cu adevrat suportabila este condiia sportiva. Astfel, ca fenomen social, activitatea de educaie fizica, sport presupune in structura ei o serie de laturi si momente pe care le vom ntlni pentru orice alta activitate umana. Practicnd exerciiile fizice, individul desfasoara aceasta activitate in genere in anumite grupuri( echipa, clasa, prieteni ), interactioneaza ca fiina sociala ( relaii morale ), si deci este contient (relaii interpsihologice ), capata un anumit statut, joaca un rol determinat etc. el isi pune in valoare esena sa sociala. Virtual, exerciiul fizic poate reuni, poate apropia orice indivizi pe cei tineri cu aduli, pe subalterni cu superiori, pe oamenii muncii fizice cu reprezentani ai muncii intelectuale, pe cel de o naionalitate cu cel de alta. Potrivit din aceasta perspectiva, el apare mai degrab ca pretext al procesului de socializare. Cultura fizica indeplineste aadar un rol complex, actionand convergent spre individ, pe care il realizeaz ca membru al unei colectivitati, ca subiect care trebuie sa acioneze intr-o societate data. Valorile culturii fizice sunt cuceriri ale geniului uman, produse ale unui efort istoric prin care omul s-a inaltat pe o anumita direcie a esentialitatii sale. Si, totui, fenomenul de practicare a exerciiilor fizice a cunoscut in evoluia sa un drum sinuos, pe care nu a pasit necondiionat si multilateral ascensional ntreaga omenire. Integrat funcional in micarea societatilor, el a urmat fagasul general al devenirii istorice, cu consecinele negative sau pozitive ale acesteia in raport cu fiina umana. Cultura fizica reprezint o cucerire mareata a geniului uman, o realitate sociala datorita creia, alturi de alte domenii ale culturii , omul paseste treapta cu treapta spre perfeciune.

Bibliografie Florian Georgescu, Cultura fizica- fenomen social, ed. a II a, editura sport- turism , 1976.Teoria educaiei fizice ( sub redactarea lui A.Novikov ),Ed. U.C.F.P.,p.32Fr.Engels, Dialectica naturii, ESPLP, 1954, p.168.

1

13