Cubism

Cubismul este o mișcare artistică de avangardă apărută în Europa la începutul secolului XX. Între anii 1908-1914 are loc în Franța cea mai importantă revoluție în istoria picturii, după descoperirea perspectivei în perioada Renașterii. Inițiat de francezul Georges Braque și spaniolul Pablo Picasso, cubismul va dobândi în scurtă vreme numeroși adepți. Această direcție artistică va juca un rol uriaș în transformarea artelor plastice în secolul al XX-lea. Cubismul este consecința unor transformări de lungă durată, nu a fost teoretizat prin vreun manifest sau declarații programatice. Promotorii sai sunt considerate Picasso si Braque. Imboldul, in demersul lor, li-l da Cezanne, cu propensiunea sa spre geometrizarea formei, si arta primitiva, in special sculptura negrilor africani.

Exista doua faze in evolutia cubismului si lor le corespund doua feluri de cubism: analitic si sintetic. La inceput, obiectul pictat de cubisti nu mai este infatisat, ca la realisti, dintr-un singur unghi de vedere, ci vazut simultan din mai multe unghiuri, fiind prezentat in consecinta cu mai multe fatete. Imaginea este astfel descompusa in forme poliedrice, la inceput mai mari, apoi foarte mici, ca sic and ar fi prefacuta, ca o oglinda in tandari. In acest stadiu, cubistii sunt foarte aproape de abstractionism.Intr-o a doua faza, incearca sa recompuna imaginea, sa o sintetizeze, de unde asa-zisul cubism sintetic.

Paul Cézanne (1839 – 1906) a fost un pictor francez, considerat în prezent cel mai mare înnoitor al picturii la sfârşitul secolului al XIX-lea. Reducerea perspectivei la valorile termice ale culorilor şi directa sa referire la formele geometrice au făcut ca pictura lui Cézanne să reprezinte puntea de trecere de la impresionism spre cubism, prima perioadă a acestei ultime orientări fiind numită de către unii teoreticieni ai artei, “faza cézanniană”.

Viaduct la L'Estaque

Drumu de la Montgeroult

Dealuri in Provence

Case in Provence

Mutele Sainte-Victoire

Jucatorii de carti

Scaldatoarele

Cosul cu fructe

Fructe

Natura moarta cu craniu

Natura moarta cu craniu

Pablo Picasso (1881–1973) nu s-a putut mulţumi în viaţă cu un singur rol. Va juca multe, reale şi imaginare, dar pe toate cu aceeaşi pasiune. A fost andaluz şi catalan, spaniol şi francez. A fost un copil genial, la Paris un străin “iresponsabil”, din cauza căruia însă cartierul Montmartre a intrat în legendă. A fost un amant pasional, soţ şi tată. Dar mai presus de orice, a fost cea mai strălucită personalitate artistică a secolului al XX-lea, unul dintre marii maeştri ai penelului, care a rupt definitiv cu convenţiile stilului iluzionist şi figurativ, dominant încă din perioada Renaşterii. Aşa cum tablourile cubiste au descompus realitatea, şi opera lui Picasso este o oglindă care permite urmărirea artei în secolul al XX-lea şi totodată viaţa particulară a artistului. Pânzele lui ne amintesc de un jurnal intim care glorifică frumuseţea şi erotismul femeilor iubite. Optzeci de ani de activitate artistică – pictură, sculptură, poezie – reflectă multilateralitatea creaţiei lui Picasso care trăieşte pentru artă şi prin artă.

Rezervorul de apa

Casa de pe deal

Fabrica de caramida in Tortosa

Casuta in gradina

Natura moarta cu boluri si un ulcior

Fructe si bautura

Un prim semn îl constituie tabloul Domnișoarele din Avignon (1907) al lui Picasso, în care pentru prima dată un pictor se rupe într-un mod atât de hotărât de tradiționala artă figurativă și de modul de reprezentare bazat pe perspectivă.

Driade nudă în pădure

Doamna cu evantai

Fermiera

Trei femei

O doamna

Trei femei intr-un copac

Omul cu clarnet

Fata cu mandalinaPortretul lui Ambroise Vollard

Sticla, pahar, furculita

Sticla si carti

Masa arhitectului

Omul cu chitara

Natura moarta cu scaun de răchită

VioaraSticla de Pernod

ChitaraInstrumente muzicale

Dora Maar

Guernica

Georges Braque (1882 – 1963) a fost un pictor francez, fondator – alături de Pablo Picasso – al cubismului. Braque a învăţat la început meseria de pictor-decorator în Le Havre, frecventând în acelaşi timp cursurile serale de pictură la “École des Beaux-Arts” din aceeaşi localitate. Soseşte la Paris în anul 1900 şi se hotărăşte să se ocupe de pictura artistică. Adevăratul debut al lui Braque coincide cu descoperirea fauviştilor în timpul “Salonului de Toamnă” din anul 1905. “Matisse şi Derain mi-au trasat drumul” – mărturiseşte artistul.Două evenimente importante îi vor influenţa viaţa şi dezvoltarea artistică ulterioară: expoziţia retrospectivă a operelor lui Paul Cézanne şi întâlnirea cu Picasso în Galeria de artă a lui Kahnweiler. În consecinţă artistul începe să se îndepărteze de fauvism. Pânzele pe care Braque le va expune la sfârşitul anului 1908 îl determină pe criticul Louis Vauxcelles să pronunţe celebrele cuvinte despre “formele reduse la scheme geometrice, la cuburi”.

Instruente muzcale

Servetele, pere si u cutit

Casele din L`EstaqueApeductul din L`Estaque

Portul din Normandie

Femeie cu mandolină

Natura moarta cu_vioara_Si ulcior

Platou cu fructe

Juan Gris (1887 –1927),  pictor si sculptor spaniol  care a trait si muncit in Franta. Lucrarile lui se incadreaza in genul artistic — Cubism, creand cateva lucrari reprezentative pentru acest gen.In 1906 s-a mutat in  Paris si s-a imprietenit cu  Henri Matisse, Georges Braque, Fernand Léger, iar in 1915 a fost picat de prietenul sau, Amedeo Modigliani. In Paris, s-a imprietenit si cu Pablo Picasso. Cu toate ca facea ilustratii umoristice pentru diferite publicatii pariziene, Gris a inceput sa picteze serios  din 1910, iar in 1912 si-a creat un stil  personal al genului cubism. Portretul lui Picasso din 1912 este una din primele picturi cubiste pictate de un artist, altul decat  Picasso sau Braque. La inceput, Gris a pictat in stilul analitic al Cubismului, dar dupa 1913 a inceput sa treaca la  Cubismul sintetic, devenind un reprezentant permanent, folosind mult colajele de hartie. Spre deosebire de  Picasso si Braque, ale caror lucrari au fost  monocromatice, Gris a pictat intro armonie de  culori luminoase si indraznete in combinatii inedite in maniera prietenului sau, Matisse.

Portretul lui Picasso Mama artistului