CROMATOGRAFIA DE STRAT SUBŢIRE

Introducere. Cromatografia in strat subțire (CSS),constă într-o separare croma tografică pe o fază staționară sub forma unui strat de aproximativ 0,25 mm ,aşezat pe o placă, dintr-un material inert de obicei sticlă,cu dimensiunea de exemplu de 10x20 cm sau 20x20 cm (putându-se alege însă şi alte dimensiuni). Separarea depinde ca şi în alte tipuri de cromatografie,în primul rând de fază staționară şi de sistemul de solvenți utilizat[7,8]. Din acest punct de vedere CSS poate fi de repartiție(în fază directă sau inversă), de absorbție sau de schimb ionic. Tehnica uzuală constă în aplicarea unei cantități foarte mici de soluție conținând amestecul de substanțe care urmează a fi separate,la mică distanță (de exemplu 1,5 cm)de unul din capetele plăcii,după care se introduce placa într-un vas cu posibilități de închidere etanşe in care atmosfera a fost saturată în prealabil cu vaporii solventului sau al amestecului de solvenți folosiți pentru separare.Se inversează apoi capătul unde s-au aplicat probele în lichidul aflat pe fundul vasului ,astfel încât punctele de aplicare al probelor să fie la aproximativ 1 cm deasupra nivelului lichidului. Faza mobilă (developantul) se deplasează prin ascensiune capilară (se cunosc şi tehnici descendente)printre particulele de fază staţionară având loc concomitent un proces de separare a componentelor probei. Astfel , pe măsură ce progresează frontul fazei mobile, substanțele din amestec se separă in zone distincte situate de-a lungul stratului de adsorbant. Când frontul fazei mobile s-a apropiat de extremitatea plăcii cromatografice ,aceasta se scoate ,se usucă şi apoi prin diferite procedee (eventual chiar vizual )se identifică substanţele separate. CSS are o serie de avantaje faţă de alte tehnici cromatografice si anume :eficienţă mare de separare a substanțelor ,cantităţile mici de substanţe necesare pentru a fi luate în probă ,simplitatea si rapiditatea metodei ,reproductibilitatea rezultatelor ,posibilitatea separării simultane a mai multor probe,posibilitatea utilizării tehnicii atât în scopuri analitice cât şi preperative ,posibilitatea de a efectua direct pe placa cromatografică a unor reacţii. Elemente din teoria separării pe strat subţire.

Teoria separarii pe strat subţire particularizează teoria generală a separării cromatografice.Astfel ,în funcţie de natura fazei staţionare putem avea CSS de absorbţie (solid –lichid)sau de repartiţie(lichid-lichid). Pe cromatoplacă ,caracterizarea si diferenţierea substanţelor se poate face prin valoarea RF care măsoară viteza de deplasare a zonelor de substanţă, pata era a frontului de developant.RF-ul este raportul între X S-distanţa de la start până în punctual de concentraţie maximă a unei zone de substanţă (eventual revelată printr-un procedeu oarecare)şi X D ,distanţa parcursă de frontul developantului ,în acelaşi timp .Aşadar,

RF=

XSXD

Măsurarea X S şi X D se face în mm sau cm ,prin diverse procedee, începând cu cele mai simple(cu ajutorul unei rigle). În cazul în care petele sunt simetrice se măsoară distanţa până la centrul petei.Între valoarea RF şi coeficientul de repartiţie D există următoarea relaţie (v. de ex.[7])

D=ASAm

(1RF

- 1)

unde Am şi A s sunt secțiunile transversale ale fazei şi respectiv staţionare. SEPARAREA CROMATOGRAFICĂ A UNOR INDICATOARE DE pH . Aparatură şi reactivi. Separarea realizându-se prin tehnica cromatografică circulară, vasul cromatografic va fi cel adecvat acestei tehnici –de obicei un explicator. Hârtia cromatografică Whatman nr.1 sau 2 se decupează sub formă de discuri.Indicatori folosiţi sunt roşu de metil ,fenolftaleina şi albastru de brom-timol.Soluţiile s-au preparat prin dizolvarea a 0,02 g indicator in 100 g alcool etilic sau metilic 50% . Developantul este format dintr-un amestec de alcool butilic,alcool etilic şi apă in proporţie 40:10:50.Amestecul se agită bine în pâlnia de separare şi se va folosi drept developant stratul inferior apos.Ca revelator se foloseşte amoniacul si acidul clorhidric . Modul de lucru. Se procedează ca de obicei în cazul unei cromatografii circulare.Se vor apotula separat cei trei indicatori si al patrulea apot va fi cel corespunzător amestecului de indicatori.După developare ,cromatograma se usucă pentru îndepărtarea completă a solvenţilor organici ,apoi se pulverizează cu apă distilată şi se introduce în vapori de amoniac .Vor apărea coloraţiile caracteristice acestor

indicatori în mediu bazic :roşu pentru fenoftoleină ,galben pentru roşu de metil şi albastru pentru albastru de Br-timol.Se vor contura petele obţinute .Se usucă apoi cromatograma ,se umezeşte cu apă distilată şi se introduce în vapori de HCl .Se vor modifica culorile corespunzător mediului :pentru fenoftaleină –incolor,roşu pentru roşu de metil şi galben –portocaliu pentru albastru de Br-timol. Conturul petelor va fi acelaşi cu cel notat anterior. Rezultate. Cunoscând distanţa de migrare a frontului solventului şi distanţa de migrare a frontului fiecărui indicator în parte ,se determină RF−¿ul pentru indicatorii determinaţi atât pentru probele martor cât şi pentru amestec.