criză, ne facem fotografi NBCDe Egyed Ufó Zoltán

În ultimul deceniu fotografia ca meserie a reuşit să-şi bată toate recordurile, a reuşit să atingă vîrful absolut, atît la capitolul bani, cît mai ales la numărul de fotografi profesionişti.  Nu zic că înainte n-au fost bani în meseria asta. Au fost, şi dacă erai bun, puteai să încasezi sume mult mai mari pentru acelaşi job înainte de 2000, ca după. Dar înainte şi riscurile erau mult mai mari, mai ales cele tehnice, şi fotografii buni erau plătiți bine fiindcă îşi calculau aceste riscuri, şi îți garantau că iei ceva pentru banii tăi. După apariția digitalului aceste riscuri s-au diminuat, şi toată lumea s-a apucat de fotografie. Fotografia a devenit o metodă bună de a face rost de bani frumoşi cu efort minim. Cu o investiție inițială medie (trebuia să-ți cumperi un aparat, ceva obiective şi un blitz) puteai să-ți permiți să lucrezi doar o zi pe săptămînă, şi în restul timpului s-o freci pe acasă şi prin baruri, cu prietenii.

Ştiu că mulți o să sară în aer cînd aud asta, că nu-i aşa, că munca fotografului e mult mai complexă, că trebuie să se documenteze, să se perfecționeze, să arhiveze, să prelucreze, să investească în tehnică, să numaiştiuce, nu doar să iasă la o serată corporatistă şi să facă nişte poze. Poveştile astea puteți să le păstrați clienților, eu ştiu ce ştiu, zeci de colegi mi-au mărturisit că de asta au ales această meserie, şi am experimentat chiar pe pielea mea că pot lejer să trăiesc muncind doar o zi pe săptămînă. Că lucrez mai mult e doar din cauză că-mi place foarte mult ce fac, şi nu mă pot opri, dar oricum mă relaxează să ştiu că oricînd pot să-mi iau o pauză, că pot să lucrez o săptămînă non-stop, după care să-mi iau o pauză de o lună şi totuşi să nu mor de foame. Credeți-mă, am lucrat în diferite domenii pînă acum, de la cules ardei pînă la programare, şi meseria de fotograf e cea mai relaxantă şi uşoară.

Desigur, nu putem generaliza. Sînt mulți fotografi care trag greu de dimineața pînă seara, şi totuşi nu le merge prea bine. În plus, sînt mai multe genuri de fotografie, la unele trebuie să fii creativ, la altele trebuie să fii proaspăt, la celelalte trebuie să fii atent. Să fii creativ e greu zi de zi, e normal că cei care trăiesc din creativitate trebuie

să aibă răgaz să-şi revină şi să prindă idei noi. Din fericire sînt foarte puțini oameni care trăiesc din fotografie creativă, eu aş estima procentul undeva sub 5%. Restul fotografilor profesionişti doar execută ceva, ideile altora, şi trebuie să fie doar atenți, să le iasă treaba cum trebuie. Să fii atent zi de zi nu e foarte greu, iar să fii atent o zi pe săptămînă este chiar lux. Şi totuşi, majoritatea fotografilor nu-şi dau silința să fie atenți, nici măcar în acea zi a săptămînii. Pentru că nu le pasă de subiect. Le pasă doar de bani. În loc să se concentreze pe subiect, ei se gîndesc la momentul cînd se va termina evenimentul şi vor putea să plece acasă, sau la băut. Lipsa interesului față de subiect este cea mai gravă problemă a fotografiei profesioniste româneşti de azi, pot să spun cu mîna pe inimă.

Dar să ne întoarcem la bunăstarea din ultimul deceniu, care s-a dus dracului. Banii s-au împuținat, piața s-a subțiat. Companiile care oferă sute de euro pentru o muncă de două-trei ore s-au înzecit, presa are din ce în ce mai puțini bani, în fotografia comercială concurența e din ce în ce mai mare, prețurile au scăzut spectaculos. Ce fac fotografii de ieri? Se reprofilează. În ce? Unii în profesori. De ce credeți că au apărut sute de workshopuri şi şcoli de fotografie? De ce n-au apărut cu zece ani în urmă? Pentru că acum zece ani fotografii aveau destul de lucru şi n-aveau nici timp şi nici chef şi nici nevoie să se ocupe de începători. Chef n-au nici acum, majoritatea, timp însă au destul, şi nevoia e domn mare.

Era workshopurilor însă va lua sfîrşit şi ea în curînd, banii s-au împuținat şi la clienții doritori să învețe. Cei care sperau să învețe trucurile de la maeştri şi să se facă şi ei profesionişti după un workshop de un weekend, s-au lămurit că nu aşa merg lucrurile, cei care frecventau workshopuri ca să se destindă, au avut deja ocazia să viziteze workshopurile pe care au vrut să le viziteze, timpul workshopurilor profitabile a cam trecut. Excepții pot să fie, desigur, dar majoritatea celor care şi-au asigurat traiul, integral sau parțial, din organizat workshopuri sau cursuri, vor fi nevoiți să-şi caute şi alte surse de venit. Ei se vor alătura celor care n-au organizat niciodată workshopuri, dar li s-a subțiat venitul, şi au decis să se reprofileze, plus la toți aceştia se mai adaugă cei care şi-au părăsit vechile meserii din cauza crizei şi s-au gîndit să se facă fotografi, plus cei tineri care acum păşesc în viață şi aleg ca fotografia să le aducă pîinea şi vodca pe masă. Avem deci o masă destul de consistentă de oameni care doresc să trăiască din fotografie.

Fac aici o paranteză, mi se pare cea mai tîmpită chestie în legătură cu Fotografia, că fotografi se fac în general nu cei care sînt interesați de anumite subiecte pe care vor să le pozeze, ci cei care sînt interesați de tehnică, de aparate, sau de bani obținuți cît mai repede şi cît mai uşor. Fotografi se mai fac de multe ori şi cei care nu se pricep la nimic, dar sînt rudele cuiva, şi atunci primesc un aparat şi un loc de fotoreporter la un ziar local, devenind automat artişti fotografi. Astfel avem foarte puțini fotografi care-s pasionați de munca lor şi sînt buni pe o anumită felie, şi avem o grămadă de generalişti plictisiți care pozează orice li se cere, de la teatru la sport şi de la produse pînă la nunți, că ei doar sînt fotografi, au un aparat care ştie să expună corect. Aceşti generalişti se reprofilează foarte repede, dacă văd că într-o parte sînt mai mulți bani ca în cealaltă. Nu mai merge colaborarea cu teatrul? Hopa, la Carrefour se caută fotograf de produse de catalog? Hai! Şi gata, omul nostru repede se face fotograf de produse. N-ar fi nici o problemă cu asta, înțeleg că toată lumea trebuie să trăiască, dar nu pot să nu-mi pun întrebarea: oare acest fotograf generalist va fi pasionat de noul său subiect, sau îl va trata superficial?

Revin la ideea anterioară, avem o masă serioasă de fotografi generalişti care trebuie să-şi găsească rostul pe piața liberă. Piață care e în colaps, după cum am descris pe la începutul acestui text. Oare ce vor face ei ca să-şi găsească rostul? În acest punct culminant al poveştii apare eroul nostru principal, care se numeşte NBC. Pe numele său întreg Nunți Botezuri Cumetrii. În ultima perioadă aud din diferite părți zeci de ştiri şi de bîrfe, că uite şi celebrul fotojurnalist P. s-a apucat de nunți, că şi celebra fotografă de nuduri M. s-a apucat de nunți şi-şi face site specializat pe nunți, că şi supercelebrul

fotograf N. s-a apucat de nunți, după ce nu i-a mai mers cu workshopurile. Nu e nimic rău în asta, a fi fotograf NBC este o meserie la fel ca toate celelalte, şi poate chiar mai bună. Decît să tai lemne toată săptămîna pe bani puțini, mai bine apeşi pe buton o zi pe săptămînă sau pe lună şi cîştigi triplu. O problemă mică însă rămîne. Lipsa de interes în direcția subiectului. N-aş dori să generalizez. Am cunoscut fotografi care s-au reprofilat în NBC şi sînt foarte pasionați de acea lume. Am cunoscut şi fotografi care nu-s interesați de subiect, dar profesionalismul lor nu-i lasă să dea din mînă o lucrare de proastă calitate, aşa că în timpul execuției se concentrează ca să-şi facă treaba cît mai corect. În schimb majoritatea celor care se reprofilează nu se încadrează în aceste două categorii amintite mai sus. Ei pur şi simplu vor bani, cu muncă cît mai puțină şi efort cît mai mic depus în scopul de a studia şi înțelege subiectul. E normal că cel care a făcut pînă acum nuduri de prost gust, copiate după alții de pe net, cu greu poate face poze originale şi cu bun gust la o nuntă. Din ce în ce mai des aud oameni care se plîng că nunta le-a fost stricată de fotograf. Am fost şi eu la nunți unde fotograful a fost de-a dreptul enervant, de parcă nunta ar fi fost inventată ca să-şi facă el pozele. La altă nuntă la care am fost, fotograful a fost mai tăcut, însă pozele erau de toată jena, plictisitoare ca şi conținut, dar dopate pe calculator de arătau superplasticoase.

Problema cea mai mare a fotografilor reprofilați în NBC este că mulți nu conştientizează riscul noii meserii. Nunta e un moment unic şi de obicei nu se repetă doar pentru că pozele au ieşit prost. În plus, nunta poate avea o mare încărcătură emoțională, şi nu e uşor să te joci cu sentimentele miresei. Simt că se apropie momentul cînd clienții se vor supăra din cauza fotografilor nepăsători, şi vor fi zilnice procesele în care li se cere despăgubire fotografilor care strică nunta sau pozele de nuntă. De fapt cred că va fi o modă ca mirii să dea în judecată fotograful, va fi o distracție faină în locul lunii de miere, pentru care oricum n-o să fie bani suficienți din cauza crizei. Aşa că perechea nou-căsătorită va sta acasă frumos şi se va judeca cu fotograful, ca să-şi completeze bugetul noii familii. Ca să-mi susțin teoria, vă dau un link cu un caz britanic, destul de proaspăt:

http://www.dailymail.co.uk/news/article-1218248/Newlyweds-win-court-battle-1-500-wedding-photographer-shoddy-pictures-include-missing-heads-car-close-ups.html

Nu pot să subliniez destul de des, dacă fotograful nu este interesat de subiect, oricare ar fi subiectul, sînt mult mai mici şansele ca fotografiile să iasă bine. Iar dacă nici dorința de a-şi face treaba profesionist nu e prezentă, doar banii plutesc în fața ochilor lui, atunci automat scad la minim şansele ca munca lui să dea roade gustoase. NBC poate fi un domeniu interesant şi incitant, dar numai pentru cei care simt o chemare în această direcție. Pentru ceilalți, e doar o nouă şansă de a rata.

 

Egyed Ufó ZoltánTîrnovița, februarie 2011