17

numărul 3/2009Arta de a tr^i în siguran]^Alarma

iMunitatea CoMpaniilor În vreMe de CrizăreduCeri de Costuri Cu oriCe pret?

Drd. Radu DRAGOMIR - UnIvERSITATEA pOlITEHnICA BUCUREŞTI

Trăim o perioadă cu o dinamică pe care nici cei mai „fini” analişti economici nu au reuşit să o antici-peze, intrarea într-o drastica criză financiară, s-a trans-format în foarte scurt timp, în mod natural într-o criză economică la nivel mondial ce a afectat şi România. Dacă luăm în considerare evoluţiile pieţelor financiare internaţionale precum şi mişcările din piaţa autohtonă şi încercăm o analiză sumară a evenimen-telor curente din ultima perioadă, în România cât şi în lume, strategiile companiilor au fost „date peste cap” total, iar majoritatea Executivilor au adoptat sigurul şi cel mai sigur principiu de supravieţuire: „cash is the king”. Majoritatea executivilor din marile companii afirmă că cele mai mari greşeli pe care le pot face în situaţia economică actuală este să amâne reducerea costurilor, cu cât sunt prelungite deciziile importante, cu atât situaţia financiară a companiei se va înrăutăţi.

CÂT ŞI CE CATEGORII DE COSTURI ÎŢI POŢI PERMITE SĂ REDUCI? În acest context se întrevede pericolul „redu-cerii costurilor cu orice preţ” care poate fi o strategie sănătoasă, dar numai dacă îţi propui să supravieţuieşti pe termen foarte scurt. Unii Executivi au decis să reducă investiţiile în echipamente, să diminueze stocurile, să diminueze costurile legate de personalul angajat, amânarea investiţiilor. Dar, oare companiile au realizat o evaluare corectă a proceselor critice dintr-o companie? ...proba-bil că mulţi vor combate oportunitatea unei evaluări care necesită timp, prin a spune că este vremea în care „orice tip de decizie este mai bună decât lipsa aces-teia”. Este corect, dar dacă luăm în considerare eveni-mentele recente din România, în care jafurile armate, spargerile şi tâlhăriile au devenit un fenomen comun, rata infracţionalităţii dublându-se de anul trecut, este probabil să se conştientizeze că asigurarea siguranţei şi securităţii este una din priorităţile principale fiind în acelaşi timp un proces critic al oricărei companii.

Se elaborează planuri de Business Continuity, avem analize complexe de evaluare a riscurilor, constatăm că se priveşte cu preponderenţă spre exteriorul organizaţiei şi nu încercăm să acordăm aceeaşi atenţie şi proceselor interne.

Companiile, prin reducerea costurilor şi amânarea investiţiilor în asigurarea siguranţei şi securităţii fără o analiza completă şi coerentă practic schimbă echilibrul riscuri/vulnerabilităţi, permiţând apariţia unor vulnerabilităţi intrinseci proceselor in-terne care se pot transforma foarte rapid în riscuri ce pot afecta serios soliditatea companiei.

O companie căreia i se reduc nefundamentat costurile şi se amână investiţiile în asigurarea siguranţei şi securităţii fără o strategie coerentă devine asemeni unui ORGANISM FĂRĂ IMUNITATE.

Sistemul bancar este în acest moment poate sectorul cu cea mai mare vulnerabilitate, riscurile de siguranţă şi securitate având un grad înalt de probabilitate de a se transforma în ameninţări reale. Se constată amâna-rea investiţiilor cu dotarea sucursalelor şi agenţiilor cu sisteme performante de siguranţă şi securitate. Ca în multe alte domenii nici în acest caz nu există decât evaluări sporadice a proceselor critice ce pot scoate în evidenţă procesele ce au implicaţii asupra sănătăţii business-ului, pierderea încrederii clienţilor, având în acelaşi timp şi implicaţii sociale.

Sistemul bancar este numai vârful aisbergu-

lui având „privilegiul mediatizării”, din păcate feno-menul nu este singular iar investiţiile în asigurarea siguranţei şi securităţii au fost amânate şi în cazul com-paniilor publice sau private ce activează în domeniile producţiei, transportului, distribuţiei de energie, in-dustria de petrol şi gaze, protecţia mediului şi furniza-rea apei potabile către populaţie sau sistemul naţional de management al situaţiilor de urgenţă precum şi alte sisteme care împre-ună compun „coloana vertebrală” al oricărui stat şi se constituie în sistemul naţional de infrastructuri critice ce necesită protecţie indiferent de situaţia economică a ţării.

Deasemenea trebuie luate în considerare şi interdependenţele dintre infrastructurile critice, în cazul cărora incidente izolate pot migra şi în alte organizaţii transformându-se în probleme de amploare care pot avea implicaţii la nivel naţional cât şi în regi-une.

18

numărul 3/2009 Arta de a tr^i în siguran]^Alarma

Astfel, se poate emite concluzia că în aceste momente de redefinire a strategiilor de business în care reducerea costurilor are „rolul principal”, com-paniile trebuie să găsească „compromisul optim” astfel încât să poată creşte eficienţa, să-şi menţină în stare

perfectă de funcţionare procesele critice, şi în acelaşi timp să continue investiţiile atât în dezvoltarea afa-cerilor dar şi în asigurarea siguranţei şi securităţii aces-tora.