Critica Biblicã "inferioarã" ºi "superioarã" [Partea din acest articol care se ocupã cu critica Vechiului Testament a fost pregãtitã la origine pentru volumul I. Limitele spaþiului au împiedicat inserarea lui acolo. Articolul de faþã combinã materialul pentru Vechiul Testament cu acela pentru Noul, ºi este deci inserat în acest volum, care introduce partea de Nou Testament a comentariului. - Redactorii]

PARTEA I: CRITICA INFERIOARÃ I. Introducere Critica Bibliei poate fi împãrþitã în ceea ce este adesea denumit critica "inferioarã" ºi "superioarã". În sensul cel mai larg, critica inferioarã se ocupã atât cu limba (vocabular, gramaticã sintaxã), cât ºi cu istoria transmiterii textului, inclusiv cu încercarea de refacere a variantei autografelor originare. Însã, aºa cum e folositã în articolul de faþã, expresia "critica inferioarã" este mãrginitã la studierea textului biblic ºi aºa este echivalentã cu termenul mai precis, "critica textualã". Ea cuprinde studiul ºi comparaþia manuscriselor existente, determinarea inter-relaþiilor lor istorice ºi geografice, ºi, lucrul cel mai important din toate, dezvoltarea ºi aplicarea de criterii ºi tehnici de refacere, cât mai apropiat cu putinþã, a formulãrii originale a textului Bibliei. Aºadar, înainte ca Cuvântul lui Dumnezeu sã poatã fi studiat cu exactitate, critica inferioarã, sau textualã, trebuie sã-ºi facã lucrarea pentru a pune la îndemâna cercetãtorului un text cât mai demn de încredere cu putinþã; consideratã astfel, critica textualã poate fi vãzutã ca fundamentalã pentru studiul exact al Bibliei. (În ce priveºte o definiþie a "criticii superioare" vezi p. 147). II. Critica textualã a Vechiului Testament Materiale. - pânã de curând, critica textualã a Vechiului Testament a fost serios stingheritã de raritatea materialului sursã comparativ. Cel mai vechi manuscris cunoscut pânã în 1947 data din secolele al IX-lea ºi al X-lea al erei creºtine. Toate acestea sunt produsele masoreþilor, savanþi iudei care au inventat un sistem de vocalizare pentru textul ebraic, care la origine era fãrã vocale ºi care au stabilit reguli pentru o transmitere credincioasã a textului Bibliei aºa cum exista pe vremea lor (vezi vol. I., p.34-36). Cu excepþia Papirusului Nash (vezi vol. I., p.31), texte ebraice pre-masoretice erau necunoscute înainte de 1947. În felul acesta criticul textual al Bibliei ebraice era lipsit de material comparativ pentru studiu. El nu putea, asemenea colegului sãu din Noul Testament, sã compare manuscrisele ebraice din diferite epoci pentru a se asigura cu privire la mãsura în care textul original al scriitorului Bibliei fusese transmis cu credincioºie în decursul veacurilor. Unicul lui ajutor provenea de la câteva versiuni antice - LXX-a, Targumii, Peºitta ºi Vulgata. Aceste traduceri trebuie sã fie explicate ºi pe evaluate scurt. Septuaginta. Cea mai timpurie ºi mai vestitã din versiunile antice este cea greacã, cunoscutã ca Septuaginta ºi pomenitã ca LXX-a (vezi vol. I.,9.39; vol. V, p.92,93).

Fiecare cercetãtor al LXX-ei îºi dã seama de defectele acestei traduceri greceºti. Ea este mai exactã în unele pãrþi de cum este în altele. Caracteristica aceasta era deja recunoscutã de antici ºi a servit traducãtorului Eclesiasticului ca o scuzã pentru propriile sale imperfecþiuni - de care el pãrea cã este deplin conºtient. Aceste imperfecþiuni erau parþial responsabile pentru noile traduceri de Aquila ºi Theodotion, ambii iudei din secolul al II-lea. Pãrintele bisericesc alexandrin Origen îºi dãdea ºi el seama de deficienþele LXX-ei, deoarece acestea l-au determinat sã pregãteascã monumentala sa Hexapla, o comparaþie cuvânt cu cuvânt, pe coloane paralele, a textului ebraic cu mai multe versiuni greceºti. Faptul cã o lucrare defectuoasã ca LXX-a nu poate fi luatã ca un martor demn de încredere pentru textul originar ebraic a fost înþeles de mulþi cãrturari. Din cauzã cã nu existã text ebraic mai vechi decât secolele al III-lea ºi al II-lea în Hr., când a fost tradusã LXX-a, de obicei este dificil sã se stabileascã gradul de încredere care poate fi acordat mãrturiei LXX-ei în pasaje care diferã de textul masoretic. Orice încercare de reconstituire a unui pasaj ebraic imperfect sau obscur cu ajutorul unor exprimãri diferite ale aceluiaºi pasaj din LXX-a trebuie deci sã fie privitã cu luare aminte ºi nu trebuie acceptatã ca finalã. Totuºi, vezi p.93. Targumii. Alte versiuni relativ timpurii ale Vechiului Testament fãcute de iudei sunt Targumii, sau traduceri în limba aramaicã; pentru o tratare mai deplinã a acestora, vezi p. 95,96. Targumii nu sunt versiuni fidele ale textului originar ebraic, ci numai parafraze. Exemplul clasic al libertãþii pe care ºi-au luat-o autorii lor cu privire la textul originar este procurat de Ieremia 10,11, care chiar ºi în cel mai vechi text ebraic cunoscut este deja în aramaicã. Prin urmare nu avea nevoie de traducere în Targum. Dar, în loc ca acest verset de 10 cuvinte aramaice sã fie transpus fãrã schimbare, traducerea lui în Targum constã din 57 de cuvinte. Lucrul acesta aratã cã în cazuri de nesiguranþã cu privire la textul originar nu se prea poate pune multã nãdejde în versiunea diferitã a Targumilor, întrucât nu existã modalitate de a cunoaºte unde a fost tradus cu credincioºie textul originar ºi unde a fost parafrazat. Versiunea siriacã. Partea de Vechi Testament din Peºitta, sau versiunea siriacã (dialect aramaic) a Bibliei, a fost de asemenea folositã de mulþi critici textuali în încercãrile lor de a reconstitui textul ebraic originar. Istoria exactã a Vechiului Testament Peºitta este necunoscutã. Istorisirile despre data ei pre-creºtinã sunt legendare, deºi unele pãrþi s-ar putea sã fi fost traduse, de fapt, de iudei. Edesa (la est de Râul Eufrat în Mesopotamia Superioarã), centrul limbii siriene, poseda o colonie iudaicã în secolul I d.Hr. Totuºi, partea cea mai mare a Vechiului Testament Peºitta este cu siguranþã de origine creºtinã, ca ºi Noul Testament. Pare sã fi fost fãcutã pe baza textului ebraic ºi redactatã mai târziu, astfel încât sã concorde cu LXX-a, forma în care Vechiul Testament era în general folosit de biserica creºtinã primarã. Cel mai timpuriu manuscris al Noului Testament Peºitta se aflã în Muzeul Britanic. Conþine patru cãrþi ale Pentateucului ºi poartã o datã corespunzând anul 464 al erei creºtine. Ca o mãrturie timpurie pentru textul Bibliei, Peºitta este de oarecare valoare. Totuºi variantele ei nu pot fi folosite ca versiuni superioare al textului ebraic deoarece toate manuscrisele Peºitta existente ale Vechiului Testament prezintã dependenþã neîndoielnicã de LXX-a ºi, deci, nu sunt martori independenþi pentru un text ebraic timpuriu. Vulgata. A patra din cele mai importante versiuni antice e Vulgata, traducerea latinã a lui Ieronim, fãcutã între anii 391 ºi 404. Întrucât a fost fãcutã de un singur om direct din ebraicã, are

un mare merit ca martor pentru forma textului pe care l-a folosit traducãtorul. Totuºi, trebuie sã se þinã totdeauna minte cã Ieronim a folosit din plin LXX-a ca o cãlãuzã pentru înþelesul pasajelor dificile. Deoarece Vulgata diferã numai puþin de textul ebraic masoretic, cãrturarii critici au admis cã la data aceea textul ebraic ajunsese deja la forma pe care o are astãzi. Pentru acest motiv Vulgata a fost consideratã ca de micã valoare pentru criticul textual al Vechiului Testament, care îºi îndrepta atenþia la alte versiuni care difereau mai radical de textul ebraic ºi în felul acesta ofereau materialul pe care ei considerau cã l-ar fi putut folosi pentru a "corecta" textul ebraic existent. Corectãri ale textului masoretic. - Dovada acestor versiuni antice, însã, nu este uniformã; ºi întrucât valoarea diferenþelor lor textuale este numai o chestiune de speculaþie, rezultatele produse de cãrturari ai Vechiului Testament care lucreazã asupra textului ebraic au diferit mult. Într-o privinþã, însã, savanþii sunt de acord - în bãnuiala lor cu privire la vrednicia de încredere a textului ebraic. Deosebirile dintre textele ebraic, grec ºi sirian îi determinaserã sã bãnuiascã faptul cã textul ebraic transmis nouã de masoreþi diferã mult de cel pe care l-au folosit traducãtorii versiunilor timpurii. Cele mai multe din variantele acestea erau atribuite nevredniciei de încredere a vreunui scrib din antichitate, altele atitudinii plinã de prejudecãþi a cãrturarilor iudei ai erei pre-masoretice ºi masoretice, care erau acuzaþi cã au schimbat în mod deliberat textul ebraic. S-a considerat cã masoreþii "reparaserã" textul dupã propriile lor idei ºi cã în manualele lor savante înºiraserã numai variante ale diferitelor manuscrise ebraice care erau de mai puþin interes doctrinar, în timp ce altele erau trecute cu vederea în tãcere. Se susþinea cã masoreþii fãcuserã o alegere între variante care corespundea scopului lor de a crea un text care era uniform din punct de vedere doctrinar ºi, deci, temeinic în ochii lor. Prin urmare, buna credinþã a scribului antic ºi a cãrturarului masoretic erau puse sub semnul întrebãrii. De îndatã ce cãrturarii au fost siguri în mintea lor cã textul ebraic nu putea fi acceptat in toto ca reprezentându-l pe cel originar, s-au simþit liberi sã-l corecteze ºi sã-l refacã dupã indiferent ce reguli au ales sã urmeze. Savanþi din multe þãri au fãcut încercãri unite pentru a realiza scopul acesta. Cu ajutorul variantelor gãsite în versiunile vechi ºi recurgând la combinaþii logice ingenioase care au avut ca rezultat diferite corectãri textuale, generaþii de cãrturari biblici au "re-creat" un text biblic ebraic care are, în multe locuri, numai puþinã asemãnare cu textul masoretic. Nenumãraþi candidaþi pentru titluri teologice superioare au scris dizertaþii savante cu scopul de a stabili "textul originar" al lui Amos sau Isaia, de exemplu ºi numeroºi teologi au devenit faimoºi prin reconstruirea textului Bibliei într-o formã pretins "corectã". Prof. H.H. Rowley, de la Universitatea Manchester, a caracterizat lucrarea aceasta dupã cum urmeazã: "Faþã de textul Vechiului Testament, aºa cum este prezentat de ebraica masoreticã, exista o bãnuialã înrãdãcinatã ºi comentatorii se luau la întrecere unul cu altul în ingeniozitatea cu care era corectat. Unde se putea invoca o versiune în favoarea unei schimbãri, susþinerea ei era binevenitã, dar acolo unde nu putea fi pusã la contribuþie nici o versiune n-avea nimic a face. Orice ipotezã urma sã fie preferatã faþã de un text despre care se presupunea cã nu este vrednic de încredere. Este fãrã îndoialã adevãrat cã lucrul acesta este o exagerare ºi în oarecare mãsurã o caricaturã, ; ºi totuºi era o îndreptãþire foarte substanþialã pentru ea ºi nenumãratele îmbunãtãþiri care umpleau fiecare comentariu pot fi folosite ca dovadã ("The Old Testament and Modern Study [Oxford: The Clarendon Press, 1951], p.XV).

Ca un exemplu în sprijinul afirmaþiei sale provocatoare, Rowley atrage atenþia la o notã de subsol din comentariul lui Gunkel la Psalmi (1926), unde autorul, pe lângã nenumãrate corectãri textuale adaptate de la cãrturari anteriori, propunea peste 250 de corectãri noi, personale. ªi lucrarea lui Gunkel nu era nicidecum un caz un caz izolat. Acelaºi tablou corespunde ºi comentariilor critice moderne, precum ºi faimoasei Biblii ebraice redactatã de R. Kittel, a cãrei a treia ediþie conþine multe mii de sugestii ipotetice în notele de subsol. Sulurile de la Marea Moartã revoluþioneazã critica textualã. - Aceasta era situaþia criticii textuale în 1947 când s-a fãcut senzaþionala descoperire a sulurilor, acum faimoase, de la Marea Moartã (vezi vol. I., p. 31-34). La data aceea cãrturarul specializat în Vechiul Testament nu avea nici cea mai slabã nãdejde cã s-ar putea cândva gãsi manuscrise din Biblia ebraicã având o datã anterioarã perioadei masoreþilor. Existau motive bune pentru aceastã perspectivã pesimistã. Iudeii distruserã sistematic toate manuscrisele vechi ºi uzate, deoarece reglementãrile lor religioase nu permiteau ca astfel de manuscrise sã fie folosite în mod nelimitat, de teamã ca nu cumva numele lui Dumnezeu cuprins în ele sã fie profanat. Rãzboaiele iudaice din secolul I ºi al II-lea d.Hr. ºi frecventele persecuþii ale iudeilor în secolele urmãtoare cauzaserã, de asemenea, distrugerea multor manuscrise preþioase ale Vechiului Testament ebraic, iar creºtinii, care nu folosiserã VT timp de secole, n-au fãcut nimic pentru a pãstra textul lui. Din cauza aceasta nu se ºtia cã ar exista manuscrise pre-masoretice ale Bibliei. Nici unul nu fusese gãsit ºi nici nu era de aºteptat ca sã existe vreunul. Aceasta explicã motivul pentru care mulþi erudiþi au fost întârzietori în a crede cã sulurile de la Marea Moartã erau adevãrate, sau dacã erau adevãrate, cã erau atât de vechi precum pãreau cã sunt. Pãrea cu totul de necrezut ca suluri din Biblia ebraicã de pe vremea lui Hristos sau mai timpurii sã fi putut supravieþui în Palestina. Dupã ce mitropolitul Mãnãstirii siriene Sfântul Marcu din Ierusalim a cumpãrat un numãr de suluri de la localnici care le descoperiserã, a trecut mult timp pânã când sã gãseascã mãcar un singur învãþat care sã creadã în autenticitatea acestor manuscrise. Experþi în documente antice ebraice ºi învãþaþi biblici de diferite naþionalitãþi au fost aproape unanimi în a le declara ca fãrã valoare. Chiar ºi când oamenii cu nume ºi faimã recunoscuserã autenticitatea ºi antichitatea acestor manuscrise acum faimoase, unii învãþaþi nu au fost dispuºi nici mãcar sã admitã posibilitatea cã ele ar putea fi autentice. Un învãþat cu renume a mers atât de departe încât a refuzat sã priveascã fotografii ale textelor, afirmând cã el ºtia fãrã a privi la ele cã erau contrafaceri. Pânã acum (1956) nimic nu l-a convins încã pe acel cãrturar cã aceste suluri sunt autentice, nici sentinþa paleografilor care declarau cã scrisul acela era vechi, nici descoperirile unor arheologi competenþi care au fãcut sãpãturi în peºterã ºi au gãsit sute de fragmente de manuscrise rãmase acolo. Alþi savanþi, greoi în a accepta fie în autenticitatea acestor texte fie în marea lor vechime, au fost mai puþin feroce în atacurile lor, dar au cãutat sã aducã sulurile mai aproape de vremea masoreþilor. În felul acesta puteau sã explice mai bine strânsul acord al acestor texte cu cel al masoreþilor. Prof. W.F. Albright observa corect cã aceste atacuri la autenticitatea ºi vârsta sulurilor "trebuie sã fie legate de faptul cã noile descoperiri contrazic vederile deja publicate ale învãþaþilor care atacã ("The Bible After Twenty Years of Archeology", Religion in Life, vol.21 [1952], p.540). În consecinþã au fost descoperite, în pustiul Iudeii, multe alte manuscrise biblice ºi seculare ale timpului care a precedat cele douã rãzboaie iudaice ale secolelor I ºi al II-lea ale erei creºtine. Aceastã descoperire a procurat o dovadã incontestabilã cã în cele din urmã sunt într-adevãr la îndemânã texte biblice ebraice cu multe secole mai vechi decât cele cunoscute mai înainte. Cu

excepþia Esterei, toate cãrþile Vechiului Testament ebraic sunt acum reprezentate în manuscrise complete sau fragmentare, multe din ele fiind dintr-o epocã pre-creºtinã. Unele din fragmente sunt scrise în caractere ebraice pre-exilice sau feniciene ºi pot precede timpul lui Hristos cu secole. Când s-a fãcut descoperirea acestor suluri, cãrturari biblici au fost desigur doritori de a ºti cât de mult era textul lor în acord sau dezacord cu acela transmis nouã de masoreþi. Prima evaluare a unuia dintre manuscrise, sulul complet al lui Isaia, a fost fãcutã de cãtre Prof. Millar Burrows de la Universitatea Yale, redactor al sulurilor care fuseserã mai înainte în posesia Mãnãstirii siriene Sfântul Marcu: "Cu excepþia unor... omisiuni relativ neimportante ce vor fi notate mai jos, întreaga carte este prezentatã ºi substanþial pãstratã în textul masoretic. Diferind perceptibil în ortografie ºi oarecum în morfologie, este într-o mãsurã remarcabilã conformã cu textul masoretic în formulare. În aceasta stã importanþa ei principalã, susþinând fidelitatea tradiþiei masoretice. Sunt omisiuni minore, dar nimic comparabil cu cele gãsite în Septuaginta la unele din cãrþile Vechiului Testament" ("Variant Readings in the Isaiah Manuscripts", Bulletin of the American Schools of Oriental Research, nr.111 [1948], p.16,17). La câteva luni dupã descoperirea sulurilor, corectitudinea revelaþiilor uimitoare fãcute în aceastã anunþare preliminarã a fost combãtutã de unii cãrturari, dar a fost susþinutã de studii ulterioare ºi de publicarea textului însuºi, aºa cum poate fi vãzut de orice cercetãtor al limbii ebraice dacã îºi ia timp ca sã compare textul lui Isaia al acestui sul vechi cu acela dintr-o Biblie ebraicã modernã. Vezi vol. IV, p.86-88 Este adevãrat cã textul prezintã mii de diferenþe de la textul masoretic, dar acestea sunt de ortografie ºi gramaticã sau constau din deosebiri lipsite de importanþã. Ele descoperã cã era folositã o pronunþare diferitã de aceea a timpurilor masoretice când au fost scrise sulurile acestea. Scrisul ebraic, constând la origine numai din consoane, nu exprima sunetele vocalice. Totuºi, unele consoane erau folosite de scriitorii acestor suluri ca substituite ale vocalelor lipsã. Acestea erau cunoscute în latinã ca matres lectionis, "mame ale cititului", deoarece ele înlesneau citirea textului ebraic într-un timp când ebraica nu mai era limba vorbitã a poporului. Cu ajutorul acestor substituite consonantice pentru vocale, ºtim, de exemplu, cã pronumele personal pentru "el", pronunþat de masoreþi hu' era pronunþat hu'ah la data când au fost produse sulurile ºi pronumele pentru "ea" hî'ah în loc de masoreticul hî'. Diferenþele gramaticale dau la ivealã forme arhaice interesante pe care masoreþii le-au înlocuit cu unele mai moderne, în timp ce erau folosite sinonime pentru cuvinte demodate. Astfel de diferenþe sunt numeroase, dar nu sunt adãugiri, nu sunt omisiuni majore, nu sunt gãsite schimbãri importante în vreun loc din textele pãstrate. Un pasaj ca Isaia 65,20, care este dificil de înþeles în textul masoretic, este gãsit în aceeaºi formã obscurã în sulul lui Isaia de la Marea Moartã, care era deja un manuscris uzat pe vremea lui Hristos. Variantele acestui vechi manuscris al lui Isaia ºi acela ale altor manuscrise biblice de la Marea Moartã sunt atât de neînsemnate în ce priveºte înþelesul încât astfel de deosebiri pot fi recunoscute numai în ebraicã. De îndatã ce textul este tradus într-o limbã modernã diferenþele acestea sunt foarte greu evidente Când lucrurile acestea au devenit cunoscute ºi cãrturarii Bibliei au avut ocazia de a studia textul antic, s-au convins cã începuse o nouã erã pentru critica textualã ºi cã textul Bibliei ar trebui sã fie

tratat cu mult mai mult respect de cum avusese parte în lumea savantã în decursul ultimelor douã secole. Cu privire la acesta eruditul în materie de Septuaginta Harry M. Orlinsky spunea: "Indiferent de data sulului lui Isaia de la Sf. Marcu, mã îndoiesc cã valoarea lui pentru critica textualã se va ridica la o prea mare mãsurã, cu excepþia mãsurii în care el va ajuta sã convingã mai mulþi cãrturari biblici cã textul Bibliei ebraice pãstrat pe cale tradiþionalã ar trebui tratat cu mult mai mult respect de cum a fost, chiar aºa cum ne-au învãþat arheologii sã privim acel text ca constituind o sursã materialã istoricã mult mai demnã de încredere decât ºi-au dat seama generaþiile care au precedat-o pe a noastrã" ("Studies in the St. Mark's Isaiah Scroll, "Journal of Biblical Literature, vol.69 [1950], p.152). Un alt scriitor vestit, orientalistul W. F. Albright, de la Universitatea John Hopkins, a mers mai departe decât oricare din colegii sãi, avertizând lumea criticii textuale sã-ºi opreascã lucrarea de corectãri sau îmbunãtãþiri textuale: "Nu se poate insista destul de mult asupra faptului cã sulul Isaia dovedeºte marea vechime a cãrþii masoretice, avertizându-ne contra corecturii neatente la care am fi obiºnuit sã ne dedãm" ("The Dead Sea Scrolls of St. Mark's Monastery" Bulletin of the American Schools of Oriental Research, nr.118 [Aprilie, 1950], p.6). Într-o notã de subsol la aceasta afirmaþie, Albright adaugã urmãtoarea notã personalã, care echivaleazã, de fapt, cu o mãrturisire: "Observaþia aceasta se aplicã la fel ºi scriitorului, care a reacþionat contra exceselor lui Duhm ºi Haupt [profesorul sãu], dar care totuºi a corectat textul cu mult prea mare uºurinþã". La cuvintele acestea se poate adãuga o altã afirmaþie remarcabilã fãcutã un an mai târziu de acelaºi savant: "Un lucru este cert: zilele când Duhm ºi imitatorii sãi corectau cu îndrãznealã textul ebraic al cãrþilor poetice ale Bibliei au trecut pentru totdeauna; tot aºa ºi timpul când Watz se simþea liber sã reinterpreteze originalul Vorlage ebraic al LXX-ei pentru a i se adapta lui. Putem fi siguri cã textul consonantic al Bibliei ebraice, deºi nu este infailibil, a fost pãstrat cu o acurateþã neegalatã poate de nici o altã literaturã a Orientului Apropiat" (The Old Testament and the Archeology of Palestine", in The Old Testament and Modern Study, redactatã de H. H. Rowley [Oxford: The Clarendon Press, 1951] p.25). Mulþi alþi cãrturari s-au exprimat la fel, deºi poate nu atât de entuziast ca Albright, care totdeauna stã în fruntea acelora care apãrau o erudiþie conservatoare moderatã. Savantul britanic H. H. Rowley spunea în introducerea la o carte care trece în revistã progresul studiilor biblice în decursul decadelor trecute ºi din care a fost luat ºi ultimul citat al lui Albright, cã "în domeniul criticii inferioare sau textuale, a fost vãzutã tendinþa cea mai însemnatã a perioadei noastre în respectul mai mare arãtat textului masoretic" (ibid., p.XXV.). Aºa dupã cum s-a afirmat deja, aceastã nouã atitudine faþã de textul ebraic a convins pe mulþi cãrturari cã s-a ivit o nouã zi în critica textualã. Din acestã cauzã unul din ei, prof. John Bright, sfãtuieºte generaþia prezentã de cercetãtori ai Bibliei sã înveþe cum sã dezvolte o atitudine criticã faþã de comentariile scrise în trecut ºi afirmã cã dacã nu se exercitã o atitudine criticã faþã de aceste lucrãri savante, cei care le folosesc se descoperã cã "interpreteazã un text care n-a existat niciodatã decât în mintea comentatorului" (recenzie de cãrþi de B. J. Roberts, The Old Testament Text and Versions in Interpretation, vol.6 [ianuarie, 1952], p.116,117).

De peste un secol greutatea cumulativã a dovezilor arheologice a confirmat vederile creºtinilor conservatori în domeniul criticii superioare (vezi p.159-175). Acum este satisfãcãtor faptul de a vedea cum descoperiri ca acelea de la Qumran (vezi p.137-139) îndreptãþesc credinþa lor în autenticitatea textului Vechiului Testament aºa cum a ajuns la noi. Golul care ne desparte de textul originar al Vechiului Testament n-a fost legat deplin prin punte, dar descoperirile de la Qumran au micºorat apreciabil golul ºi au confirmat încrederea creºtinului conservator în calitatea fundamentalã, demnã de încrederea a textului lui. Când bogãþia de material gãsit recent în pustia Iudeei va fi fost publicatã integral ºi studiatã, un potop fãrã precedent de luminã va ilumina cu siguranþã mai departe textul sacru al Vechiului Testament. III. Critica textualã a Noului Testament Materialele. - (În ce priveºte o tratare a manuscriselor greceºti principale ºi a celor mai importante versiuni ale Noului Testament, vezi p.116-123). Când se pun în contrast cu materialele textuale relativ rare ale Vechiului Testament, miile de manuscrise ale Noului Testament existente prezintã surse abundente pentru critica inferioarã. În consecinþã, critica textualã a Noului Testament a fost cât se poate de profitabilã ºi, într-o mãsurã remarcabilã, a izbutit sã determine ceea ce a fost probabil formularea originarã a autografelor apostolice. Aceastã stabilire prin critica inferioarã a unui text grec demn de încredere a fãcut cu putinþã un studiu ºtiinþific al limbii Noului Testament care, la rândul lui, a fost un factor însemnat în a determina pe cãrturarii din ultimul secol sã dea înapoi de la critica extremã care declara cã cea mai mare parte din Noul Testament este postapostolicã. Deºi critica textualã a adus ce mai mare contribuþie a ei în decursul ultimei sute de ani, o înþelegere a dezvoltãrii ei necesitã o scurtã privire asupra istoriei diferitelor ediþii tipãrite ale Noului Testament grec. Ediþii timpurii tipãrite. - Deºi tipãritul cu autorul literelor mobile a fost inventat în Europa în jurul lui 1450 ºi vreo sutã de tipãriri ale Bibliei Latine ºi chiar a Vechiului Testament ebraic au fost publicate între data aceea ºi începutul secolului al XVI-lea, nici o ediþie a Noului Testament grec nu a apãrut sub formã tipãritã decât când secolul acela ajunsese aproape la încheiere. Polyglot Complutensian. - Primul care a plãnuit publicarea unui Nou Testament grec a fost cardinalul ºi bãrbatul de sat spaniol, Ximenes. În 1502 el a început lucrarea la un polyglot care prezenta Vechiul Testament în limbile ebraicã, latinã ºi greacã ºi Noul Testament în limbile greacã ºi latinã. Noul Testament a ieºit de sub tipar în 1514, dar n-a fost difuzat pânã când nu s-a obþinut o autorizaþie papalã în 1520. Între timp apãruse pe piaþã Noul Testament grec al lui Erasmus ºi în felul acesta Ximenes a pierdut cinstea de a fi cel dintâi care sã publice un Nou Testament grec. Lucrarea lui este cunoscutã sub numele de Polyglot Complutensian de la oraºul Complutum (Alcalá) din Spania, unde Ximenes fondase o universitate ai cãrei cãrturari l-au ajutat în lucrarea sa. Nu se ºtie ce manuscris a servit ca bazã a lucrãrii lui Ximenes. Noul Testament grec al lui Erasmus. Un tipograf numit Froben din Basel auzise de lucrarea lui Ximenes ºi era dornic sã publice un Nou Testament grec înainte de a fi scos acela al cardinalului spaniol. Pentru acest motiv a solicitat pe vestitul umanist, Erasmus din Rotterdam (c.1466-1536) sã

pregãteascã o ediþie a Noului Testament grec. Dupã zece luni de lucru prima ediþie a apãrut pe piaþã în primãvara lui 1516. Deºi Noul Testament grec al lui Erasmus a corectat multe din numeroasele erori cuprinse în Vulgata (cf. GC245), el nu era o capodoperã. Tipãrirea s-a fãcut în grabã ºi fãrã prea multã atenþie ºi conþinea multe erori tipografice. Nici textul nu era prea bun, întrucât era bazat pe ºase minuscule târzii, singurele disponibile pentru Erasmus la Basel. Douã din manuscrisele acestea conþineau Evangheliile; trei, Faptele ºi epistolele generale; patru, epistolele lui Pavel; ºi unul, cartea Apocalipsei. Deoarece erau dificil de citit, Erasmus a folosit numai puþin din cel mai bun din minusculele acestea, care acum poartã numãrul 1. În acel unic manuscris al Apocalipsei cele ºase versete de încheiere din ultimul capitol lipseau. De aceea Erasmus le-a completat luându-le din Vulgata prin retraducerea lor în limba greacã. Deºi Erasmus a corectat multe din erorile tipografice în patru ediþii succesive (ed. a II-a, 1519; ed. a III-a, 1522; ed. a IV-a, 1527; ed. a V-a, 1535), n-a îmbunãtãþit în alte privinþe textul sãu. Totuºi, el a introdus în a treia ediþie a sa o adãugire la 1 Ioan 5,7.8, care nu are o bazã de manuscris vechi. Pasajul acesta este cunoscut sub numele de Comma Johanneum ºi constã din cuvintele, "în cer Tatãl, Cuvântul ºi Duhul Sfânt ºi aceºti trei sunt una. ªi trei sunt care mãrturisesc pe pãmânt". Deºi adãugirea aceasta a fost gãsitã în Vulgata de pe timpul lui Erasmus, manuscrisele greceºti cunoscute de el nu o au ºi de aceea el a omis-o în ediþiile lui I ºi a II-a. Un prieten i-a scris din Roma cã ea nu a fost gãsitã într-un manuscris foarte vechi al Vaticanului (probabil Codex Vaticanus). Lucrul acesta l-a fãcut pe Erasmus atât de sigur în convingerea lui cã era o adãugire textualã recentã încât, când a fost criticat pentru omiterea ei, a promis cã o va insera în ediþia sa urmãtoare dacã cineva va putea arãta un singur manuscris grec care îl conþinea. Un astfel de manuscris i-a fost în cele din urmã arãtat în Anglia ºi Erasmul a introdus pasajul în cea de-a treia ediþie a sa, aºa cum promisese. El nu ºtia cã manuscrisul care-i fusese arãtat fusese scris recent, în 1520, cu unicul scop de a-l forþa sã insereze pasajul disputat în textul sãu grecesc. Este ºtiut acum cã acest pasaj a apãrut pentru întâia datã în manuscrisele latine, dar lipseºte în toate textele timpurii greceºti. În minusculul grec 635 este plasat pe margine pe baza celui latin ºi apoi a fost inserat în textul minusculelor 61 ºi 629, ambele scrise în secolul al XVI-lea. Astfel, este clar cã Comma Johanneum nu are dreptul sã facã parte din textul Bibliei, ºi cã traducãtorii moderni sunt îndreptãþiþi sã îl omitã. Textus Receptus. Un text grecesc tipãrit, aproape identic cu acela al lui Erasmus, a dominat domeniul studiului Noului Testament aproape 300 de ani. Acesta a fost ediþia a III-a a Noului Testament publicatã de Robert Stephanus la Paris în 1550. Era bazat pe 15 manuscrise, din care unul (acum purtând simbolul L) a fost un uncial din secolul al VIII-lea. Notele din subsol conþineau variante, printre care formulãri din Polyglot Complutensian ºi din Codex Bezae. Ediþia a III-a a lui Stephanus a devenit baza pentru KJV din 1611 ºi pânã în secolul al XIX-lea a rãmas regina tuturor copiilor tipãrite ale Noului Testament grec. Numele Textus Receptus, "text primit", prin care a fost în general cunoscut, n-a fost de fapt folosit în ediþia Stephanus. A apãrut pentru prima datã în 1624 în prefaþa unei ediþii tipãritã de tipograful olandez Elzevir. Lucrarea aceasta prezenta mai ales textul lui Stephanus, deºi a luat în consideraþie ºi Noul Testament grec redactat de Beza. În cursul secolelor al XVII-lea ºi al XVIII-lea un numãr de cãrturari (Walton, 1657; Mill, 1707; Hearne, 1715; Griesbach, 1774; ºi alþii) au publicat Noi Testamente greceºti care erau bazate pe alte manuscrise decât cele folosite pentru Textus Receptus. Totuºi, aceste ediþii prezentau puþine variante de la Textus Receptus, întrucât ele depindeau mai ales de minuscule, Practic vorbind, era disponibil numai un singur uncial timpuriu, Codex Alexandrinus ºi mare parte din textul lui este

înrudit cu forma bizantinã târzie a textului conþinut în majoritatea minusculelor. Vaticanus nu era încã disponibil, Sinaiticus încã nu fusese descoperit ºi Ephraemi din Paris rezistase pânã atunci la orice încercãri de descifrare. Declinul lui Textus Receptus. - Karl Lachmann (1793-1851). Cea dintâi rupturã mai importantã de tradiþia lui Textus Receptus a fost sãvârºitã de Karl Lachmann în douã ediþii (1831 ºi 1842-50), în care a trecut cu vederea "textul primit" ºi a încercat sã reconstruiascã ceea ce credea el cã era Noul Testament curent în secolul al IV-lea. În timp ce lucrarea lui Lachmann conþinea slãbiciuni vãdite atât cu privire la dovada pe care era bazatã, cât la ºi metodele dupã care lucrase, ea era însemnatã pentru faptul cã atrãgea atenþia cãrturarilor asupra faptului cã era de dorit sã se procure un text superior celui primit tradiþional. Constantin Tischendorf (1815-74). Erudiþii Noului Testament îi datoreazã geniului ºi perseverenþei lui Tischendorf descoperirea lui Sinaiticus, descifrarea lui Ephraemi ºi prima publicare a lui Vaticanus. Lucrarea lui de a colecta cele mai vechi manuscrise ale Noului Testament ºi de a face ca textul lor sã fie disponibil în publicaþii vrednice de încredere, precum ºi publicarea unei ediþii critice a Noului Testament bazat pe toate manuscrisele majore a contribuit mult la restabilirea încrederii în obârºia apostolicã a Noului Testament, care fusese greu zguduitã de lucrarea distrugãtoare a criticii superioare extremiste înainte ca Tischendorf sã-ºi înceapã lucrarea în 1840. Istoria lucrãrii lui Tischendorf de colecþionar al manuscriselor biblice din muzee, biblioteci ºi mãnãstiri, precum ºi senzaþionala lui descoperire a lui Codex Sinaiticus într-un coº de hârtii la Mãnãstirea Sf. Caterina din Mt. Sinai este fascinantã, dar prea lungã pentru a fi povestitã aici (vezi p.148). Putem spune cu siguranþã cã din zilele scriitorilor originari nimeni nu a contribuit mai mult la reconstituirea textului originar al Noului Testament ca Tischendorf. Acest mare savant a publicat 73 de volume ºi a VIII-a lui ediþie a Noului Testament grec este încã valoroasã deºi volumele 1 ºi 2 au fost publicate cu vreo 80 de ani mai înainte. Volumul 3 a fost completat de elevul ºi prietenul sãu C.R. Gregory, dupã moartea lui Tischendorf. Ediþii greceºti târzii. Cãtre sfârºitul secolului al XIX-lea au apãrut mai multe ediþii demne de luat în considerare ale Noului Testament grec. Între anii 1857-72, savantul englez S.P. Tregelles a publicat un text grec echipat cu cel mai deplin aparat de diferite formulãri de manuscrise variante care apãruse pânã atunci. El, ca ºi Tischendorf, a renunþat la Textul Receptus în favoarea formulãrilor uncialelor timpurii. Pe de altã parte, în 1877, F. H. A. Scrivenar, de asemenea un remarcabil critic textual, a susþinut Textus Receptus într-o ediþie care conþinea ºi formulãrile diferite adoptate de principalii erudiþi ai criticii textuale din timpurile moderne. Westcott ºi Hort - Începând de la J. W. Bengel, care ºi-a fãcut lucrarea în prima parte a secolului al XVIII-lea, cãrturarii au recunoscut cã mulþimea manuscriselor existente ale Noului Testament se împarte în mai multe grupe. S-a fãcut un numãr de încercãri de a le clasifica, dar a rãmas ca doi savanþi de la Cambridge, F.B. Westcott ºi F.J.A. Hort, sã prezinte istoria textului Noului Testament în "Prilegomena" la Noul lor Testament grec din 1881. Aceastã istorie, împreunã cu textul care s-a bazat pe ea, a fost rezultatul unei munci de cercetare de aproape treizeci de ani în problemele textuale ale Noului Testament. Textul lui Westcott ºi Hort era bazat mai ales pe Vaticanus ºi Sinaiticus, dar nu le-au urmat în chip servil. Teoria lui Westcott ºi Hort. Teoria lui Westcott ºi Hort de criticã textualã era fundamental genealogicã; adicã, ei au lucrat pe premiza cã manuscrisele trebuiau sã fie separate în diferite familii sau grupe de texte care prezintã cele mai mari asemãnãri în formularea lor. Ei susþineau cã

relaþiile dintre aceste familii puteau fi descoperite stabilind din cele mai timpurii mãrturii atât din manuscrise, cât ºi din referinþele patristice, când ºi unde au apãrut diferitele grupe. Ei credeau cã din diferitele familii, una putea sã fie arãtatã ca fiind cea mai timpurie ºi cea mai bunã, ºi formulãrile ei puteau fi preferate în general pe aceastã bazã. Pentru a determina care familie era cea mai aproape de autografele originare, ei au aplicat mai multe reguli de criticã. Deosebit de importante între acestea erau acceptarea unei formulãri mai scurte faþã de una mai lungã; alegerea unei formulãri diferite care ar explica cel mai bine toate celelalte variante ale aceluiaºi pasaj ºi acceptarea formulãrii care ar fi cel mai în armonie cu gândirea ºi stilul autorului. În acord cu teoriile ºi metodele acestea, Westcott ºi Hort au împãrþit manuscrisele Noului Testament în trei familii, textele siriene, apusene ºi neutre. TEXTUL SIRIAN. Westcott ºi Hort au dat numele de Text sirian acelei forme de text reprezentatã de marea majoritate a manuscriselor Noului Testament grec, incluzând cele mai multe unciale începând din secolul al V-lea înainte, aproape toate minusculele, citate din pãrinþi bisericeºti târzii ºi multe traduceri mai târzii. TEXTUL APUSEAN. Westcott ºi Hort au aplicat numele acesta unui mic numãr de manuscrise reprezentate mai ales de Codex Bezae, vechea sirianã, ºi traduceri latine vechi. TEXTUL NEUTRU. Westcott ºi Hort i-au atribuit celui de-al treilea grup de manuscrise termenul de Text neutru. Deºi aceastã familie este constituitã dintr-un mic numãr de manuscrise, ele sunt renumite datoritã datei timpurii ºi a tipului în general superior de exprimare e care îl conþin. Martorii principali ai acestui tip sunt renumitele codexuri unciale Vaticanus ºi Sinaiticus. Pe lângã aceste trei familii de manuscrise Westcott ºi Hort au adãugat o a patra clasificare pe care au numit-o Alexandrinã. Acesta nu reprezenta atât de mult o familie de manuscrise, cât o clasificare de anumite formulãri gãsite în manuscrise care în general aparþineau la una din cele trei familii principale. Majoritatea cãrturarilor erau de acord ca Westcott ºi Hort în preferinþa lor pentru Textul neutru ºi, în consecinþã, cele mai multe traduceri ale Noului Testament fãcute dupã 1881 au fost bazate în mare mãsurã pe el. Exemple de felul acesta sunt RV ºi ASV. Deºi Westcott ºi Hort îºi întemeiau alegerea textului lor pe o teorie la care se ajunsese printr-un studiu ºtiinþific al materialului de manuscris disponibil, textul lor era puþin diferit de acela publicat mai înainte de Tischendorf. Motivul acestui acord era cã Tischendorf îºi bazase textul mai ales pe Sinaiticus ºi Vaticanus datoritã vechimii lor, în timp ce Westcott ºi Hort au fãcut aºa pentru cã teoriile lor critice indicau cã acestea erau textele cele mai bune. La fel ediþiile de Weiss ºi Nestle oferã în principal textul lui Tischendorf, Westcott ºi Horst. Dupã Westcott ºi Hort - Dupã Westcott ºi Hort, au mai apãrut câteva ediþii importante. În 1902-05 B. Weiss a publicat un text bazat mai ales pe ediþia a VIII-a a lui Tischendorf, dar s-a deosebit în unele cazuri, acolo unde raþionamentul exegetic pãtrunzãtor al lui Weiss l-a fãcut sã adopte felul de exprimare al altor manuscrise. H. Von Saden a publicat un Nou Testament grec între 1902 ºi 1913 care era rezultatul unui efort enorm de a colecta practic fiecare manuscris disponibil, în special minusculele. Efectul sãu asupra erudiþilor a fost mai degrabã neglijabil.

Noul Testament grec folosit cel mai mult de cãrturari astãzi este acela publicat de întâia datã de Eberhard Nestle în 1898. Textul lui se bazeazã pe acela al lui Tischendorf ºi al lui Westcott - Hort. Acolo unde aceste douã ediþii nu sunt concordante, Nestle a apelat la Noul Testament al lui Weiss ca sã încline balanþa în favoarea unei formulãri sau a alteia. În notele de la subsol apare un aparat critic foarte complet, care îngãduie cititorului sã vadã dintr-o privire pe autoritatea cãrui manuscris îºi baza Nestle textul sãu ºi care alte manuscrise conþin exprimãri diferite. Pânã la 1952 apãruserã 21 de ediþii din textul lui Nestle. Fiecare prezenta îmbunãtãþiri în aparat dând exprimãri variate ale manuscriselor recent descoperite, ca acela al Papirusului Chester Beatty. În ediþia lui Nestle sunt puse uºor la îndemânã rezultatele cercetãrii secolului celui mai fructuos în Noul Testament. În decadele de când Westcott ºi Hort au expus teoriile lor cu privire la studiul textului ºi istoria textului Noului Testament, mai mulþi factori au contribuit la modificarea teoriilor lor. Unul din aceºtia a fost descoperirea de manuscrise noi, mai ales Papirusul Chester Beatty. De asemenea s-a dat multã atenþie Textului apusean. În prezent cãrturarii recunosc în general cã aceastã formã de text meritã mai multã importanþã decât i-au acordat Westcott ºi Hort. Studiul continuu al legãturilor dintre manuscrise a dat naºtere la anumite regrupãri de texte atât dintre cele cunoscute mai înainte cât ºi dintre cele recent descoperite. În felul acesta cãrturarii au separat Textul vechi siriac de cel apusean ºi au stabilit, de asemenea, o nouã familie de manuscrise greceºti cunoscute sub numele de Cezareanã. Având în vedere aceste dezvoltãri în studiul textual, cãrturarii recunosc acum urmãtoarele tipuri de text ca existând la finele secolului al IV-lea. TEXTUL BIZANTIN. Acesta este textul gãsit în cele mai multe manuscrise târzii pe care Westcott ºi Hort l-au denumit sirian. Cercetãri fãcute dupã ei au arãtat cã Siria nu poate fi indicatã cu siguranþã ca locul lui de origine, aºa cum crezuserã ei ºi cã natura lui amestecatã înlãturã atribuirea originii lui unui anumit loc. Având în vedere faptul cã centrul lui principal de predominanþã era Constantinopole ºi cã era textul cel mai pe larg folosit în Biserica bizantinã, terminologia "Text bizantin" pare preferabilã. Aceasta este textul reprezentat de Textul Receptus, care a alcãtuit baza lui KJV ºi a multor altor traduceri în limbi moderne pânã la sfârºitul secolului al XIX-lea. TEXTUL APUSEAN. Textul acesta e reprezentat mai ales de Codex Bezae ºi de versiunile latine vechi. Particularitãþile lui sunt frecvente mai ales în scrierile lui Luca decât în altã parte. Cea mai remarcabilã din acestea este o adãugire gãsitã în Codex Bezae dupã Luca 6,5, fãcutã pare-se de un susþinãtor al þinerii duminicii. Ea zice: "în aceeaºi zi vãzând pe cineva lucrând în Sabat, el [Isus] i-a zis: "Omule, dacã ºtii ce faci, eºti fericit; dar dacã nu ºtii, eºti blestemat ºi un cãlcãtor al legii". Textul apusean prezintã o tendinþã de a face citatele din Vechiul Testament sã concorde cu textul ebraic ºi sã armonizeze pasajele paralele gãsite în Efeseni ºi Coloseni, în 2 Petru ºi Iuda, ºi în diferite Evanghelii. Adesea transpune ºi schimbã cuvinte ºi completeazã prin adãugare pronume, conjuncþii ºi obiecte aparent lipsã. TEXTUL ALEXANDRIN. Acesta nu e textul numit "Alexandrin" de Westcott ºi Horst, ci este cel reprezentat de versiunile Sinaiticus, Vaticanus, sahidicã ºi bohairicã. Este esenþial acelaºi cu Textul

neutru al lui Westcott ºi Hort, dar dezvoltãri în studiul textual de dupã vremea aceea au arãtat cã nu prea e "neutru" în ce priveºte celelalte grupe ºi, în consecinþã, este mai bine cunoscut ca cel Alexandrin, de la centrul lui timpuriu de influenþã. TEXTUL CEZAREAN. Textul Cezarean este cel reprezentat mai ale de Evangheliile Koridethi, ca ºi de minusculele MSS 1,13 ºi alte câteva. El apare ºi în papirusul Chester Beatty la Marcu. Tipul acesta de text a fost folosit în Egipt ºi Palestina, probabil în secolul al II-lea ºi cu siguranþã în al III-lea. Versiunea armeanã cea mai timpurie, ca ºi cea georgianã veche, pare sã fi fost de acest tip. TEXTUL SIRIAC. Mai înainte considerat ca fãcând parte din Textul apusean, textul siriac este acela al Evangheliilor vechi siriene. Nu trebuie sã fie confundat cu Textul sirian al lui Westcott ºi Hort. O altã tendinþã demnã de luat în considerare în studiul textual dupã Westcott ºi Hort a fost cu privire la teoria metodei. A devenit din ce în ce mai clar cã metoda genealogicã nu este corespunzãtoare pentru a determina textul originar. Niciuna din familiile de manuscrise nu merge mai departe de secolul al II-lea ºi, la data aceea, textul Noului Testament era rãspândit în mai multe tipuri. Astfel nu este cu putinþã sã se identifice vreuna din familiile existente astãzi ca fiind textul original. Situaþia aceasta a determinat pe cãrturari sã tragã concluzia cã restaurarea originalului nu poate fi realizat doar prin urmarea regulilor obiective de criticã pentru a hotãrî care este cea mai bunã formulare din variantele diferite ºi cã nu e posibil de a alege nici un manuscris sau grupã de manuscrise ca "manuscrisele cele mai bune". Aceasta însemneazã cã critica textualã astãzi este mai eclecticã decât în trecut; savanþii trebuie sã se bazeze mai mult pe cunoºtinþa intimã a stilului ºi gândirii unui anumit autor ºi trebuie sã facã fiecare caz de diferenþã din manuscrise subiectul unui raþionament separat. Raþionamentele acestea se sprijinã în general pe douã principii: formularea preferatã este consideratã a fi aceea care se încadreazã cel mai bine în stilul autorului ºi care explicã cel mai bine originea tuturor celorlalte variante, dar ea însãºi ne poate fi explicatã în termenii lor. Deºi aceste teorii ºi metode ale savanþilor contemporani reprezintã o hotãrâtã îndepãrtare de la cele folosite de Westcott ºi Hort, este însã fãrã îndoialã de un considerabil interes sã se observe cã existã numai uºoare deosebiri în textele urmate acum (reflectate, de pildã, în RSV) în comparaþie cu textul lui Westcott ºi Hort. În timpul de faþã poate cea mai importantã dezvoltare în critica textualã a Noului Testament este Proiectul Internaþional al Noului Testament, concentrat pânã în 1955 la Universitatea din Chicago ºi acum la Universitatea Emory din Georgia. Proiectul acesta are în plan dezvoltarea celui mai cuprinzãtor aparat critic produs pânã acum. Critica textualã a Noului Testament din acest comentariu. - Importanþa dovezilor textuale pentru o corectã înþelegere a multor pasaje din Noul Testament face de dorit sã se ia notã, în tot acest comentariu, de diferenþele textuale care au o influenþã însemnatã asupra înþelesului acestor pasaje. Totuºi nu este scopul acestui comentariu de a aborda exegeza Sfintei Scripturi în termenii unei tratãri textuale extrem de tehnice, care s-ar dovedi de micã însemnãtate pentru cititorul obiºnuit. De aici, ca regulã generalã, referirile la diferitele versiuni nu sunt însoþite de dovezi detailate pentru sau contra unei anumite formulãri; astfel de dovezi pot fi gãsite în aparatul critic al unor lucrãri tehnice ca de pildã Novum Testamentum Greace al lui Nestle. Totuºi, este datã o apreciere generalã a dovezilor textuale, bazate pe exprimãrile manuscriselor mai importante, a

versiunilor antice ºi a citatelor patristice din Scripturã - amintite aici colectiv ca "dovezi textuale" - în armonie cu principiile de studiu textual general recunoscute. Adesea în aprecierea aceasta este cuprins un element subiectiv de neevitat. Vezi p.10,116-123. Dovezile pentru sau contra unei anumite formulãri sunt indicate în general de una din urmãtoarele exprimãri: 1. "Dovezile textuale atestã formularea..." (unde, cu excepþii posibile de importanþã minorã, dovezile textuale pentru o anumitã formulare apar concludente). 2. "Dovezile textuale favorizeazã formularea..." (unde dovezile textuale sunt mai puþin decât concludente). 3. "Dovezile textuale sunt împãrþite între formulãrile..." (unde dovezile textuale pentru sau contra unei formulãri sunt nehotãrâtoare). 4. "Existã unele [sau uºoare] dovezi textuale pentru formularea..." 5. "Dovezi textuale[importante] pot fi [de asemenea] citate pentru [sau contra] formulãrii..." (unde o formulare diferitã este menþionatã numai ca o problemã de interes ºi [sau] fãrã nici o încercare de evaluare).

PARTEA II: CRITICA SUPERIOARà I. Introducere În contrast cu critica inferioarã, care se ocupã mai ales cu probleme lingvistice ºi textuale, critica superioarã este devotatã studiului unor chestiuni ca autorul, timpul, locul, ºi împrejurãrile scrierii, valabilitatea istoricã ºi relaþiile literale ale lucrãrii. Critica superioarã a Bibliei poate fi împãrþitã în douã tipuri, care în multe aspecte se pot contopi într-o singurã disciplinã -acela care ia o atitudine scepticã faþã de Biblie ºi acela care îi face critica pe bazã de dovezi istorice existente. Scepticul alungã naraþiunile Bibliei în domeniul ficþiunii, deoarece, spune cã ele descriu evenimente care nu s-au putut întâmpla în împrejurãri obiºnuite ºi nu pot fi explicate pe temeiul legilor cunoscute ale naturii. El afirmã cã descrieri cu privire la evenimentele primare, ca raportul creaþiunii, longevitatea primilor patriarhi ºi istoria potopului sunt mituri antice ºi respinge tot ce trebuie sã fie acceptat prin credinþã. Criticul istoric, pe de altã parte, îºi trage concluziile din dovezi interne studiind pãrþile istorice ale Bibliei, legile, profeþiile ºi literatura ei didacticã ºi le comparã cu ceea ce este cunoscut din alte surse. Criticii superiori evalueazã istoricitatea posibilã a naraþiunilor Bibliei, adicã ei încearcã sã determine cât de mult dintr-o anumite naraþiune este fapt istoric ºi cât de mult din ea este

produsul minþii unui scriitor ulterior. Profeþiile clare ºi specifice care se ocupã cu evenimente istorice sunt considerate cã au fost scrise dupã ce evenimentele descrise s-au petrecut. Astfel, secþiunea din Isaia care menþioneazã ridicarea lui Cirus la putere ºi faptele lui a fost scrisã, potrivit cu modul lor de a raþiona, nu de Isaia pe timpul lui Ezechia, ci dupã exil. De asemenea despre cartea lui Daniel se crede cã a fost produsã pe vremea Macabeilor, întrucât profeþiile ei conþin o descriere precisã a evenimentelor care s-au petrecut dupã timpul lui Daniel. Argumente scepticului nu sunt tratate aici. - Scopul acestui articolul nu este de a studia argumentele prezentate de sceptici împotriva încrederii în Biblie. El combate veracitatea evenimentelor ºi faptelor care pot fi vãzute numai cu ochiul credinþei ºi deci sunt invizibile pentru necredincioºi. În vederea faptului cã astfel de puncte de credinþã nu pot fi verificate prin dovezi obiective, ele sunt în afara cadrului acestui studiu. Din acest motiv caracterul presupus mitic al primelor istorisiri din Biblie, mult accentuat de savanþii critici cu înclinaþii intelectuale sceptice, nu va fi discutat. Scepticii refuzã sã creadã cã Avraam, la vârsta de 99 de ani, a nãscut un fiu ºi cã, potrivit cu raportul biblic, a mai avut apoi ºi alþii de la Chetura. De asemenea, ei pun la îndoialã faptul cã a fost în stare sã înfrângã oºtirile disciplinate a patru monarhi din Rãsãrit cu ceata lui de sclavi din gospodãrie, cã soþia lui Lot a putut sã devinã stâlp de sare ºi cã fiii lui Iacov au putut, doar ei înºiºi, sã mãcelãreascã întreaga populaþie a Sihemului - împreunã cu multe alte detalii ale naraþiunilor patriarhale. Unele evenimente descrise în aceste istorisiri biblice au paralele în vremurile antice ca ºi în cele moderne care aratã cã în anumite împrejurãri pot sã aibã ºi chiar au loc lucruri extraordinare. De exemplu, s-a întâmplat nu o datã în istorie ca o micã grupã de rãzboinici hotãrâþi sã fi înfrânt o oaste mare ºi bine disciplinatã, mai ales când atacul a fost dat prin surprindere. Cineva ar putea sã explice în felul acesta victoria lui Avraam asupra oºtirilor din Rãsãrit sau masacrarea populaþiei din Sihem de cãtre fii lui Iacov. Totuºi asemenea paralele tot nu sunt probe cã evenimentele combãtute descrise în Biblie au avut cu adevãrat loc. Una este sã dovedeºti cã asemenea evenimente ar fi putut avea loc ºi alta este sã dovedeºti cã s-au întâmplat. Pentru acest motiv tratarea lor este trecutã cu vederea aici. Relatãrile acest de fel sunt crezute de cineva care acceptã Biblia ca fiind un raport istoric exact ºi respinse de aceia care resping totul, în afarã de ceea ce sunt convinºi sã creadã pe baza a ceea ce ei considerã dovezi ce nu pot fi disputate. Un alt argument ce nu va fi tratat aici este teoria cã porþiunile istorice ale Bibliei, aºa cum o avem acum, reprezintã diferite naraþiuni independente dar paralele, neºlefuit contopite laolaltã de redactori ulteriori. În aceste istorisiri aparent duplicate criticii vãd dovada existenþei mai multor curente de tradiþie, din diferite surse. Astfel creaþiunea lumii aºa cum este descrisã în Gen.1,1 la 2,4a a fost consideratã ca o relatare, în timp ce una diferitã, mai scurtã, se spune cã este relatatã în Gen.2,4b la 9. Pe de altã parte, faptul cã Avraam ar fi declarat de douã ori cã soþia sa Sara este sora lui, odatã în Egipt ºi din nou în Gherar, este luat ca o dovadã clarã a douã relatãri diferite ale aceluiaºi eveniment. Astfel, întâia relatare (Gen.12,10-20) este în general atribuitã lui I (o abreviere pentru "Iehovist", care urmeazã sã fie explicat mai târziu) ºi a doua (Gen.20,1-18) lui E ("Elohistul"). Acelaºi lucru este fãcut în multe alte pasaje unde relatarea unui eveniment pare sã fi fost repetatã, mai ales în Pentateuc. Unicul motiv pentru menþionarea acestui punct de relatãri presupus duplicate este sã-l punã în cunoºtinþã pe cititor cu unul din argumentele criticilor superiori. Argumente critice de naturã istoricã - Însã, multe din incidentele relatate în Biblie ca fapte istorice, dar care au fost declarate ca neistorice de criticul superior, au fost dovedite corecte prin

dovezi arheologice recente. Argumentele criticilor superiori prin dovezi din categoria aceasta pot deci fi examinate ºi dovedite ca discutabile prin dovezi temeinice de naturã ºtiinþificã. Totuºi, aceasta scurtã cercetare nu va încerca sã trateze subiectul în discuþie într-un mod exhaustiv. Lucrul acesta nu este nici posibil în cuprinsul articolului, nici necesar, întrucât atât de multe teorii critice din trecut au fost distruse ºi nu au mai fost susþinute nici de cãrturarii critici înºiºi. II. Critica superioarã a Vechiului Testament În critica superioarã a vechiului Testament studiul Pentateucului a jucat o parte proeminentã. Teorii dezvoltate cu privire la aceste cãrþi au fost aplicate la o lucrare criticã a altor cãrþi ale Vechiului Testament. Întrucât o înþelegere a criticii Pentateucului formeazã o bazã pentru înþelegerea problemelor ºi argumentelor prezentate de critici cu privire la alte cãrþi ale Vechiului Testament, este necesar sã studiem mai întâi punctele de vedere erudite susþinute în cursul ultimelor douã sute de ani cu privire la primele cinci cãrþi ale Vechiului Testament. În plus, critica Pentateucului a cuprins în sine îndepãrtãri atât de radicale de vederile tradiþionale, încât a cauzat o rescriere a istoriei izraelite de cãtre criticii care acceptã concluziile ei. Aceastã structurã istoricã radical revizuitã a afectat vederea criticã aproape a întregului Vechi Testament. În consecinþã, în articolul de faþã se pune un accent deosebit asupra criticii superioare a Pentateucului. Spaþiul nu ne îngãduie sã facem un studiu atent al vederilor critice susþinute cu privire la fiecare carte a Vechiului Testament, dar vor fi tratate câteva din argumentele principale cu privire la alte cãrþi decât Pentateucul, împreunã cu dovezi care aratã cã vederile acestea nu sunt valabile. Istoricul criticii Pentateucului. - Critici din pre-Reformaþiune. Asemenea altor iudei din timpul lor ºi asemenea strãmoºilor lor din veacurile trecute, Isus ºi apostolii credeau cã Moise era autorul inspirat al Torei, adicã al Legii, Pentateucul. Puþini scriitori creºtini sau iudei din vremurile pre-Reformaþiunii se îndoiau de aceastã vedere tradiþionalã cã Moise era autorul Pentateucului. Totuºi, unii pãrinþi bisericeºti, Irineu (mort la c. 200 d.Hr.), Clement din Alexandria (mort la c. 220 d.Hr.), Tertulian (mort la c.230 d.Hr.) ºi alþii, au acceptat povestea închipuitã a cãrþii false Ezra IV (scrisã cam pe la anul 100 d.Hr.) în sensul cã toate cãrþile Vechiului Testament care existau pe vremea lui Nebucadneþar au fost pierdute când el a nimicit Ierusalimul ºi au fost scrise din nou mai târziu de cinci scribi cãrora Ezra le-a dictat prin inspiraþie. Dintre Pãrinþii Bisericeºti ortodocºi numai Ieronim (secolul al V-lea), traducãtorul Bibliei în limba latinã, a exprimat îndoieli precaute cu privire la poziþia lui Moise ca autor al Pentateucului ºi la vrednicia de încredere a istorisirii din Ezra IV. Alþii care au fãcut lucrul acesta erau Nazarenii, membri a diferite secte gnostice, Celsus, un filozof platonician (c. 180 d.Hr.) ºi Ptolemeu, un gnostic valentinian (c. 175 d.Hr.). Totuºi, chiar ºi când se admite dizidenþa, se poate spune cã oamenii învãþaþi dintre creºtini au acceptat în general originea tradiþionalã în ce priveºte autorii tuturor cãrþilor Bibliei. Iudeii au crezut totdeauna cã autorul Pentateucului a fost Moise. Talmudul aratã hotãrât cã lucrul acesta este aºa ºi atribuie lui Iosua, numai ultimele opt versete din Deuteronom 34, care descriu moartea lui Moise (Talmudul Baba Bathra 14 b la 15a, ed. Soncino, p.71-73). Însã Ibn Ezra, un vestit cãrturar iudeu medieval (anii 1092-1167 d. Hr.), a exprimat unele îndoialã cu privire la Moise ca autor al anumitor pasaje din Pentateuc. El a fãcut lucrul acesta arãtând cu isteþime cã

anumiþi cãrturari iudei din secolele anterioare dataserã pasajele acestea mai târziu decât timpul lui Moise. În felul acesta el a evitat bãnuiala cu privire la propria lui ortodoxie. De la Reformaþiune la Jean Astruc. Reformatorii au fost toþi credincioºi sinceri în inspiraþia Bibliei. Ei au tradus-o în limbile moderne ºi au fãcut tot ce le sta în putere pentru a încuraja popoul sã-ºi rânduiascã credinþa ºi felul de viaþã în armonie cu învãþãturile ei. N-au existat critici ai Bibliei printre reformatori sau printre succesorii lor imediaþi, cu excepþia unor conducãtori minori ca de pildã Karlstadt. El declara cã Moise nu ar fi putut sã fie autorul Pentateucului, întrucât stilul lui ºi limbajul lui sunt la fel cu ale celorlalte cãrþi ale Vechiului Testament. Unii protestanþi din secolul al XVII-lea au exprimat în mod specific opiniile lor asupra subiectului cã Moise a fost autor al Pentateucului. T. Hobbes (1651) susþinea cã Moise "a scris tot ce se spune acolo cã ar fi scris", dând a se înþelege cã pãrþi care nu sunt specific atribuite condeiului lui Moise prin mãrturiile directe ale cãrþilor însele se putea sã fi fost scrise de cãtre altcineva. Calvinistul Isaac de Peyrere (1655) vedea în Pentateuc, nu un autograf al lui Moise, ci a unei transcrieri e. Primul om care sã atribuie vreo parte a Genezei influenþei babiloniene, cu mult timp înainte de pan-babilonienii de la începutul secolului ai XX-lea, a fost Jean le Clerc (1685). El presupunea cã Geneza 1 la 11 a fost scrisã de un autor izraelit care a trãit în Babilonia dupã cãderea Samariei, dar înainte de exilul iudeu, întrucât Samaritenii cât ºi iudeii aveau Pentateucul. Cãrturarii Romano-Catolici ai perioadei post-Reformaþiunii erau chiar ºi mai critici de cât erau protestanþii ºi în decursul secolelor al XVI-lea ºi al XVII-lea câþiva sunt cunoscuþi cã au tãgãduit pe Moise ca autor al Pentateucului. A. Masius (1574) susþinea cã el fusese compilat de Ezra din documente vechi, în timp ce iezuitul B. Pereira (1594), deºi atribuia cea mai mare parte a Pentateucului lui Moise, totuºi recunoºtea ºi mâini mai târzii. Alþi cãrturari catolici, ca J. Bonrere (1625), Episcopius (mort 1643), ºi R. Simon (1678), au susþinut pãreri similare. Ultimului scriitor menþionat tãgãduia pânã ºi inspiraþia unor pãrþi ale Pentateucului. Epoca criticii literare de la Astruc pânã la 1850. Jean Astruc (mort 1766), care a fost medic la curtea lui Ludovic al XV-lea al Franþei, este considerat de obicei fondatorul criticii superioare. Lucarea sa, Conjectues, publicatã anonim în 1753 a pus bazele vederilor criticii supeiroare care, de atunci, au fost uzuale. El era un zelos cercetãtor al Bibliei, pe care o citea în limbile originale. Citind cartea Genezei el a observat cã numele 'Elohim este folosit în unele pãrþi aproape exclusiv, în timp ce numele de Iehova (ebr. Yahweh) apare în altele. Observaþia aceasta l-a dus la concluzia cã Moise a folosit surse diferite, una (sursa "A" a lui Astruc) provenind din timpul când numele lui Dumnezeu era 'Elohim, ºi cealaltã (sursa lui "B") când el era Yahweh. Astruc ºi-a comunicat observaþiile prietenilor sãi, cari l-au îndemnat sã le publice. Fãcând lucrul acesta fãrã tragere de inimã la început, de teamã sã nu tulbure credinþa cuiva, Astruc a fost în cele din urmã convins sã publice descoperirile ºi a format baza tuturor teoriilor de criticã superioarã de atunci înainte. J.G. Eichhorn a fost cel dintâi teolog cu influenþã care a urmat pe Astruc în raþionamentele lui. El a fãcut încercare de a caracteriza diferitele stiluri ºi gânduri ale scriitorilor sursã, numind pe cel care folosea numele divin 'Elohim, "Elohist" ºi etichetând pe celãlalt "Iahvist" din cauza folosirii de cãtre el a numelui Yahveh (Yahweh). În cea mai timpurie ediþie a Introducerii sale (1780) Eichhorn, ca ºi Astruc, îl considerau pe Moise "redactor" al Genezei, dar în ediþiile ulterioare a renunþat la vederea lui conservatoare ºi a tãgãduit cu totul pe Moise ca autor al Genezei.

Urmãtorul scriitor care a continuat modul acesta de raþionare a fost K.D. Ilgen, ale cãrui vederi publicate (1798) asupra Genezei le diferenþiau între 17 documente care se presupune cã au fost scrise de trei autori. Pe aceºtia el i-a numit "Elohistul întâi" (E1), "Elohistul al doilea" (E2), ºi "Iahvistul" (I). Este interesant de observat cã Ilgen atribuia "Elohistului al doilea" al sãu unele pãrþi pe care Astruc le atribuia "Iahvistului". Lucrul acesta marcheazã începutul deosebirilor printre cãrturarii critici ºi o lipsã oarecum generalã de acord observabilã în lucrãrile lor. Scriitorii mai sus menþionaþi îºi limitau critica lor la Geneza. Dar Alexander Geddes, un preot scoþian, a extins studiul sãu la întreg Pentateucul, ºi insista (1792) cã primele cinci cãrþi ale Bibliei au fost compilate pe vremea lui Solomon dintr-o mulþime de documente fragmentare de valoare diferitã. Apoi a venit J.S. Vater, care a mers mai departe decât oricare din predecesorii sãi, susþinând (1802) cã Pentateucul este rezultatul unei creºteri literare încete ºi treptate care nu a fost completã nici când a început exilul babilonian. Nu este cu putinþã sã se descrie toate vederile diferite propuse în decursul primei sute de ani dupã publicarea lucrãrii Conjectures a lui Astruc. Numai lucrãrile cu cea mai mare influenþã vor fi menþionate aci. Printre acestea se gãseºte Historical-Critical Introduction to the Bible de W.M.L. De Wette (1817), în care el pretindea cã multe din condiþiile culturale ºi religioase descrise în Pentateuc n-au existat decât pe timpul regilor lui Izrael ºi Iuda ºi a prezentat aceasta ca dovadã cã n-ar fi putut fi scris mai de vreme. El considera Geneza ºi Exod a fi o epopee teologicã, Levitic o colecþie de legi târzii, Numeri un supliment de diverse probleme ºi Deuteronom un produs al vremii regelui Iosia. În cursul primei jumãtãþi a secolului al XIX-lea alþi cãrturari, care au propus ipoteze prin care au explicat dezvoltarea Pentateucului, au fost puternic influenþaþi de ideea progresului, premergãtoarea filosoficã a teoriei evoluþiei. O ipotezã larg acceptatã a fost pronunþatã de J. F. L. George (1835). El pretindea cã unele pãrþi ale Pentateucului reflectã "era miturilor"; alte pãrþi, stadiul urmãtor de dezvoltare, "era poeþilor ºi profeþilor"; ºi ultimele secþiuni, "era raþiunii". Triumful criticii biblice superioare. O altã ipotezã, numitã "Noua teorie documentarã", a fost propusã de H. Hupfled în 1853. Într-un scurt timp ea a gãsit mai mulþi aderenþi decât oricare alta sugeratã mai înainte. Hupfeld fãcea deosebire între trei surse principale pentru Geneza: 1) o sursã originalã E, 2) o sursã E mai târzie, ºi 3) o sursã I. Aceste trei surse au fost, dupã Hupfeld, iscusit combinate de un redactor (R). Deºi teoria lui nu pare sã difere mult de aceea sugeratã de Ilgen în 1798, "descoperirea" lui R, fãcutã de el, fost salutatã ca o mare realizare ºi a influenþat grozav de mult gândirea multor cãrturari critici. Studiul urmãtor în istoria criticii superioare a fost atins când K. H. Graf (1815-1869), un profesor de ebraicã, a publicat lucrarea sa creatoare de epocã asupra cãrþilor istorice ale Vechiului Testament (1866). El a dezvoltat teoria lui datând sursele I ºi E (", mai târziu" al lui Hupfeld) ca mai timpurii decât Deuteronom care, dupã el, fusese produs pe vremea lui Iosia (c. 621 î.Hr.). Marea lui realizare a fost convingerea cãrturarilor cã sursa E originarã, a lui Hupfeld, a fost de fapt cea mai târzie din toate ºi nu existase înainte de timpul lui Ezra. El susþinea cã sursa aceasta, care conþinea legi ºi instrucþiuni religioase, a fost scrisã de un preot la multã vreme dupã exil. Apoi a venit Julius Wellhausen (1844-1918); care a adus vederile critice superioare la deplina maturitate. Darul lui de prezentare plauzibilã ºi capacitatea fascinantã de a convinge pe studenþi ºi pe cititori de aparenta temeinicie a opiniilor sale a fãcut din el pãrintele aºa-numitei teorii Graf-

Wellhausen, care a devenit pentru toþi cãrturarii critici ai vremii sale o instituþie aproape sacrosantã. Activitatea prolificã a studenþilor ºi aderenþilor lui, mai ales în cursul anilor imediat dupã publicarea epocalei lui History of Israel (1878), împreunã cu alte împrejurãri, a fãcut posibil ca criticii biblici erudiþi sã ocupe majoritatea catedrelor teologice în ºcolile de învãþãmânt superior, mai ales în Europa. În felul acesta aproape toþi studenþii la teologie din Europa ºi, mai apoi, mulþi din America, au ajuns sub influenþa ºcolii lui Wellhausen. Multã vreme învãþãturile ei au fost considerate fapte absolute, mai întâi de marea majoritate a cãrturarilor ºi studenþilor la teologie ºi mai apoi ºi de deservenþii cultici ºi de mulþi laici informaþi. Teoria Graf-Wellhausenm, constã pe scurt din urmãtoarea schemã: Scriitorul biblic numit Iahvist (I), un cetãþean din regatul sudic al lui Iuda a scris materialul sãu sursã, printre care, de exemplu, sunt istorisirile patriarhale de la Avraam la Exod, din mijlocul secolului al IX-lea î.Hr. Un secol mai târziu scriitorul numit Elohist (E), locuind în regatul de nord al lui Israel, a scris relatarea sa. Aceste douã documente au fost ingenios combinate într-o singurã carte, IE, de cãtre un redactor (RIE) cam pe la 650 î.Hr. În anul 621 î.Hr. a fost scrisã cartea Deuteronom (D), deºi nu în forma pe care o cunoaºtem noi. Cartea aceasta a fost prelucratã de un alt redactor (RD) cam pe la 550 î.Hr. Între anii 500 ºi 450 î.Hr., un scriitor preot (P) a scris pãrþile legale ºi religioase ale Pentateucului, care au fost apoi încorporate în celelalte cãrþi de origine presupus mozaicã de un alt redactor (RP), care a fãcut aceastã lucrare finalã de redactare pe la 400 î.Hr., sau puþin mai târziu. Conform teoriei de atunci, Pentateucul nu a suferit vreo modificare apreciabilã. Un tablou schematic al acestei teorii de socotire cu patru autori de surse (IEDP) ºi trei redactori (RIERDRP) apare dupã cum urmeazã: I scris c. 850 î.Hr. E scris c.750 î.Hr. Contopite pentru a constitui IE de RIE (c.650 î.Hr) D scris în 621 î.Hr. ºi adãugat de RD (c.550 î.Hr.) P scris c. 500-450 î.Hr. ºi încorporatã, cu adãugiri, în IED de RP (c. 400 î.Hr.) Deºi schema aceasta a fost acceptatã de cei mai mulþi cãrturari ca ipotezã de bazã pentru toate studiile urmãtoare, au fost introduse modificãri de naturã minorã sau chiar majorã aproape de fiecare om care a scris asupra acestui subiect. Mulþi nu au admis sursa I ca o unitate, ci au divizat-o în I1 ºi I2, sau în I1, I2 ºi I3, conferind fiecãruia o perioadã diferitã de scriere. E a fost la fel subdivizat în E1 ºi E2 cum a fost ºi D în D ºi DS ºi, de asemenea, P în P, PH, ºi PS, S fiind o abreviere pentru "Supliment" H pentru "Holiness Code"["Codul Sfinþeniei"], o denumire datã pentru Levitic 17 la 26. Aceastã împãrþire a surselor în subdiviziuni a fost fãcutã deoarece cãrturarii au descoperit diferenþe aparente în materialul atribuit diferitelor surse standard I, E, D, ºi P. De asemenea cãrturarii erau foarte mult în dezacord în ce priveºte succesiunea sau timpul de producere al diferitelor surse. Unii dintre urmaºii cei mai de seamã ai lui Wellhausen, ca de pildã R. Kittel, H. Strack, W.W. Baudissin, ºi A. Dillman, argumentau cã P a lucrat în perioada preexilicã. Aceasta îl plasa cam cu 100 sau 200 de ani mai de vreme de cum îl plasa Wellhausen. În plus, E. König ºi Baudissin considerau E mai mult timpuriu ca I, inversând ordinea lui Wellhausen ºi unii cãrturari erau convinºi cã Deuteronom fusese scris mai devreme de 621 î.Hr.

Un studiu al multor explicaþii critice superioare ale Vechiului Testament chiar ºi a celor oferite dupã triumful teoriei Graf-Wellhausen asupra tuturor rivalilor, aratã cã cu greu pot fi gãsiþi doi autori care sunt de acord fie în ce priveºte timpul când presupuºii diferiþi autori ai Pentateucului au scris secþiunile lor diferite fie în ce priveºte succesiunea surselor. Unicul punct pe care toate aceste lucrãri de criticã superioarã îl au în comun este acordul cã Moise nu era autorul Pentateucului. Când cãrturarii critici superiori au apus la cel mai mare triumf, în ultimele decade ale secolului al XIX-lea ºi prima din al XX-lea, au fost publicate Biblii cu intenþia de a-l învãþa pe cititorul neiniþiat cu privire la rezultatele criticii literare a Bibliei, aºa cum mai este numitã critica superioarã. În aceste Biblii policromã sau Rainbow diferite surse descoperite de erudiþia modernã sunt indicate în diferite culori. Spre a da un exemplu, E. C. Bissel, Genesis Printed in Colors, publicat în 1892, foloseºte ºapte culori diferite la prezentarea textului Genezei. Pe unele din paginile acestea sunt folosite cinci culori diferite pentru a indica tot atât de multe surse diferite. La pagina 56 de exemplu, care conþine pãrþi din Geneza 48 ºi 49, apar patru secþiuni, totalizând nouã versete, tipãrite în roºu (E) trei conþinând ºase versete tipãrite în negru (I), un rând constând dintr-o treime de verset tipãrit în albastru (P), o secþiune de opt versete în portocaliu (I1) ºi douã cuvinte tipãrite în verde, indicând mâna unui redactor (R). O analizã a Genezei 15 procurã un alt exemplu din Geneza lui Bissel. Primele trei versete sunt tipãrite în maro, atribuite sursei combinate IE. Însã cuvântul "Dammesek"("din Damasc" în KJV) din versetul 2 este subliniat, întrucât este considerat o explicaþie sau o adãugire ulterioarã. Versetul 4 aparþine la I, precum ºi versetele 6,9-11,17 ºi 18, care sunt tipãrite în negru. Versetul 5 tipãrit în albastru, este din sursa E ºi versetele 7,8,12-16 ºi 19-21 sunt în verde, reprezentând un redactor târziu. Istoria acestui capitol, potrivit cu teoria Graf-Wellhausen, ar fi deci urmãtoarea aºa cum este interpretatã de Geneza lui Bissel: 1. Versetele 4,6,9-11,17,18 ºi ceva material din v. 1-3 au fost scrise în 850 î.Hr., ºi conþinea tot ce era cunoscut cu privire la viziunea aceasta a lui Avraam în secolul al IX-lea î.Hr. 2. Versetul 5, împreunã cu pãrþi din v. 1-3, a fost compus cam pe la 750 î.Hr. Astfel în ultima parte a secolului al VIII-lea, oamenii aveau douã relatãri ale viziunii lui Avraam, una scrisã de I ºi cealaltã de E, la depãrtare de 100 de ani una de alta. 3. Cele douã istorisiri au fost contopite într-o singurã relatare de RIE în 650 î.Hr. Începuturile ambelor naraþiuni au fost atât de mãiestrit contopite, fiind acum v.1-3, încât este cu neputinþã sã se descopere care era originalul I ºi care era E. Dar restul din I (v.4,6,9-11,17 18) ºi E (v. 5) au fost preluate fãrã de nici o prelucrare redacþionalã. Prin urmare, pe vremea lui Iosia, poporul avea numai o istorisire a viziunii, constând din echivalentul versetelor noastre 1-6,9-11,17 ºi 18. 4. În cele din urmã, istorisirea a fost dezvoltatã de R în secolul al V-lea. El a adãugat v. 7,8,12-16 ºi 19-21. În felul acesta istorisirea a ajuns la forma în care o avem noi, cu excepþia cuvântului "Dammesek", care a fost adãugat în versetul 2 de un copist ulterior. Totuºi explicaþia Genezei bazate pe lucrarea lui Bissel, nu concordã cu descoperirile altor savanþi. Holzinger, de exemplu, spune în Biblia lui Kautzsch cã diferitele surse ale Genezei 15 nu pot fi izolate în mod sigur ºi se abþine sã încerce lucrul acesta. Analiza lui Geneza 15 din

Polychrom Bible a lui Paul Haupt (1896) diferã foarte mult de aceea a lui Bissel în ce priveºte sursele originale ale diferitelor secþiuni. Vezi tabelul de pe pagina urmãtoare. Aceste diferenþe existente lasã pe cititorul neexpert zãpãcit ºi încurcat. El nu poate înþelege de ce savanþii nu pot cãdea de acord în ce priveºte concluziile lor ºi pentru ce anumite pasaje din Pentateuc declarate de un scriitor cã au fost scrise de I, au fost atribuite cu egalã certitudine la E, R, sau D de un alt scriitor savant. Primul poate îºi va fi bazat susþinerea pe faptul cã aceste pasaje conþineau numele Iahweh o ediþie ulterioarã fãcutã de un redactor, dar cã stilul, conþinutul, ºi caracterul pasajelor aratã cã un altul în afarã de I le-a scris. Faptul cã critica superioarã a Bibliei a obþinut un triumf atât de mare ºi a gãsit atât de mulþi aderenþi poate fi atribuit numai tendinþei omeneºti de a urma conducãtori sclipitori ºi convingãtori fãrã a examina dovezile pe care ei le oferã. Tendinþa aceasta este evidentã nu numai în lumea politicã ºi religioasã, dar ºi în cea ºtiinþificã. Faptul cã oameni învãþaþi ºi cu discernãmânt încã susþin aceste teorii este datorat faptului cã critica Biblicã a fost multã vreme consideratã a fi sinonimã cu erudiþia în lumea teologicã ºi cã orice om care cãuta recunoaºtere ca savant trebuia sã se alinieze la verdictul fondatorilor ºtiinþei criticii superioare biblice. Dacã cineva dorea ca ideile lui sã fie tipãrite în jurnalele savante ºi de cãtre editori cu reputaþie, trebuia sã fie un critic. Dacã voia sã facã excepþie de la opinia stabilitã, era ridiculizat, ostracizat, sau pur ºi simplu ignorat. Dar mai erau ºi alte motive decât numele diferite pentru Dumnezeu care au determinat pe Wellhausen ºi pe aderenþii lui sã tãgãduiascã pe Moise ca autor al Pentateucului ºi sã-l desemneze ca produs al vremurilor de mai târziu. Aceste motive diferite vor fi discutate acum. Argumentele criticilor superiori. - Raþionamentul criticilor superiori nesceptici este bazat pe dovezi istorice ºi lingvistice. Numai un numãr limitat din aceste argumente poate fi tratat în cuprinsul acestui articol. Totuºi, cele cercetate aici sunt reprezentative pentru multe altele de o naturã similarã ºi procurã o exemplificare cinstitã a problemelor despre care este vorba. Nume divine. Argumentul bazat pe numele divine diferite, care formeazã baza criticii superioare, a fost cercetat în secþiunea precedentã. Originea babilonianã a naraþiunii potopului. Este un fapt straniu cã descoperirile arheologice fãcute în þãrile biblice în cursul secolului al XIX-lea pãreau, la prima vedere, sã procure material care combate în loc sã confirme acurateþea Bibliei. Este adevãrat cã au ieºit la luminã multe descoperiri care erau aclamate de cãtre creºtini conservatori ca susþinând Biblia, dar exact aceleaºi descoperiri erau adesea arãtate de cãtre critici ca susþinând vederile lor critice.

Vezi tabel

Descoperirea tãbliþei cuneiforme care conþinea naraþiunea babilonianã a potopului poate servi ca exemplu pentru aceastã tendinþã. Când în 1872, George Smith a gãsit printre tãbliþele bibliotecii lui Asurbanipal din Ninive, acum în Muzeul Britanic, una care cuprindea o istorisire babilonianã a potopului semãnând de aproape cu aceea din cartea Genezei. Creºtinii care credeau în Biblie au fost încântaþi sã afle cã alte popoare antice aveau cunoºtinþã despre potop. Ei au acceptat Epopeea lui Ghilghameº (vezi vol.5, p.115), ca o dovadã cã acea mare catastrofã a avut cu adevãrat loc. Cãrturarii critici, însã, au susþinut cã istorisirea babilonianã a potopului este bazatã pe o inundaþie dezastruoasã localã limitatã la valea Mesopotamiei, cauzatã de fluviile Tigru ºi Eufrat ºi cã

istorisirea acestui dezastru a fost înfrumuseþatã de scriitorii ºi poeþii multor generaþii pânã când a ajuns la forma în care apare în Epopeea lui Ghilghameº. În plus, ei susþineau cã aceastã istorisire babilonianã a ajuns sã fie cunoscutã de cãtre iudei în timpul exilului în Babilon ºi a fost preluatã de ei. Se presupunea apoi cã scriitorii iudei au adaptat-o propriilor lor idei religioase ºi au introdus-o în Scripturile lor. Ei presupuneau cã lucrul acesta s-a fãcut prin purificarea istorisirii de trãsãturile ei babiloniene ºi imorale, aducând-o astfel în armonie cu religia ºi etica iudaicã. O mare parte din savanþii biblici, în loc sã vadã în descoperirea istorisirii babiloniene a potopului o coroborare a raportului biblic, au crezut cã descoperirea aceasta dovedea cã aveau dreptate sã transpunã istoria biblicã a potopului în domeniul mitului ºi folclorului. La fel se pretindea de cãtre savanþii critici cã istorisirile despre creaþiune, despre Turnul Babel ºi altele erau, la fel, împrumutate din legendele babiloniene în timpul exilului ºi încorporate în literatura iudaicã sacrã. Problema scrisului ebraic. În cursul secolului al XIX-lea Egiptul ºi Mesopotamia, cele douã mari civilizaþii ale antichitãþii, dovedeau lumii uimite cã posedaserã sisteme complicate de scris în decursul perioadei celei mai timpurii a istoriei lor. În Palestina, însã, nu s-au gãsit inscripþii ebraice de aceeaºi vechime. Cea mai veche inscripþie alfabeticã descoperitã în þara Moabului în 1868, Piatra lui Meºa (Moabitã), este din a doua jumãtate a secolului al IX-lea î.Hr. Dar în Palestina nu se descoperise nici o urmã de scris ebraic din timpul lui Moise, din al doilea mileniu î.Hr. De aceea criticii biblici au tras concluzia cã scrisul era necunoscut în Palestina înainte de timpul lui David ºi cã Moise n-ar fi putut sã scrie Pentateucul în ebraicã deoarece un astfel de scris pur ºi simplu nu exista pe timpul sãu. Dacã totuºi a scris, se zice, el trebuia sã fi folosit ieroglife egiptene sau cuneiforme babiloniene. Cadrul patriarhilor. S-a depus mult efort de cãtre lumea savanþilor pentru a arãta cã acel cadru istoric ºi cultural în care au trãit patriarhii era greºit descris în Geneza. De fapt, s-a pretins cã oameni din primul mileniu î.Hr., care au scris istorisirile patriarhale, au folosit propriile lor situaþii drept cadru pentru naraþiuni ºi prin faptul cã au dat multe amãnunte inexacte au trãdat faptul cã nu aveau nici o cunoºtinþã de stãrile reale din era patriarhalã. De exemplu, criticii superiori susþineau cã scriitorii ebraici descriu pe patriarhi ca trãind într-o lume reglementatã de legi ºi rânduieli fixe. Dar astfel de legi, afirmau criticii, n-ar fi putut sã existe într-o societate primitivã ºi menþionarea lor în Biblie aratã clar cã istorisirile implicând existenþa lor erau deci compuse într-o vreme mai târzie. Fierul în era patriarhalã. Faptul cã Geneza menþioneazã existenþa fierului ºi a lucrãtorilor în fier înainte de potop ºi cã Iosua descrie pe canaaniþi ca având care de fier pe vremea cuceririi era considerat de savanþii critici ca dovezi clare cã acele cãrþi care conþineau astfel de afirmaþii sunt de o obârºie foarte târzie, întrucât pãrea cã fierul n-a fost folosit decât de la sfârºitul celui de al doilea mileniu î.Hr. Cãmilele lui Avraam. Se susþinea, de asemenea, cã menþionarea de cãmile în naraþiunea lui Avraam este o dovadã clarã a originii târzii a Genezei, din cauzã cã, se credea, cãmila n-a ajuns sã fie folositã înainte de secolul al XII-lea î.Hr. Hitiþii. Hitiþii, un popor menþionat în diferite cãrþi ale Bibliei, au fost cândva o þintã în care trãgeau savanþii critici. Hitiþii erau necunoscuþi din surse nebiblice, ca de exemplu autori greci

clasici ºi prin urmare erau declaraþi a fi unul din popoarele legendare inventate de scriitorii Vechiului Testament. Filistenii în era patriarhalã. Menþionarea filistenilor în istorisirile patriarhale a fost de asemenea luatã ca dovadã cã aceste naraþiuni erau de origine târzie, întrucât pãrea cã filistenii nu veniserã în Palestina înainte de secolul al XII-lea î.Hr. Cuvinte aramaice. Cuvinte ºi expresii aramaice în Pentateuc ºi în celelalte cãrþi timpurii ale Vechiului Testament pãreau sã dovedeascã o origine târzie pentru aceste cãrþi, întrucât numai inscripþii ºi texte biblice aramaice târzii erau cunoscute în cursul secolului al XIX-lea. Nume de locuri. Nume târzii de locuri pãreau, de asemenea, sã arate spre originea târzie a cãrþilor care le conþineau. Cetatea lui Dan, de exemplu, este menþionatã în Geneza 14 în legãturã cu lupta lui Avraam contra celor patru regi mesopotamieni. Dar cetatea aceasta nu ºi-a primit numele decât la câteva sute de ani dupã moartea lui Avraam; prin urmare, apariþia ei în cartea Genezei era luatã ca o dovadã a originii târzii a acestei cãrþii. Acelaºi argument era aplicat la nume ca Ramses, Hebron, Betel ºi alte nume de locuri aflate în cãrþi care, potrivit cu credinþa tradiþionalã, erau scrise înainte de a fi existat numele acestea. Exod. Relatãrile biblice cu privire la ºederea lui Israel în Egipt ºi la Exod au fost în mod constant þinta atacurilor lumii critice. Câþiva cãrturari tãgãduiserã ºederea în Egipt ca ºi istoricitatea exodului, întrucât evenimentele acestea nu sunt menþionate în nici un raport egiptean. Alþii, admiþând cã puternica tradiþie cu privire la exod trebuie sã aibã o oarecare bazã istoricã, îl limiteazã doar la câteva triburi, declarând cã nu toþi fiii lui Iacov migraserã în Egipt. Cei ºapte ani de foamete de pe timpul lui Iosif au fost declaraþi de origine legendarã, întrucât era considerat de neconceput ca sã nu fi fost inundaþii normale ale Nilului pentru o aºa de mare perioadã de timp. Multe alte detalii legate de istorisirea exodului erau de asemenea împinse în domeniul ficþiunii. Uniformitatea limbii. Unul din puternicele argumente în favoarea unei origini târzii a Pentateucului, uniformitatea limbii ebraice în tot Vechiul Testament, a fost accentuat de mulþi critici. Raþionamentul decurgea aºa: dacã Pentateucul a fost scris cu opt veacuri înainte de Isaia sau nouã secole înainte de Ieremia, el ar trebui sã prezinte particularitãþi lingvistice în vocabular, gramaticã ºi sintaxã care ar fi remarcabil diferite de acelea aflate în manuscrisele existente ale Pentateucului. Unele pãrþi poetice ca oracolele lui Balaam, cântarea lui Moise, binecuvântãrile lui Iacov ºi a lui Moise, care prezintã un limbaj mai arhaic decât restul Pentateucului, au fost considerate rãmãºiþele ale unor surse materiale mai vechi preluate de scriitori ulteriori ºi încorporate în naraþiune la locurile corespunzãtoare. Cronologii. Fiecare cititor al Vechiului Testament observã imediat marea cantitate de date cronologice. Prima impresie este cã ar fi uºor sã se ajungã la date concrete, cu ajutorul atât de multor informaþii cronologice. Totuºi, toþi cei care au lucrat în domeniul cronologiei biblice ºtiu cã ea se dovedeºte a fi un domeniu de studiu dificil ºi adesea derutant. Generaþii de savanþi ºi-au încercat puterile cu problemele implicate ºi totuºi n-au fost în stare sã armonizeze anumite afirmaþii în aparenþã în conflict. De asemenea, s-au ivit probleme între tiparul cronologic al Bibliei ºi acela al rapoartelor istorice seculare. Dificultãþile acestea au determinat pe cei mai mulþi savanþi sã punã serios sub semnul întrebãrii datele cronologice ale Vechiului Testament. Foarte puþini au avut încredere în exactitatea lor. De

aceea savanþii specializaþi în Vechiul Testament s-au purtat cu ele aºa cum le-a plãcut - adesea schimbându-le ca sã corespundã cu concepþiile moderne în ce priveºte cronologia anticã. Drept urmare, n-au fost nici mãcar doi savanþi în stare sã se punã de acord asupra multor probleme cronologice. Cei mai mulþi din ei au explicat dificultãþile cronologice ca fiind lucrarea unor compilatori ºi redactori de datã târzie, care au folosit surse istorice pe care ei nu le înþelegeau ºi care adesea se contraziceau una pe alta. Materialul acesta în conflict, declarã criticii, a fost în unele cazuri încorporat de redactor fãrã vreo schimbare, în timp ce în alte cazuri au fost fãcute adãugiri redacþionale. Când redactorul nu putea sã înþeleagã adevãratele probleme implicate, el izbutea doar sã facã lucrurile mai rele de cum erau de fapt. Rapoarte istorice din perioada regilor. Nici un critic nu pune la îndoialã cã David, Solomon ºi alþi oameni din perioada regilor sunt figuri istorice. Dar criticii în general nu prea au încredere în acurateþea celor povestite despre faptele acestor regi. Este atrasã atenþia la faptul cã în puþinele cazuri în care un eveniment este descris în Biblie ca ºi în alte relatãri contemporane, sunt totdeauna discrepanþe mari între cele douã rapoarte. În timp ce rapoartele extra-biblice se gãsesc în documente scrise la scurt timp dupã ce evenimentele au avut loc, textele Bibliei au fost transmise din generaþie în generaþie, adesea oral, primele documente menþionate sunt considerate mai de încredere de cãtre istoricul critic. Conform cu aceasta, acestor surse seculare ar trebui sã li se dea preferinþã faþã de Biblie ca material sursã în reconstituirea istoriei antice. Campania iudaicã a lui Sanherib serveºte ca un bun exemplu pentru tipul acesta de probleme, întrucât este descrisã în amãnunt în trei cãrþi ale Bibliei (2 Regi 18;19; 2 Cronici 32; Isaia 36;37), precum ºi în rapoarte regale contemporane ale Asiriei. Numeroase detalii diferã în rapoarte aºa cum sunt date de cele nouã naþiuni, iudei ºi asirieni. Dezastrul armatei lui Sancherib, care joacã o parte proeminentã în istoria biblicã, nu este menþionat de loc de asirieni. Conform Bibliei, tributul lui Ezechia a fost trimis la Lachiº, dar conform cu relatãrile lui Sancherib, la Ninive. Nepotrivirile acestea precum ºi altele sunt luate de critici ca dovadã cã istorisirea biblicã a fost scrisã la o datã când scriitorul avea numai o vagã noþiune cu privire la ceea ce se întâmplase de fapt ºi era, deci, inexactã. Documente oficiale. Unele cãrþi ale Vechiului Testament, ca de exemplu Ezra, Neemia, ºi Estera, conþin decrete oficiale. Ele au fost adesea numite false de cãtre critici ºi puse pe aceeaºi treaptã cu acelea gãsite în literatura iudaicã apocrifã, al cãrei caracter fictiv poate fi demonstrat. Aceste presupuse documente oficiale se pretinde cã erau fabricaþii ale scriitorului ulterior pentru a da istorisirii în care sunt introduse un aer de autenticitate. Se spune de critici cã decretele oficiale n-ar fi favorizat pe iudei în mãsura descrisã, de exemplu, în Ezra 7,12-26 ºi prin urmare, nu pot fi acceptate ca autentice. Criterii târzii din Psalmi ºi alte imnuri. Psalmii ºi alte cântãri gãsite în Vechiul Testament au fost o altã þintã constantã de atac a criticilor superiori. Tipicã în ce priveºte vederile critice cu privire la acest subiect este o afirmaþie fãcutã în legãturã cu timpul când au fost scriºi Psalmii: "Marea majoritate a Psalmilor a fost probabil scrisã în cursul asamblãrii Psaltirii, între 400 ºi 100 î.Hr. ºi la scurt timp mai înainte, în secolul al cincilea. Adevãrata chestiune cu privire la Psaltire nu este dacã conþine psalmi macabeici din secolul al doilea, ci dacã vreunii psalmi sunt poezii preexilice". (Robert H. Pfeiffer. Introduction to the Old Testament [New York, 1941], p.629).

De obicei, expresii izolate constituie unica "probã" presupusã a unei obârºii de la un autor târziu. Faptul cã expresia "muntele moºtenirii tale", de exemplu, apare în cântarea lui Moise (Exod 15,17), este luatã ca dovadã cã aceastã cântare nu a fost compusã mai de vreme de timpul lui Solomon, când Templul era cãdit pe Mt. Sion. Psalmul 110 poate servi ca un exemplu tipic de motiv pentru care, conform criticilor, un psalm "davidic" ar trebui sã fie datat în era macabeicã. În primul verset declaraþia Domnului începe cu cuvântul ebraic sheb, "ºed". Litera "sh" (o literã în ebraicã) de la cuvântul sheb, luatã împreunã cu prima literã a v. 2, m, prima literã a v. 3, '(azim) ºi litera iniþialã a v. 4, n, produce grupul de consoane shm'n, care, împreunã cu vocalele corespunzãtoare, dã pe Shime'on, sau Simeon. Numele acesta, se pretinde de cãtre critici, trebuie sã se refere la Simon Macabeul ºi, deci, Psalmul 110 a fost "oracolul prin care Simon Macabeul a fost solemn confirmat în slujba de conducãtor ºi mare preot în anul 141 î.Hr." (ibid., p.630). Problema lui Deutero-Isaia. În ce priveºte o tratare a acestei probleme vezi vol. IV, p.84-86. Data târzie a lui Ezechiel. Pânã în anii recenþi nu se prea ridicau întrebãri cu privire la autenticitatea cãrþii lui Ezechiel. În general savanþii admiteau punctul de vedere tradiþional cã Ezechiel era un evreu dus captiv la Babilon cu Ioiachin ºi cã acolo a compus profeþiile care-i poartã numele. De fapt, mulþi savanþi critici considerau data tradiþionalã a cãrþii lui Ezechia atât de bine fixatã, încât o fãceau un stâlp unghiular în reconstrucþia radicalã a materialelor preoþeºti (vezi. 9.152) ale Pentateucului. Însã în 1924 Gustav Hölscher a introdus o nouã perioadã în studiul lui Ezechiel sugerând cã în general singurele pãrþi autentice ale cãrþii fuseserã scrise în poezie. Drept urmare a studiului sãu extensiv a tras concluzia cã mai puþin de 17 versete din toatã cartea erau de fapt lucrarea lui Ezechiel. În 1931 C.C. Torrey a urmat cu o lucrare ºi mai radicalã (Pesudo- Ezekiel and the Original Prophecy [New Haven: Yale University Press, 1930]), trãgând concluzia cã cartea este o ficþiune scrisã în secolul al III-lea î.Hr. Studiul major cel mai recent din acest punct de vedere este acela la lui W.A. Irwin (The Problem of Ezekiel [Chicago: The University of Chicago, 1943]). El vede cartea Ezechiel ca fãcutã dintr-un nucleu de materiale autentice, împreunã cu mult comentariu la acestea fãcut de scriitori ulteriori. El cautã sã separe materialul autentic de cel fals printr-o comparaþie a expresiilor care introduc diferitele pãrþi ale cãrþii ºi printr-o analizã elaboratã a stilului literar. El identificã anumite pasaje ca fiind comentariu ulterior la alte pasaje din cauzã cã le vede ca interpretãri greºite a ceea ce Ezechiel a scris de fapt. Irwin trage concluzia: "Materialul pe care-l posedãm de la profetul Ezechiel constituie mai puþin de 25 la sutã din cantitatea primelor treizeci ºi nouã de capitole din cartea sa" (ibid., p.283). El crede cã sâmburele autentic a fost scris în Palestina, cã redactori ulteriori au lucrat probabil nu numai acolo, ci ºi în Babilon ºi Egipt, ºi cã toatã cartea a fost asamblatã în forma ei prezentã în vremurile elenistice. Datarea Macabeicã a lui Daniel. În ce priveºte o tratare a problemelor critice ale cãrþii lui Daniel vezi vol. IV, p.746-750,814-817. Analiza argumentelor criticii superioare. - Unele dintre cele mai importante argumente oferite de criticii superiori au fost prezentate mai sus. O considerare a acestor argumente majore este

acum la locul ei - nu este necesar de a examina multe puncte minore de dovezi care sunt folosite pentru a sprijini punctul de vedere critic. Numele divine. Teoriile construite pe apariþia a diferite nume divine în cãrþile Vechiului Testament au format baza întregii critici superioare biblice ºi încã sunt considerate stâlpii ei principali. Cãrturarii conservatori au atras de multã vreme atenþia la lipsa oricãrui motiv valabil pentru susþinerea cã diferitele nume divine din Vechiul Testament sunt dovada existenþei mai multor autori. Versiuni antice, ca de exemplu LXX-a, aratã cã textul ebraic din care ele au fost traduse pare sã fi avut nume divine care difereau, în multe cazuri, de acelea aflate în textul masoretic (vezi vol. I, p.34-36). Cuvântul ebraic 'Elohim este reprezentat în general în LXX-a de cuvântul grecesc Theos, "Dumnezeu" ºi Yahweh prin grecescul Kurios, "Domn". Dar în multe cazuri Kurios e gãsit în pasaje unde textul ebraic prezent are 'Elohim, ºi Theos apare unde textul ebraic are Yahweh. Observaþia aceasta conduce pe savanþii conservatori la concluzia cã numele 'Elohim, Yahweh ºi 'Adonai (pe care LXX-a îl la fel redã prin Kurios) au fost mai înainte folosite alternant aºa cum sunt astãzi numele "Dumnezeu" ºi "Domnul". În consecinþã nu se poate da o însemnãtate deosebitã folosirii unui anumit nume divin într-un anumit pasaj. Acum, pentru întâia datã, aceastã teorie propusã de cãrturarii conservatori poate fi doveditã ca fiind corectã. Descoperirea sulului de la Marea Moartã al lui Isaia, un manuscris complet al uneia din cãrþile mai mari ale Vechiului Testament produs în secolul al II-lea î.Hr. (vezi vol. I., p.31), face posibil sã se determine dacã textul masoretic aºa cum îl avem astãzi (din secolul al IX-lea d.Hr.) este sau nu este consistent în reþinerea numelor divine aºa cum apãreau în manuscrise cu un mileniu mai aproape de originale sau dacã diferiþii termeni sunt folosiþi mai mult sau mai puþin alternativ. O examinare a textului sulului de la Marea Moartã al lui Isaia aratã cã acesta, manuscrisul nostru biblic cel mai vechi în limba ebraicã, diferã de exprimarea masoreticã a diferitelor nume divine în 16 pasaje. Lucrul acesta este o dovadã concludentã cã numele nu oferã nici un temei pentru determinarea autorului. ªi întrucât edificiul criticii superioare a fost clãdit pe diferitele întrebuinþãri ale numelor divine, întreaga structurã rãmâne suspendatã ca un miraj pe orizontul tremurãtor al pustiului arid al scepticismului. Lista urmãtoare prezintã deosebirile în folosirea numelor divine între sulul de la Marea Moartã al lui Isaia ºi textul masoretic un mileniu mai târziu:

Tabel

Acest tabel aratã cã în 16 texte ale lui Isaia sunt diferenþe în numele divine folosite, între sulul de la Marea Moartã ºi textul masoretic. Eroarea întemeierii unei ipoteze pe apariþia unor anumite nume divine în textul ebraic existent este clarã. În plus, punctul de vedere conservator cã cele trei nume divine sunt folosite mai mult sau mai puþin unul în locul altuia în tot cuprinsul Vechiului Testament, este reabilitat. N-ar putea fi mãrturie mai elocventã pentru inexactitatea metodelor folosite de criticii superiori ºi a netemeiniciei concluziilor dogmatice. Chiar dacã n-ar mai fi alte dovezi în afarã de acestea, poziþia lor ar rãmâne complet discutabilã. Istoria despre potop nu este împrumutatã de la babiloniei. Asemãnãrile dintre relatarea biblicã ºi cea babilonianã a potopului sunt evidente, dar asemãnãrile acestea nu constituie dovada cã scriitorul Genezei a împrumutat istorisirea sa de la babilonieni. De asemenea, existã ºi mari diferenþe între cele douã istorisiri. În timp ce Noe, "predicatorul neprihãnirii", proclama o solie de avertizare pentru semenii sãi ºi fãrã îndoialã a depus orice efort pentru a converti ºi izbãvi pe contemporanii sãi, Noe babilonian - al cãrui nume, Ut-napiºtim, n-are nici o asemãnare cu cel al lui Noe - a fost însãrcinat sã înºele pe concetãþenii sãi pentru a-i opri de a-ºi construi corãbii ºi a se salva. Iarãºi, Biblia descrie potopul ca o dreapta pedeapsã datã antediluvienilor nelegiuiþi, în timp ce istorisirea babilonianã dã impresia cã nenorocirea s-a datorat unui capriciu al zeilor. Ea spune cã "inima i-a mânat sã dea naºtere la potop", dar când au fost vãzute rezultatele lui nimicitoare ei "s-au îngrozit atât de mult de potop" încât, "dându-se înapoi, s-au urcat în cerul lui Anu", "au tremurat de fricã" acolo "ca niºte câini" ºi "s-au ghemuit lângã zidul din afarã". "Unul din ei, zeiþa

"Iºtar, striga ca o femeie în durerile facerii" ºi regreta din toatã inima ei cã vorbise "rãu în adunarea zeilor, ordonând luptã pentru distrugerea poporului meu". Deºi asemãnãrile îndreaptã atenþia cãtre o origine comunã, deosebirile acestea, tipice pentru multe aflate în cele douã istorisiri, aratã clar cã raportul biblic a pãstrat o relatare mai curatã, infinit mai înãlþatã, mai moralã, mai logicã ºi mai consistentã cu ea însãºi decât contra partea ei babilonianã. Având în vedere faptul cã faptele istorice în general suferã modificãri în rãu - mai de grabã decât purificare - în cursul procesului de transmitere, este mult mai rezonabil sã se considere relatarea babilonianã evident inferioarã, o povestire a originalului aºa cum este prezentat de Geneza. Însãºi existenþa istorisirii babiloniene este, totuºi, o mãrturie excelentã pentru istoricitatea potopului. De când a fost descoperitã istorisirea babilonianã a potopului, savanþii au gãsit multe istorisiri asemãnãtoare pãstrate de diferite popoare de pe pãmânt, pe fiecare continent ºi pe multe insule ale mãrii. Vechii egipteni aveau cunoºtinþa de istorisire. Amintirea unui mare potop supravieþuieºte printre eschimoºi; indienii din America Centralã; cei mai mulþi din locuitorii sudici ai Americii de Sud; iranieni, populaþia din India, China ºi Asia Centralã ºi insularii din Pacific. Deºi diferitele relatãri prezintã diferenþe din cauza transmiterii îndelungate ºi în multe cazuri orale, cele mai multe dintre ele concordã în mai multe puncte importante, ca de exemplu faptul cã nenorocirea a fost universalã, cã numai puþini au fost salvaþi ºi cã s-a fãcut o corabie. Existenþa a numeroase istorisiri cu privire la un potop universal atât la popoarele vechi, cât ºi la cele moderne implicã puternic istoricitatea acestui eveniment. Istoria babilonianã a potopului este deci numai una din multe care au pãstrat vie amintirea acestuia, cea mai mare dintre catastrofele care s-au abãtut asupra lumii noastre. Faptul cã ea este mai asemãnãtoare cu istorisirea biblicã decât oricare alt raport despre potop se datoreazã faptului cã provine chiar din regiunea unde corabia s-a oprit ºi unde neamul omenesc a prins din nou rãdãcini. Odatã ce istoricitatea potopului este admisã, nu mai este nici un temei pentru susþinerea cã iudeii au împrumutat istorisirea de la babiloniei, deoarece argumentul cã autorul Genezei a împrumutat povestea ei din alte surse este bazatã pe susþinerea cã este o legendã ºi nu un raport istoric. Geologia însãºi procurã alte dovezi concrete cu privire la extinderea universalã a diluviului. Resturile folosite de plante ºi de animale se gãsesc distribuite aproape pe întreaga faþã a pãmântului. Resturile apar întotdeauna în depozite de roci stratificate, care, aproape fãrã excepþie, au fost depozitate de apã în poziþia lor prezentã - adesea evident de ape în miºcare violentã. Distribuirea universalã a acestor resturi ºi adâncimea îngropãrii lor mãrturisesc fãrã greºealã atât cu privire la extinderea mondialã, cât ºi la violenþa teribilã a potopului lui Noe. Dovada datã de roci ºi de fosilele pe care ele le conþin este o mãrturie mutã, dar elocventã cu privire la faptul cã viaþa vegetalã ºi animalã de pe acest pãmânt a fost cândva desfiinþatã de cãtre un potop. Nici o altã teorie nu oferã o explicaþie consistentã ºi credibilã a tuturor faptelor geologice observate. Vezi vol. I, p.64-97. Moise ar fi putut sã scrie Pentateucul. Când s-a susþinut pentru prima datã, de cãtre ºcoala lui Wellhausen, cã Moise n-ar fi putut scrie Pentateucul în ebraicã, întrucât limba aceea nu fusese pusã în scris în mileniul al doilea î.Hr., nici o inscripþie sau vreun manuscris ebraic nu fuseserã cunoscute mai înainte de Piatra Moabitã din secolul al IX-lea î.Hr. Apoi a venit descoperirea fenomenalã a tãbliþelor de la Amarna, în 1887, sute de scrisori scrise de conducãtori palestinieni, sirieni ºi alþii asiatici cãtre Faraonul egiptean. Ele dateazã din secolul al XIV-lea î.Hr., timpul cuceririi Canaanului sub Iosua ºi bãtrâni. A devenit clar de îndatã cã scrisul era larg rãspândit în cursul perioadei exodului, când Moise a scris Pentateucul.

Rudolf Kittel, redactor al faimoasei Biblii ebraice care-i poartã numele, a scris History of the Hebrew în 1888, la 10 ani dupã prima History of Israel, creatoare de epocã, a lui Wellhausen. Departe de a fi un conservator, Kittel s-a opus teoriei lui Wellhausen cã istoria lui Israel dinainte de domniile lui Saul ºi David se gãsea în întuneric de nepãtruns ºi cã nu existã nici o urmã de literaturã pre-davidicã. În opoziþie cu Wellhausen, el a pretins cã tradiþia ebraicã, aºa cum era pãstratã în cãrþile cele mai timpurii ale Bibliei, meritã mai mult respect de cât i se dã de obicei. Când Kittel a prezentat primul exemplar al lucrãrii sale vestitului profesor Kautsch, aºteptând de la el o recomandare favorabilã care sã fie folositã pentru scopuri de publicitate, Kautsch a refuzat, dupã ce a rãsfoit cartea, cu comentariul: "Îmi pare rãu, dar suntem mult mai avansaþi de la Wellhausen încoace". La scurt timp dupã incidentul acesta descoperirea arhivei de la Amarna, amintitã mai înainte, dãdea la ivealã faptul cã canaaniþii, într-adevãr, aveau o literaturã bogatã, cã scrisul era rãspândit pe timpul lui Moise ºi cã condiþiile istorice ºi culturale ale acelui timp concordã în uimitoarea mãsurã cu cele descrise în Pentateuc. Descriind descoperirea aceasta Kittel atrage atenþia la repulsia criticilor de a accepta dovada unor informaþii noi ºi de a abandona teorii dovedite ca eronate. "Cineva ar putea crede cã dupã 1890 Wellhausen, Stade ºi formidabilul numãr de savanþi de rangul al doilea ºi al treilea, care se ocupau cu istoria lui Israel, ar putea folosi noile dovezi. Dar nimic de felul acesta nu s-a petrecut - o dovadã a dificultãþii cu care oamenii îºi schimbã vederile sau sunt dispuºi sã-ºi sporeascã ºtiinþa dincolo de o anumitã limitã Wellhausen ºi Stade n-au retractat niciodatã nici una din teoriile lor ºi ceilalþi ºi-au scris cãrþile, în cea mai mare mãsurã dupã schema datã de Wellhausen, ca ºi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. De abia dupã ce s-a gãsit Codul lui Hamurabi ºi a trecut nefericita ceartã cu privire la Biblia Babel, minþile s-au convins cu încetul cã se ivise o era nouã" (Geschichte des Volkes Israel, ed. a VII-a [Stuttgart, 1925], p.x, traducerea autorului). Susþinãtorii criticii superioare au pretins de repetate ori cã numai onestitatea savanþilor i-a condus la concluziile pe care ei le susþin cu privire la Biblie. Wellhausen a spus odatã cã "dacã ea [tradiþia israelitã] ar fi posibilã, ar fi o nebunie sã se prefere o altã posibilitate" (Komposition des Hexateuch [1885], p.346). Totuºi, atitudinea multor critici faþã de credibilitatea Bibliei s-a schimbat foarte puþin chiar ºi când descoperirile arheologice au dovedit cã teoriile lor sunt discutabile, aºa cum a fost clar arãtat în afirmaþia lui Kittel citatã mai sus. Faptul acesta dã la ivealã cu claritate cã ºi savanþii înºiºi nu sunt lipsiþi de slãbiciunea omeneascã de a nu le plãcea sã se retragã de pe o poziþie luatã cândva. Savanþii sunt ºi ei oameni ºi, asemenea altor oameni, nu le place sã-ºi vadã lucrarea infirmatã, discreditatã ºi înlãturatã. De aceea, uneori, ei se agaþã de teorii demodate, uitând cã onestitatea intelectualã ar trebui sã-i determine sã fie cei dintâi care sã mãrturiseascã eroarea teoriilor lor ºi sã admitã adevãrul raportului biblic. Aºa dupã cum s-a observat deja deja, Scrisorile de la Amarna au infirmat susþinerea cã nu existau scrisori în afarã de Egipt ºi Mesopotamia pe la mijlocul celui de al doilea mileniu î.Hr. Totuºi, toate documentele acestea erau scrise în cuneiforme babiloniene ºi nu ofereau nici o dovadã cã Moise ar fi putut sã scrie cãrþile sale în scris alfabetic ebraic ca acela în care Pentateucul a ajuns la noi. Dar faptul cã un astfel de scris îi era la îndemânã n-a întârziat sã iasã la luminã.

În 1904-5 Sir Flinders Petrie a descoperit numeroase inscripþii în minele de cupru egiptene de la Sinai, scrise într-un fel de scris necunoscut. Când au fost descifrate de Gardiner, Cowley, Lethe, ºi alþii, ca începere de la 1916, a reieºit cã au fost scrise în cea mai timpurie scriere alfabeticã ebraicã cunoscutã, un fel de scris inventat la Sinai de minerii canaaniþi sau edomiþi în cursul secolului al XV-lea sau al XVI-lea î.Hr., imediat înainte de timpul lui Moise. De atunci încoace s-au dezgropat multe inscripþii în acelaºi scris proto-semitic în Palestina, în locuri ca Lachiº, Tell el-Hesi, Sichem, Meghido, Bet-ªemeº, etc. Inscripþiile acestea dateazã toate din al doilea mileniu î.Hr. ºi descoperã cã scrisul alfabetic canaanit - practic identic cu cel ebraic - s-a rãspândit pe vremea lui Moise. Descoperirea aceasta i-a lãsat pe critici, care îºi întemeiazã teoria lor cu privire la originea târzie a Pentateucului în primul rând pe argumentul cã nu exista scris ebraic pe timpul lui Moise, fãrã de nici un dram de dovadã în favoarea susþinerii lor. Mediul erei patriarhale corect zugrãvit în Geneza. Pretenþia des repetatã cã mediul sau cadrul cultural, istoric ºi geografic în care au trãit patriarhii era diferit de acela descris în Geneza n-a fost niciodatã bazatã pe dovezi, ci numai pe o presupunere înãlþatã la rangul de aserþiune dogmaticã. Acelaºi lucru este adevãrat ºi în ce priveºte susþinerea falsã cã materialul legal al Pentateucului dã pe faþã un stadiu de dezvoltare socialã care nu a existat înainte de întâiul mileniu î.Hr. Descoperirea Codului lui Hamurabi ºi a altor coduri de legi din vremuri chiar ºi mai timpurii a dovedit cã legi izbitor de asemãnãtoare cu acela ale lui Moise erau larg cunoscute în cursul primelor secole ale celui de al doilea mileniu î.Hr. (vezi vol. I, p. 616-619). Mai departe, tãbliþe ºi inscripþii de la Nuzi, în Mesopotamia, ºi din alte locuri dau dovada cã stãrile sociale ºi culturale ale timpurilor patriarhale erau exact acelea întâlnite în istorisirile biblice (vezi la Geneza 11,31; 12,16; 14,1; 15,2; 16,6; 19,24; 23,3.11; 24,10; 30,9; 31,47; 37,36; 38,24; etc). Savanþii oneºti exprimã surprindere când descoperiri arheologice aratã un remarcabil acord între relatãrile antice provenind din perioada patriarhalã ºi istorisirile despre patriarhi din Biblie. Prof. Alfred Jeremias, un critic pronunþat, a fost determinat sã admitã urmãtoarele: "Milieu-ul [cadrul] istorisirilor patriarhilor concordã în fiecare amãnunt cu împrejurãrile civilizaþiei orientale antice a perioadei în discuþie, aºa cum i se aduce mãrturie de monumente.... Wellhausen a pornit cu raþionamentul de la opinia cã istorisirile patriarhilor sunt imposibile din punct de vedere istoric. Acum s-a dovedit cã sunt posibile. Dacã totuºi Avraam a trãit, el putea sã fie numai în împrejurãri ºi în condiþii ca acelea pe care le descrie Biblia" (The Old Testament in the Light of the Ancient East [New York, 1911], vol. 2, p.45). Ar putea fi citate multe mãrturii asemãnãtoare. În ce priveºte aceastã însemnatã schimbare de atitudine din partea criticilor, celebrul orientalist american W.F. Albright scria: "Nume eminente dintre savanþi pot fi citate pentru considerarea fiecãrui punct din Geneza 11-50 ca reflectând o invenþie târzie sau cel puþin reflectãri în trecut ale unor evenimente ºi stãri din timpul monarhiei în trecutul îndepãrtat, despre care nimic nu se considera cã ar fi fost cu adevãrat cunoscut pentru scriitorul unor zile de mai târziu". "Descoperirile arheologice ale generaþiei trecute au schimbat toate acestea. În afarã de câþiva conservatori dintre savanþii mai bãtrâni, nu este aproape nici un singur istoric biblic care sã nu fi fost impresionat de rapida acumulare de date care susþin substanþial istoricitatea tradiþiei patriarhale" ("The Biblical Period" The Jews; Their History, Culture and Religion [New York, 1949], p.3).

Descoperirile arheologice au dovedit astfel cã pãrerea cã scriitorul Genezei era strãin de condiþiile din timpul patriarhilor este cu totul greºitã. Chiar în domeniul în care erudiþia criticã pãrea cândva sã câºtige cele mai mari triumfuri ale ei, a suferit acum cea mai însemnatã înfrângere. Dacã ar fi în viaþã, onestitatea intelectualã l-ar constrânge pe Wellhausen, sfântul protector al criticii superioare, sã retracteze acuzaþia pe care el o adusese Vechiului Testament (vezi ºi vol. I, p.100). Folosirea fierului în era patriarhalã. Chiar ºi savanþii care admiteau cã mediul perioadei patriarhale este corect zugrãvit în Pentateucul, obiectau la menþionarea fierului în Geneza 4,22; Deuteronom 3,11; etc. Textele acestea erau considerate anacronice, întrucât o folosire extensivã a fierului înainte de secolul al XII-lea î.Hr. nu era în general admisã în lumea experþilor metalurgici. Totuºi, au fost scoase la ivealã obiecte de fier din morminte egiptene din perioada predinasticã, ºi au fost gãsite unelte de fier fixate în zidãria Piramidei lui Cheops ºi în piramida templului lui Menkure (Mycerinos) ambii din a patra dinastie egipteanã (datatã în general de egiptologi ca c. 2500 î.Hr.). Au fost gãsite obiecte de fier ºi în morminte ale dinastiilor a ºasea, a unsprezecea ºi a optsprezecea (respectiv c.2250, 2000 ºi 1500 î.Hr.). În Mesopotamia în ruinele de la Tell Chagar Bazar, Tell Asmar ºi Mari s-au descoperit unelte de fier fãcute în mileniul al treilea, furnizând astfel dovada cã fierul a fost produs în perioadele cele mai timpurii ale istoriei. În plus, texte de pe timpul lui Hamurabi (secolul al XVIII-lea î.Hr.) ºi Scrisorile de la Amarna (secolul al XIV-lea î.Hr.) procurã dovada literarã cu privire la folosirea fierului în era patriarhalã ºi pe vremea lui Moise, atât în Mesopotamia cât ºi în Egipt. Acesta este dovada concludentã cã fierul era cunoscut ºi folosit înainte de timpul lui Moise ºi cã afirmaþiile din Pentateuc cu privire la folosirea timpurie a fierului concordã cu faptele cunoscute. Patriarhii aveau cãmile. Potrivit cu Geneza 24,10, Avraam poseda cãmile. Ele puteau fi gãsite ºi în Egipt pe vremea lui (Geneza 12,16). Dar cãrturarii moderni ar vrea ca noi sã credem cã una din "cele mai evidente erori" ale cãrþilor conþinând pasajele din Geneza 12,16 ºi Exod 9,3 este "susþinerea cã în Egiptul din antichitate se foloseau cãmile" (Robert H. Pfeiffer, Introducþion to the Old Testament [New York, 1941], p.154). Este adevãrat cã în acord cu dovezile disponibile curente cãmila domesticitã nu putea fi larg folositã în mileniile al treilea ºi al doilea î.Hr. Dar existã dovezi clare cã ea era folositã uneori ca animal de povarã în Egipt, Siria, Palestina ºi Mesopotamia, nu numai în perioada patriarhalã, ci chiar ºi mai timpuriu, aºa cum va arãta urmãtoarea analizã scurtã a dovezilor. Un mormânt predinastic de la Abusir el-Meleg ºi unul din Dinastia Întâia de la Abydos din Egipt au adus la luminã figurine de cãmile din lut. O funie fãcutã din pãr de cãmilã a fost gãsitã într-un zid din Dinastia a Treia sau a Patra în Faiyum ºi o altã figurinã a unei cãmile a provenit de la Dinastia a Nouãsprezecea (c. 1300 î.Hr.) de la Rifeh. Dovezile acestea artã lãmurit cã în cursul mileniului al treilea ºi al doilea î.Hr., cãmila era cunoscutã ca animal de povarã în Egipt. Din Mesopotamia provin chipuri zugrãvite de cãmilã, în formã de figurine sau sigilii din perioada cea mai timpurie a Erecului, de la nivelul Ur III la Eºnuna (c. 2000 î.Hr.) ºi din alte locuri, de la mijlocul mileniului al doilea î.Hr. O figurinã din secolul al XVIII-lea a unei cãmile a fost gãsitã la Byblos în Siria, ºi una din secolul al XV-lea la Ghezer, în Palestina. Toate aceste reprezentãri gãsite în þãri diferite din Orientul Apropiat antic atestã folosirea cãmilei în þãrile acelea în decursul perioadei patriarhale.

Hitiþii timpurii. Deºi hitiþii apar deseori în naraþiunea biblicã, ei nu sunt menþionaþi niciodatã în sursele clasice. Ei au dispãrut atât de deplin din istoria secularã încât, la mai puþin de 100 de ani mai înainte, criticii Bibliei afirmau cu îndrãznealã cã ei nu existaserã niciodatã. Totuºi descoperirile ultimilor 50 de ani au schimbat pe de-ntregul situaþia aceasta. Astãzi se ºtie cã hitiþii au fost o mare naþiune în cursul timpurilor primare ale Vechiului Testament ºi cã influenþa ºi puterea lor se extindeau peste mari pãrþi din Asia Micã ºi Siria. Creºterea cunoºtinþelor despre hitiþi reiese dintr-o comparaþie a lungimii articolelor devotate acestei naþiuni în diferite ediþii ale lucrãrii Encyclopedia Britanica. Articolul asupra hitiþilor în ediþia a opta (1860) consta din numai opt rânduri dintr-o coloanã singularã, timp ce în ediþia curentã (1947) zece pagini cu câte douã coloane fiecare sunt devotate unei descrieri a istoriei culturii ºi religiei lor. S-a descoperit numai de curând cã procedurile legale cuprinse în relatarea cumpãrãrii Macpelei de cãtre Avraam de la fii lui Het, sau hitiþi, erau specifice celor ale hitiþilor (vezi la Gen. 23,3.11). Devine din ce în ce mai evident cã chiar ºi referirile cele mai timpurii la hitiþi din epoca patriarhalã nu sunt anacronisme. Arheologia i-a înviat pe anticii hitiþi ºi prin aceasta au coroborat raportul biblic într-un chip cât se poate de remarcabil. Filistenii în era patriarhalã. Este adevãrat cã un mare val de filisteni a venit în Palestina împreunã cu alte "popoare ale mãrii" în secolul al XII-lea î.Hr., în timpul domniei lui Ramses al III-lea. Lucrul acesta a avut loc la câteva secole dupã era patriarhalã, în decursul cãreia, potrivit cu relatãrile Pentateucului, filistenii locuiau deja în Palestina de sud-vest. Întrucât filistenii nu apar în relatãrile egiptene înainte de secolul al XII-lea, menþionarea lor în primele cãrþi ale Bibliei era consideratã dovada a unor autori târzii. Totuºi, ca ºi hitiþii multã vreme uitaþi, filistenii timpurii încep sã treacã printr-o reînviere istoricã. Savanþii biblici conservatori au aºtept multã vreme ºi cu rãbdare dovezi ale prezenþei filistenilor în Palestina în cursul erei patriarhale. În ultimii câþiva ani au ieºit la ivealã primele urme ale unor astfel de dovezi. În textele alfabetice de la Ugarit (Ras Shamrah), datând din a doua jumãtate a mileniului al doilea î.Hr., cu douã sau trei secole înainte de invazia "popoarelor mãrii" în timpul domniei lui Ramses al III-lea, sunt menþionaþi filistenii. Aceºti filisteni, cunoscuþi scribilor din Ugarit, sunt pânã acum cei mai timpuriu întâlniþi în surse extra-biblice, dar ei dovedesc în mod hotãrât existenþa unor filisteni în regiunea Siria-Palestina înainte de marea migraþie a popoarelor care a adus un numãr mare de filisteni în Palestina. Altã dovadã pentru existenþa filistenilor timpurii este descoperirea de ceramicã cretanã în straturile cetãþilor palestiniene ruinate ale erei patriarhale. Este ºtiut cã filistenii au venit în Palestina din Creta, un fapt istoric descoperit atât de dovezi biblice (Creta - Caftor, Ieremia 47,4; Amos 9,7; vezi la Geneza 10,14), cât ºi arheologice, insulã în care ei veniserã mai de mult ºi unde distruseserã vechea civilizaþie minoicã. Ceramicã cretanã în Palestina în cursul erei patriarhale este deci o dovadã indirectã a prezenþei cretanilor, probabil filisteni, în Palestina. În Biblie cretanii sunt grupaþi la un loc cu filistenii, ca în garda personalã a lui David, care era alcãtuitã din Cheretiþi ºi Peletiþi - cretani ºi filisteni - (2 Samuel 8,18;15,18;etc). Aceeaºi legãturã este evidentã din Þefania 2,4.5.

Deºi dovada pentru prezenþa filistenilor în Canaanul patriarhal este limitatã, a ieºit de ajuns la ivealã pentru a arãta cã unii migraserã din Creta cu multã vreme înainte de timpul lui Ramses al III-lea. Unii din ei se colonizaserã în regiunea Gherar pe vremea lui Avraam ºi Isaac (Geneza 21,34;26,1), deºi nu în mare numãr. Lucrul acesta explicã probabil bunãvoinþa lor de a încheia tratate cu aceºti patriarhi puternici (vezi Geneza 21,22-24; 26,26-28). Însã pe vremea judecãtorilor mai târzii avuseserã loc migraþii succesive ºi filistenii deveniserã destul de puternici pentru a-i oprima pe israeliþi, devenind o serioasã ameninþare pentru existenþa lor independentã. Biblia ºi arheologia sunt astfel în acord cã unii Filisteni se colonizaserã în Canaan înainte de secolul al XII-lea î.Hr., ºi cã dupã vremea aceea ei deveniserã ºi numeroºi ºi puternici. Cuvinte aramaice nu sunt o dovadã pentru o datã târzie. Când cele mai timpurii texte ºi inscripþii aramaice cunoscute erau cele din secolul al VIII-lea ºi al IX-lea î.Hr. ºi nici o informaþie extra-biblicã nu era disponibilã cu privire la aramei în cursul erei patriarhale, se susþinea cu îndrãznealã de cãtre critici cã cuvintele aramaice din Pentateuc (vezi la Geneza 31,47) ºi menþionarea arameilor sau sirienilor (Geneza 25,20; Deuteronom 26,5; etc), dovedesc originea târzie a acestor rapoarte. Astãzi nici un savant conºtiincios nu-ºi permite sã ofere argumentul acesta contra autenticitãþii Bibliei. Textele nord-canaanite din Ugarit, scrise pe la mijlocul mileniului al doilea î.Hr., pe vremea Exodui, conþin diferite cuvinte ºi expresii aramice, descoperind faptul cã arameii pãtrunseserã în Siria pe vremea aceea. Un exemplu de apariþie timpurie a cuvintelor canaanite (o limbã aproape identicã cu ebraica) ºi aramaice în textele extra-biblice va fi de ajuns. Exemplul acesta este deosebit de important deoarece dovedeºte ºi cã textul ebraic al Psalmului 2 este corect - un pasaj asupra cãruia fiecare cãrturar critic care se ocupa cu Psalmii a fãcut unele "corectãri" textuale. Într-o scrisoare din Ugarit (C.H. Gordon, Ugaritic Handbook [Roma, 1947], nr.138) expresia "fiul meu" este folositã de douã ori, în rândul 3 în aramaicã, bari, dar în rândul 16 din ebraicã, beni. Ca ºi alte texte ugaritice, scrisoare aceasta dovedeºte, în primul rând, existenþa unui vocabular aramaic pe vremea exodului, când scrisoarea acesta a fost scrisã ºi în al doilea rând, cã cuvintele aramaice ºi ebraice erau folosite unul lângã altul în acelaºi text. De asemenea Psalmul 2 conþine aceleaºi cuvinte ebraice ºi aramaice identice. Criticii declarau cã este cât se poate de improbabil, dacã nu imposibil, ca în textul original al Psalmilor cuvântul "fiu" sã fi fost exprimat prin douã cuvinte diferite, ebr. ben, în v. 7, ºi aramaicul bar, în v.12. De aceea ei îmbunãtãþeau, sau corectau textul în aºa fel ca bar sã fie înlãturat. Totuºi, textul ugaritic, mult mai scurt decât Psalmul 2 ºi scris cu câteva sute de ani mai devreme, prezintã aceeaºi întrebuinþare de cuvinte ebraice ºi aramaice unul lângã altul. Exemplul acesta, care ar putea fi multiplicat prin alte ilustraþii, aratã clar cã apariþia de cuvinte aramaice sau chiar întregi secþiuni aramaice, ca în cartea lui Ezra, nu este deloc o dovadã a originii târzii. Arameii sunt la fel menþionaþi în texte extra-biblice din mijlocul mileniului al doilea î.Hr. Ei apar în scrisorile de la Amarna sub numele lor cuneiform de Achlame, ºi de atunci înainte în ºir neîntrerupt în documente istorice ale lumii antice. Apariþia lor în raportul Pentateucului este deci în completã armonie cu ceea ce este cunoscut cu privire la ei din relatãri contemporane. Nume târzii de locuri nu sunt o dovadã de origine târzie. Nu poate fi tãgãduit cã se gãsesc în Pentateuc nume de locuri care nu existau pe vremea lui Moise. Cetatea lui Dan este menþionatã în Geneza 14,14 ºi Deuteronom 31,1, deºi numele ei era Leºem sau Laiº, pânã pe vremea judecãtorilor (Iosua 19,47; Judecãtori 18,29), când Daniþii au cucerit cetatea ºi i-au dat numele ilustrului lor

strãmoº. În Geneza þinutul Goºen este numit odatã "þinutul lui Ramses" (Geneza 47,11), un nume care n-a fost aplicat regiunii aceleia pânã la patru secole dupã ce Iacov s-a stabilit acolo, sau la douã secole dupã ce Moise a scris naraþiunea. Acelaºi lucru s-ar putea spune despre alte nume târzii (vezi la Geneza 32,28; Exod 1,11; etc). Totuºi, apariþia unor astfel de nume de locuri nu este în nici un caz o dovadã cã acele cãrþi care le conþin nu au fost scrise mai de timpuriu. Întregul Vechi Testament a ajuns pânã la noi în copii ºi copii dupã alte copii. Copiºtii mai târzii pur ºi simplu au schimbat numele ieºite din uz cu unele curente, aºa încât cititorul sã poatã fi în stare sã recunoascã cetãþile despre care vorbea textul. Procedeul acesta este comparabil cu acela al unui revizuitor al Bibliei care revizuieºte expresiile demodate ale ediþiilor anterioare (vezi mai jos subtitlul Uniformitatea limbii). Exod un fapt istoric. Este adevãrat cã nici un raport egiptean existent nu menþioneazã anume pe izraeliþi fie în cursul timpului sãlãºluirii lor sau la exod. Lucrul acesta, însã, nu este deloc straniu având în vedere faptul cã egiptenii, ca ºi alte popoare din antichitate, omiteau de obicei din relatãrile lor oficiale orice menþionare a unor evenimente nefavorabile pentru ei. Despre perioada hicsoºilor, când Egiptul a fost cârmuit timp de peste un secol de strãini semiþi ºi hurieni, aproape cã nu s-a gãsit nici o relatare contemporanã egipteanã. Chiar ºi regii aceia egipteni care au eliberat þara de stãpânirea hicsoºilor au tãcut cu privire la ei, deºi aveau toate motivele sã fie mândri de isprava lor. Dacã n-ar fi fost inscripþia de pe mormântul unui ofiþer din armata care luase parte la rãzboiul de eliberare, care aminteºte câteva fapte importante cu privire la diferitele campanii contra hicsoºilor, ar fi trebuit sã depindem aproape deplin de istorisiri ulterioare semi-legendare ºi de lista incompletã a regilor hicsoºi. Aºa cum stau lucrurile, avem extrem de puþin material sursã cu care sã reconstruim istoria acelei importante perioade a istoriei egiptene antice în care, cel mai probabil, Iosif a fost prim ministru al Egiptului ºi în care familia lui Iacov s-a aºezat în Goºen. Deºi foametea de ºapte ani din timpul lui Iosif n-a fost atestatã de rapoartele egiptene, o altã foamete, mai timpurie, de ºapte ani este raportatã în documentele egiptene. De când a fost descoperit documentul acesta, pretenþia criticilor cã o secetã de ºapte ani era de necrezut este doveditã ca falsã. Din cauzã cã descoperirile arheologice dovedesc acum cã multe detalii ale exodului din naraþiunea biblicã descoperã o cunoaºtere intimã a vieþii ºi culturii egiptene ºi deoarece întregul raport corespunde atât de exact cu istoria cunoscutã a Dinastiei a optsprezecea, când pare sã fi avut loc exodul, nu mai poate fi cultivatã nici o îndoialã valabilã cu privire la istoricitatea acelui mare eveniment. Într-adevãr puþine ºi slabe sunt vocile criticilor care tãgãduiesc acum exodul, deºi mai existã o considerabilã diferenþã de opinie cu privire la timpul acestui eveniment. El este atribuit variabil la secolul al XVII-lea, al XVI-lea, al XV-lea ºi al XIII-lea. Cãrturarii critici tind sã prefere pe ultimul, deºi unii din ei spun cã au avut loc douã evenimente de felul acesta, unul în secolul al XV-lea, celãlalt în secolul al XIII-lea ºi cã mai târziu relatarea despre cele douã a fost contopitã într-o singurã istorisire. Spaþiul nu permite o tratare a acestor diferenþe (vezi la Geneza 21,32). Este suficient sã afirmãm cã descoperirile ultimilor 100 de ani au convins pe savanþi cã exodul trebuie sã fie considerat un fapt istoric. Cercetãtorul conservator al Bibliei a fost martor cu multã satisfacþie la tendinþa curentã cãtre o atitudine mai pozitivã asupra relatãrii ºederii lui Israel în Egipt ºi a exodului. Uniformitatea limbii. Fiecare cercetãtor al Bibliei ebraice observã cã nu apar mari deosebiri lingvistice în cãrþile istorice ale Vechiului Testament. Totuºi, faptul acesta nu e o dovadã cã toate

aceste cãrþi au fost compuse într-o perioadã de timp relativ scurtã, aºa cum au pretins criticii superiori. Savanþi conservatori au încercat sã explice faptul acesta presupunând cã uniformitatea limbii a fost realizatã de recenzii sau revizuiri ulterioare, pentru a aduce vocabularul, gramatica ºi ortografia în armonie cu standardele vremurilor mai târzii. Lucrarea aceasta de revizuire a încetat, au presupus conservatorii, la scurt timp dupã exil când canonul Vechiului Testament era fixat. Ei au pretins, de asemenea, cã pãrþile poetice ale Bibliei prezintã o formã mai arhaicã deoarece poezia are o tendinþã mai mare de a rezista la modernizare în ortografie, stil ºi dicþie decât proza. Câtã vreme n-au fost la îndemânã manuscrise ebraice vechi presupunerile acestea nu puteau fi dovedite ºi vederile conservatorilor în privinþa aceasta erau tot atât de ipotetice ca ºi acelea ale criticilor. Descoperirea sulurilor de la Marea Moartã (vezi vol. IV, p.86-88) a adus o remarcabilã schimbare în situaþia aceasta. Pentru întâia datã în istoria modernã suntem acum în stare sã examinãm manuscrise ale Bibliei ebraice cu 1000 de ani mai vechi decât cele mai vechi cunoscute mai înainte. În unele cazuri suntem chiar atât de fericiþi încât sã avem fragmente din diferite copii ale aceloraºi cãrþi ale Bibliei. ªi mai important este faptul cã avem acum la îndemânã un sul complet al lui Isaia ºi un altul în formã fragmentarã (ambele acum la Universitatea Ebraicã din Ierusalim). Aceste diferite copii ale cãrþilor Bibliei reprezintã stadii succesive de revizuire. Sulul lui Isaia de la Universitatea Ebraicã este aproape identic cu textul masoretic gãsit în Biblia noastrã ebraicã prezentã, în timp ce sulul lui Isaia de la Sf. Marcu prezintã aºa numitul scris plene, adicã inserarea de diferite litere ca ajutoare la pronunþare ºi folosirea de consonante pentru a indica vocale. Deosebirea aceasta constituie dovada cã o anumitã bibliotecã de pe vremea lui Hristos poseda douã copii diferite ale lui Isaia, una reprezentând un stadiu mai timpuriu de ortografie - care se schimba din când în când cam la fel cum s-a schimbat engleza din punct de vedere ortografic în decursul veacurilor. Spre comparaþie Cantenbury Tales a lui Chaucer, scrisã cu puþin peste 550 de ani în urmã, sunt complet de neînþeles pentru cititorul obiºnuit, afarã de cazul cã se foloseºte o ortografie modernã ºi în unele cazuri cuvinte moderne. Acelaºi lucru este adevãrat, într-o mãsurã mai micã, cu multe pasaje din Spenser ºi Shakespeare, care au scris acum vreo 350 de ani. Chiar ºi engleza din timpurile colonizãrii Americii este adesea obscurã, mai ales din cauza ortografiei arhaice. De aceea este sigur cã forma prezentã a textului Bibliei ebraice reprezintã numai cea mai din urmã revizuire a ei în ce priveºte ortografia, gramatica, etc. ºi nu dovedeºte în nici un fel o origine de autor timpuriu sau târziu. Data trebuie sã fie determinatã pe baza altor dovezi. Ar fi într-adevãr un lucru neînþelept sã spunem cã Isaia n-a fost scrisã mai de vreme de secolul al II-lea î.Hr. deoarece textul nostru cel mai timpuriu al acestei cãrþi prezintã un mod de vorbire care era folosit în cursul secolului al doilea. Este la fel de discutabil sã se foloseascã forma prezentã a textului ebraic al oricãrei cãrþi a Bibliei pentru a stabili data scrierii originare. Cronologia confirmã acurateþa Bibliei. Generaþii de savanþi au construit ipoteze cu privire la datele cronologice ale Bibliei, ºi simþeau cã orice efort de a produce armonie în ceea ce pãrea un haos cronologic era sortit înfrângerii. Cum putea cineva sã armonizeze afirmaþia lui Daniel cã el fusese luat captiv de regele Nebucadneþar în anul al treilea al lui Ioiachim (Daniel 1,1), cu aceea a lui Ieremia, care spune cã anul întâi al lui Nebucadneþar era al patrulea al lui Ioiachim (Ieremia 25,1.2)? Arheologia a rezolvat problema arãtând cã regii asirieni ºi babilonieni nu socoteau anul urcãrii lor la tron ca anul lor întâi de domnie, ci îl etichetau cu "anul urcãrii la tron". Numai odatã cu ziua de Anul Nou urmãtor ei îºi începeau anul lor "întâi". De unde, afirmaþia lui Daniel cã el a

fost luat prizonier în anul treilea al lui Ioiachim, care era - dupã cum ºtim - anul de urcare la tron al lui Nebucadneþar ºi afirmarea lui Ieremia care egalizeazã anul întâi de domnie al lui Nebucadneþar cu al patrulea al lui Ioiachim (potrivit cu calculul iudaic) sunt la fel de corecte. Acesta este numai unul din multele exemple în care dovezile arheologice au furnizat soluþia pentru afirmaþii cronologice aparent contradictorii ale Bibliei. O altã aºa-zisã contradicþie biblicã este la fel uºor de soluþionat. Datele cronologice ale Bibliei dau certitudinea cã Ioram din Iuda a fost asociat la tron pentru câþiva ani cu tatãl sãu Iosafat. 2 Regi 3,1 dateazã urcarea la tron a regelui Ioram în al optsprezecelea an al lui Iosafat, în timp ce 2 Regi 1,17 dateazã acelaºi eveniment în al doilea an al lui Ioram din Iuda, însemnând aparent al doilea an al sãu ca coregent. Prin urmare, al optsprezecelea an al lui Iosafat era al doilea an al coregenþei fiului sãu. În loc de a fi în dezacord, cele douã texte procurã date pentru stabilirea lungimii coregenþei lui Ioram cu Iosafat. Documentele pãstrate în nisipurile Asiriei ºi Babiloniei procurã date exacte pentru multe evenimente de istorie secularã începând pe la 1000 î.Hr. Datele astfel stabilite au fost de cel mai mare ajutor la fixarea cronologiei biblice pe o bazã sigurã. Cunoºtinþa sporitã cu privire la calendarele din antichitate, la metodele de socotire a anilor de domnie ai unui rege, ºi a diferitelor sisteme de calculare cu privire la evenimente din vechime a rezolvat multe probleme greu de înþeles. Acestea ne-a fãcut în stare sã reconstruim cadrul cronologic al Bibliei fãrã sã înlãturãm nici o datã ca nedemnã de încredere, aºa cum au fãcut criticii. Vedem acum un tipar cronologic armonios acolo unde mai înainte pãrea cã este numai haos. Mai rãmân câteva afirmaþii cronologice derutante pentru care pânã acum nu se poate da un rãspuns satisfãcãtor, dar majoritatea zdrobitoare a datelor cronologice nu mai pune nici o problemã de nici un fel. Încã o datã dovezile arheologice au procurat cheia pentru o înþelegere a sistemelor vechi care mai înainte erau necunoscute. S-a dovedit cã autorii cãrþilor din Biblie ºtiau despre ce scriau ºi nu ne-au dat informaþii eronate. Mai degrabã au greºit criticii, criticând ceea ce cunoºtinþa lor limitatã ºi înþelepciunea ºi iscusinþa lor ºi mai limitatã nu erau în stare sã înþeleagã. Cuvintele unui savant critic sunt pline de însemnãtate în aceastã privinþã. W.A. Irwin, cândva profesor de Vechiul Testament la Universitatea din Chicago, scrie într-o precuvântare la lucrarea lui E.R. Thiele, The Mysterisus Numbers of the Hebrew Kings (Chicago, 1951) urmãtoarea recunoaºtere remarcabil de sincerã: "Faptul uimitor este cã el demonstreazã în chip concludent acurateþea precisã ºi temeinicã a cronologiei ebraice a vremurilor regatelor" (p.XIV). "El a luat pasaje îndeobºte privite ca modele de manifestãri de neatenþie, dacã nu de ignoranþã, din partea istoricilor evrei ºi a arãtat cã ele sunt uimitor de demne de încredere. Acesta este o realizare de o însemnãtate mult cuprinzãtoare. Am ajuns, este adevãrat, la oarecare depãrtate de critica radicalã de acum o jumãtate de secol. În ce priveºte tratarea textului ºi aprecierea vredniciei de încredere istoricã a rapoartelor suntem într-o dispoziþie mult mai prudentã, când am vãzut cum se spulberã un punct nesigur dupã altul al scepticismului nostru datoritã faptelor de curând descoperite. Dar mai rãmân multe incertitudini. ªi este un lucru de primã importanþã de a afla despre cãrþile Regilor cã sunt vrednice de încredere exact în privinþa aceea care mai înainte provoca numai luare în râs" (p.XVI, XVII).

Ceea ce se spune aici cu privire la acurateþa cronologiei biblice cu privire la perioada regilor este la fel de adevãrat cu privire la alte perioade deºi, din cauza lipsei unor clare dovezi extra-biblice, încã nu este cu putinþã sã se ofere o dovadã concludentã pentru fiecare detaliu. Cu toate acestea, cifrele reci ale datelor cronologice au contribuit în chip semnificativ la stabilirea vredniciei de încredere a Vechiului Testament. Relatãrile istorice sunt demne de încredere. Ori de câte ori contrapartea unei istorisiri biblice apare într-un document extra biblic sunt, natural, deosebiri între cele douã relatãri. Savanþii critici de obicei au mai multã încredere în sursa secularã ºi declarã istorisirea biblicã ca fiind de valoare secundarã. Însã o examinare nepãrtinitoare duce la o concluzie cu totul diferitã. Naraþiunile Bibliei poartã sigiliul veracitãþii în faptul cã relatãrile lor aratã atât trãsãturile slabe cât ºi pe cele puternice ale caracterului eroilor lor, ca ºi înfrângerile ºi victoriile propriei lor naþiuni. Lucrul acesta nu l-a fãcut nici o altã naþiune din vechime. Exemple remarcabile de libertatea cu care Biblia relateazã pãcatul sunt cazurile lui David, cel mai mare rege al lui Israel, al lui Solomon ºi chiar al celor mai respectaþi patriarhi ai naþiunii, Avraam ºi Iacov. Un studiu al relatãrilor altor naþiuni din vechime în privinþa aceasta este cât se poate de revelator. Rapoartele egiptene nu pomenesc niciodatã de vreun defect al regilor lor legitimi, nu povestesc niciodatã despre vreo înfrângere a propriei lor oºtiri. Imaginile ºi reliefurile lor de luptã descriu nenumãraþi inamici cãzuþi, rãniþi ºi mutilaþi, dar niciodatã mãcar o singurã pierdere egipteanã. Aceeaºi observaþie poate fi fãcutã cu privire la relatãrile care au ajuns pânã la noi din antica Mesopotamie. Asiriologul Otto Weber a exprimat lucrul acesta în cuvintele urmãtoare: "Toate scrierile oficiale ale istoriei asirienilor culmineazã în lauda extravagantã a regelui ºi are unicul scop de a transmite posteritãþii lauda aceasta... Este evident cã credibilitatea inscripþiilor regale trebuie privitã cu suspiciune în împrejurãri de felul acesta. În nici o inscripþie regalã asirianã nu este admisã înfrângerea în cuvinte lãmurite; dar avem cazuri în care înfrângere evidentã a fost transformatã de scriitorul de istorie tâlcuitor într-o strãlucitã victorie. Era ceva obiºnuit ca în cele mai multe cazuri sã se sarã tãcut peste întreprinderi de care regele n-avea pricinã sã fie mândru" (Die Literatur der Babylonier und Assyrer [Leipzig, 1907], p. 227,228). Este evident cât de nepãrtinitoare sunt relatãrile biblice în contrast cu cele cuprinse în scrierile istorice ale vecinilor lui Israel. O înfrângere nu este tãgãduitã niciodatã de scriitorii biblici; o victorie, nu este exageratã. Cauzele dezastrelor sunt tratate pe faþã, ruºinea naþionalã nu este niciodatã þinutã secret ºi greºelile sunt mustrate fãrã cruþare. Care altã naþiune, anticã sau modernã, se mãsoarã cu acest înalt nivel de relatare adevãratã? Cu cât sunt studiate mai mult rapoartele naþiunilor antice, cu atât mai mult cele ale Bibliei cer respect (vezi vol. I, p.100). De exemplu, luaþi istorisirea biblicã a campaniei iudaice a lui Sancherib menþionatã la p. 157 ca exemplu de argumente ale criticilor. Pretenþia lui Sancherib cã a asediat pe Ezechia în Ierusalim ca pe o pasãre într-o colivie este adevãratã - un fapt menþionat ºi în Biblie. Cã regele asirian, însã, nu pretinde sã fi capturat nici Ierusalimul, nici pe Ezechia este un lucru însemnat. Scribul regal a trecut peste dezastru în tãcere. Nici un rege asirian nu ar fi fost destul de umil pentru a-l menþiona ºi nici unul din scribii lui nu ar fi îndrãznit sã-l relateze. ªi cu toate acestea tãcerea aceasta din partea asirienilor nu face înfrângerea lor mai puþin realã. Diferitele nepotriviri aparente între cele douã relatãri, asirianã ºi iudaicã, trebuie sã fie înþelese la fel.

Exemplul acesta, la care s-ar fi putut adãuga multe altele, aratã cã rapoartele biblice meritã credit superior ca mãrturii credincioase pentru evenimentele narate. Faptul acesta a fost recunoscut în anii recenþi de tot mai mulþi savanþi critici. Însã, aceºti savanþi atribuie credit pentru aceastã tendinþã conservatoare eforturilor criticilor superiori, aºa cum aratã urmãtorul citat al celebrului savant în Vechiul Testament, H.H. Rowley: "În general, se poate spune cã a fost o tendinþã cãtre vederi mai conservatoare asupra multor chestiuni de cum se obiºnuia la începutul perioadei noastre. Aceste vederi mai conservatoare nu sunt împãrtãºite de toþi savanþii, deºi sunt larg rãspândite ºi orice evaluare de poziþie astãzi este obligatã sã le dea întâietate. Ele sunt salutate uneori ca dovadã a înfrângerii erudiþiei critice ºi ca justificare a conservatorismului mai vechi care a fost menþionat. Lucrul acesta este destul de inexact ºi induce în eroare. Deoarece la ele s-a ajuns prin metoda criticã, trebuie deci sã fie socotite printre roadele ei. Pe de altã parte, conservatorismul lor este atât diferit cât ºi mai ferm decât vechiul conservatorism, doar pentru cã este fundamentat critic, ºi nu dogmatic ºi pentru cã este bazat exact pe dovezi, în loc doar de a folosi dovada ca un suport unde este convenabil ºi de a o înlãtura prin explicaþii acolo unde nu este" (The Old Testament and Modern Study [Oxford, 1951]p. XVII, XVIII). Creºtinii conservatori se bucurã cã vasta suitã de dovezi arheologice confirmã ºi îndreptãþesc credinþa lor în credibilitatea Cuvântului lui Dumnezeu. Una câte una din susþinerile dogmatice ale criticilor superiori au primit rãspuns prin fapte pe care onestitatea intelectualã ºi propriile lor reguli de logicã îi obligã sã le accepte. Erudiþia biblicã conservatoare a cãutat sã avertizeze contra unor asemenea susþineri fundamentate, aºa cum erau, pe o teorie neconfirmatã ºi acum cu totul discreditatã. Criticii superiori trebuie sã fie lãudaþi pentru atitudinea lor obiectivã faþã de dovezile noi, care logic ar trebui sã-i determine la încredere în Scripturã ca fiind Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. Documentele oficiale sunt autentice. Documentele împrãºtiate prin cãrþile lui Ezra, Neemia ºi Estera au fost în general respinse de savanþii critici ca fiind de naturã apocrifã sau fictivã. Totuºi, chiar înainte ca autenticitatea lor sã fi putut fi demonstratã prin dovezi arheologice, câþiva savanþi cu discernãmânt au atras atenþia la faptul cã aceste documente posedau toate semnele autenticitãþii. Marele istoric Eduard Meyer scria în 1896 cã aceste documente sunt o reflectare exactã a condiþiilor din Imperiul persan ºi concordã perfect cu ceea ce este cunoscut cu privire la instituþiile ºi istoria acelei perioade. El spunea, de asemenea, cã dacã s-ar gãsi vreodatã decrete de la guvernul persan, argumentele pe care criticii superiori le ridicaserã contra autenticitãþii documentelor biblice ar dispãrea. Aceastã nãdejde subînþeleasã a fost împlinitã pe neaºteptatã prin descoperirea de papirusuri aramaice pe Insula Elefantine de pe Nil, din Egiptul superior, începând din 1903. Aici erau documente scrise în aceeaºi limbã ca porþiuni din Daniel ºi Ezra. Provenind de la o colonie iudaicã ºi scrisã în secolul al V-lea, pe când trãiau Estera, Ezra ºi Neemia, documentele aflate la Elefantine au procurat informaþii de mare valoare pentru clarificarea istoriei biblice din vremea aceea. Aceste papirusuri conþin scrisori oficiale scrise unor funcþionari persani ºi chiar ºi o copie a unui decret regal care se ocupa cu reglementãri privitoare la Paºtele iudaic. Ultimul documentul confirmã autenticitatea decretelor similare cuprinse în Ezra, Neemia ºi Estera. Distinsul orientalist D. Cowley, care a redactat papirusurile acestea, a fãcut urmãtoarele afirmaþii cu privire la importanþa Papirusului Elefantin 21 în legãturã cu decretele persane raportate în Biblie:

"Ceea ce pânã aici pãrea de necrezut este cã ei [regii persani] sã se fi ocupat cu detalii de ceremonial, ca în scrisoarea lui Artaxerxe din Ezra 7, dar papirusul prezent ºi stilul altor scrisori din colecþia aceasta îndepãrteazã toate motivele pentru punerea la îndoialã a autenticitãþii scrisorilor persane din Ezra" (Aramaic Papyri of the Fifth Century B.C. [Oxford, 1923], p.62). "Diferite motive s-ar putea sã-l fi determinat pe Marele Rege sã intervinã în treburile religioase ale unei colonii obscure [colonia iudaicã din Elefantine], dar indiferent, care au fost ele, cazul este exact paralel cu acela al scrisorii lui Artaxerxe din Ezra 712+, ºi aratã cã nu avem nevoie sã ne îndoim de autenticitatea ultimului document. Asemãnarea stilului scrisorii din Ezra cu acela al textelor din colecþia aceasta este impresionantã" (ibid., p.XXIV, XXV). Cine s-ar fi gândit cã ar fi gãsitã vreodatã o copie contemporanã a unui decret oficial persan ocupându-se cu reglementãri iudaice religioase? ªi cu toate acestea, destul de curios, nisipurile Egiptului au pãstrat chiar lucrul acesta, care acum coroboreazã autenticitatea mai multor pasaje din sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu. În Psaltire nu sunt Psalmi Macabeici. Poate cã titlurile a 116 din cei 150 de psalmi nu ºi-au avut obârºia la autorii lor, dar ele sunt foarte vechi. De fapt, ele erau deja vechi când fost produsã LXX-a în secolele al III-lea ºi al II-lea î.Hr. Lucrul acesta se poate vedea din faptul cã mulþi din termenii muzicali folosiþi în titlurile acestea nu mai erau înþeleºi de traducãtorii acelei versiuni vechi. Conform cu titlurile ebraice ale psalmilor, 73 din 150 de imnuri poartã numele lui David ca autor al lor. Cel mai vechi, Psalmul 90, a fost compus de Moise în secolul al XV-lea î.Hr., cei mai târzii, Psalmii 126 ºi 137, dupã exil, probabil în ultima parte a secolului al VI-lea î.Hr. Dar nu se gãseºte nici o dovadã convingãtoare pentru o datã târzie în altã parte în Psalmi. Argumentele prezentate de critici prin care, de exemplu, dateazã Psalmul 110 în epoca macabeicã, nu vor impresiona pe nici un cititor imparþial ca fiind foarte ºtiinþifice. Un asemenea joc cu literele aminteºte de nonsensul cabalistic cu ajutorul cãruia unii iudei ºi creºtini medievali încercau sã explice sau mai de grabã sã anuleze Scriptura. Este destul de curios cã argumente de felul acesta atrag savanþi din era prezentã, iluminatã, dar ele sunt prezentate ºi susþinute cu toatã seriozitatea într-o carte modernã Introduction to the Old Testament, care de la prima ei publicare în 1941, este folositã în seminariile teologice ale Americii mai mult decât oricare altã carte care se ocupã de subiectul acesta. Aceasta este o dovadã clarã de uºurinþa cu care mulþi savanþi critici acceptã orice, oricât de absurd, care ar putea fi convenabil folosit pentru a discredita originea tradiþionalã ºi autorii diferitelor cãrþi ale Bibliei. Literatura canaanitã recuperatã de când au început sãpãturi în 1929 la Ugarit (Ras Shamrah) procurã o bogãþie de material poetic analog cu Psalmii. Poeziile acestea sunt de naturã mitologicã ºi provin din ultima parte a celui de al doilea mileniu î.Hr. Ele conþin numeroase expresii, fraze ºi cuvinte care se gãsesc acum în Psalmi. Se gãsesc, de asemenea, multe analogii strânse în gramaticã, cu privire la care W.F. Albright face urmãtoarele observaþii: "Este remarcabil cum multe anomalii aparente în versul ebraic timpuriu, care au fost înlãturate prin explicaþii sau îmbunãtãþirile aduse de savanþi, reiese cã sunt reflectãri exacte ale particularitãþilor gramaticale canaanite care fuseserã uitate cu multã vreme înainte de timpul masoreþilor care au vocalizat textul ebraic consonantic în secolele al VII-lea pânã al IX-lea d.Hr.

Aceste particularitãþi gramaticale devin din ce în ce mai puþine în versul ebraic târziu ºi aproape cã nu pot fi gãsite în poezia noastrã biblicã cea mai târzie". "Cu acest nou criteriu independent pentru datare devine posibil faptul de a se împinge înapoi datele în general acceptate pentru multe poeme ebraice timpurii." ("The Bible After Twenty Years of Archeology", Religion in Life, vol. XXI [Toamna, 1952], p.543). Albright a arãtat de curând (Hebrew Union College Anual, vol. 23 [1950-51], partea I., p.1-40), cã Psalmul 68 adesea atribuit perioadei macabeice (secolul al II-lea î.Hr.), conþine atât de multe analogii Canaanite din mileniul al II-lea încât este sigur sã spunem cã el este unul din cei mai timpurii psalmi din colecþia ebraicã de imnuri care au ajuns la noi. Întrucât psalmul acesta este atribuit prin titlul sãu lui David, care a trãit în secolul al XI-lea - al X-lea î.Hr. ºi expresiile folosite în el sunt analoage cu altele din texte din secolul al XIV-lea î.Hr., nu existã nici un fel de dificultate sã se tragã concluzia cã David a folosit expresii poetice obiºnuite în compunerea imnurilor sale. Albright a datat Psalmul 68 în secolul al X-lea î.Hr., o datã care concordã deplin cu David ca autor. Expresia "muntele moºtenirii tale" folositã de Moise în vestita lui cântare de laudã (Exod 15,17) a fost gãsitã ºi în timpuri pre-izraelite de la Ugarit. Criticii considerã aceste cuvinte ca o dovadã de origine târzie, deoarece ei erau convinºi cã o atare afirmaþie n-ar fi putut fi fãcutã înainte ca Templul lui Solomon sã fi stat pe Mt. Sion. Ei considerau cã ea se putea aplica numai la acest munte anumit. Dar termenul "muntele moºtenirii tale" se gãseºte în poemele ugarite. Acolo termenul acesta se aplicã la locuinþele lui Baal pe un munte în nordul îndepãrtat. Este lipsit de importanþã dacã Moise cunoºtea expresia aceasta canaanitã, dar faptul cã ea existã în literatura de pe timpul lui Moise este de extremã importanþã. Deci, nu rãmâne nici o dificultate în a accepta expresia aceasta (Exod 15,17) ca venind de pe buzele lui Moise, fie ca o expresie poeticã folositã pe vremea aceea (vezi ºi Isaia 14,13) sau ca o analogie întâmplãtoare cu poemul ugaritic, fãrã sã aibã nici o legãturã cu el. Pentru discutarea mai pe larg a unor probleme critice în Psalmi vezi vol. III, p.617-619,864,865. Unitatea lui Isaia. Pentru o discuþie a dovezilor unitãþii lui Isaia vezi vol. IV, p.84-86. Autenticitatea lui Ezechiel. La cercetarea criticii radicale a cãrþii lui Ezechiel propusã îndeosebi de Hölscher, Torrey ºi Irwin, trebuie sã se reþinã câteva puncte. Mai întâi este faptul cã o astfel de criticã din partea unor cãrturari de seamã este de datã relativ recentã, în timp ce unii din cei mai extremi critici ai trecutului au acceptat pe Ezechiel ca autentic. Al doilea, este un lucru semnificativ faptul cã fiecare din criticii de seamã ai cãrþii a prezentat o teorie în ce priveºte autorul ºi o reconstruire a materialelor care este mult deosebitã de celelalte. În felul acesta nu s-a realizat pânã acum, de cãtre savanþii critici nici un punct de vedere general recunoscut pentru Ezechiel. În sfârºit, s-a arãtat cã cel puþin câteva din argumentele pentru o datã târzie pentru Ezechiel nu se bazeazã pe dovezi temeinice. Astfel a argumenta cã un pasaj este fals deoarece dovedeºte o diferenþã de la contextul lui însemneazã a tãgãdui autorului originar libertatea de a introduce interpretãri noi figurilor sale de vorbire pe mãsurã ce profeþia lui progreseazã. C.G. Howie (The Date and Composition of Ezechiel) a prezentat de curând multe dovezi erudite în favoarea autorului, datei ºi locului tradiþional al scrierii lui Ezechiel. Întrucât cãrturarii au argumentat pentru o datã târzie deoarece ei credeau cã cartea aceea conþinea multe cuvinte aramaice târzii, Howie a arãtat (p.47-68) cã este mult mai puþinã aramaicã în Ezechiel decât se crezuse ºi cã aramaismele care într-adevãr apar nu sunt în dezacord cu timpul în care cartea declarã despre ea

însãºi cã a fost scrisã. Astfel este cinstit de a spune cã critica superioarã a cãrþii lui Ezechiel nu a stabilit o poziþie recunoscutã ºi sunt multe dovezi care sã favorizeze vederea tradiþionalã, susþinutã de acest comentariu, cã aceastã carte a fost scrisã de Ezechiel în Babilonia în secolul al VI-lea î.Hr. Autenticitatea lui Daniel. Pentru o discuþie a dovezilor în favoarea autenticitãþii cãrþii lui Daniel vezi vol. IV, p.743-750. Concluzie. - În paginile precedente au fost tratate argumentele reprezentative ale criticii superioare a Bibliei. Cele mai multe dintre aceste argumente au fost dovedite ca netemeinice prin descoperirile arheologice recente. Aceste descoperiri procurã dovezi concludente cã multe teorii critice superioare sunt discutabile. Totuºi vor rãmâne întotdeauna argumente care nu pot fi nici demonstrate de critic cã sunt corecte ºi nici dovedite de conservator ca fiind false. Natura unor astfel de argumente ºi raritatea anumitor feluri de documente antice ºi a altor materiale cheie, vor lãsa probabil totdeauna unele afirmaþii biblice fie sã fie acceptate prin credinþã ca fiind adevãrate sau sã fie respinse din cauzã cã temeinicia lor nu poate fi doveditã. Mulþi cãrturari au fost impresionaþi de forþa cumulativã a materialului arheologic de curând dezgropat, care a aruncat luminã asupra a ceea ce pânã acum erau pasaje neclar înþelese. Materialul acesta a confirmat obiceiuri, stãri sau evenimente istorice ciudate descrise în Scripturã ºi a rezolvat dificultãþi ºi contradicþii aparente. În paginile precedente au fost prezentate unele afirmaþii din partea unor savanþi cu renume, care aratã noua tendinþã printre cercetãtorii savanþi ai Bibliei faþã de o atitudine mult mai conservatoare cu privire la ea. Ca rezultat al arheologiei studiul Vechiului Testament este abordat cu o înþelegere mai plinã de simpatie decât oricând în cursul ultimelor douã secole ºi veridicitatea lui ºi vrednicia lui de încredere sunt mai puþin combãtute ca acum câteva decenii. Modul în care i-au influenþat dovezile arheologice pe savanþi oneºti în anii recenþi este bine ilustrat de exemplul unuia dintre cei mai renumiþi orientaliºti în viaþã, W.F. Albright, care, provenind din ºcoala criticã extremã a lui Paul Haupt, ºi-a început cariera savantã ca un radical confirmat. În 1919 a mers la Ierusalim ºi curând a devenit directorul ªcolii Americane de Cercetãri Orientale, cel mai important centru american de cercetãri orientale din Palestina. Zece ani de lucru pe teren în Orientul Apropiat l-au deplasat treptat pe Albright de la poziþia radicalã la jumãtatea drumului dintre conservator ºi critic. El însuºi a descris aceastã remarcabilã schimbare într-un necrolog pentru Melvin G. Kyle, binecunoscutul scriitor, erudit ºi profesor conservator, care a murit în 1933. Mãrturia aceasta vorbeºte de la sine: "Scriitorul a avut prilej sã întâlneascã ocazional pe Dr. Kyle, înainte de a veni în Palestina în 1919, la adunãri ale societãþii ºtiinþifice. În zilele acelea, faptul cã noi eram aparent la antipozi cu privire la problemele biblice ºi orientale cele mai cruciale pãrea sã înlãture orice prietenie adevãratã. În primãvara lui 1921 Dr. Kyle a venit la Ierusalim cu familia sa pentru câteva sãptãmâni în calitatea de conferenþiar la ºcoalã în timpul cât scriitorul era director interimar. Cunoºtinþa legatã atunci, s-a maturizat curând, ajungând la prietenie". "Rareori sau niciodatã nu am dezbãtut chestiuni biblice, dar nu poate fi nici o îndoialã cã asocierea noastrã constantã cu repetata ocazie de a compara datele biblice ºi arheologice a dus la sporita convergenþã a vederilor noastre, cândva atât de deosebite. În cele din urmã, Dr. Kyle a rãmas un conservator devotat asupra celor mai multe poziþii fundamentale, în timp ce scriitorul s-a schimbat treptat de la radicalism extrem în 1919 la un punct de vedere care nu poate fi numit nici

conservator, nici radical, în sensul uzual al termenilor" (W.F. Albright, "In Memoriam", Bulletin of the American Schools of Oriental Research. nr.51 [Septembrie, 1933], p.5,6). Totuºi, cititorul nu trebuie sã-ºi închipuie cã înfrângerile serioase pe care erudiþia criticã le-a suferit în decursul decadelor recente i-au dat o loviturã de moarte sau cã critica biblicã superioarã se apropie de sfârºitul ei. Lucrurile nu stau aºa. Este adevãrat cã numãrul radicalilor extremi printre urmaºii lui Wellhausen a devenit în ultimul timp mult mai mic de cum obiºnuia sã fie, dar cercetãtorul conservator al Bibliei nu ar trebui sã uite cã anumite ipoteze fundamentale ale criticii superioare sunt atât de extins acceptate ca ºi cum ar fi fapte ce pot fi demonstrate. Ele au fost repetate ºi predate de atât de multe ori ºi în atât de multe cãrþi încât cei mai mulþi savanþi pare sã fi uitat cã ele sunt încã ipoteze ºi nu fapte stabilite. Nu este de aºteptat ca informaþiile prezentate aici sã schimbe mult gândirea oamenilor cu înclinaþie criticã. Scopul lor este de a furniza cititorului care crede în inspiraþia ºi acurateþa Bibliei informaþii cu privire la situaþia prezentã a erudiþiei biblice critice. Ar trebui sã se dovedeascã consolator faptul cã se ºtie cã critica scepticã a suferit eºecuri serioase, ºi cã multe argumente critice pot fi întâmpinate cu succes cu armele pe care arheologia deja le-a regãsit în nisipul ºi molozul þãrilor biblice ºi ni le-a pus în mâini. De asemenea, ar trebui sã fie o sursã de adâncã satisfacþie faptul de a ºti cã credinþa creºtinã se întemeiazã pe o bazã sigurã, Cuvântul inspirat ºi fãrã de greº al lui Dumnezeu ºi cã bãtrâna Biblie stã neclintitã de atacurile cele mai înverºunate ale celor mai formidabili duºmani ai ei. Secþiunea aceasta ar putea sã se încheie foarte potrivit cu încã un rând pornit din pana lui W.F. Albright care încheind articolul sãu "The Bible After Twenty Years of Archeology (1932-1952)", declara: "Materialul arheologic nou continuã sã se reverse, obligând la revizuirea tuturor abordãrilor anterioare ale religiei Vechiului ºi Noului Testament. Devine în fiecare zi mai clar cã redescoperirea Bibliei duce adesea la o nouã evaluare a credinþei biblice, care seamãnã impresionant cu ortodoxia unei vremi mai timpurii" (Religion in Life, Vol. XXI [Toamna, 1952], p.550). III. Critica superioarã a Noului Testament Multe din aceleaºi principii care au fost aplicate la critica superioarã a Vechiului Testament au fost aplicate ºi la studiul critic al celui Nou. La mijlocul secolului al XIX-lea a emanat o ºcoalã de criticã extrem de radicalã de la Universitatea din Tübingen din Germania (în consecinþã numitã ªcoala Tübingen). Ea declara cã practic nimic din Noul Testament nu fusese scris de autorii ale cãror nume sunt ataºate la cãrþile lui, punea Evangheliile în secolul al II-lea ºi recunoºtea numai Romani, 1 ºi 2 Corinteni ºi Galateni ca fiind autentic pauline. Stabilirea unui text grecesc demn de încredere de cãtre savanþi ca Tischendorf ºi Westcott ºi Hort (vezi p.142-144) ºi un plus de studii textuale au tins în general sã revizuiascã concluziile acestea într-o direcþie conservatoare aºa încât acum Evangheliile sunt larg recunoscute ca fiind din secolul I (deºi nu în chip necesar de cãtre cei consideraþi a fi autorii lor) ºi existã un acord general cã epistolele atribuite lui Pavel sunt toate ale lui cu excepþia lui 1 ºi 2 Timotei, Tit ºi poate Efeseni. În conformitate cu aceasta articolul prezent se va mãrgini la acele cãrþi cu privire la care încã existã problemele critice principale - Evangheliile sinoptice, Evanghelia lui Ioan, Efeseni, 1 ºi 2 Timotei, Tit, Evrei, 2 Petru, Iuda ºi Apocalipsul.

Problema sinopticã. - Cel puþin din timpul lui Augustin (m. 430 d.Hr), cãrturarii creºtini ºi-au dat seama de asemãnãrile literare care existã între Evangheliile sinoptice ºi mulþi cãrturari au cãutat sã reconstruiascã istoricul acestor relaþii, care sunt cunoscute ca "problema sinopticã". Încercãrile de a soluþiona problema aceasta au fost deosebit de riguroase în ultimul secol ºi jumãtate. De o deosebitã importanþã printre soluþiile propuse sunt acestea: Teoria unui singur original aramic al Evangheliei. Pãrintele creºtin Papia, scriind în secolul al II-lea, este citat de Eusebiu (Ecclesiastical History III,39.16; ed. Loeb, p.297) ca declarând: "Matei a colectat oracolele în limba ebraicã [aramaicã] ºi fiecare le-a interpretat cât a putut mai bine". Pe baza acestei afirmaþii unii cãrturari au susþinut cã acele pasaje care sunt aproape identice în sinoptice sunt rezultatul lui Matei, Marcu, ºi Luca toate folosind Evanghelia aramaicã a lui Matei ca sursã pentru naraþiunea lor greacã. Punctul acesta de vedere aceasta este în general respins de savanþii de astãzi, deoarece multe din pasajele paralele sunt de aºa naturã încât ele trebuie sã fi apãrut dintr-o sursã greacã ºi nu aramaicã. Teoria fragmentarã. Punctul acesta de vedere a fost larg susþinut în diferite forme. Unii cãrturari au accentuat faptul cã amintirile lui Isus au fost pãstrate fãrã îndoialã vii în bisericã în forma oralã câtva timp dupã moartea Sa. În cursul câtorva ani, mai ales în Orient, acestea ar fi tins sã ia mai mult sau mai puþin forme fixe din care evangheliºtii puteau sã se inspire. În felul acesta ar putea fi explicate cel puþin multe din coincidenþele verbale din Evanghelii. Alþi cãrturari au cãutat sã rezolve problema sinopticã cam în acelaºi fel, dar au pus accent mai mult asupra faptului, implicat de Luca (cap.1,1), cã erau în circulaþie multe relatãri scrise cu privire la Isus. Ei sugereazã cã acestea erau fragmente - o relatare, un raport al unei minuni, o vorbã - ºi cã evangheliºtii s-au inspirat din diferite colecþii, care în cele mai multe cazuri se suprapuneau. Teoria celor douã documente. - Punctul acesta de vedere este fundamental pentru aproape toatã gândirea asupra problemei sinoptice în timpul prezent. El susþine cã existã douã documente fundamentale din care scriitorii ºi-au luat materialele. Cel dintâi dintre aceasta este identificat ca Evanghelia lui Marcu, cu privire la care se susþinea ca ar fi fost cea dintâi din Evangheliile canonice. Al doilea document, conform acestei teorii, este alcãtuit din acele materiale care nu sunt în Marcu, dar care sunt comune atât lui Matei, cât ºi lui Luca. Aceasta a fost pomenitã ca "logia" de aceia care îl considerau a fi identic cu Matei aramaic al lui Papia (vezi mai sus), când se referã la documentul acela prin termenul grecesc ta logia ("oracolele"). În timpul de faþã, însã, cãrturarii preferã în general sã vorbeascã despre el numindu-l simplu Q, de la germanul Quelle, "sursã". Teoria celor patru documente. În 1924 B.H. Streeter (The Four Gospels: A Study of Origins) a propus o amplificare a teoriei celor douã documente care sã explice materialele din Matei ºi Luca altele decât cele considerate a fi din Marcu ºi Q. El cautã sã identifice patru surse despre care crede cã au provenit de la patru centre ale creºtinismului primar: Marcu din Roma, Q din Antiohia; cea mai mare din materialele specifice pentru Luca, pe care el le denumeºte L ºi crede cã proveneau din Cezarea; ºi materialul specific lui Matei, pe care îl denumeºte M ºi crede cã reprezintã memorii ale bisericii din Ierusalim. Cãrturarii nu au acceptat în general totalul ipotezelor lui Streeter, dar existã un acord larg cã cele patru grupe de materiale pot fi discernute în Evangheliile sinoptice, deºi locurile lor de origine n-ar putea fi aºa uºor dovedite prin susþinerea Streeter. Teoria originalelor armaice. Charles Cutler Torrey a abordat teoria aceasta în 1912, ºi a publicat-o în forma elaboratã în 1933. El susþine cã toate Evangheliile au fost scrise la origine în aramaicã. El argumenteazã cã sunt multe traduceri defectuoase în Evangheliile greceºti care pot fi rezolvate

numai traducându-le în aramaicã, limbã din care el crede cã au fost originar traduse. Ipoteza lui Torrey, deºi atras multã atenþie, n-a fost acceptatã de mulþi savanþi, deoarece aceia care au apãrat vederea lui au avut dificultãþi în a cãdea de acord cu privire la care ar fi presupusele traduceri defectuoase. Mai mult, pare cât se poate de improbabil ca atât de multe traduceri defectuoase câte propune el sã fi gãsit, sã fi fost tolerate de biserica primarã într-o vreme când atât greaca cât ºi armaica erau limbi vii. O altã dificultate constã în faptul cã nu mai existã nici o aramicã palestinianã din secolul I pentru a servi ca model pentru limba în care Torrey susþine cã au fost scrise originar Evangheliile. Teoria formelor. În 1919 Martin Dibelius a propus o nouã abordare a problemei sinoptice care este în general cunoscutã prin termenul german Formgeschichte, "sau critica formei". Ea a fost de atunci elaboratã de Rudolf Bultmann. Aceasta nu este atât de mult o alternativã pentru ipoteza de douã sau de patru documente, cât o încercare de a analiza "formele" literare reprezentate în Evanghelii. Adepþii criticii formei susþin cã pentru un oarecare timp dupã rãstignire istorisirile cu privire la Isus au fost pãstrate numai oral ºi cã biserica în chip natural a pãstrat ceea ce era cel mai corespunzãtor pentru a o cãlãuzi în chestiuni de credinþã ºi conduitã, pentru a instrui pe cercetãtori, pentru a folosi în închinare ºi pentru a ajuta în controversã. În felul acesta, susþin ei, s-au dezvoltat diferite tipuri de literaturi: parabole, naraþiuni de minuni, un anumit punct de învãþãturã, ºi istorisirea patimilor. Acestea se crede cã au circulat mult ºi cã au ajuns la o formã literarã relativ fixã. Se crede cã atunci când evangheliºtii au scris, au adunat aceste fragmente diferite sau au folosit colecþii ale lor scrise mai înainte. Aceasta, cred susþinãtorii criticii formei, ar explica atât asemãnãrile, cât ºi deosebirile din Evangheliile sinoptice. La baza celor mai multe din teoriile anterioare stã premiza cã Evangheliile au fost produse în acelaºi fel cum este produsã orice lucrare religioasã obiºnuitã ºi anume, cã autorii Evangheliilor n-au fost înzestraþi cu nici o revelaþie specificã sau cãlãuzire supranaturalã, ci s-au sprijinit în totul pe documente ºi amintiri omeneºti defectuoase, pe care ei, la rândul lor, s-au simþit liberi sã le adopte ºi sã le corecteze pentru a corespunde scopurilor lor specifice. Comentariul acesta respinge hotãrât o astfel de presupunere. Nu numai cã Duhul Sfânt a îndrumat pe autorii Evangheliilor la materiale sursã demne de încredere, dar le-a dat ºi cunoºtinþe cu privire la evenimente trecute prin revelaþie directã. În felul acesta Evangheliile, ca ºi toatã cealaltã Scripturã, sunt unice când sunt comparate cu toatã cantitatea producþiei literare a fiinþei umane; în consecinþã nu este posibil sã se trateze întreaga lor istorie literarã exact la fel cum un critic analizeazã factorii care contribuie la producerea unei lucrãri care îºi are obârºia numai în geniul omenesc. În acelaºi timp acest comentariu se abþine sã ia poziþia antiteticã conform cãreia scriitorii Scripturii au scris sub dictarea verbalã de la Duhul Sfânt ºi cã, în consecinþã, analogiile verbale - chiar ºi întreruperi în construcþia propoziþiei - urmeazã sã fie explicate numai pe baza faptului cã Spiritul ar fi ales sã dicteze aceleaºi cuvinte diferiþilor scriitori. Petru declarã precis cã "oamenii sfinþi au vorbit de la Dumnezeu, mânaþi de Duhul Sfânt" (2 Petru 1,21). Ei au vorbit ºi au scris potrivit propriilor lor individualitãþi ºi caracteristici, aºa cum este indicat de diferitele stiluri de scris pe care le folosesc, dar liberi de erorile gãsite în alte scrieri. Prin Spiritul Sãu Dumnezeu a dat luminã ºi pricepere minþii scriitorilor Bibliei. El i-a condus la surse scrise ºi orale ale adevãrului, ºi prin revelaþie supranaturalã le-a dat cunoºtinþe despre evenimentele trecutului ºi viitorului pe care altfel nu le-ar fi putut ºti. Toate acestea ei le-au relatat în propriile lor cuvinte (vezi GC. V-VII). Atunci, ce se poate spune cu privire la problema sinopticã? Urmãtoarele puncte reprezintã sugestiile ipotetice ale acestui comentariu:

1. Pare indubitabil din Luca 1,1-3 ºi din analogiile verbale din Evangheliile Sinoptice cã cel puþin Matei ºi Luca au fost conduºi de Duhul Sfânt sã foloseascã documente scrise mai înainte la pregãtirea Evangheliilor lor. Cã mulþi oameni au pãstrat relatãri orale ºi scrise despre viaþa, lucrarea ºi învãþãturile lui Isus era numai normal ºi Luca afirmã precis cã lucrul acesta a avut loc (cap.1,1). El merge mai departe ºi lasã sã se înþeleagã cã înainte de a scrie propria sa relatare, fãcuse o cercetare a surselor care-i stãteau la îndemânã, când zice: "Am gãsit ºi eu cu cale, ..., dupã ce am fãcut cercetãri cu de amãnuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârºia lor, sã... le scriu în ºir unele dupã altele" (cap.1,3). O comparaþie îngrijitã a lui Matei cu Marcu ºi cu Luca aratã cã ºi Matei a folosit surse literare. De exemplu, pasajele paralele din Matei 9,6, Marcu 2,10.11 ºi Luca 5,24 sunt aproape identice în formulare, fiecare conþinând aceeaºi greºealã gramaticalã de sens. Astfel de pasaje presupun un tip oarecare de interrelaþie literarã între autorii lor. Exemple impresionante de folosirea de cuvinte identice, dar neobiºnuite, în pasaje paralele adaugã ºi alte dovezi pentru sprijinirea acestei concluzii. Astfel pare clar cã Duhul lui Dumnezeu a condus pe autorii celei dintâi ºi a celei de a treia Evanghelii sã foloseascã relatãri scrise mai înainte despre viaþa ºi învãþãturile lui Isus ºi probabil ºi relatãri orale. Cã un astfel de procedeu era cu totul în armonie cu lucrarea inspiraþiei se vede clar din Vechiul Testament, unde pasaje verbal identice apar în scrierile diferiþilor autori (vezi 2 Samuel 22 ºi Psalmii 18; 2 Regi 18,13 la 20, Isaia 36-39; 2 Regi 24,18 la 25,21.27-30; ºi Ieremia 52,1-27. 31-34). 2. Probabil Evanghelia lui Marcu a fost scrisã cea dintâi dintre Evanghelii. Este un fapt demn de observat cã aceastã Evanghelie este duplicatã în material aproape complet de celelalte Evanghelii. Westcott (Introducþion to the Study of the Gospels, p.192) a gãsit numai 24 de versete în întreaga carte a lui Marcu care sunt fãrã paralele. Lucrul acesta este arãtat pe altã cale de tabelul din vol. V, p.192, care aratã cã pe baza secþiunilor de Evanghelie urmãrite în acest comentariu, numai unu la sutã din relatarea lui Marcu este relatatã exclusiv numai de el. Restul este de asemenea conþinut, deºi nu neapãrat în acelaºi limbaj, în cel puþin una din celelalte trei Evanghelii. Dacã deci, aºa cum e relatat de Papia (vezi p.176), Marcu ºi-a luat materialele din amintirile lui Petru, este evident cã el nu le-a copiat nici din Matei nici din Luca. Totuºi analogiile verbale sunt de aºa naturã încât este evident cã a existat o legãturã documentarã. Cã Marcu stã la baza lui Matei ºi Luca ºi nu e o prescurtare a oricãreia din cele douã reiese clar din faptul cã, deºi atunci când este luatã ca un tot, Evanghelia lui Marcu este cea mai scurtã, totuºi, în multe din evenimentele pe care le nareazã ea prezintã într-adevãr raportul cu mai multe amãnunte de cum o fac Matei sau Luca. Lucrul acesta pare sã arate mai degrabã cã Evanghelia întâia ºi a treia prezintã materialele lui Marcu cu adãugiri, decât cã Marcu este o condensare a lor. 3. Întrucât pare sã fie o legãturã literarã între Evangheliile sinoptice ºi mai departe, întrucât Marcu a fost pe cât se pare cea mai de timpuriu scrisã, urmeazã cã Marcu a fost evident una din sursele scrise din care Matei ºi Luca au extras pentru compunerea relatãrilor lor despre Isus. 4. A fost numai natural ca în biserica primarã sã circule multe relatãri orale cu privire la viaþa ºi învãþãturile lui Isus. Kerugama greacã apostolicã, predica, se concentra pe Hristos ºi în deosebi pe moartea ºi învierea Lui (vezi Fapte 2,22-24; 10,38-40; 26,22.23). În consecinþã relatãrile celor care fuseserã cu Hristos trebuie sã fi ajuns la o largã rãspândire în biserica primarã. Referirea lui Pavel (Fapte 20,35) la o zicalã a lui Isus care nu este cuprinsã în Evanghelii este o indicaþie cu privire la un tip de astfel de material care era în circulaþie, în timp ce Ioan declarã (cap.21,25) cã "mai sunt multe lucruri pe cari le-a fãcut Isus", pãstrate de alþi scriitori sau numai oral. Acestea ar fi tins cu timpul sã ia o formã mai mult sau mai puþin stabilã. Însã, în acelaºi timp, este clar din Luca 1,1 cã

existau multe documente scrise cu privire la Isus. Astfel în timpurile apostolice trebuie sã fi existat în circulaþie o considerabilã cantitate de materiale atât orale, cât ºi scrise. Probabil scriitorii Evangheliei au fost mânaþi de Duhul Sfânt sã extragã unele din materialele lor din astfel de surse. 5. Asemãnãri în material comun la Matei ºi Luca, dar care nu se gãseºte în Marcu, aratã cã ei au extras dintr-o altã sursã sau surse comune, în afarã de Marcu. Deºi conþinutul ºi locul originii exacte al acestei surse nu poate fi determinat, termenul Q poate fi considerat o etichetã utilã pentru scopuri de identificare. 6. Matei, cel puþin, a încorporat fãrã îndoialã amintiri personale în Evanghelia sa. 7. În cazul lui Luca pare probabil cã aceastã Evanghelie a început sã ia formã în timpul ºederii lui la Cezarea, care, în mãsura în care se ºtie, a fost prima lui ocazie de a aduna informaþii în Palestina cu privire la viaþa lui Isus. Dovezi literare, într-adevãr, par sã sugereze cã materiale care nu provin din Marcu în Luca s-ar putea sã fi constituit un fel de primã ediþie a Evangheliei lui Luca, întrucât ele încep cu partea introductivã a cãrþii ºi merg mai departe pentru a include istorisirea morþii ºi învierii lui Isus. Punctul cel mai probabil din cariera lui Luca la care el ar fi venit în contact cu Evanghelia lui Marcu ar fi în cursul rãmânerii lui la Roma pe vremea cele dintâi întemniþãri a lui Pavel (vezi Coloseni 4,10.14), deoarece acesta este primul timp pentru care existã dovada cã cei doi bãrbaþi au fost împreunã. Aici, deci, se poate sã fi adãugat el astfel de materiale din Evanghelia lui Marcu la propriul sãu raport scris mai înainte aºa cum Duhul Sfânt l-a mânat sã aleagã. Deºi nu este cu putinþã sã se ofere o soluþie finalã la aceste probleme, cercetãtorul Bibliei poate fi sigur cã Evangheliile sinoptice reprezintã un efort inspirat de Dumnezeu, cu corelaþie din partea unor scriitori creºtini primari, care au recunoscut valabilitatea naraþiunilor scrise de semenii lor creºtini. Duhul Sfânt a condus la alegerea de materiale, a ocrotit mânuirea lor ºi a adãugat la ele prin revelaþie directã, pentru ca sã se poatã pãstra pentru biserica Sa o relatare autenticã, inspiratã a vieþii, morþii ºi învierii Fiului lui Dumnezeu. Evanghelia lui Ioan. - Din vremurile primare tradiþia creºtinã a atribuit scrierea Evangheliei lui Ioan la sfârºitul secolului I, datând-o mai târziu decât Evangheliile sinoptice. Tradiþia aceasta a predominat pânã la începutul secolului al XIX-lea, când savanþi critici au început sã tãgãduiascã faptul cã ea ar fi putut fi scrisã mai înainte de anul 150 d.Hr. ºi cã apostolul Ioan nu ar fi putut sã fie autorul ei. Se pretindea cã Evanghelia aceasta reflectã un stadiu în dezvoltarea gândirii creºtine care era, probabil, caracteristic secolului al II-lea. Se pretindea mai departe, cã în multe privinþe cartea lui Ioan reflectã gândirea gnosticã ºi cã, în acord cu aceasta, n-ar fi putut sã fie scrisã pânã când gnosticismul nu devenise o influenþã majorã în cuprinsul bisericii. Totuºi, aºa cum observã E.R. Goodenaugh de la Universitatea din Yale, dificultatea fundamentalã în gândirea criticii asupra datãrii lui Ioan era raþionamentul cã ea "'n-ar fi putut' fi scrisã înainte de 100 d.Hr. deoarece o datã mai timpurie i-ar distruge [criticului superior] întreaga concepþie de evoluþie a creºtinismului" (John a Primitive Gospel", Jurnal of Biblical Literature, LXIV [1945], p.147). Astãzi, tabloul s-a schimbat radical. O serie de descoperiri recente a condus pe savanþii critici sã abandoneze teoria lor cu privire la o datã târzie pentru scrierea Evangheliei lui Ioan. Cea dintâi din descoperirile acestea constã dintr-o micã bucãþicã de papirus conþinând Ioan 18,31-33.37.38, cunoscutã ca Papirusul Rylands 457 ºi denumit în chip obiºnuit P52 (vezi p.117, ºi ilustraþia opusã p.128). Cumpãratã cu ani de zile mai înainte împreunã cu alte papirusuri într-un oraº provincial

din Egipt, n-a fost publicat decât în 1935. Scrisul de mânã aratã cã acest fragment a fost scris pe la anul 125 d.Hr., lucru care îl face manuscrisul cel mai vechi cunoscut al oricãrei porþiuni din Noul Testament. Cu data aceasta sunt de acord trei din cei mai renumiþi papirologi. Sir Frederic Kenyon, W. Schubart, ºi H. Idris Bell, (An Unpublished Fragment of the Fourth Gospel in the John, Rylands Library, redactat de C. H. Roberts, Manchester, 1935). Adolph Deissmann, renumitul savant în Noul Testament, îl dateazã în zilele lui Adrian (anii 117-138 d.Hr.), sau posibil în zilele lui Traian (anii 98-117). Ocupându-se de manuscrisul acesta la scurt timp dupã descoperirea lui, Deissmann îl declarã ca fiind de cea mai mare importanþã în ce priveºte autorul celei de a patra Evanghelii. În Deutsche Allgemeine Zeitung 3. dec, 1935, el scria: "O mulþime de ipoteze cu privire la originea târzie a Evangheliei dupã Ioan se vor ofili repede ca plantele din serã. În Papirusul Reylands avem o dovadã documentarã sigurã cã Evanghelia dupã Ioan nu numai cã a existat în prima jumãtate a secolului al II-lea, ci ºi cã copii de ale ei ajunseserã deja în Egipt. Originea Evangheliei trebuie deci sã fie pusã înapoi în vremuri mult mai timpurii". Comentând asupra însemnãtãþii acesteia dramatice, Sir Frederic Kanyon, redactor al Papirusului Chester Beatty, spune: "Chiar ºi un fragment atât de mic este o dovadã de existenþa întregului manuscris ºi aratã cã un codice al celei de a patra Evanghelii circula prin Egiptul de Mijloc înainte de mijlocul secolului al doilea. În felul acesta confirmã dovezile pentru data tradiþionalã a acelei Evanghelii" (The Bible and Archeology, p.226). "Dacã a existat un punct asupra cãruia ºcoala avansatã sã se simtã mai plinã de încredere decât în altul, acesta era data târzie a celei de a patra Evanghelii.... Este, deci, satisfãcãtor de a descoperi cã exact în cazul celei de a patra Evanghelii noile dovezi pentru o datã din secolul întâi sunt cât se poate de convingãtoare" (ibid., p.287). El spune iarãºi cã dovezile din Papirusul Rylands 457 "contribuie mult pentru confirmarea datei tradiþionale a compunerii [Evangheliei dupã Ioan] în ultimii ani ai secolului întâi" (Our Bible and the Ancient Manuscripts [New York: Harper and Brothers, 1940], p.128). De asemenea, în 1935 au fost publicate fragmente ale unei naraþiuni evanghelice necunoscute (Papirusul Egerton 2), descoperite de curând în Egipt, (Fragments of an Unknown Gospel and Other Early Christian Papyri, redactatã de H. Idris Bell ºi T.C. Skeat, Londra). Naraþiunile evanghelice pãstrate în fragmentele acestea sunt atât de asemãnãtoare cu acelea ale Evangheliilor canonice încât sã facã evident faptul cã scriitorul acestei Evanghelii a împrumutat informaþia lui din cele canonice. De interes special este faptul cã existã câteva analogii strânse cu pasaje foarte separate între ele ale Evangheliei a patra, aparþinând de episoade diferite (vezi, de exemplu, la Ioan 5,39). Fragmentele acestea, scrise în Egipt înainte de mijlocul secolului al II-lea d.Hr. ne asigurã dovada cã cea de-a patra Evanghelie era folositã în Egipt, împreunã cu cele sinoptice, înainte de mijlocul secolului al II-lea d.Hr. Vorbind despre aceastã descoperire cât se poate de interesantã, conservatorul ºi eruditul Kenyon observã:

"Dacã o compilaþie bazatã pe ea putea sã circule într-un oraº provincial din Egipt înainte de sfârºitul primei jumãtãþi a secolului al doilea, Evanghelia însãºi trebuie sã fi fost scrisã în mod sigur înainte de sfârºitul primului secol ºi susþinerea criticilor "avansaþi" ai secolului al nouãsprezecelea cã nu a fost produsã pânã dupã 150 d.Hr. piere ca un fum" (The Bible and Archeology, p.217). În 1945 E.R. Goodenough, profesor de istoria religiei la Universitatea Yale, a prezentat argumente cã nu existã nimic gnostic în Ioan, aºa cum pretindea criticii, ci cã aceastã Evanghelie provine de la începuturile creºtinismului. Dovezi în plus în direcþia aceasta au fost procurate doi ani mai târziu de o a doua descoperire remarcabilã, fãcutã la Chenobostium în Egiptul Superior. Vreo patruzeci de tractate gnostice gãsite acolo au arãtat cã gnosticismul din secolul al II-lea pare cã era destul de diferit de principiile prezentate în Evanghelia a patra. Publicarea anumitor suluri de la Marea Moartã (vezi p.90-92) a procurat o a patra confirmare pentru scrierea lui Ioan în secolul I. Unele din documentele acestea aratã cã presupusele idei teologice târzii ale lui Ioan antedateazã de fapt perioada lucrãrii lui Hristos. În plus, W.F. Albright (Archeology of Palestine [London, 1954], p.244-249) a prezentat numeroase exemple de referire în Ioan la locuri, persoane, ºi lucruri care se referã în trecut la un timp dinainte de Întâia Revoltã iudaicã, din anii 66-70 d.Hr. Astfel, ca ºi cu atât de multe alte lucruri care afectau valabilitatea ºi inspiraþia Scripturilor, descoperirile recente au dovedit ca netemeinicã susþinerea anterioarã a criticii superioare cã Evanghelia lui Ioan este din a doua jumãtate a secolului al II-lea. Comentând asupra acestei schimbãri dramatice în gândirea criticã, W.F. Albright spune cã "nu existã nici un motiv pentru a data Evanghelia dupã anul 90 d.Hr.; s-ar putea mai devreme" ("The Bible After Twenty Years of Archeology", Religion in Life, Vol.XXI, Nr.4, p.550, 1952). Ocupându-se de aceeaºi problemã The Interpreter's Bible face observaþia cã "data târzie care era cândva preferatã de savanþii critici este acum aproape universal abandonatã.... Deci este tot mai dificil de a accepta o datã mult mai târzie decât sfârºitul primului secol pentru publicarea Evangheliei". (vol.8, p.441,442). Din orice punct de vedere este sigur sã se dateze Evanghelia lui Ioan pe la anul 90 d.Hr. ºi astfel în timpul duratei vieþii apostolului al cãrui nume îl poartã. În consecinþã este rezonabil, chiar pe premiza critice, sã se susþinã cã apostolul Ioan era autorul ei. Adâncimea maiestuoasã a înþelegerii naturii ºi scopului misiunii lui Hristos prezentatã în Evanghelia lui Ioan face dificil sã se creadã cã un altul în afarã de Ioan cel iubit ar fi putut fi autorul. Efeseni. - Anumite caracteristici ale Epistolei cãtre Efeseni au determinat pe mulþi savanþi critici sã punã la îndoialã faptul cã Pavel era autorul acestei cãrþi ºi sã considere cã ea ar fi fost scrisã de un autor necunoscut care a ataºat numele lui Pavel la lucrarea aceasta astfel încât sã aibã prestigiu mai mare. Deosebit de importante printre problemele critice din Efeseni sunt urmãtoarele: Savanþii au observat cã o mare parte din materialul din Efeseni este analog cu cel din alte epistole ale lui Pavel. Acesta a dat naºtere la teoria cã presupusul autor necunoscut al Efesenilor se poate sã fi construit epistola culegând concepþiile ºi frazeologia din alte epistole ale lui Pavel. În plus, este important cã în Efeseni lipsesc cu desãvârºire salutãrile personale de la sfârºitul cãrþii, care sunt o trãsãturã atât de caracteristicã a scrisorilor lui Pavel. Lucrul acesta devine cu atât mai remarcabil când se reaminteºte faptul cã apostolul fusese vreo doi ani la Efes, o perioadã mai

lungã de cât petrecuse cu oricare altã bisericã, înainte de a le scrie. De asemenea, nu trateazã nici o problemã specificã în epistola aceasta, aºa cum face adesea în celelalte scrieri ale sale. Pe lângã acestea, binecuvântarea (cap.6,23.24) este la persoana a treia, care nu era stilul normal al lui Pavel, iar o salutare de rãmas bun atât de impersonalã este greu de aºteptat de la el când scria unei biserici pentru care lucrase un timp atât de îndelungat. O a treia caracteristicã a epistolei care dãduse naºtere la bãnuialã în ce priveºte autenticitatea ei este faptul cã cea mai bunã dovadã de manuscris aratã cã scrisoarea n-a fost nicidecum adresatã la origine efesenilor. Cele trei manuscrise mai timpurii existente ale Efesenilor, din secolul al III-lea ºi al IV, zic la cap.1,1: "Pavel apostol al lui Hristos Isus prin voia lui Dumnezeu, sfinþilor care sunt credincioºi în Hristos Isus". Dovada cã aºa era formularea originarã este întãritã mai departe de comentariul lui Origen (mort c.254 d.Hr.) la Efeseni, care împãrtãºeºte ideea acestei omisiuni, mãrturiseºte cã nici un manuscris vechi din vremea sa nu conþinea cuvântul "cãtre Efeseni" în cap.1,1 (Contra Eunomius II. 19). Tertulian (mort c.230 d.Hr.) relateazã cã ereticul Marcion de pe la mijlocul secolului al II-lea declara cã epistola nu fusese scrisã sfesenilor, ci laodicenilor (Contra Marcion v. 17, în The Ante-Nicene Fathers, vol.3, p.464,465). Deºi Tertulian apãra epistola ca fiind trimisã efesenilor, el nu-ºi baza argumentul pe cap.1,1, aºa cum ar fi fost de aºteptat dacã pe vremea sa s-ar fi citit aºa: "cãtre sfinþii care sunt la Efes". Ci el a apelat la "adevãrata tradiþie a Bisericii, cã epistola aceasta a fost trimisã efesenilor, nu laodicenilor". (loc. cit.). Toate acestea au determinat pe unii cãrturari sã sugere cã Efeseni a fost scrisã la oarecare timp dupã moartea lui Pavel. Edgar J. Goodspeed (Introduction to the New Testament, p.224,225) a propus pãrerea cã epistola a fost scrisã pe vremea când au fost colectate celelalte scrisori ale lui Pavel ºi trimise în circulaþie ca o unitate ºi cã Efeseni a fost construitã din celelalte lucrãri ca o epistolã generalã care sã serveascã drept introducere la colecþie. În evaluarea acestor probleme, trebuie sã se ia în consideraþie o distincþie între problema destinaþiei la care i-a fost trimisã scrisoarea originar, ºi problema cu privire la autor. Dacã poate fi gãsitã o soluþie rezonabilã la prima întrebare, problema autorului devine mai puþin acutã. Întrucât manuscrisele cele mai timpurii ale Efesenilor nu dau mãrturie cã ar fi conþinut numele "Efes" în cap.1,1 ºi întrucât mãrturiile pãrinþilor bisericeºti mai timpurii decât vremea acestor manuscrise aratã cã Bibliile lor erau la fel lipsite de expresia aceasta, pare rezonabil sã se tragã concluzia cã autorul originar al acestei epistole avea numai o salutare generalã. Nu existã nimic în altã parte din Scripturã care sã fie în dezacord cu o astfel de concluzie. Dacã deci, aºa cum pare posibil, Pavel a trimis epistola sa cunoscutã acum ca Efeseni unor ascultãtori generali ºi nu specific congregaþiei efesene, celelalte probleme cu privire la originea de la Pavel ca autor sunt mai uºor de rezolvat. Este uºor de înþeles cã el n-ar fi pus astfel de salutãri personale cum ataºeazã la celelalte scrisori ale sale. La fel formularea binecuvântãrii sale corespunde perfect unui astfel de cadru ºi sugestia lui (cap.3,2) cum cã unii poate n-au auzit de chemarea sa la apostolat devine inteligibilã. Ernest Percy (Die Probleme der Kolosser-und Epheserbriefe, Lund, Suedia: C.W.K. Gleerup, 1946) a arãtat printr-un studiu extensiv al Efesenilor în comparaþie cu celelalte epistole ale lui Pavel, cã în limbaj, stil ºi mai ales în concepþii teologice Efeseni este atât de mult în acord cu celelalte scrisori încât pe temeiuri pur critice dovada autenticitãþii este mult mai puternicã de cum sunt argumentele care pot fi prezentate contra ei (vezi ibid., p.443-448).

Percy a demonstrat cã între Efeseni ºi Coloseni existã o relaþie deosebit de strânsã (cf. Efeseni 1,1 cu Coloseni 1,1; Efeseni 1,13 cu Coloseni 1,5; Efeseni 1,15 cu Coloseni 1,4.9; Efeseni 2,12 cu Coloseni 1,21; Efeseni 2,15 cu Coloseni 2,14; Efeseni 2,16 cu Coloseni 1,22; Efeseni 6,18 cu Coloseni 4,2; Efeseni 6,21 cu Coloseni 4,7), o mult mai strânsã relaþie, într-adevãr, decât între Efeseni ºi oricare alte scrisori ale lui Pavel. Aceastã asemãnare pare sã fie cel mai bine explicatã prin pãrerea cã ambele epistolele au fost scrise de acelaºi autor, Pavel, ºi virtual în acelaºi timp. Cã acesta a fost cazul este indicat de faptul cã Efeseni 6,21.22 care introduce pe Tihic ca agentul prin care Pavel trimite scrisoarea, este virtual identic în Coloseni 4,7.8. O comparaþie între Coloseni 4,9 ºi Filimon 10,12 aratã mai departe cã Epistola cãtre Filimon probabil a fost trimisã în acelaºi timp. Astfel Tihic pare sã fi dus cu el trei scrisori în cãlãtoria sa cãtre provincia romanã Asia (în Asia Micã de vest) - o scrisoare personalã de la Pavel lui Filimon, care evident era un membru al bisericii din Colose, o scrisoare (Coloseni) specialã pentru biserica din Colose ºi o scrisoare neadresatã vreunei biserici anume, dar intenþionatã probabil sã circule printre diferitele biserici ale provinciei Asia ca: Efes, Smirna, Pergam, ºi Laodicea, poate având în mod deosebit în minte acei credincioºi pe care Pavel nu-i cunoscuse personal. Acesta, se pare, era epistola care este acum cunoscutã ca Efeseni. Nu se poate ºti dacã Tihic avea o a patra scrisoare adresatã bisericii din Laodicea (vezi Coloseni 4,16) sau dacã scrisoarea aceea este identicã cu scrisoarea aceasta generalã, . Este rezonabil sã se creadã cã atunci când scrisoarea aceasta generalã, dupã ce ºi-a fãcut drumul prin diferitele biserici ale regiunii cãrora le fusese adresatã, va fi venit sã se odihneascã în posesia congregaþiei din Efes, întrucât Efes era oraºul cel mai de seamã al provinciei Asia ºi mai mult, întrucât era locul unei lucrãri atât de prelungite din partea lui Pavel unde amintirea lui trebuie sã fi fost deosebit de îndrãgitã. Dacã aceasta este ceea ce a avut loc, aºa cum pare probabil, nu este dificil de înþeles cã atunci când au fost adunate epistolele lui Pavel pentru prima oarã din bisericile cãrora le fuseserã trimise ºi unde fuseserã pãstrate, epistola aflatã în posesia congregaþiei efesene sã fie numitã în, mod natural, Efeseni. Deºi sugestiile premergãtoare nu pot fi dovedite concludente, ele prezintã o explicaþie rezonabilã pentru presupusele dificultãþi din Epistola cãtre Efeseni ºi procurã o teorie pozitivã cu privire la autorul ºi destinaþia epistolei care este în armonie atât cu dovezile Scripturii, cât ºi cu standardele erudiþiei cu renume. Epistolele pastorale. - Prin termenul acesta se înþeleg Epistolele cãtre Timotei ºi cãtre Tit. Deºi celelalte epistole care poartã numele lui Pavel sunt în general recunoscute de savanþii critici ca fiind autentic pauline (cu posibila excepþie a Efesenilor), mulþi critici resping originea paulinã a lui 1 ºi 2 Timotei ºi Tit. Cele ce urmeazã sunt argumentate principale prezentate de anumiþi savanþi în spiritul pãrerii cã Pavel nu a fost autorul acestor epistole. Când aluziile istorice din epistolele pastorale (ca 1 Timotei 1,3; 2 Timotei 4,20;Tit 3,12) sunt comparate cu istoricul vieþii lui Pavel din Fapte, este clar cã ele nu se încadreazã în tiparul vieþii lui, aºa cum este descris acolo. Epistolele pastorale dau la ivealã o structurã mai dezvoltatã a organizaþiei bisericeºti de cum se vede în altã parte în Noul Testament. De exemplu, se dau calificãri specifice atât pentru prezbiteri sau episcopi (1 Timotei 3,1-7; Tit 1,5-9), cât ºi pentru diaconi (1 Timotei 3,8-13), sunt trasate reguli pentru purtarea bãrbaþilor ºi femeilor în bisericã (1 Timotei 2,8-15) ºi se fac precizãri pentru îngrijirea vãduvelor ºi pentru comportarea lor (1 Timotei 5,3-16). Savanþi critici au ajuns la pãrerea

cã toate acestea zugrãvesc o dezvoltare în organizaþie bisericeascã atât de mult în avans faþã de aceea datã la ivealã în altã parte din Noul Testament, încât epistolele pastorale ar trebui sã fie datate cândva în secolul al II-lea. Teoria cã aceste scrisori ºi-au avut originea în secolul urmãtor apostolilor a fost susþinutã mai departe de un apel de avertizare contra "împotrivirilor ºtiinþei, pe nedrept numite astfel" (1Timotei 6,20). În greceºte aceasta este redatã prin: antithesis tes pseudonumou gnoseos, care poate fi tradus prin: "antiteza fals numitei gnosis [cunoºtinþã]. "Pe la mijlocul secolului al II-lea Marcion, un învãþãtor eretic, a scris o lucrare pe care el a numit-o Antitheses. În plus, multe din pãrerile lui Marcion erau asemãnãtoare cu ale gnosticilor, care accentuau importanþa lui gnosis sau a cunoaºterii. În consecinþã unii din sacanþi au vãzut în acest pasaj din 1 Timotei o avertizare contra lui Marcion, ereticul din secolul al II-lea ºi, în consecinþã, au datat cartea susþinând cã numele lui Pavel a fost ataºat epistolei pentru a-i da prestigiu în lupta cu Marcion ºi gnosticismul. Un motiv în plus pe care cãrturarii critici l-au prezentat pentru respingerea lui Pavel ca autor al epistolelor pastorale este faptul cã vocabularul lor este oarecum diferit de cel al celorlalte epistole ale lui Pavel. Ele conþin un numãr mult mai mare de cuvinte care nu sunt folosite în altã parte în epistolele lui Pavel, faþã de oricare altã scriere a lui. Argumentele acestea au determinat pe mulþi cãrturari sã tãgãduiascã faptul cã Pavel a scris epistolele pastorale. Totuºi, comentariul acesta þine cu aceia care cred cã sunt dovezi puternice ºi în totul satisfãcãtoare cã scrierile acestea sunt autentic pauline. Însuºi faptul cã referinþele istorice din epistolele cãtre Timotei ºi cãtre Tit nu se potrivesc în cadrul Faptelor este o indicaþie cã ele proveneau dintr-o perioadã a vieþii lui Pavel ulterioarã întemniþãrii lui la Roma, aºa cum este relatat în Fapte 28. Dacã epistolelor pastorale li se îngãduie sã vorbeascã pentru ele însele, dau la ivealã faptul cã Pavel a fost eliberat de la închisoare ºi a cãlãtorit extensiv prin Creta, Asia Micã ºi Grecia ºi cã apoi a fost din nou arestat ºi întemniþat la Roma pentru a doua oarã. La fel, faptul cã în epistolele pastorale sunt menþionate persoane care nu apar nicãieri în altã parte în epistolele pauline (Crescens, 2Timotei 4,10; Carp, cap.4,13; Onisifor, cap.1,16;4,19; Eubul, Pudens, Linus, Claudia, cap.4,21; Artemas, Tit 3,12; Zenas cap.3,13) este o dovadã în plus cã aceste epistole provin dintr-o perioadã mai târzie a carierei lui Pavel ºi nu o indicaþie de fals. De fapt, este dificil sã considerãm cã un falsificator a introdus în lucrarea lui evenimente ºi persoane care nu se încadreazã în ceea ce este cunoscut pe altã cale din viaþa lui Pavel, deoarece astfel de elemente ar fi fost recunoscute imediat ca dovezi de fals. În schimb, un falsificator isteþ ar fi fãcut ca scrierile lui sã semene cât mai mult cu putinþã cu epistolele autentice ale lui Pavel. În felul acesta aspectele istorice ale epistolelor pastorale pot fi vãzute ca dovezi ale autenticitãþii lor. Cât priveºte problema modului de organizaþie bisericeascã descoperit în epistolele pastorale, se poate spune cã deºi problemele de organizaþie bisericeascã sunt tratate cu mai multã amãnunþime în scrierile acesta ca oriunde în altã parte în Noul Testament, totuºi, nu este nimic în ele care sã fie în dizarmonie cu alte dovezi privitoare la organizaþia bisericii în cursul vieþii lui Pavel. La fel cum alte faze ale vieþii ºi credinþei creºtine sunt accentuate în celelalte scrieri ale lui Pavel, tot aºa problema organizaþiei bisericii este tratatã cu deosebitã amãnunþime în epistolele pastorale. Pasajul din 1 Timotei 6,20 care se ocupã cu "antiteze ale fals numitei gnosis" nu se referã în mod necesar la lucrarea lui Marcion. Gnosis, "cunoºtinþã", este un cuvânt familiar în vocabularul lui

Pavel ºi este destul de inteligibil fãrã a fi considerat cã se referã la vreo anumitã opinie ereticã deºi, de fapt, ca un termen tehnic, gnosis era probabil deja în uz printre gnosticii timpurii pe vremea lui. La fel, antitheses nu se referã în mod necesar la cartea lui Marcion, ci se încadreazã uºor în contextul prezent cu înþelesul obiºnuit de "opoziþii", "contrapropuneri". În felul acesta Pavel poate fi înþeles ca avertizând pe Timotei împotriva "contrapropunerilor fals numitei cunoºtinþe", în contrast cu Evanghelia. Deosebirea dintre vocabularul epistolelor pastorale ºi acela al celorlalte scrieri ale lui Pavel este probabil cel mai bine explicatã pe temeiul cã el scria pastoralele la un punct mai târziu al carierei sale, dupã noi cãlãtorii ºi experienþe. De asemenea, diferenþa poate fi datoratã probabilitãþii cã el a folosit scribi diferiþi cari au exercitat o oarecare alegere în frazeologie. Evrei. - Problema identitãþii autorului Epistolei cãtre Evrei este una de criticã majorã. Totuºi, întrucât cartea însãºi nu ridicã nici o pretenþie cu privire la autorul ei, chestiunea aceasta este una asupra cãreia cãrturarii conservatori ºi cei critici sunt în mare dezacord. De aceea nu este tratatã în prezentul articol. În ce priveºte o tratare a problemei, cititorul este trimis la Introducerea la Epistola cãtre Evrei în vol. VII. A doua Petru ºi Iuda. - 2 Petru este, probabil, cartea Noului Testament care a fost declaratã post apostolicã ºi, deci, falsã, de cel mai mare numãr de cãrturari. Motivele principale pentru opinia aceasta sunt urmãtoarele: În limbaj ºi stil 2 Petru se deosebeºte destul de mult de 1 Petru. 2 Petru dã o poziþie specialã epistolelor lui Pavel, referindu-se la ele nu numai ca la o colecþie, dar aparent ca "Scripturã" (2 Petru 3,15.16), adicã la acelaºi nivel de inspiraþie ºi autoritate ca ºi Vechiul Testament. Mulþi cãrturari au considerat cã epistolele lui Pavel cu greu ar fi putut fi colecþionate în decursul vieþii lui (a lui Petru) de la diferitele biserici la care fuseserã trimise ºi cã în decursul aceluiaºi perioade ele cu siguranþã n-ar fi putut ajunge la o situaþie egalã cu aceea a Scripturilor Vechiului Testament. Un al treilea motiv este faptul cã din timpurile creºtine primare au fost exprimate îndoieli cu privire la dreptul lui 2 Petru la un loc în canonul Noului Testament (vezi p.127-131). Totuºi, înainte ca sã se ia o hotãrâre cu privire la autenticitatea lui 2 Petru, trebuie sã se ia în considerare mai mulþi factori care favorizeazã pãrerea cã ea a fost scrisã de apostolul Petru: Mai întâi, fie 2 Petru a fost scrisã de apostolul fie este o falsificare pe de-ntregul. Nu numai cã ea începe în felul obiºnuit, dând pe "Simon Pentru, un rob ºi apostol al lui Isus Hristos" ca autor al ei, dar scriitorul ei pretinde sã fi fãcut parte dintre aceia cari au fost cu Hristos pe muntele schimbãrii la faþã (vezi 2 Petru 1,17.18: cf. Matei 17,1). Afarã de cazul cã aceasta este o falsificare pe de-ntregul, autorul nu poate fi altul decât apostolul Petru. Deºi este o relatare faptul cã stilul limbajul lui 2 Petru este diferit de acela al primei epistole, lucrul acesta poate fi în chip rezonabil explicat prin probabilitatea cã Petru, ca un Palestinian neºcolit a cãrui limbã maternã era aramaica, a folosit fãrã îndoialã ajutor secretarial la formularea unei epistole pe care el o scria în greceºte. Dacã Pavel, care era deplin familiarizat cu limba greacã, a folosi secretari, aºa cum este foarte evident cã a fãcut, este ºi mai logic sã ne gândim cã Petru, a cãrui limbã de naºtere era aramaica, sã fi fãcut lucrul acesta ºi cã aceºti secretari sã fi exercitat o

influenþã precisã asupra formulãrii scrisorilor sale în greceºte. În felul acesta se poate ca doi secretari diferiþi sã fi scris pentru el aceste douã epistole diferite. Cât priveºte problema referirii lui Petru la epistolele lui Pavel, trebuie sã fie recunoscut cã nu existã o dovadã definitivã cu privire la data când epistolele lui Pavel au intrat în circulaþie fie ca volume separate, fie ca o colecþie. Deºi în general cãrturarii au considerat cã aceasta trebuie sã fi avut loc nu mai devreme decât ultima parte a secolului I, nu este de fapt nici o dovadã cã n-ar fi putut începe în cursul vieþii lui Pavel ºi a lui Petru. Considerând extinderea ºi intensitatea activitãþii misionare a lui Pavel ºi preeminenþa lui în biserica apostolicã, ºi considerând faptul cã drumul sãu ºi al lui Petru s-au încruciºat de repetate ori, nu pare nelogic sã se tragã concluzia cã scrisorile lui Pavel probabil s-au bucurat de oarecare rãspândire chiar înainte de moartea lui. Problema care rezultã din faptul cã Petru a clasificat epistolele lui Pavel ca "scripturã" de asemeni nu poate fi consideratã ca o dovadã absolutã a unei date târzii pentru epistola aceasta. Nu este nici o dovadã cã Petru n-ar fi putut ºi n-ar fi trebuit sã fie recunoscut astfel. Pavel credea cã a scris sub inspiraþia Duhului Sfânt (vezi 1 Corinteni 7,40; 1 Timotei 4,1) ºi nu s-ar pãrea nepotrivit sã credem cã Petru ar fi recunoscut aceasta ca un fapt ºi astfel o realitate ºi astfel sã fi clasificat scrisorile lui Pavel printre scrierile inspirate aparþinând bisericii. O altã chestiune legatã de 2 Petru este aceea a relaþiei cu Epistola lui Iuda. O comparaþie atentã a lui 2 Petru 2,1 la 3,3 cu Iuda 4-18 descoperã cã aceste douã cãrþi au mult material în comun. Deºi mulþi cãrturari au tras concluzia cã scriitorul lui 2Petru a extras din Iuda, totuºi, Iuda 17,18 pare sã fie o referire directã la 2 Petru 3,2.3. dacã lucrurile stau aºa, prioritatea lui 2 Petru ar fi o dovadã cu privire la originea ei apostolicã. Totuºi, argumentul nu poate fi impus ca probã de autenticitate a lui 2 Petru, deoarece relaþia exactã dintre cele douã epistole nu a fost rezolvatã. Deºi argumentele contra autenticitãþii lui 2Petru sunt serioase când sunt privite pe temeiuri pur ºi ºtiinþifice, ele nu pot fi considerate ca dovezi. ªi când pretenþiile cãrþii însãºi sunt considerate dintr-un punct de vedere spiritual, pretenþiile acelea oferã un motiv puternic pentru lepãdarea oricãrei teorii de autor post apostolic, mai ales când multe din problemele aparent legate de autoritatea paulinã a acestei epistole pot fi explicat cu succes. Apocalipsa. - În mijlocul secolului al III-lea, Dionysius, episcop de Alexandria, a scos o carte în care susþinea cã Apocalipsa a fost scrisã de un Ioan, altul decât apostolul (vezi Eusebiu, Istoria Bisericeascã VII.25.7-27). Argumentele sale au avut o largã rãspândire printre acei cãrturari care resping calitatea apostolicã a autorului Apocalipsului. Dionysius a atras atenþia la faptul cã vocabularul ºi stilul literar al Apocalipsei sunt izbitor de diferite de acelea ale Evangheliei dupã Ioan. Apocalipsa prezintã o cantitate neobiºnuitã de libertate faþã de standardele obiºnuite ale dicþiei ºi sintaxei greceºti, în timp ce limbajul Evangheliei lui Ioan este regulat. Dionysius a subliniat de asemenea faptul cã în Apocalipsa autorul dã numele sãu de repetate ori (vezi Apocalipsa 1,1.4.9; 22,8), dar cã în Evanghelie autorul ei face un efort de a-ºi ascunde identitatea. O astfel de situaþie, considera el, putea sã îndrepte gândul la un autor diferit. Din vremea lui Dionysius s-a atras atenþia cã pãrintele bisericesc Papia, aºa cum este citat de Eusebiu (ibid. III, 39.4). pare sã indice cã pe la finele secolului 1 erau doi bãrbaþi de seamã în

bisericã cu numele Ioan, unul apostolul ºi celãlalt prezbiterul (vezi 2 Ioan.1; 3 Ioan 1). Eusebiu ºi mulþi cãrturari de dupã vremea lui au fost înclinaþi sã creadã cã cel din urmã din aceºtia, Ioan prezbiterul, a fost autorul Apocalipsei. Încã un alt argument se concentreazã pe o tradiþie cã Ioan apostolul a murit moarte de martir cu câteva decenii înainte de finele secolului I, când este foarte clar cã a fost scris Apocalipsa. Când sunt analizate argumentele anterioare, ele nu sunt gãsite atât de puternice cum ar putea pãrea la început. În ce priveºte chestiunea diferenþelor lingvistice între Apocalips ºi Evanghelie, trebuie sã fie atrasã atenþia cã aceste douã cãrþi lasã ele însele sã se înþeleagã cã au fost scrise în împrejurãri foarte diferite. Când a scris Apocalipsa, Ioan era un deþinut pe insula Patmos; greaca acestei cãrþi este în mod clar în armonie cu faptul cã ea a fost scrisã în astfel de împrejurãri, deoarece ea reflectã lucrarea unui om care, deºi capabil sã se exprime puternic, nu scria în limba sa maternã. De repetate ori tipare semitice de gândire pot fi vãzute înapoia limbii greceºti a Apocalipsei ºi în câteva cazuri ºi adevãratul sens al autorului pare cã urmeazã sã fie obþinut numai traducând greaca în ebraicã sau aramaicã. Poate al mai însemnat din toate este faptul cã Apocalipsa demonstreazã un numãr de abateri de la uzul gramatical sau sintactic care nu ar fi apãrut în mod normal într-o lucrare literarã. Pe de altã parte, Evanghelia este corectã din punct de vedere gramatical. Pentru aceasta sunt posibile douã explicaþii. Întâi, unii cãrturari au susþinut cã Evanghelia a patra a fost scrisã la origine în aramaicã ºi tradusã ulterior în limba greacã. Deºi acest punct de vedere n-a fost stabilit cu succes, totuºi, dacã este adevãratã, procurã o explicaþie pentru diferenþele care existã între Evanghelie ºi Apocalipsa. Al doilea, existã o tradiþie cã Ioan ºi-a scris Evanghelia, nu pe Patmos, ci pe când era în libertate. Nu este nepotrivit sã credem cã el s-ar fi bazat pe ajutorul unor secretari bilingvi pentru a traduce sau formula în greacã corectã gândurile pe care poate el li le exprimase în aramaicã. Tonul teologic al Evangheliei lasã sã se înþeleagã cã ea era intenþionatã pentru ascultãtori culþi. În consecinþã, este logic sã credem cã Ioan ar fi folosit poate secretari la scrierea Evangheliei sale. Lucrul acesta ar putea explica corespunzãtor diferenþele care existã între limbajul Evangheliei ºi acela al Apocalipsei. Cu privire la faptul cã numele lui Ioan este ataºat de Apocalipsã ºi nu la Evanghelie, deºi nu se poate da o soluþie finalã, se poate oferi o explicaþie logicã. Evanghelia este o relatare a vieþii ºi lucrãrii pãmânteºti a lui Isus. Ea stã sau cade, nu pe baza mãrturiei lui Ioan, ci pe baza faptului istoric. Astfel nu era mai multã nevoie ca el sã-ºi ataºeze numele de cum era ca scriitorii ceilalþi de Evanghelii sã le includã pe ale lor în relatãrile despre viaþa lui Isus. Dar, în ce priveºte o lucrare apocalipticã de felul Apocalipsei, situaþia era diferitã. Într-o lucrare profeticã, o relatare a lucrurilor pe care semenii sãi nu le-au putut vedea ca fapte istorice, identitatea ºi reputaþia profetului erau de primã importanþã. Astfel, asemenea oricãrui alt scriitor profetic din Biblie, autorul Apocalipsei ºi-a inclus numele în cartea sa. Deºi e adevãrat cã, aºa cum Eusebiu citeazã pe Papias, ultimul pare sã arate cã erau doi Ioan, totuºi trebuie sã se reþinã douã lucruri. Întâi, scrierile lui Papias nu mai existã, aºa cã citatul lui Eusebiu nu poate fi comparat cu ele, deºi probabil el a citat corect. Al doilea, deºi Papias menþioneazã doi Ioan, nu e clar din citatul lui Eusebiu dacã ele sunt o referire la doi bãrbaþi, sau numai douã referiri la un bãrbat. Astfel deºi nu poate fi tãgãduit categoric cã nu erau doi Creºtini de seamã numiþi Ioan la finele secolului I, lucrul acesta nu poate fi nici dovedit.

La chestiunea dacã Ioan apostolul a trãit destul de mult ca sã fi scris Apocalipsa, trebuie sã fie recunoscut cã tradiþia în sensul cã el a murit cu mult timp înainte de sfârºitul secolului I este bazatã mai ales pe deducþii ºi argumente din tãcere, ºi nu pe dovezi clare, pozitive. De fapt, Iustin Martirul (mort c.165 d.Hr.; Dialog 81), Irineu (mort c.202 d.Hr.; Erezii, IV:20.11; V.35.2), Tertulian (mort c.230 d.Hr.; Împotriva lui Marcion III.14), Ipolit (mort c.236 d.Hr.; Tractat asupra lui Hrist ºi Antihrist XXXVI), ºi Origen (mort c.254 d.Hr.; Comentariu la Ioan I.14) înþelegeau cu toþii cã Apocalipsa fusese scrisã de Ioan apostolul ºi numai cu prilejul criticii lui Dionysius de la mijlocul secolului al III-lea un scriitor creºtin ortodox a ridicat problema obârºiei apostolice a Apocalipsei. Astfel nu existã argument convingãtor pentru respingerea pãrerii cã Apocalipsa a fost scrisã de Ioan Apostolul ºi credinþa bisericii primare era distinctã în acea direcþie. IV. Concluzie În concluzie trebuie sã se scoatã în evidenþã cã existã o înaltã criticã legitimã, ca ºi una distructivã. Critica legitimã cautã sã ia tot ce studiul lingvistic, literar, istoric ºi arheologic a dovedit cu privire la Biblie ºi sã le foloseascã pentru a determina date aproximativã a scrierii, autorii probabili, acolo unde numele autorilor nu sunt afirmate, condiþiile în care ei au scris ºi materialele pe care le-au folosit în scrierea lor. Dar pentru ca creºtinul care accepta Scripturile ca vrednice de încredere spiritualã sã declare cã o carte a Bibliei este pseudoepigraficã înseamnã a spune cã ea conþine o afirmaþie falsã palpabilã cu privire la propria ei origine. Astfel de concluzii trec dincolo de limitele criticii legitime, aºa cum sunt înþelese de acest comentariu. Deºi poate cã nu este cu putinþã acum sã infirmãm convingãtor toate susþinerile criticii distructive, trebuie sã se reþinã douã lucruri importante. Întâi, cã trãsãtura generalã a criticii biblice pentru ultima jumãtate de secol a fost tot mai mult în direcþia poziþiei conservatoare, care acceptã susþinerile Scripturii cu privire la sine. Aceasta nu înseamnã sã spunem cã descoperirile arheologice moderne ºi studiul lingvistic au infirmat toate argumentele contra autenticitãþii Bibliei, dar este o realitate cã ele au adus contribuþii însemnate pentru respingerea multora din criticile extreme. Al doilea, trebuie sã fie recunoscut cã marea majoritate a argumentelor critice contra autenticitãþii Bibliei stau numai ca ipoteze nedovedite. Deºi nu este cu putinþã sã se infirme categoric multe dintre acestea, nici nu pot fi dovedite ºi este de obicei posibil sã se ofere explicaþii pozitive ale problemelor care aparent ar putea sã militeze contra autenticitãþii Scripturii. Într-o astfel de situaþie povara dovezii finale revine criticului care ar tãgãdui ceea ce susþine Biblia cu privire la sine ºi astfel de probe nu sunt în curs de apariþie, creºtinul conservator este îndreptãþit sã continue sã creadã cã susþinerile clare ale diferitelor cãrþi ale Bibliei relativ la autorii lor sunt vrednice de încredere. Bibliografie

GINSBURG, CHRISTIAN DAVID. Introduction to the Massoretico-Critical Edition of the Hebrew Bible. Londra: Trinitarian Bible Society, 1897.1028 p. O introducere extensivã ºi eruditã la studiul textual al Bibliei ebraice. HOWIE, CARL GORDON. The date and Composition of Ezekiel. Philadelphia: Society of Biblical Literature, 1950.121 p. Un studiu lingvistic ºi arheologic al problemelor critice ale lui Ezechiel, care trage concluzia cã cartea este autenticã. KENYON, FREDERIC. Our Bible and the Ancient Manuscripts. Vezi intrarea la p.13 _______, The Text of the Greek Bible. Vezi lãmuriri la p.133. MOFFATT, JAMES. An Introduction to the Literature of the New Testament New York: Charles Seribner's Sons, 1911.630p. O lucrare clasicã pentru abordarea criticã. PARVIS MERRILL M. ºi A.P. WIKGREN. New Testament Manuscript Studies. Chicago: University of Chicago Press; 1950.220p. Un simpozion la zi asupra stãrii curente a criticii textuale a Noului Testament. PFEIFFER, ROBERT H. Introduction to the Old Testament. New York: Harper & Brothers Publishers, 1941.917 p. Cea mai remarcabilã introducere recentã din punct de vedere critic la Vechiul Testament în limba englezã. PRICE, IRA M. The Ancestry of Our English Bible. Vezi lãmuriri la p.133. SOUTER ALEXANDER. The Text and Canon of the New Testament. Vezi lãmuriri la p.133. STREETER, BURNETT HILLMAN. The Four Gospels. A study of Origins. Londra: Macmillan & Co.,1951.624p. Lucrarea aceasta a fost extrem de influentã atât în critica textualã, cât ºi în cea superioarã a Evangheliilor. Vezi p.176. THIESSEN, HENRY C. Introduction to the New Testament. Grand Rapids, , Mich.: Wm B. Eerdmans Publishing Company, 1950.347p. Un studiu la zi din punct de vedere conservator. WESTCOTT, BROOKE FOSS. An Introduction to the Study of the Gospels. Ed a 4-a Londra: Macmillan & Co.,1872.486p. Deºi scrisã acum o sutã de ani lucrarea aceasta rãmâne clasicã în domeniul ei. WILSON, ROBERT DICK. Studies in the Book of Daniel. New York: G.P. Putmam's Sons 1917, 402 p. Studii erudite asupra problemelor critice ale lui Daniel de un autor cu autoritate recunoscutã în domeniul limbilor semitice. _______, Studies in the Book of Daniel. Seria a Doua, New York; Fleming H. Revall Company, 1938.286p. Vezi notarea la articolul precendent. YOUNG, EDWARD J. An introduction to the Old Testament. Grand Rapids, Michigan: Wm B. Eerdmans Publishing Co.,1950.414p. Probabil cea mai bunã introducere la problemele critice ale Vechiului Testament dintr-un punct de vedere conservator,

ZAHN, THEODOR Introduction to the New Testament. 3 vol. Grad Rapids, Michigan: Kregel Publications, 1953. Deºi veche de o jumãtate de secol, lucrarea aceasta rãmâne cel mai bun studiu al problemelor critice ale Noului Testament din punct de vedere conservator. Amãnunþitã ºi eruditã.