1 Cronici 1:1 1. Adam, Set şi Enos. Cartea Cronicilor debutează brusc cu o listă de nume, începând cu primul om, Adam. Nu se spune scopul pentru care este dată această listă, dar este clar că se avea în vedere parcurgerea istoriei poporului lui Dumnezeu de la începuturi până la prăbuşirea lui Israel şi a lui Iuda şi refacerea de după exilul babilonian. Cele zece generaţii de la Adam la Noe sunt prezentate în v. 1-4. Numele sunt aceleaşi ca în Genesa 5, cu excepţia unora, care au ortografia diferită în limba engleză [şi în alte limbi]. În ebraică ortografierea este aceeaşi. Totuşi, raportul este în mare măsură scurtat, fiind dat în forma cea mai succintă cu putinţă.

1 Cronici 1:5 5. Fiii lui Iafet. Versetele 5-23 sunt o prezentare pe scurt a informaţiilor genealogice din Genesa 10. Raportul este comprimat, mai ales prin omiterea notelor de început şi sfârşit şi a observaţiilor despre regatul lui Nimrod din Babel şi a răspândirii semiţilor şi hamiţilor (vezi Genesa 10,5.8-12.18-20).

Gomer. Vezi la Genesa 10,2; Ezechiel 38,6. Probabil că urmaşii lui Gomer trebuie să fie identificaţi cu cimerienii cunoscuţi grecilor, menţionaţi de Homer (Odiseea xi. 12-19) ca locuind în nordul îndepărtat; menţionaţi de asemenea de Herodot (iv. 11-13) ca numărându-se printre primii locuitori ai teritoriului care reprezintă astăzi sudul Rusiei, fiind ulterior alungaţi de sciţi. Cimerienii şi-au deschis drum spre Asia Mică şi pentru un timp au ameninţat Imperiul asirian, dar au fost biruiţi de Esarhadon. Conform celor spuse de Asurbanipal, Guggu (Gyges), regele Lidiei, i-a biruit pe cimerieni, care îi pustiiau ţara, dar mai târziu a fost răsturnat de aceştia. Alyattes, strănepotul lui Gyges, care dusese război cu Ciaxare Medul, i-a alungat ulteriorpe cimerieni de pe teritoriul Asiei (Herodot i.15.16 ).

Magog. Vezi de asemenea la Genesa 10,2. Strămoşul unui popor care venea dinspre nord (Ezechiel 38,15). Iosif Flavius îl identifica pe Magog cu sciţii (Antichităţii i. 6.1 ). Dar vezi vol. IV, p. 704.705.

Madai. Strămoşul mezilor (vezi Genesa 10,2).

Iavan. Strămoşul ionienilor sau grecilor (vezi la Genesa 10,2; vezi şi Isaia 66,19; Ezechiel 27,13; cf. Daniel 8,21; 10,20; 11,2 ; Zaharia 9,13).

Tubal, Meşec. Vezi şi la Genesa 10,2. Cele două nume sunt pomenite împreună în Genesa 10,2; Ezechiel 27,13; 32,26; 38,2,3; 39,1. Tubal este menţionat împreună cu Tarsis, Pul, Lud şi Iavan (Isaia 66,19).Tubal este enumerat alături de Tarsis, Iavan şi Meşec (Ezechiel 27,12.13 ) ca făcând negoţ cu Tirul. Cel mai probabil, Tubal şi Meşec trebuie identificaţi cu Tabal şi Mushki, pomeniţi adesea în inscripţiile asiriene, şi cu Moschoi (Moşiani) şi Tibarenoi lui Herodot (iii. 94; vii. 78).

Tiras. Vezi şi la Genesa 10,2 . Probabil strămoşul tirsenienilor, care ocupau coasta Mării Egee (Herodot i. 57.94 ).

1 Cronici 1:6 6. Aşchenaz. Vezi şi la Genesa 10,3. Strămoşul unui popor care a trăit undeva în apropiere de muntele Ararat (Ieremia 51,27).

1 Cronici 1:7 7. Elişa. Vezi şi la Genesa 10,4. Strămoşul locuitorilor "insulelor" sau coastelor (posibil Sicilia, sudul Italiei sau Sardinia), care aduceau purpură albastră şi roşie în negoţul lor cu Tirul (Ezechiel 27,7). Culorile acestea erau obţinute din anumite tipuri de scoici.

Tarsisa. Numele este acum identificat de obicei cu Tartessus din Spania (vezi la Genesa 10,4; vezi de asemenea 1 Regi 10,22; 22,48; 1 Cronici 7,10; Psalmi 48,7; Isaia 2,16; 23,1.14; 60,9; 66,19; Ieremia 10,9; Ezechiel 27,12.25; Iona 1,3).

Chitim. Probabil insula Cipru (vezi Genesa 10,4; vezi de asemenea Numeri 24,24; Ezechiel 27,6).

Rodanim. Vezi la Genesa 10,4. Urmaşii lui au fost probabil locuitorii Rodosului.

1 Cronici 1:8 8. Cuş. Cuşiţii au locuit în Nubia şi o parte din Sudan, numită pe vremuri Etiopia (vezi Genesa 10,6).

Miţraim. Nume ebraic pentru ţara sau popoarele Egiptului (vezi la Genesa 10,6).

Put. Probabil identificaţi cu locuitorii ţării Put (vezi la Genesa 10,6; cf. Ieremia 46,9; Ezechiel 27,10; 30,5; 38,5; Naum 3,9).

Canaan. Vezi la Genesa 10,6. Există multe dovezi în favoarea unei legături timpurii între Canaan şi Egipt.

1 Cronici 1:9 9. Fiii lui Cuş. Aceştia erau în Arabia de sud-est (vezi la Genesa 10,7).

1 Cronici 1:10 10. Cuş a născut pe Nimrod. Mica 5,6 vorbeşte despre Asiria ca fiind "ţara lui Nimrod". Locuitorii primitivi ai Mesopotamiei au fost probabil un popor hamitic (vezi Genesa 10,8-11).

1 Cronici 1:11 11. Ludimi. Poporul acesta, înrudit cu egiptenii (vezi Ieremia 46,9; Ezechiel 30,5), s-ar putea să fi fost lidienii (vezi la Genesa 10,13).

1 Cronici 1:12 12. Patrusimi. Probabil locuitorii ai Patrosului sau Egiptului superior (vezi la Genesa 10,14; cf. Isaia 11,11; Ieremia 44,1; Ezechiel 29,14; 30,14).

Caftorimi. Vezi şi la Genesa 10,14. Un popor care venea din Caftor (Deuteronom 2,23), identificat de obicei cu Creta. Unii cred că expresia anterioară "din care au ieşit filistenii" a fost probabil greşit plasată acolo, că se potriveşte mai degrabă acestui context, deoarece Caftor este de repetate ori menţionat ca vechiul leagăn al filistenilor (Ieremia 47,4; Amos 9,7; vezi şi vol. II, p. 34).

1 Cronici 1:13 13. Sidon, întâiul lui născut. Vezi şi la Genesa 10,15. Sidonul a fost la început cea mai importantă cetate a Feniciei. Chiar şi după ce Tirul a devenit mai însemnat, fenicienii au continuat să fie numiţi sidonieni (Deuteronom 3,9; Iosua 13,6; 1 Regi 11,5; 16,31).

Het. Tatăl hetiţilor (vezi la Genesa 10,15; vezi şi la vol. I, p. 129.13 7; vol. II, p. 30-33).

1 Cronici 1:14 14. Iebusiţii. Locuitorii Iebusului sau Ierusalimului (1 Cronici 11,4.5; vezi la Genesa 10,16; de asemenea vol. II, p. 37).

Amoriţi. Vezi şi la Genesa 10,16. Poporul acesta locuia în ţinutul deluros la răsărit de Iordan (Numeri 21,13; Deuteronom 1,4; Judecători 11,19-22), dar şi în ţinutul deluros la apus de Iordan (Genesa 14,7,13 ; Iosua 10,5; Judecători 1,34,35 ).

1 Cronici 1:15 15. Heviţi. Poporul acesta locuia pe coastele Libanului (Iosua 11,3; Judecători 3,3), precum şi în Gabaon şi Sihem (Iosua 9,7; Genesa 34,2). Nu se cunoaşte nimic sigur din surse extrabiblice cu privire la heviţi, dar unii consideră că au fost horiţi sau huriani (vezi la Iosua 9,3).

Archiţi, Siniţi. Locuitorii a două cetăţi feniciene (vezi la Genesa 10,17).

1 Cronici 1:16 16. Arvadiţi. Arvadul se afla pe o insulă de pe coasta feniciană (vezi la Genesa 10,18).

Ţemariţi. Oamenii din Simarra, probabil o cetate pe coasta Feniciei (vezi la Genesa 10,18).

Hamatiţi. O cetate importantă pe Orontes (vezi la Genesa 10,18; vezi şi vol. II, p.70).

1 Cronici 1:17 17. Fiii lui Sem. Printre aceştia sunt enumeraţi un număr de popoare importante.

Elam. Aceasta a fost vestita ţară din regiunea muntoasă în partea de est a Babiloniei (vezi la Genesa 10,22). Capitala ei, Susa, a fost una din capitalele Imperiului persan pe vremea Esterei (vezi la Estera 1,2).

Asur. Asiria (vezi la Genesa 10,22).

Arpacşad. Avraam a fost un descendent al lui Arpacşad (v. 24-27). Locaţia exactă a Arpacşadului nu e cunoscută (vezi la Genesa 10,22).

Lud. În Mesopotamia superioară (vezi la Genesa 10,22).

Aram. Arameii, uneori numiţi sirieni, au fost un popor foarte important, a cărui limbă a ajuns să fie foarte mult folosită în Asia apuseană (Isaia 36,11), atât în comerţ, cât şi în diplomaţie (vezi şi la Genesa 10,22; vol. I, p. 29,30 ; vol. II, p. 70,71 ; vol. III, p. 79-83).

Uţ. Vezi 1 Cronici 1,42; Genesa 36,28; Iov 1,1; Ieremia 25,20; Plângeri 4,21. Amplasarea lui nu e sigură (vezi la Genesa 10,23). Iov locuia în ţara Uţ (Iov 1,1).

Meşec. Sau Maş (Genesa 10,23).

1 Cronici 1:18 18. Arpacşad a născut pe Şelah. Versetele 18 la 23 sunt aproximativ identice cu Genesa 10,24-29. ÎntreArpacşad şi Şelah, LXX l-a adăugat în Genesa 10,24 pe Cainan. Numele acesta nu se găseşte în textul ebraic actual al Genezei, dar se găseşte în genealogia lui Hristos din Luca (Luca 3,36 ). Până acum au fost enumeraţi14 "fii ai lui Iafet", 30 de "fii ai lui Ham" şi 26 de "fii ai lui Sem", un total de 70 în această primă serie.

1 Cronici 1:24 24. Sem, Arpacşad, Şelah. Versetele 24-27 prezintă pe scurt genealogia din Genesa 11,10-26. În v. 28-42 există o a doua serie de seminţii sau popoare provenite din Avraam prin Ismael, fiii Cheturei şi Isaac. Înseria anterioară, fiii lui Iafet şi ai lui Ham au ocupat primul loc pe listă, înainte de descendenţii lui Sem. Tot aşa acum, fiii lui Ismael şi ai Cheturei sunt prezenţi întâi, înainte ca să fie enumeraţi cei ai lui Isaac. Dintre fiii lui Isaac, Esau se află înaintea lui Israel, întrucât cronicarul îndreaptă atenţia spre Israel ca punct culminant a prezentării sale.

1 Cronici 1:29 29. Nebaiot. Vezi Genesa 25,13; 28,9; 36,3; Isaia 60,7.

Chedar. Vezi Genesa 25,13; Isaia 21,16; 42,11; 60,7; Ieremia 2,10; 49,28; Ezechiel 27,21. Probabil, seminţia Kidri din inscripţiile lui Asurbanipal, care locuia într-un teritoriu la est de Edom.

Adbeel. Probabil, un trib în apropiere de frontiera egipteană (vezi la Genesa 25,13).

1 Cronici 1:30 30. Hadad. Vezi Genesa 25,15; 1 Regi 11,14.

1 Cronici 1:32 32. Cheturei, ţiitoarea lui Avraam. În Genesa 25,1, Chetura e numită "nevastă a lui Avraam", o observaţie nu contrazice cele spuse despre ea în Genesa 25,6 şi aici. În vremurile străvechi, o concubină nu era un partener ilegal, ci o soţie de rang secundar.

Madian. Vezi la Genesa 25,2.

Dedan. Genesa 25,3 adaugă numele lui Aşurim, Letuşim şi Leumim ca fii ai lui Dedan.

1 Cronici 1:35 35. Fii lui Esau. Lista aceasta (v. 35-37) corespunde în general cu Genesa 36,10-14, dar este redată aiciîntr-o formă foarte prescurtată.

1 Cronici 1:36 36. Teman. Acesta este de asemenea numele unei regiuni din Idumea sau Edom (Amos 1,12; Ieremia 49,7.20; Ezechiel 25,13 ; Habacuc 3,3). Teman era ţinutul natal al lui Elifaz, prietenul lui Iov (Iov 2,11).

Timna şi Amalec. Potrivit Genesa 36,12, Timna a fost concubina lui Elifaz şi cea care a dat naştere unui fiu cu numele de Amalec.

1 Cronici 1:38 38. Fiii lui Seir. Nu se vede legătura între seria aceasta şi cea precedentă. În Genesa 36,20, Seir este descris ca fiind "horitul care locuia în ţară". În Iosua 7,9 expresia "locuitorii ţării" pare să-i desemneze pe băştinaşi. "Horiţii" sau hurianii, au fost primii locuitori care au locuit în ţară înainte de năvălitorii semiţi. (Deuteronom 2,22; vezi la Genesa 36,20).

1 Cronici 1:39 39. Homam. Sau Hemam (Genesa 36,22). Deosebirea se datorează faptul că în Geneza e folosit un y, în timp ce aici e folosit un w. Cele două litere seamănă atât de mult între ele în ebraică, încât pot fi confundateuşor una cu cealaltă. Astfel, pentru evident aceleaşi motive, Obal din Genesa 10,28 apare Ebal în v. 22 din acest capitol. Variaţiile de felul acesta sunt numeroase. De pildă, avem Ţefi (v. 36), Alian şi Şefi (v. 40) pentru Ţefo (Genesa 36,11 ), Alvan şi Şefo (Genesa 36,23).

1 Cronici 1:41 41. Hamran. Ebr. chamran. În Genesa 36,26, numele acesta apare chemdan. În ebraica consonantică deosebirea este de o singură literă, un r din Cronici luând locul lui d în Geneza. În ebraică aceste litere sunt foarte semănătoare, putând fi confundate între ele.

1 Cronici 1:42 42. Iaacan. Sau Acan (Genesa 36,27). Deosebirea în cazul acesta a decurs probabil din faptul că în Geneza numele lui Acan este precedat de conjuncţia "şi" care, în ebraică, este exprimată simplu adăugând unui cuvânt litera w ca prefix. Acest w înlocuind conjuncţia "şi" ar fi putut fi interpretată de un scrib oarecare drept y.

Numeroasele deosebiri de formă ale multor nume din Cronici, datorate în parte confundării unei litere ebraice cu o alta în liste scrise de mână, nu sunt în mod necesar toate erori de transcriere. Nu numai că uneorierau aplicate nume diferite aceleiaşi persoane, dar se pare că a existat o mare libertate în scrierea vechilor nume, aşa cum se poate vedea şi în rapoarte nebiblice. Împăratul persan cunoscut iudeilor ca 'Achashwerosh (în KJV, Ahasuerus, de la forma latină) şi grecilor ca Xerxe era cunoscut în Persia ca Khshayarsha şi era scris în documente din alte părţi ale imperiului ca Achshiyarshu, Achshimarshu, Hishiyarshu etc. Egiptenii îl cunoşteau sub numele de Chsharsha, Chshayarsha etc. În plus, tatăl lui Xerxes pe care îl numim Darius (lat.), era Dareios pentru greci, Daryavesh pentru iudei, Tariyamaush pentru sirieni, Dariyamush pentru babilonieni şi Darayavaush pentru perşi. Uneori, acelaşi om purta nume fără nici un fel de legătură între ele; cel care se dădea drept Bardiya, fratele lui Cambise şi al cărui nume adevărat era Gaumata, a fost numit Smerdis de scriitorii greci.

1 Cronici 1:43 43. Iată împăraţii. Lista aceasta de regi şi căpetenii străvechi ai Edomului (v. 43,44) este aproape aceeaşi cu aceea din Genesa 36,31-43.

1 Cronici 2:1 1. Fiii lui Israel. Cu excepţia lui Daniel, fiii lui Iacov sunt trecuţi în ordinea în care apar în Genesa 35,23-26 şi cu omiterea în continuare a lui Iosif, aşa cum apar în Exod 1,1-4. Ordinea este următoarea: întâi, cei şase fii ai Leii, prima soţie; apoi fiul Bilhei, prima concubină; apoi la urmă de tot cei doi fii ai Zilpei, a doua concubină. În loc să apară în ordinea în care numele lui ar fi fost menţionat ca primul fiu al Bilhei, Daniel apare după cei şase fii ai Leii. Aceasta este poziţia pe care îl ocupă numele lui printre fiii lui Iacov cânda fost rostită binecuvântarea profetică de către Iacov, înainte de moartea sa (Genesa 49,16). Vezi Genesa 46,8-25; Numeri 1,5-15.20-47; 13,4-15; 26,5-48; Deuteronom 33,6-24 pentru alte liste cu aceste nume.

1 Cronici 2:3 3. Fiii lui Iuda. Numele date aici se potrivesc cu cele din Genesa 38, deşi raportul este foarte mult prescurtat.

Er, întâiul născut. Compară cu Genesa 38,7.

L-a omorât. Includerea acestei afirmaţii din raportul original (vezi Genesa 38,7) este în armonie cu scopul cronicarului de a prezenta un raport care arată roadele teribile ale păcatului şi răsplata neprihănirii.

1 Cronici 2:6 6. Fiii lui Zerah. De aici înainte sunt prezentate lucruri care nu au apărut în prealabil în raportul biblic.

Zimri. În Iosua 7,1 numele acesta apare scris Zabdi, în genealogia lui Acan. În ebraică m este confundatuşor cu b şi r cu d, aşa că zmr şi zbd seamănă foarte mult. În privinţa acestor litere ebraice, vezi p. 14.

1 Cronici 2:7 7. Fiii lui Carmi. Carmi, tatăl lui Acan, a fost fiul lui Zabdi (Iosua 7,1) sau Zimri (v. 6), dar cronicarul aomis aici acest amănunt.

Acar. Sau Acan (vezi Iosua 7,1 ). În genealogiile biblice, multe amănunte sunt deseori omise, şi din această cauză se trag uneori la concluzii greşite. Astfel, Acan fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, era un zerahit (Iosua 7,18), dar în Iosua 7,24 este pomenit simplu ca fiind fiul lui Zerah. Întrebuinţarea în Biblie a unor asemenea cuvinte precum "fiu" trebuie înţeleasă în termenii în care a gândit scriitorul în limba originală, care se deosebeşte adesea de întrebuinţarea noastră actuală (vezi vol. I, p. 181,186).

Întrebuinţarea expresiei "fiu" pentru "nepot" este obişnuită în Biblie. De pildă, Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimşi (2 Regi 9,2 .14) este numit "fiul lui Nimşi" (1 Regi 19,16). Alte exemple tipice sunt Azaria (1 Regi 4,2 ; cf. 1 Cronici 6,8-10), Chiş (1 Samuel 9,1; 14,51; cf. 1 Cronici 8,33; 9,39). Atalia este un exemplu de nepoată numită fiică (2 Regi 8,18; cf. 2 Regi 8,26). De asemenea, apar cazuri când copii unei fiice sunt numiţifii (Genesa 31,43 ,55; 1 Cronici 2,21-23). Termenul "fiu" mai este aplicat, ca în cazul lui Acan (vezi mai sus lav. 7) unor descendenţi mai îndepărtaţi: Ezra este numit un fiu al lui Seraia (Ezra 7,1), cu toate că Seraia murise cu 130 de ani înainte ca Ezra să-şi fi început lucrarea la Ierusalim (vezi 1 Cronici 6,14; 2 Regi 25,18-21). Genealogia lui Ezra (Ezra 7,1-5), ca şi a multor altora, omite nume. În alte liste chiar şi "a născut" poate să însemne "a fost strămoşul lui" (de pildă, în seria celor 14 generaţii, Matei 1,1-17, vezi vol. I, p. 186).Expresii precum "fiu al lui David" şi "fiu al lui Avraam" sunt exemple în plus de "fiu" care înseamnă simplu "descendent". Alte expresii ebraice de legătură sunt la fel de cuprinzătoare. Iacov şi Laban, Lot şi Avraam sunt numiţi fraţi, când ei sunt de fapt nepot şi unchi (Genesa 13,8; 1 4,14 ; vezi la Genesa 29,12).

Care a tulburat [Tulburătorul, KJV]. S-ar putea ca aici să fie un joc de cuvinte. "Acar" vine de la ebraicul 'akar, care după unii autori însemnă "a tulbura", după alţii "a interpreta drept interzis", "a nu permite legături [cu societatea]". Iosua l-a abordat pe Acan cu întrebarea: "Pentru ce ne-ai tulburat?" (KJV) (Iosua 7,25). Acan şi-a primit osânda într-un loc numit "acor [tulburare]". (Iosua 7,24.26).

1 Cronici 2:9 9. Fiii care s-au născut lui Heţron. Neamul lui Heţron a fost fără îndoială important printre descendenţiilui Iuda, deoarece v. 9-55 ale acestui capitol sunt dedicate descendenţilor lui Heţron.

Ierahmeel. Deşi Ierahmeel este pomenit deseori în această genealogie (v. 9.25-27.33.42), numele lui nuapare altundeva în Vechiul Testament, doar descendenţii lui, ierahmeeliţii, sunt amintiţi în 1 Samuel 27,10; 30,29 ca trăind în părţile de miază-zi ale lui Iuda. Sunt amintite încă alte două persoane cu numele lui (1 Cronici 24,29; Ieremia 36,26).

Ram. Şi Ierahmeel a avut un fiu cu numele acesta (1 Cronici 2,25). Totuşi, Ram din Rut 4,19; Matei 1,13; şi Luca 3,33 a fost fiul lui Heţron.

Chelubai. Probabil era un termen care desemna neamul lui Caleb, fiul lui Heţron.

1 Cronici 2:10 10. Ram a născut pe Aminadab. Ram are prioritate printre ceilalţi fii ai lui Heţron, deoarece din el descinde linia regală a lui David (1 Cronici 2,10-15; Rut 4,19-22; Luca 3,31-33).

1 Cronici 2:11 11. Nahşon. O căpetenie a lui Iuda din timpul Exodului (Numeri 1,7; 2,3; 10,14).

Salma. Sau Salmon (Rut 4,21; Matei 1,4; Luca 3,32). Salma a întemeiat probabil Betleemul (vezi 1 Cronici 2,51.54).

1 Cronici 2:13 13. Isai a născut. Versetele 13-17 cuprind numele celor din familia lui Isai. Potrivit cu 1 Samuel 16,10.11; 17,12-14, Isai a avut opt fii, dintre care David a fost cel mai tânăr, dar aici David este dat ca fiul al şaptelea al lui Isai (v. 15). Poate că unul dintre fiii lui Isai a murit fără să lase urmaşi. Atât în Cronici, cât şi în Samuel, Aliab, Abinadab şi Şimea (sau Şama) apar ca primii trei fii.

1 Cronici 2:16 16. Fiii Ţeruiei. Abişai, Ioab şi Asael sunt de mai multe ori amintiţi ca fii ai Ţeruiei (1 Samuel 26,6; 2 Samuel 2,18). Tatăl nu este nicăieri identificat.

1 Cronici 2:17 17. Amasa. Generalul lui Absalom (2 Samuel 17,25). Amasa era nepotul lui David (2 Samuel 19,13). Prin urmare Ioab, fiul Ţeruiei (1 Cronici 2,16; 2 Samuel 2,18; 17,25) şi Amasa erau veri.

Ieter, Ismaelitul. Numit "Itra, Israelitul" (2 Samuel 17,25).

1 Cronici 2:18 18. Caleb, fiul lui Heţron. Probabil nu Caleb, fiul lui Iefune, contemporanul lui Iosua şi cuceritorul regiunilor Hebron şi Debir, deoarece Heţron a mers în Egipt cu Iacov (Genesa 46,12) şi fiul său, Caleb, a foststrăbunicul celui care a construit cortul (1 Cronici 2,19.20; cf. Exod 31,2). Caleb, fiul lui Iefune, era în vârstă de numai 39 de ani la data exodului (Iosua 14,6 .7.13.14; 15,13-17).

Fiii. Pare să fie vorba de fiii lui Azuba, dacă fiii lui Ieriot sunt amintiţi în v. 42-45.

1 Cronici 2:19 19. Efrat. Sau Efrata (v. 50).

Hur. Hur, fiul lui Caleb şi al Efratei, a fost tatăl lui Betleem (cap. 4,4). Efrata a fost numele iniţial al Betleemului (vezi la Genesa 35,19; cf. Rut 4,11; Mica 5,2).

1 Cronici 2:20 20. Beţaleel. Meşterul priceput al cortului (Exod 31,2; 3 5,20; 2 Cronici 1,5).

1 Cronici 2:21 21. În urmă Heţron. Versetele 21-24 se ocupă de o altă grupă de heţroniţi care s-a aşezat în Galaad, la răsărit de Iordan.

Fiica lui Machir. Machir era întâiul născut al lui Manase şi tatăl lui Galaad (Iosua 17,1; Numeri 26,29; 32,39.40).

1 Cronici 2:22 22. Iair. Deşi fiu al lui Segub, el este numit şi "fiul lui Manase" (Numeri 32,41; Deuteronom 3,14). Maitârziu, a fost un judecător galaadit cu numele acesta, despre care se spune că a avut treizeci de fii şi "treizeci de cetăţi, numite şi azi cetăţile lui Iair" (Judecători 10,4).

1 Cronici 2:23 23. Gheşuriţii şi sirienii [Gheşur şi Aram, KJV]. Gheşur era un ţinut la est şi nord-est de Marea Galileii,mai târziu regat aramaic independent (1 Cronici 3,2; 2 Samuel 3,3; 13,37; 15,8). Aram era ţinutul care se întindea la nord de Palestina, cuprinzând Siria şi Mesopotamia de miazănoapte. Popoarele din regiunile acestea, care se întindeau între Basan şi al Muntelui Hermon, au fost biruite de Israel, dar nu au fost izgonite, îngăduindu-li-se să locuiască "în mijlocul lui Israel" (Iosua 13,11-13).

Şasezeci de cetăţi. Potrivit cu Deuteronom 3,14 Iair "a luat tot ţinutul Argob până la hotarul Gheşuriţilor şi Maacatiţilor şi a pus numele lui târgurilor Basanului, numite şi azi azi târgurile lui Iair" (vezi Numeri 32,40.41; Iosua 13,30.31). În zilele lui Solomon "târgurile lui Iair" sunt încă amintite, şi se spune că numărul acestor cetăţi din Basan era de "şaizeci de cetăţi mari cu ziduri şi zăvoare de aramă" (1 Regi 4,13).

Fiii lui Machir. Segub şi Iair, împreună cu descendenţii lor, au fost socotiţi fii ai lui Machir, tatăl mamei, şi nu al lui Heţron, tatăl, fiind în felul acesta din Manase şi nu din Iuda. Legătura dintre aceste două seminţii este următoarea:

Iuda Manase

| |

Fares Machir

|

Heţron căsătorit - cu fiica lui Machir

|

Segub

|

Iair

Întrucât şi-au legat soarta de Manase în regiunea Galaadului, descendenţii lui Heţron, care aparţineau seminţiei lui Iuda, de aici înainte şi-au socotit genealogiile alături de Manase, prin mamă. Iair e în mod obişnuit socotit ca aparţinând seminţiei lui Manase (Numeri 32,41 ; Deuteronom 3,14 ; Iosua 13,29-3 1).

1 Cronici 2:24 24. După moartea lui Heţron. Există dificultăţi în ebraica acestui verset. LXX redă versetul acesta în felul următor: "Şi după moartea lui Esron, Caleb a venit la Efrata, şi soţia lui Esron era Abia; şi ea a născut peAşo, tatăl lui Tecoe" (Aşur, tatăl lui Tecoa, trd. Cornil.). Unii comentatori consideră că "Abia" ar trebui să fieinterpretat "tatăl ei", făcând textul să afirme că Caleb s-a apropiat de Efrata, soţia tatălui său.

1 Cronici 2:25

25. Fii lui Ierahmeel. Versetele 25-33 redau genealogia lui Ierahmeel, fiul lui Heţron. Ierahmeliţii erau un neam aparte în vremea lui David, locuind în Neghev, în partea de sud a lui Iuda (1 Samuel 27,10; 30,29). Acesta este singurul loc din Scriptură unde este redată această genealogie.

Ram. El nu trebuie să fie confundat cu Ram, fratele lui Ierahmeel (v. 9). Compară cu Iov 32,2, unde Elihu este din neamul lui Ram.

1 Cronici 2:26 26. Onam. Vezi v. 28-33 cu privire la descendenţii acestui neam.

1 Cronici 2:31 31. Ahlai. Întrucât Şeşan nu a avut fii (v. 34), Ahlai probabil este numele unei fiice. Dacă este numele unui fiu, acesta n-a avut probabil urmaşi; cel puţin nici unul nu este menţionat.

1 Cronici 2:34 34. Şeşan n-a avut fii. Versetele 31-41 se ocupă de descendenţii lui Şeşan, dând arborele genealogic al lui Elişama (v. 41). Se presupune că Elişama a trăit pe timpul cronicarului. Nu se cunoaşte nici un contemporan al lui Ezra care să poarte numele acesta, dar în Ieremia 36,12 este un Elişama, unul din prinţii luiIuda de pe vremea lui Ieremia, care deţinea slujba de logofăt. Întrucât Şeşan este al zecelea în după Iuda şi întrucât Elişama a apărut cu 14 generaţii mai târziu, e foarte posibil ca Elişama, al cărui arbore genealogic e dat aici, să fie prinţul lui Iuda menţionat în Ieremia 32,16.

1 Cronici 2:42 42. Fiii lui Caleb. Aceştia erau probabil fiii lui Ieriot, una din soţiile lui Caleb (vezi v. 18), întrucât copiii Ieriotei nu fuseseră menţionaţi anterior.

Meşa. Acelaşi nume cu acela al unui rege al Moabului (2 Regi 3,4) al cărui monument, vestita Piatră Moabită, a fost găsit în 1868 la Dibon, în Moab, deşi, cu siguranţă, nu au nici o legătură. Fiind tatăl lui Zif, Meşa era probabil căpetenia unui neam calebit care s-a aşezat la Zif, la sud de Hebron (Iosua 15,54-55; 1 Samuel 23,14).

Zif. Multe din numele care urmează au însemnătate geografică. Probabil descendenţii au primit numele locurilor geografice, sau locurile respective au purtat numele întemeietorilor aşezărilor. Zif se afla în ţinutul deluros al lui Iuda şi Mareşa era în Şafela lui Iuda, la nord-est de Hebron.

1 Cronici 2:43 43. Tapuah. O cetate în câmpia lui Iuda (Iosua 15,34; 16,8 ). Locaţia exactă nu se cunoaşte.

Rechem. O cetate beniamită (Iosua 18,27).

1 Cronici 2:45 45. Maon. Atât Maon, cât şi Bet-Ţur erau cetăţi în ţinutul deluros al Iudeii (Iosua 15,55.58; 1 Samuel 25,2; 2 Cronici 11,7 ; Neemia 3,16).

1 Cronici 2:46 46. Ţiitoarea lui Caleb. Cu excepţia lui Moţa, care apare ca nume al cetăţi în Beniamin (Iosua 18,26), nu se ştie nimic cu privire la persoanele sau locurile menţionate în versetul acesta. Fiii acestei ţiitoare reprezentau probabil grupe tribale amestecate şi obscure.

1 Cronici 2:47 47. Iahdai. Nu se spune nimic cu privire la legătura dintre Iahdai cu cei de mai înainte.

1 Cronici 2:49 49. Madmana. O cetate în sud a lui Iuda (Iosua 15,31).

1 Cronici 2:50

50. Fiii lui Caleb. Unii cred că ar trebui să fie punct după "Caleb", legând propoziţia aceasta de cele precedente şi nu de cele următoare. Atunci afirmaţia ar aduce la încheierea listei calebiţilor menţionaţi în v. 42-49, prin cuvintele corespunzătoare celor care încheie neamul lui Ierahmeel din v. 32.

Fiii lui Hur. Dacă exista intenţia ca după "Caleb" să fie punct, afirmaţia aceasta ar trebui probabil să zică: "fiii lui Hur", în armonie cu LXX şi Vulgata. În cazul acela aici se face un nou început cu privire la fiii lui Hur, întâiul născut al Efratei, soţia lui Caleb după moartea Azubei (v. 19).

Şobal. În cap. 4,1 numele Şobal apare după acela al lui Hur în calitate de căpetenie a unei ramuri a seminţiei lui Iuda.

Chiriat-Iearim. Una dintre cetăţile gabaoniţilor (Iosua 9,17).

1 Cronici 2:51 51. Salma. Compară cu v. 54. Acest Salma ar fi, deci, descendentul lui Caleb şi al Efratei. Un alt Salmaapare în v. 11, care era un strănepot al lui Ram, frate al lui Caleb. Acest Salma de pe urmă a fost tatăl lui Boaz şi un membru al neamului din care a descins David.

1 Cronici 2:55 55. Iaebeţ. Probabil o cetate undeva în Iuda. Nu se mai ştie nimic altceva cu privire la cele trei familii de scribi.

Casei lui Recab. Pe vremea lui Ieremia, recabiţii ocupau un loc de cinste printre iudei (Ieremia 35,2-19). Ionadab recabitul a luat poziţie hotărâtă alături de Iehu împotriva cultului lui Baal (2 Regi 10,23). Malchia recabitul a fost conducătorul uneia dintre regiunile lui Iuda pe timpul lui Neemia (Neemia 3,14).

COMENTARIUL LUI ELLEN G. WHITE

7 PP 495

1 Cronici 3:1 1. La Hebron. În privinţa listei paralele a fiilor lui David născuţi în Hebron, vezi la 2 Samuel 3,2-5. Sunt uşoare variaţii în formularea celor două liste, dar nu sunt diferenţe esenţiale.

1 Cronici 3:4 4. Şapte ani şi şase luni. Vezi la 2 Samuel 2,11.

1 Cronici 3:5 5. La Ierusalim. În privinţa listei paralele a fiilor lui David născuţi la Ierusalim (v. 5-8), vezi la 2 Samuel5,14-16. Lista apare din nou la 2 Cronici 14,3-7.

1 Cronici 3:9 9. Tamar era sora lor. Desigur, nu singura lor soră, dar aici este menţionată în mod special datorită sorţii ei nefericite (2 Samuel 13).

1 Cronici 3:10 10. Fiul lui Solomon. Versetele 10-16 prezintă lista regilor lui Iuda care descind din David.

1 Cronici 3:15 15. Întâiul născut, Iohanan. Fiul acesta nu trebuie să fie confundat cu Ioahaz, care a urmat tatălui său, Iosia, la tron şi care a fost detronat şi exilat în Egipt de Neco după o domnie de numai trei luni.

Al doilea, Ioiachim. El a fost cunoscut şi sub numele de Eliachim şi a urmat la tron lui Ioahaz la vârsta de 25 de ani, fiind aşezat pe scaunul de domnie de către Neco al Egiptului (2 Regi 23,34.35).

Al treilea, Zedechia. Numele lui a fost schimbat din Matania în Zedechia, când Nebucadneţar l-a făcut

rege. El avea numai 21 de ani la sfârşitul domniei de 11 ani ai lui Ioiachim (2 Regi 24,17.18).

Al patrulea, Şalum. Acesta era Ioahaz (2 Regi 23,30 : cf. Ieremia 22,11 ). Şalum a fost întâiul fiu al lui Iosia, care a domnit după moartea tatălui său. El a fost făcut rege de către popor după moartea lui Iosia (2 Regi 23,30). Ioahaz nu era întâiul născut al lui Iosia, ci era cu doi ani mai tânăr decât Ioiachim (vezi 2 Regi 23,30.36). Ordinea fiilor lui Iosia era, potrivit succesiunii la tron: Ioahaz, Ioiachim, Zedechia, dar potrivit vârstei: Ioiachim, Ioahaz, Zedechia. Şalum, or Ioahaz ar putea fi pus aici pe listă ca al patrulea, deoarece a domnit numai 3 luni, iar cei doi dintre fraţii lui au domnit fiecare câte 11 ani.

1 Cronici 3:16 16. Ieconia. Ieconia a mai fost cunoscut sub numele de Conia (Ieremia 22,24,28 KJV) şi Ioiachim (2 Regi 24,6). În ebraică, "Ioiachim" este o simplă inversiune a celor două părţi componente ale lui "Ieconia".

1 Cronici 3:17 17. Fiii lui Ieconia. Urmaşii lui Ieconia, care a fost luat prizonier la Babilon de Nebucadneţar, sunt redaţi în v. 17-24. Secţiunea aceasta este specifică pentru Cronici. Surse babiloniene din anul 592 menţionează pe cei cinci fii ai lui Ieconia (vezi la 2 Regi 25,30).

1 Cronici 3:19 19. Zorobabel. Se naşte întrebarea: este acesta prinţul care, împreună cu marele preot Iosua, a condus pe iudei cu prilejul reîntoarcerii lor din exil pe urma decretului lui Cir (Ezra 2,2)? Acela era numit fiul lui Şealtiel (Ezra 3,2; 5,2; Neemia 12,1; Hagai 1,1; Matei 1,12; Luca 3,27). Existe câteva posibilităţi. Cei doi Zorobabel s-ar putea să fi fost veri, întrucât Şealtiel şi Pedaia erau fraţi (1 Cronici 1,17.18), cu toate că în cazul acela ar părea curios ca fiul lui Şealtiel să fie omis din genealogia prezentă. Dacă acest Zorobabel, fiul lui Pedaia, este şi "fiul lui Şealtiel", e posibil ca el să fie fost adoptat de unchiul săi, care se pare că n-a avut copii, sau să fi fost fiul real al unui bărbat şi fiul oficial al celuilalt printr-o căsătorie de levirat (vezi la Genesa 38,8 ; Deuteronom 25,5-9). O altă explicaţie este că Zorobabel, deşi fiul lui Pedaia, este numit fiul lui Şealtiel,pentru că l-a succedat pe Şealtiel în calitate de cap al familiei din care a descins David.

1 Cronici 3:22 22. Hatuş. Unii îl identifică pe bărbatul acesta cu acel Hatuş care s-a întors cu Ezra în anul al şaptelea al împăratului Artaxexe (458/57 î.Hr.; vezi Ezra 7,7.8; 8,2.3). Probabil că identitatea este doar ipotetică. Numele Hatuş nu era unul neobişnuit (vezi Neemia 3,10; 10,4; 12,2).

1 Cronici 3:24 24. Hodavia. Întrucât Hodavia este din a doua generaţie după Hatuş (1 Cronici 3,22-24) şi întrucât Ezra s-a înapoiat la Ierusalim în 457 î.Hr., a doua generaţie după el ar fi trăit în preajma anului 400 î.Hr., cu toate că alţii susţin că aceste ultime nume au fost adăugate pentru a aduce cartea la zi, tot aşa cum ultima carte a lui Moise, Deuteronom, a fost completată după moarte autorului prin adăugarea unui raport al morţii acestuia. Pentru o tratare mai aprofundată a problemei privitoare la cartea Deuteronom, vezi nota suplimentară la Deuteronom 34.

1 Cronici 4:1 1. Fiii lui Iuda. Dintre cele cinci nume date aici, numai Pereţ a fost un fiu al lui Iuda (cap. 2,4). Ceilalţi au fost în mod clar căpetenii din diferite neamuri. Dacă lucrurile stau aşa, termenul "fii" este utilizat în înţelesul acesta mai larg.

1 Cronici 4:2 2. Reaia. Versetele 2-4 redau ramurile şi aşezările lui Hur, întâiul născut al Efratei, soţia lui Caleb (cap.2,19.50).

1 Cronici 4:5 5. Aşur. În v. 5-7 este dată o altă linie de descendenţă din Heţron prin Aşur (cap. 2,24).

1 Cronici 4:8 8. Coţ. Nu se ştie nimic în plus despre Coţ.

1 Cronici 4:9 9. Iaebeţ. Iaebeţ a fost numele unei cetăţi din Iuda în care au trăit anumite familii de scribi (cărturari) din neamul lui Salma, fiul lui Hur (cap. 2,50.54.55).

Mai cu vază decât fraţii săi. Vezi o expresie asemănătoare la Genesa 34,19.

1 Cronici 4:10 10. Dumnezeu i-a dat. Nu se ştie nimic cu privire la împrejurările în care Dumnezeu a împlinit cererea călduroasă a lui Iaebeţ. Punctul important este că Dumnezeu a ascultat rugăciunea credinţei şi a revărsat o binecuvântare specială asupra servului Său credincios.

1 Cronici 4:12 12. Bărbaţii de la Reca. Reca nu este cunoscută sub un alt nume, dar manuscrisul Vatican şi recenzia Lucian la LXX traduc "Recab". În acest caz, bărbaţii lui Reca ar fi recabiţii. În cap. 2,55 cărturarii (scribii) dinIaebeţ erau de-ai "casei lui Recab". Recabiţii aceştia erau descendenţi ai lui Hur prin Salma (cap. 2,50-55), iarHur era un fiu al lui Caleb (cap. 2,19). Astfel, Chelub din v. 11 este posibil un omonim al lui Caleb, "Chelubai" din cap. 2,9, fiul lui Heţron.

1 Cronici 4:13 13. Fiii lui Chenaz: Otniel. În v. 13-15 sunt enumeraţi membrii acestui neam. Chenaz e pomenit în Iosua 15,17 şi Judecători 1,13; 3 ,9.11, unde Otniel este dat ca fiu al lui Chenaz, fratele lui Caleb. Printre căpeteniile Edomului este amintit un alt Chenaz (1 Cronici 1,53).

1 Cronici 4:15 15. Caleb. Acesta pare să fie cel puţin al treilea Caleb pomenit până aici în genealogia aceasta (vezi cap. 2,18.50).

1 Cronici 4:17 17. Eştemoa. Acesta se referă probabil la întemeietorul cetăţii muntoase Eştemo din Iudea (Iosua 15,50), acum Şemu', la 14,5 km sud de Hebron.

1 Cronici 4:18 18. Soco. Aici se face referire probabil la cetatea din zona muntoasă a Iudeii Soco (Iosua 15,48), aproape de Eştemoa, care este la 14,5 km sud de Hebron. Soco se numeşte acum ca Khirbet Shuweikeh.

Zanoah. Încă una din cetăţile din zona muntoasă a Iudeii (Iosua 15,56), probabil Zânuta, la sud de Soco.

1 Cronici 4:19 19. Chehila. O cetate în Cheila (Iosua 15,44 ) care a fost ocupată de David din mâna filistenilor (1 Samuel 23). Acum este Khirbet Qîla, la 12,6 km nord-vest de Hebron.

Eştemoa. Versetul 17 afirmă că Işbah a fost tatăl lui Eştemoa. Posibil că acest Eştemoa maacatitul nu este acelaşi cu cel dinainte.

Macaatitul. Macaatiţii erau poporul unui mic regat din nordul Palestina (Deuteronom 3,14; Iosua 12,5; 13,10).

1 Cronici 4:21 21. Fiii lui Şela. Versetele 21-23 cuprind un raport scurt despre familiile lui Şela.

Mareşa. O cetate însemnată în Iuda (Iosua 15,44), acum Tell Sandahannah, la 21 km nord-vest de Hebron.

Se lucrează pânză. Asemenea ocupaţii din vremurile străvechi erau de obicei limitate la bresle ereditare.

1 Cronici 4:22 22. Cozeba. Acesta era cetatea Czib (Genesa 38,5). Numele supravieţuieşte în Khirbet Kuwiezibeh, la nord-est de Hebron. Era mai probabil în apropiere de Khirbet ed-Dilb.

Au stăpânit asupra Moabului. Expresia aceasta s-ar putea să se refere la supunerea Moabului de către două căpetenii din Iuda. Unii sunt de părere că s-ar putea referi la căsătorii mixte cu moabiţii, întrucât verbul tradus aici prin "au stăpânit", ba'al, înseamnă şi "a se căsători" (vezi Genesa 20,3; Deuteronom 21,13, etc). Cu privire la folosirea verbului în sensul de a stăpâni, vezi Isaia 26,13.

1 Cronici 4:23 23. Livezi şi lunci [Plante şi garduri, KJV; Netaim şi Ghedara, trad. G. Galaction]. Cuvintele acestea artrebui probabil lăsate netraduse şi redate Netaim şi Ghedara. Cel din urmă e menţionat ca nume al unei cetăţi, în Iosua 15,36.

Lângă împărat. De aici se înţelege probabil că olăriile de la Netaim şi Ghedara erau sub controlul regelui.

1 Cronici 4:24 24. Fiii lui Simeon. Compară cu alte liste ale fiilor lui Simeon (Genesa 46,10; Exod 6,15; Numeri 26,12.13). Genealogiile lui Simeon urmează pe acelea ale lui Iuda, evident datorită strânsei legături dintre celedouă seminţii (vezi Judecători 1,3). Simeon şi-a primit moştenirea în cuprinsul hotarelor lui Iuda (Iosua 19,1.9).

1 Cronici 4:27 27. N-au avut mulţi fii. Adică celelalte neamuri simeonite (Numeri 26,12-14). În cursul pribegiei de 40 de ani, seminţia aceasta a pierdut 60% din populaţie (Numeri 1,23; 26,14). Ca urmare, număra mai puţin de jumătate din media tuturor celorlalte seminţii.

1 Cronici 4:28 28. Ei locuiau. Versetele 28-33 enumeră localităţile unde locuiau simeoniţii. Lista aceasta este paralelă cu aceea din Iosua 19,2-8. Multe dintre cetăţile considerate aici ca fiind ale lui Simeon sunt socotite ca fiind ale lui Iuda în Iosua 15,26-32.42.

Beer-Şeba. În enumerarea din Iosua, Şeba apare după Beer-Şeba, evident un alt nume dat localităţii Beer-Şeba (vezi la Iosua 19,2).

1 Cronici 4:31 31. Şaaraim. Sau Şaruhen (Iosua 19,6) şi Şilhim (Iosua 15,32). Şaruhen este amintit de Tutmos III ca fiind cucerită de el.

1 Cronici 4:32 32. Cinci cetăţi. Nu e clar de ce a fost necesar ca aceste cinci cetăţi să fie scrise separat de cele 13 de dinainte. Separarea este făcută şi în Iosua 19,7, unde totuşi sunt date numai 4 sate. Poate că aceste localităţi au rămas în posesia lui Simeon, după ce celelalte au fost pierdute.

1 Cronici 4:33 33. Baal. Sau Baalat-Beer (Iosua 19,8). Cetatea aceasta era cunoscută şi sub numele de Rama sau Ramot din sud (vezi 1 Samuel 30,27).

1 Cronici 4:34 34. Meşoab. Versetele 34-43 urmăresc emigraţia şi cuceririle simeoniţilor. Versetele 34-37 redau numele celor 13 căpetenii ale lui Simeon care au condus expediţia întreprinsă de seminţia lor în zilele lui Ezechia. Numărul căpeteniilor este acelaşi cu cel al celor 13 cetăţi (v. 27-31).

1 Cronici 4:38

38. Au crescut mult. Datorită înmulţirii numărului lor şi probabil a presiunii din partea vecinilor lor carese înmulţiseră de asemenea, căpeteniile simeonite au plecat să caute noi aşezări.

1 Cronici 4:39 39. Ghedor. Cetatea aceasta trebuie să fi fost undeva în partea extremă de miazăzi a lui Iuda, dar amplasarea lui exactă nu e cunoscută. LXX spune Gherar, locul unde a tăbărât Isaac (Genesa 26,17). Este posibil să fie cetatea Gheder din Iosua 12,13.

1 Cronici 4:40 40. Păşuni grase. Când Isaac s-a mutat la Gherar a găsit un ţinut care putea să întreţină averile lui în turme şi cirezi (Genesa 26,14.17-20).

Din Ham. Evident, canaaniţii de la origini (vezi cap. 1,8).

1 Cronici 4:41 41. Pe vremea lui Ezechia. Compară cu 2 Regi 18,8, unde Ezechia "a bătut pe Filisteni până la Gaza". Se consideră că Gherar era la aproximativ 12,6 km de Gaza.

1 Cronici 4:42 42. Muntele Seir. În teritoriul lui Edom spre sud şi est. Numele Munte Seir este de obicei folosit pentrua desemna ţara Edomului.

1 Cronici 4:43 43. Amaleciţi. Aceştia erau fără îndoială amaleciţi care se refugiaseră în Edom de frica războaielor de exterminare ale lui Saul (1 Samuel 14,48; 15,8 ; cf. 2 Sa 8,12). Amalec era parţial din strămoşi edomiţi (1 Cronici 1,35.36).

1 Cronici 5:1 1. Fiii lui Ruben. Capitolul se ocupă de seminţiile triburile care s-au aşezat la est de Iordan: Ruben, Gad şi jumătate din Manase. Versetele 3 la 10 redau genealogia lui Ruben. Ruben era fiul întâi născut al Leii, care era şi mama lui Iuda şi a lui Simeon (Genesa 35,23), ale căror genealogii au fost redate deja.

Fiilor lui Iosif. Ca fiul cel mai mare al lui Iacov, Ruben ar fi fost îndreptăţit să primească drepturile de întâi născut. Moştenirea unei părţi îndoite (Deuteronom 21,15-17), pe care Ruben o pierduse prin păcatul său(Genesa 35,22; 49,4), a fost acordată fiilor lui Iosif (Genesa 48,21.22).

Întâi născut. Ca întâi născut, Ruben ar fi trebuit să apară primul pe lista genealogică. Dar locul lui a fostocupat de Iuda.

1 Cronici 5:2 2. Iuda a fost în adevăr puternic. Vezi la Genesa 49,8-12 în ce priveşte binecuvântările speciale rostite asupra lui Iuda. Cu toate că Iosif a primit o parte îndoită, binecuvântările cele mai importante în rândul fiilor lui Iacov au mers la Iuda.

Domnitor. Aceasta se referă la linia regală a lui David (vezi 1 Samuel 13,14; Mica 5,2).

1 Cronici 5:3 3. Enoh. Numele acestea sunt prezentate în lista din Genesa 46,9; Exod 6,14; Numeri 26,5-7. Nume precum Heţron şi Carmi sunt de asemenea importante în rândul urmaşilor lui Iuda (1 Cronici 2,7.9; 4,1).

1 Cronici 5:4 4. Fiii lui Ioel. Descendenţa lui Ioel este urmărită în v. 4-6 până în vremea lui Tiglat-Pilneser (745-727 î.Hr.). Întrucât sunt date numai opt generaţii, trebuie să existe importante goluri în această linie genealogică.

1 Cronici 5:6 6. Tiglat-Pilneser. Ţiglat-Pileser III, care a pornit împotriva lui Israel pe vremea lui Pecah (2 Regi

15,29).

1 Cronici 5:8 8. Aroer. O cetate pe malul de nord al râului Arnon (vezi la Numeri 32,34).

Nebo. O aşezare la est de extremitatea nordică a Mării Moarte (Numeri 32,38; Deuteronom 34,1).

Baal-Meon. O cetate la aproximativ 6,4 km sud de Muntele Nebo. Cele trei cetăţi precedente sunt menţionate de Meşa pe vestita Piatră Moabită (vezi vol. II, p. 864, 865).

1 Cronici 5:9 9. Pustiei. Pe măsură ce au crescut ca număr, rubeniţii au continuat să se extindă spre est, către marea pustie dintre Transiordania şi Eufrat.

1 Cronici 5:10 10. Pe vremea lui Saul. Vezi v. 18-22.

Hagaiareniţii. Un popor arameic, amintit sub numele de Hagaiarânu în inscripţiile asiriene ale lui Sanherib ca trăind în Siria. Învecinarea lor cu Moabul ar putea să fie sugerată în Psalmi 83,6.

1 Cronici 5:11 11. Fiii lui Gad. Versetele 11-17 îi prezintă pe urmaşii lui Gad, fiul Zilpei, slujnica Leii (Genesa 35,26).

În faţa lor. Adică învecinaţi cu rubeniţii, la est de Iordan. Compară cu Iosua 13,24-28.

Basanului. Vechiul teritoriu al lui Og (Numeri 21,33-3 5; Deuteronom 3,1-12). "Tot Basanul" fusese dat la început lui Manase (Deuteronom 3,13; Iosua 13,30), Gad primind teritoriul lui Galaad (Iosua 13,24.25). Basanul era la sud de Galaad (vezi v. 16), dar târgurile lui Iair sunt menţionate ca aparţinând ambelor regiuni (vezi Iosua 13,30.31; Judecători 10,3.4; Deuteronom 3,14).

1 Cronici 5:13 13. Eber, şapte. Şi Genesa 46,16 prezintă lista celor şapte fii ai lui Gad, dar numele nu sunt aceleaşi ca cele redate aici. Acestea ar putea să fie numele căpeteniilor familiilor de pe vremea aşezării în Transiordania.

1 Cronici 5:14 14. Fiii lui Abihail. Familiile amintite în v. 13 erau fii ai lui Abihail. Descendenţa lui Abihail este apoi urmărită înapoi până la Buz. Numele Buz apare în Genesa 22,21 ca fiu al lui Nahor, iar buziţii apar în Iov 32,2 cu referire la neamul lui Elihu.

1 Cronici 5:17 17. Iota. Rege al lui Iuda aproximativ între 750 şi 731 î.Hr.

Ieroboam. Rege al lui Israel aproximativ între 793 la 753 î.Hr. Ieroboam a fost singurul domnitor care a refăcut teritoriul lui Israel "de la intrarea Hamatului până la marea câmpiei" (2 Regi 14,25). Expresia "scrişi în spiţele de neamuri" sugerează că el a făcut probabil un recensământ al seminţiilor de la est de Iordan. În perioada confuză de după Ieroboam, s-ar putea ca Iotam să fi pus mâna pe teritoriul lui Israel de dincolo de Iordan, deoarece el "a fost în război cu împăratul fiilor lui Amon şi i-a biruit" (2 Cronici 27,5).

1 Cronici 5:18 18. Oameni viteji. Cifra exactă de 44.760 este evident întemeiată pe un recensământ oficial. Imediat după exod (Numeri 1,21.25.35), Ruben avea 46.500 de soldaţi, Gad, 45.650 şi Manase, 32.200, iar pe vremea lui Iosua numărul oamenilor de război din aceste seminţii era de 43.730, 40.500 şi, respectiv, 52.700 (Numeri 26,7.18.34).

1 Cronici 5:19 19. Hagareniţii. Vezi la v. 10.

1 Cronici 5:22 22. Până în vremea când au fost luaţi în robie. Hagareniţii au fost complet deposedaţi de teritoriile lor, iar israeliţii au deţinut ţara până când au fost luaţi robi, pe vremea lui Tiglat-Pileser (vezi v. 6.26).

1 Cronici 5:24 24. Căpeteniile caselor. Nu se cunoaşte nimic cu privire la aceşti eroi sau "oameni vestiţi".

1 Cronici 5:25 25. Au păcătuit. Cronicarul arată în mod constant rezultatele triste ale păcatului, nădăjduind ca în felul acesta să-l facă pe Israel să-şi dea seama de primejdiile păcatului şi de binecuvântările aduse de ascultare.

1 Cronici 5:26 26. Pul. Documente contemporane din Babilon pune semnul egal între Pulu sau Pul şi numele babilonian al lui Ţiglat-Pileser. În canonul lui Ptolemeu, Ţiglat-Pileser poartă numele de Poros, o modificare grecească a babilonianului Pulu şi biblicului Pul (vezi vol. II, p. 61, 156, 157, 159). Forma singulară a verbului ebraic tradus aici prin "şi i-a dus" sugerează că este vorba de un singur împărat şi nu de doi. E posibilsă traducem cuvântul ebraic pentru "şi" prin "anume". Aceasta permite redarea: "Dumnezeul lui Israel a aţâţatDuhul lui Pul împăratul Asiriei, anume duhul lui Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei, şi el i-a dus acolo". Tradus astfel, textul acesta susţine ceea ce se consideră o dovadă convingătoare din documente antice că domnitorul asirian Ţiglat-Pileser era unul şi acelaşi cu Pul.

Rubeniţii. Cucerirea şi deportarea celor 10 seminţii nordice au fost realizate în faze succesive. Aici este descrisă deportarea seminţiilor transiordaniene de către Tiglat-Pileser. Acelaşi împărat asirian a invadat şi teritoriul seminţiilor din nord şi a dus în captivitate populaţia lui (2 Regi 15,29). Atunci când Salmanasar a datasaltul final asupra Samariei (2 Regi 18,9), a supravieţuit doar o rămăşiţă slabă (vezi la 2 Cronici 30,6).

La Halah, la Habor. Aceleaşi locuri sunt menţionate în 2 Regi 17,6 ca localităţi unde au fost duşi israeliţii după cucerirea Samariei în 722 î.Hr. Se consideră că Habor este un alt nume pentru râul Khabur, carese varsă în Eufrat. Valea Khabur a fost reşedinţa temporară a lui Avraam în drumul lui către Canaan (vezi la Genesa 11,31).

Gozan. O cetate a Mesopotamiei numită de către asirieni Guzanu. Se află pe cursul superior al râului Khabur, aproximativ la mijlocul distanţei dintre Ninive şi Haran şi este cunoscut astăzi ca Tell Halâf.

COMENTARIUL LUI ELLEN G. WHITE

26 PK 287

1 Cronici 6:1 1. Fiii lui Levi. Capitolul 6 se ocupă de seminţia lui Levi, de descendenţii şi cetăţile ei. Versetele 3-15 prezintă descendenţa lui Aaron prin Eleazar la Iehoţadac şi captivitatea babiloniană. Începând cu Eleazar, suntdate 22 de nume pentru o perioadă care cuprinde peste 800 de ani.

1 Cronici 6:4 4. Eleazar. Eleazar a fost numai unul din fiii lui Aaron, dar aici este dată descendenţa lui. Au mai fost persoane de rang preoţesc înalt şi în descendenţa lui Itamar (vezi cap. 24,1-6).

1 Cronici 6:6 6. Uzi a născut pe Zerahia. Acesta a fost probabil aproape de timpul lui Eli. Descendenţa lui Eli este următoarea: Eli, Fineas, Abitub, Ahimelec, Abiatar (vezi 1 Samuel 14,3; 22,20; 1 Regi 2,26.27). Descendenţiilui Eleazar prin Uzi şi Zerahia slujeau fără îndoială ca preoţi în aceeaşi perioadă cu cei din descendenţa lui Itamar-Eli. În 1 Cronici 24,3, Ahimelec din linia lui Eli este numit descendent al lui Itamar. Vezi mai mult la 2Samuel 8,17.

1 Cronici 6:8

8. Ahitub a născut pe Ţadoc. Ţadoc i s-a alăturat lui Abiatar ca mare-preot sub David (vezi la 2 Samuel8,17; 15,24).

1 Cronici 6:10 10. Azaria. Compară cu 1 Regi 4,2. Numele Azaria apare de trei ori în lista prezentă (1 Cronici 6,9.10.13). Un preot cu numele Azaria s-a împotrivit lui Ozia (2 Cronici 26,17.18 ) şi un alt Azaria a fost preot pe vremea lui Ezechia (2 Cronici 31,10).

Amaria. Probabil marele preot în funcţie pe vremea lui Iosafat (2 Cronici 19,11).

1 Cronici 6:12 12. Ahitub a născut pe Ţadoc. Nu se ştie exact perioada când bărbaţii aceştia au deţinut slujbe preoţeşti. A fost probabil pe vremea când trăia Iehoiada, care l-a făcut rege pe Ioas (2 Cronici 23). Faptul că Iehoiada nu este amintit în genealogia prezentă este dovada că în această listă nu apar numele tuturor preoţilor. După aproximativ un secol, a existat un alt preot, probabil mare preot, al cărui nume nu este trecut pe lista prezentă, preotul Urie de pe vremea lui Ahaz (2 Regi 16,10-16).

1 Cronici 6:13 13. Hilchia. Probabil Hilchia care a găsit cartea legii în timpul lui Iosia (2 Regi 22,8).

1 Cronici 6:14 14. Seraia. Marele preot de pe vremea când a căzut Ierusalimul (2 Regi 25,18-21; Ieremia 52,24).

1 Cronici 6:15 15. Iehoţadac a plecat şi el... în robie. El trebuie să fi fost foarte tânăr pe vremea aceea (586 î.Hr.), deoarece fiul lui (dacă nu cumva este vorba de un nepot sau de un alt descendent, vezi la cap. 2,7), Iosua a fost mare preot (Ezra 3,2) pe vremea reîntoarcerii exilaţilor, în cursul domniei lui Cir (553-530 î.Hr.) şi până cel târziu în anul al doilea al lui Darius (520/519 î.Hr.), când a fost declanşată lucrarea de terminare a rezidirii templului (Hagai 1,1.14).

1 Cronici 6:16 16. Fiii lui Levi. După ce dă o listă a marilor preoţi de la Levi la Iehoţadac (v. 1-15), cronicarul se întoarce la fiii lui Levi, pentru a da un raport despre diferite ramuri ale casei lui Levi.

1 Cronici 6:19 19. Familiile. Adică neamurile.

1 Cronici 6:20 20. Din Gherşom. Versetele 20 şi 21 prezintă şapte generaţii succesive ale gherşomiţilor. Genealogia aceasta nu apare în Pentateuc.

1 Cronici 6:22 22. Fiii lui Chehat. Compară această listă a descendenţilor lui Chehat (v. 22-28) cu aceea a strămoşilor lui Heman cântăreţul (v. 33-38; vezi la v. 33).

1 Cronici 6:28 28. Samuel. Lista chehatiţilor se încheie cu menţionarea lui Samuel şi a fiilor lui.

Vaşni. Evrei. washni. Probabil de tradus "şi al doilea". Primul născut era Ioel (vezi la 1 Samuel 8,2).

1 Cronici 6:31 31. Pe care i-a pus David. Versetele 31 şi 32 sunt un preludiu la genealogiile lui Heman, Asaf şi Etan, care erau conducători ai corului lui David.

1 Cronici 6:32 32. Cortul întâlnirii. După intrarea în Canaan, cortul pe care-l făcuse Moise a fost aşezat la Silo şi se

afla acolo şi în zilele lui Eli (Iosua 18,1; Judecători 18,31; 1 Samuel 1,3). Mai târziu a fost mutat la Nob, dupăeste evident din prezenţa acolo a pâinii pentru punerea înainte (1 Samuel 21,1.4.6 ). Pe vremea lui David, chiar şi după ce chivotul a fost dus la Ierusalim (1 Cronici 13,5-14; 15,1-16,6), cortul întâlnirii şi altarul arderilor de tot se aflau încă la Gabaon (1 Cronici 21,29). Cortul întâlnirii pare să fi rămas acolo până pe timpul domniei lui Solomon (2 Cronici 1,3), care l-a mutat în cele din urmă în noul templu (2 Cronici 5,5).

Întrucât v. 31 menţionează chivotul, nu este prea clar dacă v. 32 se referă la cortul întâlnirii original (dela Gabaon) sau la cortul ridicat pentru a adăposti chivotul de la Ierusalim (vezi PP 708).

1 Cronici 6:33 33. Dintre fiii chehatiţilor: Heman. Versetele 33-38 îi prezintă pe strămoşii lui Heman, un chehatit, unuldintre cântăreţii cortului în zilele lui David, şi spiţa lui de neam e asemănătoare cu cea din v. 22-28. Există deosebiri între cele două liste. Sunt prezentate în listă douăzeci şi una de generaţii de la Levi până la acest contemporan al lui David, pe o perioadă de aproape 650 de ani. Rut 4,18-22 prezintă o listă de zece generaţii din genealogia lui Iuda de la Iuda la David (vezi la Matei 1,3-6). Nu toate tabelele genealogice dau fiecare inel de legătură (vezi la cap. 2,7).

1 Cronici 6:39 39. Asaf. Versetele 39-43 trasează genealogia lui Asaf înapoi până la Gherşom, fiul lui Levi, prin 13 nume. Totuşi, v. 21 şi 21 prezintă lista a doar 7 nume pentru perioada aceasta. Faptul că nume precum Zerah,Zima şi Iahat apar în ambele liste şi în aceeaşi succesiune arată că ambele liste cuprind aceeaşi genealogie, prima furnizând totuşi o formă prescurtată.

La dreapta sa. Adică asafiţii stăteau la dreapta hemaniţilor.

1 Cronici 6:44 44. Fiii lui Merari. Versetele 44-47 redau strămoşii lui Etan meraritul.

1 Cronici 6:48 48. Fraţii lor. Adică leviţii care nu erau cântăreţi.

1 Cronici 6:49 49. Aaron şi fiii săi. Ca introducere la secţiunea următoare, care se ocupă de cetăţile levitice, apare o recapitulare parţială a liniei preoţeşti, care se termină cu Ahimaaţ de pe vremea lui David şi a lui Solomon (v. 50-53; cf. v. 4-8).

1 Cronici 6:54 54. Locuinţele. Compară cu Iosua 21,5-39.

1 Cronici 6:55 55. Locurile lui de păşunat. [Suburbiile, KJV; împrejurimile, trd. Niţ.]. Adică păşunile înconjurătoare (vezi la Numeri 35,2; Iosua 14,4).

1 Cronici 6:58 58. Hilen. Numit Holon în Iosua 21,15.

1 Cronici 6:60 60. Treisprezece cetăţi. Sunt date numai 11 cetăţi. Cele două care nu se regăsesc pe listă sunt Iuta şi Gabaon (vezi Iosua 21,16.17).

1 Cronici 6:61 61. Jumătatea seminţiei. Versetul acesta este probabil o formă incompletă a pasajului paralel din Iosua 21,5.

1 Cronici 6:64 64. Cetăţile. Adică cetăţile enumerate în v. 61-64 (vezi Iosua 21,4-8).

1 Cronici 6:66 66. Celelalte. [Restul, KJV]. Compară cu Iosua 21,20. Versetele 66-81 denumesc cetăţile al căror număr a fost dat în v. 61-64. Compară cu Iosua 21,20-39. Multe deosebiri apar în privinţa numelor cetăţilor din cele două liste. Trecuseră vreo nouă secole între scrierea cărţii lui Iosua şi a Cronicilor, iar în răstimpul acesta avuseseră loc multe schimbări de nume locale.

1 Cronici 6:67 67. Cetatea de scăpare. Numai Sihem era cetate de scăpare. Cu privire la cetăţile de scăpare, vezi la Numeri 35,6 ; Deuteronom 19,2.3.

1 Cronici 6:69 69. Aialon. Iosua 21,23 ,24 înregistrează Aialonul ca o contribuţie a lui Daniel, împreună cu Elteche, Ghibeon şi Gat-Rimon.

1 Cronici 6:71 71. Fiilor lui Gherşom. Versetele 71-76 prezintă lista cetăţilor gherşomiţilor. Compară cu Iosua 21,27-33.

Aştarot. Este evident că cetatea fusese un centru al cultului Astarteei.

1 Cronici 6:77 77. Merari. Versetele 77-81 prezintă lista cetăţilor merariţilor. Compară cu Iosua 21,34-39.

Rimono. Compară cu Iosua 21,34.35.

1 Cronici 6:78 78. În faţa Ierihonului. Aceste date geografice nu se regăsesc în Iosua 21,36, care menţionează doar că cetăţile erau din seminţia lui Ruben.

1 Cronici 6:80 80. Ramot. Una dintre cetăţile de scăpare (vezi la Iosua 20,8).

1 Cronici 6:81 81. Hesbonul. O cetate de dincolo de Iordan faţă de Ierihon, în apropiere de muntele Nebo şi Medeba.

1 Cronici 7:1 1. Fiii lui Isahar. Versetele 1 la 5 prezintă lista neamurilor lui Isahar, împreună cu lista bărbaţilor de vârstă militară.

1 Cronici 7:5 5. Optzeci şi şapte de mii. La cel dintâi recensământ al lui Moise, războinicii lui Isahar erau în număr de54.400 (Numeri 1,29), iar la al doilea, 64.300 (Numeri 26,25).

1 Cronici 7:6 6. Fiii lui Beniamin. Versetele 6-12 prezintă lista neamurilor lui Beniamin, împreună cu recensământul. Numai trei nume sunt date aici, în timp ce 1 Cronici 8,1.2 şi Numeri 26,38.39 enumeră cinci fii ai lui Beniamin, iar Genesa 46,21 prezintă o listă de zece. Toate listele îl indică întâi pe Bela, dar se deosebesc în cepriveşte celelalte nume.

1 Cronici 7:7 7. Fiii lui Bela. Compară cu cap. 8,3-5, unde este dată o listă diferită de nume. Cele două liste redau probabil neamurile lui Bela în diferite perioade.

1 Cronici 7:11 11. Toţi aceştia. Dacă la cei 17.200 de iediaeliţi sunt adăugaţi cei 22.024 de belaiţi şi cei 20.200 de

becheriţi (v. 7,9), se ajunge la un total de 59.434 de beniamiţi. Primul recensământ mozaic dă 35.400 (Numeri2,23), iar al doilea recensământ, 45.600 (Numeri 26,41).

1 Cronici 7:13 13. Fiii lui Neftali. Sunt enumeraţi fiii, dar nu se dau cifrele de recensământ. Lista se potriveşte cu cele din Genesa 46,24 şi Numeri 26,48.49, cu excepţia unor diferenţe minore în ortografie.

1 Cronici 7:14 14. Fiii lui Manase. Versetele 14-19 redau genealogia lui Manase.

Pe care l-a născut. Traducerea de aici e obscură. Versetul poate fi tradus şi astfel, ca să susţină redarea din LXX: "Fiii lui Manase; Esriel, pe care l-a născut ţiitoarea lui siriacă; şi ea i-a născut şi pe Machir, tatăl lui Galaad".

Machir. Întâiul născut al lui Manase (Iosua 17,1).

1 Cronici 7:15 15. Hupim şi Şupim. Înţelesul acestui verset este obscur. Unii sunt de părere că Machir şi-a luat neveste din neamul lui Hupim şi Şupim.. Alţii consideră că el a luat neveste pentru Hupim şi Şupim.

Ţelofhad. Conform Numeri 26,33 şi Iosua 17,3, Ţelofhad a fost fiul lui Hefer, care era nepot de-al lui Machir.

Fete. Vezi la Iosua 17,3.5.

1 Cronici 7:16 16. Pereş. Numele prezentate aici nu mai apar nicăieri în Biblie.

1 Cronici 7:17 17. Bedan. Numele acesta mai apare doar în 1 Samuel 12,11.

1 Cronici 7:18 18. Abiezer. În Iosua 17,2 numele acesta apare ca fiind al unui fiu sau al unui descendent al lui Manase,iar în Judecători 6,11.24.34 ca acela al neamului lui Ghedeon.

1 Cronici 7:20 20. Fiii lui Efraim. Versetele 20-27 redau genealogia lui Efraim. Genealogia este oarecum dificil de urmărit. Conform cu Numeri 26,35.36, Efraim a avut trei fii şi Şutelah a avut un fiu cu numele Eram. Aici se dă, se pare, o linie genealogică de la Şutelah prin Bered până la a opta generaţie, când se pare că, totuşi, Efraim era încă în viaţă (v. 22). Poate că fiii lui Efraim sunt Şutelah, Bered şi Tahat (vezi Şutelah, Bered şi Tahan în Numeri 26,35), şi Şutelah, fiul lui Zabad (1 Cronici 7,21) urmează să fie privit ca sfârşitul liniei lui Şutelah (v. 20).

1 Cronici 7:21 21. Ezer şi Elead. Versetele 21-24 întrerup lista de nume genealogice prin relatarea morţii fiilor lui Efraim şi naşterea lui Beria, a cărui fiică, Şeera, a întemeiat cele două cetăţi Bet-Horon.

1 Cronici 7:26 26. Elişama. Un prinţ din Efraim de pe vremea lui Iosua (Iosua 1,1).

1 Cronici 7:28 28. Betelul. Cetatea aceasta a fost atribuită la început lui Beniamin (Iosua 18,22), dar mai târziu a fost înglobată în regatul de nord, ca parte din Efraim. Vezi la Genesa 28,19; Iosua 18,22 .

1 Cronici 7:29 29. Bet-Şeanul. Cele patru cetăţi menţionate au fost la început atribuite lui Manase, dar se aflau pe

teritoriul lui Isahar şi Aşer (Iosua 17,11). Vezi la 1 Samuel 31,10.

1 Cronici 7:30 30. Fiii lui Aşer. Versetele 30-40 redau genealogia lui Aşer.

Imna. Compară cu Genesa 46,17.

1 Cronici 7:38 38. Iefune. Acesta este de asemenea numele tatălui lui Caleb (Numeri 13,6).

1 Cronici 7:40 40. Douăzeci şi şase de mii. Acesta pare să fie numărul războinicilor lui Aşer. La primul recensământ allui Moise, totalul era 49.500 (Numeri 1,41), iar la cel de-al doilea, 53.400 (Numeri 26,47).

1 Cronici 8:1 1. Beniamin. Raportul se reîntoarce acum la genealogia lui Beniamin, lista prezentă deosebindu-se de cea dată în cap. 7,6-12. Compară cu Genesa 46,21.22 ; Numeri 26,38-41. Probabil că "fiu" este folosit aici în sensul general de "descendent" (vezi la 1 Cronici 2,7).

1 Cronici 8:6 6. Ehud. Ehud s-ar putea să fi fost judecătorul cu numele acesta, deoarece este numit fiul lui Ghera, iar Ehud de aici avea şi el un Ghera în genealogia lui (Judecători 3,15; cf. 1 Cronici 8,5).

I-au strămutat. Literal, "i-au dus în exil". Detaliile incidentului nu sunt clare.

1 Cronici 8:7 7. I-a strămutat. Literal, "i-a dus în exil". Ca şi în v. 6, detaliile nu sunt clare.

1 Cronici 8:8 8. A îndepărtat. Înţelesul probabil este că Şaharaim le-a alungat pe soţiile sale Huşim şi Baara.

1 Cronici 8:12 12. Ono, Lod. Numele acestea apar din nou alăturate în Ezra 2,33 şi Neemia 7,37. Lod este Lida din Fapte 9,32.

1 Cronici 8:28 28. Capi de familie. [Capi ai taţilor, KJV]. Adică căpeteniile principalelor grupuri de familii sau neamuri.

Locuiau la Ierusalim. Ierusalimul a fost locuit de descendenţi ai lui Beniamin şi de descendenţi ai lui Iuda (vezi 1 Cronici 9,3; Neemia 11,4). Cele cinci grupuri de beniamiţi menţionate în 1 Cronici 8,14-28 locuiau în Ierusalim, spre deosebire de grupurile anterioare, care locuiau împrăştiate în jurul Ierusalimului, până în Lida, la 38 km nord de Ierusalim, şi în Moab (8,12.8).

1 Cronici 8:29 29. Tatăl lui Gabaon. Identificat ca Ieiel (cap. 9,35). Capitolul 8,29-40 prezintă lista familiilor lui Gabaon şi casa regală a lui Saul.

1 Cronici 8:30 30. Chis. Numele lui Ner nu apare aici (vezi cap. 9,36). Acest Chis nu este tatăl lui Saul, ci se presupune că este un unchi mai îndepărtat de-al lui (vezi v. 33; cap. 9,36.39; vezi la 1 Samuel 14,50).

1 Cronici 8:31 31. Zecher. [Zacher, KJV]. Sau Zaharia (cap. 9,37). Zecher vine din ebr. zakar, care înseamnă "a-şi aminti". Zecher [Zacher, KJV] înseamnă "amintire" sau "memorial", în timp ce forma "Zaharia" poate să însemne fie "Domnul Şi-a adus aminte", fie "Domnul Îşi va aduce aminte".

1 Cronici 8:32 32. Cu fraţii lor. Adică împreună cu celelalte familii beniamite care se aşezaseră la Ierusalim (v. 14-28).Iniţial, atribuit seminţiei lui Beniamin, Ierusalimul a fost mai târziu cuprins în teritoriul atribuit seminţiei lui Iuda.

1 Cronici 8:33 33. Chis. Astfel Chis, fiul lui Ner, era probabil un strănepot al lui Ieiel (cap 9,35.36.39 ) sau Abiel (1 Samuel 14,51). Chis este numit fiul lui Abiel (1 Samuel 9,1) în sensul mai larg al cuvântului (vezi la 1 Cronici 2,7).

Saul. Saul locuia la Ghibea şi nu la Gabaon (1 Samuel 10,26; 11,4; 15,34; 2 Samuel 21,6).

Eşbaal. Folosirea numelui "Baal" în Eşbaal şi în Merib-Baal, fiul lui Ionatan (v. 34), nu arată neapărat că Saul era devotat cultului lui Baal. Evrei. ba'al înseamnă doar "stăpân", "soţ", "domn". Totuşi, după ce cuvântul acesta a ajuns să fie definitiv legat de zeul Baal, el nu mai apare ca fiind folosit de evrei, care erau credincioşi lui Iehova în numirea copiilor lor. Schimbarea din Eşbaal (literal, "om al lui Baal") în Işboşet (literal, "om al ocării") şi probabil din Merib-Baal (1 Cronici 9,40 ) în Mefiboşet (vezi la 2 Samuel 2,8 ; vezi de asemenea 2 Samuel 4,4; 9,6) a fost probabil o înlocuire deliberată pentru a elimina implicaţia idolatriei. Poporul evreu era înclinat spre astfel de adaptări de nume ca mijloc de exprimare a sentimentelor lor.

1 Cronici 8:40 40. Fiii lui Ulam. Judecând după numărul de generaţii de la Ionatan, este posibil ca cei 150 de fii şi nepoţi ai lui Ulam să fi trăit în perioada întoarcerii din exil.

1 Cronici 9:1 1. Este scris. [Erau scrişi, KJV]. Evident, Cronicile au fost terminate după deportarea în Babilon.

1 Cronici 9:2 2. Netiniţii. Aceştia erau grupa de slujitori ai templului care îndeplineau muncile de slugă, ca de exemplu aducerea apei şi a lemnelor. Cu privire la identitatea netiniţilor, vezi la Iosua 9,21; Ezra 2,43; 8,20.

1 Cronici 9:3 3. La Ierusalim. Versetele 3-17 par să corespundă cu Neemia 11,4-19, deşi nu toţi sunt de acord dacă listele din Cronici îi descriu pe locuitori înainte sau după exil. Cele două rapoarte nu sunt identice, dar cei caresusţin că amândouă sunt postexilice cred că ele au fost luate din aceeaşi sursă mai lungă, fiecare dintre cei care le-au alcătuit alegându-şi propria listă de nume reprezentative.

1 Cronici 9:4 4. Utai. Compară cu Neemia 11,4; vezi la 1 Cronici 9,3.

1 Cronici 9:6 6. Şase sute nouăzeci. Compară cu Neemia 11,6, unde totalul este 468. Cifrele s-ar putea să reprezinte perioade diferite.

1 Cronici 9:9 9. Nouă sute cincizeci şi şase. Cifra din Neemia 11,8 este 928 (vezi la 1 Cronici 9,3.6).

1 Cronici 9:10 10. Preoţi. Versetele 10-13 redau lista preoţilor angajaţi în slujba templului.

1 Cronici 9:11 11. Azaria. Compară cu cap. 6,11-13, unde numele corespund până la Ţadoc, dar nu apar următoarele două nume, Meraiot, fiul lui Ahitub, cu toate că există un Meraiot mai timpuriu (cap. 6,7). Lista din Neemia 11,11 este identică cu cea din versetul prezent, cu excepţia că Seraia apare în locul lui Azaria. Conform cu Neemia 12,1, un Seraia se află în fruntea listei preoţilor care s-au întors cu Zorobabel şi cu Iosua, iar în

Neemia 10,2 un Seraia şi un Azaria sunt printre preoţii care au pecetluit legământul cu Neemia, după aproximativ 70 de ani. Neemia 12,12 arată pe Seraia că este căpetenia unei familii preoţeşti. Este evident că nume favorite sunt repetate în familiile preoţeşti.

1 Cronici 9:12 12. Adaia. Compară cu Neemia 11,12; vezi la 1 Cronici 9,3.

Paşhur. Compară cu Neemia 11,12 ; vezi la 1 Cronici 9,3.

1 Cronici 9:13 13. O mie şapte sute şaizeci. Totalul neamurilor preoţeşti prezentate în listele din Neemia 11,12-14 estede 1192. Totalurile pot să reprezinte perioade diferite.

1 Cronici 9:14 14. Şemaia. Compară cu Neemia 11,15 , unde genealogia merge în urmă cu încă o generaţie pentru a cuprinde numele lui Buni, dar unde este exclusă expresia "din fiii lui Merari".

1 Cronici 9:16 16. Netofatiţilor. Netofa era un sat în apropiere de Betleem (1 Cronici 2,54; Neemia 7,26).

1 Cronici 9:17 17. Şi uşierii. Versetele 17-26 se ocupă de supraveghetorii uşilor, indicând numărul şi îndatoririle lor. Compară cu Neemia 11,19.

1 Cronici 9:21 21. Cortul întâlnirii. Vezi la cap. 6,32.

1 Cronici 9:22 22. Două sute doisprezece. Conform cu Neemia 11,19, numărul uşierilor era de 172. Pe vremea lui David erau 93 (1 Cronici 26,8-11) şi cei care s-au întors împreună cu Ezra numărau 139 (Ezra 2,42 ).

Văzătorul Samuel. E interesant de notat că Samuel a jucat un rol în distribuirea slujbelor la templu. În nici o altă parte nu este menţionată o astfel de activitate din partea lui Samuel.

1 Cronici 9:24 24. Patru vânturi. Compară cu Neemia 3,23-38, unde Dumnezeu a poruncit prin Moise ca leviţii să-şi aşeze corturile pe cele patru laturi ale cortului întâlnirii.

1 Cronici 9:25 25. Satele lor. Familiile păzitorilor templului locuiau în zonele rurale din jurul Ierusalimului.

Şapte zile. [După şapte zile, KJV]. Probabil în Sabat (vezi 2 Regi 11,5).

1 Cronici 9:28 28. Uneltele pentru slujbă. Adică vasele sfinte folosite la slujbele sanctuarului.

Le numărau. Literal, "după număr". Era necesar ca vasele sfinte să fie numărate atent, astfel încât nici unul să nu se piardă.

1 Cronici 9:30 30. Fiii preoţilor. Leviţii aveau în custodie depozitul de mirodenii (v. 29), dar numai preoţii puteau pregăti uleiul sfânt.

1 Cronici 9:32 32. Pâinile pentru punerea înainte. Compară cu Levitic 24,5-9.

Pentru fiecare Sabat. În fiecare Sabat pâinile pentru punerea înainte de pe masa de aur erau înlocuite (vezi la Levitic 24,8).

1 Cronici 9:33 33. Cântăreţii. Detaliile acestea privind cântăreţii încheie prezentarea leviţilor folosiţi la slujbele templului.

1 Cronici 9:35 35. La Gabaon. Versetele 35-44 sunt aproape o copie a celor spuse la cap. 8,29-38. Genealogia lui Saul este repetată, de data aceasta, ca o introducere la raportul despre distrugerea lui finală din cap. 10, cu care începe secţiunea povestită a Cronicilor.

1 Cronici 10:1 1. Filistenii. Versetele 1-12 sunt o paralelă a celor din 1 Samuel 31,1-13. Cele două rapoarte sunt aproape identice, dar apar şi unele deosebiri.

1 Cronici 10:6 6. Toată casa lui a pierit. Declaraţia aceasta nu urmăreşte să sugereze că n-au fost supravieţuitori în casa lui Saul, deoarece Işboşet a supravieţuit (2 Samuel 2,8). Ea pare mai degrabă să arate caracterul radical al prăbuşirii. Familia lui Saul urma să nu mai aibă acces la putere.

1 Cronici 10:7 7. În vale. Adică valea lui Izreel (vezi la 1 Samuel 29,1).

1 Cronici 10:10 10. Casa dumnezeului lor. "Casa Astarteelor" (1 Samuel 31,10). Astarteea era varianta canaanită a zeiţei mesopotamiene Iştar. Ea era zeiţa iubirii sexuale şi a războiului (vezi la Judecători 2,13).

I-au atârnat ţeasta capului. Detaliul acesta nu este menţionat în cartea lui Samuel, care, pe de altă parte, vorbeşte despre atârnarea trupului lui Saul pe zidul Bet-Şanului (1 Samuel 31,10), un amănunt pe care cronicarul nu-l raportează aici.

Dagon. Zeul naţional al filistenilor (vezi la 1 Samuel 5,2).

1 Cronici 10:13 13. A murit pentru că s-a făcut vinovat de fărădelege. Declaraţia aceasta nu se regăseşte în Samuel. Aceasta este o caracteristică a scriitorului Cronicilor, care îndreaptă mereu atenţia asupra efectelor teribile alecălcării legii şi asupra binecuvântărilor neprihănirii.

Nu l-a păzit. Marele păcat al lui Saul a fost neascultarea de poruncile Domnului (vezi la 1 Samuel 13,13).

Celor ce cheamă morţii. Neascultând de Domnul, Saul s-a îndreptat spre un medium pentru a cere călăuzire şi sfat de la demoni (vezi la 1 Samuel 28,7-20).

1 Cronici 10:14 14. N-a întrebat pe Domnul. Înainte de a o întreba pe vrăjitoarea din Endor, Saul a încercat să obţină un răspuns de la Dumnezeu, dar nu l-a primit (1 Samuel 28,6). Domnul a refuzat să-l asculte pe Saul. Dacă Saul s-ar fi pocăit cu adevărat, venind la Domnul în smerenie şi căinţă, Dumnezeu l-ar fi ascultat. Faptul că a apelat la un medium, care îl reprezenta pe cel rău, arată în mod clar profunzimea decăderii lui Saul (vezi la 1 Samuel 28,6.7).

Lui David. Prin cuvintele acestea se face trecerea de la istoria timpurie a poporului lui Dumnezeu la perioada regelui David. Casa lui David va fi de acum înainte subiectul Cronicilor.

1 Cronici 11:1

1. David la Hebron. Versetele 1-9 din cap. 11 sunt paralele cu 2 Samuel 5,1-10. Raportul trece rapid peste perioada domniei lui David la Hebron (1 Cronici 3,4) abordând imediat perioada domniei lui plină de glorie de la Ierusalim. Seminţiile lui Israel au venit la David, la Hebron, cu prilejul morţii lui Işboşet (2 Samuel4,5-12; 5,1).

1 Cronici 11:3 3. Prin Samuel. Vezi la 1 Samuel 15,28; 16,1. Dumnezeu Însuşi îl instruise pe Samuel să-l ungă pe David ca rege pentru ca să guverneze peste poporul Său în locul lui Saul.

1 Cronici 11:4 4. Ierusalimul, adică Iebus. Vezi la Judecători 19,10.

1 Cronici 11:5 5. Nu vei intra aici. Locuitorii considerau cetatea atât de puternică încât îşi băteau joc de David, lăudându-se că până şi şchiopii şi orbii ar fi putut să o apere (vezi la 2 Samuel 5,6).

1 Cronici 11:6 6. Ioab. El deţinea deja o poziţie de răspundere în armată atunci când Işboşet se afla pe scaunul de domnie (2 Samuel 2,13; 3,23).

S-a suit cel dintâi. Ierusalimul a fost cucerit probabil prin escaladarea unui apeduct, menţionat sub numele de "canal" (2 Samuel 5,8).

1 Cronici 11:7 7. Cetăţuie. Adică fortificaţie sau fort.

1 Cronici 11:8 8. Milo. Nu se cunoaşte structura exactă a acestei părţi a fortificaţiilor Ierusalimului, dar pare că a fost un loc de apărare deosebit de puternic, care a jucat un rol însemnat în fortificaţiile cetăţii (vezi la 2 Samuel 5,9; 1 Regi 9,15; 11,27).

Vezi imaginea următoare.

1 Cronici 11:9 9. Domnul oştirilor. Cu privire la semnificaţia acestei expresii, vezi la vol. I, p. 173.

1 Cronici 11:10 10. Vitejilor. Versetele 10-47 prezintă lista vitejilor din regatul lui David. Pasajul acesta e paralel cu acela din 1 Samuel 23,8-39.

1 Cronici 11:11 11. Trei sute. Vezi la 2 Samuel 23,8 .

1 Cronici 11:13 13. Pentru luptă. Un raport mai detaliat al întâmplării apare în 2 Samuel 23,9-12, în cazul în care scriitorul descrie acelaşi eveniment.

O bucată de pământ. Dacă bucata de pământ menţionată aici este cea din 2 Samuel 23,11 , nu ţine de Pas-Damim, unde David s-a angajat într-o luptă cu filistenii, ci de o localitate care nu e menţionată în versetulacesta, şi anume un teren unde Şama a avut o confruntare cu filistenii (vezi la 2 Samuel 23,11). Lipsa unor detalii din această naraţiune explică absenţa numelui lui Şama din listă. Ar reieşi că ciocnirea în discuţie a fost rezultatul faptul că Şama a apărat cu toată forţa un câmp de pe care filistenii încercau să adune recolta.

1 Cronici 11:14 14. Ei [subînţeles în româneşte]. Pronumele acesta este la singular în 2 Samuel 23,12. După descrierea de acolo, oamenii fugiseră, iar Şama rămăsese singur în faţa filistenilor ca să apere bucata de pământ. Totuşi

s-ar putea ca el să fi fost ajutat de un purtător de arme.

1 Cronici 11:15 15. Trei din cei treizeci. Cu privire la fapta de vitejie a acestor oameni, vezi la 2 Samuel 23,13-17.

1 Cronici 11:20 20. Abişai. Versetele 20-25 relatează faptele eroice ale lui Abişai şi ale lui Benaia. Cu privire la întâmplarea aceasta, vezi la 2 Samuel 23,18-23.

1 Cronici 11:26 26. Vitejii. Versetele 26-47, care prezintă lista vitejilor oştirii, merg paralel cu 2 Samuel 23,24-39. Cu toate acestea există diferenţe între un pasaj şi altul (vezi la 2 Samuel 23,24-39), precum şi diferenţe de ortografiere (vezi la 1 Cronici 1,42). De asemenea aici sunt date 16 nume care nu apar în 2 Samuel.

1 Cronici 11:41 41. Urie, hetitul. Numele acesta încheie lista care se găseşte în Samuel (2 Samuel 23,39). Relatarea despre Urie (2 Samuel 11) nu apare în raportul dat în cartea Cronicilor.

1 Cronici 11:42 42. Adina. Cele 16 nume prezentate în v. 41-47 nu se regăsesc în altă parte. Aceşti viteji au aparţinut probabil unei perioade mai târzii a domniei lui David decât aceia enumeraţi în 2 Samuel 23.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-3 PP 697

15-19 PP 736; 5T 43

1 Cronici 12:1 1. Cei ce s-au dus. Informaţiile din capitolul acesta nu se regăsesc nicăieri în Scriptură. Versetele 1-22 conţin o evidenţă a războinicilor care i s-au alăturat lui David pe când acesta fugea de Saul, iar v. 23-40 prezintă o listă cu numărul celor care, din diferite seminţii fiind, l-au încoronat pe David ca rege la Hebron.

Ţiclag. O cetate în sud-vestul lui Iuda (vezi la 1 Samuel 27,6). Pe vremea lui Saul era ocupată de filisteni. Când David a fugit la filisteni, Achiş, regele Gatului, i-a dat Ţiclagul ca loc de reşedinţă (1 Samuel 27,2-7).

1 Cronici 12:2 2. Mâna stângă. Beniamiţii erau renumiţi prin faptul că foloseau mâna stângă la aruncarea pietrei (Judecători 20,16).

1 Cronici 12:8 8. Dintre Gadiţi. Versetele 8-15 prezintă lista gadiţilor care i s-au alăturat lui David pe când acesta îşi ducea viaţa în pustie.

Cetăţuia. Amplasarea exactă a acestei cetăţui nu este cunoscută. Este posibil să se refere la Adulam (cap. 11,15.16).

Iuţi ca nişte căprioare. Compară cu 2 Samuel 2,18.

1 Cronici 12:14 14. Căpetenii ale oştirii. Adică ofiţeri din armată.

Cu o sută. Versetul poate fi tradus literal "unul la o sută cel mic, şi cel mare la o mie". Din traducerea literală unii deduc că printre aceşti eroi cel mai mic era mai tare ca o sută şi cel mai mare era egal cu o mie. Totuşi, contextul pare să favorizeze ideea că cifrele reprezintă numai numărul oamenilor aflaţi sub conducerea

ofiţerilor respectivi.

1 Cronici 12:15 15. Luna întâi. Nisan (sau Abib), luna întâi a anului religios, este aproximativ sfârşitul lumii martie şi sfârşitul lunii aprilie. Luna aceasta venea la sfârşitul sezonului ploios (vezi vol. II, p. 108, 110). Vitejii aceştia nu au aşteptat să vină vara, când debitul Iordanului scădea, ca abia atunci să pornească în acţiune, ci au trecutrâul în sezonul cel mai dificil şi cel mai primejdios, când acesta avea debitul cel mai mare.

1 Cronici 12:16 16. Beniamin şi ai lui Iuda. Versetele 16-18 menţionează o altă grupă care s-a alăturat lui David.

1 Cronici 12:17 17. Cu gânduri bune. [Paşnic, KJV]. David era suspicios cu privire la intenţiile acestor beniamiţi, care aparţineau seminţiei lui Saul. Se temea de trădare şi dorea să se asigure că nu va cădea victimă unui complot.

1 Cronici 12:18 18. Amasai. Chiar dacă Amasai era un războinic aspru, el putea să fie impresionat de Duhul lui Dumnezeu. Astfel impresionat, el şi-a exprimat profunda loialitate faţă de David şi încrederea că Dumnezeu era cu David ca să-l ajute şi să-l binecuvânteze.

1 Cronici 12:19 19. Nişte oameni din Manase. Aceasta a avut loc cu prilejul ultimei bătălii a lui Saul (1 Samuel 29,1-11), când David l-a însoţit pe filisteni la bătălie, dar a fost trimis acasă înainte de declanşarea ostilităţilor.

1 Cronici 12:20 20. Căpetenia miilor. Ei nu erau soldaţi de rând, ci şefi importanţi şi influenţi ai manasiţilor.

1 Cronici 12:21 21. Cetei. Probabil aici e vorba de ceata năvălitorilor amaleciţi, care jefuiseră Ţiclagul (vezi la 1 Samuel30,1).

1 Cronici 12:22 22. Din zi în zi. După înfrângerea şi moartea lui Saul, tot mai mulţi oameni l-au ales pe David ca lider allor.

Ca o tabără a lui Dumnezeu. O figură de stil care exprimă un număr mare. Numărul real dat în v. 23-40e relativ mic în comparaţie cu forţa totală a naţiunii, dar afirmaţia este cu totul justificată prin contrastul dintregrupa aceasta şi mâna de proscrişi nefericiţi (1 Samuel 22,1.2) care l-au urmat pe David la începutul exilului lui.

1 Cronici 12:24 24. Iuda. Lista războinicilor lui David începe cu Iuda, seminţia lui David şi seminţia principală a regatului lui David.

1 Cronici 12:25 25. Simeon. Simeon era o seminţie din sud strâns legată de Iuda (vezi la Iosua 19,1).

1 Cronici 12:27 27. Aaroniţilor. Aaron era neamul principal al lui Levi.

1 Cronici 12:28 28. Ţadoc. Dacă, aşa cum cred mulţi comentatori, acesta a fost acel Ţadoc care s-a numărat printre marii preoţi de pe vremea lui David (2 Samuel 8,17; 1 Regi 2,35; 4,4), ajutorul dat de el pe vremea aceasta ar putea explica faptul că a fost făcut mare preot împreună cu Abiatar, care fusese înainte cu David (1 Samuel 22,20-23).

1 Cronici 12:29 29. Fraţii lui Saul. [Rude de ale lui Saul, KJV]. Beniamin, seminţia lui Saul, a furnizat cel mai mic contingent dintre toate seminţiile, lucru care era numai natural.

1 Cronici 12:30 30. Efraim. Acesta este cel mai mare număr de războinici furnizat de oricare dintre seminţiile pomenite până aici - de peste trei ori mai mare decât numărul furnizat de însăşi seminţia lui David, Iuda.

1 Cronici 12:31 31. Numiţi pe nume. Adică ei aveau numele scrise pe o listă. Pentru alte exemple de folosire a acestei expresii, vezi Numeri 1,17; 1 Cronici 16,41.

1 Cronici 12:32 32. Înţelegerea vremurilor. Bărbaţii aceştia din Isahar aveau înţelepciunea să pătrundă sensul evenimentelor curente şi erau în stare să dea sfaturi înţelepte (vezi Estera 1,13). Este clar că au văzut că David era omul timpului şi că era înţelept ca Israel să-l accepte.

1 Cronici 12:33 33. În stare să meargă la oştire. [Care puteau să ţină rândul, KJV]. Ebr. la'ador, de la verbul adar, care ar putea să însemne "să stabilească o ordine de bătaie" sau "să adune". LXX redă expresia "să ajute pe David", exprimând 'azar în loc de 'adar. 'Adar apare numai aici şi în vers. 38, din care cauză e imposibil să fim siguri de semnificaţia lui exactă. În v. 38 e folosit în legătură cu ma'arakah, care înseamnă "şir", "rând", "linie de bătaie", iar combinaţia dintre cele două cuvinte poate să însemne "aranjaţi în linie de bătaie".

1 Cronici 12:37 37. O sută douăzeci de mii. Acest total mare pentru cele două seminţii şi jumătate de la răsărit de Iordan e într-adevăr remarcabil. Faptul că David avea atât de mulţi oameni în armata sa din seminţiile răsăritene şi numai 6.800 de oameni din propria sa seminţie, a lui Iuda, ar putea fi explicat prin observaţia că David era deja rege peste Iuda şi că cei 6.800 reprezentau probabil numai pe aceia care fuseseră neloiali până aici.

1 Cronici 12:38 38. Gata de luptă. Vezi la vers. 33.

Cu inima neprefăcută. Poporul, în totalitate, era animat de dorinţa ca David să fie rege.

1 Cronici 12:39 39. Mâncând şi bând. Acesta a fost ospăţul de încoronare. Compară cu un ospăţ asemănător pentru Adonia (1 Regi 1,9.19.25).

1 Cronici 12:40 40. La Isahar. Cele trei seminţii amintite erau printre cele mai îndepărtate triburi. Ideea este că tot Israelul, de la seminţiile cele mai apropiate până la cele mai îndepărtate, s-a unit în strângerea de provizii pentru marea adunare de la încoronarea lui David.

COMENTARIUL LUI ELLEN G. WHITE

1 PP 673

1 Cronici 13:1 1. David a ţinut sfat. Capitolul 13 se ocupă de transferarea chivotului de la Chiriat-Iearim în casa lui Obed-Edom şi este paralel cu 2 Samuel 6,1-11. Succesiunea evenimentelor relatate în Cronici nu e totdeauna aceeaşi cu cea din Samuel. Astfel, în Samuel, raportul despre întâlnirea lui David cu filistenii în valea Refaim (2 Samuel 5,22-25) precede raportul transferării chivotului (2 Samuel 6,1-11), în timp ce în Cronici vine dupăacesta (cap. 14,13-16).

Cu căpeteniile. Înainte de a convoca o adunare generală a poporului (v. 5), David a ţinut un sfat cu conducătorii naţionali. Raportul din Samuel nu e atât de amănunţit. El nu menţionează sfatul preliminar, ci descrie adunarea generală (2 Samuel 6,1).

1 Cronici 13:2 2. Întregei adunări. Adică, în acest caz, reprezentanţii principali ai adunării, David a recunoscut "căpeteniile peste mii şi peste sute cu toţi mai marii" (v. 1) ca reprezentanţi ai poporului, urmând să fie consultaţi în probleme publice şi să se pronunţe în afaceri naţionale.

Cari au rămas. Adică aceia care erau încă acasă, nefiind invitaţi la adunarea prezentă.

1 Cronici 13:5 5. Tot Israelul. David a strâns 30,00 0 de oameni aleşi din toate seminţiile lui Israel (2 Samuel 6,1).

Şilhor în Egipt. În anumite referiri (Isaia 23,3; Ieremia 2,18) Şilhor pare să desemneze Nilul. Dar în împrejurarea de faţă nu prea pare să fie cazul. Cuvântul shi-kor, "iazul lui Hor", apare în documente egiptene ca adunare la hotarul răsăritean al deltei, dar amplasarea exactă nu e cunoscută.

Intrarea Hamatului. Vezi la Numeri 34,8; Iosua 13,5; 1 Regi 8,65.

1 Cronici 13:6 6. Şi David... s-a suit. În ce priveşte cele relatate de v. 6-14, vezi la 2 Samuel 6,2-11.

Tot Israelul. Adică "tot poporul care era cu el" (2 Samuel 6,2).

Baala. Alt nume pentru Chiriat-Iearim (Iosua 15,1-11.60; 18,14). Chivotul fusese dus în casa lui Abinadab, în Chiriat-Iearim, după revenirea lui de la filisteni (1 Samuel 6,21; 7,1-2).

Între heruvimi. Compară cu 1 Samuel 4,4; 2 Samuel 6,2; Psalmi 80,1; Isaia 37,16.

1 Cronici 13:9 9. A întins mâna. Chivotul era sfânt, aşa cum sfântă era şi prezenţa lui Dumnezeu. Se dăduseră instrucţiuni detaliate cu privire la chivot pentru ca aceia care aveau de-a face cu el "să trăiască şi să nu moară"(Numeri 4,19,20; cf. Numeri 1,51; 4,15; 7,9).

1 Cronici 13:10 10. A murit. Domnul a luat în consideraţie toţi factorii implicaţi. El ştia că Uza era un om păcătos, nesfânt. El avea pe conştiinţă păcate nemărturisite şi nu acorda atenţie suficientă sfinţeniei lui Dumnezeu şi gravităţii fărădelegii. Moartea acestei singure persoane urma să se dovedească o avertizare solemnă pentru mulţi şi în felul acesta avea să prevină judecăţile divine care altfel s-ar fi abătut asupra a mii de persoane (vezi PP 706; vezi mai multe la 2 Samuel 6,6).

1 Cronici 13:11 11. David s-a mâniat. [David s-a supărat, KJV]. Pentru că n-a înţeles de ce a acţionat Dumnezeu astfel,David şi-a permis să se supere din cauza purtării Domnului. El a pus la îndoială dreptatea lui Dumnezeu (vezi PP 705, 706; vezi la 2 Samuel 6,8).

1 Cronici 13:12 12. David s-a temut. David s-a temut din cauza păcatului existent în propria sa viaţă. Fiindcă fusese martor al judecăţii evidente a lui Dumnezeu asupra lui Uza, s-a temut ca nu cumva vreo greşeală din propria sa viaţă să aducă şi asupra sa judecata divină.

1 Cronici 13:13 13. Obed-Edom. Obed-Edom din cap. 26,1-4 a fost un levit coreit, dar nu este sigur dacă el este personajul relatării prezente. "Din Gat" ar putea să însemne că era de origine din Gat-Rimon, o cetate levitică atribuită copiilor lui Chehat (Iosua 21,20,24). Chehatiţii aveau răspunderea de a purta chivotul (Numeri

4,15). Vezi mai multe detalii la 2 Samuel 6,11.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-14 PP 704-706

1-7 PP 704

8-11 PP 708

1 Cronici 14:1 1. Hiram. Pentru o prezentare completă a evenimentelor raportate în capitolul acesta, vezi la 2 Samuel 5,11-25.

În Samuel, raportul despre bunăvoinţa lui Hiram faţă de David vine imediat după relatarea privind cucerirea Iebusului şi precede raportul despre mutarea chivotului de la Chiriat-Iearim. În Cronici, după raportul cuceririi Iebusului urmează o listă a vitejilor lui David, relatarea mutării chivotului şi raportul despre Hiram şi bunăvoinţa lui faţă de David. Astfel succesiunea în care apar evenimentele în raportul biblic nu e totdeauna strict cronologică.

Lemn de cedru. Probabil, ca şi în cazul materialului lemnos pentru templu lui Solomon, acesta a fost tăiat în munţii Libanului, dus cu plutele pe mare până la Iopa şi de acolo transportat la Ierusalim (vezi la 2 Cronici 2,16).

1 Cronici 14:2 2. S-a înălţat. Domnul l-a binecuvântat pe David întărind împărăţia în mâinile lui. Regele avea să domnească peste un regat unit, în care duşmanii săi urmau să-i fie supuşi, iar cauza Domnului avea să triumfe.Dumnezeu le acordă adesea slujitorilor Săi o favoare deosebită înaintea oamenilor (Genesa 39,21; Daniel 1,9; Luca 2,52). În prietenia lui Hiram, puternicul rege al Tirului, David a văzut fără îndoială un semn al binecuvântării divine.

1 Cronici 14:3 3. A mai luat neveste. 2 Samuel 5,13 include şi concubinele.

1 Cronici 14:4 4. Ce i s-au născut. [Copiii săi, KJV]. Compară cu 2 Samuel 5,14-16. Vezi de asemenea 1 Cronici 3,5-9.

Natan, Solomon. Descendenţa lui Isus este urmărită prin aceşti doi fii ai lui David (Matei 1,6-16; Luca 3,23-31; vezi la Matei 1,6; Luca 3,23,31).

1 Cronici 14:5 5. Elfelet. Copilul acesta nu este amintit în 2 Samuel 5,15.

1 Cronici 14:6 6. Noga. Numele acesta nu apare la 2 Samuel 5,15.

1 Cronici 14:8 8. Filistenii. Compară cu 2 Samuel 5,17.

1 Cronici 14:11 11. Baal-Peraţim. Locul exact al acestei biruinţe nu e cunoscut. Valea refaimiţilor se află la sud-vest de Ierusalim. Vezi mai multe la 2 Samuel 5,20.

1 Cronici 14:12 12. Dumnezeii. Sau "chipurile lor" (2 Samuel 5,21). Filistenii îşi aduseseră cu ei la luptă chipurile

dumnezeilor lor, nădăjduind ca în felul acesta să-şi asigure biruinţa.

1 Cronici 14:13 13. Din nou. Din nou, aproape de începutul domniei lui David peste tot Israelul, filistenii au pornit împotriva Ierusalimului hotărâţi să-l umilească pe monarhul lor cel nou şi plin de succes.

1 Cronici 14:15 15. Vuiet de paşi. Vezi la 2 Samuel 5,24.

1 Cronici 14:16 16. Dela Gabaon. Gabaonul se afla cam la 9,5 km nord de Ierusalim, chiar pe drumul de retragere (vezila 2 Samuel 5,25).

Ghezer. Aceasta era o fortăreaţă care domina Valea Aialon, cam la 29 km nord-vest de Ierusalim, pe care faraonul Egiptului a cucerit-o mai târziu şi a dat-o în dar fiicei sale, soţia lui Solomon (vezi 1 Regi 9,15-17).

1 Cronici 14:17 17. Faima lui David. Versetul acesta nu se găseşte în raportul paralel din Samuel. El este o remarcă la faima lui David şi la sursa biruinţelor lui Iuda. Dumnezeu era Acela care i-a asigurat lui David succesul El a fost Acela care l-a înălţat înaintea celor care căutaseră să-l umilească.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-17 PP 703.70 4

1.2.8 PP 703

9-17 PP 704

1 Cronici 15:1 1. David şi-a zidit. Raportul reia firul povestirii întrerupt la cap. 13,14 şi continuă să vorbească despre mutarea chivotului din casa lui Obed-Edom la Ierusalim. Relatarea mutării chivotului (capitolele 15 şi 16) estemai detaliată decât în raportul din Samuel (2 Samuel 6,12-20).

Case. Aceasta se referă probabil la o lucrare generală de zidire a oraşului Ierusalim, cu referire specială la clădirile necesare administrării ţării din Ierusalim, care avea rolul de capitală. Mica cetate iebusită cucerită de David nu corespundea scopurilor pe care avea să le servească de aici înainte şi primii câţiva ani ai lui aici au fost marcaţi de o intensivă activitate de construcţie.

Cetatea lui David. "Cetăţuia Sionului" (cap. 11,5,7), în partea de sud-est a cetăţii Ierusalim de mai târziu.

Un loc chivotului. Compară cu 2 Samuel 6,17.

Cort. Ebr. 'ohel, tradus "tabernacol" (2 Samuel 6,17 KJV). Mai exista un tabernacol la Gabaon, unde se afla altarul şi unde se aduceau jertfele (1 Regi 3,4; 1 Cronici 16,39,40). Tabernacolul de la Gabaon era vestitul cort pe care îl făcuse Moise în pustie (2 Cronici 1,3).

1 Cronici 15:2 2. Să ducă chivotul. În ceea ce priveşte instrucţiunile mozaice cu privire la ducerea chivotului, vezi Numeri 4,5-15. Purtarea chivotului era numai una din îndatoririle leviţilor (Deuteronom 10,8), care a fost încredinţată ramurii chehatite (Numeri 4,15). Prin pomenirea de astă-dată a legii David recunoştea faptul că aceasta nu fusese respectată cu prilejul încercării anterioare de a transporta chivotul cu trei luni în urmă (vezi 1 Cronici 13,7-10; 15,12.13). Raportul din Samuel declară în mod clar că chivotul a fost mutat cu acea ocazie(2 Samuel 6,13).

1 Cronici 15:4 4. Fiii lui Aaron. Adică preoţii, fiii lui Aaron.

Leviţii. Ramurile leviţilor sunt amintite în v. 5-10.

1 Cronici 15:5 5. Fiii lui Chehat. Chehat este pus al doilea pe listă printre fiii lui Levi (Genesa 46,11; Exod 6,16; 1 Cronici 6,1.16). Aceasta era ramura din care făcea parte însuşi Aaron (1 Cronici 6,2.3). Chehatiţii aveau misiunea specială de a avea grijă de chivot şi de a mobilierul din Sfânta (Numeri 3,30.31). Numai ei trebuia săpoarte chivotul (Numeri 4,15).

1 Cronici 15:8 8. Elitafan. Fiul lui Uziel, unul din fiii lui Chehat (Exod 6,18-22).

1 Cronici 15:9 9. Hebron. Hebron şi Uziel (vers. 10) erau fii ai lui Chehat (Exod 6,18; 1 Cronici 6,2).

1 Cronici 15:11 11. Preoţii Ţadoc şi Abiatar. Este posibil ca Ţadoc să fi fost mare preot în ultimii ani ai domniei lui Saul, după ce Ahimelec fusese ucis în măcelul preoţilor din Nob, iar unicul supravieţuitor dintre ei, Abiatar, luase calea exilului împreună cu David, fiind în felul acesta despărţit de contactul cu tabernacolul (1 Samuel 22: 9-23). Dacă Ţadoc era marele preot al lui Saul (şi dacă el era Ţadoc din 2 Cronici 12,28, deşi acolo nu e descris ca preot), aceasta ar putea să explice lucrarea sa de slujire din cursul domniei lui David, ca mare preot împreună cu Abiatar. În cazul acela slujirea lui în tabernacolul din Gabaon (1 Cronici 16,39) ar fi putut fi o continuare a slujbei lui anterioare. Vezi mai multe la 2 Samuel 8,17.

1 Cronici 15:12 12. Capii de familie. Căpetenii ale caselor respective de leviţi.

Sfinţiţi-vă. Înainte de îndeplinirea lucrării solemne de purtare a chivotului, ei trebuia să se cureţe de orice urmă de păcat. Acum, înaintea unei noi tentative de mutare a chivotului, David dorea să se asigure că toate cerinţele lui Dumnezeu erau împlinite cu sfinţenie.

1 Cronici 15:13 13. N-aţi fost. La prima încercare de mutare a chivotului de la Chiriat-Iearim, poruncile Domnului nu fuseseră respectate, iar Uza a suferit o moarte năprasnică din cauza lipsei de înţelepciune manifestate prin atingerea chivotului (cap. 13,7-10).

Ne-a lovit. [A făcut o spărtură, KJV]. Literal, "a izbucnit". Aceasta se referă la moartea lui Uza (cap. 13,11). Vezi la 19,22-24, unde e folosită aceeaşi expresie.

După Lege. [După rânduiala cuvenită, KJV]. În încercarea anterioară de a transporta chivotul, ei l-au aşezat într-un car (cap. 13,7) în loc să-l poarte chehatiţii pe umeri, aşa cum rânduise Domnul în mod clar (Numeri 4,15).

1 Cronici 15:15 15. Fiii leviţilor au dus chivotul. Afirmaţia aceasta descrie modul cum a fost purtat chivotul, anticipând afirmaţia întâlnită mai târziu în cuprinsul relatării (vers. 25 şi 26), care precizează faptul că chivotul a fost mutat.

Cu nişte drugi. Compară cu Exod 25,14.

Cum poruncise Moise. Vezi la Exod 25,13-15; Numeri 1,50; 4,15; 7,9.

1 Cronici 15:16

16. Cântăreţii cu instrumente de muzică. Muzica vocală şi cea instrumentală constituiau o parte însemnată a slujbelor religioase ale evreilor. Aşa a fost pe vremea exodului (Exod 15,1.20.21), pe vremea judecătorilor (Judecători 5,1-3; 1Samuel 10,5) şi în zilele lui David (1 Cronici 13,8). Cântăreţii au fost acum instruiţi cu grijă şi puşi deoparte pentru lucrarea pe care aveau să o îndeplinească la slujbele religioase (vezi 1 Cronici 6,31; 23,5; 25,1-31; 2 Cronici 29,25-30; 35,15).

1 Cronici 15:17 17. Heman. Heman, Asaf şi Etan sunt amintiţi printre cântăreţii care au fost numiţi special "pentru cârmuirea cântării în casa Domnului" (cap. 6,31.33.39.44).

1 Cronici 15:18 18. A doua mână. [A doua treaptă, KJV]. Adică cântăreţi de rangul al doilea (vezi cap. 16,5).

Ben. O transliterare a cuvântului ebraic pentru "fiu". Lipseşte în diferite manuscrise ebraice, iar LXX nu ţine seama de el la traducere. Unii consideră că se avea în vedere cuvântul "Beni" (cap. 6,46).

1 Cronici 15:19 19. Ca să sune din ele. Conducătorii foloseau probabil chimvalul acesta ca să marcheze timpii.

1 Cronici 15:20 20. Alamot. Vezi introducerea la cartea Psalmilor.

1 Cronici 15:21 21. Arfe cu opt coarde. [Şeminit, KJV]. Literal, "al optulea". Înţelesul exact al acestui termen muzical nu este cunoscut. Unii cred că se referă la octavă, alţii că se referă la un instrument cu opt coarde. "Arfa cu opt coarde" apare de asemenea în preambulul psalmilor 6 şi 12.

Să sune tare. [Să întreacă, KJV]. Ebr. maśśa', "o ridicare", "o purtare". S-ar putea să se refere la cântatul cu voce puternică, deşi unii consideră că aici cronicarul se referă la purtarea chivotului.

1 Cronici 15:23 23. Uşierii. Păzitori ai chivotului, care aveau misiunea să nu permită nici unei persoane neautorizate să se apropie de acesta.

1 Cronici 15:24 24. Sunarea din trâmbiţe. Cei şapte preoţi numiţi aici mergeau înaintea chivotului, fiecare sunând din trâmbiţa sa, aşa cum se spune în Iosua 6,4.

1 Cronici 15:25 25. David, bătrânii. Acum începe relatarea privind mutarea chivotului. Versetele precedente descriu ordinea procesiunii şi aranjamentele făcute.

1 Cronici 15:26 26. A ajutat Dumnezeu pe leviţi. Expresia aceasta nu apare în 2 Samuel 6,13. Totuşi acolo se face declaraţia aceasta: "Când cei ce duceau chivotul Domnului au făcut şase paşi". Fără îndoială că moartea lui Uza trezise temerea că Domnul s-ar putea să Se mânie din nou dacă vor încerca iarăşi să mute chivotul. De aceea, la început, a fost mutat numai şase paşi. Când nu s-a arătat nici un semn de neplăcere din partea Domnului, au fost aduse jertfe care exprimau recunoştinţa faţă de Dumnezeu că fusese cu ei şi îi ajutase.

1 Cronici 15:27 27. O manta de in subţire. Pentru această ocazie, David a renunţat la veşmântul regesc şi a purtat o manta de in ca cele purtate de preoţi şi de alţii (2 Cronici 5,12). El a procedat astfel nu pentru a arăta că-şi asumase prerogative preoţeşti, ci probabil pentru a arăta că aici avea acelaşi rang cu supuşii săi în slujirea pe care o aduceau Domnului.

Leviţii. Leviţii şi cântăreţii ca şi regele David au purtat, cu ocazia aceea, veşminte de in.

Efod. Un veşmânt scurt, fără mâneci, aşa cum era purtat de obicei de preoţi şi de alţii (vezi la 1 Samuel2,18; 2 Samuel 6,14). Versetul paralel (2 Samuel 6,14) nu menţionează că David ar fi purtat vreo manta, dar spune că acesta a jucat îmbrăcat cu un efod, un amănunt care nu e notat de cronicar. Ar fi fost ceva natural săse renunţe la mantaua exterioară la o activitate care necesita efort.

1 Cronici 15:28 28. Tot Israelul. Cu prilejul acesta au fost de faţă reprezentanţi ai întregului Israel. Prezenţa lor reprezenta acordul dat de toate seminţiile privind transferarea chivotului la noul lui locaş din Ierusalim.

1 Cronici 15:29 29. Cetatea lui David. Intrarea chivotului în cetatea lui David a fost o ocazie solemnă, de veselie. Dumnezeu intenţionase ca Ierusalimul să devină metropola lumii, centrul de instruire religioasă pentru popor. Dacă Israel ar fi continuat să fie credincios lui Dumnezeu, Ierusalimul ar fi rămas mereu capitala lui Israel, iar Dumnezeu ar fi continuat să binecuvânteze cetatea şi pe popor cu prezenţa Lui de-a lungul vremurilor ce aveau să vină (vezi DA 577; PK 46, 564).

Jucând. Dansul lui David era un act de bucurie sfântă (vezi la 2 Samuel 6,14) considerat pe atunci o formă adecvată de închinare.

L-a dispreţuit. Consecinţa acestui incident, când Mical l-a dispreţuit pe David pentru purtarea lui cu prilejul acesta, se găseşte în 2 Samuel 6,20-22.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-29 PP 706-711

1-3 PP 706

16 Ev 501

25.26 PP 706

27.28 PP 707

29 PP 711

1 Cronici 16:2 2. Arderile de tot. Acestea semnificau consacrarea poporului în faţa ui Iehova, iar jertfele de mulţumire(de pace, KJV) exprimau bucuria şi pacea pe care poporul le simţea când se uneau pentru a aduce mulţumire şi laudă lui Dumnezeu pentru îndurarea Sa plină de iubire. În ceea ce priveşte legea levitică despre arderile de tot, vezi vol. I, p. 698.

1 Cronici 16:3 3. A împărţit tuturor. David era un rege bun şi generos. El îşi iubea poporul şi îşi dovedea iubirea prin fapte, care năşteau în popor şi mai mare iubire şi devotament.

1 Cronici 16:4 4. Să facă slujba. Odată ce chivotul a fost adus în cortul lui din Ierusalim, au fost instituite servicii care au fost mai târziu ritualul elaborat al templului.

1 Cronici 16:6 6. Mereu. Ebr. tamid, un cuvânt folosit în legătură cu slujbele zilnice necurmate de la sanctuar (vezi Exod 25,30; 27,20; 29,38; 30,8; etc).

1 Cronici 16:7

7. David a însărcinat. [David a predat de prima dată, KJV]. [Atunci în acea zi David a predat acest psalm pentru a mulţumi Domnului în mâna lui Asaf şi a fraţilor săi, KJV]. [În aceeaşi zi dădu David în mâinile lui Asaf şi a fraţilor săi aceşti psalmi pentru începutul sărbătorii lui Iehova, trd. Niţ]. [Atunci, în acea zi, a hotărât David întâia dată să se cânte: Lăudaţi pe Domnul prin mâna lui Asaf şi a fraţilor săi, trd. G. Galaction].

Psalmul redat aici corespunde aproape cuvânt cu cuvânt cu următoarele pasaje din actuala noastră carte a Psalmilor.

v.8-22 = Psalmi 105,1-15

v. 23-33 = Psalmi 96

v. 34 = Psalmi 107,1

V. 35.36 = Psalmi 106,47,48

1 Cronici 16:8 8. Lăudat. [Aduceţi mulţumiri, KJV]. Psalmul este un imn de laudă şi de adorare la adresa lui Dumnezeu.

1 Cronici 16:10 10. Să se bucure. Religia era pentru David o experienţă de încântare şi frumuseţe. Pentru el cea mai mare bucurie pământească era să cunoască bunătatea lui Dumnezeu.

1 Cronici 16:11 11. Căutaţi necurmat faţa Lui. A-L căuta pe Domnul trebuie să fie preocuparea permanentă, continuă avieţii, apropiindu-l pe căutător tot mai mult de desăvârşirea cerului.

1 Cronici 16:12 12. Aduceţi-vă aminte. O aducere aminte continuă a binecuvântărilor Domnului produce în inima copilului lui Dumnezeu un simţământ statornic de bucurie şi de încântare. Când uită bunătatea felurită a lui Dumnezeu, omul pierde adevărata savoare şi bucurie a vieţii, iar viaţa lui spirituală intră în declin.

1 Cronici 16:15 15. Legământul Său. Cât timp trăiesc, fiinţele omeneşti trebuie să-şi aducă aminte de prezenţa veşnică alui Dumnezeu şi de binecuvântările Lui ce nu se termină niciodată, făgăduite în legământul pe care El l-a făcutcu ei.

1 Cronici 16:16 16. Pe care l-a făcut. Compară cu Genesa 12,1-3; 15,5.6.18; 17,1-8; 22,16-18. Legământul pe care Dumnezeu l-a făcut cu Avraam fusese făcut iniţial cu Adam (vezi PP 37). El este legământul pe care Dumnezeu îl face cu fiecare credincios în Fiul Său, Isus Hristos, deşi după ratificarea lui prin sângele lui Hristos este numit "un legământ nou" (Evrei 8,18-13).

1 Cronici 16:18 18. Îţi voi da. Ţara Canaan, pe care Dumnezeu a făgăduit-o poporului din vechime, era garanţia moştenirii întregului pământ de către toate popoarele mântuite.

1 Cronici 16:21 21. N-a îngăduit nimănui. Aceasta este o generalizare poetică, prin care este exprimată ideea că Dumnezeu consideră că poporul Său este obiectul grijii Sale supreme. Prin grija exercitată faţă de Israel El a manifestat nemărginita Lui iubire şi desăvârşita Lui grijă. Când se îndepărtează de Dumnezeu, omul respinge mâna ocrotitoare a lui Dumnezeu, iar relele care altfel ar fi putut fi evitate, acum se abat asupra lui. Totuşi nu toate relele care întristează familia omenească vin din sursa aceasta. Datorită implicaţiilor marii lupte dintre bine şi rău i se îngăduie lui Satan să-i persecute pe cei drepţi. Aşadar, suferinţa nu este neapărat o dovadă că

Domnul l-a părăsit pe cel care suferă (vezi Iov 1 şi 2; Ioan 9,2.3).

A pedepsit împăraţi. Vezi Genesa 12,17; 20,3; Exod 3,20; 12,29-33.

1 Cronici 16:23 23. Toţi locuitorii pământului. [Tot pământul, KJV]. Toţi oamenii primesc binecuvântări de la Dumnezeu şi e o datorie de onoare ca, la rândul lor, ei să-I aducă slavă. Atunci când oamenii cântă laudă la adresa lui Dumnezeu, ei aduc bucurie în viaţa lor şi pace şi bunăstare popoarelor pământului. Atunci când nu îşi înalţă glasul în laude bucuroase la adresa lui Dumnezeu pentru feluritele binecuvântări ale cerului, omul comite cea mai mare nedreptate faţă de sine însuşi şi faţă de lumea în care trăieşte.

1 Cronici 16:24 24. Printre neamuri. Când oamenii vor merge în mijlocul semenilor şi vor vorbi despre istoria emoţionantă a iubirii minunate a lui Dumnezeu, inimi vor fi mişcate şi mulţi vor fi câştigaţi de partea Domnului. Lumea aşteaptă nu atât de mult să audă teoria adevărului cât să vadă o demonstraţie vie a puterii adevărului. Când oamenii vor iubi cu adevărat pe Dumnezeu şi vor merge în lume vestind laudele Lui printre păgâni şi vorbindu-le despre iubirea şi harul Lui fără seamăn, marginile întunecate ale pământului vor răsuna de cântări de bucurie şi de slavă la adresa lui Dumnezeu.

1 Cronici 16:25 25. Domnul este mare. Nici o fiinţă de pe pământ nu a ajuns să preţuiască îndeajuns măreţia şi bunătatea lui Dumnezeu. Cu cât ne vom lua mai mult timp să cugetăm la măreţia lui Dumnezeu, cu atât vom fi mai puţin înclinaţi să umblăm după propriile noastre interese egoiste sau să aflăm greşeli la semenii noştri.

1 Cronici 16:26 26. Dumnezeii popoarelor. Dumnezeii neadevăraţi sunt născociri ale oamenilor. Adevăratul Dumnezeu este Creatorul omului, Susţinătorul lumii în care acesta trăieşte.

1 Cronici 16:27 27. Bucuria. Orice om care Îl cunoaşte pe Domnul are suficiente motive să fie fericit. Pentru adevăratulcopil al lui Dumnezeu, religia este o experienţă plină de plăcere şi de bucurie. Cerul va fi un loc fericit, deoarece comuniunea nemijlocită cu Dumnezeu va avea ca urmare realizarea celor mai mari bucurii.

1 Cronici 16:29 29. Aduceţi daruri. Nici un om care preţuieşte minunata bunătate a lui Dumnezeu nu se va înfăţişa înaintea Lui cu mâinile goale. Ceea ce omul oferă lui Dumnezeu, în conformitate cu ceea ce i s-a încredinţat, arată cât de mult preţuieşte el binecuvântările Cerului. Întrucât a primit atât de mult în dar, omul ar trebui să considere un privilegiu fericit să dea în dar (vezi Matei 10,8; 2 Corinteni 9,7).

Podoabe. [Frumuseţe, KJV]. Ebr. hadarah, "podoabă", "slavă". Adevărata închinare ţine şi de frumuseţe, dar şi de sfinţenie. Îmbrăcaţi în veşmintele lor sfinte, preoţii din vechime participau la un serviciu de închinare care era atât frumos, cât şi impresionant. Dar frumuseţea ceremoniilor şi a simbolurilor nu e o dovadă corespunzătoare a "frumuseţii sfinţeniei". Termenul poate fi considerat că ar cuprinde în sine un duh de respect tăcut, devoţiune lăuntrică şi recunoştinţă plină de bucurie. Nici cerul şi nici pământul nu pot cunoaşte o frumuseţe mai mare ca frumuseţea sfinţeniei.

1 Cronici 16:30 30. Tremuraţi înaintea Lui. [Temeţi-vă înaintea Lui, KJV]. Adică staţi înaintea Lui plin de un respect sfânt. Omul nu trebuie să vină înaintea lui Dumnezeu cuprins de o groază cumplită şi de o teamă linguşitoare. Dumnezeu este Prietenul omului şi nu duşmanul lui. El este cel mai bun Prieten al păcătosului. Isus a venit în lumea aceasta ca să Se apropie de păcătoşi şi să-i salva din păcatele lor (vezi Luca 19,10). Copilaşii puteau veni la El fără de nici o urmă de teamă. Dar Dumnezeu este sfânt. El este Domnul cerului şi al pământului. Deaceea omul trebuie să manifeste totdeauna faţă de El o atitudine de respect şi veneraţie, aşa cum se cuvine numelui Său sfânt. O astfel de temere nu e incompatibilă cu iubirea, dar este cu totul incompatibilă cu familiaritatea facilă cu care unii oameni vorbesc cu şi despre Creatorul şi Răscumpărătorul lor.

1 Cronici 16:31 31. Domnul împărăţeşte. Solia cea mai mângâietoare care poate fi dată omenirii înnebunite este că Domnul domneşte peste cer şi pământ. Dacă n-ar fi aşa, ar exista toate motivele de nelinişte şi teamă. "În mijlocul neînţelegerilor şi neliniştii naţiunilor, Acela care domneşte peste heruvimi continuă să dirijează treburile pământului" (PK 536).

1 Cronici 16:32 32. Câmpia să se veselească. Atât de minunat este gândul bunătăţii şi al iubirii nemărginite a lui Dumnezeu, că până şi natura neînsufleţită este chemată să se veselească în prezenţa Creatorului şi Domnului ei. Omului a cărui inimă se armonizează cu inima lui Dumnezeu natura îi transmite o solie încurajatoare despre slava lui Dumnezeu, o solie care aduce bucurie sufletului omenesc. Pe pământul lui Dumnezeu, omul şinatura se pot bucura împreună în binecuvântările care vin din mâna generoasă a Domnului.

1 Cronici 16:33 33. Să judece pământul. Venirea Domnului ca Judecător va fi un prilej de bucurie, deoarece va marca sfârşitul domniei pe pământ a păcatului şi terorii, îndepărtarea blestemului de pe pământ, precum şi readucerea pământului în starea iniţială de frumuseţe şi fericire edenică. Pentru cei care au făcut pace cu Dumnezeu, venirea dreptului Judecător al cerului va marca împlinirea fericită a tuturor nădejdilor lor, timpul către care fiecare patriarh sfânt a privit ca împlinire a celor mai scumpe visuri ale lui. Lumea de azi are nevoie disperată de venirea dreptului Judecător. Orice nedreptate şi orice constrângere, orice cruzime şi orice faptă rea, orice inimă îndurerară şi orice suflet bolnav de păcat reclamă venirea lui Dumnezeu ca să judece pământul şi să readucă fiilor oamenilor dreptatea, onoarea, pacea şi nădejdea. Compară cu Apocalipsa 6,10.

1 Cronici 16:34 34. Îndurarea Lui ţine. După cum Dumnezeu este veşnic, tot aşa sunt şi îndurarea, iubirea şi îndelunga Lui răbdare.

1 Cronici 16:36 36. Amin. În acest strigăt unit al poporului la sfârşitul psalmului lui David avem cel puţin un consimţământ exterior cu privire tot cea ce fusese zis. Inima regelui şi a poporului s-au unit în laudă şi mulţumire la adresa Cerului. În "Aminul" lor călduros ei au repetat acceptarea de către ei a prevederilor legământului veşnic al lui Dumnezeu. Însă o dată ei şi-au manifestat dorinţa de a fi poporul lui Dumnezeu.

1 Cronici 16:37 37. Necurmat. Lucrarea preoţilor în sanctuar era o slujbă zilnică, continuă care trebuia să aibă loc fără oprire sau întrerupere, un prototip al lucrării necurmate a lui Isus în cer în favoarea poporului Său.

1 Cronici 16:38 38. Fraţii lor. LXX, Siriaca şi Vulgata zic "fraţii lui".

1 Cronici 16:39 39. Gabaon. Acum relatarea se întoarce de la cortul din Ierusalim, cu chivotul legământului, spre tabernacolul mozaic de la Gabaon. Altarul arderilor de tot (cap. 21,29), împreună cu tot ceea ce ţinea de tabernacol, cu excepţia chivotului, a fost păstrat la Gabaon. Mutarea chivotului în noul lui locaş din Ierusalim a marcat primul pas către înfiinţarea unui nou sanctuar naţional. Deocamdată preoţia lui Ţadoc la vechiul sanctuar al lui Israel a continuat la Gabaon. Vezi la 1 Regi 3,4; 2 Cronici 1,3-6.

1 Cronici 16:41 41. Să laude. [Să aducă mulţumiri, KJV]. O parte distinctivă a formulei liturgice (vezi 1 Cronici 16,34; Psalmi 136,1-3,26 ).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-3 PP 708

10 GC 157

22 3T 39 4; 4T 229

35 PK 202

36 5T 318

1 Cronici 17:1 1. A zis proorocului Natan. Capitolul acesta este aproape o copie fidelă a celor spuse în 2 Samuel 7. Vezi şi comentariul la capitolul acela.

Şezând în palatul pe care-l zidise pentru sine, David a început să realizeze cât de nepotrivit era ca serviciile lui Dumnezeu să fie săvârşite într-un cort. Planul lui era ca Ierusalimul să fie centrul de închinare pentru întreaga naţiune. Moise poruncise ca să existe un singur loc central pentru închinare (Deuteronom 12,13.14). David plănuia ca acum să pună în practică această poruncă zidind un templu frumos care să aducă onoarea cuvenită marelui Dumnezeu al cerului.

1 Cronici 17:2 2. Fă tot. Natan era profet, dar este evident că aici exprima propria sa părere. Sfatul pe care i l-a dat luiDavid era în armonie cu propria sa părere. El nu l-a prezentat ca fiind bazat pe o revelaţie din partea lui Dumnezeu. Vezi mai multe amănunte la 2 Samuel 7,3.

1 Cronici 17:4 4. Nu tu Îmi vei zidi. Instrucţiunea aceasta se deosebea de sfatul pe care-l dăduse Natan, dar comentariul lui anterior nu constituia scopul descoperit al Cerului. Raportul din Samuel prezintă solia în forma unei întrebări: "Oare tu Îmi vei zidi o casă ca să locuiesc în ea?" (2 Samuel 7,5), întrebarea cuprinzând implicit o negare.

1 Cronici 17:5 5. Din ziua când. Ţinând cont că anul al patrulea al lui Solomon era al 480-lea de la exod (vezi la 1 Regi 6,1), trecuseră aproape 450 de ani de când Israel părăsise Egiptul. Semnificaţia afirmaţiei este că întrucât în toată acea perioadă sanctuarul fusese mutat din loc în loc de repetate ori, el ar fi putut continua să fie folosit ca centru de închinare până când s-ar fi putut face pregătirile corespunzătoare cu planurile lui Dumnezeu.

Din cort în cort. Compară cu 2 Samuel 7,6. Nu trebuie să considerăm că expresia aceasta înseamnă că chivotul a fost adăpostit în diferite corturi, ci cortul însuşi, în care era păstrat chivotul, fusese mutat din loc în loc.

1 Cronici 17:6 6. Judecătorii. Raportul din Samuel spune "seminţiile" (2 Samuel 7,7). Nu e deosebire esenţială, întrucât porunca ipotetică ar fi putut fi dată seminţiilor prin judecători. Ideea este doar că Dumnezeu nu descoperise voia Lui cu privire la chestiunea aceasta nimănui şi nicăieri în Israel.

1 Cronici 17:7 7. Păşune. [Stână, KJV]. Ebr. nameh, "o locuinţă". Locuinţa poate să fie a păstorilor sau a turmelor. Sau, poetic, nameh poate să descrie orice locuinţă. Aici se face referire fie la locuinţa modestă a lui David, fie la sălaşul turmelor sale.

1 Cronici 17:8 8. Ţi-am făcut nume. Vezi la 2 Samuel 7,9.

1 Cronici 17:9 9. Am dat o locuinţă. [Voi rândui un loc, KJV]. Până la vremea aceea, Israel trecuse prin multe greutăţi în instalarea lor în Palestina, şi nu toţi se instalaseră în locuinţe organizate în centre permanente. Hotarele seminţiilor continuau să fluctueze şi năvălirile vrăjmaşilor făceau nesigure dimensiunilor

proprietăţilor lor. Unele dintre cetăţi care la început fuseseră atribuite lui Israel erau ocupate de canaaniţi în zilele lui Solomon (vezi la 1 Regi 9,16).

Să nu mai fie tulburat. [Mutat, KJV]. Făgăduinţa aceasta era condiţionată (vezi la v. 12).

1 Cronici 17:10 10. Am smerit. [Voi supune, KJV]. Această făgăduinţă personală făcută lui David cuprindea şi casa lui şi pe toţi cei care urmau să treacă de partea Domnului. Aceasta vrea să spună că înfrângerea finală avea să constituie soarta inevitabilă a vrăjmaşilor dreptăţii. Făgăduinţa aceasta, ca şi aceea din v. 9, era condiţionată de continua conlucrare cu planul divin.

O casă. Cu toate că regatul de nord a avut multe case domnitoare, în Iuda linia regală a lui David a continuat pe tot parcursul istoriei împărăţiei.

1 Cronici 17:12 12. El Îmi va zidi. Solomon a împlinit profeţia aceasta când a înălţat templul pentru a fi locuinţa simbolică a lui Dumnezeu (vezi 1 Regi 8,20.44; 9,1.3).

Pe vecie. Făgăduinţa aceasta era condiţionată de ascultare (cap. 28,6.7). Din cauza incapacităţii umane,făgăduinţa aceasta va fi împlinită în cele din urmă doar prin intermediul lui Hristos şi al bisericii (vezi Luca 1,32.33 ; vezi la 2 Samuel 7,13).

1 Cronici 17:13 13. Îi voi fi Tată. Vezi la 2 Samuel 7,14.

1 Cronici 17:15 15. Vedenia. Solia lui Natan de acum era o descoperire clară de la Dumnezeu, dată lui în viziune (vezi v. 3).

1 Cronici 17:16 16. L-a înfăţişat înaintea Domnului. [A stat în înaintea Domnului, KJV]. Anterior David fusese în propria lui casă (v. 1), unde Natan i-a transmis solia de la Dumnezeu pe care o primise într-o viziune. Versetele 16-27 raportează rugăciunea lui David cu prilejul acesta. Rugăciunea aceasta se găseşte şi în Samuel (vezi la 2 Samuel 7,18-29).

Cine sunt eu, Doamne? Cu toate că era rege, David a continuat să fie blând şi smerit cu inima. El se considera nevrednic de marea cinste pe care i-o făcuse Dumnezeu.

1 Cronici 17:17 17. Pentru vremile viitoare. [Pentru mult timp în viitor, KJV]. David părea să fie impresionat mai ales de făgăduinţa că tronul lui urma să fie întărit pentru totdeauna.

1 Cronici 17:18 18. Să-Ţi mai spună. Ce-ar mai fi putut adăuga David aducându-I slavă lui Dumnezeu pentru onoarea fără seamăn pe care i-o acordase servului Său? David era copleşit de înalta onoare pe care i-o arătase Dumnezeu, iar cuvintele erau prea modeste pentru a exprima sentimentele de recunoştinţă care izvorau în inima lui.

1 Cronici 17:19 19. Din pricina robului Tău. Compară cu 2 Cronici 6,42; Psalmi 132,10.

1 Cronici 17:20 20. Afară de Tine. În tot universul există doar un singur Dumnezeu, iar El este Creatorul şi Susţinătorul a toate. Omul face cea mai mare greşeală şi manifestă cea mai mare lipsă de înţelepciune când aşează în faţa lui pe aşa-numiţii dumnezei, care nu sunt dumnezei. Numai prin recunoaşterea adevăratului Dumnezeu omul va căpăta pe deplin bucurie şi pace.

1 Cronici 17:21 21. Răscumpărat din Egipt. Satana a căutat să nimicească pe poporul Domnului în Egipt şi să pretindă că îi aparţine. Dar Dumnezeu i-a răscumpărat, demonstrând puterea Lui minunată în faţa tuturor înşelăciunilorvrăjmaşului şi scoţându-i cu braţ puternic, pentru a-i aşeza într-o ţară pe care le-o făgăduise ca moştenire. Inima israeliţilor evlavioşi era umplută de laudă şi de bucurie când se lăsau copleşiţi de îndurarea şi puterea fără seamăn demonstrate de Dumnezeu când a scos pe poporul Său din Egipt şi l-a aşezat în Ţara făgăduită.

1 Cronici 17:22 22. Poporul Tău. Compară cu 2 Samuel 7,24. Adevăratul israelit era mângâiat şi îmbărbătat continuu ştiind că făcea parte din poporul lui Dumnezeu, un popor ales, ocrotit şi răscumpărat de El. Totuşi, gândul acesta îi legăna pe mulţi într-o falsă siguranţă făcându-i să uite două lucruri: (1) că această poziţie de "popor ales" era şi ea condiţionată de ascultare (Exod 19,5,6); şi (2) că adevăratul Israel cuprindea nu numai pe evrei, ci şi pe oamenii adunaţi din toate colţurile pământului, "toţi cei ce poartă Numele Meu" (Isaia 43,1-7; cf. Genesa 12,3; 18,18; 22,18; 26,4).

1 Cronici 17:24 24. Slăvit. Ideea este: "Fie ca nu numai făgăduinţa Ta să rămână valabilă, dar şi ca Numele Tău să fie întărit şi slăvit pe vecie". David nu avea interesul ca numai propriul său nume şi propriul tron să fie întărite, ci şi ca Numele lui Dumnezeu să fie proslăvit şi tronul Lui să fie întărit pe vecie. Interesele omului sunt cuprinse în interesele lui Dumnezeu. Dumnezeu i-a dat lui David tronul şi i-a adus onoare. Fiecărei naţiuni şi fiecărei persoane Dumnezeu le-a rânduit un loc în marele Său plan. Toţi îşi hotărăsc soarta prin propria lor alegere.

1 Cronici 17:25 25. Ai descoperit. [Ai spus, KJV]. Dacă n-ar fi făgăduit Dumnezeu Însuşi să întărească numele şi tronullui David, rugăciunea lui David ar fi fost obraznică şi arogantă. Rugăciunea regelui nu era o expresie a propriei sale voinţe, ci a voinţei lui Dumnezeu. În felul acesta el nu se ruga decât să se facă voia lui Dumnezeu.

1 Cronici 17:26 26. Tu eşti adevăratul Dumnezeu. În raportul din Samuel cu privire la această rugăciune se adaugă: "şi cuvintele Tale sunt adevăr" (2 Samuel 7,28). David avea garanţia că cuvintele lui Dumnezeu sunt sigure. El seruga ca Dumnezeu să binevoiască să întărească cuvântul Său, nu pentru că se temea că Dumnezeu nu Îşi va ţine cuvântul în ceea ce priveşte făgăduinţa Sa, ci dintr-un simţământ adânc de umilinţă şi nevrednicie şi pentru că dorinţa arzătoare a inimii sale era cuprinsă în dorinţa lui Dumnezeu. În acelaşi timp el îşi dădea pe deplin seama de posibilitate eşecului uman. Dar aşa cum Dumnezeu dorea, aşa dorea şi el să fie şi aşa s-a rugat să fie.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-17 PP 711.71 2

1-4 PP 711

9-14.16.17 PP 712

1 Cronici 18:1 1. După aceea. Versetele 1-13 se ocupă de cuceririle lui David. Vezi şi la 2 Samuel 8,1-14. Cuvintele "după aceea" nu arată neapărat că evenimentele pe cale să fie povestite au urmat toate, în ordine cronologică, după evenimentele prezentate anterior. Ordinea în care evenimentele se găsesc raportate în Biblie nu este întotdeauna exact aceea în care au avut loc. Atât 2 Samuel 8, cât şi 1 Cronici 18 par să conţină o trecere în revistă a diferitelor cuceriri ale lui David, începând cu Filistia şi Moab, dar enumără de asemenea prăzile şi tributul obţinut de la diferite state siriene, care au fost supuse în războiul declanşat după moartea lui Nahaş, împăratul fiilor lui Amon (vezi 1 Cronici 19).

Gatul. Raportul din Samuel foloseşte cuvântul "Metheg-ammah" (KJV), pe care unii îl interpretează ca

însemnând "binele cetăţii mame" ["cârmuirea capitalei lor", trd. Cornil.] (vezi la 2 Samuel 8,1). Potrivit textului acesteia, David a pus stăpânire pe cetatea mamă, metropola filistenilor, care, potrivit raportului din 1 Cronici, era Gatul.

Vezi imaginea următoare

1 Cronici 18:2 2. A bătut pe Moabiţi. [Moabul, KJV]. Compară cu 2 Samuel 8,2.

1 Cronici 18:3 3. Ţobei, spre Hamat. Ţoba era un regat arameu la vest de Eufrat, la nord-est de Damasc şi la sud de Hamat. A înflorit pe vremea lui Saul, David şi Solomon (vezi 1 Samuel 14,47; 2 Samuel 8,3; 2 Cronici 8,3).

Să-şi aşeze stăpânirea. "Să-şi aşeze iarăşi stăpânirea" (vezi la 2 Samuel 8,3).

Eufratului. Afirmaţia de aici e o dovadă că David exercita o oarecare stăpânire până la Eufrat. Lucrul acesta este sprijinit şi de faptul că printre aliaţii sirieni înfrânţi erau aramei de la est de Eufrat (vezi la cap. 19,16,19).

1 Cronici 18:4 4. Şapte mii de călăreţi. Pasajul paralel spune "o mie şapte sute de călăreţi" (2 Samuel 8,4). LXX spune"şapte mii" în ambele cazuri (vezi p. 122, 123).

A tăiat vinele. Adică a tăiat încheietura genunchiului. Era practica de a tăia tendoanele picioarelor dinapoi ca să scoată caii din luptă (vezi Iosua 11,6-9).

1 Cronici 18:6 6. Strajă de oşti. [Garnizoane, KJV]. Cuvântul pentru "garnizoană" nu e prezent în textul ebraic al Cronicilor, dar se găseşte în 2 Samuel 8,6, precum şi în LXX, versiunea siriacă şi targumii Cronicilor.

1 Cronici 18:8 8. Aramă. De fapt cupru sau bronz (vezi la 1 Regi 7,47). Metalul acesta era foarte obişnuit în vremurilestrăvechi, în Asia de apus.

Capitolul acesta, ca şi corespondentul lui, 2 Samuel 8, se ocupă mai puţin de prezentarea cuceririlor, cât de enumerarea prăzilor şi tributurilor pe care David le-a obţinut şi le-a pus deoparte pentru viitorul templu(vezi la v. 11).

Marea de aramă. Vezi la 1 Regi 7,15-26.45; 2 Cronici 4,2-5,10.15.18.

1 Cronici 18:10 10. Hadoram. Sau Ioram (2 Samuel 8,10).

1 Cronici 18:11 11. David le-a închinat. Versetul acesta recapitulează sursele de bogăţii pe care David le-a pus deoparte pentru templu. Cuceririle lui par să fie recapitulate aici cu scopul acesta. Sunt menţionate popoare a căror cucerire nu este raportată decât în cap. 19.

1 Cronici 18:12 12. Edomiţii. În Samuel versetul acesta zice: "La întoarcerea de la biruinţa lui asupra sirienilor, David şi-a făcut iarăşi un nume, bătând în Valea Sării optsprezece mii de edomiţi" (2 Samuel 8,13). După toate probabilităţile, în timp ce David era angajat contra sirienilor în nord, Edomul s-a folosit de situaţie şi a invadatIudea, din care pricină o armată a fost trimisă împotriva lui Edom sub conducerea lui Abişai, care a ucis 18.000 de edomiţi (vezi la 2 Samuel 8,12). Atât după Samuel cât şi după Cronici, incidentul acesta a avut loc în "Valea Sării". O asemenea vale era în Edom (2 Regi 14,7; 2 Cronici 25,11).

1 Cronici 18:13 13. În Edom. "În tot Edomul" (2 Samuel 8,14). Este evident, deci, că întreaga ţară a Edomului a ajuns sub controlul lui Israel. Datorită naturii sălbatice a celei mai mari părţi a terenului, a fost nevoie de garnizoanepermanente în toată ţara pentru a ţine situaţia în mână.

1 Cronici 18:14 14. David a domnit. Versetele 14-17 se ocupă de administraţia internă a lui David.

Făcea judecată. David îndeplinea funcţia de judecător suprem al ţării (vezi la 2 Samuel 15,2-4).

1 Cronici 18:15 15. Ţeruiei. Sora lui David (1 Cronici 2,16). Prin urmare Ioab era nepotul lui David.

1 Cronici 18:16 16. Ţadoc. Despre Ţadoc din linia lui Eleazar (cap. 6,4-8), vezi la 2 Samuel 8,17.

Abimelec. Acesta ar trebui să fie scris Ahimelec, ca în 2 Samuel 8,17. Un anume Ahimelec este menţionat atât ca tată al lui Abiatar (1 Samuel 22,20), cât şi ca fiu al lui (1 Cronici 24,6). În altă parte, Ţadoc şi Abiatar sunt numiţi ca fiind preoţii (vezi 2 Samuel 15,29.35). Cu privire la concordanţa dintre aceste texte, vezi la 2 Samuel 8,17.

1 Cronici 18:17 17. Cheretiţilor şi Peletiţilor. Străinii aceştia alcătuiau garda personală regală (vezi la 2 Samuel 15,18).

COMENTARIUL LUI ELLEN G.WHITE

1-3.14 PP 713

1 Cronici 19:1 1. După aceea. Capitolul 19 este paralel cu 2 Samuel 10. În Samuel capitolul care vorbeşte despre bunătatea lui David faţă de Mefiboşet, nepotul de la fiu al lui Saul (2 Samuel 9), vine după raportul despre biruinţa repurtată de David asupra vrăjmaşilor săi (2 Samuel 8). Raportul nu apare nicăieri în Cronici. Capitolul de faţă se ocupă cu o mare coaliţie de naţiuni care s-a unit împotriva lui David după ce regatul lui s-a bucurat de o perioadă de pace.

Expresia "după aceea" este folosită exact la fel ca şi la cap. 18,1 şi nu arată neapărat succesiunea imediată cronologică. Ea e folosită şi în 2 Samuel 10,1, unde evenimentul care urmează este bunătatea lui David faţă de Mefiboşet, în timp ce aici vine după rezumatul luptelor lui David împotriva vrăjmaşilor săi. Capitolul acesta pare să se refere la originea şi dezvoltarea coaliţiei împotriva lui David care l-a implicat în războaie de la Edom până la Eufrat, şi care s-a încheiat cu biruinţele şi cuceririle menţionate în cap. 18 (vezi la cap. 18,11).

1 Cronici 19:4 4. Să-i radă. "Le-a ras barba pe jumătate" (2 Samuel 10,4).

1 Cronici 19:6 6. Cară şi călăreţi. În Orientul antic era o practică obişnuită de a lua trupe cu împrumut (2 Regi 7,6; 2 Cronici 25,6). În cazul acesta regii Siriei au răspuns bucuroşi chemării lui Amon, deoarece erau nerăbdători săînfrângă puterea tot mai mare a lui Israel.

Mesopotamia. Ebr. 'Aram naharayim, "Aram al celor două râuri". Aceasta era regiunea Padan-Aram (vezi Genesa 24,10). Pasajul paralel spune "Bet-Rehob" (2 Samuel 10,6).

1 Cronici 19:7 7. Treizeci şi două de mii de cară. Cifrele date aici sunt în armonie cu cele date de Samuel, care prezintă o listă de 20.000 de pedestraşi sirienii şi 12.000 de oameni din Tob, un total de 32.000, împreună cu

1.000 de oameni din Maaca (vezi la 2 Samuel 10,6).

Medeba. O cetate aflată la aproximativ 10 km sud de Heşbon şi la aproximativ 10 km est de Marea Moartă.

1 Cronici 19:9 9. Împăraţi. Ţoba, Rehob, Tob şi Maaca (vezi la 2 Samuel 10,6.8).

Pe câmp. Adică într-un loc deschis sau pe câmpia Medeba (vezi Iosua 13,9.16), unde era loc de manevre pentru care şi cavalerie.

1 Cronici 19:10 10. Împotriva sirienilor. Sirienii, cu carele şi cavaleria lor, ar fi fost cea mai formidabilă ameninţare, aşa că Ioab a pornit personal împotriva lor cu oamenii aleşi din Israel.

1 Cronici 19:12 12. Îţi voi veni eu în ajutor. Cei doi fraţi se înţeleseseră că acela dintre ei care ar fi fost înfrânt de vrăjmaş să primească ajutorul celuilalt.

1 Cronici 19:13 13. Fii tare. [Fii curajos, KJV]. Cuvintele de încurajare sunt adesea izvorul puterii şi secretul biruinţei.

Să ne îmbărbătăm. [Să ne purtăm vitejeşte, KJV]. "Să ne arătăm plini de bărbăţie" ["Să fim bărbaţi", KJV] (2 Samuel 10,12). Fiecare dintre ei s-a declarat hotărât să facă totul ca biruinţa să poată fi asigurată. Când oamenii înfruntă problemele vieţii cu un astfel de spirit, succesul le este asigurat, indiferent de superioritatea celor care le stau împotrivă.

Pentru poporul nostru. Oamenii lui Israel luptau nu numai pentru ei, ci pentru poporul lor şi pentru Dumnezeul lor. Aceasta le-a dat un curaj infinit mai mare în lupta în care erau angajaţi. Israel lupta pentru viaţa sa şi pentru onoarea lui Iehova.

Domnul să facă. Lupta în care era angajat Israel nu era doar a omului, ci şi a lui Dumnezeu. De aceea era numai normal să se exprime dorinţa pioasă ca Dumnezeu să Se manifeste şi să facă în aşa fel încât voia Lui să învingă. În spatele rugăciunii acesteia se afla gândul: "Facă-se voia Ta" (vezi Matei 26,29). Voia lui Dumnezeu era ca Israel să se instaleze în ţara pe care le-o făgăduise.

1 Cronici 19:14 14. Ei au fugit dinaintea lui. Nici chiar toate carele Siriei nu erau mai puternice ca Israel, căci ceea ce lipsea lui Israel în număr era completat de vitejie şi ceea ce îi lipsea în care şi cai era completat peste măsură prin prezenţa lui Dumnezeu.

1 Cronici 19:16 16. Sirienii văzând. Când sirienii cei mândri şi-au dat seama că fuseseră înfrânţi de oştirile lui Israel, au fost foarte supăraţi şi s-au hotărât să-şi şteargă ruşinea printr-o nouă probă de arme.

De cealaltă parte a râului. Adică, a Eufratului. Acolo a avut loc o adunare nemaipomenită de popoare aramaice, incluzând nu numai pe cele din Siria de nord la vest de Eufrat, dar şi pe unele la est de râu. Cu o oştire atât de formidabilă sirienii trebuie să se fi simţit suficient de siguri de victorie.

Hadarezer. Acesta este regele amintit anterior, în cap. 18,3, al Ţobei, şi lupta menţionată acolo este probabil legată de această chemare a aliaţilor de dincolo de Eufrat.

Era în fruntea lor. Potrivit cu 2 Samuel 10,16, sirienii "au mers la Helam". Helamul poate fi identificat cu 'Alma din regiunea Hauran, la est de Galileea.

1 Cronici 19:17

17. David. Evident datorită ameninţării primejdiei prezente, David însuşi a mers la luptă şi şi-a condus oştirile peste Iordan pentru a da piept cu oştirile unite ale sirienilor şi amoniţilor.

1 Cronici 19:18 18. Şapte mii. În 2 Samuel 10,18, se spune şapte sute. E imposibil de determinat care este cifra corectă.LXX şi ebraica sunt puse de acord.

Patruzeci de mii de pedestraşi. David a câştigat o biruinţă extraordinară. Numărul celor ucişi în ciocnirea aceasta a fost mai mare decât totalul forţelor aliaţilor sirieni din ciocnirea precedentă.

1 Cronici 19:19 19. I s-au supus. Aceasta este probabil biruinţa prin care David şi-a extins puterea până la Eufrat (cap. 18,3). Alianţa formidabilă contra lui îi ameninţase regatul cu nimicire deplină. Dar cu ajutorul Domnului, el a câştigat o biruinţă care a conferit regatului său o măreţie fără precedent. Aceasta nu înseamnă că teritoriul lui Israel se întindea practic până la Eufrat (vezi harta colorată din vol. II, în faţa paginii 769), ci că sfera de influenţă a lui David se întindea până în regiunea aceea.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-19 PP 714, 715

1-5 PP 714

6.7.13-15 PP 715

1 Cronici 20:1 1. În anul următor. Capitolul 20 se ocupă de încheierea campaniei împotriva amoniţilor (v. 1-3) şi de faptele eroice ale unor israeliţi curajoşi contra unor uriaşi filisteni (v. 4-8). În ce priveşte raportul paralel, vezi la 2 Samuel 11,1;12,26.31; 21,18-22.

Anul următor. Literal "la timpul reîntoarcerii anului." Aceasta era perioada din an când oştirile porneaude regulă la luptă. Sezonul ploios de iarnă nu era potrivit pentru operaţiuni militare. Dar primăvara ploile încetau şi recoltele se coceau, procurând hrană oştirilor invadatoare. Rapoartele asiriene arată că era o practică obişnuită ca oştirile să pornească în campaniile lor în luna Nisan. Nisan era luna întâi a anului asirian şi babilonian, luna întâi a anului religios ebraic (vezi la Exod 12,2; Deuteronom 16,1 [numită Abib]; Estera 3,7) şi probabil luna întâi a anului civil pentru poporul Israel din nord după separare. Iuda îşi începea anul civilcu Tişri (luna a 7-a), toamna. Cu privire la cele două începuturi de an, vezi vol. II, p. 109-111, 116).

A rămas în Ierusalim. În Samuel, raportul continuă din punctul acesta cu relatarea adulterului lui David cu Batşeba, soţia lui Urie, hetitul (2 Samuel 11,2-27).

Ioab a bătut Raba. La momentul culminant al asediului, Ioab l-a chemat pe David să vină şi să efectueze actul final al capturării cetăţii (vezi la 2 Samuel 12,27-29).

1 Cronici 20:2 2. Un talant de aur. Un talant are cam 30 kg. E greu să ne închipuim ca cineva putea să poarte o coroană atât de grea. Dacă în acea ocazie coroana, şi nu aşa cum gândesc unii o piatră preţioasă, era "purtată", probabil că existau mijloace de susţinere care să ajute la purtarea unei astfel de greutăţi neobişnuite (vezi la 2 Samuel 12,30).

1 Cronici 20:3 3. I-a tăiat cu fierăstraie. Expresia aceasta se deosebeşte numai printr-o literă în ebraica consonantică de expresia din Samuel care zice "i-a pus sub fierăstraie", adică David a supus pe amoniţi la muncă forţată cu uneltele acestea (vezi la 2 Samuel 12,31). [Trd. G. Galaction spune: "l-a pus la corvezi cu fierăstrăul şi cu grapa de fier şi cu securea şi să lucreze la cuptoarele de cărămidă."]

1 Cronici 20:4 4. Ghezer. Vezi la 1 Cronici 14,16.

Sibecai. Vezi la 2 Samuel 21,18 care plasează bătălia aceasta cu filistenii la Gob, evident un loc neidentificat aproape de Ghezer. Sibecai era unul dintre vitejii comandanţi ai oştirii lui David. (1 Cronici 11,29; 27,11).

Sipai. Sau "Saf" (2 Samuel 21,18).

1 Cronici 20:5 5. A mai fost o bătălie. Potrivit cu 2 Samuel 21,19, amplasarea noului război a fost iar Gob (vezi la 1 Cronici 20,4).

Iair. Sau "Iaare-Oreghim, din Betleem" (2 Samuel 21,19).

Goliat. Războinicul pe care David, tânăr fiind, îl înfrânsese atât de categoric (1 Samuel 17,4). Gat era patria oamenilor cu statură înaltă (1 Cronici 20,6-8).

1 Cronici 20:6 6. Degete. Ebraica textului de aici e mai scurtă decât în 2 Samuel 21,20. Expresia care descrie degeteleuriaşului spune, literal, "şi degetele lui [cuvântul ebraic "degete" este folosit atât pentru degetele de la mâini cât şi pentru cele de la picioare] şase şi şase - douăzeci şi patru".

1 Cronici 21:1 1. Satana s-a sculat. Capitolul 21 se ocupă de recensământul făcut de David în Israel şi de neplăcerea Domnului şi nenorocirea care a venit ca urmare asupra lui Israel. Vezi şi la 2 Samuel 24, pasajul paralel.

Împotriva lui Israel. Biblia descoperă planurile lui Dumnezeu şi înşelăciunile vrăjmaşului. Satana e neîncetat în război cu împărăţia cerului şi face tot ce-i stă în putinţă ca să zădărnicească planurile lui Dumnezeu şi să aducă confuzie şi necazuri în rândurile poporului lui Dumnezeu. Dumnezeu îl binecuvântase în chip minunat pe David şi adusese prosperitate mare în Israel. Dar Satana s-a străduit să facă să apară că succesul lui David se datora vitejiei lui personale şi forţei militare a naţiunii şi să-l determine pe David să se sprijine tot mai mult pe resursele omeneşti şi nu pe binecuvântarea Cerului.

A aţâţat pe David. Satana e prezentat aici ca fiind cel care l-a provocat pe David să facă numărătoarea lui Israel. În 2 Samuel 24,1 raportul paralel face observaţia: "Domnul S-a aprins de mânie din nou împotriva lui Israel şi a stârnit pe David împotriva lor zicând: Du-te şi fă numărătoarea lui Israel şi a lui Iuda". Despre Dumnezeu se spune adesea că face ceea ce nu împiedică să se întâmple. Plin de gânduri de mândrie şi înfumurare, David a fost împins de cel rău să facă recensământul lui Israel. Dumnezeu nu S-a interpus, ci a îngăduit ca motivul deformat al lui David să fie transformat în acţiune. Când Domnul îngăduie ca răul să-şi urmeze drumul, lucrul acesta este adesea arătat ca şi cum ar fi prin intervenţia activă a Sa, când de fapt forţa răului e cea care acţionează, aducând cu sine rezultatele periculoase (vezi Romani 1,18.24.26.28; PP 728, 739).

Să facă numărătoarea lui Israel. Recensământul care urma să se facă în Israel avea scopuri militare, fiind o formă de înscriere în serviciul militar. Ceea ce se dorea să se afle nu era cifra totală a populaţiei, ci forţa de luptă a naţiunii (v. 5). David considera că prin sporirea puterii sale militare sporeşte şi mai mult puterea şi prestigiul lui Israel. Însă procedând astfel, el făcea ca popoarele dimprejur să creadă că forţa lui Israel stătea în puterea lui armată şi nu în Dumnezeu (vezi PP 747).

1 Cronici 21:2 2. David a zis lui Ioab. Proiectatul recensământ al lui David a produs o tulburare mare în popor. Oamenii nu erau de acord cu planul de prelungire a serviciului militar. Pentru a fi stăpân pe situaţie, David a ordonat ca armata să preia sarcina recensământului în locul preoţilor sau al conducătorilor de seminţii (vezi la Numeri 1,2-18; 26,1.2; PP 747).

De la Beer-Şeba până la Dan. O expresie care înseamnă tot Israelul, de la Beer-Şeba până la extremitatea sudică, de la Dan până la extremitatea nordică.

1 Cronici 21:3 3. Ioab a răspuns. Chiar dacă era un războinic aspru, Ioab nu a văzut nimic bun în încercarea lui David de a face numărătoarea lui Israel şi şi-a exprimat protestul faţă de acest plan

Să faci pe Israel să păcătuiască. În Samuel, protestul lui Ioab e raportat astfel: "Pentru ce vrea împăratul, domnul meu, să facă lucrul acesta?" ["Are plăcere", KJV] (2 Samuel 24,3). În această dispută cu regele, Ioab se străduieşte ca printr-o serie de întrebări să-l facă pe David să vadă lipsa de înţelepciune a acestei căi şi răul pe care-l aduce.

1 Cronici 21:4 4. Împăratul a stăruit în porunca. [Cuvântul regelui a biruit, KJV]. Din nefericire, aceia care deţin puterea nu au totdeauna dreptate, dar cuvântul lor este cel care contează. Ioab avea dreptate, iar David greşea.

Tot Israelul. Amănuntele realizării recensământului nu sunt date în Cronici. Potrivit cu 2 Samuel 24,5-8, recenzorii au trecut Iordanul şi au lucrat spre nord până la Galaad şi Dan, apoi de cealaltă parte spre Sidon, spre sud până la Beer-Şeba şi s-au înapoiat la Ierusalim după 9 luni şi 20 de zile.

1 Cronici 21:5 5. Ioab a dat lui David cartea numărătorii. [Ioab a dat suma, KJV]. Totalurile date aici diferă de totalurile din 2 Samuel 24,9. Ele sunt următoarele:

Cronici Samuel

Israel 1.100.000 800.000

Iuda 470.000 500.000

Total 1.570.000 1.300.000

E posibil ca cifra de 1.100.000 din Cronici să includă totalul armatei permanente a lui David de 288.000 de oameni (cap. 27,1-15). Ca cifră rotundă aceasta ar fi 300.000 de oameni, care adăugaţi la cei 800.000 ai lui Samuel ar face un total de 1.100.000. Cei 500.000 din Samuel pentru Iuda ar putea de asemenea să fie o cifră rotundă pentru cifra mai exactă de 470.000 a cronicarului (vezi mai mult la 2 Samuel 24,9). Numărul oamenilor de război din Israel crescuse considerabil de la data exodului, când totalul, excluzându-i pe leviţi, se ridica la 603.550 (Numeri 1,46). Vezi introducerea la Cronici.

1 Cronici 21:6 6. N-a numărat. Amănuntul acesta nu e amintit în Samuel. Potrivit poruncii date lui Moise de Domnul, seminţia lui Levi nu trebuie să fie cuprinsă într-un recensământ militar (Numeri 1,47-49). Beniamin a fost probabil omis pentru că constituise centrul opoziţiei faţă de planurile lui David privind o armată mai mare Temându-se de urmări în cazul unui recensământ forţat, Ioab a considerat probabil că prudenţa este partea cea mai bună a vitejiei.

1 Cronici 21:7 7. N-a plăcut lui Dumnezeu. Afirmaţia aceasta nu există în Samuel. În schimb apare următoarea frază: "David a simţit cum îi bătea inima, după ce făcuse numărătoarea poporului" (2 Samuel 24,10). Cu privire la cauza neplăcerii, vezi la 1 Cronici 21,1.

1 Cronici 21:8 8. Am săvârşit un mare păcat. Una dintre caracteristicile admirabile ale lui David este dispoziţia lui de a-şi mărturisi vinovăţia, atunci când este convins de răul făcut. Saul nu a fost dispus să adopte un astfel de comportament.

Am lucrat în totul ca un nebun. Păcatul nu e niciodată înţelept. El aduce cu sine doar necaz şi suferinţă.

1 Cronici 21:9 9. A vorbit astfel lui Gad. Potrivit cu 2 Samuel 24,11, solia a venit "a doua zi, când s-a sculat David." Este clar faptul că în cursul nopţii David a suferit din cauza grelei mustrări şi şi-a mărturisit păcatul înaintea Domnului. Domnul a auzit rugăciunea lui David şi a trimis răspunsul Său prin profetul Gad.

Văzătorul lui David. Şi profetul Heman era numit "văzătorul împăratului" (cap. 25,5). Dumnezeu îi vorbise înainte lui David prin Gad (1 Samuel 22,5). Gad a fost unul dintre scriitorii care au păstrat un raport al domniei lui David (1 Cronici 29,21).

1 Cronici 21:10 10. Îţi pun înainte. [Îţi ofer, KJV]. Era o ofertă neobişnuită aceea pe care Domnul o punea înaintea lui David. Păcatul cerea pedeapsă, dar lui David i s-a dat ocazia să aleagă care să fie pedeapsa aceea.

1 Cronici 21:12 12. Trei ani de foamete. Vezi la 2 Samuel 24,13.

1 Cronici 21:13 13. Mâinile Domnului. David nu a făcut o alegere directă între cele trei pedepse aşezate înaintea lui. El a ales ca mai bine cazul lui să fie în mâinile lui Dumnezeu decât în mâinile oamenilor. Întrucât israeliţii erau cuprinşi de acelaşi spirit de mândrie ca acela care dăduse naştere planurilor miliare ale lui David, s-a îngăduit ca pedeapsa să vină atât asupra lor, cât şi asupra regelui (2 Samuel 24,1; PP 748).

1 Cronici 21:15 15. A trimes un înger. Vezi la 2 Samuel 24,16.

I-a părut rău. [S-a căit, KJV]. Cu privire la căinţa sau părerea de rău a lui Dumnezeu, vezi la Genesa 6,6; Exod 32,14.

1 Cronici 21:16 16. A văzut pe îngerul. Compară cu Numeri 22,31, care raportează că ochii lui Balaam au fost deschişi ca să poată observa pe îngerul Domnului care îi stătea în cale.

Sabia scoasă. La fel este descris şi îngerul care îi stătea în cale lui Balaam ca să-l oprească (Numeri 22,23).

1 Cronici 21:17 17. Oare n-am poruncit eu? David şi-a asumat răspunderea în ceea ce priveşte porunca pentru numărarea poporului. El şi-a mărturisit deschis păcatul şi a luat asupra sa vina pentru nenorocirea care avea loc. Dumnezeu a auzit şi a iertat, iar răul a fost oprit.

1 Cronici 21:18 18. Aria lui Ornan. Aceasta se afla pe muntele Moria. Aici înălţase Avraam un altar pentru jertfirea lui Isaac (Genesa 22,1-14) şi aici a fost ridicat mai târziu templul de către Solomon (2 Cronici 3,1). Ornan este numit Aravna în 2 Samuel 24,16.

1 Cronici 21:22 22. Dă-mi locul. Potrivit raportului din Samuel, Ornan l-a întrebat pe David pentru ce a venit la el şi a primit de la David răspunsul: "Ca să cumpăr de la tine aria şi să zidesc un altar Domnului" (2 Samuel 24,21).

1 Cronici 21:23 23. Boii. Ornan era dispus să facă orice sacrificiu posibil ca plaga să poată fi oprită.

1 Cronici 21:25 25. Şase sute de sicli de aur. Potrivit cu 2 Samuel 24,24, "David a cumpărat aria şi boii cu cincizeci de sicli de argint". Potrivit cu Genesa 23,16.17, Avraam a plătit 400 de sicli de argint lui Efron pentru ogorul care cuprindea peştera Macpela (vezi la Genesa 23,15). Astfel ar părea că 50 de sicli era un preţ prea mic pentru proprietatea lui Ornan. Se poate ca aici 50 de sicli să fi fost preţul ariei şi al boilor şi că acestea constituiau doar o parte din achiziţia totală (vezi la 2 Samuel 24,24).

1 Cronici 21:26 26. Din cer. În ceea ce priveşte alte ocazii când Domnul Şi-a manifestat prezenţa şi aprobarea răspunzând prin foc, vezi la Levitic 9.24; 1 Regi 18,24.38; 2 Cronici 7,1. Scena arderilor de tot a devenit ulterior locul pe care Solomon a construit templul (2 Cronici 3,1).

1 Cronici 21:27 27. Şi-a vârât iarăşi sabia sub teacă. Molima era reprezentată simbolic printr-un înger cu sabia scoasă (v. 16). Încheierea plăgii a fost reprezentată prin repunerea săbiei în teacă.

1 Cronici 21:29 29. Pe înălţimea Gabaonului. Compară cu cap. 16,39.40.

1 Cronici 21:30 30. Nu putea să meargă. Molima care venise asupra naţiunii din cauza păcatului său l-a făcut pe David extrem prudent ca nu cumva să-L supere din nou pe Dumnezeu.

COMENTARIILE LUI ELLEN G.WHITE

1-30 PP 747-749

1 PK 189

1.3.4.8.11.12 PP 747

15-18 PP 748

15 GC 19

24-26 PP 748

26 PK 37

1 Cronici 22:1 1. Şi. [Atunci, KJV]. Adică după evenimentele descrise în capitolul precedent. Capitolul 22 prezintă detalii care nu se regăsesc nicăieri privitoare la pregătirile făcute de David în vederea construirii templului.

Aici să fie Casa. [Aceasta este Casa, KJV]. Atunci când Dumnezeu Şi-a manifestat atât de evident prezenţa şi aprobarea privind jertfa adusă de David pe altarul din aria lui Ornan (cap. 21,26.28), acesta a dedus că acesta era locul unde urma să se înalţe templul şi unde poporul urma să vină pentru a aduce jertfe şi pentru a se închina.

1 Cronici 22:2 2. Străinii. Adică cei care nu făceau parte din poporul Israel şi care locuiau în Palestina. Ei au fost folosiţi la diferite tipuri de muncă grea de care au fost scutiţi israeliţii (vezi 1 Regi 9,20-22; 2 Cronici 8,7-9).

1 Cronici 22:3

3. Fer. Metalul acesta era cunoscut din vremuri străvechi atât în Mesopotamia, cât şi în Egipt (vezi la Genesa 4,22), dar nu a fost folosit în mod obişnuit decât începând cu timpul lui David.

Aramă. [Alamă, KJV]. Mai degrabă "bronz". Alama este de fapt un aliaj din cupru şi zinc, a cărui folosire datează relativ din timpuri recente. Bronzul este un aliaj de cupru şi cositor. Folosirea lui e foarte obişnuită în Orientul antic. Plăci de bronz împodobite cu scene istorice au fost folosite pentru a acoperi uşa unei clădiri a lui Salmanasar III, iar Sanherib vorbeşte despre uşile palatului său de la Ninive ca fiind îmbrăcate în bronz strălucitor.

1 Cronici 22:4 4. Lemne de cedru. Cedrul creştea din abundenţă în munţii Libanului şi era vestit în tot Orientul. În ceea ce priveşte o descriere a metodei de aducere a lemnului din Liban la Ierusalim, vezi 2 Cronici 2,16.

1 Cronici 22:5 5. Tânăr şi plăpând. Ideea e că Solomon era lipsit de experienţă. Expresia este din nou folosită de David cu privire la Solomon în 1 Cronici 29,1, o expresie asemănătoare fiind mai târziu aplicată lui Roboam, fiul lui Solomon (2 Cronici 13,7).

În toate ţările. Era planul lui Dumnezeu ca Ierusalimul să fie capitala şi metropola lumii (vezi DA 577). Valuri de lumină urmau să se reverse din cetatea aceasta către toate popoarele lumii. Prin inspiraţie divină, Domnul îi descoperise lui David planul templului, a cărui faimă urma să fie cunoscută de toate naţiunile. Oriunde ar fi auzit despre templu, oamenii urmau să audă despre Dumnezeu şi să meargă la Ierusalim pentru ase închina Domnului şi a-L slăvi. Templul urma să fie o construcţie de o asemenea slavă încât să reprezinte cum se cuvine măreţia Domnului.

1 Cronici 22:6 6. I-a poruncit să zidească. De obicei templul poartă numele de templul lui Solomon. Dar în esenţă ideea construirii templului a aparţinut tatălui său. David a fost acela care, prin inspiraţie, a primit planul clădirii. El a fost acela care a pus bazele planului, a început lucrarea de colectare a materialelor şi i-a încredinţat lui Solomon sarcina de a zidi casa. Ceea ce a făcut Solomon a fost doar să pună în aplicare instrucţiunile care-i fuseseră transmise de tatăl său.

1 Cronici 22:7 7. Aveam de gând. Bătrân fiind şi aproape să moară, David a ţinut cuvântarea aceasta fiului său (vezi PP 750, 751). Cu multă seriozitate şi solemnitate el a desfăşurat înaintea lui Solomon planul care era atât de scump inimii sale (vezi 2 Samuel 7,1-5).

1 Cronici 22:8 8. Mi-a vorbit. [A venit la mine, KJV] Natan i-a transmis lui David cuvântul Domnului, că nu el avea săzidească templul (2 Samuel 7,4-17).

Ai vărsat mult sânge. Solia lui Natan pentru David, aşa cum este raportată în 2 Samuel 7,4-17, nu aratămotivul acesta. Totuşi, Natan i-a explicat lui David că misiunea lui a fost aceea de ostaş şi că Domnul urma săfie cu David în împlinirea acestei misiuni (vezi 2 Samuel 7,9-11), dând de înţeles astfel că acesta era motivul pentru ca el nu putea să zidească templul.

1 Cronici 22:9 9. Ţi se va naşte un fiu. Solomon era deja căsătorit şi a fost tată înainte de moartea lui David. Lucrul acesta se vede din faptul că Solomon a domnit 40 de ani (1 Regi 11,42) şi fiul lui, Roboam, era în vârstă de 41 de ani când a început să domnească (1 Regi 14,21). Deci Solomon trebuie să fi fost născut cu un suficient timp înainte de moartea lui David, şi dacă solia aceasta a ajuns la David înainte de naşterea lui Solomon, ea trebuie să fi venit atunci când David trecuse cu mult de mijlocul domniei sale de 40 de ani.

Numele lui. Numele "Solomon" înseamnă probabil paşnic. Părinţii evrei acordau multă importanţă numelui copiilor lor. Adesea numele acestea reprezentau trăsături de caracter pe care părinţii doreau să le vadă dezvoltate în copil (vezi PK p. 481). Solomon mai avea încă un nume, Iedidia (2 Samuel 12,25) "iubitul

Domnului", dar el a fost cunoscut îndeobşte sub numele de Solomon.

1 Cronici 22:10 10. El va zidi. Faptul că Dumnezeu îl informase pe David că fiul său, Solomon, urma să zidească templul, a făcut o puternică impresie asupra lui Solomon, aşa cum se vede din aluziile la întâmplarea aceasta pe care le-a făcut în anii de mai târziu (1 Regi 5,5; 2 Cronici 6,8-10).

1 Cronici 22:12 12. Să-ţi dea Domnul înţelepciune. Dorinţa şi rugăciunea fierbinte ale lui David erau ca Solomon să aibă înţelepciune. Dorinţa aceasta a tatălui său a fost probabil unul din factorii hotărâtori care l-au influenţat pe Solomon să aleagă înţelepciunea atunci când, în visul său, i s-a dat ocazia să aleagă orice ar fi vrut pentru sine (1 Regi 3,9-12).

1 Cronici 22:13 13. Atunci vei propăşi. Fericirea, prosperitatea şi pacea vin în urma ţinerii legilor Domnului.

Îmbărbătează-te. Compară cu Deuteronom 31,6; Iosua 1,6.7; Isaia 43,1-5; Ieremia 1,8; Ioan 14,27.

1 Cronici 22:14 14. O sută de mii. Cantităţile date aici par extraordinar de mari. Greutatea unui talant varia, dar avea probabil 34 kg. Aceasta ar însemna aproape 3.400 de tone de aur şi 34.000 de tone de argint. S-ar putea ca termeni ca aceştia, "o sută de mii" sau "un milion", să fi fost folosiţi ca să sugereze nişte cifre foarte mari, dar nu exista în mod necesar intenţia de a fi interpretate în mod literal (vezi v. 16; vezi p. 122, 123).

1 Cronici 22:16 16. Fără număr. Afirmaţia aceasta este o indicaţie că cifrele din v. 14 nu trebuie probabil să fie privite ca cifre absolute.

Lucrează. Acesta este un sfat bun când există o misiune de îndeplinit. David aşezase povara inimii sale asupra lui Solomon, şi acum rămânea ca Solomon să se ridice şi să se ocupe de misiunea ce-i revenea.

1 Cronici 22:17 17. Să vină în ajutor. Oricât ar fi fost de mare, Solomon nu era suficient de mare ca să întreprindă singur lucrarea de zidire a templului. Dacă avea să fie construită casa lui Dumnezeu, era nevoie de colaborarea căpeteniilor lui Israel. De aceea, David a solicitat aportul conducătorilor din toată ţara, ca toţi să conlucreze împreună în vederea realizării scopului lor comun.

1 Cronici 22:18 18. Cu voi. Ţara fusese cucerită şi vrăjmaşii care s-au ridicat împotriva lui Israel fuseseră învinşi. Făgăduinţele lui Dumnezeu faţă de poporul Său fuseseră împlinite. Prezenţa Domnului era şi urma să rămână cu ei atâta vreme cât continuau să fie credincioşi faţă de El. Atunci de ce să nu participe din toată inima la construirea templului, ca şi cum această lucrare ar fi fost a lor personală?

1 Cronici 22:19 19. Să caute pe Domnul. Compară cu sfatul asemănător al altor profeţi (Amos 5,4.6.8; Ţefania 2,3). Solomon era îndemnat să urmărească o singură ţintă. Ca rege, el avea să întâlnească multe surse de ispite careaveau ca scop să-l ducă pe căi rătăcite. Exista o singură cale sigură, şi anume aceea de a-L căuta pe Domnul cu toată inima. O asemenea căutare este răsplătită: "Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toatăinima" (Ieremia 29,13).

Sculaţi-vă şi zidiţi. Cuvinte asemănătoare de încurajare este nevoie să fie spuse comunităţilor slabe, derutate, care se zbat şi nu au o casă corespunzătoare de închinare. Este nevoie să fie construite temple ale Domnului, şi singura cale ca ele să fie construite este ca oamenii să se scoale şi să zidească. Dând îndemnul acesta fiului său, David îi transmite lui Solomon o parte din propriul său zel şi spirit. În multe locuri o comunitate ar putea un monument potrivit pentru cauza Domnului dacă oamenii s-ar scula să zidească.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-5 PP 750

8-10 PP 712

1 Cronici 23:1 1. Pe fiul său Solomon împărat. Înainte de a muri, David a dat instrucţiuni ca Solomon să fie încoronat ca rege (1 Regi 1,33-39). Raportul de aici nu prezintă amănuntele interesante care l-au împins pe David să-l aşeze pe Solomon pe scaunul de domnie (vezi 1 Regi 1).

1 Cronici 23:2 2. A strâns. Aceasta a avut loc probabil cu puţin timp înainte de moartea lui David, legat de aranjamentele făcute pentru transferarea domniei de la David la Solomon, în al patruzecilea an al domniei lui David (vezi cap. 26,31).

Leviţi. Capitolele 23-36 vorbesc despre organizarea preoţilor şi a leviţilor. Capitolul de faţă prezintă unraport scurt al numărului şi îndatoririlor leviţilor.

1 Cronici 23:3 3. Numărătoarea. Recensământul leviţilor nu fusese făcut cu prilejul recensământul bărbaţilor apţi de serviciul militar, iniţiat de David (cap. 21,6). Dar avându-se în vedere efectuarea aranjamentelor de conducerea tuturor domeniilor de lucru ale regatului, un recensământ al leviţilor ar fi fost necesar.

Treizeci de ani. Leviţii cuprinşi între 30 de ani şi 50 de ani urmau să fie întrebuinţaţi "să facă vreo slujbă şi să ducă cortul întâlnirii" ["pentru facerea de orice lucru şi pentru purtarea sarcinilor la cortul întâlnirii", trd. Niţ.] (Numeri 4,47). Potrivit cu Numeri 8,23-35, Domnul a poruncit cât se poate de clar că cei care urmau să intre "în slujba cortului întâlnirii ca să îndeplinească o slujbă acolo" să aibă între 25 şi 50 de ani.Probabil că această grupă îi cuprindea pe aceia care erau angajaţi în serviciile de rând legate de sanctuar. Grupa anterioară consta probabil doar din cei care erau angajaţi în serviciile preoţeşti mai sfinte.

1 Cronici 23:4 4. Dregători şi judecători. Întrebuinţarea leviţilor în astfel de posturi este amintită şi în 1 Cronici 26,29 şi în 2 Cronici 19,8-10.

1 Cronici 23:5 5. Portari. Adică uşieri. Nu slujeau toţi odată, ci veneau pe rând.

Pe cari le-am făcut. David nu numai a cântat din gură şi din instrumente, ci se pare că a fost şi inventatorul unor instrumente muzicale. Mai târziu, în istoria lui Israel sunt amintiţi cei care se cred iscusiţi "ca David în instrumente de muzică şi le inventează" (Amos 6,5). După exil, aceste instrumente inventate de David se pare că erau încă folosite (Neemia 12,36).

1 Cronici 23:6 6. Cete. Versetele 6-23 prezintă lista subîmpărţirilor leviţilor.

Gherşon. Compară cu cap. 6,1.

1 Cronici 23:7 7. Laedan. Numele acesta apare din nou în cap. 36,21, dar în alt loc e redat Libni (Exod 6,17; 1 Cronici6,17).

1 Cronici 23:8 8. Fiii lui Laedan. Erau două grupe de fii ai lui Laedan: o grupă de trei fii, menţionată în versetul acesta, şi o altă grupă de trei fii, în v. 9, care sunt numiţi "fiii lui Şimei". Se crede că Şimei din v. 9 este un alt Şimei decât cel din v. 7, deoarece fiii enumeraţi în v. 10 par să fie ai acestuia din urmă.

1 Cronici 23:10 10. Fiii lui Şimei. Probabil Şimei din v. 7, care era fratele lui Laedan (vezi la v. 8).

Zina. Sau Zizah (v. 11, KJV).

1 Cronici 23:11 11. Ieuş şi Beria. Întrucât au avut descendenţi puţini, aceştia au fost consideraţi ca formând un singur neam. Astfel, erau în total 9 neamuri ale lui Gherşon, 6 ale lui Laedan şi 3 ale lui Şimei.

1 Cronici 23:12 12. Fiii lui Chehat. Aceştia sunt enumeraţi în v. 12-20.

1 Cronici 23:13 13. Aaron a fost pus deoparte. Fiii lui Aaron, preoţii din Israel, nu sunt cuprinşi în lista aceasta, ci sunt enumeraţi separat, în cap. 24,1-19.

Ca prea sfânt. [Să sfinţească cele prea sfinte, KJV]. Fiii lui Aaron erau angajaţi în lucrarea cea mai sfântă a sanctuarului, şi anume arderea tămâiei şi alte slujbe înaintea lui Iehova.

1 Cronici 23:14 14. Omul lui Dumnezeu. Acest titlu onorabil se află şi în Deuteronom 33,1; Iosua 14,6; 2 Cronici 30,16; Ezra 3,2. Acelaşi titlu este folosit şi în legătură cu David (2 Cronici 8,14; Neemia 12,24.36).

Seminţia lui Levi. Fiii lui Moise au fost enumeraţi ca leviţi obişnuiţi şi nu alături de preoţii lui Aaron.

1 Cronici 23:21 21. Mahli şi Muşi. Cu privire la aceşti fii ai lui Merari, vezi cap. 6,19, precum şi Exod 6,19 şi Numeri 3,33.

1 Cronici 23:22 22. Eleazar a murit. Fiicele lui au intrat prin căsătorie în familia Chis, şi în felul acesta casa lui s-a amestecat cu cea a lui Chis.

1 Cronici 23:24 24. Aceştia sunt fiii. Aici se încheie lista anterioară a numelor levitice.

Douăzeci de ani. Potrivit cu Numeri 4,3.23.30.35.43.47, anumiţi leviţi începeau să slujească la vârsta de 30 de ani şi potrivit cu Numeri 8,24.25, probabil o altă categorie de leviţi îşi începeau slujba la vârsta de 25de ani. Aici şi din nou în 1 Cronici 23,27 şi 2 Cronici 31,17 este menţionată vârsta de 20 de ani. Bărbaţii erau înrolaţi în serviciul militar la vârsta de 20 de ani (Numeri 1,3). Dar nu se face cunoscut în ce fel îşi începeau leviţii slujba la vârsta aceea. Unii consideră că era vorba de un fel de ucenicie. Alţii gândesc că David a coborât de la 30 la 20 de ani vârsta la care un levit urma să-şi înceapă serviciul.

1 Cronici 23:25 25. A dat odihnă. Adică odihnă după război (cap. 22,9). Prima parte a domniei lui David s-a caracterizat prin războaie, dar în cursul anilor de mai târziu, după ce vrăjmaşii lui fuseseră învinşi, a avut pace,şi de o pace relativă a continuat să se bucure şi domnia lui Solomon.

1 Cronici 23:26 26. Nu vor mai avea parte. După construirea templului nu avea să mai fie necesar să se mute din loc tabernacolul sau sfântul mobilier.

1 Cronici 23:27 27. Cele din urmă porunci. [Cele din urmă cuvinte, KJV]. Unii presupun că "cele din urmă cuvinte" constituie o lucrare istorică scrisă în ultimii ani ai domniei lui David. Lucrul acesta nu se poate dovedi.

Douăzeci de ani. Compară cu v. 24 şi 2 Cronici 31,17. Unii consideră că David a schimbat acum limita de vârstă pentru a face faţă noilor condiţii.

1 Cronici 23:28 28. Puşi lângă. Întrucât mobilierul templului nu mai trebuia să fie purtat din loc în loc, leviţii nu mai aveau să fie necesari pentru tipul acesta de servicii, ci de aici înainte aveau să slujească în sanctuarul permanent, împreună cu preoţii, dar în poziţii subordonate.

1 Cronici 23:29 29. Măsurile de încăpere şi de lungime. [Măsură şi mărime, KJV]. Ei urmau să supravegheze măsurarea făinii, a vinului, a uleiului, etc, care erau folosite la jertfe, întrucât adesea prin lege erau indicate cantităţi sau proporţii exacte (Exod 29,40; 30,23.24; Levitic 6,20; 23,13; Numeri 15,4-10).

1 Cronici 23:30 30. Să laude şi să mărească. Aceasta se referă fără îndoială la funcţia specială a celor 4000 de leviţi puşideoparte pentru slujba aceasta (v. 5; cf. cap. 16,4).

1 Cronici 23:32 32. Îngrijeau de cortul întâlnirii. Moise precizase anterior funcţiile preoţilor şi ale leviţilor (Numeri 18,1-7). Legea cu privire la cortul întâlnirii urma să fie aplicată la viitorul templu, care a fost construit la scarămult mai mare.

1 Cronici 24:1 1. Cetele. Capitolul 24 descrie organizarea preoţilor în 24 de cete (v. 1-19) şi recapitulează (v. 20-31) grupele levitice descrise în cap. 23.

Nadab. Fiii lui Aaron sunt enumeraţi în aceeaşi ordine în 1 Cronici 6,3 şi Exod 6,23.

1 Cronici 24:2 2. Nadab şi Abihu au murit. Ei au pierit din cauză că au adus "foc străin" înaintea Domnului (Levitic 10,1.2; Numeri 3,4).

1 Cronici 24:3 3. David a împărţit. David a distribuit slujbele cu ajutorul a doi reprezentanţi ai descendenţilor lui Eleazar şi Itamar.

Ahimelec. Deşi aici este indicat împreună cu Ţadoc, el nu e numit "preotul", ci numai "fiul lui Abiatar" (v. 6). Abiatar fusese multă vreme preotul şi sfetnicul lui David şi fusese asociat cu Ţadoc în timpul domniei lui David (cap. 15,11). Abiatar fusese implicat de curând în rebeliunea lui Adonia (1 Regi 1,7.18.19; vezi la 2 Samuel 8,17).

1 Cronici 24:4 4. Mai multe căpetenii. Principiul de împărţire a ţinut cont de căpeteniile diferitelor familii şi nu de membrii individuali ai familiilor.

1 Cronici 24:5 5. Între unii şi alţii. Literal, "aceştia şi aceştia." Scopul era de a hotărî ordinea (v. 19) în care preoţii aveau să servească în Casa Domnului (vezi Luca 1,5.8.9).

Căpeteniile. [Şefii, KJV]. Cele două feluri de căpetenii amintite aici indicau funcţionari religioşi cu rangul cel mai înalt, preoţi principali. S-ar putea ca termenii să fie sinonimi sau ca ultimul să indice pe marii preoţi. Ambele case au dat conducători religioşi de prim rang. Acum sarcinile au fost hotărâte prin sorţ, pentru ca să nu se manifeste vreo preferinţă faţă de nici una dintre părţi.

1 Cronici 24:6

6. I-a scris. Lista apare în v. 7-18. Se pare că nu există nici un mijloc de a determina cărei linii îi aparţineau cele două neamuri, fie lui Eleazar, fie lui Itamar.

1 Cronici 24:19 19. Şirul. Adică succesiunea numerică stabilită pentru serviciile lor ca slujitori în Casa Domnului.

De Aaron. Adică conform ordinii specifice, stabilite de Aaron. Fiecare din cele 24 de cete venea la rând, prin rotaţie, pentru îndeplinirea slujbelor în Casa Domnului.

1 Cronici 24:20 20. Celorlalţi leviţi. Versetele 30-31 prezintă o a doua listă a cetelor levitice (vezi cap. 23,7-23). Obiectivul acesteia ar putea să fie acela de a-i indica pe capii de familii într-o altă perioadă. Lista începe cu chedariţii, dar îi omite pe gherşoniţi (vezi cap. 23,7-11).

1 Cronici 24:21 21. Rehabia. Cu privire la descendenţa lui, vezi la cap. 23,17.

1 Cronici 24:22 22. Şelomot. Sau "Şelomit" (cap. 23,18).

1 Cronici 24:23 23. Hebron. Cuvintele "Hebron" şi "întâiul" (vezi trd. KJV şi Niţ) nu se regăsesc în ebraica acestui text,ci este evident au fost introduse de traducători care au avut în vedere cap. 23,19.

1 Cronici 24:24 24. Mica. Acelaşi din cap. 23,20. Şi în ebraică numele apar scrise la fel în ambele cazuri.

1 Cronici 24:25 25. Işia. Acelaşi din cap. 23,20. Şi în ebraică numele apar scrise la fel în ambele cazuri.

1 Cronici 24:26 26. Fiului. [Beno, KJV, Trd Niţ]. Literal, "fiul său". Unii consideră că această expresie [Beno] ar trebuisă fie unită cu ceea ce urmează în v. 27 şi ar trebui să sune astfel: "Fiii lui Iaazia, fiul său." Adică fiii lui Merari, care aparţin lui Iaazia, fiul său, au fost Şoham, Zacur şi Ibri. Alţii consideră că "Beno" este o variantă a lui "Bani" (cap. 6,46).

1 Cronici 24:28 28. Eleazar. Vezi cap. 23,22.

1 Cronici 24:31 31. Ca şi. Ebr. le'ummah, "corespunzând cu." Sensul este că ei au tras la sorţi, ca şi fraţii lor, preoţii. Casele levitice enumerate au tras la sorţi în condiţii egale cu familiile mai vechi, care nu aveau un avantaj faţă de ei. Atât ramurile tinere, cât şi cele mai vârstnice au fost tratate la fel.

1 Cronici 25:1 1. David. Capitolul 25 prezintă lista celor 24 de cete ale cântăreţilor. Cântăreţii aceştia alcătuiau o grupă importantă şi jucau un rol însemnat în cadrul slujbelor de la templu.

Căpeteniile oştirii. Adică mai marii sau conducătorii de serviciu, cei menţionaţi în cap. 24,6.

Au pus de o parte pentru slujbă. Adică ei au ales pentru slujba de la templu pe unii dintre fiii lui Asaf, Heman şi Iedutun, trei grupe de cântăreţi.

Prooroceau întovărăşiţi de arfă. Compară cu 1 Samuel 10,5. Atunci când aduceau la îndeplinire îndatoririle lor sfinte în cadrul închinării publice, cântăreţii sunt descrişi ca fiind sub inspiraţia Duhului lui Dumnezeu şi de aceea se spunea că "prooroceau" (vezi 1 Cronici 25,3).

1 Cronici 25:2 2. Sub cârmuirea lui Asaf. Adică în conformitate cu indicaţiile lui Asaf.

După poruncile împăratului. David era preocupat de muzică şi înţelegea rolul important pe care aceastapoate şi trebuie să-l joace în cadrul serviciilor de închinare. El se interesa în mod personal de lucrarea cântăreţilor şi a instrumentiştilor, implicându-se în pregătirile care se făceau pentru serviciile solemne de închinare (vezi 2 Cronici 23,18).

1 Cronici 25:3 3. Care proorocea. Vezi la v. 1.

1 Cronici 25:5 5. Heman, care era văzătorul împăratului. Printre văzătorii lui David se numărau Gad (1 Cronici 21,9), Iedutun (2 Cronici 35,15) şi Asaf (2 Cronici 29,30).

Vezi imaginea următoare

1 Cronici 25:6 6. Asaf. În limba ebraică nu există o prepoziţie înainte de "Asaf" ["To Asaf", KJV]. Pasajul acesta poate fi redat astfel: "şi sub îndrumarea regelui erau Asaf, Iedutun şi Heman".

1 Cronici 25:7 7. Două sute optzeci şi opt. Aceasta înseamnă 24 x 12. Astfel, cei 24 de "fii" ai lui Asaf, Iedutun şi Heman, enumeraţi în v. 24, trebuie să fi fost cântăreţi şefi, fiecare având drept colaboratori alţi 11 cântăreţi. Este posibil ca cei 24 de conducători să fi acompaniat corurile, sub conducerea lor, cu instrumente muzicale.

1 Cronici 25:8 8. Au tras la sorţ. S-a tras la sorţi ca să se stabilească ordinea în care cele 24 de grupuri de cântăreţi urmau să răspundă de partea muzicală în cadrul serviciilor de închinare.

1 Cronici 25:9 9. Din Asaf. [Pentru Asaf, KJV]. Ordinea în care sunt prezentate numele sugerează o metodă precisă de distribuire. A fost elaborată o ipoteză ingenioasă potrivit căreia au existat trei urne, una cu numele fiilor luiAsaf, a doua cu cele ale fiilor lui Iedutun şi a treia cu cele ale fiilor lui Heman. Pe lângă acestea (sau în locul lor) ar fi putut să existe o urnă cu numele celor trei familii principale, pentru a determina ordinea în care aceştia urma să fie aleşi. Primul sorţ a căzut lui Asaf şi din acel punct fiecare nume alternant a fost unul al fiilor lui Asaf, până când acestea s-au epuizat. Al doilea la sorţ a căzut unuia din fiii lui Iedutun şi din acel punct fiecare nume alternant, cu excepţia a celui de al şaselea, a fost un fiu al lui Iedutun, până când acestea s-au epuizat. După ce au fost extrase toate numele fiilor lui Asaf, numele au alternat între fiii lui Iedutun şi ai lui Heman, până când toţi fiii lui Iedutun au fost aleşi, lucru care s-a întâmplat la seria a 14-a. Începând cu seria a 15-a, toate numele sunt ale fiilor lui Heman. Cu toate că ipoteza aceasta formulează un procedeu care ar fi putut produce rezultatele date, nu există nici o dovadă că acesta a fost procedeul folosit.

1 Cronici 25:17 17. Şimei. Mecanismul explicat la v. 9 sugerează că acesta a fost numele care lipsea la v. 3.

1 Cronici 26:1 1. Uşierilor. Capitolul 26 se ocupă de cele 24 de serii de uşieri sau păzitori (v. 1-19), de supraveghetorii vistieriilor sanctuarului (v. 20-28) şi de dregătorii însărcinaţi cu "treburile de afară, ca dregători şi judecători în Israel" (v. 29-32).

Asaf. Acesta nu e Asaf din cap. 25,2, care era un gherşomit (cap. 6,39-43). Coreiţii, descendenţi ai lui Core, erau leviţi gherşomiţi (Exod 6,18.21; Numeri 36,1).

1 Cronici 26:4

4. Obed-Edom. Unul dintre păzitorii chivotului, când acesta a fost adus prima dată la Ierusalim (capitolele 15,24; 16,38). E posibil, deşi nedemonstrat, ca el să fi fost "Obed-Edom din Gat", în a cărui casă adepozitat David chivotul pentru un timp, după moartea lui Uza (cap. 13,13.14).

1 Cronici 26:5 5. Căci Dumnezeu îl binecuvântase. Dacă, aşa cum consideră unii, acest Obed-Edom era cel "din Gat" (vezi la v. 4), atunci cuvintele acestea fac aluzie la faptul că "Domnul a binecuvântat casa lui Obed-Edom şi tot ce era al lui" (cap. 13,14). Numele fiilor lui par să constituie dovezi ale recunoştinţei lui faţă de favoarea divină. Sunt sugerate următoarele înţelesuri, deşi nu putem fi siguri în toate cazurile de simbolul sau nuanţa noţiunii: Şemaia: "Iehova a ascultat"; Iozabad: "Iehova a dat"; Ioah: "Iehova e frate"; Sacar: "răsplată"; Netaneel: "Dumnezeu a dat"; Amiel: "Dumnezeu e rudă"; Isahar: "există recompensă" sau poate "un om al recompensei"; Peultai: "răsplata lui Iehova".

1 Cronici 26:7 7. Oameni viteji. Sau "oameni capabili".

1 Cronici 26:8 8. Putere. Sau "de destoinicie" sau "de valoare".

1 Cronici 26:10 10. Pus căpetenie de tatăl său. Adică l-a făcut "cel mai mare" între fraţii săi, cu dreptul de a exercita autoritate asupra lor. Acesta era pe lângă drepturile care însoţeau în mod obişnuit dreptul de întâi născut (veziThe Biblical Archaeologist, vol. III, nr. 1, p. 9, 10).

1 Cronici 26:13 13. Au tras la sorţi. Compară cu cap. 25,8.

Mici şi mari. Posturile de uşieri au fost distribuite în familii diverse, fără să se ţină seama de vârstă.

1 Cronici 26:14 14. Sorţul ... pentru partea de răsărit. Aceasta, prima poartă amintită, era poarta de onoare, deoarece sanctuarul era orientat spre răsărit.

1 Cronici 26:15 15. Casa magaziilor. [Casa Asupim, KJV]. Literal, "casa adunărilor" sau "casa depozitelor". Sorţul acesta de supraveghetor al depozitului sau al vistieriei a căzut lui Obed-Edom şi fiilor lui.

1 Cronici 26:16 16. Uşa Şalechet. Care înseamnă probabil "uşa eliminării", adică "uşa gunoaielor". S-a socotit că este uşa prin care se scoteau deşeurile din templu (vezi Neemia 3,13).

Drumul care suia sus. Probabil drumul care urca din valea Tiropoeon către poarta de vest a Templului.

1 Cronici 26:17 17. Patru la magazii, câte două în două locuri deosebite. [Către Asupim două şi două, KJV]. Aceasta ar putea însemna că erau două gărzi de fiecare parte a porţii care ducea la magazii (vezi la v. 15).

1 Cronici 26:18 18. Mahala. [Parbar, KJV, trd. Niţ.; clădirea, trd. G. Galaction]. Sensul acestui cuvânt nu e sigur. Unii consideră că e un nume persan care înseamnă "casă de vară" sau "o clădire" în aer liber. Pare să indice o formă oarecare de construcţie pe partea vest a Templului. Acelaşi cuvânt la plural, parwarim, apare la 2 Regi 23,11 (tradus "mahala"), unde probabil indică o construcţie la intrarea de est a Templului. Pe tot parcursul relatării se vorbeşte despre Templu ca şi când exista deja, deşi încă nu era clădit. Fără îndoială că David întocmise planul privind întregul Templu şi a mers atât de departe încât a lăsat instrucţiuni privind locul unde urmau să fie aşezaţi supraveghetorii uşilor, când Templul avea să fie înălţat. A rămas în seama lui Solomon să aducă la îndeplinire aceste instrucţiuni.

1 Cronici 26:19 19. Cetele. Numărul total al uşierilor era de 24; 6 la est, 4 la nord, 8 la sud şi 6 la vest. Numărul total algărzilor de serviciu era, fără îndoială, mult mai mare decât acesta, întrucât erau în total patru mii de "portari" sau supraveghetori ai porţilor (cap. 23,5). Cei 24 menţionaţi aici erau desigur supraveghetorii principali, care aveau în subordinea lor pe ceilalţi 4000.

1 Cronici 26:20 20. Vistieriilor Casei. Acestea erau probabil veniturile şi rezervele regulate ale Sanctuarului şi cuprindeau contribuţii prescrise în mod legal şi date în mod regulat, împreună cu darurile speciale (vezi Exod 30,11-16, Levitic 27; Numeri 18,16; 1 Cronici 29,7.8).

Vistieriile lucrurilor sfinte. [Lucrurilor dedicate, KJV]. Aceste vistierii cuprindeau prăzi din război, careerau dedicate Domnului (v. 26.27).

1 Cronici 26:23 23. Dintre Amramiţi. Această enumerare a celor patru mari neamuri sau grupuri de familii ale lui Chehat (vezi cap. 23,12-20) constituie un fel de titlu pentru restul capitolului, care se ocupă de amramiţi (v. 24-28), iţehariţi (v. 29) şi hebroniţi (v. 30-32).

1 Cronici 26:24 24. Şebuel. Bărbatul acesta era supraveghetorul principal al vistieriilor Templului.

Fiul lui Gherşom. Un exemplu de "fiu" care înseamnă un descendent îndepărtat (vezi la cap. 2,7).

1 Cronici 26:25 25. Fraţii săi. "Fraţii" lui Şebuel erau rudele lui din familia lui Eliezer, fiul lui Moise şi frate al lui Gherşom, şi anume Rehabia, Ieşaia, etc. Scopul versetului acestuia este de a arăta obârşia lui Şelomit (v. 26). Acest Şelomit nu trebuie să fie confundat cu Şelomit gherşomitul (cap. 23,9) sau iţeharitul (cap. 23,18; 24,22).

1 Cronici 26:26 26. Se închinaseră. Compară cu 2 Samuel 8,11; 1 Cronici 18,11; 2 Cronici 5,1.

1 Cronici 26:27 27. Pentru întreţinerea. Este evident că David luase măsuri nu numai pentru construirea Templului, ci şipentru întreţinerea lui ulterioară.

1 Cronici 26:28 28. Samuel, văzătorul. Atunci când a devenit judecător, Samuel a câştigat o mare biruinţă asupra filistenilor (1 Samuel 7,3-13), iar aici se face referire la prăzile luate atunci.

Toate lucrurile închinate. [Oricine dedicase, KJV]. Cuvintele acestea arată că exista o practică generalăde a consacra Domnului o parte din prăzile de război (vezi 2 Regi 12,8).

1 Cronici 26:29 29. Treburile din afară. Aceste treburi din afară ale leviţilor constau din răspunderi "ca dregători şi judecători". Potrivit cu cap. 23,4, 6.000 de leviţi au fost puşi deoparte pentru aceste însărcinări. Încă de pe timpul lui Moise, preoţilor li se atribuiseră sarcini de judecători (Deuteronom 17,9-12; 19,17; 21,5).

1 Cronici 26:30 30. O mie şapte sute. Compară cifra aceasta cu cei 2.750 de supraveghetori din partea de răsărit de Iordan (v. 32). Nu se menţionează de ce era nevoie de mai mulţi supraveghetori pentru cele două seminţii şi jumătate din Palestina răsăriteană decât pentru restul seminţiilor din Palestina apuseană.

Treburile Domnului. În mod evident cuprind activităţi precum colectarea zecimilor, a banilor de

răscumpărare şi a darurilor de bunăvoie ale poporului. De asemenea, ar fi putut să cuprindă şi activitatea de învăţământ religios (vezi 2 Cronici 17,7-9).

1 Cronici 26:31 31. Hebroniţi. Raportul se încheie cu hebroniţii, dar fără nici o menţionare a uzieliţilor (vezi v. 23).

Al patruzecilea an. Compară cu cap. 29,27. Reglementările prezente au fost făcute cu puţin timp înainte de moartea lui David, după ce Solomon era deja pe scaunul de domnie (cap. 23,1).

Iaezer în Galaad. La origine, o cetate merarită (Iosua 21,39), în timp ce hebroniţii erau chehatiţi (1 Cronici 6,2).

1 Cronici 26:32 32. Toate treburile. Este vorba de treburile religioase legate de Templul şi chestiunile civile legate de administraţia civilă.

1 Cronici 27:1 1. Capii caselor părinteşti. Căpeteniile familiilor seminţiilor, adică ale celor douăsprezece seminţii ale lui Israel.

După ce prezintă planul de organizare religioasă a ţării (cap. 22-26), raportul biblic prezintă pe scurt administraţia militară şi civilă. Lucrul acesta se face prin enumerarea ofiţerilor şi a administratorilor civili, prezentând anumite amănunte menite să ofere un tablou succint al administraţiei civile, aşa cum fusese stabilită de David. Versetele 1-15 redau o listă a comandanţilor celor 12 corpuri de armată, v. 16-24 prezintă lista căpeteniilor seminţiilor, v. 25-31 prezintă lista celor 12 supraveghetori ai bunurilor regale, iar v. 32-34 prezintă lista numelor consilierilor particulari ai regelui.

Căpeteniile peste mii. Compară cu cap. 13,1.

În slujba împăratului. Regele era, desigur, comandantul şef al oştirilor. Doar având această cu prerogativă putea funcţiona, cu adevărat, ca şef al statului.

Lună după lună. În fiecare lună, o divizie de 24.000 oameni stătea sub arme ca un fel de gardă naţională, pregătită oricând să intre în acţiune. Această rotaţie constantă de trupe făcea posibilă instruirea militară a unui mare număr de oameni, astfel încât să fie totdeauna la dispoziţie o oştire corespunzătoare de oameni instruiţi, în caz de forţă majoră. Întrucât termenul de serviciu era de numai o lună, nu era o povară prea grea pentru nimeni.

1 Cronici 27:2 2. Iaşobeam. Potrivit cu 2 Samuel 23,8 (vezi 1 Cronici 11,11), Iaşobeam era în mod evident cel "care şedea pe scaun, mai mare printre căpetenii" (KJV), dintre toţi oamenii viteji ai lui David. Onoarea de a comanda primul corp de armată care să servească în cursul unui an i-a fost acordată lui.

1 Cronici 27:3 3. Fiii lui Pereţ. Pereţ era din seminţia lui Iuda (cap. 2,4) şi din ramura din care provenea însuşi David (cap. 2,4-15).

Capul. Acesta era Iaşobeam (v. 2). Totuşi, Iaşobeam nu era generalul principal al lui David. Funcţia aceasta aparţinea lui Ioab, un fiu al Ţeruiei, sora lui David (cap. 2,16; 11,6; 20,1).

1 Cronici 27:4 4. Dodai, Ahohitul. Probabil se avea în vedere "Eleazar, fiul lui Dodai, Ahohitul" (cap. 11,12).

1 Cronici 27:5 5. Benaia. Compară cu cap. 11,22.

Iehoiada. Compară cu cap. 12,27.

1 Cronici 27:6 6. Dintre cei 30. Compară cu cap. 11,25.

1 Cronici 27:7 7. Asael. Asael a fost ucis de Abner înainte ca David să-şi fi început domnia peste regatul unit (2 Samuel 2,18-23). Prin urmare, n-ar fi putut să fie în viaţă la sfârşitul domniei lui David pentru a ocupa postul atribuit aici lui. De fapt, Zebadia, fiul lui Asael, comanda al patrulea corp de armată, iar Asael (vezi 1 Cronici 11,26) poate fi menţionat în memoria numelui său. E posibil, de asemenea, ca aceste corpuri de armată să se fi format în jurul unor unităţi mai mici, care datau de pe vremea începutului domniei lui David, şi ca Zebadia să fi preluat comanda de la tatăl lui.

1 Cronici 27:8 8. Şamehut, Izrahitul. Compară cu 1 Cronici 11,27; 2 Samuel 23,25.

1 Cronici 27:9 9. Al şaselea. În ceea ce priveşte numele date în v. 9-15, compară cu cap. 11,28-31.

1 Cronici 27:15 15. Heldai. Sau Heled (cap. 11,30).

1 Cronici 27:16 16. Capii seminţiilor. [Peste triburile, KJV]. Versetele 16-24 prezintă lista căpeteniilor celor 12 seminţii. Prezentarea listei poate să aibă legătură cu efectuarea recensământului naţional (v. 23.24). Când s-a făcut recensământul în pustie, Domnul a poruncit că un reprezentant al fiecărei seminţii urma să lucreze împreună cu Aaron la efectuarea recensământului, fiecare urmând să fie "căpetenie a casei părinţilor săi" (Numeri 1,4). De asemenea, David a folosit căpetenii de-ale seminţiilor. Totuşi, numărul total al căpeteniilor este aici de 13. Cu toate că Gad şi Aşer nu sunt enumeraţi aici, existau două căpetenii pentru cele două jumătăţi de seminţii separate ale lui Manase, una pentru leviţi, împreună cu Ţadoc pentru casa lui Aaron (v. 17).

Seminţiile sunt redate aici într-o ordine care nu se potriveşte cu nici o listă anterioară (vezi 1 Cronici 2,1.2; Genesa 35,23-26; 46,8-27; 49,3-27); în primul rând, sunt indicate cele şase seminţii care se trag din fiii Leii, în ordinea vârstei (Genesa 29,31-35; 30,17-20; 35,23); apoi cele şase seminţii (socotind pe Manase ca două jumătăţi de seminţii) care se trag din Rahela (Genesa 30,22-24; 35,16-18; cf. 46,20 şi 48,5), între care sunt cuprinşi cei doi fii ai roabei sale, Bilha (vezi Genesa 30,6-8), care în mod oficial erau consideraţi ca fiind ai ei. Rezultă de aici douăsprezece seminţii, în afară de reprezentanţii aaroniţilor. Nu este dat motivul pentru omiterea lui Gad şi a lui Aşer.

Capul. Fiecare seminţie avea o căpetenie.

1 Cronici 27:18 18. Elihu. Acesta trebuie să fie probabil Eliab, fiul cel mai mare al lui Isai (vezi 1 Samuel 16,6; 17,13.28; 1 Cronici 2,13), afară de cazul că era "frate" cu sensul de "rudă"(vezi la cap. 2,7).

1 Cronici 27:21 21. Iaasiel. Acesta era probabil un fiu al vestitului general al lui Saul, care era un Beniamit.

1 Cronici 27:22 22. Al lui Dan. Nici Dan şi nici Zabulon nu apar în listele seminţiilor din cap. 4-7, dar ambele seminţii apar în lista de faţă.

1 Cronici 27:23 23. N-a făcut numărătoarea. Observaţia de aici lasă să se înţeleagă faptul că numărătoarea poporului, făcută la porunca lui David, era legată de pregătirile militare prezentate anterior în capitolul acesta. David

dorea să ştie pe câţi oameni putea să conteze în alcătuirea oştirii sale.

1 Cronici 27:24 24. N-a isprăvit-o. Vezi cap. 21,6.

Se mâniase. Vezi cap. 21,7-15.

N-a fost trecută. Numărul n-a fost înscris în arhivele oficiale ale statului din timpul domniei lui David. Aceasta nu înseamnă că n-a fost păstrat altundeva. Cifrele se găsesc în 1 Cronici 21,5.

1 Cronici 27:25 25. Visteriile împăratului. Acestea erau probabil bogăţiile de aur, argint, bronz şi pietre preţioase din tezaurul împărătesc de la Ierusalim. Versetele 25-31 cuprind o secţiune importantă care se ocupă de chestiunea veniturilor regale şi a mijloacelor prin care erau obţinute. Bogăţia lui David consta din tezaure strânse în depozitele din cetăţi şi din ţinuturi rurale. Sursa de aprovizionare a lor erau ogoarele, viile, livezile de măslini, plantaţiile de sicomori, turmele, cirezile, cămilele şi măgarii. David ajunsese bogat şi a fost nevoie ca un personal specializat să apere interesele lui financiare.

Turnuri. Vezi 2 Cronici 26,10.

1 Cronici 27:26 26. Lucrau pământul. Terenurile arabile ale lui David aduceau probabil o abundenţă însemnată şi constantă de venituri.

1 Cronici 27:27 27. Vii. Solul Palestinei era favorabil cultivării viţei de vie. Viei îi mergea bine în toată ţara, pe dealurileIudeii şi ale Samariei, pe câmpiile Ierihonului şi ale Izrailonului, dar şi în ţinuturile muntoase de dincolo de Iordan.

1 Cronici 27:28 28. Măslini. Măslinul era cultivat în Palestina în livezi de măslini. Uleiul de măsline era folosit nu numaila pregătirea mâncărurilor, dar era şi ars în candele şi utilizat ca alifie.

Sicomori. Aceştia erau smochinii sicomori. Ei se găseau în belşug atât pe câmpiile Iudeii, cât şi pe valea Iordanului.

1 Cronici 27:29 29. Saron. O câmpie fertilă de-a lungul coastei mediteraneene, la sud de muntele Carmel.

1 Cronici 27:30 30. Ubil, Ismaelitul. Ismaeliţii din deşertul Arabiei se pricepeau foarte bine la cămile, iar o persoană din rândurile lor ar fi fost potrivită să aibă grijă de cămilele lui David. Cămilele erau probabil crescute în regiunile muntoase de pe malul estic al Iordanului.

1 Cronici 27:31 31. Turme. Ebr. şo'n, turme de oi şi de capre. Ţara Palestinei era în mod special potrivită pentru păşunat.

1 Cronici 27:32 32. Sfetnic. Slujbaşilor enumeraţi în v. 32-34 alcătuiau probabil consiliul particular al lui David. În ceeace priveşte alte liste ale slujbaşilor principali ai lui David, vezi 1 Cronici 18,15-17, de asemenea 2 Samuel 8,16-18; 20,23-26.

Lângă fiii împăratului. Hacmoni era probabil un profesor particular al fiilor regelui.

1 Cronici 27:33

33. Ahitofel. Sfetnicul lui David care a trecut de partea lui Absalom şi care s-a sinucis când a văzut că sfatul lui nu e acceptat de Absalom (2 Samuel 15,31; 17,23).

Huşai, Architul. Sfetnicul credincios al lui David care a dejucat planul lui Ahitofel (vezi 2 Samuel 17,7-14).

1 Cronici 27:34 34. După Ahitofel. După ce Ahitofel şi-a părăsit postul, Iehoiada şi Abiatar i-au luat locul.

Iehoiada. Acesta e probabil acel Iehoiada menţionat ca "preot" (v. 5). Fiul lui Iehoiada, Benaia, avea acelaşi nume ca bunicul său.

Abiatar. Abiatar era unul dintre marii preoţi (vezi 1 Cronici 18,16; 2 Samuel 20,25).

1 Cronici 28:1 1. David a chemat. [A adunat, KJV]. Aceasta a fost o adunare a tuturor căpeteniilor convocate de David pentru a le expune conducătorilor naţiunii proiectul construirii templului şi pentru a-l instala pe Solomon în mod public ca rege. Solomon fusese uns în grabă şi în secret pentru a zădărnici planurile de uzurpare ale lui Adonia (vezi 1 Regi 1,38-39), dar acum urma să aibă loc încoronarea oficială.

Căpeteniile lui Israel. Căpeteniile şi conducătorii poporului indicaţi în propoziţiile următoare.

Căpeteniile seminţiilor. Vezi cap. 27,16-22.

Căpeteniile cetelor. Comandanţii celor 12 diviziuni ale oştirii (vezi cap. 27,2-15).

Căpetenii peste mii. Cu ocazia exodului din Egipt, Domnul îi dăduse instrucţiuni lui Moise să numească"căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci, şi căpetenii peste zece" (Exod 18,21).

Cei mai mari [administratori, KJV]. Vezi cap. 27,25-31.

Fiilor săi. Prinţii din familia regală erau cuprinşi probabil în lista conducătorilor ţării pentru a fi consultaţi în lucruri importante. Ei sunt menţionaţi mai târziu (cap. 29,24), atunci când promit solemn supunere faţă de Solomon.

Dregători. Ebr. sarisim, literal, "eunuci". Unii consideră că uneori saris are un sens general, denumind un curtean sau un slujbaş al palatului, deşi lucrul acesta nu poate fi dovedit (vezi la Genesa 37,36).

1 Cronici 28:2 2. În picioare. Din cauza vârstei şi a slăbiciunii fizice, este de presupus ca el să nu fi fost în stare să vorbească adunării în persoană.

Fraţii şi poporul meu. Prin aceste cuvinte, David dorea ca poporul său să înţeleagă că el recunoştea întregul Israel ca rude apropriate ale lui, că tot poporul era o mare familie al cărei conducător era considerat David (vezi 1 Samuel 30,23; 2 Samuel 19,12).

În gând. [în inima mea, KJV]. Compară cu cap. 22,7. Singura şi marea dorinţă a lui David fusese să construiască templul ca un locaş permanent al chivotului Domnului.

Aşternutul picioarelor. Ideea închinării la aşternutul picioarelor lui Dumnezeu este exprimată în Psalmi 99,5; 132,7.

Mă pregăteam. [mă pregătisem, KJV]. Versetul acesta pare să vrea să spună că David începuse pregătiri preliminare înainte ca interdicţia să fie adusă la cunoştinţă.

1 Cronici 28:3

3. Dar Dumnezeu mi-a zis. Accentul este pe cuvântul "Dumnezeu" în contrast cu "eu" din v. 2: "[Eu] aveam de gând să zidesc". A zidi o casă pentru Domnul era o intenţie meritorie, dar Dumnezeu ştia de ce ar fifost mai bine ca un altul decât David să zidească templul.

Om de război. Nu era tocmai potrivit ca un om de război să zidească marele templul mondial al păcii. Războaiele lui David au fost probabil războaie necesare şi legitime, totuşi fuseseră războaie şi avuseseră ca rezultat vărsare de mult sânge. Părea nepotrivit ca un asemenea conducător să zidească templul (vezi cap. 22,8).

1 Cronici 28:4 4. M-a ales. Vezi 1 Samuel 16,1.

Pe vecie. Vezi la 2 Samuel 7,12.13.16. Prin Hristos, Sămânţa lui David, tronul lui David va fi întărit pe vecie (vezi Luca 1,32.33; Ioan 12,34). Ceea ce Israelul literal nu a realizat, iniţial prin apostazie naţională şi apoi prin lepădarea lui Isus, se va împlini în împărăţia Israelului spiritual (cu privire la aspectul condiţional al acestor făgăduinţe, vezi la v. 7).

Pe Iuda l-a ales. Compară cu Genesa 49,8-10; 1 Cronici 5,2; Psalmi 60,7; 78,67.68.

1 Cronici 28:5 5. Mulţi fii. Vezi cap. 3,1-9, unde sunt enumeraţi 19 fii, în afară de "fiii ţiitoarelor... şi Tamar... sora lor".

A ales pe fiul meu Solomon. Dumnezeu adeverise prin Natan că succesorul lui David la tron urma să fie un fiu mai tânăr (2 Samuel 7,12) şi se descoperise în mod clar că acesta urma să fie Solomon (1 Cronici 22,8-10).

Împărăţia Domnului. Împărăţia lui Israel era în primul rând o împărăţie a lui Dumnezeu, o teocraţie. David nu făcea altceva decât domnea ca reprezentant al lui Dumnezeu.

1 Cronici 28:7 7. Dacă se va ţinea. Făgăduinţa dată lui David că tronul lui urma să fie întărit pe vecie era condiţionată de ascultare. Dumnezeu a repetat aceleaşi condiţii lui Solomon (1 Regi 9,4.5). Compară şi cu 1 Regi 3,14, unde Dumnezeu i-a făgăduit lui Solomon o prelungire a zilelor lui dacă respecta poruncile lui Dumnezeu. Dumnezeu i-a descoperit şi lui David că numai dacă aveau să respecte legământul divin urmaşii lui aveau să şadă ei întotdeauna pe tronul lui (vezi 1 Regi 2,3.4; cf. Psalmi 132,11.12).

1 Cronici 28:8 8. Toate poruncile. David înţelegea bine suprema importanţă a ascultării dacă Israel voia să prospere. De aceea în această cuvântare finală, el a îndemnat pe poporul său să fie credincios. Din propria sa experienţă amară, el învăţase că drumul fărădelegii este aspru. El ştia din experienţă ce însemna să fii osândit înaintea lui Dumnezeu şi să culegi roadele încălcării legii. De aceea, cu toată râvna sufletului său, el a îndemnat pe popor să fie credincios lui Dumnezeu. Tot astfel Moise, cu puţin timp înainte de moartea sa, a prezentat înaintea lui Israel binecuvântările ascultării şi roadele teribile ale neascultării (Deuteronom 28; cf. Isaia 1,19.20; Ieremia 7,3-12).

Această bună ţară. Dumnezeu făgăduise poporului Său o "ţară bună", unde "curge lapte şi miere" (Exod 3,8). David a recunoscut că era, într-adevăr, o ţară bună aceea pe care Domnul o dăduse poporului Său.

1 Cronici 28:9 9. Tu, fiule, Solomoane. În faţa întregii adunări, David s-a adresat acum lui Solomon, îndemnându-l cu toată seriozitatea să fie credincios. David ştia că prosperitatea domniei fiului său depindea de credincioşia sa faţă de Dumnezeu. Dacă era credincios, Solomon avea să prospere; dacă era necredincios, el urma să culeagă roadele păcatului şi naţiunea urma să sufere împreună cu el.

Cunoaşte. Nimic pe lume nu e mai important decât cunoaşterea de Dumnezeu. Cunoaşterea de Dumnezeu aduce pace şi fericire în lumea aceasta şi binecuvântările vieţii veşnice. "Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu" (Ioan 17,3).

Cu toată inima. David l-a îndemnat pe fiul său să se supună fără rezerve lui Dumnezeu, sfătuindu-l să se predea cu totul în slujba Sa şi să facă lucrul acesta de bunăvoie şi bucuros (vezi 1 Cronici 29,19; cf. 1 Regi 8,61).

Cu un suflet binevoitor. Adevărata slujire a lui Dumnezeu este o slujire din inimă. Nimeni nu poate fi copilul lui Dumnezeu dacă nu-L slujeşte de bunăvoie. Nu există creştinism din constrângere. "De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării" (Isaia 1,19). Aceasta nu vrea să spună că îndeplinirea datoriei este întotdeauna în armonie cu înclinaţiile omului. De fapt, ascultarea cere adesea răstignirea eului personal. Plăcerile şi dorinţele lui Pavel se luptau zilnic cu datoria; totuşi, el a făcut voia lui Dumnezeu oricât de neplăcută şi crucificatoare era pentru natura lui (vezi LS 237).

Cercetează toate inimile. Domnul nu Se uită la înfăţişarea exterioară omului, ci la inima lui. În felul acesta a fost ales David (1 Samuel 16,7). Inima oricărui om este cunoscută lui Dumnezeu (1 Regi 8,39; Psalmi 139,1-4; Fapte 1,24; Evrei 4,13).

Pătrunde toate. [înţelege toate, KJV]. Deoarece înţelege slăbiciunea inimii omului, Domnul are milă şi îndurare de noi, chiar şi atunci când păcătuim împotriva lui. "Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndurăDomnul de cei ce se tem de El. Căci El ştie din ce suntem făcuţi; Îşi aduce aminte că suntem ţărână " (Psalmi 103,13.14).

Vei căuta. Compară cu Deuteronom 4,29; Isaia 55,6; Ieremia 29,13. Pentru omul care Îl caută, Domnul nu este departe. Cel care doreşte să-L cunoască Îl va găsi pe Dumnezeu şi va găsi de asemenea încredere, pace şi viaţă veşnică. Cea mai recompensatoare căutare este căutarea de Dumnezeu.

Te va lepăda. Omul e cel care producere o despărţire între el şi Dumnezeu. Numai când omul părăseştepe Domnul şi căile Lui, va descoperi că Dumnezeu l-a lepădat. Domnul nu părăseşte niciodată pe cei care Îl caută (Psalmi 9,10).

1 Cronici 28:10 10. Vezi acum. Acordă o atenţie deosebită acestei misiuni înalte, evalueaz-o bine şi înţelege însemnătatea ei supremă, deoarece nimeni altul decât Dumnezeu Însuşi te-a ales să zideşti casa aceasta pentruEl. Deci, fii tare şi lucrează (vezi 1 Cronici 22,13.16; cf. Psalmi 27,14; 31,24).

1 Cronici 28:11 11. Chipul [Modelul, KJV]. Aşa cum Domnul îi dăduse lui Moise un model al cortului întâlnirii pe care avea să-l construiască în pustiu (Exod 25,8.9), tot aşa îi dăduse lui David o descoperire a planurilor templului (1 Cronici 28,19). A fost întocmit un plan corespunzător descoperirii care îi fusese dată lui David, şi acesta a fost predat acum lui Solomon. Întrucât templul lui Solomon urma să ia locul cortului întâlnirii construit de Moise şi întrucât ambele construcţii, împreună cu slujbele lor, aveau menirea să transmită adevăruri importante cu privire la planul mântuirii, era important ca indicaţiile divine să fie respectate cu grijă.

Prispei. [Porticul, KJV]. Vezi la 1 Regi 6,3.

Clădirilor. Probabil că aici se face referire la locul sfânt şi la locul prea sfânt (vezi 1 Regi 6,17.27, unde despărţiturile acestea sunt numite "casa" şi "în partea dinăuntru" şi 2 Cronici 3,5.8, unde sunt numite "casa cea mare" şi "casa Locului prea sfânt").

Visteriei. Probabil camere de serviciu care erau folosite ca depozit pentru veniturile templului, precum şi pentru materialele folosite în serviciile templului. Amplasarea lor nu este cunoscută, dar erau probabil camerele laterale din afara templului propriu-zis (vezi 1 Regi 6,5.6).

Odăilor de sus. Amplasarea exactă a acestor "odăi de sus" nu este cunoscută. S-ar putea ca ele să fi fost deasupra încăperilor de jos ale templului propriu-zis, deoarece înălţimea locului prea sfânt era de numai 20 de coţi (1 Regi 6,20), în timp ce înălţimea templului propriu-zis era de 30 coţi (1 Regi 6,2). Se poate ca spaţiul de aproape 10 coţi dintre tavanul sfintei sfintelor şi acoperişul templului să fi fost ocupat de aceste "odăi de sus".

1 Cronici 28:12 12. În minte [prin Duhul, KJV]. Modelul care i-a venit în minte, aşa cum îi fusese descoperit prin Duhul lui Dumnezeu (v. 19). Planul templului nu a fost invenţia lui David, ci i-a fost dat de Domnul (vezi PP 751).

Curţile. Vezi la 2 Cronici 4,9.

Odăile. Compară cu cap. 23,28.

Visteriile. Compară cu cap. 26,20.

1 Cronici 28:13 13. Cetele. Compară cu cap. 23-26.

Tot ce privea slujba. Multe slujbe erau legate de ritualul de la templului, ca de pildă fierberea cărnii, coacerea pâinilor pentru punerea înainte, pregătirea uleiului, a tămâiei, a sacrificiilor (vezi Exod 30,23-38; Levitic 1,5-17; 2,1-16; 5,11; 6,9-29; 8,31; 24,2-9).

1 Cronici 28:14 14. Greutate celor ce trebuiau să fie de aur. David a dat instrucţiuni privitoare la cantitatea exactă de aur ce urma să fie folosită la realizarea diferitelor unelte. Au fost date indicaţii amănunţite despre greutatea precisă exactă de aur pentru diferitele obiecte.

1 Cronici 28:15 15. Sfeşnicelor. Potrivit cu Exod 25,31-40, era un singur sfeşnic cu şapte braţe în sanctuar, dar pentru templul lui Solomon au fost zece sfeşnice. Acestea din urmă se adăugau probabil sfeşnicului iniţial (vezi la 1 Regi 7,49; cf. 2 Cronici 4,7). Greutatea sfeşnicelor de aur şi a candelelor lor a fost precizată cu exactitate. Nimic nu a fost lăsat la voia întâmplării, ca să fie făcut într-un mod necontrolat.

1 Cronici 28:16 16. Mesele pâinilor pentru punerea înainte. O singură masă este menţionată în Exod 25,23-30 (vezi 1 Regi 7,48 şi 2 Cronici 29,18). Solomon a construit zece mese, probabil pentru pâinile punerii înainte (vezi 2 Cronici 4,8.19). Vezi la 1 Regi 7,48.

1 Cronici 28:17 17. Furculiţelor. Furculiţele folosite în sanctuarul din pustie erau din aramă (Exod 27,3).

Lighenelor şi ceştilor. Compară cu Exod 25,29; 27,3; 37,16; Numeri 4,7.

1 Cronici 28:18 18. Carului heruvimilor. Probabil că nu era nici un car literal, ci heruvimii înşişi puteau să constituie carul (vezi Psalmi 18,10; 68,17).

1 Cronici 28:19 19. În scris. Versetul acesta tradus literal spune: "El a lămurit totul în scris de mâna lui Iehova asupra mea, toate lucrările planului". LXX foloseşte o exprimare mai detaliată şi poate fi tradusă astfel: "David a dat lui Solomon toate lucrurile acestea în scris de mâna Domnului potrivit cu cunoştinţa dată lui despre lucrarea modelului ".

1 Cronici 28:20

20. Întăreşte-te. Compară cu cap. 22,13.

Nu te teme şi nu te înspăimânta. Compară cu îndemnul final dat de Moise lui Iosua şi poporului (Deuteronom 31,6-8) şi cu îndemnul Domnului dat lui Iosua când a preluat sarcina conducerii (Iosua 1,5-7). Dacă voia să corespundă aşteptărilor lui Dumnezeu şi ale naţiunii, Solomon trebuia să fie curajos, curajos pentru a fi credincios faţă de preceptele lui Iehova şi pentru a aplica principii sănătoase în conducerea de cătreel a treburilor statului. Din nefericire, dorinţele de satisfacere a plăcerilor personale şi de slavă lumească au ajuns în cele din urmă mai tari. Cu privire la apostazia şi pocăinţa lui Solomon, vezi introducere la Eclesiastul.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-21 PP 750,751

1 AA 94

1-3.6-8 PP 750

8 AA 94

9 MB 188; TM 173; 3 T 238; 5 T 31

9.10 AA 95; PK 26

9.12 PP 751

12.19 GC 23

20 PP 751

1 Cronici 29:1 1. Împăratul David a zis. David relatează din nou pregătirile pe care le-a făcut pentru construirea templului şi apelează la cei cu avere şi cu răspundere din Israel să aducă daruri (v. 1-9). Compară cu experienţa lui Moise, care, ca răspuns la instrucţiunile Domnului, a făcut apel la popor să aducă daruri pentru ca să poată fi construit sanctuarul (Exod 25,1-8; 35,4-9), şi a primit un răspuns generos (Exod 35,20-29).

Tânăr şi plăpând. Compară cu 1 Cronici 22,5; 1 Regi 3,7; Proverbe 4,3.

Casa. [Palatul, KJV]. Birah, un cuvânt acadian de împrumut, care de obicei înseamnă palat sau fortăreaţă (Neemia 1,1; 7,2; Estera 1,2.5; 2,3.5.8; 3,15; Daniel 8,2). Aici şi în v. 19 este folosit pentru templu.

1 Cronici 29:2 2. Toate puterile. Punându-şi tot sufletul în efortul acesta, David a izbutit să adune mari cantităţi de materiale (cap. 22,14). Iubirea din toată inima naşte slujire din toată inima.

1 Cronici 29:3 3. În dragostea mea. [Pentru că am pus toată afecţiunea mea, KJV]. Datorită iubirii şi consacrării faţă de Dumnezeu, David a fost dispus să dea cu mână largă din propria sa vistierie pentru ca templul să poată fi zidit. El a dat exemplu de dărnicie şi acum putea face apel la dărnicie.

1 Cronici 29:4 4. Trei mii de talanţi. Dacă acesta era un talant obişnuit, socotit la 34 kg (vezi vol. I p. 164), cantitatea de aur colectată de David ar fi de 113 tone. Totuşi, nu putem fi siguri cu privire la valoarea exactă a vechilor standarde de greutate. Vezi detalii la p. 122, 123.

Şapte mii de talanţi. Plecând de la talantul de 34 kg (vezi vol. I p. 164), cantitatea de argint cu care s-a contribuit a fost de aproximativ 263 tone. Vezi mai sus la "trei mii de talanţi".

1 Cronici 29:5 5. Să-şi mai aducă de bună voie. [Să-şi consacre serviciul, KJV]. David s-a dedicat de bunăvoie Domnului şi acum putea să invite şi pe poporul său să facă la fel. El punea semnul egal între planul de construire a templului şi slujirea lui Dumnezeu. Prin credincioşia lor în aceasta privinţă poporul urma să arate cât erau de credincioşi lui Dumnezeu. Slujirea plăcută lui Dumnezeu este slujirea de bunăvoie, bucuroasă şi neîntârziată.

1 Cronici 29:7 7. Fier. Plecând de la talantul de 34 kg (vol. I, p. 164), cantitatea de fier strânsă totalizează aproximativ3770 tone (vezi la v. 4 cu privire la vechile standarde de greutate). Vezi mai mult la p. 122, 123. Fierul era mult mai valoros decât este în prezent.

1 Cronici 29:9 9. Poporul s-a bucurat. O dăruire de bunăvoie pentru Dumnezeu aduce bucurie în inimă. Creştinii care dăruiesc sunt creştini fericiţi. Lipsa de bucurie în viaţă este adesea datorată lipsei de dărnicie din suflet.

Şi împăratul David de asemenea s-a bucurat. David a găsit bucuria dăruirii şi s-a bucurat de bucuria pe care a primit-o poporul său din dăruire. Un creştin darnic ar trebui să fie un creştin bucuros.

1 Cronici 29:11 11. A Ta este, Doamne. Prin relaţia personală cu Dumnezeu, David a întrezărit ceva din nemărginita măreţie şi slavă a Cerului şi din totala nevrednicie şi nimicnicie a omului. Cuprins de o adevărată smerenie, el a acordat toată lauda şi cinstea lui Dumnezeu. Compară cu expresia din rugăciunea Domnului: "Căci a Ta este Împărăţia, şi puterea şi slava în veci. Amin!" (Matei 6,13).

1 Cronici 29:13 13. Te lăudăm. [Îţi mulţumim, KJV]. Închinarea, în semnificaţia ei cea mai înaltă, cuprinde o recunoaştere a măreţiei şi bunătăţii lui Dumnezeu şi răspunsul inimii printr-o recunoştinţă plină de bucurie.

1 Cronici 29:14 14. Ce simt eu? David recunoştea propria sa nevrednicia şi totala incapacitate a sa şi a poporului său dea da lui Dumnezeu, dacă nu ar fi pus Dumnezeu Însuşi în inima lor spiritul dăruirii şi în mâinile lor ceea ce să dăruiască.

Din mâna Ta. [Dintr-al Tău, KJV]. David recunoştea sincer că pământul şi toate câte sunt în el sunt aleDomnului şi că prin darurile aduse în ziua aceea el şi poporul său nu făceau altceva decât să întoarcă lui Dumnezeu puţin din ceea ce le dăduse El.

1 Cronici 29:16 16. Toate aceste bogăţii. Adică tot acest belşug de materiale şi de bogăţie.

Din mâna Ta. Tot acest belşug de lucruri de valoare pe care Israel l-a dat pentru Templu venise din mâna lui Dumnezeu şi îi aparţinea Lui de drept. Tot ceea ce are omul vine din mâna darnică şi bogată a lui Dumnezeu (Psalmi 104,28).

1 Cronici 29:17 17. Cercetezi inima. Compară cu Psalmi 7, 9; 11,4; 26,2; 139,1; Ieremia 11,20; Apocalipsa 2,23.

Curăţenia de inimă. [în dreptate, KJV]. Ceea ce-L interesează pe Dumnezeu sunt dreptatea şi mila şi nuformalismul religios şi conformarea exterioară faţă de lege. Integritatea din interior are ca rezultat blândeţea, dreptatea şi bunătatea în exterior. Dumnezeu cere o religie a inimii, care are ca rezultat roadele unei vieţuiri drepte, neprihănite (vezi Mica 6,8).

Ţi-am adus toate aceste daruri de bunăvoie. Nu era nici un semn de făţărnicie în rugăciunea aceasta. Eapornea dintr-o inimă sinceră. Ceea ce făcuse David, făcuse de bunăvoie şi bucuros, găsind într-o astfel de

dăruire cea mai vie bucurie a lui.

1 Cronici 29:18 18. Ţine totdeauna. Adică păstrează totdeauna în inima poporului lui Dumnezeu gândul şi spiritul manifestate astăzi.

Întăreşte-i inima. Sau "îndreaptă-i inima". Lucrarea Duhului lui Dumnezeu asupra inimii oamenilor şi aşezarea iubirii lui Dumnezeu în sufletele oamenilor îi fac să-şi îndrepte gândurile către Cer.

1 Cronici 29:20 20. S-au închinat. Cuvântul tradus aici prin "închinat" înseamnă în principiu "a se pleca până la pământ", "a se prosterne". Prin laude pline de recunoştinţă, poporul şi-a înălţat inima închinându-se lui Dumnezeu. De asemenea printr-o recunoaştere voioasă a ceea ce datorau exemplului şi îndemnului lui David, ei au prezentat omagii regelui lor.

1 Cronici 29:22 22. A doua oară. Cu privire la prima dată când a fost făcut Solomon rege, vezi la 1 Cronici 23,1; 1 Regi 1,32-40.

1 Cronici 29:23 23. În locul tatălui său David. Cu toate că David era încă în viaţă, la data aceasta, toată conducerea efectivă a treburilor statului a fost încredinţată lui Solomon.

1 Cronici 29:24 24. S-au supus. Adică au făgăduit să asculte de Solomon. Lucrul acesta era deosebit de important având în vedere conspiraţia lui Adonia (1 Regi 1,5-53).

1 Cronici 29:27 27. Patruzeci de ani. Potrivit cronologiei folosite probabil în acest comentariu (vezi vol. II, p. 134, 162,77), David a domnit aproximativ între anii 1011 şi 971 î.Hr.

Şapte ani. Compară cu 2 Samuel 5,5 (vezi vol. II, p. 133).

1 Cronici 29:29 29. Cartea lui Samuel. Versetul 29 îndreaptă atenţia asupra existenţei unui număr de cărţi importante care raportau istoria timpurie a lui Israel.

1 Cronici 29:30 30. Ce s-a petrecut. Adică vremurile bune şi rele prin care a trecut, diferitele primejdii prin care au trecut el, poporul său şi popoarele din jur.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-20 PP 751-753

1 PK 37

1-9 PP 751

5 CS 127; PK 62; 8 T 45

10-17 5T 735

18-20 PP 752

11.12 MB 176

12 3T 549

14 COL 362; CS 18,46, 157, 198, 300; FE 82; MYP 313; PP 753; 4 T 78, 596; 5T 268, 271, 382, 737; 6T 480, 481.

15 Ed 165

16 4T 78