Cronologia biblicã de la Exod la Exil

La fel ca toate celelalte rapoarte din vremurile antice, cele ale Bibliei prezintã probleme. În primul rând, rapoartele sunt adesea incomplete. În al doilea rând, nu putem fi totdeauna siguri cã ºtim metoda dupã care calculau cei din vechime; de exemplu, dacã socoteau anul ca începând primãvara sau toamna, sau dacã era folositã calcularea inclusivã într-o expresie ca "trei ani". Iarãºi, nu e întotdeauna posibil de a sincroniza cronologia biblicã cu aceea secularã.

Pentru acestea ºi pentru alte motive care s-ar putea prezenta, nu este posibilã pregãtirea unei scheme complete ºi exacte a cronologiei Bibliei. Totuºi este posibilã construirea unei schemã ipotetice, mai ales pentru domeniile regilor evrei, care poate fi de mare ajutor pentru cercetãtorul Bibliei.

O astfel de schiþã cronologicã pentru perioada de la Exod la Exil e datã la paginile 36 ºi 77. Scopul acestui articol este de a prezenta motivele pentru alegerea datelor prezentate în schemã. Paginile urmãtoare cerceteazã datele prezentate de surse, discutã principiile ºi metodele folosite de cãrturari la construirea cronologiei antice ºi explicã aplicarea acestor principii la problemele acestei perioade a istoriei biblice. Ar trebui sã se adauge cã oameni învãþaþi au diferit în concluziile lor cu privire la cronologia biblicã ºi cã acest articol nu prezintã în totalitate nici o schemã cronologicã publicatã pânã acum.

I. Cucerirea Canaanului

Teritoriul de la Rãsãrit de Iordan - Când s-au întors în cele din urmã de la Cadeº în Þara Fãgãduitã, oºtile lui Israel au ajuns la Mt. Hor, unde Aaron a murit ºi unde ei l-a plâns timp de 30 de zile (Numeri 20,22-29). Data morþii lui a fost ziua întâi a lunii a 5-a, în al 40-lea an al Exodului (Numeri 33,38). Aºa cã, probabil, ei nu au pãrãsit Mt. Hor decât la începutul lunii a 6-a. Dupã câteva opriri, au ajuns la teritoriul lui Sihon, regele amoroþilor, la rãsãrit de Iordan ºi de Marea Moartã. Refuzându-li-se trecerea, au cucerit þara lui Sihon de la Arnon la Iaboc. Ei au luat ºi teritoriul de nord al lui Iaboc, adicã, Galadul ºi Barsan (Numeri 21,21-35) ºi apoi s-au reîntors la est de Iordan, în faþa Ierihonului. Aceasta trebuie sã fi fost o campanie scurtã, deoarece dupã aceea a avut loc întâmplarea cu Balaam, idolatria ºi pedepsirea israeliþilor ºi numãrarea poporului - toate înainte de ziua întâi a lunii a 11-a a celui de-al 40-lea an, când Moise ºi-a

început discursurile finale, repovestindu-le copiilor lui Israel experienþele lor trecute ºi avertizându-i cu privire la purtarea lor viitoare (Deuteronom 1,3-5). Apoi, Moise a murit, probabil, pe la începutul lunii a 12-a, deoarece, dupã jelirea lui de 30 de zile (Deuteronom 34,5-8), israeliþii au plecat la drum în primele zile ale lunii întâi ºi au trecut Iordanul în ziua a 10-a a lunii (Iosua 4,19). Aceastã intrare în Canaan în ziua a 10-a ºi þinerea Paºtelor în ziua a 11-a au avut loc, evident, în anul al 41-lea al Exodului (vezi lista evenimentelor în Vol. I, p. 187). În felul acesta, perioada pribegirilor lor a fost o perioadã de 40 de ani întregi, extinzându-se de la eliberarea în miezul nopþii din Egipt în ziua a 15-a a lunii întâi în priml an al perioadei, pânã la primul Paºte în þara Canaan, dupã trecerea Iordanului în anul al 41-lea. Dar cucerirea teritoriului amorit înainte de trecerea râului a avut loc în a doua jumãtate a celui de-al 40-lea an.

Aceastã ultimã datã e importantã deoarece stabileºte în legãturã cu Exodul, data intrãrii în Canaan ºi fixeazã o piatrã de hotar de la care se socoteºte o perioadã în timpul judecãtorilor - cei 350 de ani ai lui Iefta de la ocuparea cetãþii Heºbon a lui Sihon ºi a teritoriului lui înconjurãtor.

Cucerirea Caaanului- În al 41-lea, apoi, potrivit cu aceastã calculare a Exodului, Iosua a condus oºtirile lui Israel în diferite campanii pentru a supune þara la vest de râu. Forþele lui cuprindeau un contingent dintre triburile care urmau sã se aºeze în teritoriul Transiordaniei de curând cucerit de la amoriþi. Þara n-a fost cuceritã în timpul acestui rãzboi, deoarece israeliþii n-au putut sã-i alunge pe locuitorii multor cetãþi puternice fortificate ºi multe dintre cele cucerite în prima campanie n-au fost deþinute permanent. Totuºi þara a fost supusã îndestulãtor ca sã opreascã opoziþia la colonizarea israeliþilor. Chiar ºi dupã ce "Iosua a pus stãpânire pe toatã þara" ºi "þara s-a odihnit de rãzboi" (Iosua 11,23), el le-a spus israeliþilor: "þara care-þi mai rãmâne de supus este foarte mare" (cap 13,1). Terminarea împotrivirii armate ºi alocarea de pãmânt triburilor nu este acelaºi lucru cu predarea fapticã a întregii þãri, lucrul acesta nu a fost realizat pe deplin decât pe vremea lui David. Dar prima parte a fost îndeplinitã în decurs de câþiva ani.

Adnunãrile de la Ghilgal ºi Silo - Dupã ce cea mai mare parte a þãrii le fusese împãrþitã, israeliþii s-au adunat la Ghilgal, unde fusese þinut primul Paºte ºi unde fusese aºezat cortul. Cu prilejul acesta, bãtrânul Calb a cerut regiunea Hebron ca alocare de teritoriu pentru el (Iosua 14,6-15). El afirma cã avusese 40 de ani când a plecat cu cercetaºii de la Cadeº-Barnea (în al doilea an al Exodului) ºi cã acum avea 85 de ani. Aceasta a avut loc deci în al 46-lea sau 47-lea an de la Exod. Întrucât primele campanii de la est de Iordan au început în anul al 40-lea, lucrul acesta ar face ca rãzboaiele canaanite sã fi durat ºase sau ºapte ani. În plus, distribuirea de

pãmânt prin sorþi (cap. 15-17) a fost urmatã de aºezarea cortului la Silo (cap. 18,1). Dacã aceasta a avut loc îndatã dupã adunarea de la Ghilgal menþionatã în Iosua 14,6, a fost la scurt timp dupã rãzboiul de ºapte ani.

Comentariul acesta foloseºte, ca o schemã cronologicã convenabilã, o cronologie "scurtã" a regilor ºi acceptã anul al 4-lea al lui Solomon, în anul 966 în Hr., ca anul al 480-lea de la Exod (vezi p. 134). Pe baza aceasta, Exodul e plasat în anul 1445 î.Hr., în acest fel cucerirea Heshbonului ºi a celuilalt teritoriu amorit târziu în 1406, trecerea Iordanului în primãvara lui 1405 ºi adunarea de la Ghilgal dupã rãzboiul din Canaan, în 1400 sau 1399.

Incertitudinea cu privire la aceastã ultimã datã Proverbeine din întrebarea dacã Caleb, vorbind de vârsta sa de 85 de ani, numãra anii din primãvarã sau din toamnã; el nu s-a referit anume la anii Exodului, ci socotea propria vârstã ( Dacã socotea cei 45 de ani de când avea 40 de ani în termenii unei perioade cronologice bazate pe era Exodului lui Moise, Caleb, probabil, se gândea la 45 de ani dupã al doilea an în care cercetaºii au plecat. Aceasta ar fi fost, pe temeiul practicii atât de obiºnuite în vremurile vechi, 45 de ani inclusiv (vezi p.136), terminându-se astfel în anul al 46-lea, nu al 47-lea, al perioadei (sau 1400 î.Hr., dacã socotim Exodul în 1445). Dar, dacã ar fi fãcut lucrul acesta, el ar fi fost în vârstã de 85 de ani în anul al 46-lea de la Exod numai dacã îºi socotea propria vârstã dupã anul din toamnã ºi vorbea în ultima parte a anului l 46-lea, dupã ce un an nou de toamnã ar fi început cel de al 85-lea an al sãu (cu privire la calcularea grãbitã, oralã, bazatã pe vârsta sa, ºi socotea cei 45 de ani numai ca ani ai vieþii sale, fãrã sã ia seama la vreo erã, el probabil doar a scãzut 40, vârsta sa când a cercetat þara, din vârsta lui prezentã de 85 de ani ºi a ajuns la 45 de ani ca interval. Natural, aceasta ar fi 45 de ani exclusiv, nu 45 de ani inclusiv. Dacã el îºi socotea vârsta prin anii care începeau primãvara, coincidând cu anii Exodului, anul sãu al 85-lea ar fi coincis cu anul al 47-lea al calculãrii Exodului (sau 1399/98 î.Hr.): dacã erau ani din tomnã în toamnã, ar cuprinde jumãtate din al 46-lea ºi jumãtate din al 47-lea; de aceea ar fi putut sã vinã fie în 1400, fie în 1399.). Socotirea Exodului ca o erã era folositã de Moise, dar nu pare sã fi supravieþuit ca mijloc de datare, cu excepþia cazului anului al 4-lea al lui Solomon (1 Împãraþi 6,1). Deºi lunile erau întotdeauna de la Abib (mai târziu numitã Nisan), în primãvarã, anii erau în general socotiþi din toamnã (vezi p.109,110). Adunarea de la Ghilgal, probabil la o sãrbãtoare obiºnuitã, ar fi putut sã fie la Sãrbãtoarea Corturilor în anul 1400 î.Hr., la Paºtele din 1399 sau la Sãrbãtoarea Corturilor în 1399.

Dupã adunarea aceasta de la Ghilgal, tabernaculul a fost mutat la Silo (Iosua 18,1), unde s-a fãcut atribuirea finalã de teritoriu pentru restul triburilor. Nu e o indicaþie cu privire la intervalul dintre adunarea de la Ghilgal ºi cea de la Silo. Cortul a fost mutat nu mai de vreme de 1400 ºi se presupune cã nici mai târziu de 1399.

Moartea lui Iosua ºi apostazia urmãtoare - Urmãtorul punct cronologic, un punct incert, e moartea lui Iosua la vârsta de 110 ani (Iosua 24,29). La "multe zile" dupã sfârºitul rãzboiului, Iosua a adunat poporul ºi le-a spus: "V-am dat ca moºtenire prin sorþ, dupã seminþiile noastre" (Iosua 23,4) ºi ºi-a luat rãmas-bun zicând: "Iatã astãzi eu mã duc pe calea pe care merge tot ce este pãmântesc" (v. 14). Dacã aceasta era la scurt timp dupã împãrþirea pãmântului la Ghilgal ºi Silo, atunci Iosua se apropia de 110 ani, pe când Caleb era de 85 de ani; era cam de 65 de ani când a activat ca unul dintre cei 12 cercetaºi ºi era un centenar când i-a condus pe israeliþi în Canaan. Totuºi, dacã era cam de vârsta lui Caleb, moartea lui a avut loc cam la 25 de ani dupã sfârºitul rãzboiului. Astfel, intervalul dintre intrarea în Canaan ºi primul judecãtor are o mare margine a incertitudinii. În orice caz, trebuie sã admitem o perioadã considerabilã dupã moartea lui Iosua înainte de primii judecãtori, deoarece, dupã apostazia generaþiei care i-a urmat lui Iosua, au început oprimãrile ºi s-au ridicat judecãtorii pentru a-i elibera pe israeliþi. Apostazia a fost îngrozitor de rapidã (vezi la Judecãtori 18,30 cu privire la condiþiile din timpul vieþii unui posibil nepot al lui Moise), dar trebuie sã se fi cerut cel puþin câteva decade pentru ca contemporanii mai tineri ai lui Iosua sã disparã. Dupã ce "tot neamul acela de oameni a fost adãugat la pãrinþii lui ºi s-a ridicat dupã el un alt neam de oameni, care nu cunoºtea pe Domnul, nici ce fãcuse el pentru Israel", "copiii lui Israel au fãcut atunci ce era rãu" ºi L-au pãrãsit pe Domnul pãrinþilor lor, aºa cã Domnul i-a dat în mâinile vrãjmaºilor lor ºi a ridicat judecãtori care de repetate ori i-a eliberat ºi au cãutat sã-i aducã înapoi la închinarea la Dumnezeu (cap. 2,10-16).

II. Perioada Judecãtorilor

Cronologia perioadei judecãtorilor prezintã probleme, dacã încercãm sã plasãm toate evenimentele în ordine consecutivã. Nu e nevoie de a pune la îndoialã cifrele, dar problema armonizãrii lor cu evenimentele descrise la sfârºitul cãrþii lui Iosua ºi începutul lui 1 Samuel a dat naºtere la diferite opinii ºi soluþii. Raportul este aºa de abreviat, cã nu avem toate faptele cu

privire la relaþia dintre diferiþii judecãtori ºi perioadele de oprimare. Faptul cã istoria unui judecãtor e relatatã fãrã nici o aluzie cã ar mai fi existat un alt judecãtor într-o altã parte a þãrii în acelaºi timp nu desfiinþeazã posibilitatea unor judecãtori contemporani.

Data cãrþii judecãtorilor - Scriitorul cãrþii Judecãtori nu a expus toate amãnuntele istoriei perioadei sale; scopul lui a fost de a arãta cât de repede L-au pãrãsit israeliþii pe Dumnezeu ºi au cãzut pradã vrãjmaºilor lor, apoi au fost salvaþi ºi li s-a dat un nou prilej. Dacã aceste evenimente s-au întâmplat succesiv sau contemporan în diferite pãrþi ale þãrii nu afecteazã învãþãtura cãrþii ºi, în felul acesta, scriitorul nu a prezentat toate amãnuntele cronometrãrii, deºi a pãstrat cu grijã numãrul de ani ai fiecãrui judecãtor ºi al perioadelor de oprimare. Ei sunt daþi dupã cum urmeazã:

Anii judecãtorilor

Anii x reprezintã perioada necunoscutã, probabil, câteva decenii, în cursul cãreia "poporul a slujit pe Dumnezeu în tot timpul vieþii lui Iosua ºi în tot timpul vieþii bãtrânilor care au trãit dupã Iosua" (Jud 2,7) ºi apoi au cãzut în apostazie. Chiar lãsând la o parte anii x, care au precedat prima oprimare, avem un total de 319 ani pânã la sfârºitul celor 18 ani ai invaziei amonite, pe care Iefta îi declara ca fiind 300 de ani. Aceºti 319 ani plus x ar putea sã fie 350 de ani sau mai mulþi; ºi totalul de 410 plus x pentru întreaga sumã a anilor judecãtorilor ºi peioadelor de oprimare care intervin este probabil peste 450. Evident nu toate aceste perioade erau succesive.

Unele perioade se suprapun - Raportul aratã clar o suprapunere a unora dintre aceste funcþii de judecãtori ºi servituþi. Cei 20 de ani ai lui Solomon au cãzut în cuprinsul celor 40 de ani ai oprimãrii filistene, deoarece el "a fost douãzeci de ani în Israel, pe vremea filistenilor" (Judecãtori 15,20). Mai departe, în legãturã cu afirmaþia cã filistenii l-au oprimat pe Israel 40 de ani (cap. 13,1), a fost prezis cã Samson doar va "începe sã izbãveascã pe Israel din mâna filistenilor" (vers. 5). Dacã, deci, cei 20 de ani ai lui Samson fac parte dintre cei 40, totalul e redus de la 410 plus x la 390 plus x.

Dar cei 40 de ani ai oprimãrii filistene par sã fi fost parþial contemporani cu cei 18 ani de servitudine faþã de amoniþi, deoarece stã spus cã "Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel ºi i-a vândut în mâinile filistenior ºi în mâinile fiilor lui Amon" (cap 10,7). Urmeazã apoi descrierea oprimãrii amonite ºi izbãvirea prin Iefta (cap. 10,6 la 12,7) ºi, dupã aceasta, enumerarea celor trei judecãtori care i-au urmat, evident personaje lipsite de importanþã despre care nu se mai raporteazã nimic, în afarã de durata funcþiei lor de judecãtori, totalizând 25 de ani (cap. 12,8-15); apoi capitolul 13 revine la cei 40 de ani de oprimare filisteanã pentru a repovesti viaþa lui Samson ºi cum a "început" el sã elibereze pe Israel de filisteni. În felul acesta, Scriptura aratã cã oprimarea filistenilor ºi oprimarea amonitã au fost contemporane. Amoriþii, locuind pe platoul Transiordan cãtre marginile pustiului, s-au întins peste triburile rãsãritene ale lui Israel (deoarece Gad, Ruben ºi jumãtate din tribul lui Manase au locuit la est de Iordan) ºi au continuat jefuirea timp de 18 ani. În cele din urmã, ei au invadat teritoriul lui Iuda, Beniamin ºi Efraim la vest de Iordan (cap. 10,8.9; cf. PP.557). Israeliþii, hãrþuiþi astfel din est, nu aveau posibilitatea de a folosi puterea lor unitã pentru a apãra vestul, unde filistenii de pe partea sudicã a litoralului au invadat Iuda ºi Dan ºi au ameninþat triburile vestice.

Alte perioade probabil contemporane

Este evident cã, dacã unele dintre perioadele acestea din cartea Judecãtorilor au fost contemporane, aºa cum pare sã arate raportul, este verosimil cã ºi altele au fost simultane, apãrând în diferite pãrþi ale þãrii, deºi nu putem spune care perioade se suprapun ºi pentru cât

timp. Aceasta pare cu atât mai verosimil când observãm cã judecãtorii aceºtia erau larg rãspândiþi din punct de vedere geografic. Otniel era din Iuda; Debora, din Efraim; Barac; din Neftali; Ehud, din Beaniamin; Ghedeon, din Manase; Tola, din Isahar; Iair ºi Iefta, din Galaad, la est de Iordan; Ibþan ºi Elon, din Zabulon; Abdon, din Efraim ºi Samson, din Dan. În cursul acestei perioade, triburile locuiau în teritorii risipite la mare depãrtare, mai ales în teren muntos, separate prin arii deþinute de canaaniþi, pe care nu izbutiserã sã-i alunge pe deplin din þarã ºi ale cãror fortãreþe exercitau stãpânire asupra cãilor de comunicaþii din câmpii. E îndoielnic dacã vreunul dintre judecãtorii aceºtia a stãpânit peste vreo parte mare a israeliþilor. Rapoartele scot la ivealã cã ºi în timp de crizã, când un izbãvitor se lupta sã-i respingã pe opresori, nu toate triburile se alãturau pentru a-i alunga pe invadatori. Motivul poate fi cã nu toate triburile erau oprimate în acelaºi timp ºi, prin urmare, izbãvitorii erau mai mult sau mai puþin, localnici.

Cei trei sute de ani lui Iefta. Mai departe, dacã aprecierea de 300 de ani a lui Iefta despre timpul ocupãrii cetãþilor amoriþilor de cãtre evrei e cumva aproape exactã, era necesarã o suprapunere a perioadelor pânã la data aceasta, deoarece totalul, excluzând vremea lui Iosua ºi a bãtrânilor care au supravieþuit, e de 319 ani.

E necesar sã se presupunã cã afirmaþia de 300 de ani a lui Iefta era exactã, deoarece pe vremea aceea se lupta cu invadatorii amoniþi, ºi în focul controversei, fãrã îndoialã, nu s-a oprit ca sã cerceteze rapoartele sau sã consulte un "memento" tribal pentru a obþine cifra exactã, dar a folosit un numãr rotund. Numãrul acesta a fost, probabil, rotunjit la o sutã deasupra totalului real ºi nu la mai puþin decât intervalul exact. Dar, de asemenea, este posibil ca timpul scurs sã fi fost exact 350 de ani când Iefta a vorbit. Dacã era - avem data exactã - în legãturã cu Exodul, atunci oraºele Hesbonului au fost luate de la Sihon, regele amoriþilor, în al 40-lea an al Exodului (1406/05 î.Hr., în acord cu datarea Exodului utilizatã pentru comentariul acesta). Apoi, 350 de ani, inclusiv, de la achiziþionarea acelui teritoriu ar fi 1107/06 î.Hr.

Judecãtorii târzii. Dacã cei 40 de ani de oprimare filisteanã s-au terminat cu bãtãlia de la Ebenezer (1 Samuel 7,5-14), evenimentul cel mai probabil cu care s-a terminat perioada aceasta, atunci funcþiile de judecãtori de dupã Iefta trebuie, de asemenea, sã se fi suprapus, probabil mai mult decât acelea de dinainte de el. Samson ar putea fi un contemporan al lui Iefta, ºi Eli, care a murit dupã 40 de ani ca judecãtor (vezi cap. 4,4.11.18), cu 20 de ani înainte de bãtãlia de la Ebenezer (vezi cap. 6,1; 7,1.2.11-14), trebuie sã fi fost mai bãtrân decât Iefta ºi Samson. Dacã chivotul a fost în Silo cam 300 de ani (PP, p. 514), calculat de la un punct cu 6 sau 7 ani mai

târziu decât începutul celor 300 de ani ai lui Iefta, ºi a fost luat de la Silo în bãtãlia în care a fost capturat de cãtre filisteni, apoi moartea lui Eli, la sfârºitul acestei bãtãlii, a lãsat loc timpului lui Iefta. Chivotul, restituit de cãtre filisteni, a fost plasat la Kiriat Iearim, unde fusese 20 de ani la data când israeliþii au câºtigat victoria lor decisivã asupra filistenilor la Ebenezer.

Pe vremea aceea, Samuel a fost fãcut judecãtor (cap. 7,6,15-17). Nu ni se spune cât a durat funcþia de judecãtor a lui Samuel, dar ºtim cã ea a încheiat întreaga perioadã a judecãtorilor. Unii considerã cã aceasta s-a terminat o datã cu încoronarea lui Saul, când monarhia a înlocuit guvernul teocratic cu cel al judecãtorilor, dar unii o extind pânã la moartea lui Samuel, întrucât el a continuat sã funcþioneze ca judecãtor (cap. 7,15), deºi judecãtorul nu mai era magistratul principal dupã instalarea monarhiei. Nu se relateazã nimic despre vârsta lui Samuel, decât cã s-a nãscut atunci când Eli nu mai era tânãr, cã a primit prima lui solie de la Dumnezeu pe când era încã bãiat; cã era destul de mare pentru a fi cunoscut ca profet înainte de a moartea lui Eli (cap. 3), deºi era aparent destul de tânãr ca sã fie trecut cu vederea ca judecãtor pânã la 20 de ani mai târziu (cap. 7). Un manuscris fragmentar dintr-o peºterã de la Marea Moartã, conþinând pãrþi din 1 ºi 2 Samuel, îi dã vârsta lui Eli, ca 90 de ani, nu la moartea lui (ca în LXX), ci la câtva timp dupã ce Samuel a fost pus sub îngrijirea lui (vezi la cap. 2,22). Dacã era de vreo trei ani când a fost adus la Eli (vezi 1 Samuel 1,24; cf. EGW, RH; 8 sept, 1904), Samuel avea cel puþin 11 ani când Eli a murit la vârsta de 98 de ani. Fragmentul acesta se poate sã fi pãstrat o cifrã originarã, mai târziu pierdutã, dar nu putem construi pe presupunerea aceasta. Samuel a fost judecãtor destul de mult timp pentru a fi un om bãtrân care deja renunþase la o parte din lucrarea sa în favoarea fiilor sãi, înainte ca israeliþii sã fi cerut un rege (cap. 8,1-5). Dacã a trãit în timpul celei mai mari pãrþi a domniei lui Saul, aºa cum aratã relatãrile, trebuie sã fi fost foarte bãtrân când a murit. Samuel e veriga de legãturã dintre perioada judecãtorilor ºi cea a monarhiei. Astfel se pare cã prima parte a cãrþii 1 Samuel cuprinde o perioadã contemporanã cu ultima parte a cãrþii Judecãtorilor, probabil capitolele 10-16.

Judecãtorii ºi cei 480 de ani. Cu suprapuneri de felul celor indicate aici, e cu totul posibil ca cei 40 de ani de rãtãcire prin pustie, cucerirea Canaanului, perioada bãtrânilor care au trãit mai mult decât Iosua, apostazia urmãtoare, diferitele funcþii de judecãtori, dintre care unele contemporane, inclusiv funcþia de judecãtor a lui Samuel ºi domniile lui Saul ºi a lui David, ar fi putut avea loc în spaþiul de 480 de ani, cum e indicat în 1 Regi 6,1. Nu existã cale de a calcula exact lungimea perioadei judecãtorilor sau suprapunerile specifice, ci s-a introdus o schemã ipoteticã a perioadei care corespunde acestei cronologii în articolul despre istorie la pagina 36 (orig.). Schema aceasta e intenþionatã numai ca o aproximaþie a ceea ce s-ar fi putut întâmpla,

dar demonstreazã cã cifrele din cartea Judecãtorilor pot fi interpretate logic cu ajutorul suprapunerilor care sunt în acord cu situaþia istoricã ºi cu interpretarea celor 480 de ani, ca lungime exactã a perioadei de la Exod la o includere a celui de-al 4-lea an a lui Solomon.

Cei care urmeazã cronologia mai lungã a judecãtorilor ºi fac toate perioadele consecutive de la un capãt la celãlalt interpreteazã cei 480 de ani ca suma funcþiilor de judecãtor reale, excluzând perioadele de oprimare sau uzurpare (vezi vol. I, p. 190) ºi iau perioada totalã ca fiind mai mult de 500 de ani. Aceasta are ca rezultate o datã mai timpurie pentru Exod. Un sistem de date formal, folosit de cãtre unii scriitorii "fundamentaliºti", cu perioade succesive ale cãrþii Judecãtorilor, au ajuns la un total de 549 de ani de la Exod la al 4-lea an al lui Solomon, interpretând cei 480 de ani ca numãrul total al "anilor Teocraþiei" în timpul cãrora Israel era cu adevãrat sub cârmuirea rânduitã de Dumnezeu, fãrã a socoti cele ºase perioade de servitute ºi cei trei ani ai uzurpãrii lui Abimelec. Prin suprapunerea lui Eli cu severitatea filisteanã ºi a lui Samuel cu Eli, el ajunge la anii succesorilor lui Iosua ca 13 ani prin scãdere. Nu e nimic în Biblie care sã dovedeascã faptul cã aceastã cronologie mai lungã a judecãtorilor este imposibilã, iar schema cere presupuneri cu privire la care e loc de deosebire de opinie.

Datele marginale care au apãrut în multe ediþii ale lui KJV de la 1701, derivate din cronologia arhiepiscopului Ussler, publicatã pentru prima datã în 1650 (vezi Vol. I, p. 179,175), plaseazã Exodul în 1491 î.Hr.; pe primul judecãtor, Otniel, în 1406; ºi începutul domniei lui Saul în 1095. La datarea aceasta se ajunge prin plasarea anului al 4-lea al lui Solomon, ca anul al 480-lea de la Exod, în 1012 î.Hr. Aceastã datã estre bazatã pe intervalul dintre regi, tot din presupunerea lui Ussler cã terminarea templului (1004) a fost la 1500 de ani înainte de naºterea lui Hristos.

Mulþi cãrturari privesc cei 480 de ani ca însemnând doar 12 generaþii apreciate la 40 de ani fiecare. Aceasta ar fi echivalentã cu scoaterea completã a numãrului 480, deoarece o apreciere de 12 generaþii nu poate fi o bazã pentru o afirmare de timp specific al unui al "480-lea an" exact.

Dacã "în anul al 480-lea" nu e intenþionat sã se refere la un an specific, ci la o aproximare generalã, cum urmeazã ca noi sã ºtim cã, "în al optsprezecelea an al lui Iosafat" sau "în al ºaptelea an al lui Astarxexe" sau "în al unsprezecelea al lui Zedechia", nu e altceva decât o aproximare. Când Biblia dã afirmaþii exacte de timp, ºi pe afirmãrile acestea poate fi constituitã o cronologie detailatã fãrã de nici o modificare, pare sã nu fie nici un motiv corespunzãtor

pentru susþinerea cã ele nu sunt bazate pe date exacte. E admis cã scriitori Bibliei pot folosi uneori cifre rotunde, mai ales în cazul lui 40, dar o astfel de posibilitate n-ar trebui sã precumpãneascã în cazul cifrelor reale care armonizeazã cu alte cifre pentru a alcãtui sincronisme exacte aºa cum sunt ele, si nu e nici un motiv de a pune la îndoialã cã, atunci când pune un eveniment într-un anumit el, scriitorul intenþioneazã chiar anul acela.

E adevãrat cã mulþi scriitori care nu acceptã Biblia ca istorie exactã revizuiesc cifrele oriunde le place, pentru a corespunde teoriilor lor. Unii dintre ei reduc timpul judecãtorilor la perioade ºi mai scurte, privind 1 Regi 6,1 ca o eroare; aceia care plaseazã Exodul în secolul al XII-lea ºi al XIII-lea trebuie din necesitate sã facã aºa ceva. Dar aceasta nu înseamnã a construi o cronologie bazatã pe date biblice; ea este o revizuire a relatãrilor biblice potrivit cu teoria fiecãrei persoane. Deoarece acest comentariu e intenþionat sã explice Biblia, nu sã o revizuiascã, orice cronologie încorporatã în el trebuie sã fie bazatã pe cifrele biblice; dacã ele nu pot fi explicate consistent, trebuie sã fie admis cã nu avem o cronologie biblicã completã. De aceea, cei 480 de ani trebuie sã fie introduºi în tablou.

Comentariul acesta foloseºte interpretarea mai simplã a aºa-numiþilor 480 de ani, inclusiv (expresia nu este "480 de ani", ci "al 480-lea an"), ca literali ºi exacþi, terminându-se cu anul al 4-lea al lui Solomon ca anul al 480-lea. Suprapunerea judecãtorilor, pe care o cere calcularea aceasta, este acceptatã ca o interpretarea logicã a datelor, dar nu se face nici o strãdanie de a fi dogmatici asupra detaliilor funcþiilor de judecãtori. Schema din articolul de istorie (vezi p. 36) aratã ce se va fi putut întâmpla, dar nimeni nu ºtie ce s-a întâmplat cu adevãrat ºi nici nu micºoreazã acest fapt valoarea naraþiunii pentru cititorii ei.

III. Monarhia ebraicã unitã

S-a fãcut referire (p. 129) la caracterul vag al informaþiilor noastre cu privire la legãtura începutului monarhiei cu timpul lui Samuel ºi al primilor judecãtori. Vechiul Testament nu conþine nici o informaþie clarã cu privire la lungimea domniei lui Saul, dar orice deosebire de pãreri asupra acestei perioade afecteazã numai data începutului ei, deoarece sfârºitul ei e fixat în relaþie cu domniile lui David ºi linia mai târzie a regilor.

Domnia lui David, interpretatã diferit. Singura informaþie datã în Biblie cu privire la lungimea domniei lui Saul (mai puþin 1 Samuel 13,1 este privit aºa; vezi pag. 133) este observaþia apostolului Pavel, fãcutã într-o predicã imProverbeizatã la Antiohia: "Ei au cerut atunci un împãrat. ªi timp de aproape patruzeci de ani, Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chis, din seminþia lui Beniamin." (Faptele 13,21)

Pavel tocmai se referise la alte douã perioade:

1. Eliberarea din Egipt a israeliþilor de cãtre Dumnezeu, când, "timp de aproape patruzeci de ani le-a suferit purtarea în pustie"

2. Altã perioadã de "aproape patru sute cincizeci de ani" (vers 18.19; cursivele de adaos).

Unii au tras concluzia cã, întrucât Pavel gândea în cifre rotunde, aºa cum a arãtat prin cuvântul calificator "aproape", care însoþeºte aceste douã numerale, a omis cu totul sã repete "modificatorul" împreunã cu al treilea numeral; cã el ar fi folosit în mod natural cifre rotunde într-o rezumare oralã, deoarece nu scria o istorie ºi nici nu consulta rapoartele pentru aceste cifre. Chiar ºi expresia lui "aproape patruzeci de ani" în pustie este un exemplu de 40 folosiþi ca o cifrã rotundã, întrucât durata rãtãcirii israeliþilor în pustie, dupã rebeliunea lor împotriva lui Dumnezeu la Cadeº ºi întoarcerea lor, a fost numai de 38 de ani (vezi Vol. I, p. 187).

Pe de altã parte, faptul cã al treilea numãr, spre deosebire de primele douã, nu e calificat prin "aproape" îi conduce pe unii sã creadã cã era intenþionat sã fie un numãr exact în contrast cu celelalte. Dacã lucrurile stau asfel, ce perioadã intenþiona Pavel sã cuprindã prin numãrul acela? Unii gândesc cã el se întindea pânã la începuturile domniei lui David atât peste Iuda, cât ºi peste Israel, mai mult de 7 ani dupã moartea lui Saul, ºi prin urmare domnia personalã a lui Saul, spre deosebire de aceea a casei sale, a fost de mai puþin de 40 de ani. Întrebarea dacã Pavel avea de gând sã spunã cã Saul a ocupat tronul exact de 40 de ani nu poate fi rezolvatã ºi nu afecteazã exactitatea istoricã a raportului.

Vârsta lui Saul, a lui David ºi a lui Ionatan. Singurul motiv de îngrijorare cu privire la lungimea exactã a domniei lui Saul este acela cã un total de 40 de ani implicã aparente dificultãþi în ceea ce priveºte vârsta aproximativã a lui Saul, David ºi Ionatan, dificultãþi aparente care ar fi evitate dacã 40 ar fi un numãr rotund pentru o perioadã considerabil mai

scurtã. Dacã 40 este exact, atunci David s-a nãscut la un deceniu dupã ce Saul a venit la tron, deoarece la vârsta de 30 de ani a urmat lui Saul (2 Samuel 5,4). Apoi, dacã l-a ucis pe Goliat când a fost tânãr, cam de 18 ani - ºi cu greu ar fi putut sã fie mai tânãr - evenimentul acesta a avut loc dupã ce Saul domnise cam 30 de ani. Dacã bãtãlia de la Micmaº, la care Ionatan a luat parte într-un mod evident (1 Samuel 13,14), a avut loc în anul al doilea al domniei lui Saul (vezi la 1 Samuel 13,1), aºa cum KJV ar da sã se înþeleagã (deºi nu afirmã aºa ceva), Ionatan era probabil în vârstã de 18, nu de 20 de ani, cam cu o decadã înainte ca David sã se fi nãscut. Aceasta face ca strânsa prietenie dintre David în vârstã de 18 ani ºi Ionatan de 46 de ani sã nu parã în armonie cu naraþiunea. De asemenea, pe baza aceasta, unicul fiu al lui Ionatan, Mefiboºet (sau Merib-Baal; 1 Cronici 8,34; 9,40), care era în vârstã de cinci ani la data bãtãliei în care au fost omorâþi Saul ºi fii sãi (2 Samuel 4,4; cf. 1 Samuel 29,1.11; 31,1.2), s-ar fi nãscut când Ionatan era de 53 de ani. Aceasta ar fi cam târziu ca moºtenitorul prezumtiv al lui Saul sã ia mãsuri pentru succesiunea spiþei lui. ªi dacã Ionatan era un om matur la un scurt timp dupã aºezarea la tron a tatãlui sãu, Saul trebuie sã fi fost între 75 ºi 80 de ani, cel puþin, când a fost ucis în luptã. Nici unul dintre lucrurile acestea nu e imposibil, dar ar pãrea sã fie ceva atât de neobiºnuit încât sã dea greutate uneia dintre cele douã vederi:

1. cã cifra 40 nu se referã la lungimea exactã a domniei personale a lui Saul, sau

2. cã el era destul de tânãr la data urcãrii sale la tron ºi cã bãtãlia de la Micmaº ar trebui sã vinã considerabil mai târziu decât anul al doilea al domniei lui.

Oricare dintre explicaþiile acestea ar îngãdui ca Saul ºi Ionatan sã fie mult mai tineri astfel eliminând dificultãþile aparente din vârstele lor.

Diferitele explicaþii ale domniei lui Saul. Dacã domnia lui Saul a fost de mai puþin de 40 de ani, întrebarea care se ridicã este ce dovezi pot fi pentru lungimea ei. Extinzând cei 40 de ani pentru a cuprinde timpul pânã la încoronarea lui David peste toate cele douãsprezece triburi, ar scãdea cel mult 7 ani ºi jumãtate. Lucrul acesta este posibil, dar natural nedovedit.

Într-un caz, Iosif îi atribuie lui Saul o domnie de numai 20 de ani (Antiquities, X, 8,4). În alt caz, îl face pe Saul sã domneascã 18 ani în decursul vieþii lui Samuel ºi 22 de ani dupã moartea profetului (Antiquities, VI, 14.9). Aceastã afirmaþie de pe urmã prezintã variante în manuscrise, douã dintre textele latine având 2 în loc de 22, fãcând în felul acesta ca afirmaþia sã fie conformã cu celelalte. S-a sugerat cã numãrul 22 reprezintã o îndreptare din partea unui copist creºtin

pentru a-l face conform cu afirmaþia lui Pavel, dar aceasta e, de fapt, doar o presupunere. Pare sã nu fie întrebare textualã cu privire la afirmaþia din Antichitãþi X. 8,4.

Acum, dacã Saul a domnit numai 20 de ani, atunci David, care era de 30 de ani când a venit la tron (2 Samuel 5,4), ar fi fost de 10 ani la urcarea lui Saul la tron. Este un acord general cã David era cam de 18 ani când l-a ucis pe Goliat; el era destul de tânãr ca sã fie lãsat acasã cu oile, în loc de a fi în oºtire (1 Samuel 17,13.14.28.33.42), dar destul de mare ca sã se lupte cu fiarele (vers. 34-37), ºi se spune despre el cã era un rãzboinic tare ºi voinic (cap. 16.18). În consecinþã, ar fi numai opt ani între începutul domniei lui Saul ºi bãtãlia cu Goliat. În cazul acela, Samuel ar fi putut sã fi murit cam la 18 ani dupã urcarea lui Saul la tron. Unii considerã opt ani ca o perioadã relativ scurtã pentru evenimentele relatate înainte de incidentul cu Goliat ºi la fel obiecteazã la numai doi ani între moartea lui Samuel ºi aceea a lui Saul, întrucât David a petrecut un an ºi patru luni din timpul acela printre filisteni. Dar intervalul de dupã moartea lui Samuel cu greu ar fi putut sã fie mai mare de doi ani, afarã de cazul cã în 1 Samuel 25 ºi 26 sunt omise multe evenimente. Singurele incidente raportate între moartea lui Samuel ºi fuga lui David în Filistia sunt cãlãtoria lui la Paran, conflictul lui cu Nabal ºi al doilea conflict al lui cu Saul. Incidentele acestea n-ar pãrea sã cearã mai mult de opt luni.

Dacã, aºa cum considerã unii, în 1 Samuel 13,1 este dat un fragment incomplet al unei afirmaþii cu privire la lungimea domniei lui Saul ºi numeralul originar terminat în doi (... ºi doi ani a domnit el" - vezi 1 Samuel 13,1), ar fi putut fi 22, deºi 32 ar pãrea mai verosimil ca un echivalent pentru cifra rotundã de 40. Având în vedere observaþiile menþionate mai sus, ce e de fãcut cu afirmaþia lui Pavel care acordã 40 de ani domniei lui Saul? Acesta este un numãr rotund sau nu este? Dacã este, vârstele relative ale lui David, Saul ºi Ionatan pot fi fãcute sã aparã mai logice, dar orice încercare de a ajunge la o cifrã exactã pentru domnie va fi numai speculaþie. Dacã nu e un numãr rotund, perioada e de 40 de ani, ºi inegalitatea nenaturalã de vârste trebuie sã fie acceptatã, dacã e sã construim cronologia aceasta pe date biblice.

Cronologia de mai târziu, neafectatã. În oricare caz, orice diferenþã de opinie asupra duratei domniei lui Saul nu are efect asupra datei sfârºitului acelei domnii sau asupra datelor domniilor lui David ºi a regilor anteriori. Indiferent de care schemã a cronologiei e preferatã pentru regatele lui Israel ºi Iuda, datãrile în Hr. depind de sincronismele din partea de mai târziu a perioadei; în consecinþã scurtarea domniei lui Saul doar ar muta spre mai târziu urcarea lui la tron, ºi ar permite cu atât mai mult timp pentru judecãtori.

Domnia lui David. Nu e nici o problemã cu privire la lungimea domniei lui David. Aici, 40 este evident nu un numãr rotund, deoarece este suma lui 7 cu 33 ºi existã o menþinere fapticã a unui eveniment în al 40-lea an al lui David (1 Cronici 26,31). Cele ºase luni suplimentare (2 Samuel 5,4.5) nu prezintã nici o problemã. Ar putea fi posibil ca întreaga domnie a lui David, de la data când a devenit rege în Hebron pânã când a murit, sã fi fost exact 40 de ani ºi ºase luni; nu e necesar, însã, sã se presupunã lucrul acesta, întrucât domniile regilor din antichitate erau calculate, de obicei, prin ani calendaristici; ºi dacã cineva murea oricând în anul al 40-lea al sãu calendaristic, se spunea cã a domnit 40 de ani, aºa cum va fi explicat mai târziu (p. 137). E mai verosimil cã cele ºase luni erau "începutul domniei" sale, erau "anul urcãrii la tron" - intervalul dintre venirea sa la tron ºi urmãtoarea zi de Anul Nou, de la care avea sã înceapã "anul 1" al sãu (Metoda aceasta de a socoti domniile este explicatã la p. 138,139 - orig.). Dacã filistenii au mers împotriva lui Saul în câmpia Izreel în sezonul obiºnuit, "când porneau împãraþii la rãzboi" (1 Cronici 20,1), moartea lui Saul, urmatã de urcarea lui David la tron, în Hebron, ar fi avut loc primãvara, ºi anul întâi întreg de domnie ar fi început cam la ºase luni mai târziu, la începutul anului în toamnã.

Solomon, fãcut rege de David. La sfârºitul domniei lui, "David fiind bãtrân ºi sãtul de zile, l-a pus pe fiul sãu Solomon împãrat peste Israel" (1 Cronici 23,1). La data aceasta, el a numit slujbaºi pentru serviciul Templului ºi pentru treburile lui Israel, "pentru toate treburile Domnului ºi pentru slujba împãratului" (cap. 26,30). Lucrul acesta pare sã fi avut loc "în al paisprezecelea an lui domniei lui David" (v. 31). În ultimul capitol al cãrþii, domnia este rezumatã ca 7 ani în Hebron ºi 33 în Ierusalim (1 Cronici 29,27). Aceasta ar explica faptul cã regenþa lui Solomon cu tatãl sãu a continuat în parte din anul al 40-lea, cãci dacã s-ar fi extins în al 41-lea, s-ar fi calculat cã David a domnit 41 de ani. Acest al 40-lea an ar fi trebuit sã fie calculat ºi ca "an de urcare la tron" al lui Solomon, sau "anul începutului domniei".

Anii lui Solomon, din toamnã-în-toamnã. Domnia lui Solomon oferã un punct important de reper pentru calcularea anilor de domnie, adicã anii domniei regelui, începând în toamnã, cel puþin pe vremea lui. Se explicã în articolul despre calendarul ebraic (vezi p. 109) cã erau douã începuturi ale anului: Anul religios începea cu 1 Abib (Nisan), primãvara ºi anul civil cu 1 Ethanim (Tiºri) (Pentru a nu pricinui confuzie pentru cititor prin alternarea numelor, lunile vor fi numite de cei înainte cu numele mai obiºnuite (ºi încã folosite) postexilice - Nisan pentru luna a - 1 -a, Tiºri etc., deºi e recunoscut cã acestea nu au fost folosite decât dupã ce s-a sfârºit perioada regilor.), toamna. Întrucât lucrurile erau totdeauna numãrate din primãvara, anul civil

din toamnã-în-toamnã începea cu luna a ºaptea cu numerele succesive de la 7-12, urmate de 1-6. Astfel, luna întâi venea dupã mijlocul anului civil (vezi p. 116).

Templul a fost început în luna a doua a anului al 4-lea al lui Solomon ºi a fost completat în luna a opta a anului 11-lea (vezi 1 Regi 4,1.37.38). Având în vedere faptul bine atestat cã cei din antichitate aveau obiceiul de a socoti cu totul (vezi p. 136), pare surprinzãtor cã, în intervalul de la al 4-lea la al 11-lea an, sã nu fie exprimat aici ca opt ani. Dar întrucât sunt oferite datele de început ºi de sfârºit, se presupune cã socoteala nu era pe ani compleþi de domnie, ci pe ani aniversari, adicã, unii socotiþi de la data evenimentului care marcheazã începutul, ziua a doua, a lunii a doua. Dacã cei ºapte ani sunt socotiþi inclusiv de la luna a doua a anului al 4-lea al domniei, terminarea Templului cade în anul al 11-lea al domniei. Dacã anii de domnie încep de toamna, dar nu dacã încep primãvara. Lucrul acesta a fost înþeles ca dovadã cã anii de domnie ai lui Solomon, au fost socotiþi din toamnã, probabil 1 Tiºri.

Anul al patrulea al lui Solomon, folosit ca bazã pentru data Exodului. Data aceasta a începutului clãdirii Templului "a doua zi a lunii a doua, în al patrulea an al domniei lui..." (2 Cronici 3,2), e importantã în legãturã cu timpul Exodului. Potrivit cu cronologia regilor folositã în comentariul acesta (vezi pag. 77,143,159), al 40-lea ºi ultimul an al domniei lui Solomon era 931/930 î.Hr., calculat din toamnã-în-toamnã, de aceea anul al patrulea al domniei, cu 36 de ani mai înainte, a fost 967/966 î.Hr., începând tot aºa probabil cu ziua de Anul Nou din toamnã,1 Tiºri luna a 7-a. Întrucât evreii numãrau totdeauna anii lor din primãvarã, chiar dacã anul civil începea toamna (vezi pag. 106), luna a doua, Zif, venea în primãvara lui 966 î.Hr.

Dar acest eveniment din luna Zif este de asemenea datat "în al 470-lea an dupã ieºirea copiilor lui Israel din þara Egiptului" (1 Regi 6,1). În felul acesta avem un sincronism între douã scale de datare - anii de domnie ai lui Solomon ºi anii erei Exodului (vezi vol. I, pag. 186-188). Întrucât eliberarea din Egipt a avut loc în mijlocul lunii întâi în anul 1 al calculãrii de la Exod, plecarea aceea poate fi plasatã cu 479 de ani mai devreme decât prima lunã a anului al 480-lea, adicã, primãvara lui 1445 î.Hr. În felul acesta, domnia lui Solomon, aºa cum este datatã din domniile de mai târziu ale regatului împãrþit, ne dã în schimb o datã pentru Exod, dacã acceptãm anul al 480-lea ca o cifrã exactã. Aceasta este baza pentru data Exodului folositã în volumul I al acestui comentariu (vezi vol. I, pag. 191-192).

IV. Metode ºi principii de calculare

Înainte de a lua în considerare perioada regatului împãrþit, care a urmat dupã moartea lui Solomon, ar fi bine sã ne oprim pentru o explicaþie a metodelor folosite la calcularea domniilor în antichitate ºi a unor anumiþi termeni ºi anumitor principii, care vor fi folosiþi în tratarea de mai târziu a domniilor lui Israel ºi ale lui Iuda.

Cronologia, construitã pe sincronisme. Datele cronologice din cãrþile Regilor sunt date de cele mai multe ori în douã tipuri de exprimãri de timp, aliniind domniile celor douã regate vecine al lui Iuda ºi al lui Israel, adicã:

1. Sincronisme ale urcãrilor la tron sau afirmaþii datând urcarea la tron a unui rege într-un anumit an de domnie al cârmuitorului contemporan din cealaltã naþiune

2. Lungimile domniilor.

Un exemplu tipic e vãzut în raportul urcãrii la tron a lui Amaþia, al lui Iuda, în cursul domniei lui Ioas al lui Israel: "În al doilea an al lui Ioas..., împãratul lui Israel, a început sã domneascã Amaþia..., împãratul lui Iuda. Avea douãzeci ºi cinci de ani când s-a fãcut împãrat ºi a domnit douãzeci ºi nouã de ani la Ierusalim". (2 Regi 14,1.2)

Ni se spune mai târziu cã Amaþia a trãit mai mult decât Ioas cu 15 ani (vers. 17) ºi apoi vine urmãtorul sincronism de urcare la tron, afirmarea urcãrii la tron a urmãtorului rege al lui Israel, Ieroboam II, în timpul domniei lui Amaþia: "În al cincisprezecelea an al lui Amaþia..., împãratul lui Iuda, a început sã domneascã la Samaria, Ieroboam..., împãratul lui Israel. A domnit patruzeci ºi unu de ani" (vers. 23).

Sincronisme similare sunt date pentru ceilalþi regi. Întrucât urcarea la tron a fiecãruia e sincronizatã cu un an de domnie a vecinului sãu contemporan ºi este datã lungimea fiecãrei domnii, e posibil sã fie construitã o schemã a cronologiei celor douã regate bazatã pe aceste sincronisme care se angreneazã. O metodã graficã de a construi astfel de cronologii e de a porni cu douã scale paralele de ani în formã diagramaticã ºi de a aranja pe ele cele douã serii de domnii ale lui Israel ºi Iuda aºa încât:

1. urcarea la tron a fiecãrui rege sã fie sincronizatã cu anul corespunzãtor al cârmuitorului contemporan al celuilalt regat;

2. sã se þinã seama de lungimea relatatã a fiecãrei domnii. Uneori, cifrele din Regi pot fi interpretate numai într-un singur fel; atunci, alinierea este uºor de determinat. Dar în alte cazuri se pot da mai multe interpretãri ºi trebuie sã fie încercate mai multe posibilitãþi. Pentru început, acesta e procedeul de încercare-ºi-eroare. Acolo unde lungimile domniilor nu se încadreazã în schemã, mulþi au tras concluzia cã textul era eronat. Dar trebuie sã se ia în considerare cã sunt folosite mai multe metode de calculare, cã Israel ºi Iuda n-au folosit în mod necesar aceleaºi sisteme. Pentru a lucra în mod inteligent e necesar mai întâi sã se înþeleagã metodele ºi principiile calculãrii, care ar fi putut sã fie folosite de autorul Regilor sau în sursele lui. Pentru a ilustra din afirmaþiile de timp citate mai înainte, cu privire la Amaþia ºi contemporanii sãi, trebuie sã se rãspundã la urmãtoarele întrebãri, ºi ele nu sunt aºa de simple cum ar putea sã parã la prima privire.

- Cum a calculat scriitorul cei 15 ani pe care Amaþia i-a trãit dupã moartea lui Ioas? (vezi secþiunea urmãtoare)

- Dacã Amaþia a domnit 29 de ani, în care an al domniei sale a murit el? (vezi p. 137)

- Ce se înþelege prin anul al 15-lea al sãu? (vezi p. 138)

- Când începe întâiul an al regelui? (vezi p. 138-139)

- A coincis exact anul al 15-lea al lui Amaþia din Iuda cu anul israelit în care Ieroboam II a venit la tron? (vezi p. 140)

Sarcina de a gãsi rãspunsurile la asemenea întrebãri e complicatã de faptul cã Iuda ºi Israel nu au folosit sisteme identice de calculare. Principiile generale de calculare anticã care explicã aceste chestiuni vor fi gãsite în paragrafele urmãtoare.

Anii socotiþi prin calculare inclusivã. Aºa dupã cum a fost arãtat (vezi vol. I, p. 182), modul obiºnuit de calculare folosit în Biblie se pare cã a fost calcularea inclusivã, adicã socotirea atât a primei, cât ºi a ultimei unitãþi de timp la calcularea unui interval. Metoda aceasta a fost, de asemenea, folositã în general de alte naþiuni antice, aºa cum este arãtat de documente-sursã. O inscripþie egipteanã cu privire la moartea unei preotese în ziua a 4-a lunii a 12-a relateazã cã succesoarea ei a sosit pe ziua de 15, "când trecuserã 12 zile". Astãzi, am spune cã atunci când au trecut 12 zile, dupã a 4-a, data ar fi ziua de 16. Grecii au urmat aceeaºi metodã inclusivã. Ei numeau olimpiada, sau perioada de patru ani dintre jocurile olimpice, o pentaeteris (perioadã de cinci ani), ºi foloseau alþi termeni numerici similari. Romanii la fel, în uzanþã comunã, calculau inclusiv, ei aveau nundinae (de la nonus, a noua) sau zile de târg, la fiecare a noua zi inclusiv, de fapt, la fiecare opt zile, aºa cum erau indicate în calendare vechi prin litere, A la H.

Bineînþeles cã matematicienii ºi astronomii îºi dãdeau seama cã socotirea era matematic inexactã, dar ea a persistat în vorbirea comunã, aºa cum a persistat pânã în ziua de azi, în Orient. Indiciile moderne în vest sunt expresia "opt zile", însemnând o sãptãmânã în unele graiuri europene, termenul catolic "octavã" a unei sãrbãtori însemnând ziua care venea la o sãptãmânã dupã ziua sfântã; intervalurile muzicale, ca octava, terþa, cvinta etc; ºi chiar ºi termenul medical "febrã terþiarã" însemnând o febrã care revine la fiecare zi dupã ziua urmãtoare.

Cea mai clarã demonstraþie biblicã a unei calculãri totale se aflã în Noul Testament (vezi Fapte 10,30, unde o perioadã de 72 de ore este calculatã "acum patru zile", nu "trei"), iar un exemplu din Vechiul Testament se gãseºte în 2 Regi 18,9.10. Asediul Samariei a durat din anul al 4-lea pânã în anul al 6-lea al lui Ezechia, care este egal cu anul al 7-lea la al 9-lea al lui Osea, ºi

totuºi se spune cã cetatea a fost cuceritã "dupã trei ani". În vorbirea modernã am zice doi ani, prin scãdere directã. Evident, scriitorul Bibliei calcula inclusiv, socotind anii 4,5 ºi 6 ca un total de trei ani.

Un bãiat evreu era circumcis "la vârsta de opt zile" (Geneza 17,12), adicã, "în ziua a opta" (Levitic 12,3). La fel Luca vorbeºte despre circumcizie "în ziua a opta" sau "când a venit ziua a opta" (Luca 1,59; 2,21). Evident "când a venit ziua a opta" (sau "la sfârºitul a opt zile" RSV) nu însemneazã opt zile întregi de la data naºterii, ci opt inclusiv. Ieroboam al II-lea al lui Israel a urmat tatãlui sãu Ioas în anul al 15-lea al lui Amaþia din Iuda (2 Regi 14,23) ºi Amaþia "a trãit 15 ani dupã moartea lui Ioas..., împãratul lui Israel" (2 Regi 14,17). Un cititor modern ar adãuga mintal 15 la 15, ajungând la anul al 30-lea al lui Amaþia, ºi cu toate acestea Amaþia a domnit numai 29 de ani (vers. 2). Calcularea inclusivã e iarãºi cea mai logicã explicaþie, întrucât 15 anim, inclusiv de la al 15-lea an, este al 29, în care evident el a murit.

Mai sunt ºi alte exemple. Când, la moartea lui Solomon, Roboam a fost solicitat sã uºureze povara impozitelor, el a spus oamenilor sã plece pentru "trei zile" (1 Regi 12,5) ºi apoi sã se întoarcã pentru a afla decizia sa "dupã trei zile" (2 Cronici 10,5). Ei au venit "a treia zi, dupã cum le spusese împãratul: 'Întoarceþi-vã la mine peste trei zile'" (1 Regi 12,12; cf 2 Cronici 10,12). Estera le-a cerut iudeilor din Susa sã posteascã "trei zile" ºi subînþeles sã se roage înainte ca ea sã meargã la împãrat neinvitatã, dupã care ea s-a apropiat de împãrat "a treia zi" (Estera 4,16; 5,1). Evident, o perioadã de "trei zile" se termina în a treia zi; nu dupã terminarea celor trei zile, aºa cum am socoti noi.

Toate acestea sunt necesare pentru a explica presupusa dificultate în trei zile dintre crucificare ºi învierea lui Isus. Textele sunt dupã cum urmeazã:

Vezi un tabel cu aceste texte

Este evident din textele acestea cã "în trei zile", "dupã trei zile" ºi chiar ºi "trei zile ºi trei nopþi" sunt toate echivalente cu "în a treia zi". Un scriitor (Matei) foloseºte toate cele trei expresii pentru aceiaºi perioadã. Intervalul de vineri dupã-amiazã pânã duminicã dimineaþã este de trei zile, dar calculat inclusiv. Întrucât este clar cã modul acesta de calculare era practica obiºnuitã în vremurile biblice, ºi rãspândit în multe þãri, e zadarnicã încercarea de a înþelege perioada aceasta, ca trei zile întregi, a câte 24 de ore fiecare, potrivit cu deprinderea modernã apuseanã de calculare. A face lucrul acesta înseamnã a viola atât uzanþa istoricã, cât ºi exprimarea biblicã, ºi creeazã o dificultate care nu ar exista, dacã ar fi luate în considerare vorbirea obiºnuitã ºi exemplele din Biblie.

Lungimea domniei regilor. La fel cum felul obiºnuit de vorbire fãcea ca Noe sã fie de 600 de ani în al 600-lea an al lui sau un copil de 8 zile în a opta zi a lui ºi aºa o perioadã de trei zile sau trei ani se terminã în ziua a treia sau în anul al treilea, deºi ziua a 3-a sau anul al 3-lea nu e încã completat, tot aºa o domnie de 25 de ani era o domnie care se termina în anul al 25-lea.

Despre Asa din Iuda se raporta cã domnise 41 de ani, totuºi a murit în al 41-lea an al sãu. (1 Regi1 5,9.10; 2 Cronici 16,13); noteazã ºi sfârºitul celui de-al 11-lea an al domniei lui Zedechia, în al 11-lea an al sãu (2 Regi 24,18; 25.2-7). Lucrul acesta este de asemenea demonstrat de sincronismele Iuda - Israel, ºi era obiºnuit în Babilon ºi Egipt, aºa cum e dovedit de documente scoase la luminã de cãtre arheologi.

Lucrul acesta era ceva asemãnãtor cu calculul inclusiv, deºi totalul unei domnii nu era întotdeauna calculare inclusivã adevãratã. Erau douã metode de a calcula anii de domnie, dintre care unul elimina numãrarea inclusivã, ºi aºa pãstra corect numãrul total al anilor, aºa cum se va explica imediat. Dar sistemul anilor de domnie nu era un obicei al poporului; el era o formã specializatã de calculare calendaristicã, în primul rând, cu scop cronologic.

Anii de domnie sunt ani calendaristici. Când datau evenimentele într-un anumit an al domniei unui rege, cei din antichitate foloseau o formulã de dotare calendaristicã. Ei nu erau preocupaþi cât de mult fusese împãratul acela pe tron când a avut loc evenimentul, ci foloseau numãrul anului de domnie ca o desemnare obiºnuitã a anului calendaristic. Aceasta era metoda comunã de identificare a anului, deoarece ei nu aveau ere pe termen lung, ca datarea noastrã cu î.Hr. ºi d. Hr. În acord cu aceasta. anul de domnie coincidea cu anul civil, care începea în Ziua de Anul Nou. Diferitele naþiuni aveau calendare diferite ºi zile de Anul Nou diferite (vezi vol. I, p. 176,177), dar sistemul de a numãra domniile dupã anii lor calendaristici respectivi era urmat în Babilonia, Asiria ºi Egipt, ºi evident ºi de evrei. Se pare cã lucrul acesta era luat ca de la sine înþeles în Orientul Apropiat antic.

Deºii anii de domnie ai unui rege erau egali cu anii calendaristici întregi, primul ºi ultimul lui an de domnie ar fi incompleþi, în afarã de cazul cã se întâmpla sã vinã la tron în ziua de Anul Nou ºi sã moarã la aniversarea urcãrii lui la tron. Aºadar trebuie sã aibã loc o ajustare, aºa cum este descrisã în paragrafele imediat urmãtoare.

Metoda de calculare a domniei cu anul de urcare la tron. Dacã regele A murea în al 35-lea an al sãu ºi era urmat de regele B, toate documentele scrise în prima parte a anului, pânã la moartea lui A, ar fi fost datate în cutare zi ºi lunã a anului al 35-lea ale regelui A, dar în cursul restului acelui an, ar fi fost datate în numele succesorului sãu, regele B, ºi prima zi de Anul Nou din noua domnie ar introduce un An Nou de domnie al regelui B. Diferenþa dintre cele douã metode se ocupa de partea neexpiratã a anului dintre urcarea la tron ºi urmãtoarea zi de Anul Nou.

În Babilonia, de exemplu, acest an parþial ar fi numit "anul de începere a domniei" a regelui B, cunoscut acum ca anul urcãrii la tron; ºi anul calendaristic întreg începând în urmãtoarea zi de Anul Nou (1 Nisan) era numerotat ca anul întâi al domniei. Astfel, într-o serie de domnii, anul

al 35-lea al regelui A ar fi urmat de anul 1 al regelui B. Aceasta este numitã metoda de datare cu anul urcãrii la tron, deoarece intervalul de la data urcãrii la tron pânã la sfârºitul anului calendaristic e numit anul urcãrii la tron, ºi nu este numerotat. Metoda aceasta este uneori numitã postdatare, întrucât începutul a ceea ce era numit primul an era postdatat, sau amânat, pânã la ziua întâi a urmãtorului an calendaristic, venind dupã urcarea regelui la tron.

Ambele sisteme folosite în cartea Regilor. Aceste douã metode sunt bine documentate din rapoarte antice egiptene ºi babiloniene. Folosirea datãrii anilor de domnie este arãtatã în Biblie printr-un numãr de formule de date. De exemplu, Ierusalimul a fost asediat în ziua a 10-cea a lunii a 10-cea în anul al 9-lea al domniei lui Zedechia (2 Regi 25,1); ºi "în ziua a 7-a a lunii a 5-a - era în anul al 19-lea al domniei lui Nebucadneþar" (vers. 8) - Nabuzaradan a venit ºi a ars Templul. Nu e o indicaþie cu privire la faptul cã aceste afirmaþii cu privire la timp implicã socotirea cu anul de urcare la tron sau nu (fãrã anul urcãrii la tron). Dar anumite sincronisme din cartea Regilor, egalizând un an al unui rege din Iuda cu un anumit an al unui rege din Israel, par sã ducã la concluzia cã ambele regate ebraice foloseau aceste sisteme la diferite timpuri. La despãrþire, dupã moartea lui Solomon, Iuda pare sã fi folosit metoda anului de urcare la tron, iar Israel aceea fãrã de anul urcãrii la tron (vezi 147).

Pentru a examina deosebirile dintre aceste douã metode de calculare a anilor de domnie, sã ne reîntoarcem la ipoteticul rege A, care moare în anul al 35-lea al sãu ºi e urmat de regele B. O diagramã va ilustra efectele diferite ale celor douã metode asupra numerotãrii domniei lui B, asupra datãrii evenimentelor prin numere ale anilor de domnie ºi asupra totalurilor domniei lui B ºi ale domniilor urmãtoare.

Vezi diagrama

Metodele cu anul de urcare la tron ºi fãrã urcare la tron ilustrate.

Cele ºase paragrafe care urmeazã dupã diagramã vor recapitula rezultatele.

1. În sistemul cu an de urcare la tron (cel de sus), dupã sfârºitul anului în care un rege moare ºi urmãtorul urcã la tron, prima zi de Anul Nou al noii domnii introduce anul 1 al noului rege.

2. Însã în sistemul fãrã an de urcare la tron (cel de jos), anul morþii ºi urcãrii la tron e urmat de anul 2 al noului rege, ºi aºa mai departe. De aceea, urmeazã, aºa cum e arãtat în diagramã, ca:

3. Un an 2 al regelui, de exemplu, va veni cu un an mai târziu, dacã se foloseºte sistemul cu anul de urcare la tron (sau antedatare).

4. Dacã doi scribi, folosind cele douã metode diferite, dateazã acelaºi eveniment (vezi eveniment pe diagramã), fiecare dupã propriul sãu sistem, scribul care foloseºte sistemul cu

anul de urcare la tron va da acelui an un numãr mai mic cu 1 de cum va da scribul care foloseºte sistemul fãrã an de urcare la tron.

5. Numãrul de ani raportaþi ca lungime a unei domnii e mai mic cu 1, dacã e folositã metoda cu an de urcare la tron decât dacã e folositã metoda fãrã an de urcare la tron.

6. Într-o serie de domnii, suma anilor de domnie pentru seria aceea, dacã e calculatã dupã sistemul cu an de urcare la tron, va pãstra totalul corect al anilor trecuþi; dar calcularea fãrã an de urcare la tron va adãuga un an suplimentar pentru fiecare domnie ºi, în felul acesta, va produce un total mai mare decât numãrul real de ani care au trecut.

Primãvara ºi toamna Anului Nou. S-a explicat (vezi pag. 109) cã evreii aveau douã calculãri ale anului, cã, atunci când s-a introdus numãrãtoarea lunilor din primãvarã (Nisan) în legãturã cu seria de sãrbãtori religioase pe vremea Exodului, calcularea mai veche a anului din toamna (Tiºri) a fost pãstratã ca an civil. Existã dovezi biblice cã Solomon îºi socotea anii domniei din toamna (vezi p. 134) ºi cã Iuda a continuat practica (vezi p. 146). Raportul nu spune nimic dacã regatul de nord al lui Israel calcula anii de domnie ai regilor lor din primãvarã sau din toamnã, dar sunt indicaþii din unele sincronisme din Regi, cã Israel folosea anul care începea din primãvarã.

În felul acesta, anul de urcare la tron al unui rege din Iuda, de exemplu, e sincronizat cu un anumit an al unui rege al lui Israel (potrivit cu sistemul de numerotare al lui Iuda), care înseamnã cã ultimele ºase luni ale anului iudaic se suprapun primelor ºase luni ale anului corespunzãtor al lui Israel, sau viceversa. Aceastã aliniere diferã în diferite regiuni, potrivit cu data urcãrii la tron. Dacã urcarea la tron are loc vara, anul de domnie al lui Iuda vine cu ºase luni mai devreme decât anul corespunzãtor al lui Israel, deoarece ziua de Anul Nou din toamnã al lui Iuda (1 Tiºri) soseºte cea dintâi în noua domnie, în timp ce urmãtorul an calendaristic al lui Israel începe la 1 Nisan în primãvara urmãtoare. Însã dacã regele vine la tron iarna, urmãtoarea zi a Anului Nou dupã urcarea lui la tron, aºa cum era calculatã în Israel, începe cu ºase luni mai înainte decât anul din toamnã-în-toamnã al lui Iuda.

Douã metode de a construi o cronologie a regilor. - Cineva care pãstreazã în minte principiile acestea ale calculãrii anilor în legãturã cu cronologia perioadei acesteia ar trebui sã fie în capabil sã aplice aceste principii la problema corespunzãtoare unor cronologii ipotetice ale regilor lui Israel ºi Iuda din datãri biblice. Dar existã diferite interpretãri ale sincronismelor ºi multe dificultãþi. Întrucât sincronismele dintre cele douã regate par adesea sã fie în dezacord cu datele pentru lungimile domniilor, mulþi cãrturari specializaþi în Vechiul Testament au ajuns la concluzia cã aceste dificultãþi aratã cã cifrele din naraþiune sunt adãugãri târzii la text, în cea mai mare parte eronate ºi de micã valoare sau fãrã de valoare pentru cronologie. De fapt, când e înþeleasã adevãrata lor valoare, ei gãsesc cã sunt uimitor de temeinice.

Cele douã linii trebuie sã fie ajustate, fie presupunând anumite coregente între tatã ºi fiu fie anumite interregnuri între domnii, ºi în plus, admiþând diferite feluri de calculare. Dacã domniile nu se potrivesc decât dacã Iuda e calculat cu metoda anului urcãrii la tron, iar Israel, cu metoda fãrã anul urcãrii la tron, se poate presupune, ca o ipotezã de lucru, cã acesta era felul în care regatele respective îºi calculau domniile la data aceea. ªi dacã o întreagã serie de domnii poate fi interpretatã în termenii unui asemenea sistem, probabilitatea unei corectitudini a tiparului e întãritã.

Interregna versus coregenþe. Metoda alternantã de a împãca diferenþa dintre lungimile totale ale domniilor lui Israel ºi ale lui Iuda a rezultat în douã tipuri de scheme cronologice ale perioadei. Dacã, atunci când sincronismele cer fie o coregenþã într-o linie, fie un interregn în cealaltã, cea dintâi este mai des folosita, rezultatul este o cronologie scurtã a perioadei; în timp ce, dacã ultima este mai des folositã, e o cronologie lungã. Meritele fiecãrei metode trebuie sã fie determinate de gradul la care schema corespunde tuturor faptelor cunoscute, biblice sau nebiblice. Chiar ºi între punctele unde o anumitã serie de domnii a început împreunã ºi s-a sfârºit împreunã în ambele regate (ca între moartea lui Solomon, când regatele s-au despãrþit de întâia datã, ºi asasinarea cârmuitorilor atât ai lui Israel, cît ºi ai lui Iuda prin Iehu), totalurile raportate ale domniilor nu concordã. Mai mult decât atât, în perioada de dupã Iehu, inegalitatea se face ºi mai mare, la sfârºitul împãrãþiei de nord, suma anilor consemnaþi pentru regii lui Israel este cu 20 de ani mai puþin decât suma anilor lui Iuda pentru aceeaºi perioadã. În lumina acestor discrepanþe, nu este nici o cale de a împãca lungimile liniilor de domnii ale celor douã regate, afarã de cazul cã deducem fie cã linia aparent mai lungã cuprindea domnii care se suprapuneau, fie cã linia mai scurtã avea goluri între unele domnii.

Dacã prima este adevãratã, trebuie sã fi fost ocazii când moºtenitorul sã fi fost pus pe tron împreunã cu tatãl sau înainte de moartea acestuia din urmã ºi totalul anilor raportaþi pentru fiu cuprinde anii coregenþei sale, ca ºi ai domniei sale singur; ºi, în felul acesta, lungimile totale ale tuturor domniilor ar depãºi cu câþiva ani totalul timpului scurs.

Dacã al doilea este adevãrat, atunci devine clar cã în linia mai scurtã trebuie sã fi fost un interregn ocazional, când a fost, pentru un motiv sau altul, o tulburare la moartea regelui, împiedicând urcare imediat la tron a urmaºului; dacã astfel de perioade fãrã rege au fost trecute cu vederea în cifrele date pentru domniile succesive, totalul timpului scurs ar fi mai lung decât aratã rapoartele. Trebuie sã presupunem una sau alta; sau linia mai lungã trebuie sã fie scurtatã prin coregente, sau linia mai scurtã trebuie sã fie lungitã prin interregnuri, sau sã fie folosite ambele procedee.

S-a arãtat cã datele cronologice esenþiale date pentru fiecare domnie sunt de douã feluri:

1. Sincronismul urcãrii, care fixeazã începutul domniei într-un anumit an al conducãtorului celuilalt regat ebraic ("Ahazia, fiul lui Ahab, a început sã domneascã peste Israel la Samaria în al ºaptesprezecelea an al lui Iosafat, împãratul lui Iuda." - 1 Regi 22,51)

2. Lungimea domniei ("Ahazia a domnit doi ani peste Israel"). A fost notat (vezi p. 139) cã este o diferenþã aparentã de un an între calcularea cu anul urcãrii la tron (postdatare) ºi fãrã anul urcãrii la tron (antedatare).

Atunci când, ca o adãugare la aceste diferenþe, oricare dintre aceste expuneri despre timp par sã vinã în conflict cu tiparul celorlalte domnii, explicaþia poate fi cã a fost fie o coregenþã, fie un interregn nemenþionate în naraþiune. În afarã de cazul cã este vreo indicaþie în text cu privire la situaþia politicã pe vremea aceea, nu exista motiv inerent pentru a presupune cã una avut loc ºi nu cealaltã. Soluþia care aduce armonia între sincronisme trebuie sã fie acceptatã. Felul acesta de ajustare nu înlãturã datele biblice, doar le explicã, presupunând cã raportul nu a dat toate amãnuntele, dintre care unele trebuie sã fie deduse din cifrele date. Un astfel procedeu are ca rezultat diferenþe de opinie cu privire la care soluþie este mai plauzibilã.

Alegerea între coregente ºi interregnuri, adicã, între domnii care se suprapun ºi goluri între domnii, dã un total mai lung sau mai scurt pentru perioada domniilor ebraice. Întrucât nu e nici un dezacord cu privire la sfârºitul perioadei din timpul lui Nebucadneþar, adevãrata diferenþã stã în plasarea domniilor mai timpuriu sau mai târziu.

Cronologiile mai vechi folosesc interregnul. - Cronologii mai vechi au preferat sã foloseascã interregnul; prin asumarea lipsurilor în linia regalã mai scurtã, ei au prelungit-o intrând în competiþie cu una mai lungã. Faptul real al interregnului este în limitele posibile, în special în cazurile unde sfârºitul unei dinastii putea lãsa o pauzã, fãrã un predecesor imediat. Totuºi interregnul este mult mai puþin potrivit sã aibã loc decât coregenþa; cãci în orice tulburare care rupea linia ereditarã e probabil ca orice lider puternic sã se facã stãpân al situaþiei. Chiar dacã exista o întârziere în transferul puterii, pretendentul încununat de succes obiºnuia sã pretindã perioada întregã pentru propria domnie (Douã interregnuri în Cononul lui Ptolomeu sunt irelevante pentru cã ele nu sunt adevãrate interregnuri, ci au aparþinut lui Sanherib - vezi p. 157). Pe de altã parte, coregenþa reprezintã o practicã stabilitã, atestatã în istoria mai multor naþiuni antice.

Cronologia caracteristicã regilor evrei care se bazeazã pe interregnuri, ºi prelungitã astfel prin pauze, este schema unei datãri înainte de Hristos (derivatã din Ussher), încorporatã în notele marginale ale Bibliei, în multe ediþii KJV; ºi existã una sau douã alte sisteme de datare care îi sunt cumva similare. Ussher, scriind acum 300 de ani, nu a avut acces la documentele sursã pentru cronologia perioadei. El a avut Canonul lui Ptolomeu, dar s-a depãrtat de acesta acolo unde el a preferat datele istoricilor greci ale perioadei clasice. Lãsând la o parte plasarea lui arbitrarã a isprãvirii Templului lui Solomon, 1 000 de ani înaintea naºterii Domnului Hristos(1004 î.Hr.; 4004 î.Hr. pentru creaþie - vezi vol.I, p.195), cronologia sa a regilo evrei a fost detrminatã în mare mãsurã prin estimare. În zilele sale, consemnãrile asiriene erau necunoscute.

Aceia care peste ani vin sã-i accepte sistemul cronologiei biblice îºi aratã interesul doar pentru armonia intrinsecã a datelor pentru cele douã împãrãþii ebraice. Schema lui Ussher de datare a fost cunoscutã ca o cronologie "biblicã" ºi mulþi cititori ai Bibliei engleze privesc datele marginale aproape ca pe o parte a textului inspirat.

Folosirea de mai târziu a coregenþei. Dupã aceea a avut loc dezgroparea ºi descifrarea surselor cuneiforme, o abundenþã de documente babiloniene ºi asiriene au furnizat datre cronologice contemporane cu monarhiile ebraice. A devenit evident cã datele monarhiilor nu se armonizeazã cu cronologiile mai vechi, bazate pe interregn, care i-au pus pe evreii mai timpuriu decât contemporanii sãi asirieni.

Descoperirea listei asiriene limmu (eponym) a generat împãrþire de opinii. Câteva autoritãþi mai timpurii au arãtat cã menþionãrile asiriene, dupã cum se ºtie, incomplete pentru multe perioade, au pauze in listele cronologice, care au afectat sincronismul dintre conducãtorii asirieni ºi cei evrei; unii au spus cã atât cronologia asirianã, cât ºi cea biblicã sunt corecte, dar cã numele în însemnãrile asiriene traduse ca acelea ale împãraþilor biblici, ca Ahab ºi Menahem, au fost greºit identificate.

Pe de altã parte, au fost fãcute încercãri de a corespunde unei cronologii ebraice, prin folosirea coregenþei în schimbul interregnului, scurtând astfel cea mai lungã linie de rei. Aceastã cronologie mai scurtã poate încorpora noua datare asirianã, care a devenit general acceptatã ca fiind din punct de vedere astronomic fixatã printr-o eclipsã (vezi p. 158) ºi poate fi introdusã cu începutul Canonului lui Ptolomeu în anii de încheiere ai Imperiului Asirian. Mulþi cãrturari ai VT au renunþat la sarcina atât de fãrã speranþã ºi au declarat datele biblice ºi au declarat datele biblice ca fiind greºite. Ei ºi-au pierdut încrederea în armonia intrinsecã a sincronismelor urcãrii ºi distanþelor dintre domnii, aºa cum sunt raportate în Biblie, ºi de asemenea în armonia extrinsecã a acelor date împreunã cu documentele cuneiforme.

Scriitori de mai târziu au încercat prin diverse metode sã construiascã o cronologie biblicã care sã poatã colabora cu datarea acceptatã de documentele cuneiforme. Unii au înlãturat sincronismele avansãrii biblice ºi au încercat sã pãstreze cifrele pentru lungimile domniilor; alþii au fãcut opusul. Deoarece mulþi dintre ei au corectat în mod liber cifrele biblice în ordine pentru a se armoniz, în presupunerea cã numerele fuseserã modificate considerabil, rezultatele au variat, prinurmare, în funcþie de reviziile lor nesigure.

[Aceia care þin la o astfel de cronologie, bazatã pe interregnuri, oferã urmãtoarele motive:

1. Întrucât sunt menþionate anumite coregente (Ozia - Iotam, de exemplu), altele nu trebuie sã fie presupuse în lipsã de dovezi în text.

2. interregnuri sunt indicate de sincronisme în anumite locuri, ca Ieroboam II - Zaharia, Pecah-Osea (unde o schimbare de dinastie oferã un motiv posibil pentru întreruperea continuitãþii

3. Un atare aranjament este verificat ºi împotriva-verificat prin sincronismele dintre cele douã linii ebraice, ca de exemplu, acolo unde domnia lui Ozia se suprapune domniilor a jumãtate de duzinã de regi israeliþi ºi mai multe schimbãri de dinastie

4. un atare sistem poate fi armonizat cu regii contemporani ai naþiunilor învecinate dacã cronologia asirianã în general acceptatã e înþeleasã ca având nevoie de revizuire

5. nici un sistem de cronologie scurtã publicat pânã acum n-a izbutit sã se încadreze în fiecare din sincronismele Bibliei aºa cum sunt data în text.

Obiecþiunile ridicate împotriva acestui sistem de susþinãtorii cronologiei scurte pot fi rezumate dupã cum urmeazã:

1. Interpretãrile cerinþelor sincronismelor sunt supuse la diferenþe de opinie interregnurile sunt mult mai puþin neverosimile decât coregentele, deoarece la fiecare deranjament care întrerupe linia ereditarã pare cã trebuie sã fie cel puþin un conducãtor puternic care sã se facã stãpân pe situaþie ºi chiar dacã era o întârziere, pretendentul care izbuteºte ar pãrea sã pretindã întreaga perioadã pentru domnia sa. ( Cele douã interregnuri ale Canonului lui Ptolemeu sunt nercorespunzãtoare deoarece ele nu sunt adevãrate interregnuri, ci aparþineau domniei lui Sanherib (vezi pag. 157))

2. cronologiile lungi includ interregnuri în cazuri care nu cer o schimbare de dinastie ºi coregente care nu sunt direct implicate în text ci sunt derivate teoretic din sincronisme

3. întregul sistem e în dizarmonie printr-o eclipsã (vezi pag. 158)

Argumente pentru ºi împotriva cronologiei scurte. Susþinãtorii "cronologiei scurte" îºi bazeazã ajustãrile pe coregente ca fiind în natura cazului, mai verosimile decât interregnurile þi ca reprezentând practica stabilitã la diferite naþiuni antice. Ei susþin cã

1. Cronologia scurtã e mai plauzibilã

2. Nu e dificultate inerentã în interpretarea în felul acesta a sincronismelor ºi lungimilor domniilor

3. O cronologie scurtã e necesarã pentru a armoniza cu sincronismele dintre anumiþi regi evrei ºi regi asirieni, aºa cum sunt dataþi potrivit cu listele de ........ (sau eponimi) asirieni, care sunt covârºitor acceptate de învãþaþi ca stabilite din punct de vedere cronologic.

Pe de altã parte, se pretinde cã:

1. Cronologia scurtã e neîndreptãþit aservitã interpretãrii prezente a cronologiei asiriene ºi e dependentã de o identificare din mai multe identificãri posibile ale unei singure emode ºi deci nu e chiar atât de sigurã cum apare (vezi pag. 158)

2. Reconstruirile oferite cuprind atât de multe revizuiri ale cifrelor biblice sau atât de multe suprapuneri ºi ajustãri complicate, încât sã constituie o interpretare subiectivã neîndreptãþitã a datelor

3. interregnurile nu trebuie sã fie înlãturate numai pentru cã nu sunt menþionate nici o cronologie scurtã lucratã pânã acum nu a fost în stare sã foloseascã toate datele din text fãrã revizuire sau omisiune.

Diferenþe între cele douã. Atât cronologia scurtã cît ºi cea lungã poate fi fãcutã sã iasã bine pe hârtie, adicã, pentru cele douã linii ale regatelor ebraice. Dar ajustarea la datare în acord cu cronologia asirianã aºa cum e acceptatã în timpul de faþã e posibil numai cu cronologia scurtã, ºi chiar ºi atunci e necesarã oarecare presupunere în cadrul procesului. Diferenþele dintre datarea schemei lungi ºi a celei scurte a regilor e numai de 5o de ani la începutul celor douã domnii, ºi ambele sisteme sunt de acord în cuprinsul unui an sau doi în ultimele date pentru Iuda, unde domnia lui Nebucadneþar e fixatã în mod neîndoielnic printr-o serie de date astronomice. Deosebirea principalã în metodã e cã cronologia lungã a regilor ignorã sau revizuieºte cronologia asirianã relativ fixatã, în timp ce cronologia scurtã reprezintã un efort de a gãsi o armonie între cele douã. Cronologia lungã e în general consideratã ca aceea în notele marginale biblice (derivate de la Usher) sau în unul sau douã alte sisteme similare. Cronologia scurtã e prezentata într-un numãr de sisteme variabile bazate pe interpretãri uneori opuse ale aceloraºi date.

Sistemul scurt bazat pe cronologia Asirianã. Usher, scriind acum 350 de ani, n-a avut acces la documentele sursã pentru cronologia perioadei. El avea Canonul lui Ptolemeu, dar a renunþat la el acolo unde a preferat datele istoricilor greci ai perioadei clasice. Pe lângã faptul cã a plasat în mod arbitrar terminarea Templului lui Solomon, la 1150 de ani înainte de naºterea lui Hristos (el dateazã 1004 Î.Hr.; conform datei lui de 4004 Î.Hr., pentru creaþiune; vezi vol. I, p. 195) cronologia lui pentru regii ebraici era determinatã mai ales prin calculare perimatã deoarece rapoartele asiriene nu erau cunoscute. Aceia care au acceptat sistemul lui în decursul anilor se preocupau numai cu armonia internã a datelor pentru cele douã regate ebraice. Cronologia lungã a ajuns sã fie cunoscutã ca cronologia "biblicã" ºi mulþi cititori ai Bibliei engleze au privit datele marginale, care Proverbeeneau mai ales de la Ussher, ca aproape o parte din textul inspirat. Apoi a venit dezgroparea ºi descifrarea surselor cuneiforme. Bogãþia documentelor babiloniene ºi asiriene a furnizat date cronologice contemporane cu monarhiile ebraice; dar a devenit evident cã datele noi nu au armonizat cu cronologia.]

Cronologia ipoteticã folositã în Comentariul acesta. Cronologia lungã, aºa cum deja s-a spus, depinde de o revizuire a datãrii asiriene, dar motivele date pentru aceastã revizuire par

neconcludente în lumina informaþiei prezente. Pe de altã parte, cronologia scurtã oferã perspectiva de a se ajunge nu numai la o armonie internã între aproape toate afirmaþiile biblice referitoare la timp, pentru perioada aceasta, dar ºi o armonie externã, între cronologia ebraicã ºi cronologia asirianã. De aceea comentariul acesta utilizeazã o formã de cronologie scurtã, un sistem bazat pe cercetãri recente, pentru atribuirea de date, ipotetice, domniilor. Totuºi, orice discuþie despre datarea î.Hr. a acestor domnii va fi amânatã pânã dupã explicarea a patru ipoteze de lucru pe care aceastã datã se bazeazã, ipoteze derivate dintr-o aliniere experimentalã a celor douã domnii, Iuda ºi Israel.

Cea mai mare parte din principiile cronologice folosite în aceste ipoteze au fost în folosite timp de decenii în diferite combinaþii de diferiþi scriitori. Dar nimeni nu a izbutit încã sã le combine într-o aºa manierã încât sã construiascã o schemã cronologicã consistentã a regilor, care sã armonizeze deplin atât cu cifrele biblice, cât ºi cu datele asiriene. De aceea, cei mai mulþi scriitori au revizuit sincronismele urcãrii la tron sau lungimile domniilor ºi ale unora, ºi ale altora.

Valoarea combinaþiei aparte a acestor principii în cele patru ipoteze fundamentale enumerate mai jos, e ca un sistem de domnii construit pe ele ca bazã izbuteºte sã armonizeze aproape toate textele biblice, un rezultat neatins de nici o altã schemã de cronologie a regilor.

Schema de datare folositã aici combinã douã foarte similare sisteme, cele ale unora care au contribuit la acest comentariu, Edwin R. Thiele ºi Siegfried H. Horn. Ea încorporeazã principiile de bazã ºi ipotezele folosite de cei doi ºi este de acord cu datele lui Thiele, dar urmeazã cronologia lui Horn mai atent într-o perioadã în care ei nu sunt de acord, în soluþia propusã a problemei de armonizare a unor sincronisme aparent discrepante, legate de domnia lui Ezechia.

Întrucât unul dintre aceºti scriitori a gãsit cã este necesar sã presupunã o reajustare editorialã a fiecãrui sincronism ºi celãlalt a lãsat un sincronism ca o problemã încã nerezolvatã, se poate spune cã nici unul nu a construit încã un întreg sistem al unei cronologii ebraice care sã foloseascã tot timpulafirmaþii exacte, aºa cum apare în cartea Regi.

Astfel, pentru rezultate concrete, un sisteme ebraic de datare a regilor poate sã fi ajuns în armonie cu afirmaþiile privitoare la timp din cartea Regi ºi de asemenea cu cronologia surselor cuneiforme. Aceasta este posibil dacã sincronismele de urcare ale lui Iuda-Israelºi lungimile domniilor raportatesunt interpretate în acord cu urmãtoarele patru ipoteze (vezi Thiele cap.2 ºi articolul lui Horn, p. 42,43, vezi nota 5):

Sincronismele dintre cele douã regate ºi lungimea domniei fiecãrui rege apar capabile de lucru pe aceste patru ipoteze:

1. Cã, în regatul lui Iuda, anii domniei regelui au fost calculaþi ca începând toamna (presupus prin anul calendarului civil, începând cu 1 Tiºri), în timp ce, tot atunci, în regatul lui Israel, anii de domnie au fost calculaþi printr-un calendar din primãvarã în primãvarã (probabil începând cu 1 Nisan).

2. Cã Israel a început sã foloseascã sistemul cu an fãrã urcare la tron (vezi p. 147) la împãrþirea regatului, dupã moartea lui Solomon, dar mai târziu l-a schimbat prin sistemul de an cu urcare la tron (vezi p. 148); cã Iuda, pe de altã parte, a început cu sistemul de an cu urcare la tron, schimbat cu sistemul anului fãrã urcarea la tron ºi ulterior la metoda lui originarã.

3. Cã scribii ambelor regate, când au raportat urcarea la tron a propriilor regi ca având loc în anumiþi ani ai cârmuitorilor celuilalt regat, se pare cã fiecare a numãrat anii regilor vecini dupã sistemul de calculare (anul cu urcare la tron sau fãrã urcare la tron), care era folosit în propria þarã ºi nu dupã cel folosit în regatul vecin.

4. Cã în ambele regate coregente între tatã ºi fiu erau destul de frecvente cazuri, dar cã nu erau indicate interregnuri în cele douã regate.

Cu excepþia acestui an de domnie din toamnã-în-toamnã pentru Iuda, pentru care va fi notatã dovada biblicã directã, la toate ipotezele acestea s-a ajuns experimental. Când se construieºte o cronologie scurtã a perioadei pe baza aceasta, sincronismele dintre anii ambelor regate se realizeazã aproape complet, evitând dificultãþi care apar prelucrându-le în alte feluri.

Rezultatele acestea nu eliminã posibilitatea ca cineva sã poatã descoperi în viitor o schemã completã a domniilor cu un tipar diferit, dar în prezent cele patru ipoteze prezentate aici par sã ofere cea mai bunã bazã pentru lucru, pentru reconstruirea calculãrii antice a acestor domnii. Acestea sunt explicate la p. 146-149-

V. Relaþiile de domnie în împãrãþia divizatã

Datele biblice pentru domnii. De la moartea lui Solomon, când împãrãþia a fost divizatã în regatul lui Iuda ºi regatul lui Israel, cãrþile regilor îl introduc pe fiecare rege al lui Israel ºi al lui Iuda cu o formulã fixatã, în care anul urcãrii sale la tron e sincronizat cu anul corespunzãtor al cârmuitorului contemporan al celuilalt regat ebraic, urmat de lungimea domniei sale ºi, de obicei - în cazul lui Iuda - de vârsta regelui la data urcãrii lui la tron. De exemplu: "În al douãzeci ºi ºaptelea an al lui Ieroboam (II), împãratul lui Israel, a început sã domneascã Azaria, fiul lui Amaþia, împãratul lui Iuda. Avea ºaisprezece ani când a ajuns împãrat ºi a domnit cincizeci ºi doi de ani la Ierusalim" (2 Regi 15,1.2).

Urmãtorul tabel cu regii aranjaþi în ordinea în care sunt înscriºi în cãrþile Regilor dã datele urcãrii la tron ºi lungimile domniilor. În ce priveºte datarea î.Hr. ipoteticã a acestor domnii, vezi p. 77

Date biblice pentru domniile lui Iuda ºi ale lui Israel

DATE BIBLICE PENTRU DOMNIILE LUI IUDA ªI ALE LUI ISRAEL

Dificultãþi în armonizarea domniilor. - Cu toate informaþiile acestea, construcþia unei cronologii exacte a perioadei regilor pare cã este o sarcinã uºoarã. Dar adesea, urcarea la tron a unui rege, aºa cum e datatã într-un an specific al altuia, pare sã fie în dizarmonie cu datele pentru lungimea domniilor. Diferitele încercãri de a armoniza domniile ºi de a rezolva dificultãþile au dat naºtere la atât de multe revizuiri ale datelor pentru a corespunde la teoriile individuale, ignorând amãnuntele raportului biblic, încât rezultatul este, în cele mai multe cazuri, o serie de ipoteze ºi nu o cronologie sistematicã, bazatã pe surse materiale.

Dar studiul recent al metodelor cronologice ale diferitelor naþiuni antice, derivat dintr-o bogãþie de documente arheologice, datate potrivit cu calendarele antice, a arãtat cã datele din cãrþile Regilor pot fi prelucrate într-o cronologie logicã, fãrã revizuirile drastice la care s-a fãcut referire. Când se ajunge inductiv, din datele biblice, la principiile fundamentale ale acestor sincronisme, ºi când sunt aplicate la problemã, multe dintre presupusele dificultãþi dispar. Dupã ce am trecut în revistã (în sec. al II-lea) principiile generale ºi metodele de calculare a domniilor ºi aplicaþiile lor specifice la regii evrei, pasul urmãtor va fi de a explica prin acestea unele dintre punctele principale din schema perioadei în cercetare. Natural, în rezumatul acesta nu se va încerca sã se facã o analizã pas cu pas a tuturor domniilor.

Cele patru ipoteze generale deja enumerate (vezi p. 144) sunt explicate ºi aplicate în paragrafele urmãtoare.

Anul lui Iuda începe toamna, al lui Israel, primãvara. Existã dovezi în Biblie cã regii lui Iuda calculau anii lor de domnie din toamnã - probabil 1 Tiºri - nu numai pe vremea lui Solomon (vezi p. 134), dar ºi în timpul domniei lui Iosia. În cursul reparaþiilor Templului, în al 18-lea an al domniei lui Iosia, lucrãtorii au gãsit un exemplar al cãrþii Legii. Citind sulul, regele a instituit o puternicã reformã ºi a þinut un mare Paºte, aºa cum nu mai fusese vãzut în istoria regatului împãrþit (vezi p. 18). Dar Pastele vine la 14 Nisan, luna întâi a anului religios, începând în primãvarã; dar în cazul acesta, atât începutul reparãrii Templului, cât ºi marele Paãte au avut loc în anul al 18-lea (2 Regi 22,3.5; 23,23). Întrucât este evident cã toate evenimentele descrise în aceste douã capitole nu ar fi putut avea loc în primele douã sãptãmâni ale anului, este clar cã anul al 18-lea nu a început cu Nisan. Iuda trebuie sã fi folosit anul calendaristic civil, care începea cu Tiºri. Calcularea din toamnã-în-toamnã ar permite ºase luni pentru evenimentele descrise mai sus.

Observaþiile acestea au fost de multã vreme recunoscute de mulþi cãrturari ca dovadã pentru anul de domnie din toamnã-în-toamnã în Iuda. Deoarece existã dovada unei asemenea calculãri pe vremea lui Solomon, ºi iarãºi pe timpul lui Iosia, nu e motiv de a pune la îndoialã cã anul a fost calculat aºa în decursul istoriei lui Iuda. Este interesant de a nota cã sincronismele dintre domniile regatului de nord ºi ale celui de sud pot fi armonizate pe temeiul unei astfel de calculãri pentru Iuda, în timp ce apar anumite dificultãþi, dacã încercãm sã folosim un an din primãvarã în primãvarã pentru Iuda.

Pe de altã parte, deºi nu existã dovadã în textul biblic, sincronismele dintre domniile celor douã regate par sã arate cã Israel a folosit un an, care începea în primãvarã. Mulþi cãrturari care au calculat aceste domnii dupã diferite metode au susþinut cã numeroase discrepanþe aparente dintre sincronisme sunt datorate unor erori în textul biblic ºi, prin urmare, nu cred cã e posibilã o împãcare sau nu încearcã sã realizeze una. Întrucât folosirea unui an cu început în primãvarã în Israel, paralel cu un an din toamnã-în-toamnã pentru Iuda eliminã multe dintre presupusele discrepanþe, acest fel de calculare a anilor de domnie este mai probabil. Pânã când nu produce cineva o schemã mai bunã, bazatã pe un alt principiu, metoda aceasta, întrucât lucreazã cel mai bine, este de preferat.

Un motiv posibil oferit pentru anul din primãvarã în Israel e cã Ieroboam, fondatorul Regatului de nord, care fusese un refugiat politic în Egipt, se poate sã fi fost influenþat de anul nou egiptean care, în rotaþia lui prin sezoane (vezi pagina 153) începea primãvara pe vremea lui Ieroboam. Sau se poate ca el sã fi ales Ziua de Anul Nou de primãvarã, în loc de 1 Tiºri, toamna, numai pentru ca sã se deosebeascã de Iuda, tot aºa cum a rânduit o nouã preoþie ºi a inaugurat sãrbãtoare în luna a opta, în loc de vechea sãrbãtoare a lunii a ºaptea (1 Regi 12,30-33).

Sistemele cu an de urcare la tron ºi fãrã an de urcare la trons- Existã dovezi în sincronisme cã, în primii ani ai regatului împãrþit, Iuda folosea sistemul de calculare cu anul de urcare la tron, iar Israel, sistemul fãrã anul de urcare la tron.

Roboam ºi Ieroboam au început sã domneascã aproximativ împreunã dupã moartea lui Solomon, iar Ahazia din Iuda ºi Ioram din Israel au murit în acelaºi timp, când Iehu a pus mâna

pe Regatul de nord. De aceea, domniile în aceastã perioadã ar trebui sã totalizeze acelaºi numãr de ani pentru amândouã regatele, dar suma anilor din aceste domnii relatate pentru Israel e mai mare decât pentru Iuda. Dacã domniile sunt verificate domnie cu domnie de la început, se va vedea cã diferenþa aceasta sporeºte cu câte un an pentru fiecare rege. Lucrul acesta ar fi lãmurit dacã, în Israel, anul morþii fiecãrui rege purta douã numere, ultimul al unei domnii ºi primul al celei urmãtoare, în timp ce, în Iuda, primul an al fiecãrei domnii era acela care urma anului morþii regelui precedent, adicã, dacã Israel folosea calcularea fãrã an de urcare la tron, iar Iuda, calcularea cu an de urcare la tron.

Cã lucrul acesta este adevãrat poate fi demonstrat prin cazuri individuale. În timp ce Ieroboam a domnit 22 ani în Israel, pe tronul lui Iuda au fost trei regi. Roboam, 17 ani, Abiam, 3 ani ºi aºa, pânã în al doilea an al sãu (vezi tabelul de la pagina 145). Legãtura exactã dintre aceste domnii este mai complexã, dar din cifrele acestea se poate vedea cã nu era suprapunere al unui an pentru fiecare domnie; cei 17 ani ai lui Roboam, cei 3 ani ai lui Abiam ºi cei 2 ai lui Asa din Iuda totalizeazã cei 22 ani ai lui Ieroboam din Israel. S-a arãtat (diagrama de la pagina 139, ºi par. 6, cã sistemul cu an de urcare la tron e cel care dã un total corect pentru o serie de domnii. Dacã Iuda ar fi folosit sistemul fãrã an de urcare la tron, socotind ultimul an al fiecãrui rege ca primul al celui urmãtor, perioadele de 17,3 ºi 2 ani ar acoperi doar 20 de ani, de fapt, din timpul trecut în loc de 22. De fapt, al doilea an al lui Asa era raportat ca începutul domniei care a urmat dupã cei 22 de ani al lui Ieroboam. Evident, Iuda folosea calcularea cu an de urcare la tron, aºa încât al 17 an al lui Roboam a fost urmat de primul an al lui Abiram, al treilea al lui Abriam ºi primul an al lui Asa etc.

La fel de evident este cã Israel folosea celãlalt sistem. În cursul lungii domnii al lui Asa din Iuda, mai mulþi regi ai lui Israel au venit la tron, în al 2-lea, al 3-lea, al 26-lea, al 27-lea etc, al acelei domnii. Deosebirile dintre aceºti ani de domnie par sã indice lungimile de 1,23,1 etc. pentru aceste domnii israelite mai scurte. Dar raportul zice: Nadab, 2 ani; Baeºa, 24 ani; Ela, 2 ani etc. Aici e o suprapunere: considerarea anului de urcare la tron ca anul 1 dã fiecãrei domnii un an în plus (vezi diagrama pag. 139, par. 6). Cei doi ani ai lui Nadab sunt în mod necesar sincronizaþi cu anii al 2-lea ºi al 3-lea al lui Asa, cei 24 de ani ai lui Baeºa, cu anii lui Asa al 3-lea la al 26-lea inclusiv. Mai târziu gãsim acelaºi lucru: cei 12 ani ai lui Omri, dintre al 27-lea ºi al 38-lea ai lui Asa, ºi cei doi ani ai lui Ahazia în al 17-lea ºi al 18-lea al lui Iosafat.

În aranjamentul acesta, cu Iuda, calculând printr-un sistem, iar Israel, prin celãlalt, ambele linii armonizeazã.

Schimbãri ulterioare în calcularea urcãrii la tron. Sistemul acesta dedus din simplul fapt cã este aplicabil, pare sã fie consistent folosit în pãrþile mai de la început ale cãrþilor Regilor. Apoi vine un timp când sincronismele sunt în dezacord cu lungimile raportate ale domniilor, în afarã de cazul când se presupune cã regii lui Iuda au început sã calculeze anii prin sistemul israelit de an fãrã urcare la tron, în timp ce datele armonizeazã dacã e presupusã o schimbare la metoda israelitã. Schimbarea aceasta ar fi putut sã aibã loc cu prilejul urcãrii la tron a lui Ioram din Iuda la moartea lui Iosafat sau poate la uzurparea tronului de cãtre Atalia; unii gândesc cã ea a introdus schimbarea ºi, de asemenea, a calculat anii lui Ioram în felul acesta, în rapoartele oficiale. Calculele vechi ºi noi ale acelei domnii pot furniza explicaþia rapoartelor oarecum în conflict ale urcãrii la tron a lui Ahazia din Iuda, atât în anul al 11-lea, cât ºi în al 12-lea al lui Ioram din Israel (vezi 2 Regi 8,25; 9,29). Presupusa împotrivadicþie dispare dacã se admite cã ambele se referã la acelaºi an, cel numãrat al 11-lea dupã vechiul sistem cu an al urcãrii la tron, fiind al 12-lea an dupã noua metodã de socotire fãrã an de urcare la tron. Motivul unei asemenea schimbãri este necunoscut, dar poate fi logic atribuit influenþei lui Israel. Este interesant de notat cã Ioram, a cãrui domnie pare sã introducã schimbarea, s-a cãsãtorit cu Atalia, fiica lui Ahab ºi a Isabelei din Israel.

O jumãtate de secol mai târziu, sincronismele par sã cearã o altã schimbare. De astã datã, ele îndreaptã atenþia la adoptarea unui sistem cu an de urcare la tron de cãtre Regatul de nord, o datã cu urcarea la tron a lui Ioas în al 37-lea an al lui Ioas din Iuda ºi apoi revenirea lui Iuda la acelaºi sistem la moartea lui Ioas, o datã cu urcarea la tron a lui Amatia. Nu e nimic care sã indice aceasta, cu excepþia angrenãrii domniilor când sunt diagramate potrivit cu sincronismele, dar o cauzã plauzabilã poate fi gãsitã în influenþa pe atunci crescândã a Asiriei, care a folosit calcularea cu an de urcare la tron.

Fiecare scrib foloseºte calcularea sa naþionalã a domniei. Sincronismele par a indica faptul cã, atunci când e relatatã urcarea la tron a unui rege al lui Iuda, în cartea Regilor, probabil aºa cum apãrea în rapoartele oficiale ale lui Iuda, e datatã în termeni ai metodei lui Iuda de numerotare a anilor de domnie. Adicã, atunci când e datatã într-un an al regelui contemporan al lui Israel, anul de domnie al regelui israelit e numerotat dupã calculul folosit în Iuda, chiar dacã acesta e diferit de numerotarea folositã în Israel. Uneori, pe temeiul acesta, numãrul e cu un an mai mic

decât cel calculat în Israel, de exemplu, urcarea la tron a lui Nadab, din Israel, în al doilea an al lui Asa, din Iuda, a avut loc, în ceea ce Nadab ar fi numit, anul al doilea al lui Asa, dar ceea ce era numit de Asa "anul 1" al sãu, deoarece anul numerotat 1 în sistemul anului de urcare la tron e numerotat 2 în sistemul fãrã an de urcare la tron (vezi paragraful 139), diferenþa aceasta, natural, dispare cu timpul, când cele douã regate par sã foloseascã acelaºi sistem.

E de aºteptat ca un scrib sã foloseascã numãrãtoarea propriului an calendaristic pentru a raporta anii unui rege strãin, de aceea ajustarea aceasta nu este surprinzãtoare. Dar s-ar putea aºtepta de asemenea ca el sã înceapã anii regelui strãin prin propria Zi de Anul Nou, la fel cum în vremurile de mai târziu, Neemia calcula anul al 20-le al regelui persan la începutul toamnei, ca în Iuda, deºi anul persan începea primãvara (Neemia 1,1; 2,1). Însã sincronismele din Regi par sã nu fi fost calculate pe baza acestui principiu, deoarece discrepanþele care apar, dacã e fãcut acel fel de ajustare sunt evitate, dacã se presupune cã scribul sau cronicarul fiecãrui regat revizie numerele anilor celuilalt regat, dupã metoda de numerotare a propriei þãri, dar cã nu ºi-a revizuit începutul anului, adicã, principiul îºi derivã plauzabilitatea numai din faptul cã funcþioneazã ( S-a sugerat cã o foarte uºoarã deplasare de o jumãtate de an în alinierea domniilor lui Israel ºi al lui Iuda la începutul perioadei ar pãrea sã elimine, pentru partea mai timpurie, cel puþin orice nevoie pentru aceastã revizuire a numerotãrii, fãrã an de urcare la tron a lui Israel, în termeni ai numerotãrii cu an de urcare la tron a lui Iuda cu anii de domnie din primãvarã în primãvarã, aºa cum erau socotiþi în Israel. Lucrul acesta ar fi convingãtor dacã nu ar fi dovadã, la data când Iuda a schimbat metodele, a unei duble calculãri (ani al 11-lea ºi al 12-lea ai domniei lui Ioram egalizaþi) Sau a variat metoda de raportare a anilor de domniei, sau ipotezele prezentate în secþiune - adicã, revizuire consistentã a numerelor anului regelui vecin - trebuie sã stea pentru timpul de faþã, deºi nu se poate.).

Coregente apar în multe domnii. Multe dintre domnii se încadreazã în sincronisme cu celãlalt regat fãrã de suprapunere, dar în unele cazuri existã o discrepanþã aparentã, afarã de cazul cã fiul venea la tron cu câtva timp înainte de moartea tatãlui ºi a cârmuit împreunã cu el ºi în felul acesta cele douã domnii se suprapuneau pentru o perioadã. Dacã, pentru a face ca sincronismele urcãrii la tron sã se armonizeze cu lungimile domniilor, o astfel de coregenþã poate fi presupusã, fãrã a forþa nici unul dintre celelalte sincronisme, nu e motiv pentru care coregenta nu poate fi privitã ca bazatã pe bune dovezi. Se subînþelege cã nu poate fi doveditã complet atâta vreme cât existã posibilitatea ca cineva sã explice datele tot atât de bine printr-o schemã diferitã; chiar ºi apariþia unui interregn undeva de-a lungul liniei nu poate fi pe deplin eliminatã. Uneori, ca în cazul lui Ozia, care a devenit incapabil pentru datoriile regale din cauza

leprei, existã dovezi reale în naraþiune pentru o coregenþã (2 Regi 15,5) ºi e motiv pentru a trage concluzia cã o coregenþã e indicatã pentru Ioram din Iuda (2 Regi 1,77; 3,1; 8,16), dar cele mai multe cazuri sunt bazate mai ales pe necesitãþile datelor biblice. În unele dintre cazurile acestea, anii totali daþi în Regi par sã se refere la întreaga domnie, inclusiv coregenta; ºi mai puþin numai la domnia proprie. Fiecare caz e determinat de sincronisme.

În cronologia folositã pentru acest comentariu, urmãtoarele coregente se presupune cã au avut loc: în Regatul lui Iuda, Asa-Iosafat, Iosafat-Ioram, Amaþia-Azaria, Azaria-Iotam, Iotam-Ahaz, Ahaz-Ezechia ºi Ezechia-Manase; în aceea a lui Israel, Ioas-Ieroboam II.

Puncte cu probleme în sistemul acesta. Întrucât scopul acestui articol e nu de a prezenta o schemã cronologicã, ci de a explica baza pentru datare folositã în cartea aceasta, e necesar de a trata câteva domnii tipice. Sunt însã câteva puncte cu probleme care necesitã a fi menþionate.

1. Cel dintâi nu e în seria de sincronisme din cãrþile Regilor, ci o afirmaþie izolatã din Cronici, care pare sã plaseze construirea cetãþii Romei de cãtre Baeºa în al 36-lea an al domniei lui Asa (2 Cronici 16,1; vezi ºi 1 Regi 15,171). Dar, Baeºa a murit ºi a fost urmat de fiul sãu, Ela, în al doilea an al lui Asa (1 Regi 16,1.8). Prin urmare, nu ar fi putut clãdi Roma peste 10 ani. Dacã însã înþelegem acest al 36-lea an ca referindu-se la dinastia lui Asa, nu al domniei sale personale, problema e rezolvatã; deoarece al 36-lea an de la împãrþirea regatului cade în cuprinsul domniilor lui Asa ºi Baeºa.

2. Existã o nepotrivire aparentã între afirmaþiile cã Ioram din Israel ºi-a început domnia în anul al 2-lea al lui Ioram, fiul lui Iosafat din Iuda, cum ºi în al 18-lea an al lui Iosafat. (2 Regi 1,17; 3,1); dar cã Ioram din Iuda a început sã domneascã în al 5-lea an al lui Ioram din Israel (2 Regi 8,16). Explicaþia este cã Ioram din Iuda era în al 2-lea an de coregenþã, în al 18-lea an al tatãlui sãu, când Ioram din Israel a venit la tron, dar cã el a urmat tatãlui sãu ca domnitor unic în al 5-lea an al lui Ioram din Iuda.

3. Pare sã nu fie loc, dupã cronologia scurtã, pentru o domnie de 20 de ani pentru Pecah dacã ea a început la data când a doborât pe Pecahia ºi a luat tronul lui Israel, dar dacã sunt calculate ca fiind ale lui domniile celor doi predecesori - ºi anume casa lui Menahem - cei 20 de ani se

potrivesc. Un astfel de procedeu nu este singular. Existã un caz în istoria egipteanã, unde Harmhab calcula ca fiind ai sãi toþi anii a 4 regi. Ikhmaton, Smenkhare, Tutankhamen ºi Eye. Chiar ºi în istoria englezã avem cazul lui Charles II, care a venit la tron la Restaurarea din 1660, dar care-ºi socotea domnia de la Charles I în 1649, ignorând perioada lui Cromwell.

E posibil ca Pecah sã se fi calculat ca adevãratul succesor al puternicii dinastii a lui Iehu, ca patriot al partidei anti-asiriene, ca reacþie împotriva tendinþelor colaboraþioniste ale lui Menahem, care i-a plãtit tribut lui Tiglat-pileser. E chiar posibil ca, în revolta care a pus capãt dinastiei lui Iehu cu uciderea lui Zaharia, Pecah sã fi câºtigat peste o parte din teritoriul lui Israel ºi sã se fi considerat rege, deºi nu a cãpãtat domnia peste întregul Israel, pânã nu l-a ucis pe Pecahia; în cazul acesta, el nu i-ar fi recunoscut deloc pe domnitorii intermediari ca regi legitimi. Nu ºtim ce s-a petrecut, dar în lumina fundalului istoric ºi politic, însuºirea de cãtre Pecah în rapoartele sale a unei duzine de ani de domnie de la predecesorii sãi nu poate fi consideratã nici fãrã precedent ºi nici improbabilã.

4. Lui Iotam i se dã o domnie de 16 ani (2 Regi 15,32.33; 2 Cronici 27,1.8). Totuºi Osea a venit la tron în al 20-lea an al lui Iotam (2 Regi 15,30). Nu existã inconsecvenþã între cele douã totaluri pentru o domnie, dacã a avut loc o coregenþã, deoarece cineva poate include întreaga domnie, cum ºi cealaltã domnie unicã. Dar cazul acesta pare complicat de o coregenþã cu Ahaz la capãtul domniei lui Iotam, combinarea sincronismelor pare sã lase a se înþelege cã cei 16-20 de ani ai sãi cuprind perioada de dupã ce Ahaz a venit la tron, când Iotam, probabil, nu mai vedea de treburile statului. Astfel într-un anumit sens, domnia lui putea continua sã fie calculatã.

5. Unii gãsesc o problemã în sincronizarea domniei lui Ezechia cu domnia lui Osea. Dar alþii cred cã problema e rezolvatã prin asumarea unei coregenþe, aºa cum s-a fãcut în altã parte, când sincronismele par s-o cearã. În fiecare caz, cifrele trebuie sã fie verificate prin sincronisme, ºi pe baza aceasta pare pe seama unei domenii unice sau a coregenþi sau amândouã. Când metoda aceasta este aplicatã în cazul lui Ezechia, se aflã cã specificaþiile sunt toate implicate dacã se poate presupune cã o urcare la tron a lui Ezechia în anul al treilea al lui Osea era începutul coregenþei sale ºi cã cifrele pentru epoca sa ºi lungimea domniei sale aparþin domniei lui unice, dupã moartea tatãlui sãu. Pe temeiul acestor presupuneri, formula urcãrii la tron a lui Ezechia ar putea fi înþeleasã aºa: În al treilea an al lui Osea, fiul lui Ela, împãratul lui Israel, a început ca coregent cu tatãl sãu. Sã domneascã Ezechia fiul lui Ahaz, împãratul lui Iuda. Avea 25 de ani când a ajuns împãrat singur la moartea tatãlui sãu. ªi a domnit 29 de ani (în domnia lui unicã - 2

Regi 8,1.2). O metodã asemãnãtoare de interpretare a cifrelor în formula de urcare la tron a lui Ahaz a fost adoptatã de unii (vezi 2 Regi 16,1.2). De fapt, dacã vârsta lui Ezechia la moartea tatãlui sãu era de 25 de ani, atunci vârsta de 20 de ani a lui Ahaz, relatatã, trebuie sã se fi referit la începutul coregenþei lui Ahaz ºi nu la începutul domniei sale unice. Atunci, vârsta lui la naºterea lui Ezechia ar fi fost de 15 ani, care nu e deloc ceva neauzit în Orientul Apropiat antic. În ce priveºte datarea în numere a lui Ezechia, vezi pag.160.

6. Dificultatea cea mai mare vine din cronologia lui Ahaz. Osea a venit la tron ca rezultat al conspiraþiei împotriva lui Pecah. Biblia zice cã el a fãcut o uneltire în al 20-lea an al lui Iotam (2 Regi 15,30). Analele asiriene raporteazã cã poporul l-a detronat pe Pecah ºi cã Tiglat -Pileser l-a fãcut rege pe Osea. Anul acesta pare sã fi fost anul al 12-lea al lui Ahaz (2 Regi 17,1), totuºi acest ultim sincronism cu domnia lui Ahaz nu se armonizeazã cu restul schemei cronologice, aºa cum a fost lucratã din alte date din Biblie. Aceasta este veriga incompletã din lanþ. A fost remarcat cã aranjamentul regilor pe care e bazatã datarea în comentariul acesta se apropie cel mai mult de o armonie completã din toate datele biblice ºi nebiblice cunoscute pânã acum. Ea nu trebuie sã fie consideratã completã atâta vreme cât sincronismul acesta nu poate fi explicat ºi încadrat în restul tabloului. De aceea, decât de a recurge la revizuire sau presupunere, e mai bine de a afirma sincer cã problema aceasta n-a fost încã rezolvatã.

Existã posibilitatea, lucru de la sine înþeles, ca discrepanþa aparentã sã existe din cauza erorilor copistului. Totuºi alte probleme cronologice considerate mai înainte ca fiind cauzate de unele erori, acum pot fi rezolvate datoritã unei mai bune înþelegeri a metodei de calculare antice. Deci nu e ilogic de a spera cã aceastã problemã aparte va fi, cu timpul, rezolvatã. Poate cã unele informaþii noi vor fi dezgropate ºi vor fi de ajutor, construindu-se pe ceea ce deja s-a fãcut ºi ajungându-se la o aliniere puþin diferitã a domniilor acestei perioade, care va pãstra armonia sincronismelor, gãsind ºi un loc pentru acest ultim punct de dovadã.

Cineva poate pune întrebãri:

Care este valoarea oricãrui tipar de cronologie dacã e incomplet ºi potrivit pãrerii generale supus posibilitãþii de revizuire?

Rãspunsul este: Înþelegerea din partea noastrã a Bibliei este incompletã ºi interpretarea noastrã a unor anumite texte, are, uneori, nevoie de revizuire. Dar faptul acesta cu greu garanteazã concluzia pe care o trag unii, cã studiul îndelung acordat Scripturii nu oferã nici o abordare constructivã la înþelegerea ei. Dimpotrivã, noi credem cã cu cît studiem mai mult Biblia, cu atât mai bine vedem armonia ei, ºi cu atât mai deplin suntem convinºi cã scriitorii Scripturii au prezentat o linie de gândire coerentã ºi unificatã.

Acelaºi lucru e adevãrat cu privire la aceea parte a Bibliei devotatã cronologiei. Cu cît e studiatã mai mult, cu atât ia modul ºi forma ordonatã ºi cu atât mai pline de înþeles devin relatãrile istorice care depind de cadrul cronologie.

VI. Baza pentru datarea î.Hr. a regilor

Secþiunea precedentã se ocupã cu un aranjament cronologic ipotetic al domniilor celor douã regate în relaþie unul cu altul. Dar chiar ºi dupã ce a fost construit un tipar cronologic complet pentru aceste douã linii, nici o datã î.Hr. nu poate fi atribuitã vreunei domnii, decât dacã existã cel puþin un sincronism direct pentru a agãþa seria într-o aliniere fixatã cu evenimente cunoscute din istoria anticã. De aceea trebuie sã se ia în consideraþie o tratare a bazei istorice pentru datarea î.Hr. în general acceptatã.

Cãrþile Regilor se referã la mai mulþi domnitori ai Egiptului, Asiriei ºi Babilonului ca fiind contemporani cu anumiþi regi evrei. Existã un sincronism indirect, dar concludent în rapoartele asiriene, deºi nu în Biblie - între domniile lui Ahab ºi Iehu ºi aceea a lui Salmanasar III. Dar cea mai clarã, cea mai specificã ºi cea mai sigurã dovadã se gãseºte într-o serie de sincronisme, dintre care unele datate cu luna ºi ziua, dintre anumiþi ani ai mai multora dintre ultimii regi ai lui Iuda ºi anii lui Nebucadneþar. Deºi sunt uºoare diferenþe de opinie cu privire la unele dintre sincronismele acestea, cãderea Ierusalimului în al 19-lea an al lui Nebucadneþar fixeazã dincolo de orice îndoialã sfârºitul seriei domniilor ebraice în anul 586 î.Hr. Deoarece domnia lui Nebucadneþar e fixatã astronomic, nu numai de Canonul lui Ptolemeu, care Proverbeine dintr-un timp mai târziu, dar ºi dintr-un text babilonian contemporan, care dã o serie de date astronomice exacte. De aceea, explicaþia dovezilor pentru datare î.Hr. va începe cu anii ferm

stabiliþi ai lui Nebucadneþar ºi vor lucra prospectiv prin Canonul lui Ptolemeu ºi lista asirianã limmu

Tãbliþa astronomicã a anului al 37-lea al lui Nebucadneþar. - Printre miile de documente publice ºi particulare, scrise pe tãbliþe de lut (vezi vol. I, p. 110), care au fost dezgropate de cãtre arheologi în Mesopotamia, douã texte astronomice sunt de o deosebitã importanþã pentru cronologie, deoarece fixeazã datarea î.Hr., a domniilor lui Nebucadneþar II ºi Cambyses, respectiv. Cel mai valoros pentru perioada târzie a regilor evrei se ocupã cu anul al 37-lea al lui Nebucadneþar, conþine o serie de date de observaþie asupra poziþiilor diferitelor corpuri cereºti în tot cursul anului complet, mergând de la 1 Nisan anul 37 la 1 Nisan anul 38 al domniei. Astronomii moderni, care au verificat informaþiile acestea prin calcul astronomic, spun cã combinaþia de date pentru Soare, Lunã ºi planete, care se miºcã toate în diferite cicluri, nu pot fi duplicate în nici un alt an. În felul acesta, anul al 37-lea de domnie al lui Nebucadneþar e fixat ca începând la 22/23 aprilie (de la apusul soarelui la apusul soarelui),568 î.Hr., ºi sfârºind la 11/12 aprilie, 367 î.Hr. În consecinþã, toþi ceilalþi ani din domnia aceea sunt la fel stabiliþi; primul an a fost 604/603 î.Hr. ºi al 19-lea an, cel în care a cãzut cetatea Ierusalim, a fost 586/585 î.Hr. Întrucât sunt mai multe sincronisme biblice cu domnia lui Nebucadneþar, sfârºitul regatului lui Iuda e ancorat de datarea aceasta î.Hr. (vezi p. 160), dar sincronismele dintre regii evrei ºi conducãtorii asirieni trebuie sã fie amplasate cu ajutorul listelor cronologice asiriene, care sunt legate cu domnia lui Nebucadneþar prin lista de regi, cunoscutã sub numele de Canonul lui Ptolemeu.

Canonul lui Ptolemeu, fixat prin eclipse. - Astronomul greco-egiptean Claudius Ptolemeus sau Ptolemeu, care a trãit în apropiere de Alexandria în secolul al II-lea al erei creºtine, a scris o lucrare astronomicã, intitulatã Matematike Syntaxis ("Compoziþia Matematicã"). E însã mai bine cunoscutã sub titlul ei arab, Almagest - deoarece a fost pãstratã posteritate de civilizaþia arabã care a înflorit în timpul evului mediu, când Europa a fost afundatã în ignoranþã în ce priveºte ºtiinþa ºi literatura clasicã. Lucrarea aceasta, care a fost tratatul cu autoritate asupra astronomiei ºi cã timp de 1400 de ani, pânã a fost depãºitã de teoria expusã de Copernic, conþine date cu privire la numeroase eclipse ºi alte fenomene cereºti, data cu an, ziuã ºi orã în calendarul egiptean antic. Sunt 19 eclipse, întinzându-se peste aproape 900 de ani, dintre care multe sunt datate în ani de domnie ai diferiþilor regi.

Ca un fel de apendice la Almagest - este Canonul lui Ptolemeu, sau lista de regi, enumerând cârmuitori consecutivi babilonieni, persani, macedoneni ºi romani, cu lungimile de domnii ºi totalurile, furnizând astfel o scalã de ani, prin care sã se socoteascã intervalurile dintre observaþiile menþionate în Almagest (în ce priveºte canonul, vezi p. 154). Întrucât scopul ei nu era de a da un raport complet al tuturor domniilor, ci de a atribui un numãr de ani de domnie fiecãrui an din scalã, nu cuprindea nici o domnie care a durat mai puþin de un an, iar domniile erau calculate prin ani întregi, trecând cu vederea data exactã a urcãrii la tron. Anii prin care era calculat nu erau nici anii lunari ºi nici anii solari adevãraþi, ci vechiul an calendaristic egiptean de 365 de zile, care circulã înapoi prin sezoane, câte o zi la fiecare patru ani iuliani (vezi vol I. Pag. 176). Punctul de plecare al canonului este începutul primului an de domnie al regelui babilonian Nabonassar, un punct care poate fi plasat, cu ajutorul intervalelor exacte date în Almagest între punctul acela ºi diferite eclipse, la amiazã 24 februarie 747 î.Hr. Aceasta a fost 1 Toth, Ziua de Anul Nou Egipteanã, (deºi pe vremea lui Nebucadneþar, 1 Toth se mutase în ianuarie, iar pe vremea când trãia Ptolemeu însuºi, se mutase înapoi, trecând prin toamnã ºi apoi în iulie).

Din Canonul lui Ptolemeu este deci posibil sã se atribuie datele î.Hr. la orice an de domnie ai oricãror regi din listã, adicã, anii sunt calculaþi dupã calendarul egiptean. În perioada babilonianã timpurie a Canonului lui Ptolemeu, fiecare an egiptean începe cam cu una pânã la patru luni mai devreme decât luna corespunzãtoare a anului lunar care începea cu Nisan. Lucrul acesta e arãtat de felul în care anii egipteni, aºa cum erau fixaþi de datele de eclipsare ale Almagest-ei lui Ptolemeu, sunt aliniaþi cu anii babiloniei, aºa cum sunt fixaþi în tãbliþa anului al 37-lea al lui Nebucadneþar ºi tãbliþa similarã din anul al 7-lea al lui Cambises (care chiar relateazã una dintre acele eclipse menþionate în Almagest).

Ptolemeu a scris multe secole mai târziu dupã timpurile primare pe care el le relateazã ºi depindea de copiile documentelor astronomice din care au fost derivate în mod originar informaþiile sale. Totuºi canonul e coroborat ori de câte ori poate fi controlat prin documente antice babiloniene, persane ºi egiptene, arãtând cã numerotarea anilor de domnie a lui Ptolemeu corespundea cu calcularea contemporanã.

Datarea din canon armonizeazã cu anul al 37-lea al lui Nebucadneþar, fixat pe cale astronomicã, deºi Almagest nu menþioneazã anul acela. EL concordã, de asemenea, cu o altã eclipsã din domnia precedentã ºi cu alte trei în timpul domniei Mardokempad (Marduk-apal-iddir sau biblicul Merodac-Balodan), cea mai timpurie eclipsã fiind la numai 26 de ani de la punctul de plecare al canonului. ªi întrucât numãrul anilor de la acest punct înapoi la primul an al lui Nabonasar concordã cu Cronica babilonianã ºi lista A de regi babiloniei (ambele gãsite pe tãbliþe de lut), poate fi considerat lucrul stabilit cã acest Canon al lui Ptolemeu ne dã datele exacte pânã în anul 747 î.Hr. Mai departe, atât listele de regi asirieni, cât ºi lista limmu asirianã, uneori numit Canonul Eponimic, sunt în armonie cu calcularea lui Ptolemeu a lungimilor domniilor, oriunde listele acestea pentru sfârºitul Imperiului Asirian se suprapun pãrþii mai timpurii a datãrii canonului bazat pe eclipse. Întrucât canonul complet nu e uºor de gãsit în publicaþiile din limba englezã, e introdusã o traducere pe pagina urmãtoare, pentru referire.

Canonul de regi al lui Ptolemeu

Anii regilor înainte de moartea lui Alexandru ºi anii lui Alexandru

CANONUL DE REGI AL LUI PTOLEMEU

Lista asirianã de Limmu, sau Canonul Eponimic. - Aceastã suprapunere a ultimei pãrþi a cronologiei asiriene cu Canonul lui Ptolemeu face posibilã fixarea de date î.Hr. pentru seria de nume prin care asirienii au desemnat anii succesivi, lista de limmu, sau Canonul Eponimic. Practica asirianã anticã era de a desemna fiecare an, nu prin numãr, ci prin numele unui slujbaº onorific anual, numit limmu (greceºte, "eponim"). Oficiul acesta era conferit pe rând regelui ºi anumitor înalþi slujbaºi, în general într-o ordine prescrisã. Liste acestor ani numiþi erau pãstrate pentru uz oficial sau comercial în fiecare cetate. În anul în care Tiglat-pileser III a venit la tron, de exemplu, limmu pentru anul acela era Nabri-bel-uºur; din care cauzã toate documentele erau datate "în anul lui Nabri-bel-uºur". Eponimul pentru anul urmãtor (primul an al domniei) a fost Bel-Dan, dar anul urmãtor (al doilea al domniei), regele însuºi a deþinut titlul, ºi aºa anul a fost denumit ca "anul lui Tukulti-apil-Eskarra" (Tiglat-pileser). Regele de obicei, deºi nu totdeauna, deþinea oficiul de eponim în anul al doilea al domniei sale.

Lista limmu nu e completã pentru toatã istoria asirianã. Partea existentã, compilatã din diferite tãbliþe, este consecutivã numai pentru perioada de la aproape 900 la 650 î.Hr.; ultima perioadã (647-612) nu e certã. Din fericire se suprapune Canonului lui Ptolemeu ºi astfel este ancoratã în datarea î.Hr. în jurul lui 700, când unii dintre regii Asiriei erau ºi regi ai Babilonului. Întrucât lista de limmu este în felul acesta aliniatã cu datarea î.Hr. în apropiere de sfârºitul ei, fiecare an din serie poate fi datat, dacã lista aºa cum o avem e completã. În trecut au fost diferenþe de opinie cu privire la lacunele posibile în listã, dar ºtiinþa prezentã acceptã cã ea e completã; de aceea evenimente raportate ca având loc în anumite eponimii sunt cu încredere datate pe aceastã bazã - de exemplu, lupta de la Qargar, la care a luat parte Ahab, e plasatã în 853 î.Hr.

Listele de regi aliniate cu lista de limmu. Întrucât lista de limmu asirianã este o serie de nume, fãrã numerale, scala ei de ani poate fi folositã numai pentru o schemã de cronologie pur relativã; ea trebuie sã fie aliniatã cu alte datãri cunoscute înainte de a putea fi folositã pentru a atribui date î.Hr. unor evenimente raportate. Dar unele copii ale unor pãrþi din listã poartã notarea unui eveniment cheie pentru fiecare an ºi unele au linii orizontale între domnii. O astfel de informaþie face posibil de a alinia lista de limmu cu listele de regi asiriene existente ca si cu prima parte a Canonului lui Ptolemeu. Mai multe scale din acestea coincid (vezi p. 156), coroborând în felul acesta Canonul lui Ptolemeu pentru perioada care precede primul raport de eclipsã ºi legând lista eponimicã ºi listele de regi în aliniere cu canonul, de aici ºi datarea î.Hr.

Sincronismele remarcabile dintre Canonul lui Ptolomeu ºi consemnãrile asiro-babiloniene

SINCRONISMELE REMARCABILE DINTRE CANONUL LUI PTOLOMEU ªI CONSEMNÃRILE ASIRO-BABILONIENE

Cronica ºi lista de regi babilonieni concordã cu Canonul lui Ptolemeu în lungimile domniilor ºi în nume, cu excepþia cã ortografia greacã a lui Ptolemeu e cu totul diferitã de cea babilonianã. Dupã cei 14 ani ai lui Nabonassar ºi cei 2 ai lui Nabu-nadin-zeri (Nadius al lui Ptolemeu), lista de regi babilonianã îi dã lui Ukinzer 3 ani ºi lui Pulu (biblicul Pul) 2 ani (Ptolemeu: Chinzer ºi Porus, 5 ani), în timp ce cronica babilonianã relateazã cã Ukinzer în al 3-lea an al sãu a fost biruit de Tiglat-pileser din Asiria, care a preluat Babilonul ºi ºi-a asumat titlul de rege al Babilonului pentru doi ani.

Astfel, la câþiva ani dupã ce Tiglat-pileser III (Tukulti-apil-Esherra) ºi-a început domnia, potrivit cu lista de regi asirianã, notarea pentru anul limmu-lui numit Naphar-ilu zice: "Regele a luat mâna lui Bel". Adicã, regele asirian a trecut prin ceremonia de încoronare de Anul Nou la Babilon, ritualul pentru primirea funcþiei de rege de la dumnezeul Bel, aºa cum fãceau anual toþi regii babilonieni; astfel înaintea supuºilor babilonieni, el a devenit nu un domn suprem strãin, ci un rege al Babilonului legal consacrat. Întrucât lista babilonianã de regi îl numeºte pe succesorul lui Ukinzer din Babilon "Pulu" ºi Cronica Babilonianã spune cã el era "Tukalti-apil-Esharea", ºi cã a murit în al doilea an al lui, e în general acceptat cã Tiglat-pileser a domnit în Babilon în ultimii sãi doi ani sub numele de Pul, deosebit de numele sãu de domnie asirian.

La doi ani dupã Naphar-ilu, lista de limmu noteazã urcarea la tron a lui Salmanasar I ºi apoi lista asirianã de regi atestã primul an al lui Shulmânu-ashared V dupã 18 ani ai lui Tiglat-pileser III. Dacã anul de urcare la tron al lui Salmanasar I, anul morþii lui Tiglat-pileser, este acelaºi cu anul morþii lui Pulu, sau al 5-lea an dintre cei 5 atribuiþi lui Ukinzer ºi Pulu (sau Chinzer ºi Porus), atunci Salmanasar a venit la tron în anul 21 al canonului sau 727/726 î.Hr. ºi cei 5 ani ai lui Salamansar corespund cu cei 5 ai lui Ululaia, sau Iloulaius, rege al Babilonului. În felul acesta se pare, de asemenea, cã Salmanasar a avut un nume diferit ca rege al Babilonului. La sfârºitul domniei lui Salmanasar, conducãtorul caldean Marduk-apal-iddim (Mardolampad al lui Ptolemeu) a luat Babilonul ºi l-a deþinut timp de 12 ani. Acesta era biblicul Merodac-Baladar. Domnia lui în Babilon e paralelã cu domnia urmaºului lui Salmanasar, Sharru-ukin sau Sargon II (numit Askean de cãtre Ptolemeu din asirianul argu, însemnând "al doilea"). Dupã 12 ani, Merodac-Baladan a fost alungat de Sargon, care "a luat mâna lui Bel" ºi în 709 î.Hr. a început cei 5 ani ai sãi de domnie, ca rege al Babilonului. Acesta era anul lui Manmuki-Ashshur-lei, în anul canonului corespunzând lui 709 î.Hr. De asemenea, mai multe tãbliþe cuneiforme coroboreazã

independent anii al 13-lea la al 16-lea de domnie ai lui Sargon peste Asiria ca anii lui 1-4 în Babilon. Lista de limmu noteazã urcarea la tron a lui Sanherib ( Sin-ahhe-rîbba), apoi primul lui an e trecut atât în lista asirianã, cît ºi în cea babilonianã de regi. Ptolomeu, oricum, are aici un interregn de doi ani; evident, pentru cã amintirea distrugerii cetãþii Babilon de cãtre Sanherib a avut ca rezultat lãsarea la o parte a numelui sãu din unele liste de regi. În consecinþã, sursa lui Ptolomeu se vede cã nu a numit nici un rege pentru acei 2 ani, pânã când Bel-ibni a fost aºezat asupra Babilonului, ºi nici unul pentru ultimii 8 ani ai lui Sanherib, unde Ptolomeu are din nou un interregn.

Seriile acestea de paralele exacte între Canonul lui Ptolomeu ºi listele de limmu demonstreazã cã aceasta este o adevãratã suprapunere a celor douã liste, ºi de aceea cã acestor ani ai listei de limmu le pot fi atribuite aceleaºi date de ani î.Hr. ca ºi anilor corespunzãtori din canon. Lista asirianã fixatã în felul acesta poate fi folositã de la acest punct înapoi ca o scalã cronologicã, în mãsura în care e completã.

Eclipsa din anul 763 î.Hr. De când este completã lista de limmu? În trecut acesta a fost un punct de disputã. Aceia care susþineau cronologia lungã a lui Iuda ºi a lui Israel presupuneau cã sunt goluri în listã, cei care priveau lista ca fiind completã erau forþaþi sã adopte o cronologie scurtã pentru a armoniza regii evrei cu contemporanii lor asirieni. Nu poate fi dovadã de lucrare completã, întrucât nu sunt totaluri sau intervale cunoscute faþã de care sã se verifice numele, cu excepþia locurilor unde sunt coroborate de surse independente. Lista prezentã nu depinde numai de un original. Faptul cã mai multe din listele parþiale diferite existente se suprapun în cursul acestei perioade, face sã fie relativ neverosimil cã lista e incompletã aici. Aceia care susþin cã existã lacune trebuie sã presupunã cã toate aceste copii Proverbein de la un arhitip eronat mai vechi, care era incomplet.

Un punct de reper este anul lui Bur-sagale (un nume ortografiat diferit) în care este menþionatã o eclipsã de soare ca având loc în luna Simanu (Sivan). Iniþial era diferenþa de opinie cu privire la data acestui eveniment, deoarece fuseserã eclipse solare în acea parte a lumii care ar fi putut fi în Sivan în anii 809, 791, ºi 763 î.Hr. Dar cea din 763 este general acceptatã astãzi din mai multe motive: Spre deosebire de celelalte eclipse, aceasta a fost una totalã; a fost vizibilã în apropiere de Ninive ºi de aceea ar fi cea mai spectacularã eclipsã a perioadei; dar, în plus, lista eponimicã existentã, ancoratã ferm în datarea î.Hr. a Canonului lui Ptolomeu, plaseazã anul lui Burg-sagale în mod sigur în 763 î.Hr., anul cel mai apropiat ºi cel mai verosimil în care

a fost de fapt o eclipsã într-un timp care poate fi datat în luna Sivan. Întrucât anul acesta e numai la 30 de ani de perioada anumitor datãri, pare logic de a presupune cã lista e corectã cel puþin pânã acolo, în trecut, ºi cã datarea sincronismelor dintre regii evrei ºi Tiglat - Pileser nu poate fi mutatã prea departe de datarea prezentã a domniilor asiriene. În trecut în 763, însã, nu exista un asemenea punct de reper ºi posibilitatea de lacune în partea mai timpurie e mai mare, cu toate acestea nu existã motiv concret pentru a pune la îndoialã întregimea listei în trecut pânã la Salmanasar III, unde gãsim cel mai timpuriu sincronism între regii asirieni ºi cei evrei.

Sincronisme între regii evrei, asirieni ºi babilonieni. Dacã deci lista asirianã de limmu poate fi folositã pentru a data domniile regilor asirieni contemporani cu regatele despãrþite ebraice, ea poate fi folositã ºi pentru a data domniile ebraice oriunde sunt sincronizate cu regi asirieni, la fel cum ultimele domnii ale lui Iuda pot fi datate prin domnia lui Nebucadneþar. Sincronismele dintre regii evrei ºi cei ai Asiriei si Babiloniei trebuie sã fie deci tratate în secolul al VII-lea.

VII. Datarea î.Hr a regilor evrei

Legãturi între regii evrei ºi faraonii egipteni. Menþionarea cea mai timpurie a unui rege strãin în legãturi cu un cârmuitor al lui Israel sau al lui Iuda e aceea a lui ªiºak (egiptean ªeºonk), care a nãvãlit în Iuda în anul al 5-lea al lui Roboam din Iuda (1 Regi 14,25.26; 2 Cronici 12,2-9). Dar informaþia aceasta nu ajutã sã se amplaseze anul al 5-lea al lui Roboam, deoarece cronologia Dinastiei a XXII-a nu e cunoscutã exact. Se crede cã ªeºonk ºi-a început domnia pe la 950 î.Hr. Contactul urmãtor menþionat este acela al lui "So, împãratul Egiptului", cu Osea din Israel (2 Regi 17,4), dar iarãºi nu sunt informaþii pentru a stabili vreo datã exactã. Cu privire la aceºti doi faraoni, vezi la p. 50,52. Un al treilea contact este acela al lui "Tirhaca, împãratul Etiopiei", ºi Ezechia (vezi p. 53,64,160).

Sincronisme între regii evrei ºi asirieni. Sincronismele cele mai timpurii dintre regii israeliþi ºi asirieni nu Proverbein din Biblie, ci din analele lui Salmansar III, în anii al 6-lea ºi al 18-lea al domniei lui. Cel dintâi dintre acestea a fost anul atribuit în lista de limmu lui Daian-Ashsur în

anul al 6-lea, dupã cel în care Salmanasar a notat ca luându-ºi locul pe tron, dar de asemenea unele forme de anale dateazã campania aceasta în al 6-lea an al domniei. "Inscripþia pe Monolit" a lui Salmanasar raporteazã cã, în anul lui Daian-Ashsur, forþele asiriene au mers într-o campanie în apus ºi cã la Qarqar în Siria a dat piept cu o coaliþie defensivã, care cuprindea pe Benhadad din Damasc ºi pe Ahabbu mat Sir'ila sau "Ahab din þara lui Israel". Doisprezece ani mai târziu, o altã expediþie, în apus, în al 18-lea an al lui, s-a luptat cu Hazael din Damasc ºi a primit tribut de la Iana mâr Humri ("Iehu, fiul lui Omri, adicã din þara lui Omri sau Israel). Obeliscul negru al lui Salmanasar prezintã un relief al lui Iehu, plecându-se înaintea lui, prezentând tribut. Aceºti doi ani sunt plasaþi acum în anii 853 ºi respectiv 841 î.Hr. (Datele 854 ºi 842, bazate pe autori mai vechi pe o singurã listã de limmu, sunt contrazise de toate celelalte liste.)

Aceºti doi ani au fost: ultimul al lui Ahab ºi întâiul al lui Iehu, întrucât sunt douã domnii intermediare (Ahazia, 2 ani ºi Ioram, 12 ani), totalizând 12 ani de domnie prin calcularea fãrã an de urcare la tron cu suprapunerea ei de un an pentru fiecare domnie:

Vezi tabelul

Doisprezece ani de la Ahab la Iehu

Ahazia ºi Ioram intervin cu 14 ani de domnie

Întrucât datarea în ani î.Hr. a lui Salmanasar III pare sã fie stabilitã prin lista de limmu, domniile lui Ahab, Ahazia, Ioram ºi Iehu din Israel sunt la fel stabilite, de asemenea, a contemporanului Ahazia din Iuda, a cãrui scurtã domnie de un an s-a sfârºit în al 12-lea an lui

Ioram din Israel, adicã al 18-lea an al lui Salmanasar. În mãsura în care datele noastre sunt corecte, întregul tipar al celor douã linii ale regilor evrei, pot fi datate în scala anilor î.Hr. Din sincronismul acesta al lui Salmanasar e plasatã data î.Hr. a anului al 4-lea al lui Solomon, anul al 480-lea de la Exod, la 967/66 î.Hr. ºi anul sãu al 40-lea, în care a avut loc despãrþirea în 931/930.

Ioas din Israel este probabil Ia'asu menþionat de cãtre Adad-nirari III al Asiriei. Cu privire la Pul sau Tiglat-pileser, vezi p. 156, nota ++. Folosirea pronumelui personal "el" e calculatã de unii ca arãtând cã Pul ºi Tiglat-pileser din 1 Cronici 5,26 sunt o singurã persoanã, ºi cã traducerea poate citi Pul, ºi chiar Tiglat-pileser. Pecah ºi Ahaz sunt contemporani cu Tiglat-pileser (2 Regi 16,5.10; 2 Cronici 28,19-21). Analele acestuia din urmã menþioneazã pe Menihimme, Pagaha ºi Ausi (traduºi Menahem, Pecah ºi Osea) ºi e probabil, deºi disputat, cã, al sãu "Azriam din Iauda" e Azaria din Iuda.

Salmanasar V a asediat Samaria, care a cãzut "dupã trei ani" (inclusiv, vezi p. 136) anul al 9-lea al lui Osea ºi al 6-lea al lui Ezechia (2 Regi 17,3.4; 18,9.10). Întrucât Sargon II în ultimii sãi ani pretinde cã a cucerit Samaria pe la începutul domniei sale, unii au considerat cã cetatea a cãzut dupã moartea lui Salmanasar, sau cã Sargon era generalul care faptic a cucerit cetatea chiar înainte de urcarea sa la tron. Dar pretenþiile fãloase ale unui rege asirian exprimate în ediþii târzii ale analelor sale întâmpinã suspiciune. Singurul eveniment raportat de cãtre Salmaneser V în Cronica Babilonianã este cucerirea unei cetãþi; dacã numele se citeºte Shamara'in (nu Shabara'in), aceasta ar indica faptul cã Samaria a cãzut a cãzut chiar înainte de sfârºitul domniei lui Salmanasar, în 723/22 î.Hr.

Ultima referire biblicã la contactul dintre Asiria ºi Iuda este aceea dintre Ezechia ºi Sanherib (deºi analele mai târzii ale lui Esarladon îl menþioneazã pe Manase ca Menasi ºi Asubanipal în acelaºi fel se referã la el ca "Minsie" din "Iaudi"). Sanherib a invadat vestul în al 14-lea an al lui Ezechia (2 Regi 18,13), dar nu a luat Ierusalimul. Aceasta este evident "a treia campanie" a lui Sanherib, menþionatã în analele asiriene. Cele douã afirmaþii cã Salmanasar (V) a venit împotriva Samariei în al 14-lea an al lui Ezechia ºi cã Sanherib a invadat Iuda în al 14-lea an al aceluiaºi rege (2 Regi 18,9.13) nu sunt, aºa cum ar pãrea la prima vedere, în disarmonie cu rapoartele asiriene a domniei de 17 ani intermediare a lui Sargon II. Intervalul acesta este o indicaþie puternicã a unei coregenþe pentru Ezechia; înseamnã evident cã invazia lui Salmanasar a avut loc în anul al 4-lea al coregenþei lui Ezechia ºi aceea a lui Sanherib în al 14-lea an al

domnie sale singur (pusã la anul 701 î.Hr.). [Nu e absolut deloc necesar de a gãsit o inconsistenþã aici.]

Deºi unii comentatori iau în consideraþie numai un singur atac asupra lui Iuda de cãtre Sanherib, naraþiunea biblicã se preteazã ºi la interpretarea care permite o a doua invadare târziu în timpul domniei lui Ezechia (vezi p. 64,67). Comentatorii care cred în a doua companie diferã în ce priveºte locul unde naraþiunea biblicã face tranziþia. Totuºi menþionarea lui "Tirhaka (Egiptean Taharka), împãratul Etiopiei" (2 Regi 19,9), ca ameninþându-l pe Sanherib la data aceasta, pare sã se refere la sfârºitul domniei lui Ezechia, deoarece Taharka, un rege al Dinastiei a XXV-a a Egiptului, care era Nubianã sau "Etiopianã", a început sã domneascã aproximativ pe la 690 î.Hr., la vârsta de 20 de ani (vezi p. 53), în acord cu dovezi actuale care au fost publicate în 1949. Lucrul acesta ar fi cuprinsul a foarte puþini ani de la sfârºitul domniei de 29 de ani ai lui Ezechia ca domnitor unic (vezi PK 339). În felul acesta, data cunoscutã a lui Salmanasar V ºi datarea aproximativã a lui Taharka din Egipt se combinã pentru a favoriza vederea celor 29 de ani, plus o coregenþã pentru Ezechia.

Sincronisme între regii lui Iuda ºi ai Babilonului. Domniile finale ale lui Iuda se sincronizeazã cu domnia lui Nebucadneþar (anul lui al 37-lea este fixat pe cale astronomicã) ºi astfel poate fi datatã î.Hr.

Acestea pot fi totalizate astfel:

Aceste date sunt de acord cu cele mai recente gãsiri, când al 4-lea an al luiIoiachim este aliniat cu primul an al lui Nebucadneþar, exilarea lui Ioiachin "în anul urmãtor" ("când anul a trecut" - trd.engl.) cu al optulea an al lui Nebucadneþar ºi cãderea ºi cãderea Ierusalimului cu cel de-al 19- lea, ºi ultimul, al sãu, dacã este luat în socotealã anul iudaic din toamnã-în-toamnã.

Ezechiel, care a fost luat captiv la Babilon cu Ioachin, adesea dateazã evenimentele prin anii acestei captivitãþi, de exemplu:

Viziunea lui Ezechiel despre asediu, al 9-lea an al captivitãþii - Ezechiel 24,1.2 (vezi aceeaºi datã pentru începutul asediului - 2 Regi 25,1.Ieremia 52,4).

Veºti despre cãderea cetãþii ajung la Ezechiel în luna a-10, anul al 12-lea - Ezechiel 33,21 (vezi cãderea cetãþii în luna a 4-a a anului al 11-lea al lui Zedechia ºi anul al 19-lea al lui Nebucadneþar - Ieremia 39,2; 52,6-14).

Viziunea lui Ezechiel în anul al 25-lea al captivitãþii, anul al 14-lea dupã ce cetatea fusese lovitã, Ezechiel 40,1.

Datele acestea nu determinã metoda lui Ezechiel de calculare a anilor captivitãþii lui Ioiachim, deoarece ei pot sã armonizeze cu folosirea unui început de an din primãvarã sau din toamnã, sau o calculare aniversarã de la data capturãrii. Aceste alternative, împreunã cu pãrerile diferite cu privire la relaþia dintre anul al 4-lea al lui Ioiachim ºi anul I al lui Nebucadneþar, au ca rezultat concluzii diferite în ce priveºte data exactã, când Ezechiel a avut viziunea cu privire la asediu ºi când a sosit solul.

Calculul lui Ezechiel, însã, nu se aplicã în mod necesar la o altã formulã de datã oferitã în termeni ai captivitãþii lui Ioiachim, eliberarea regelui captiv în luna a 12-a a anului al 37-lea. Amel-Marduk, succesorul lui Nebucadneþar, l-a scos din închisoarea din Babilon "în cel dintâi an al domniei lui" (2 Regi 25,27) sau "în anul întâi al domniei lui" (Ieremia 52,31; întâi fiind un cuvânt de adaos). Aceste douã texte, fiecare în parte, spun literal: "în anul când el a fost (sau a devenit) rege (2 Regi 25,27) ºi "în anul împãrãþiei lui" (Ieremia 52,31). Unii au considerat "anul" lui Amel-Marduk a fi pe temeiul analogiei cu limba arabã, anul I al lui, întrucât era anul - într-adevãr, unicul an calendaristic întreg - al domniei lui, deoarece el a murit în anul II al lui. Alþii spun cã înseamnã anul lui de urcare la tron, deoarece în anul când el a domnit, poate fi luat ca implicându-l pe acela în care el a început sã domneascã. Dacã în Regi ºi Ieremia, anii lui Ioiachin sunt calculaþi inclusiv ca ani din toamnã-în-toamnã, în care a fost luat prizonier, luna a 12-a a anului al 37-lea cade în anul Babilonian de urcare la tron al lui Amel-Marduk, în primãvara lui 561 î.Hr., care ar fi în anul 1, aºa cum e calculat în anul iudaic, din toamnã-în-toamnã. Nu e necesar de a presupune cã socoteala lui Ezechiel în Babilon era aceeaºi cu aceea folositã în Iuda în anii de sfârºit ai monarhiei. Ar putea sã fie un exemplu de calculãri diferite. Punctul acesta însã, nu are efect asupra datei sfârºitului regatului lui Iuda.

Atribuirea de date î.Hr. liniilor ebraice. Presupunând deci cã avem o schemã a domniilor regilor evrei, care e cel mai puþin relativ de consistentã ºi experimental corectã putem

suprapune pe tiparul acela scala datãrii în ani î.Hr. pentru a face ca anii lui Nebucadneþar, ai cãrui echivalenþi în Hristos sunt cunoscuþi, sã sincronizeze cu ultimele domnii ale lui Iuda, ºi putem lucra înapoi de acolo. Dacã sincronismele mai timpurii dintre regii evrei ºi conducãtorii asirieni pot fi încadrate fãrã ca cifrele biblice sã sufere, în cursul timpului când lista de limmu ºi Canonul lui Ptolemeu se suprapun, ºi dacã perioada ºi anotimpurile lui Salmanasar al III-lea cu Ahab ºi Iehu poate ºi ea sã se armonizeze, va reieºi cã reconstrucþia cronologiei perioadei acesteia e rezonabil corectã.

Aceasta nu înseamnã în mod necesar cã fiecare detaliu poate fi considerat fixat în mod absolut, deoarece acolo unde trebuie sã se admitã atât de multe domnii suprapuse poate fi mai mult decât o singura cale posibilã de a ajusta relaþiile acestor domnii. Dar schema generalã poate fi privitã ca fiind bazatã pe principii solide ºi de folosit ca o ipotezã de lucru pentru datarea evenimentelor biblice. Date absolut exacte pot fi date numai pentru acele evenimente care sunt legate direct ºi neambiguu cu vreun punct de referire fixat, ca sincronismele domniei lui Nebucadneþar. Chiar ºi în cazuri de acestea datele exprimate în termeni de luni lunare nu pot fi datate dogmatic pânã la ziua precisã fãrã a permite loc de variaþie de o zi, uneori o lunã (vezi p. 119,120).

Deºi cronologia exactã a tuturor domniilor ebraice nu e privitã ca fixatã, tiparul e suficient de complet pentru a permite înºirarea de date î.Hr. cel puþin ca aproximaþii ipotetice (vezi tabelizarea de la pag. 77) pentru înlesnirea cititorului. Datele acestea nu sunt date de o expunere finalã a unei cronologii exacte, deºi ultimele câteva domnii din Iuda sunt aliniate cu anii babilonieni ai lui Nebucadneþar, datele î.Hr. ale regilor mai timpurii trebuie sã fie luate ca aproximative, deºi posibile, ºi în cele mai multe cazuri foarte probabil corecte.

Alte date sunt relativ mai puþin certe, întrucât sunt depãrtate în timp de astfel de date fixate sau întrucât sunt necesare anumite ajustãri, de exemplu coregenþe presupuse, fãcute numai pe temeiul de a face sincronismele sã se angreneze pe hârtie - aºa cum trebuie sã fie fãcut Proverbeizoriu dacã e totuºi sã se construiascã în cele din urmã o scalã.

Incertitudinea posibilã de câteva zile, ba chiar de câþiva ani, nu cântãreºte mai mult decât valoarea unei serii de date prezentate ca o ipotezã de lucru pentru avantajul cititorului, dar e

bine sã pãstrãm o minte deschisã pentru posibila revizuire a unora dintre amãnuntele acestea când ajung la îndemânã informaþii noi.

Bibliografie

Lucrãrile prezentate aici sunt citate, nu pentru cã în mod necesar sunt de acord cu vederile cronologice prezentate în comentariul acesta, ci pentru cã sunt folositoare pentru referinþe la acest subiect, mai ales ca surse pentru punctele tratate în articolul precedent.

ALBRIGHT, WILLIAM FOXWELL, "The Cronology of the Divided Monarchy of Israel, Bulletin of the American Schools of Oriental Research, nr. 100 (decembrie 1945), p. 16-22. O tratare bazatã pe premiza cã datele din Cronici cer o considerabilã revizuire a cifrelor din Regi. Exemplificã atitudinea cãrturarului modern care considerã cã cele mai multe cifre biblice pentru domnii au suferit din cauza erorilor copiºtilor.

Cronica Babilonianã. Un titlu general aplicat porþiunilor cunoscute ale documentelor istorice militare ce aparþineau regilor babilonieni, inclutând porþiunea pentru c. 747-648 î.Hr. publicatã sub acest titlu în 1887, ºi multe altele de atunci. Ultima este Cronicile Caldeene ale regilor, 626-556 î.Hr., editatã ºi tradusã de D. J. Wiseman.

ANSTEY, MARTIN, The Romance of Bible Cronology, 2 vol, Londra; Marshall Brothers Ltd, 1913. O expunere a unei cronologii lungi adaptate dupã Usher prezentând un Exod în secolul al 17-lea, judecãtori consecutivi, cei 480 de ani socotiþi prin omiterea perioadelor dintre funcþiunile de judecãtori, o schemã a regilor cuprinzând interregnuri, considerã goluri în cronologia asirianã ºi încearcã sã revizuiascã Canonul lui Ptolemeu. Tratarea arbitrarã a datelor stabilite pe cale astronomicã de la perioada persanã mai departe o înlãturã de la un loc printre autoritãþi.

BARTON, GEORGE A. Archaeology and the Bible, ed. a 7-a revizuitã, Philadelphia American Sunday School Union, 1937, 607 p. Partea I-a este o tratare curentã a istoriei, antichitãþilor, arheologiei ºi cronologiei þãrilor pomenite în Biblie. Partea a II-a conþine o colecþie de extrase,

traduse, din surse antice, cuprinzând referinþele principale din analele siriene la regi din Iuda ºi Israel. Lucrarea aceasta este demodatã dar e amintitã aici deoarece conþine unele materiale sursã ºi deoarece, ca o lucrare cuprinzãtoare la nivel popular, e mai uºor de gãsit decât altele în bibliotecile publice medii.

The Cambridge Ancient History. Redactatã de J. B.Bury, S.A. Cook ºi F.E. Adcock, 12 vol, New York: The Macmillian Company, 1926-39. Volumul I, cap. 4 "Cronologie", trateazã diferite sisteme cronologice antice, Volumul 3 conþine numeroase capitole de diferiþi autori furnizând o privire generalã asupra fundalului istoric al Orientului Apropiat de la 1100 î.Hr., pânã la perioada Exilului Babilonian. Materialele biblice sunt tratate la acelaºi nivel ca ºi celãlalt material sursã antic. Întreaga lucrare urmeazã sã fie revizuitã pe baza cunoºtinþelor mai noi, dar rãmâne lucrarea generalã asupra istoriei antice cea mai accesibilã.

GARSTANG, JOHN The Foundations of Bible History; Joshua, Judges. Londra, Constable and Constable, Ltd.,1931, 423 pag. Un exponent al datei de aproximativ 1400 pentru intrarea în Canaan.Discuþia despre cucerirea Ierihonului de cãtre Iosua (vezi p. 42 deasupra) a fost depãºitã de cãtre constatãri ulterioare. Datarea lui Garstang se sprijinã mult pe descoperirile sale din escavarea Ierihonului (vezi Comentariu vol. II, p. 24) dar în prezent (1954) nu ar trebui sã se punã bazã pe dovezile acestea, deoarece problema Ierihonului e din nou larg deschisã prin excavaþiile încã în curs, conduse de Kathleen Kenyon (vezi notãrile de la Tushingham, A. Douglas). Orice concluzie trebuie sã aºtepte dovezi noi.

HORN, SIEGFRIED H, AND WOOD, LYNN N, The Cronology of Israel, Washington, Review and Herald, 1953, p. 192. O soluþie a problemei cronologice a perioadei postbelice. Totuºi primele capitole explicã multe principii ºi metode generale ale cronologiei antice, cu documentare la sursa asupra unor subiecte ca calcularea anilor de domnie Egipteanã ºi Babilonianã, anul al 37-lea al lui Nebucadneþar, etc.

Ambii autori au alcãtuit ºi cronologii ale regilor evrei. Wood, o cronologie lungã substanþial în acord cu a lui Anstey; ºi Horn, una scurtã care deºi alcãtuitã cu totul dependent de a lui Thiale, foloseºte aceleaºi ipoteze fundamentale ºi ajunge la aceeaºi schemã cu excepþia unei divergenþe în perioada lui Ezechia ºi a contemporanilor lui. Nici Hom ºi nici Wood nu a

publicat sistemul sãu de cronologie, deoarece nici unul nu considerã concluziile sale complete. Vezi ºi cele scrise la Thiele, Edwin R.

LUCKENBILL, DANIEL DAVID, Ancient Records of Assyria and Babylonia, 2 vol, Chicago: The University of Chicago Press, 1926-1927. O traducere englezã a documentelor sursã, cuprinzând lista de limmu, anale etc.

POEBEL, ARNO. "The Assyrian King List from Kharsabad", partea 3, Journal of Near Eastern Studies II, (1943),56-90. Un studiu al unei liste de regi asirieni scrisã în 738 î.Hr. Partea care procurã date pentru perioada suprapunerii cu Canonul lui Ptolemeu este o continuare redacþionalã a regilor compilate din alte liste.

PRITCHARD, JAMES B, redactor, Ancient Near Eastern Text Relating to the Old Testament, Princetown, NJ, Princetown University Press, 1950, 526 p. Colecþia cea mai la zi ºi mai reprezentativã de astfel de documente, traduse ºi adnotate de un numãr de cãrturari fruntaºi. Cuprinde mult material istoric ºi literar de la naþiunile înconjurãtoare, având legãturã numai indirectã cu Vechiul Testament, dar revãrsând luminã asupra cadrului cultural ºi religios în care a fost scris Vechiul Testament. Ea depãºeºte colecþiile mai vechi de anale asiriene care se referã la diferiþi regi ai lui Israel ºi ai lui Iuda, ºi conþine Lista A de regi babilonieni, dar numai un extras scurt dintr-o listã de limmu.

PTOLEMY (CLAUDIUS PTOLEMAEUS). The Almagest, tradusã de R. Catesby Taliaferro, "Great Books of the Western World", vol. 16: Ptolemy, Copernicus, Kepler, p. VII-XIV, 1-478. Redactat de John Maynard Hutchins ºi Mortimar J. Adler, Chicago; Encyclopedia Britannica, Inc, 1952. Marea lucrare astronomicã a lui Ptolemeu, conþinând rapoarte ale eclipselor, etc, care stabilesc datarea ºi conþinând canonul în Apendicele A (text grecesc în Opera lui Ptolemeu, editura Halma, Paris, 1813

ROGERS, ROBERT WILLIAM. Cuneiform Parallels to the Old Testament. Ed. a 2-a, cu corectãri, New York: The Alingdon Press, 1926, 470 pag. O colecþie de extrase engleze din inscripþiile asiriene, babiloniene ºi persane care sunt paralele cu Vechiul Testament sau lãmuritoare pentru el, însoþite de transliterãri ale originalelor ºi legate prin pãrþi introductive. E

demodatã, dar folositoare deoarece conþine Lista A de regi babiloniei, Cronica Babilonianã, mai multe liste eponimice asiriene, secþiunea babilonianã a Canonului lui Ptolemeu ºi extrase din analele asiriene pomenind regi evrei.

ROWLEY, H. H., From Joseph to Joshua, Londra, Oxford University Press, 1950, 200 pag. Valoroasã nu pentru punctul de vedere ºi concluziile critice ale autorului, ci pentru rezumatul teoriilor diferiþilor cãrturari ºi pentru notele cuprinzãtoare din josul paginilor cu privire la autori.

SMITH, GEORGE, The Assyrian Eponym Canon, Londra, Samuel Bagster an Son's, 1875, 206 pag. O lucrare pionier, de multã vreme demodatã, dar vestitã ca prima publicaþie a listei de limmu. Ea trateazã ºi alte documente în legãturã cu exactitatea acestei liste, ca de exemplu tãbliþe din Muzeul Britanic, inscripþii, Canonul lui Ptolemeu etc. Ea cuprinde de asemenea extrase care au legãturã cu Vechiul Testament ºi o expunere a unei cronologii lungi a regilor care lasã deoparte sincronismele evreo-asiriene din anale.

THIELE, EDWIN R. The Mysterious Numbers of the Hebrew Kings, Chicago: the Univesity of Chicago Press, 1951, 298 pag. O piatrã de hotar cãrturãreascã în domeniul cronologiei biblice. Ea e cea dintâi expunere a cronologiei scurte a regilor, care încearcã sã armonizeze toate datele biblice cu cronologia asirianã ºi babilonianã. Ea realizeazã mai multã armonie între cifrele biblice ºi datele general acceptate ale istoriei asiriene decât oricare altã schemã publicatã pânã acum. Pe lângã faptul cã prezintã o schemã în formã de diagramã a domniilor ºi o expunere pe deplin documentatã a acestui sistem cronologic, cartea este un tezaur de informaþii asupra principiilor antice de calculare, de date sursã, atât biblice, cât ºi neblibice, ºi asupra diferitelor scheme cronologice ale scriitorilor precedenþi din acest domeniu. Tabelele din apendice cuprind lista asirianã de limmu (sau eponimicã) ºi secþiunile babilonianã ºi persanã a Canonului lui Ptolemeu. Vezi de asemenea cele prezentate la titlul Horn ºi Wood.

TUSHINGHAM, A. DOUGLAS. "Escavation at Old Testament Jericho", The Biblical Archaeologist, XVI (1953),46-67. O cercetare preliminarã a rezultatelor iniþiale ale escavaþiilor recente de la Ierihon fãcute de expediþia comunã a ªcolii Britanice de Arheologie din Ierusalim ºi a ªcolii Americane de Cercetãri Orientale din Ierusalim, sub conducerea lui Kathleen Kenyon. Dacã concluziile preliminare ale acestui articol se dovedesc întemeiate, vor face concluziile lui

Garstang cu privire la Ierihon sã fie învechite, vor lãsa subiectul cuceririi de cãtre Iosua acolo unde se gãsea înainte de escavaþiile lui Garstang ºi vor amâna orice soluþionare arheologicã pânã ce vor fi primite noi descoperiri.

USSHER, JAMES. The Annals of the World, Londra, J. Crook and G. Bedele, 1658, 907 pag. Expunerea clasicã a cronologiei lungi publicatã de întâia datã în 1650 în limba latinã. Ea introduce interregnuri pentru a armoniza domniile ºi bazeazã datarea î.Hr., pe presupunerea arbitrarã a anului 1004 î.Hr. (1000 de ani înainte de naºterea lui Hristos) pentru terminarea templului lui Solomon. Cei 480 de ani sunt luaþi literal.

Wiseman, D. J., ed. Cronicles of Chaldaean Kings. Vezi Cronicile Babiloniene.