Tabelul 2. Critica şi răspunsul la critică

Adresarea criticii Răspunsul la criticăAdresare conflictogenă

1.Respingerea comportamentului celuilalt: ● prin “atac la problemă” (Astăzi ai

avut un ton nepoliticos) ● prin utilizarea negaţiei (Nu ai fost

politicos!)

● prin apelul la standarde (Nu aşa se vorbeşte cu un profesor /cu un coleg)

2. Generalizarea: “mereu” /”întotdeauna” versus “niciodată”(“Mereu /Întotdeauna eşti nepoliticos”, “Niciodată nu eşti politicos”).

3.Personalizarea = atacul la persoană(Eşti un nepoliticos /bădăran). Se lezează stima de sine.

Răspuns conflictogen1.Răspundem ca şi cum am primit un atac la persoană. (Vrei să spui că eu nu ştiu să mă port /sunt prost crescut ?)

2.Respingem critica (Nu-i adevărat, eu i-am vorbit politicos.)

Adresare preventivă1. Recunoaşterea bunelor

intenţii ale celuilalt, găsirea de scuze pentru comportamentul pe care urmează să-l contestăm. (Ştiu că ai multe necazuri şi eşti tensionat, dar ai fost nepoliticos cu colegul tău).

2. Atac la problemă prin limbajul asertiv de tip “Eu”.

Răspuns preventivO. Dacă este cazul, ne informăm

mai în detaliu, punând întrebări (El ce m-a întrebat? Eu vorbeam cu cineva? Etc.)

Nu îl contrazicem şi nu ne supărăm, indiferent dacă are dreptate sau nu.

1. Dacă considerăm că are

(Consider că astăzi ai avut un ton

nepoliticos). dreptate

a) Îi dăm dreptate (recunoaştem, acceptăm critica) şi ne corectăm comportamentul (Ai dreptate, nu stiu ce mi-a venit să fiu atât de nepoliticos.)

b) Îi dăm dreptate (recunoaştem, acceptăm critica) dar ne menţinem comportamentul (Ai dreptate, am fost nepoliticos, dar mă dezgustă atât de mult ceea ce face el, încât nu pot să fiu altfel).

2. Dacă considerăm că nu are dreptate

Îi recunoaştem dreptul la a fi diferit de noi şi ne menţinem comportamentul (Ştiu că tu consideri

asta o impoliteţe, dar eu consider că m-am purtat civilizat).