APART, aparate, s. n. 1. Sistem de piese care servete pentru o operaie mecanic, tehnic, tiinific etc. Aparat de radio. Aparat telegrafic. 2. Sistem tehnic care transform o form de energie n alta. 3. Ansamblu de organe anatomice care servesc la ndeplinirea unei funciuni fundamentale. Aparat digestiv. 4. Totalitatea serviciilor (sau, p. ext. a personalului) care asigur bunul mers al unei instituii sau al unui domeniu de activitate. Aparat administrativ. Aparat de stat = totalitatea organelor de stat care ndeplinesc funciile acestuia; totalitatea angajailor acestor organe. 5. Ansamblul mijloacelor care servesc pentru un anumit scop. Aparat tiinific = totalitatea documentelor, izvoarelor, surselor de investigaie tiinific folosite de un cercettor. Aparat critic = totalitatea notelor i comentariilor care nsoesc o ediie critic. Din lat. apparatus, fr. apparat, germ. Apparat (cu unele sensuri dup fr. appareil).

APARATUL CRITIC (sTIINIFIC, TEHNIC) AL UNEI LUCRRI sTIINIFICE VII.1. Definitia aparatului critic si structura lui a. Ce se numeste aparat critic b. Elementele aparatului critic (tehnic, stiintific) Elaborarea aparatului critic si pozitia lui n manuscris si n lucrarea tiparita VII.2. Trimiterile = notele de subsol (referinte si note) a. Definirea termenilor b. Scopul referintelor si notelor c. Continutul referintelor si not 12112i821m elor Cum se procedeaza cu referintele si notele pe tipuri de lucrari VII.3. Citatele a. Definirea citatului b. Scopul citatului Ce se citeaza si ce nu se citeaza d. Cnd se citeaza e. Cum se citeaza

c.

d.

c.

VII.4. Prescurtarile folosite n lucrarea stiintifica Definirea prescurtarilor (abrevieri, sigle (?) ) b. Scopul prescurtarilor Prescurtari tip, prescurtari dupa tip si prescurtari personale d. Prescurtari bibliografice, prescurtari tehnice a.

c.

VII.5. Bibliografia lucrarii a. Continutul termenului bibliografie b. Ce nseamna pentru o lucrare anexa bibliografica c. Dispunerea bibliografiei n lucrare d. Dispunerea lucrarilor n cadrul bibliografiei Elemente minimale obligatorii pentru o bibliografie de lucrare VII.6. Anexe documentare ale unei lucrari Continutul termenului de anexa documentara si rolul ei b. Plasarea anexelor documentare n lucrare Elementele anexelor documentare (documente, ilustratie, licte cronologice, tabele statistice) VII.7. Indicii lucrarii a. Definirea termenului de indici si rolul lor n lucrare b. Tipurile de lucrari la care indicii sunt obligatorii c. Tipurile de indici (generali, tematici, speciali) d. Tipurile de indici speciali (persoane, termeni ???, locuri) e. Modul cum se organizeaza indicii Bibliografie: A. Avramescu - V. Cndea Introducere n documentarea stiintifica, Bucuresti, Editura Academiei R. P. R., 1960, p. 409-421 x x x Metodologie. Ghid pentru tehnica lucrarii stiintifice, Institutul Teologic RomanoCatolic, Iasi 1995, p. 35x x x Ghidul studentului n istorie ??? APARATUL CRITIC (sTIINIFIC, TEHNIC) AL UNEI LUCRRI sTIINIFICE VII.1. Definitia aparatului critic si structura lui a. Ce se numeste aparat critic (stiintific, tehnic) Orice lucrare stiintifica este nsotita de o serie de note explicative, referinte, trimiteri, forme de completare intuitive, pentru a facilita cititorului ntelegerea textului. Aceste note explicative, referinte, trimiteri etc. sunt numite aparat critic, aparat stiintific, aparat tehnic. Se numeste aparat critic al unei lucrari stiintifice suma datelor tehnice, complementare, trimiteri sau referinte bibliografice, elemente intuitive, care completeaza un text stiintific scris. Continutul aparatului critic (tehnic, stiintific) este complex. El face parte integranta din lucrare. n mod normal este atasat la sfrsitul manuscrisului, pe pagini separate. n lucrarile tiparite, partile aparatului critic pot fi plasate n chip diferit: fie sunt toate concentrate la a.

e.

c.

sfrsitul lucrarii, fie parti din el sunt la ncepului lucrarii, la subsolul paginilor corespunzatoare si la sfrsitul textului sau unele chiar n text (ilustratie). 1.b. Elementele aparatului critic Aparatul critic (tehnic, stiintific) cuprinde mai multe parti: referinte (care se refera la lucrari utilizate ca documentatie: izvoare, carti, lucrari de sinteza, articole, studii, note); note (care cuprind dezvoltarea unor idei proprii ale autorului, observatii complementare); citate; prescurtari bibliografice, tehnice, personale; bibliografie; ilustratie (harti, desene, fotografii); indici. 1.c. Elaborarea aparatului critic si pozitia lui n manuscris si n lucrarea tiparita Elementele aparatului critic se elaboreaza n etape diferite ale elaborari lucrarii: bibliografia este cea care se realizeaza n etapa prima a documentarii, n faza de informare asupra continutului lucrarii b. referintele si notele se fac n faza lecturii, sub forma de fise, pe masura ce autorul parcurge cuprinsul subiectului c. prescurtarile pot fi realizate n doua etape: ntr-o etapa sunt preluate prescurtari clasice folosite n domeniu pentru culegeri de izvoare, dictionare, reviste; ntr-o a doua etapa sunt create prescurtarile proprii (fie bibliografice, fie tehnice, fie proprii) d. ilustratia se creeaza pe parcursul realizarii demonstratiei, caci rolul ei este exclusiv intuitiv, materialul ilustrat servind la ntarirea izvoarelor, informatiilor si demonstratiei e. indicii se realizeaza la sfrsit, dupa elaborarea formei finale a textului, cnd cuvintele din indici pot fi identificate n pagina. VII.2. Trimiterile = notele de subsol (referinte si note) Trimterile = note de lectura se folosesc pentru a asigura o baza stiintifica pentru anumite afirmatii care nu sunt ale autorului. Trimiterile sunt de doua feluri: referinte bibliografice, sau note de lectura, si note. Referintele pot fi de documentare si de trimitere. Referintele de documentare contin elemente care servesc la identificare si dau posibilitatea de a depista si consulta lucrarea din care este luata informatia din text. Referintele de trimitere contin indicatii bibliografice de lucrari al caror continut nu e citat sau folosit ad litteram, dar e parafrazat, rezumat sau semnalat; ceva cu care autorul nu este de acord; se recomanda lectura; este folosit pentru confruntare. Acest ultim tip de referinte Partea protectoare a lucrarii a. b. foaia (pagina) de garda) foaia (pagina) de titlu a.

1. 2.

Punerea n pagina a lucrarii

Planul lucrarii (cuprins, tabla de materii) 3. Textul propriu-zis al lucrarii 4. a. b. c. d. Anexele lucrarii referintele si notele bibliografia prescurtarile indicii

e.

anexele documentare (facsimile dupa documente, documente, planuri, harti, fotografii, desene)

Normele de redactare pe care le-am ales fac parte dintr-un ansamblu de elemente care sunt n mod obisnuit legate de elaborarea unei lucrari cu caracter stiintific. Ele au caracter ideal si trebuie nvatate si aplicate ca atare, cu intentia de a realiza, de a nvata sa realizezi o lucrare ct mai aproape de parametrii ideali. n practica scrisului stiintific nsa se fac, s-au facut si se vor face numeroase exceptii de la aceste reguli (norme), fie impuse de redactiile unor edituri, fie alese liber de autori. Studentii nsa trebuie sa nvete si sa practice acest sistem cel putin n timpul facultatii (studiilor). X.1. Partea protectoare a lucrarii a. foaia (pagina) de garda, respectiv prima si ultima pagina a unei lucrari, constituie partea protectoare a ei. Nu contine nimic, ramn foi albe. Are exclusiv rol protector si estetic. foaia (pagina) de titlu reprezinta partea de prezentare a unei lucrari. Cuprinde cinci informatii speciale, importante: institutia, facultatea, sectia titlul lucrarii

b.

Titlul trebuie sa fie scurt si exact. titlul trebuie sa aiba suficient spatiu alb n jur pentru a fi scos n evidenta. numele si prenumele autorului lucrarii, calitatea si apartenenta n cadrul facultatii (sectia, grupa etc). cadrul n care s-a realizat lucrarea (cursul) si ndrumatorul cursului tipul lucrarii stiintifice (lucrare de seminar, lucrare de semestru, lucrare de an etc.), data elaborarii Model pentru prezentare

UNIVERSITATEA Facultatea de Sectia / Catedra Titlul lucrarii: __________________________________________________ de __________________________________________________ student(a) n anul _____, sectia ________________________ Lucrare prezentata n cadrul cursului de ______________________________

Conducator: Prof. dr. Conf. dr. lector asist. Lucrare de seminar, examen de semestru, examen de an, de cerc stiintific Semestrul _______________, an scolar ______________, luna ___________

X.2. Punerea n pagina a lucrarii a. b. c. Foaia (pagina) de garda nu se numeroteaza. Nici foaia (pagina) de titlu nu se pagineaza.

Toate paginile ncepnd de la cea de titlu se numeroteaza n ordine crescatoare si se socotesc n paginare. Numarul paginii se pune n chip traditional n partea dreapta sus n colt. Mai recent, din cauza existentei marginii (bordurii) spre stnga a paginii, numarul de pagina se pune n partea stnga sus lnga margine. Pe pagina de titlu, pe paginile care poarta titluri de capitole, pe pagina cu titlul de concluzii, pe anexe si bibliografie se obisnuieste a nu se pune numar de pagina. Dar ele se socotesc n paginare. e. n mod practic, numerotarea paginilor ncepe cu prima pagint propriu-zis (care, n functie de ntinderea foii de titlu si a cuprinsului, ncepe cu numarul 2, 3, 4, 5). X.3. Planul lucrarii (cuprinsul, tabla de materii) a. Se recomanda ca pentru sumar sa se utilizeze o singura pagina, pentru a se asigura o privire de ansamblu asupra lucrarii. Structura lucrarii trebuie sa apara clar n acest sumar, iar titlurile, subtitlurile, partile delimitate de sumar sa apara si n structura textului. Partile de baza ale lucrarii (introducere, cuprins, concluzii, anexe) se scriu de obicei cu litere mari. Cnd nu se scriu cu litere mari, se subliniaza. Numerotarea capitolelor mari ale sumarului se face cu cifre romane. Cifra romana se separa de titlul capitolului fie prin spatiu, fie prin liniuta, fie prin punct. Titlurile de capitole sunt separate de restul sumarului (n sus si n jos) prin spatii mai mari, pentru a se delimita. Se pot scrie chiar cu majuscule, dar de obicei nu se subliniaza. Titlurile de subcapitole se sriu cu minuscule si se numeroteaza cu cifre arabe. n interiorul subcapitolelor pot fi delimitate parti care se marcheaza cu litere mici (a, b, c). X.4. Textul propriu-zis al lucrarii

d.

b. c. d.

e.

f. g.

1. a. b. c. d.

Din punct de vedere al organizarii paginii pagina are o margine spre stnga de 2-3,5 cm pagina are o margine spre dreapta de 1-2 cm pagina are o margine superioara de 2-4 cm pagina are o margine n partea de jos de 1-2 cm Model italian (dupa R. Farina)

2.

Din punct de vedere al organizarii textului a. ntre titluri si text se lasa spatii

b. c. d. e. f. g.

ntre subdiviziunile partilor capitolelor se lasa de asemenea spatii textul poate fi subdivizat prin pozitionarea vizibila a partilor: I.1; I.1.a.; I.1.b. titlurile de capitole este bine sa fie scrise central (si cu capitale, cum spuneam mai sus) titlurile de subcapitole pot fi scrise central si cu minuscule subliniate titlurile de subcapitole secundare se scriu de la margine cu minuscule

titlurile de parti ale subcapitolelor sunt scrise cu minuscule si ncep de la margine, exact ca paragrafele (de fapt, ele constituie un fel de paragrafe) 3. a. b. Din punct de vedere al densitatii textului textul oricarei lucrari se scrie la 2 rnduri referintele si notele se scriu la un singur rnd

c. d. e.

n text se scriu la nceput cu litere capitale numai substantivele proprii n text se subliniaza numai concluzii importante ale autorului sau lucruri generale care se confirma prin cercetarile lui n text se subliniaza cuvintele sau textele n limba latina sau greaca (uneori) X.5. Anexele lucrarii

1.a. Bibliografia se scrie n mod diferit dupa tari diferite. n unele tari se scrie numele si prenumele autorului cu litere mari, n altele nu; n unele tari se culeg cu litere cursive titlurile lucrarilor (chiar si ale articolelor), n altele nu. b. Noi vom aplica la bibliografie, pentru lucrarile din cadrul facultatii, sistemul practicat n biblioteci pe fise: c. numele, prenumele (cu litere mici)

titlul lucrarii, loc de publicare, editor, an de publicare, numar de pagini daca sunt doi sau mai multi autori, se despart ntre ei prin liniuta d. titlurile de carti se subliniaza

e.

titlurile de articole, note, studii nu se subliniaza. n schimb se subliniaza numele revistei, al culegerii de articole n care au aparut aceste note, articole, studii etc. 2. Referintele si notele a. b. Asa cum spuneam mmai sus, n mod obisnuit se scriu la un rnd.

Daca lucrarea citata a fost si este n cadrul bibliografiei, unde a fost citata integral, conform normelor de fisa de biblioteca, atunci la referinte se poate prescurta prenumele autorului, se poate elimina editura si chiar alte elemente, n functie de necesitatile de spatiu. 3. Prescurtarile a. Se scriu pe pagina separata, cu titlul bine delimitat.

b. n chip obisnuit (daca nu chiar obligatoriu), se divizeaza n prescurtari bibliografie, prescurtari tehnice, personale. Cele bibliografice la rndul lor se pot diviza. c. d. n cadrul fiecarei grupe de prescurtari, ele se grupeaza alfabetic.

La margine, spre stnga, se scrie prescurtarea; se lasa un spatiu si apoi se scriu fie datele bibliografice ale lucrarii (n ntregime, ca n bibligorafie), fie numele ntreg al termenului tehnic sau personal prescurtat. 4. Indicii a. b. Se scriu pe pagina separata.

Titllul general si subtitlurile diviziunilor indicilor sa fie vizibile.

c.

Indicii se scriu divizati: nume de persoane, nume de locuri, termeni speciali; fiecare tip de indici poate fi subdivizat, n functie de specificul lucrarii.

De exemplu, pentru o lucrare bazata pe izvoare antice se pot face indici de autori antici, indici de prelucratori de izvoare antice, indici de autori moderni, indici de persoane despre care este vorba n subiect. d. explicatia sensului fiecarui element din indici se ia din dictionare si enciclopedii (chiar de specialitate); indicatia se face exact ca o referinta, dar se pune n paranteze la sfarsitul cuvntului. X.5. Anexele lucrarii a. Anexele se fac pe foi separate de text; paginile se numeroteaza n continuare sau se face numerotare proprie, cu cifre romane. b. c. d. e. f. Titlul se scrie separat.

Fiecare ilustratie sau document sau facsimil se pune pe foaie separata. O lista a ilustratiilor, documentelor, facsimilelor, cu explicatii n legatura cu continutul, precede figurile sau documentele propriu-zise. Textul listei se scrie la un rnd si este ideal sa fie pe o singura pagina. Daca ilustratia a fost preluata de la un alt autor sau de la alti autori si nu creata de autorul lucrarii, acesta este obligat sa citeze sursa de unde a mprumutat ilustratia; citarea sursei se face exact ca la o referinta. Ilustratia se aranjeaza dupa cursul lucrarii, n asa fel, nct folosirea ei n text sa fie paralela cu evolutia textului; tot asa se procedeaza si cu documentele.

g. h.

Folosirea n text a ilustratiei, docuemntelor se face prin introducere exact n locul demonstratiei; de obicei se pune la sfrsitul unei fraze sau la sfrsitul unei propozitii n cadrul unei fraze.

Acest ultim tip de referinte se introduc prin cuvantul confer=cf. (n forma abreviata care sugereaza prin ntelesul lui (a confrunta) controlul informatiei. Tot din aceasta categorie fac parte referintele la alte parti ale lucrarii. Astfel de referinte se introduc prin cuvantul vezi sau vezi la p...; vezi mai sus la p.; vezi mai jos la p... Exista si trimiteri mixte care contin Impreuna atat referinte cat Si note complementare.

Referintele de trimitere se pot face la studiile unde se trateaza probleme asemanatoare sau unde interpretarea unei idei este asemanatoare sau total diferita de aceea prezentata de autor. daca trimiterea se face indicand o preluare de idei poate fi precedata de cuvantul vezi (=prescurtat v) daca trimiterea se face la o lucrare unde a fost formulat un punct de vedere diferit, indicatia bibliografica este precedata de cuvantul contra Referintele bibliografice mentioneaza marturii privind o idee din text la lucrari anterioare care au tratat aceeasi problema, sau la documente. Notarea lor este obligatorie pentru toate ideile si informatiile care au devenit patrimoniu comun, dar nu au devenit notiuni curente. Referintele se fac la toate genurile de documente pe care se bazeaza o lucrare. Ele sunt indispensabile unei adevarate lucrari stiintifice. Nu se marcheaza datele general cunoscute si accept data de un dictionar sau daca e vorba de o notiune nou definita de un autor sau un dictionar. Nota respectiv notele constituie adnotari la un text stiintific cuprinzand informatii suplimentare, de amanunt, chiar referinte bibliografice. Notele au ca scop documentarea, sprijinirea sau probarea a ceea ce se afirma n text. Nota poate contine tot ceea ce este util pentru completarea si clarificarea textului. O astfel de nota poate ajunge deci la proportii considerabile. n nota nu trebuie sa apara nimic din ceea ce apartine textului. Nota numai probeaza si completeaza textul. Notele se pun la un loc cu referintele , fie la sfarsitul fiecarui capitol, fie la sfarsitul textului, fie la subsol. Ele primesc numerotarea n ordinea trimiterilor n general, deci n numerotare progresiva. 2.d. cum se procedeaza cu referintele si cu notele

la note: ele se mai numesc si note complementare sau de clarificare. Contin tot ceea ce este indispensabil lucrarii, dar nu si are locul n text sau prezenta lor ar ngreuna lectura, sau poate fi util pentru completarea textului. Aceste note contin mai ales reflectii personale, afirmatii, sugestii. locul unde sunt ncorporate n text referintele si notele este diferit n functie de tipul lucrarii, modernismul editorului sau al autorului. 1. n text ntre paranteze, iar pentru a nu ncurca textul cu multe elemente descriptive se folosesc abrevieri prestabilite. Este sistemul Oxford. 2. La sfarsitul lucrarii. Se numeroteaza lucrarile citate n continuare (sau pe capitole) si se marcheaza n text cifrele ntre paranteze. Daca lucrarile sunt numerotate pe capitole, pentru a nu le confunda cand se repeta, numarul lucrarii va fi precedat de numarul capitolului 3. Cel mai generalizat procedeu este de a le mentiona la subsolul paginii (de unde si numele de note de subsol sau inframarginale) notand cu acelasi numar ideea din text si referinta din trimitere. Trimiterea la indicatia bibliografica sau nota se face n aceste locuri cu ajutorul cifrelor arabe. n text cifra se pune deasupra randului ca exponent, dupa ghilimele, dupa semnele de punctuatie. Uneori - asa cum spuneam mai sus - se poate pune ntre paranteze rotunde. La lista de trimiteri si note cifra se pune la nceput de rand. Cum se citeaza a. lucrarile autorilor moderni se citeaza n doua forme: forma completa la prima citare (atentie, daca la bibliografie exista deja lucrarea citata n forma completa, se poate cita si prescurtat)

-

daca lucrarea a fost data complet la bibliografie, atunci n prima citare se poate scrie prescurtat numele autorului, titlul lucrarii, se elimina partile tehnice ale titlului (editura etc.)

b.

izvoarele pot fi citate n forma prescurtata chiar de la nceput, de la prima citare. Acester izvoare pot fi de trei tipuri:

-

izvoare de baza, pe baza carora s-a facut elaborarea. Abreviatia (facuta deja pe fise) trebuie expusa n lista de abrevieri

c.

izvoarele disciplinei din care face parte lucrarea izvoare rare numerele de pagini (citate) urmeaza imediat dupa datele operei (nume, prenume, titlu, loc de aparitie, an, volum... sub forma veche pag. sau forma recenta p.) La plural se mai abreviaza si prin forma pp.

Numerele de coloane din dictionare si enciclopedii se scriu n acelasi loc cu prescurtarea col. d. cand o lucrare are mai multe volume, numarul volumului se trece imediat dupa titlu cu cifra cu care a fost scris pe foaia de titlu e. documentele de arhiva se citeaza astfel: arhiva unde se afla documentul, pachetul, dosarul, pagina sau fila f. pentru revistele de specialitate se citeaza: numele, prenumele, titlul lucrarii (articolul, nota, studiu, eseu, recenzie), numele revistei (ntreg sau prescurtat tipic), volumul, numarul, anul de aparitie, locul unde apare (respectiv pagina) g. n conditiile n care o lucrare sau un autor din care s-a citat odata se repeta de mai multe ori se recomanda simplificarea trimiterilor si evitarea repetarilor inutile printr-o serie de indicative sau sigle

-

daca folosim o singura lucrare a unui autor se citeza tot ntreg sau abreviat (vezi mai sus)

-

a doua oara si mai apoi se citeza numai numele autorului si se foloseste op.cit. sau o.c.

-

cand trimiterile se succed la pagini diferite se foloseste idem p... cand trimiterile se succed la aceeasi pagina se foloseste ibidem (tot acolo) cand se foloseste o alta lucrare a unui autor deja cotat se poate scrie idem, titlul lucrarii....numai daca urmeaza imediat dupa o lucrare a lui deja citata. III.3. Citatele

3.a. Definirea citatului. Citatele sunt reproduceri literale -ad litteram- n text sau n trimiteri, de cuvinte, fraze, fragmente dein izvoare sau autori moderni 3.b. Scopul citatului. Citatele au mai multe scopuri: sa expuna o nvatatura, opinie, fapt cu nsusi cuvintele cu care au fost expuse sa demonstreze sau sa Intareasca o ipoteza proprie reproducand textual alti autori sa contrazica interpretarea unor texte sau fapte

3.c. Ce se citeaza izvoarele lucrari de mare autoritate n domeniu idei al caror sens concorda total cu opinia celui care citeaza

Ce nu se citeaza

-

ceea ce e pur ornamental si decorativ ntr-o lucrare introducerile generice si superficiale ceea ce nu are autoritate pentru confirmare

Este recomandabil sa se apeleze la citate n chip moderat si nu trebuie apelat pentru orice la autoritatea unui autor n domeniu. Nu este nsa posibil sa se renunte integral sau partial la citate si mai ales la citarea izvoarelor. 3.d. cand se citeaza Folosirea citatelor n text n functie de necesitatea lor pentru a se da importanta textului; calitatea textului depinde de sensibilitatea si exercitiul autorului. Citarile prea numeroase franeaza discursul, fac dificila lectura cresc n chip artificial lucrarea stiintifica. Saracia n citate poate diminua puterea de convingere a propriilor afirmatii. Nu se pot da norme precise asupra densitatii citatelor. Exista nsa o posibilitate practica de a alege ntre citat si trimiterea bibliografica textul va fi citat daca este necesar sau foarte util si mai ales dificil de gasit. Daca este usor de gasit este suficienta referinta bibliografica textul va fi citat daca sprijina argumentarea autorului. Trimiterile nu trebuie sa indice n chip ostentativ eruditie citatul sa fie util pentru logistica lucrarii.

3.e. Cum se citeaza izvoarele se citeza dupa editia la ndemana sau cea mai buna editie critica

-

autorii moderni se citeaza dupa ultima editie a lucrarii sau lucrarea cea mai recenta

-

se citeaza text ntreg cand citatul este foarte important, cand are o formulare tipica, cand lucrarea cere

-

citatul se pune ntre ghilimele. Nu se pun ghilimele la citatele n limba greaca. Cand un citat este compus din mai multe aliniate ghilimelele se pun naintea fiecarui aliniat. n interiorul citatului se pot folosi tipuri diferite de ghilimele. VII.4. Prescurtarile folosite n lucrarea stiintifica

Prescurtarile sau sistemul de prescurtari este folosit n stiinta pentru a reduce n general suprafata scrisa si pentru a concentra materialul prezentat. Prescurtarile mai reduc n chip masiv repetarile. A prescurta - a abrevia nseamna a reduce dimensiunile unui text suprimand idei sau pasaje = a scurta un cuvant uneori reducandu-l la o litera. Esential pentru o lucrare este consecventa n aplicarea aceluiasi sistem de prescurtari de-a lungul ntregului text. 4.b. Scopul prescurtarilor este deci acela de a ajuta la conciziunea textului Abrevierea sau prescurtarea este faptul de a reduce un cuvant sau un grup de cuvinte la o forma mai scurta prin suprimarea unei litere sau a tuturor literelor care urmeaza literei sau literelor initiale. Literele suprimate sunt substituite de un punct sau de nimic. 4.c.Abrevieri tip,abrevieri dupa tip si abrevieri personale Abrevierile care apar n timpul redactarii sunt: bibliografice: constand mai ales titluri de reviste, enciclopedii, colectii, carti cele proprii trimiterilor

-

tehnice, n general cele acceptate universal pentru anumite date personale, create din necesitatea de a completa, corecta sau mbunatatii procesul de elaborare

Norme de abreviere: de obicei se prescurteaza tot cuvantul dupa consoana initiala se aplica n tabele, trimiteri, la bibliografie (n aparatul critic) sau anumite formule conventionale abrevierile constituite dintr-o grupa de litere se scriu fara spatiu ntre litere si fara semne n interiorul lor n una si aceeasi lucrare abrevierile sunt constante titlurile revistelor si cartilor abreviate se subliniaza sau se scriu cursiv

Abrevierile se constituie ntr-o lista. Ea are scopul de a explica abrevierile folosite. Locul lor este imediat dupa bibliografie, n general la sfarsitul lucrarii. n lista de prescurtari acestea vor fi asezate alfabetic. Exista si practica asezarii prescurtarilor chiar la nceputul lucrarii. 4.d. Prescurtari bibliografice, prescurtari tehnice Prescurtarile bibliografice se refera exclusiv la lucrarile folosite ca documentare (izvoare, autori moderni etc.) pentru o lucrare care a fost odata folosita si mai este folosita cel putin odata se scrie numele autorului si prescurtarea op. cit. sau o.c. si pagina respectiva n cazul cand pe aceeasi pagina se repeta de mai multe ori numele aceluiasi autor pentru aceeasi lucrare se scie idem sau eadem

-

cand pe aceeasi pagina se scrie numele aceluiasi autor si pentru alta lucrare se scrie idem si titlul lucrarii noi

-

cand pe aceeasi pagina apare numele unui autor n aceeasi lucrare de mai multe ori fara sa se intercaleze alte lucrari se scrie idem, p... iar cand apare citarea de pe aceeasi pagina se scrie ibidem

-

n situatia cand apar referiri la mai multe lucrari ale aceluiasi autor formula op. cit. devine importanta. La prima trimitere se dau toate indicatiile bibliografice, iar la celelalte se va indica numele autorului si titlul prescurtat al lucrarii. Prescurtari care introduc referintele sau notele

apud = n, la dupa; indica autorul sau lucrarea dupa care s-au dat n text anumite informatii sau referinte din alt autor sau din alte lucrari necercetate de autor n mod direct cf=conf = a compara, indica faptul ca se refera la o alta lucrare care cuprinde anumite date suplimentare contrare sau concordante n legatura cu o idee din referinta comp = compara; recomanda cititorului sa confrunte anumite idei exprimate cu cele cuprinse n lucrarea care este semnalata contra = prescurtare ce precede lucrarile care n care se sustine o alta idee sau alte idei, informatii decat acelea sustinute de autor i.d. = id est adica, introduce o explicatie asupra unei referinte citate mai jos infra = mai jos, referinta care semnaleaza o idee, citat sau nota ce se gaseste mai departe n text passim = ici si colo, peste tot; indica o idee, o informatie mentionata ntr-o lucrare unde se gaseste n diferite locuri supra = indica o idee, citat, nota ce se gaseste n acelasi text, undeva mai sus

vezi = vide; indica locul unde trebuie cautata o definitie, o explicatie, o informatie pro = pentru; n acelasi sens; atrage atentia asupra lucrarii din care sunt preluate unele idei si pentru care autorul nu arata exact legatura s.v. = sub verbo; precizeaza locul la care se refera autorul dintr-un dictionar, n care notiunile sunt clasate alfabetic sq.; sqq = sequens sequentesque = si urmatoarea; si urmatoarele se utilizeaza cand trimiterea la o diviziune a textului nu poate fi data prin numarul total al paginilor. Prescurtari tehnice Alcatuiesc un complex de formule, de obicei dintr-un cuvant, care au fost standardizate la nivel universal n stiinte. Cuvintele sunt elemente descriptive folosite n lucrari si referinte bibliografice. acad. = academie ad. = adaugat add. ad. = addenda adn. = adnotat al. = alineat anon. = anonim app. = appendice art. = articol aut. = autor bibl. = bibliografie biogr. = biografie

bros. = brosura bul. = buletin cap. = capitol cit. = citat coaut. = coautor cod. = codex, codice col. = coloana colab. = colaboratori compli. = compilator cuv. = cuvant cuv. intr. = cuvant introductiv des. = desen diagr. = diagrama dir. = directie doc. =docent dr. = doctor ed. = Editie edit. = editura eg. = exempli gratia

ex. = exemplu, exemplar f. = fila f. a. =fara an f. e. = fara editura f. l. = fara loc facs. = facsimil fasc. = fascicul fig. = figura fol. = folio fot. = fotografie grav. = gravura h.= harta ilustr. = ilustratie ing. = inginer intr. = introducere inv. = inventar leg. = legat litogr. = litografiat l.s. = loc sigiliu

ms. = manuscris mas. = manuscrisele n.b. = nota bene nr. = numar obs. = observatie s.e. = sine editor, fara editor s.l. = sine loco, fara loc supl. = supliment s.v. = sub verbo, la cuvantul s. a. = si altii s.a.m.d. = si asa mai departe t. = tom tabl. = tablou, tabele tip. = tipografie trad. = traducere urm. = urmatoarele vol. = volum

4.2. Prescurtari bibliografice Aparatul stiintific (critic, tehnic) mai poate folosi si alte prescurtari, care sa ajute la o lectura mai rapida si la reducerea spatiului scris. Aceste prescurtari se refera la bibliografie. Pot fi prescurtate: a. b. c. titlurile unor publicatii periodice care se repeta de mai multe ori titluri de carti, de culegeri de articole, culegeri de izvoare, repertorii numele autorilor Prescurtarile bibliografice pot fi facute n trei feluri: tip de prescurtare impus si acceptat n sistemul international tip de prescurtari impus de un tratat national n domeniu tip impus de revista pentru care se scrie(si care poate avea sistemul ei propriu de prescurtari) sistemul de prescurtari ultramodern numit Oxford un sistem propriu de prescurtari, creat de autor

Esential, n cazul prescurtarilor, este consecventa n aplicarea de-a lungul ntregii lucrari al unuia si aceluiasi sistem de prescurtari. Pentru lucrarile mai mari, prescurtarile se adauga n final n mod separat sub numele de lista prescurtarilor (lista de abrevieri). n cadrul cursului noi vom aplica acest sistem indiferent de tipul de lucrare pentru obisnuirea cu folosirea si crearea unui sistem de prescurtari. VII. 5. Bibilografia 5.a. Continutul termenului "bibliografie". n cazul unei lucrari stiintifice se numeste bibliografie lista scrierilor referitoare la problema cu care se ocupa autorul. Uneori aceasta

lista are caracter exhaustiv. n general se foloseste la lucrarile mari (lucrari de licenta, monografii, culegeri de izvoare, carti). n principui aceasta lista trebuie sa contina toate cartile consultate pentru elaborarea lucrarii. Face parte integranta si obligatorie din aparatul stiintific. 5.b. Ce nseamna pentru o lucrare anexa cu bibliografia Lista lucrarilor folosite pentru elaborarea lucrarii (bibliografia) are o anumita valoare si da o anumita valoare lucrarii elaborate: bibliografia reprezinta un criteriu de apreciere a valorii lucrarii da o imagine n legatura cu calitatea informatiei permite controlul nivelului stiintific al lucrarii permite stabilirea exacta a stadiului cercetarilor la care s-a ajuns n domeniul respectiv permite stabilirea unor puncte de plecare pentru cercetarile noi

Lista lucrarilor (bibliografia) se scrie n felul urmator: (dupa fisa) 1. 2. numele autorului, prenumele asa cum apar pe pagina de titlu acelasi autor care apare de mai multe ori cu mai multe lucrari va figura n ordine cronologica; pentru a nu repeta numele se traseaza n locul lui liniute sau asteriscuri 3. daca o carte este scrisa de mai multi autori se scrie numle si prenumele primului urmat de mentiunea "si colab" (oratorii) 4. 5. 6. titlul cartii se scrie exact, fara prescurtari subliniat si cu punct la sfarsit locul unde a aparut publicatia numele editurii

7. 8.

anul editiei numar de pagini al lucrarii

5.c. dispunerea bibliografiei n text Din punct de vedere al locului lista de lucrari (bibliografia) se poate dispune dupa mai multe criterii: fie la sfarsitul lucrarii fie la sfarsitul fiecarui capitol

n lucrarile mai recente bibliografia este dispusa n lista n mod alfabetic, dar este organizata tematic n stransa legatura cu continutul lucrarii (izvoare, lucrari generale, lucrari speciale etc articole din reviste 1. 2. 3. 4. 5. 6. numele si prenumele autorului urmat de virgula titlul articolului, subliniat; uneori se pune ntre ghilimele urmat de virgula numele periodicului subliniat, urmat de virgula volumul, numarul anul aparitiei paginile ntre care se afla lucrarea n revista

articole din dictionare 1. 2. autor nume si prenume, urmat de virgula titlul articolului, urmat de virgula

3. 4.

dictionarul (titlul ntreg sau prescurtat daca autorul are prescurtare) pagina sau coloana la care se afla Unii autori prezinta n lista bibliografica toate lucrarile folosite, fara a mai face referinte

bibliografice. n acest caz n text autorii si iau libertatea de a folosi informatii, propozitii sau fraze fara trimiteri precise. Acest sistem se foloseste mai ales n lucrarile de informare generala (tratate, manuale, cursuri). Alti autori numeroteaza lucrarile din lista bibliografica si folosesc numerele respective pentru trimiteri n text. VII.6. Anexele documentare ale lucrarii 6.a. continutul termenului de anexa documentara si rolul lor n cadrul unei lucrari stiintifice se numeste anexa documentara suma materialelor suplimentare care completeaza, dezvolta sau lamuresc un text. Se poate deci deduce ca anexele documentare contin materiale nescrise de autor mai ales care ntregesc textul. Este vorba deci de ilustratia grafica. Ilustratie se numeste o grupare de imagini, desene, gravuri etc. care mpodobesc sau explica un text Ilustratia poate fi preluata de la alti autori sau din arhive, biblioteci sau muzee sau poate fi creata de autor. Ilustratia grafica poate cuprinde o gama mare de reprezentari : Ilustratie straina izvoare inedite produse integral de obicei dupa fotocopii imagini de constructii (cladiri, biserici, case, poduri) sau monumente de arta copii dupa fotografii

ilustratie creata personal : tabele cronologice proprii ilustratii create (desene dupa materiale proprii, planse cu material ilustrativ, obiecte pentru demonstatie) n cazul n care ilustratia este preluata de la un autor sau din biblioteci, muzee, arhive, la textul explicativ al ilustratiei se trece numele autorului, lucrarea si pagina la care se afla ilustratia preluata, respectiv numele institutiei, fondul, numarul de inventar sub care materialul este nregistrat (n ordine cronologica sau tematica). Suma ilustratiei este concentrata ntr-o lista n care este descris continutul imaginii pentru ca cititorul sa nteleaga rostul ei mpreuna cu referinta bibliografica, daca este cazul.. Lista ilustratiilor poate fi adaugata la nceputul sau la sfarsitul fiecarei lucrari pe foaie separata. Numarul figurii din aceasta lista este intercalat n text, acolo unde textul cere explicatiile suplimentare b. Lista cronologica constituie un alt tip de anexa documentara mai ales atunci cand subiectul se ntinde pe o perioada mare de timp. Listele cronologice se pot ntocmi cu referire la a. b. persoane evenimente

n aceste liste cronologice (de ambele feluri) textul care nsoteste datele cronologice trebuie sa fie n stransa concordanta cu textul propriu-zis. VII.7 Indicii lucrarii

a.

definirea termenului de indice si rolul lor n lucrare

Index = indice se numeste o lista alfabetica sau sistematica pusa la sfarsitul lucrarii sau la nceputul ei si cuprinzand cuvintele (nume proprii sau comune) sau materiile continute n ea(lucrare) cu indicarea paginilor unde se ntalnesc si cu explicarea prescurtata a continutului lui. Rolul indicilor este de a gasi urgent orice element al lucrarii ordonate pe subiecte, concepte-cheie, autori, locuri. 7.b. tipurile de lucrari la care indicii sunt obligatorii n general se elaboreaza indici numai pentru lucrarile pretentioase de tip carte respectiv (lucrari de licenta, lucrari de masterat, lucrari de doctorat), biografii, monografii, manuale, tratate etc. n practica cursului nsa, studentii vor elabora indici pentru orice tip de lucrare pentru a se crea practica de a crea, cauta si elabora indici. 7.c. tipurile de indici Indicii sunt de mai multe tipuri : indici generali indici speciali (tematici) : - nume de persoane Indicii cuprind toate numirile : se organizeaza alfabetic nume de autori dintr-o epoca nume de autori moderni nume de locuri geografice

-

cuprind si arii semantice mai restranse, inclusiv cele de pe titluri, ilustratii si tabele

-

se evita redarea de sinonime, fiind nsa semnalate paginile unde exista

Indicii se scriu astfel : n dreptul numelui respectiv (persoana, loc, termen, termen special etc.) se trece explicatia si apoi pagina din textul autoruluiunde apare numele. n cazul culegerilor de izvoare sau bibliografii se pune numarul de ordine 7.d. Tipurile de indici speciali Indicii speciali tematici pot fi organizati de autori n mai multe forme pentru a-i delimita mai bine de indicii generali n cazul persoanelor se pot organiza indici cu numele persoanelor din epoca ; cu numele autorilor moderni care au scris despre epoca n cazul locurilor indicii pot fi deosebiti n nume d elocalitati, nume de locuri, forme de relief (ape, munti, vai) 7.e. modul cum se organizeaza indicii n principiu indicii se organizeaza alfabetic n cadrul tipului de indice indicele de nume se organizeaza dupa numele de familie numele romane se pun n ordinea gintilor

Unele lucrari, mai cu seama cele care publica documente cuprind si un glosar respectiv o lista de termeni rari, arhaici sau neologisme care se regasesc n textele documentelor. Glosarul este organizat tot dupa criterii alfabetice. Continutul cuvantului este explicat deobicei dupa dictionarele speciale Glosarul poate fi nglobat la indice sub titlu de indice de termeni aparte sau speciali.