02 septembrie 2015M-am gandit adeseori de unde provine nostalgia şi ce o generează. Nu am găsit

un alt răspuns mai plauzibil, decât ca fiind tot frica sursa ei. Şi ce legătură ar putea fi între frică şi nostalgie? Faptul că simţi că pierzi ceva, deşi acel ceva nu îţi aparţine. Nici anotimpurile nu îţi aparţin, nici soarele, nici natura, nici locurile şi nici oamenii. Toate acestea sunt daruri ale vieţii de care să te bucuri pentru o vreme trăită pe pământ. Şi nu te poţi bucura de ele decât numai şi numai în prezent.Aşadar, rămâi în aici şi acum, ca nici o stare alterată să nu îţi fure energia! Râmîi în prezent şi cu mintea, şi cu sufletul, şi cu trupul!

03 septembrie 2015Iubirea nu trage cu forţa pe nimeni după ea şi nu ştie ce e aia luptă. Viaţa e o

luptă doar când este condusă de frică. Dar când viaţa este susţinută doar de iubire, cum ar mai putea fi ea luptă?Iubirea e una, dar feţele ei sunt multiple. Căci iubirea se simte într-un fel şi în pace, înarmonie, în entuziasm, în bucurie, în lumină, în susţinere, în binecuvântare, în compasiune, în comunicare, în răbdare şi în înţelegere reciprocă.Tu eşti iubire. Iubirea e infinită şi ea nu moare niciodată. Aşa şi tu eşti nemărginit şi veşnic. Eşti iubire şi când te trezeşti dimineaţa, şi când mănânci şi când bei, şi când dormi şi când visezi. Şi când faci dragoste şi când mergi la job, şi când mergi la joacăşi când te afli la cumpărături. Pentru că toate acestea fac parte din viaţă, aşadar fac parte din iubire. Iar iubirea nu le recunoaşte doar pe unele, iar pe celelalte le dă deoparte. Nu-i vrea doar pe unii, iar pe alţii, nu. Ea nu suportă dogmele, nici îndoctrinările, nici îndemnurile rasiale, nici discriminările.Iubirea este doar ceea ce este. Aceea care nici nu vine, nici nu pleacă. Ea nu are de unde veni şi nici unde pleca. Ea rămâne mereu în tine, în ciuda tuturor stărilor alteratecare uneori te cuprind.Rămâi aşadar, nealterat în iubire, în bucurie, în lumină.

07 septemberReligia e un drum, spiritualitatea e un alt drum. Unii au nevoie de religie, al ii ț

de spiritualitate. Să nu aruncăm cu pietre dintr-o tabără în alta, doar pentru că avem falsa impresie că religia sau spiritualitatea noastră e mai „sus” ca a celui de lângă noi.Dacă cei din spiritualitate au acumulat pu ină cunoa tere, poate ar fi cazul să înve e iț ș ț șnon-judecativitatea. A-i judeca pe ceilal i e cel mai u or, pentru asta nu ai nevoie ț șdecât de propriul tău ego exacerbat. Dar să ajungi să îi iube ti pe ceilal i a a cum ș ț șsunt, fără să încerci să îi schimbi, asta poate fi o adevărată provocare. Nu spune că le vrei binele celorlal i i de asta vrei să îi schimbi. Binele tău nu e ț șacela i cu binele lor.ș Dacă discernământ nu e, nimic nu e... 08 september

Lucrul conştient cu tine însuţi e cel mai mare dar pe care îl poţi oferi umanităţii. Şi această muncă e cea mai frumoasă şi cea mai binecuvântată dintre toate. Asta înseamnă de fapt, să te pui pe tine pe primul plan, să te iubeşti, să ai grijă de tine, să ai compasiune pentru tine, să te cunoşti cât mai mult posibil. Asta nu e mândrie şi nici egoism, ci e o simplă conştientizare de sine. Ai destul curaj să faci

asta, să te pui pe tine pe primul loc? Doar aşa vei avea ce dărui celorlalţi din tine însuţi. Dacă nu te apreciezi, cum îi vei aprecia pe ceilalţi? Dacă nu te respecţi, cum vei respecta pe cineva? Dacă nu te susţii singur, cum îi vei putea susţine pe alţii? Dacă nu te iubeşti, de unde vei dărui iubire în jurul tău?

Lucrează în primul rând cu tine şi apoi ocupă-te de restul. Dacă te vei ocupa decelelalte mai înainte de a te apleca asupra ta, pe toate celelalte le vei face fără spor. Redobândeşte-ţi mai întâi entuziasmul pentru tine şi pentru viaţa ta! Înlătură vălul şi elimină drama!Fi i binecuvânta i!ț țFiţi bucuroşi!Fiţi bucuria!

-Iubirea. Nu este de ajuns să spui că iubeşti oamenii, dacă tu nu te iubeşti cu adevărat pe tine însuţi. Asta e doar o minciună. Cu cât te iubeşti şi te apreciezi mai mult, cu atât vei dărui mai mult din tine celorlalţi. Când te iubeşti, nu mai simţi nevoia nici să controlezi pe careva, nici nu mai suporţi să fii controlat de absolut nimeni. Trăieşti şi laşi să trăiască.-Frica. Suntem învăţaţi să ne fie frică şi aceasta ne este cultivată încă de la o vârstă foarte fragedă, astfel încât nu mai funcţionăm firesc din iubire, ci ne manifestăm adeseori cu sabia fricii deasupra capului. Această frică este de cele mai multe ori ascunsă şi nu o percepem direct ca fiind prezentă, te obişnuieşti până ce te identifici cu ea şi devine a doua ta natură. Trăie ti, te culci i te scoli cu ea. Începe să îţi fie ș șfrică de oameni, de viaţă, pentru că pur şi simplu trăieşti în iluzia minţii, nu în plenitudinea bucuriei fiinţei tale interioare.-Fericirea şi râsul. Ne naştem cu aceste tendinţe către veselie, dar societatea şi religia mai ales, reuşesc de-a lungul timpului să ne taie pofta de viaţă şi să ne bage doar fricaîn oase. Copiii se nasc cu bucuria pe chip, dar în scurt timp, această bucurie păleşte de pe faţa lor. Ne naştem cu multă iubire dar şi aceasta devine condiţionată după ce creştem. Bucuria e cea mai importantă activitate spirituală şi de fapt, toate meditaţiile şi tehnicile folosite, converg doar către recăpătarea stării de bucurie. Când pierzi bucuria, pierzi starea firească şi începi să apelezi la...tehnici!!!-Conştientizarea că viaţa este un mare dar. Unii se auto-amăgesc că viaţa e o corvoadă şi că au karme grele de dus. Spor la trasul karmei dacă asta doriţi, iubiţii mei. Toate greutăţile care vin spre mine, eu le percep doar ca porvocări. Ele sunt de fapt, daruri şi nestemate pe care noi în fuga noastră după confort, le aruncăm şi pierdem astfel o mare cre tere i binecuvântare spirituală. Aşa cum spune şi autoarea, ș șea de fapt se sinucidea lent de una singură, cu mult înainte de apariţia cancerului. Cum se sinucidea? Inconştient, prin frică. Iar boala de fapt a salvat-o de la moarte prin darul care i s-a făcut şi pe care ea într-un târziu de-abia l-a conştientizat. Dacă încă te zbaţi şi nu primeşti provocările vieţiii ca pe nişte daruri, încă nu ai ajuns până la capăt, încă nu ai înţeles cine eşti.-A fi tu însuţi. Când porţi măşti, intri în conflict interior cu sinele tău, conflict care va duce mai devreme sau mai târziu la boală. De fapt, e foarte chinuitor să porţi o mască şi să trăieşti în minciună şi duplicitate. E o mare povară. Dar cel mai simplu e să fii mereu tu însuţi, atunci nu vei mai încerca din răsputeri nici să impresionezi pe careva,nici să joci teatru ieftin şi de prost gust.E adevărat, de cele mai multe ori, de-abia când pierdem ceva ne dăm seama de

valoarea lui. Oare n-ar fi o mare irosire a acestui timp pentru a ne pierde această viaţăîn zadar, iar după plecarea noastră de aici să ne dăm cu adevărat seama de ceea ce amavut i am pierdut?șAşadar, revino copile, iubeşte-te fără ca să te cenzurezi în zadar, râzi din toată inima ta, fii recunoscător pentru darul vieţii, rămâi mereu tu însuţi şi împărtăşeşte cu curaj acest mesaj sublim mai departe:„Întoarce-te şi trăieşte-ţi viaţa fără frică!”

23 septemberPercepând totul de la nivelul şarpelui sau al jaguarului - şi niciodată de la cel al

păsării colibri sau al vulturului - ajungem prizonierii poveştilor noastre; fie trăim în trecut şi dorim ca lucrurile să fi stat altfel, fie ne concentrăm pe viitor şi ne dorim să-1 putem controla. Nu suntem niciodată complet prezenţi în acum. Când trăim în acestmod, devenim morţi ambulanţi.

Alberto Villoldo – Cele patru introspec iiț

„Spiritualitate inseamna trezire. Majoritatea oamenilor, chiar daca nu stiu asta, sunt adormiti. Ei s-au nascut adormiti, traiesc adormiti, se casatoresc in somn, nasc copii in somn, mor in somn fara sa se trezeasca vreodata. Nu inteleg niciodata farmecul si frumusetea acestui lucru pe care noi il numim existenta umana. Stiti ca toti misticii catolici, crestini, necrestini, indiferent de credinta, indiferent de religie, sunt unanimi intr-un singur lucru: ca totul e bine, totul e bine. Chiar daca totul este o harababura, totul este bine. Ciudat paradox, desigur. Dar, in mod tragic, majoritatea oamenilor nu ajung sa vada ca totul este bine, pentru ca sunt adormiti. Au doar un cosmar.“ - Anthony de Mello. ____________________________________________________________

i de fapt nu este a a. Pentru că în momentul în care te dai la o parte i spui: Ș ș șsufletul meu e foarte OK, acestui corp îi este frică, acestei min iț îi este frică, dar eu nu sunt acest corp i nu sunt această minteș , deja ai facut un pas spre dezidentificare ișspre eliberarea de ata ament.ș 13 OCTober

O nouă perioadă în viaţa ta începe şi spiritul tău porneşte şi el să se hrănească cu această energie binecuvântată. Sufletul, mintea şi trupul îţi sunt acum perfect sănătoase, perfect în armonie cu spiritul toamnei. Eşti ca un prunc care abia ce a făcutochi, începe să se minuneze de propria sa viaţă. Nu ai trecut, nu ai nici viitor. Simţi şi cugeţi doar în momentul prezent. Îţi trăieşti viaţa doar în nesfârşitul prezent continuu.Zâmbeşte şi bucură-te de clipa prezentă! *****

Rămâi în starea ta pură, virgină şi inocentă, astfel încât copilul tău interior să nu sufere de pe urma necazurilor închipuite, indiferent de ce întâmplări au loc în realitatea ta. Rămâi în picioare chiar dacă totul s-ar dărâma în jurul tău. Ţine puterea în tine şi lasă orice „greutate” care apare, să te ghideze spre o nouă cunoaştere, spre un nou salt. Stai cât mai mult în natură şi fii pe cât poţi, conştient de ea, conştient de tine, conştient de spiritul toamnei...______________________________________________

20 OCT 2015De ce anume sa ne agatam? Nu exista asa ceva. Lucrul de care incerci sa te agati este el insusi in cadere (e un fel de a spune, totul fiind relativ, in spatiu, caderea este, din alta perspectiva, urcare). Disperarea si controlul pe care il solicita sunt, in opinia mea,solutii nefericite. Nu putem opri miscarea realitatii, ritmul ei etern, nesfarsita ei vibratie intre da si nu. Insa o putem intelege si putem coopera cu ea. Lucrurile care au inceput deja sa plece le putem slabi din stransoarea nostra. Pe oamenii care nu ne mai iubesc ii putem lasa sa fie ceea ce sunt, fara a-i culpabiliza nevrotic. Iar celor care vin sa ne iubeasca, luandu-ne prin surprindere, le putem da o sansa. In fond, Viata, in jocul ei fara sens ultim, asaza din nou piesele. Ce rost are sa te impotrivesti? Mai bine priveste atent si savureaza clipa, daca e ceva de savurat in ea. Sau inghite in sec si ai rabdare. Maine Viata muta din nou. ADRIAN.NUTA____________________________________

26 OCT Până ce omul nu va ajunge să se iubească pe sine, el nu va putea iubi pe

altcineva. Până ce copilul nu va ajunge să se respecte pe sine, nu va putea respecta pe altcineva. Aşa se explică de ce iubirea şi respectul vostru sunt false, pentru că nu au nimic de-a face cu realitatea. Voi nu vă respectaţi pe voi, cum i-aţi putea respecta pe alţii? Până când iubirea de sine nu va ajunge să strălucească în fiinţa voastră, ea nu seva putea revărsa asupra celorlalţi. Mai întâi deveniţi voi lumină pentru voi înşivă, şi abia apoi se va putea revărsa lumina voastră asupra celor din jur.” ______________________________________________________________--"Niciodata sa nu regreti ce s-a intamplat in viata ta, asta nu se poate schimba si nici uita, dar sa ai grija sa fie o lectie din care ai invatat ceva" stefana__

Daca nu poti face nimic, nu-ti face griji!

Exista doar doua optiuni cand prezentul nu ne convine: ori incercam sa schimbam situatia ori, daca aceasta nu e posibil, ne schimbam atitudinea fata de situatie.

A-ti face griji la nesfarsit e cea mai proasta alegere: iti fura si prezentul si iti saboteaza si posibilitatea de a gasi o solutie pe viitor. Daca tot nu stim ce aduce viitorul, mai bine sa traim in asteptarea unui miracol decat sa ne programam pentru un dezastru._____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________13 01 2016

Si daca visul s-a dovedit a fi iluzie, nu dragostea e cea care insista, ci orgoliul, ca nu am fost doriti pana la capat. Daca va invinge orgoliul, vei vrea razbunare si distrugerea celuilalt. Nu vrei ca celalalt sa existe fericit fara tine, ii vrei esecul si nefericirea si in aceasta lupta, te vei pierde mai mult pe tine.

In dragostea reala insa, il vei lasa pe celalalt sie insesi, fara reprosuri nesfarsite si vei accepta nepotrivirea destinica. Vei pleca lasand un dar pe pragul usii, lasand

dragostea sa coexiste cu neimplinirea ei.

Suferinta, in despartire, nu e suferinta iubirii, ci a orgoliului. Iubirea ramane, e parte din tine, din devenirea ta si renunti doar la dorinta de a-l avea pe celalalt. Atunci se face liniste, atunci privesti senin catre viitor si nu cu furie catre trecut. Artdevivre____________________________________________________________

21.01.2016

Este important sa stii ca acolo unde este suferinta, nu-i iubire ci este atasament. Daca ramai intr-o relatie in care celalat nu te respecta, daca ii permiti sa calce peste valorile tale, daca tolerezi un comportament altfel decat armerita acea fiinta minunata creata din iubire (da, tu esti aceea) acolo nu-i iubire reala.

De cele mai multe ori, nu dam drumul unei persoane sa plece din frica. Ne este frica ca nu vom mai gasi altul/alta, ca aceasta ar putea fi unica noastra sansa la „fericire”, ca vom ramane singuri etc. Din frica, nu din iubire „suferim”si „luptam”.

Rezolva si renunta la toate atasamentele, la toate tiparele limitative, la fricile tale si la toate rolurile auto-asumate care nu te sprijina. Invata sa te iubesti pe tine. Si permite apoi relatiei armonioase pe care o meriti sa se manifeste in viata ta.

Ruxandra Bulzan - www.vietianterioare.ro__________________________________________________________________

29 ianuarie 2016Unii rămân agăţaţi de câte o persoană, pe care ei cred că o iubesc de nu mai

pot. O iubesc aşa de mult, încât o urmăresc permanent. Ei ştiu totul despre persoana lor iubită, unde se află, cu cine se întâlneşte, ce va face azi şi ce va face mâine. Şi ştiutoate aceste lucruri, pentru că, între timp, „iubirea necondiţionată” din ei înşişi a reuşit să acapareze total libertatea celuilalt. Astfel încât, de aici şi până la manipulare nu mai e decât un singur pas. Tu doar dă-mi libertatea ta, iar eu îţi ofer pe tavă „iubirea mea necondiţionată”! Şi asta pentru că mi-e frică că te voi pierde, mi-e frică că altcineva te va putea fura de lângă singurătatea mea! Iar eu nu vreau sub nici o formă să rămân singur, căci încă nu ştiu să gândesc cu mintea mea!

Cristi Ciorcila - http://cristiciorcila.blogspot.ro

Din sirul ideilor lui Wayne Dyer care m-au influentat azi ma opresc la urmatoarea: "Nu poti da ceea ce nu ai". Este o idee de o simplitate si in acelasi timp adancime extraordinara. Ceea ce ai in interior vei da si lumii. Daca ai frica vei da frica, daca ai furie vei da furie. Nu poti da iubire, daca nu o ai mai intai pentru tine. Probabil ca este o lectie greu de invatat mai ales atunci cand crezi ca a te iubi pe tine inseamna a fi egoist. Din contra, aici vorbim de iubirea pura pe care apoi o vei proiecta asupra intregii lumi. E nevoie de multa sinceritate fata de tine in acest proces. Ce este ceea ce iti doresti cu adevarat? In momentul in care iti vei darui, vei incepe sa ii intelegi si pe ceilalti si sa le daruiesti. Si poate unul dintre cele mai frumoase daruri e libertatea, dar nu o libertate rebela fata de vreo autoritate, ci acea libertate interioara care odata ce ti-o dai tie ii elibereaza si pe ceilalti. Pentru ca Dyer avea dreptate: "Nu poti da ceea ce nu ai" (Alex Giurgea)