corabiile, cheia expansiunii vikinge

6
CORABIILE, CHEIA EXPANSIUNI VIKINGE Autor Irina-Maria Manea Poate că vikingii nu ar fi devenit nişte piraţi şi exploratori atât de faimoşi dacă nu ar fi avut la îndemână corăbiile speciale care i-au purtat peste mări şi ţări. Informaţiile despre corăbiile lor le deţinem mai ales din două descoperiri aparte, două vase îngropate în secolul al IX-lea la Gokstad şi Oseberg în Norvegia. Cele două vase sunt însă cele mai reprezentative dintr-o lungă serie de descoperiri, cea mai recentă şi notabilă fiind cea din 1962, când se scot la iveală cinci corăbii din golful Roskilde, scufundate la începutul secolului al XI-lea. Majoritatea obiectelor maritime au context funerar. Corăbiile vikinge au o diversitate mare, după cum rezultă din studiile de specialitate care folosesc mulţi termeni tehnici pentru a le diferenţia, dar în mare, distincţia se face între vasele comerciale şi cele de război. Distincţia apare însă abia în secolul al X-lea, ca rezultat al intensificării negoţului scandinav şi al unei organizări militare mai perfecţionate (ledungen). Printre cei mai utilizaţi termeni se numără knőrr şi kaupskip pentru nave comerciale şi snekkja (“subţire”), skeid (“care taie apa”) şi drekar (de la capul de dragon sculptat pe provă) pentru navele militare. Multe corăbii însă serveau ambelor scopuri, cum este cea de la Gokstad, descrisă ca skuta sau karfi. Deosebirea principală este că cele comerciale erau mai scurte şi late, cu o punte înaltă şi depinzând mai ales de vântul din pânze, în vreme ce corăbiile de război erau mai lungi şi mai subţiri, rapide şi cu un număr mare de vâsle. Aceste trăsături au determinat adoptarea termenului generic de langskip (longship). Variau în mărime, în funcţie de sessa (locurile pentru vâslaşi) sau rum/spantrum (spaţiile dintre traversele de punte. Potrivit unei legi din secolul al 10-lea , un vas cu 13 bănci (threttansessa) şi 26 de vâsle era considerată cea mai mică. În raidurile din Anglia, în secolul al IX-lea, vikingii s-au folosit în principiu de corăbii cu 16-18 bănci, mult mai mici decât cele construite de regele Alfred cel mare. Treptat se ridică şi standardele vikinge, ajungând ca vasul de luptă standard să numere 20-25 de bănci pentru vâslaşi. Aceeaşi lege

Upload: rozica-dinu

Post on 18-Dec-2015

228 views

Category:

Documents


9 download

DESCRIPTION

ISTORIE

TRANSCRIPT

CORABIILE, CHEIA EXPANSIUNI VIKINGE

Autor Irina-Maria ManeaPoate c vikingii nu ar fi devenit nite pirai i exploratori att de faimoi dac nu ar fi avut la ndemn corbiile speciale care i-au purtat peste mri i ri. Informaiile despre corbiile lor le deinem mai ales din dou descoperiri aparte, dou vase ngropate n secolul al IX-lea la Gokstad i Oseberg n Norvegia.Cele dou vase sunt ns cele mai reprezentative dintr-o lung serie de descoperiri, cea mai recent i notabil fiind cea din 1962, cnd se scot la iveal cinci corbii din golful Roskilde, scufundate la nceputul secolului al XI-lea. Majoritatea obiectelor maritime au context funerar. Corbiile vikinge au o diversitate mare, dup cum rezult din studiile de specialitate care folosesc muli termeni tehnici pentru a le diferenia, dar n mare, distincia se face ntre vasele comerciale i cele de rzboi. Distincia apare ns abia n secolul al X-lea, ca rezultat al intensificrii negoului scandinav i al unei organizri militare mai perfecionate (ledungen). Printre cei mai utilizai termeni se numr knrr i kaupskip pentru nave comerciale i snekkja (subire), skeid (care taie apa) i drekar (de la capul de dragon sculptat pe prov) pentru navele militare.

Multe corbii ns serveau ambelor scopuri, cum este cea de la Gokstad, descris ca skuta sau karfi. Deosebirea principal este c cele comerciale erau mai scurte i late, cu o punte nalt i depinznd mai ales de vntul din pnze, n vreme ce corbiile de rzboi erau mai lungi i mai subiri, rapide i cu un numr mare de vsle. Aceste trsturi au determinat adoptarea termenului generic de langskip (longship). Variau n mrime, n funcie de sessa (locurile pentru vslai) sau rum/spantrum (spaiile dintre traversele de punte. Potrivit unei legi din secolul al 10-lea , un vas cu 13 bnci (threttansessa) i 26 de vsle era considerat cea mai mic.

n raidurile din Anglia, n secolul al IX-lea, vikingii s-au folosit n principiu de corbii cu 16-18 bnci, mult mai mici dect cele construite de regele Alfred cel mare. Treptat se ridic i standardele vikinge, ajungnd ca vasul de lupt standard s numere 20-25 de bnci pentru vslai. Aceeai lege (Gulathinglaw) inventariaz un numr de 120 de corbii de 20, 116 de 25, respectiv una de 30 n Norvegia. La finele secolului al X-lea apr i corbiile gigant, cu mai mult de 30 de bnci. Regele Olaf Tryggvasson avea o corabie botezat Sarpele cel Lung, de nu mai puin de 34 de bnci, pe care o construiete n iarna anului 998. Nu era ns cea mai mare. Corabia regelui Harald Hardrada, construit ntre 1061-1062 la Nidaros, o ntrece cuo banc.

Saga regelui Harald ne povestete c aceasta era mult mai lat dect o langskip normal. La pror veghea un cap de dragon fioros, iar carena avea forma unei cozi. Prora era chiar aurit. Cu 35 de bnci, domina peisajul maritim. Cea mai mare corabie atestat arheologic este una din cele cinci corbii de la Skundelev: estimativ, aceasta avea o lungime de 25 de metri i o lime de numai 4,5, cu probabil 20 sau 25 de bnci. Comparativ, corabia de la Ladby, una dintre puinele excavate n Danemarca, avea numai 21 de matri lungime. Era cu certitudine un vas militar, dei nu numra mai mult de 12 rnduri de vsle. La Tune, n Norvegia, s-a gsit una cu 15 rnduri, tot attea numra i cea de la Oseberg. O knrr recuperat la Skundelev nu msura mai mult de 16 metri lungime.

Corbiile cuprindeau dou puni ridicate la pror i la pup, ntre care se afla o alta din scnduri nu foarte bine fixate, pentru a putea fi ridicate spre a facilita ambalarea n caz de vreme rea. Cnd corabia se afla n port sau era ancorat, puntea principal se putea acoperi cu un cortsusinut de un schelet uor de lemn, pentru a-I apra pe marinari n caz de fenomene extreme. Svarfdaela Saga pomenete 12 corbii ancorate peste care s-au ridicat 12 corturi negre, de unde se zrea o lumin uoar la care vikingii se nviorau cu hidromel. Vikingii i agau poate scuturile de parapei, dar versiunea este contestat pentru c ar fi mpiedicat folosirea corect a vslelor. Doar corabia de la Gokstad prezint o astfel de practic, unde scuturile erau legate cu curele de scnduri i chiar acopereau deschizturile pentru vsle. La corabia de la Oseberg scuturile erau poziionate n schimb n deschizturi pe un grilaj de lemn ataat la distan de parapei, aa nct nc se mai putea vsli. Imaginea corespunde cu cea din saga, care menioneaz de multe ori aranjarea scuturilor pe corbiile care mergeau la lupt.

La btlia de la Fiordul Hafr de pild, copastiile corbiilor strlucesc fermector din pricina scuturilor frumos lustruite, iar la btlia de pe rul Nissa din 1062, razboincii au aranjat un veritabil zid de scuturi de-a lungul parapeilor. Reprezentrile de pe pietrele din Gotland nfieaz i ele imagini similare cu cele sugerate n saga.

n mod curios, nu s-au descoperit pn acum bnci pentru vslai, n sensul literal. De aceea se presupune c de fapt cuferele marinarilor vikingi serveau i ca scunele, de exemplu cele de la Oseberg au nlimea potrivit pentru a servi unui astfel de scop. Totui, n surse se face referire mai mult la faptul c vikingii i ineau bunurile n saci din piele, hudfat, nu cufere de lemn, pe care i-ar fi folosit i ca saci de dormit. Problema cu aezatul rmne deschis. La una din corbiile de la Skundelev se pare c traversele de punte ar fi fost ntrebuinate ca locuri de vslit, n vreme ce unii sugereaz chiar c vikingii ar fi vslit stnd n picioare. Vslele msurau cam 5-7 metri i erau manevrate de obicei de un singur om, dar n toiul luptelor se puteau altura nc unul sau doi pentru a spori protecia corabiei. n btlia de la Svldr din anul 1000, se spune c opt oameni ar fi fost pe o vsl, ceea ce ar rezulta ntr-un numr formidabil de marinari, 574.

Citeste si:

Tactici militare, arme i frii vikingeDrumul nordului: vikingii n Islanda i GroenlandaAventura vikingilor n Lumea NouFaimoasa gard de vikingi din ConstantinopolNebunia rzboinicilor vikingiCorbiile, cheia expansiunii vikingeEpopeea vikingilor n Anglian cltoriile n ape deschise puterea pnzelor n form prat oferea o capacitate de navigare mai mare. Pnzele au nceput s fie utilizate nainte de secolul al VIII-lea, fiind fr ndoial unul dintre detaliile tehnologice care au permis instaurarea unei adevrate ere a vikingilor. Viking, o reconstrucie a corabiei Gokstad care a navigat n oceanul Atlantic n 1893, a ajuns la o vitez de pn la 11 noduri, parcurgnd drumul dintre Bergen i Newfoundland n doar 28 de zile. Probabil c pnzele se fabricau din ln, dei civa experi propun inul. Modelele cu romburi i linii de pe pietrele din Gotland ar sugera existena unor ntrituri cu sfoar sau piele pentru a menine forma lnii. Pietrele mai arat i nite linii de terarolare la marginea de jos a pnzelor, pentru a le strnge i a capta mai mult aer, accelernd vasul. Saga descriu corbii cu pnze colorate n albastru, rou, verde, alb, cu modele diverse. Cele ale corabiei de la Gokstad erau albe cu dungi roii.

La pup, pe partea tribordului, se afla o vsl mare care servea drept crm. Pupa i etrava se sculptau de obicei n aa fel nct a semene cu capetel i cozi de animale, ndeosebi de dragon, o bestie fantastic mult ndrgit de vikingi, care apare pe gravuri n nordul Europei nc din secolele I-II. Astfel de figuri nfricotoare, adeseori aurite, botezau corabia: Sarpele, Zmeul, Bizonul, Cocorul, Renul, etc. Legile islandeze cereau ca la apropierea de rm creaturile de lemn s fie nlturate, pentru a nu speria spiritele protectoare ale insulei. Obiceiul se pare c avea caracter universal, de vreme ce i Tapiseria de la Bayeux arat c flota normand nu acosteaz n Anglia n compania creaturilor, care n schimb sunt nelipsite n btliile pe mare.

Referinte:

F. Logan,The Vikings in History, New York, 2003;

J. Richards,The Vikings, Oxford, 2005.