contractul de asigurare 2 final new
TRANSCRIPT
Cuprins
Introducere.......................................................................................................................................................3
Capitolul 1. Contractul de asigurare..................................................................................................................4
1.1 Definirea şi trăsăturile jurdice ale contractului de asigurare...................................................................4
1.2 Condiţiile de valabilitate a contractului de asigurare..............................................................................7
1.3 Formarea şi conţinutul contractului de asigurare....................................................................................8
Capitolul 2 Suma asigurată şi limitele de asigurare........................................................................................10
2.1 Suma asigurată la asigurările de bunuri.................................................................................................10
2.2 Tipuri de limite de asigurare in asigurarea de bunuri............................................................................13
Capitolul 3 Încheierea şi rezilierea contractului de asigurare..........................................................................15
3.1 Încheierea contractului de asigurare.....................................................................................................15
3.2 Rezilierea contractului...........................................................................................................................17
3.3 Rezilierea de către asigurat...................................................................................................................18
3.4 Rezilierea de către asigurător...............................................................................................................19
Concluzii..........................................................................................................................................................21
Bibliografie......................................................................................................................................................22
Introducere
Încă din cele mai vechi timpuri un aspect esenţial în viaţa şi evoluţia omului l-a constituit
grija faţă de viitor, teama combinată cu precauţie şi înţelepciunea cu siguranţa unui lucru împlinit.
Persoanele fizice,societățiile comerciale și alte organizaţii se întalnesc cu riscuri în
activitaţile lor,iar asigurările îi ajută să se protejeze împotriva acestora,riscul fiind definit ca un
eveniment posibil dar incert,a cărei producere va aduce pierderi. Orice persoană care trăiește într-o
societate organizată este afectată de riscuri într-un fel sau altu. Indiferent cât de multă grijă acordăm
evitării problemelor sau protecţiei familiei şi a bunurilor personale, riscul există în viaţa noastră
aducând pierderi materiale şi financiare.
Indiferent de cat de mult a evoluat umanitatea, un lucru este foarte clar: nu putem controla
tot ceea ce se întampla în jurul nostru, exemplul cel mai bun fiind poate natura.Dar natura nu este
singura care ne afecteaza și ne provoaca pagube. Accidente se întampla la tot pasul, iar jaful,
furturile, talhariile, toate țin de natura umană.
Riscurile acestea vor exista întotdeauna. Dar mai sunt si altele, în legatură cu sanatatea, cu
activitatea profesionala, și, în cazul firmelor, riscuri privind marfurile sau activele companiiei. De
aceea este foarte bine să încercam să transferam riscurile asupra altcuiva.
Pe măsura dezvoltării relaţiilor economice,oamenii confruntaţii destul de frecvent cu
pericole ce le pun în primejdie viaţa și proprietatea au descoperit necesitatea de a apela la
asigurare-modalitatea cea mai simplă de a se proteja pe ei și bunurile ce le aparțin.Acestea sunt
motivele pentru care au apărut serviciile sau, mai bine zis, produsele de asigurare.Acestea sunt
oferite de companii specializate care preiau diferite riscuri in schimbul unei sume de bani. Astfel,
plata unei sume il pune pe asigurat la adapost de problemele cauzate de accidente, fie ele auto sau de
altă natură, îi poate salva firma de la probleme financiare care ar putea duce la faliment s.a
Oamenii au organizat această formă de protecţie sub forma unor societăţi de asigurare care
să funcţioneze în baza unei legislaţii, a unor norme, principii economice şi de protejare a persoanelor
ce consimt să participe la aceste fonduri financiare
2
Capitolul 1. Contractul de asigurare
1.1 Definirea şi trăsăturile jurdice ale contractului de asigurare
Asigurarea este o formă de protecţie bazată pe un contract, prin care o persoană fizică sau
juridică care se va numi asigurat, cedează anumite riscuri unei persoane juridice – asigurător,
plătind asigurătorului o sumă de bani numită primă de asigurare. În schimbul primelor de asigurare
alocate unor fonduri speciale, asigurătorul acceptă riscul unor despăgubiri, în cazul în care
deţinătorul poliţei va suferi un prejudiciu.
Într-un sens mai larg asigurarea transferă riscul de la o persoană la un grup de persoane care
astfel poate mai uşor să compenseze financiar daunele suferite.Contractul de asigurare este actul
juridic ce se încheie de către asigurat şi asigurător.
Asigurarea exprimă în principal o protecție financiară pentru pierderile suferite de oamenii
sau companii datorate unor diverse riscuri.Relațiile sociale dintre oamenii se realizează pe baza unor
înțelegeri verbale sau scrise ,pe baza contractelor,ce constituie forma juridică a asigurării.
În Codul Civil, definitia dată contractului de asigurare a suferit îmbunatatiri successive. Astfel,în
conformitate cu prevederile art.49 din reglementarea adoptată in 1930,”prin contractul de asigurare
întreprinderea se obligă ca în schimbul unei prime sa ia asupra sa un risc.”1
Potrivit dispozițiilor art.57 din reglementarea adoptată in 1971,”prin cotractul de asigurare
asiguratul se obligă să plătească o primă Administrației Asigurărilor de Stat,iar aceasta ia asupra sa
riscul producerii unui eveniment,obligandu-se ca,la producerea evenimentului ,să plătească unei
terțe persoane,denumiă beneficiar,o indemnizație-despăgubire sau sumă asigurată în limitele
convenite”2
După renunțarea la monopolul statului în domeniul asigurărilor,exercitat prin Administraţia
Asigurărilor de Stat, a apărut necesitatea reformularii definiţiei date prin lege contractului de
asigurare.Astfel,Codul Civil Român ,la art 942,defineşte contractul ca “fiind acordul între doua sau
mai multe persoane spre a constitui sau a stinge între danşii un raport juridic”.
1 Legea pentru constituirea si functionarea intreprinderilor private de asigurare si reglementarea contractului de asigurare,M Of. Nr.148/1930 cu modificarile ulterioare2 Decretul Consiliului de Stat nr 471/1971,cu privire la asigurărilre de stat,repiblicat in B.O NR.13/1988
3
Contractul de asigurare este un contract cu caracter civil,iar din punct de vedere juridic
face parte din categoria contractelor aleatorii.Conform art.1635 din Codul civil roman,”contractul
aleatoriu este convenţia reciprocă ale cărei efecte,în privinţa beneficiilor si a pierderilor pentru toate
părtile,sau pentru una sau mai multe dintre ele,depinde un eveniment incert”.
Legea nr 136/1995 privind asigurările si reasigurările din Romania defineste in mod direct
contractul de asigurare in art9.Potrivit legii este actul juridic prin care asiguratul se obligă să
plătească o anumită suma de bani,numită primă de asiguarare,asigurătorului care preia asupra sa
riscul producerii unui anumit eveniment, obligandu-se ca la producerea acestuia, să plătescă
asiguratului sau beneficiarului, despagubirea sau suma asigurata denumita indemnizaţie în limitele
si termenile convenite.
Metodele de asigurare s-au dezvoltat o dată cu nevoile de protecție existente la un moment
dat pentru oameni și afacerile acestora.
Trăsăturile juridice caracteristice contractului de asigurare:
este un contract personal-întrucât obiectul asigurării poate fi o proprietate, un bun sau un
interes; prin contractul de asigurare se asigură persoana sau persoanele şi proprietatea. Dacă
asiguratul vinde proprietatea asigurată, noul proprietar nu este asigurat în baza aceluiaşi
contract, decât daca societatea de asigurări acceptă acest fapt.
este un contract consensual-se încheie valabil prin simplul consimţămant al părţilor;fără să
fie nevoie de vreo formă specială.
Lipsa formei scrise nu atrage nulitate contractului,ci determină numai limitarea posibilităţilor
de a dovedi existenţa şi conţinutul acestuia.
Dacă părţile şi-au preconstituit un înscris pentru dovedirea existenţei contractului
încheiat,acesta trebuie să fie susceptibil de a arăta că întradevar contractul a fost încheiat.Poliţa
de asigurare sau certificatul de asigurare,precum şi chitanţa(decontul)de primă transmisă
asiguratului face dovada existenţei contractului de asigurare.
este uncontract sinalagmatic-parţile contractante îşi asumă obligaţii şi drepturi reciproce şi
independente.3
3Art. 943 din Codul Civil Român4
Asiguratul se obligă să declare exact bunurile si riscurile,să platescă prima de asigurare,iar
societetea de asigurări să ofere protecţia pentru riscul asigurat,fapt care se concretizează în
despagubirea sau suma asigurată plătite pentru pagubele de riscul asigurat.
Realizarea obligaţiei societaţii de asigurări depinde de îndeplinirea prealabilăa obigaţiei
asiguratului.In caz contrar, asiguratul decade din drepturi,cand contractual este lovit de nulitate
sau contractual rămane valabil pentru o suma mai mică.
este unic pentru întreaga sa durată.Unicitatea contractului de asigurare se menţine pe toată
durata prevăzută a contractului. Acesta este guvernat de condiţiile stabilite la semnarea lui, iar
prima anuală se calculează prin raportarea la întreaga durată a contractului, fapt care
determină consecinţele juridice ale unicităţii. În cadrul unei perioade de asigurare
determinată, contractul de asigurare poate fi modificat, la cererea asiguratului pentru
includerea unui risc suplimentar, în acest caz se calculează şi se achită o primă de asigurare
suplimentară.
este un contractcu executare succesivă- prestaţiile prevazute în contract din partea
participanţiilor,nu se efectuează dintr-o dată,ci în mod treptat şi în timp pană la expirarea
valabilităţii lor.Asiguratul ştie care este perioada în care va primi despăgubirea sau suma
asigurată dacă se produce riscul asigurat. Concomitent, societatea de asigurări solicită
încasarea primei de asigurare la termenele stabilite şi acordă continuu despăgubiri şi sume
asigurate în toată perioada de valabilitate a asigurării
este un contract cu titlu oneros- fiecare parte urmăreşte să obţină un folos,o contraprestaţie în
banii,în schimbul obligaţiei ce-şi asumă. Pentru asigurat avantajul constă în faptul că în
schimbul primei de asigurare plătite, el obţine protecţia pentru sume mai mari pe toată durata
contractului, fapt ce îi asigură stabilitatea financiară. Societatea de asigurări are avantajul că
fructifică primele de asigurare prin alimentarea fondului de asigurare, prin efectuarea de
investiţii etc.
este un contract cu character aleatoriu- efectele sale depind de un eveniment viitor şi incert
care poate duce la obţinerea de caştig sau pierdere pentru fiecare parte.Existenţa sau mărimea
obigaţiei de plata nu se cunosc dinainte de către asigurător.,ele depinzand de producerea şi
amploarea efectelor riscului.
este un contract de adeziune,ceea ce înseamnă că este redactat şi imprimat de asigurător, la el
aderă şi asiguratul. Unele contracte se negociază, altele nu.
5
este un contract de buna credinţa,fapt ce presupune că încheierea şi executarea acestuia să
se realizeze cu bună credinţă între părţi. Încălcarea acestui principiu conduce la decăderea
din drepturi asiguratului.
1.2 Condiţiile de valabilitate a contractului de asigurare
Conform prevederilor Codului Civil Român(Art. 948)pentru a putea fi valabil,contractul de
asigurare trebuie sa îndeplineasca următoarele condiții:
capacitatea părților de a contracta
consimțămantul valabil al părților semnatare
un obiect determinat
o cauza licită și morală
Capacitatea păților de a contracta.Codul Civil Roman prevede la art.949,că orice persoană
poate contracta,dacă nu este declarată de lege necapabilă.Problema este legată de existența
capacității de exercițiu la persoanelor fizice respectiv juridice.
Capacitatea de exercițiu este dobandită de persoanele juridice din momentul înființării si
alegerii organelor lor de conducere.Fiecare persoană fizică poate încheia contracte dacă a împlinit
varsta de 14 ani si nu este pusă sub interdicție
.Persoanele minore cu varsta cuprinsă între 14 și 18 au capacitate restransă și pot încheia acte
juridice personale ,însă numai cu încuviințarea părintelui sau a autorităților tutelare.În ceea ce
privește asigurările de persoane,varsta minima necesară pentru încheierea asigurării este de
regulă ,de 16 ani,cu excepția unor asigurări de accidente unde asigurații pot avea cel puțin 14
ani,dacă dobandesc venituri din muncă proprie.
Existența consimțămantului părților.“Consimțămantul este valabil dacă nu a fost dat prin
eroare,smuls prin violență sau surprins prin dol.”4Încheierea unui contract de asigurare prin
smulgerea consimțămantul părtilor prin violență conduce la nulitate.
Dolul este folosirea de mijloace de viclenie de către una din părți la semnarea contractului,în
acest caz contractul se anulează.
4 Articolul 953 al Codului Civil Roman6
Spre exemplu, un caz de eroare apare în situaţia în care se încheie un contract de asigurare, ca o
condiţie a acordării unui împrumut de către o bancă. Dacă banca refuză acordarea împrumutului,
contractul de asigurare se anulează, datorită erorii referitoare la persoana care a contractat.5
Existenţa unui obiect determinat sau determinabil al contractului de asigurare.
Obiectul contractului de asigurare îl constituie ce anume s-a asigurat ,ca de exemplu:atribute ale
persoanei-viața sau incapacitatea de muncă-în cazul asigurărilor de viață;bunuri la asigurările de
bunuri;despagubirile și /sau sumele asigurate date terțelor persoane,în cazul asigurărilor de
răspundere civilă.De pildă,pentru ca un bun sa fie asigurat,el trebuie să existe în realitate,să fie
determinat sau determinabil.
Cauza contractului trebuie să fie licită şi morală. Un contract de asigurare este valid dacă s-a
încheiat fără încălcarea legii sau a bunelor moravuri. De aceea, nu se asigură activitatea de
contrabandă sau nu se încheie contracte pentru bunurile rezultate din săvârşirea unor infracţiuni
1.3 Formarea şi conţinutul contractului de asigurare
Contractul de asigurare se formează prin acordul de voință a părților,se emite de societatea
de asigurare,cuprinde drepturile şi obligaţiile părţilor și se prezintă de regulă,în formă scrisă,deoarece
consimţământul trebuie exprimat în scris, neputând fi dovedit cu martori conform Legii nr.136/1995
privind asigurările si reasigurările din Romania.
Forma scrisă dovedește:
existenta certă a asigurării
face posibilă stabilirea certă a unor elemente ca momentele încheierii, intrării în vigoare,
începerii şi încetării răspunderii asigurătorului etc., constituind o garanţie a îndeplinirii
obligaţiilor părţilor şi evitând neînţelegerile ulterioare.
Cuprinde doua părți principale și anume:
prima parte conține clauzele privind drepturile și obligațiile asiguratului
5 Bistriceanu D. Gheorghe, Asigurări şi reasigurări în România, Ed. Universitară, Bucureşti 2006;
7
partea a doua cuprinde elementele contractate,menționarea riscurilor,prima de
asigurare,suma asigurată,durata contractului(anul,luna,ziua și ora intrării si ieșirii din vigoare
a contractului)
Contractul de asigurare se încheie în formă scrisă si va cuprinde:
numele sau denumirea, domiciliul sau sediul partilor contractante;
obiectul asigurarii: bunuri, persoane, raspundere civila, profesionala;
primele de asigurare;
sumele asigurate;
riscurile ce se asigură;
momentul începerii și cel al încetarii răspunderii asigurătorului;
alte elemente care stabilesc drepturile și obligatiile partilor
De regulă,contactul de asigurare se încheie în două exemplare.
Dovada încheierii contractului de asigurare constă în emiterea si transmiterea unui document de
asigurare,cum ar fi polița de asigurare ce constituie concretizarea materială a contractului de
asigurare.
Părțile contractului de asigurare, ce trebuie să se regăseasca în fiecare contract de asigurare,
identificate prin nume, sediu/domiciliu, sunt:
1. Asigurătorul este persoana juridică, societate se asigurări care, în schimbul primelor de
asigurare încasate de la asigurat, îşi ia o serie de obligaţii faţă de acesta: de a acoperi pagubele
provocate de producerea riscurilor, în asigurările de bunuri; de a plăti suma asigurată în cazul
decesului sau pierderii capacităţii de muncă, în asigurările de persoane; de a acoperi prejudiciile
provocate de asigurat terţelor persoane, în asigurările de răspundere civilă.
2. Asiguratul este persoana fizică sau un agent economic ce se asigură împotriva unor
evenimente ce pot apărea în viața sa:care își asigură bunurile împotriva unor calamități naturale sau
a unor accidente precum și orice persoană fizică ce se asigură împotriva unor riscuri ce intervin în
legătură cu sănătatea,viața sa, dar poate fi de asemenea o persoană fizică sau juridică care se asigură
pentru prejudiciul pe care îl poate produce unor terțe persoane;
3. Beneficiarul asigurării este persoana care are dreptul să încaseze despăgubirea sau suma
asigurată în caz că se produce un accident ,invaliditatea sau decesul persoanelor asigurate.De regulă,
el este însuși asiguratul,dar și o altă persoană desemnată prin condițiile de asigurare(de
exemplu(soțul sau moștenitorul legal)
8
4. Contractantul asigurării este element specific asigurărilor facultative și reprezintă persoana
fizică sau juridică care poate încheia o asigurare, fără însă ca aceasta să obțină calitatea de asigurat.
Capitolul 2 Suma asigurată şi limitele de asigurare2.1 Suma asigurată la asigurările de bunuri
Suma asigurată este valoarea pentru care asigurătorul îşi asumă răspunderea în cazul
producerii riscului asigurat”6. Stabilirea acestei sume se realizează prin operaţiunea denumită
evaluare de asigurare. Pe baza sumei de asigurare se vor calcula ulterior primele ce trebuie plătite de
asigurat.
În cazul asigurărilor de bunuri, suma asigurată prevăzută în contract, care reprezintă limita
maximă a despăgubirii în caz de sinistru total al bunului asigurat, poate fi mai mică sau egală cu
valoarea reală a bunului. Nu se admite o sumă asigurată mai mare decât valoarea reală a bunului
asigurat, deoarece aceasta ar putea trezi interesul asiguratului pentru producerea risculu întrucât ar
obţine un beneficiu. O astfel de situație ar încălca principiul despăgubirii,conform căruia
despagubirile nu pot fi mai mari decat pierderile suporate de asigurat.Bunul poate fi asigurat la
valoarea declarată de asigurat şi pe care asigurătorul şi-o însuşeşte sau la valoarea agreată, valoare
stabilită de părţi de comun acord, printr-o expertiză.
În consecinţă, valoarea de asigurare este mai mică sau cel mult egală cu valoarea bunului,
care este stabilită în funcţie de preţul de vânzare – cumpărare sau după valoarea din contabilitate.
În asigurările prin efectul legii, suma asigurată se stabileşte pe baza normei de asigurare
(suma de asigurare stabilită prin lege pe unitate de asigurare). La asigurările facultative suma de
asigurare se stabileşte, în general, la propunerea clientului, însă, pentru anumite bunuri, aceasta
poate fi stabilită de asigurător”7.
Așa cum am precizat anterior,polița de asigurare de viată nu reperezintă un contract de
despagubire. În schimbul primelor plătite de asigurat asigurătorul, se oblige să plătească dacă se
produce riscul,suma asigurată. Această asigurare exclude existent oricărui raport între pagubele
6Ciurel Viorica, Asigurări si reasigurări. Abordări teoretice si practici internaționale, Ed. Allbeck, Bucuresti, 2000, p.2237Anghel, Dan, Constantinescu, Asigurări și reasigurări, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1998, p.117
9
suferite si suma asigurată ,viața oamenilor neputand fi evaluabilă în bani.Aceeasi situație se
întalnește și în cazul asigurărilor de răspundere civila.
Deoarece, în momentul încheierii asigurării nu se poate determina o valoare pentru posibilele
daune, suma asigurată se stabilește la propunerea asiguratului și cu acordul asigurătorului.
În cazul asigurărilor de persoane,fiind vorba de viața și de sănătatea omului,nu se poate
stabili o limită-fie maximă,fie minimă-de valoare.Suma asigurată se stabilește potrivit înțelegerii
dintre părți,în mod liber.
La asigurările de bunuri se foloseşte o varietate de limite în ceea ce priveşte suma
asigurată.Limitele de sumă asigurată se pot aplica pe un singur articol (de exemplu,clădire) sau unei
categorii de bunuri (de exemplu,bunurile personale).Bunurile personale nefiind inventariate,aparţin
categoriei de bunuri acoperite.De exemplu,la poliţa de asigurare a gospodăriei,se poate aplica o
singură sumă asigurată pentru toate bunurile personale,fără a fi inventariat separat nici un obiect din
cadrul gospodăriei.În consecinţă,limita de sumă asigurată pentru toate bunurile personale,fără a fi
inventariat separat nici un obiect din cadrul gospodăriei.În consecinţă,limita de sumă asigurată din
cadrul poliţei se aplică tuturor bunurilor neidentificate aparţinând categoriei de bunuri acoperite.
Dacă există situaţia în care bunurile sunt idendificate, întocmindu-se de această dată o listă în
care fiecare obiect este inventariat şi identificat prin descrieri, număr, serie etc., se stabileşte o sumă
asigurată pentru fiecare bun identificat. Uneori, în cadrul aceleaşi poliţe, sunt acoperite atât bunurile
identificate cât şi cele neidentificate; pentru fiecare bun identificat se stabileşte o sumă asigurată, iar
pentru bunurile neidentificate se aplică o singură sumă în mod global tuturor articolelor din cadrul
acestui grup. De exemplu, o poliţă emisă pentru un colecţionar de timbre poate să asigure un număr
de timbre identificate, cu o sumă de asigurare precizată separat pentru fiecare bun descris. Aceeaşi
poliţă conţine o altă sumă globală pentru fiecare albume de timbre mai puţin valoroase.
Societăţile de asigurări care încheie contracte de asigurare de bunuri utilizează metode prin
care sumele asigurate cresc automat, conform unei metode prestabilite, pe timpul perioadei de
valabilitate a poliţei. Astfel, suma asigurată poate fi mărită la fiecare trei luni cu un anumit procent
(de trei ori într-un an pe durata de valabilitate a poliţei).
O altă metodă utilizată de societăţile de asigurări pentru corelarea sumei asigurate cu valoare
reală a bunului este indexarea, adică exprimarea sumei asigurate în funcţie de un indice al
preţurilor. Aceasta nu trebuie să depăşească valoarea reală a bunurilor în momentul încheierii
contractului de asigurare.
10
După fiecare daună, suma asigurată se diminuează cu valoarea despăgubirii acordate, cu
începerea de la data producerii evenimentului asigurat. Pentru restul perioadei de asigurare,
asigurarea continuă pentru suma rămasă. Revenirea la suma asigurată iniţial se poate face la cererea
asiguratului, printr-o asigurare suplimentară, contra plăţii diferenţei de primă corespunzătoare.
Pe parcursul derulării unui contract de asigurare poate interveni modificarea sumei asigurate
prevăzute în contract.Există suficiente argumente pentru ca suma asigurată să fie modificată, în
cazul anumitor categorii de asigurări, de la an la an, pentru același obiect al asigurării ea scăzând sau
crescând în funcție de acțiunea diverșilor factori:
uzură – datorită folosinței;
uzură morală;
ameliorări semnificative – prin reparații și modernizări;
evoluția pieței;
Spre deosebire de asigurările de persoane, unde modificarea sumei asigurate poate fi
expresia exclusivă a libertăţii de voinţă a asiguratului, la asigurarea de bunuri, orice modificare a
sumei asigurate este rezultatul unei schimbări de valoare a bunurilor. Asiguratul este obligat să îi
comunice asigurătorului orice modificare a valorii asigurabile a bunului, apărută în timpul derulării
contractului.
Majorarea sumei asigurate poate interveni numai dacă în perioada de asigurare are loc o
creştere a valorii bunului asigurat. Dacă s-ar permite majorarea acestei sume în lipsa unei variaţii de
valoare a bunului, s-ar încălca principiul despăgubirii care caracterizează acest tip de asigurări.
În cazul în care a existat o subasigurare, adică bunul a fost asigurat la o valoare mai mică decât
valoarea sa reală, asiguratul poate încheia asigurări suplimentare pentru majorarea sumei asigurate
inițial.La unele asigurări de bunuri, după producerea sinistrului, are loc o diminuare a sumei
asigurate cu valoare plătită drept despăgubire. Asigurarea poate continua pentru viitor în această
formă, dar asiguratul are şi posibilitatea să încheie asigurări suplimentare pentru a readuce suma
asigurată la valoarea initial.8
Reducerea sumei asigurate poate interveni în situaţia în care asiguratul nu a dat răspunsuri
exacte cu privire la datele luate în considerare la încheierea asigurării sau nu a comunicat
schimbarea unor împrejurări în timpul derulării contractului, care determinau o majorare a primei de
asigurare plătite la ivirea cazului asigurat.
8 Constantinescu Dan Anghel,Tratatul de asigurări,Vol I,Ed. Economică,București, 200411
Suma asigurată se reduce corespunzător raportului dintre primele calculate şi plătite şi cele
cuvenite conform tarifului de prime.
2.2 Tipuri de limite de asigurare în asigurarea de bunuri
Majoritatea polițelor de asigurare de bunuri sau de răspundere civilă,conțin una sau mai
multe limite ale sumei plătibile de către asigurător ca despăgubire.Limitele poliței reprezintă sumele
maxime pe care asigurătorul le va plăti pentru pagubele cărora se aplica limita. Aceasta fixeaza
nivelul superior al sumelor pe care asigurătorul este obligat contractual să le plăteasca asiguraților
conform polițelor de asigurare de bunuri sau, în interesul asiguraților, conform polițelor de asigurare
de raspundere civilă.
În poliţele de asigurare de bunuri se folosesc o varietate de limite, ele putând fi grupate în
câteva categorii. În cadrul poliţelor de asigurare propriu-zise, limitele nu sunt obligatoriu numite:
limite speciale, sublimite sau altele asemănătoare. Pentru a analiza și compara diferite moduri de
interpretare a limitelor poliței, este necesar să alegem cateva denumiri descriptive ce nu corespun în
mod obligatoriu cu denumirile utilizate în polițele de asigurare, deși sunt întalnite în cadrul
vocabularului specific al specialiștilor în asigurare.
1. Limite specifice:
O limită specifică este o valoare bănească ce fixează limita superioară a despăgubirii pe care
o va plăti asigurătorul, “per articol” sau “per incident”, pentru fiecare pagubă asociată unui anumit
bun sau categorie de bunuri. Anumite limite ale asigurării de bunuri sunt aplicate fiecărui articol, în
timp ce altele se aplică “per incident”. Se pare ca există puține diferențe practice între acoperirea
“per articol” și acoperirea “per incident”, înaintea producerii pagubei.Anumite polițe ce prevăd o
acoperire „per articol”conțin o clauză de restabilire a limetelor ce se adresează acestei
probleme.Sunt posibile cel puțin două moduri de interpretare:
Anumite polițe precizează în mod simplu că limitele sunt restabilite automat sau că plata
despăgubirii nu va reduce limitele poliței.
12
Altele stabilesc ca limitele nu se reduc dacă se produce o pagubă parțială. Dupa producerea
unei daune totale însă, asigurătorul rambursează primele necuvenite pentru asigurarea acelui
bun.
Limitele per incident nu necesita astfel de conditii. Accentul cade asupra incidentului și nu asupra
bunului, iar fiecare incident este acoperit pană la o anumită limită. Limitele bănești răman în vigoare
pentru fiecare nou incident.
2. Limite separate
Atunci cand o poliţă conţine mai multe limite specifice, aceste limite sunt considerate limite
separate. Limitele separate pot fi aplicate fiecăruia din cele câteva articole sau categorii de bunuri.
Să considerăm, de exemplu, o poliţă de asigurare a bunurilor persoanelor juridice ce cuprinde
următoarele limite:
120.000 milioane lei pentru clădirea din Strada Mare, nr 114
80.000 milioane lei pentru bunurile aflate în clădirea din Strada Mare, nr 114
140.000 milioane lei pentru clădirea din Strada Sudului, nr 312
60.000 milioane lei pentru bunurile aflate în clădirea din Strada Sudului, nr 312
Fiecare din aceste limite specifice este într-adevăr o limită separată. Limita pentru o clădire nu poate
fi aplicată unei altei clădiri sau limita pentru o clădire nu poate fi aplicată acoperirii bunurilor şi
viceversa.
3. Limite indexate:
Asigurătorii au oferit ocazional limite indexate în încercarea de a reflecta rata efectivă a
inflaţiei. În general o limită indexată a poliţei este asociată, într-o manieră predeterminată, de un
indice al preţurilor.Limitele indexate pot fi mai precise în menţinerea unei limite adecvate decât
metoda „protecţiei contra inflaţiei. Indicii nivelului preţurilor nu surprind totuşi în mod precis
creşterea costurilor forţei de muncă şi ale materialelor necesare pentru repararea sau înlocuirea unui
bun asigurat la momentul şi la locul pagubei.
4. Limite agregate.O limită agregată reprezintă maximul sumei pe care asigurătorul o va
plăti pentru toate despagubirile aferente tuturor evenimentelor acoperite pe o perioadă de asigurare.
Valoarea limitei agregate reprezină de obicei, de două sau de trei ori valoarea limitei ce se aplicaă
per eveniment (respectiv limita per accident, per incident sau per revendicare) și este de obicei
exprimată ca o limită anuala.
13
Limitele agregate sunt întalnite uneori în asigurarea de raspundere civilă a proprietarilor de
locuințe,în asigurarea auto personală și alte polițe ce acoperă expuneri personale și ale familiei.
Practic, persoanele individuale sau familiile au rareori două sau trei pagube substanțiale de
răspundere civilă, separate pe durata unei singure perioade de asigurare. De asemenea, limitele
agregate sunt foarte întalnite în asigurarile de răspundere civilă comercială.
Capitolul 3 Încheierea şi rezilierea contractului de asigurare
3.1 Încheierea contractului de asigurare
În vederea încheierii contractului de asigurare este necesară parcurgerea unor etape pe baza
cărora se stabilesc clauzele și condițiile concrete ale acestuia.
a)Întocmirea declarației(cererii)de asigurareeste prima etapă în care asiguratul își
manifestă dorința de a contracta asigurarea și de a oferi informații necesare pentru evaluarea
riscului.Declarația de asigurare se prezintă de regulă sub forma unui chestionar întocmit de
asigurător,în care sunt menționate persoanele,bunurile sau răspunderea civilă ,după caz și riscurile
care constituie obiectul asigurării și pe baza căruria se stabilesc primele de asigurare și se eliberează
polița de asigurare.Ea trebuie să fie întotdeauna precisă,completată și pe propria răspunderea a
asiguratului.
Declaraţia de asigurare conţine informaţii referitoare la :
identificarea asiguratului: nume, domiciliu, sediu legal;
obiectul de activitate;
durata de asigurare solicitată;
bunul sau persoana asigurată, cum sunt:
- localizarea bunului şi alte date specifice fiecărui tip de contract (felul
construcţiei şi materialele de construcţie utilizate; date privind marfa transportată sau depozitată;
traseul de transport şi transportatorul; date privind identificarea autovehiculului asigurat: marca,
tipul, anul fabricaţiei, capacitatea cilindrică, numărul de locuri etc.);
14
- vârsta, starea de sănătate, antecedente medicale, iar pentru asigurări de
accidente: mediul de lucru, profesia şi ocupaţia.
suma asigurată solicitată de asigurat;
beneficiarul asigurării.
semnătura declarantului
Declarația de asigurare dă posibilitatea asigurătorului să cunoască natura și proporțiile riscului și să
încadreze riscul în normele asigurare.
Asiguratul este obligat să comunice de îndată asigurătorului modificările care survin în
timpul executării contractului de asigurare cu privirile la împrejurările esențiale referitoare la risc.
Dacă se constată că asiguratul a fost cu rea credință în completarea declarației de
asigurare,că nu a comunicat imediat asigurătorului schimbarile survenite în împrejurările esențiale
cu privirec la risc,asigurătorul are dreptul să denunțe contractul și să refuze plata indemnizației de
asigurare.
Asigurătorii sunt obligați să pună la dispoziția asiguraților sau potențialilor asigurați,înainte
de încheierea contractului de asigurare cateva informații:
durata contractului
modalități de executare,suspentare sau încetare a contractului
mijloace și termene de plată a primelor de asigurare
metode de calcul și de distribuție a rezultatelor financiare
b)Analiza declarației de asigurare are ca finalitate acceptarea sau nu a asigurării şi
stabilirea mărimii primei de asigurare.După primirea declarației,societatea de asigurări analizează
toate aspectele,acordand o atenție deosebită riscului deoarece în funcție de acest element esențial al
contractului de asigurare se poate accepta riscul și dimensiunea primei de asiguarare.
Nivelul riscului poate fi evaluat după efectuarea unei inspecții de risc de către reprezentanții
asigurătorului în scopul verificării condițiilor în care sunt păstrate,întreținute și protejate bunurile
asigurate.Evaluarea riscului presupune analiza tuturor implicațiilor ce pot să apară și a tuturor
factorilor ce pot contribui la apariția unei daune.În asigurării buna credință a părților este
esențială.Astfel,asiguratul trebuie să facă declarații complete ,iar dacă pe parcurs împrejurările
privind riscul se modifică,trebuie să anunțe imediat asigurătorul.În caz contrar,asigurătorul își
rezervă dreptul fie de a modifica sau denunța contractul ,fie de a refuza despăgubirea solicitată de
saigurat.
15
c)Momentul încheierii contractului de asigurare
În conformitate cu normele în vigoare ,contractul se consideră încheiat odată cu semnarea
lui,plata celei dintai rate a primei de asigurare si emiterea poliței de asigurare sau certificatului de
asigurare.Asigurările maritime se încheie între absenți,anume prin intermediari numiți brokeri.
De obicei,contractul de asigurare se consideră încheiat la data indicată în cererea de asigurare,dacă
asigurătorul o aprobă.În contractele de asigurare desfășurate între absenți,data de încheiere a
contractului reprezintă momentul în care solicitantul a luat la cunoștiință de acceptare,respectiv cel
al primirii poliței.
d)Durata contractului
Contractul de asigurare se poate încheia pe o perioadă determinată(fixă)sau
nedeterminată(nelimitată) În cazul asigurărilor de bunuri și răspundere civilă contractele pot fi
încheiate pe o perioadă de maxim un an,la asigurările de persoane,contractele pot fi încheiate pe o
perioadă determinată de timp(de un an sau mai mulți ani)sau pe o perioadă nedeterminată(de viață)
3.2 Rezilierea contractului
Rezilierea contractului constă în încetarea,desfacerea sa pentru viitor, datorită neexecutării
obligaţiilor uneia dintre părţi, din cauze care i se pot imputa.Efectele rezilierii nu pot fi retroactive,
ci se produc numai pentru viitor din momentul pronuţării rezilierii; efectele produse de cotractul de
asigurare până la reziliere, rămân valabile ceea ce înseamnă că fiecare parte îşi păstrează prestaţiile
care i s-au efectuat în temeiul contractului, încetând să mai săvârşească sau să primească prestaţii.
Rezilierea poate interveni de exemplu,atunci cand asiguratul nu-și respectă obligația de
achitare a ratelor de primă scadente,după trecerea termenului acordat de asigurător.De asemenea se
poate produce atunci cand evenimentul asigurat a avut loc înainte de începerea răspunderii
asigurătorului,ori dacă,după începerea răspunderii acestuia,producerea evenimentului asigurat a
deveni imposibilă și ,deci asigurarea nu-și mai are rațiunea.În aceste cazuri,primele plătite pentru
perioada ulterioară se restituie.
16
În momentul rezilierii, creditorul are dreptul să ceară executarea silită a turuor obligaţiilor
scadente care nu fuseseră executate până la acea dată; de asemenea, poate pretinde despăgubiri
pentru prejudiciile care i s-au cauzat ca urmare a neexecutării respectivelor prestaţii.
Contractul de asigurare poate înceta şi prin declararea nulităţii sale (este o sancţiune de drept
civil care constă în desfiinţarea cu efect retroactiv, adică de la data încheierii contractului cu
nesocotirea normelor juridice de asigurare).9
Se pot distinge modalităţi obişnuite, respectiv, neobişnuite (neuzuale) de încetare a
contractului de asigurare.
a) Moduri uzuale de încetare a contractului
1.Principalul mod obişnuit de încetare a contractului de asigurare cu durată determinată
(majoritatea tipurilor de contracte din toate ramurile de asigurare) esteajungerea la termen, adică
expirarea perioadei de timp pentru care a fost încheiat.
2.Un alt mod uzual de încetare a contractului este producerea evenimentului asigurat. Această
modalitate este specifică asigurărilor de viaţă şi de accidente de persoane,cand survine decesul
celui asigurat.După plata indemnizaţiei faţă de asigurat, obligaţiile asigurătorului față de asigurat se
sting, ceea ce înseamnă o încetare automată a contractului de asigurare.
În cazul asigurărilor de bunuri, contractul încetează numai dacă a avut loc distrugerea totală a
bunului asigurat. Dacă bunul a fost distrus doar parţial, contractul poate continua, dar pentru o sumă
asigurată mai mică, suma iniţială fiind diminuată cu suma plătită ca despăgubire
.b) Moduri neuzuale de încetare a contractuluiînaintea exiprării sale ,precum și înaintea
producerii cazului asigurat:
denunțarea
rezilierea
nulitatea
3.3 Rezilierea de către asigurat
9 Bistriceanu D. Gheorghe, Asigurări şi reasigurări în România, Ed. Universitară, Bucureşti 2006;
17
De obicei, asiguratul poate rezilia polița în orice moment, cu condiția să urmeze anumite
proceduri. În mod normal rezilierea se poate realiza prin înapoierea poliței catre asigurător și a unui
anunt scris, anticipat, privind data la care polița va fi reziliată.Anunțul anticipat previne problemele
ce pot apărea daca s-ar permite un anunț de reziliere retroactiv.Un asigurat poate să solicite
rezilierea la o data anterioară, dacă în perioada precedentă nu s-au produs pagube. Însa daca a
survenit o paguba pe timpul acestei perioade, asigurătorul va fi obligat sa o acopere. Prin aceste
două posibilități asiguratul poate deține echivalentul unei asigurări libere.
Anunțul anticipat nu este întotdeauna necesar, iar cererile de reziliere sunt onorate fară
probleme.Daca i se solicită acest lucru, asigurătorul poate rezilia acoperirea retroactiv, în situația în
care asiguratul a cumparat o altă asigurare ce intră în vigoare la acea dată sau în cazul în care
asigurarea a ramas fară obiect. Totuși, multe polițe asigură o anumită acoperire chiar și după ce
riscul a încetat să mai existe.
De exemplu, un asigurător poate fi solicitat să rezilieze polița de asigurare auto a unei
anumite mașini, de la o anumită dată în care asiguratul și-a vandut vehiculul. Această cerere este
logică deoarece riscul principal nu mai există. Totuși asigurătorul poate avea un motiv solid pentru a
refuza rezilierea retroactiv. Deși vehiculul descris a fost vandut, asigurătorul acoperă în continuare
posibilele revendicări privind daunele fizice ce implică alte vahicule.
Asigurarea auto prevede, de mai multe ori, atât acoperirea pentru daunele aduse autovehiculului menţionat în poliţă,cât şi a autovehiculelor închiriate sau a celor nou achiziţionate.
Preavizul întocmit în formă scrisă elimină disputele posibile privind condiţiile acordului verbal privind rezilierea acoperirii. Dacă se confrunta cu o pagubă care altfel ar fi fost acoperită, un asigurat poate dori să uite cererea de reziliere verbală, neconfirmată printr-un document. O cerere scrisă reduce probabilitatea ca asigurătorul să comită o eroare in rezilierea poliţei, confirmarea prin documente a intentiei asiguratului ajutând asigurătorul să corecteze orice erori.
3.4 Rezilierea de către asigurător
18
Multe polițe de asigurare pot fi reziliate de catre asigurător înaintea implinării termenului
poliței.Totuși, de obicei, asigurătorul nu poate cere rezilierea imediata. El este obligat, în general, să
anunțe părțile principale, în scris, cu un anumit numar de zile în avans față de data rezilierii, (in
multe polțede asigurare doar primul asigurat principal trebuie anunțat). Anunțul anticipat trebuie să
dea asigurătului timpul necesar pentru a obține o nouă asigurare. Creditorul ipotecar al asiguratului
este de asemenea îndreptatit la un preaviz de reziliere.
Multe polițe interzic asigurătorului rezilierea poliței in vigoare, cu excepția anumitor motive
specificate, precum neplata primelor. Unele polițe reduc numărul de zile de preaviz, dacă rezilierea
se datorează neefectuarii unei plăți.
Unele polițele de asigurare a clădirilor conțin o clauză privind opțiunile de reziliere, care
acordă asigurătorului permisiunea de a rezilia acoperirea cu un preaviz de doar cinci zile pentru
urmatoarele cauze:
clădire vacantă sau neocupată mai mult de șase zile;
daună pentru care nu s-au inițiat reparații în termen de treizeci de zile de la
acordareadespagubirii;
mutarea unor elemente de construcție ce pot fi recuperate;
neasigurarea utilităților pentru mai mult de treizeci de zile sau neplata impozitelor de
proprietate mai mult de un an.
O clădire ce are una sau mai multe din aceste caracteristrici poate să fi ajuns la sfarșitul
duratei sale deutilizare. Oricare din aceste condiții indica posibilitatea unui risc subiectiv, cladirea
putand fi supusă unei incendieri premeditate. După ce ia cunoștinta de astfel de condiții, asigurătorul
poate reziliaasigurarea.
Drepturile de reziliere si nonreînnoire sunt uneori restricționate prin lege. Totuși, atunci
candasigurătorilor le este dificil să rezilieze polțtele, aceștia devin în mod inevitabil, mult mai
precauți în subscrierea și acceptarea acestor polițe. Astfel, restricțiile privind rezilierea cu intenția de
a îmbunătăți disponibilitatea asigurării au de multe ori un efcet contrar.
Rambursarea primelor la rezilierea polițelor.Cand o poliță este reziliată înainte de data normală de expirare, asigurătorului nu i se cuvin, de obicei, primele pentru întreaga perioadă a poliței. I se cuvin doar anumite prime, cele aferente timpului în care polița a fost în vigoare. Presupunand că primele au fost plătite în avans, asiguratul este îndreptățit la orambursare a primelor necuvenite.10
10 Bistriceanu D. Gheorghe, Asigurări şi reasigurări în România, Ed. Universitară, Bucureşti 2006;
19
20
Concluzii
Într-o economie dinamică, plină de incertitudini, care poate afecta avuţia persoanelor, contractul de asigurare apare ca o creanţă condiţionată, emisă de asigurător şi achiziţionată de asigurat.
Asigurările sunt un factor de reducere a incertitudinii economice şi un mijloc de reluare a activitaţii întrerupte temporar. Atunci când o persoană încheie o asigurare, este conştientă de un anumit risc, încercând să se pună la adăpost de consecinţele negative. Riscul nu dispare, dar se mută efectele lui de la asigurat la asigurător. Astfel viitorul pentru asigurat capată o anumită certitudine, o stabilizare a riscului financiar, prima de asigurare devine un cost de producţie sau o cheltuială în bugetul familiei.
Asigurările nu reduc numărul riscurilor, dar oamenii sunt mai bine pregatiţi să le faca faţă. Existenţa asigurărilor face posibilă repararea clădirilor, maşinilor, înlocuirea anumitor bunuri într-un timp ce ţine de procurarea materialelor şi de executarea reparaţiilor şi nu de lipsa resurselor financiare necesare.
„New York-ul nu este opera oamenilor, ci a asigurătorilor. Fără asigurări, nu ar exista “zgaraie-nori”, deoarece nici un muncitor nu ar accepta să lucreze la o asemenea înalțime, riscand sa faca un plonjon mortal și să-și lase familia în mizerie.Fără asigurări, nici un capitalist nu ar investi milioane pentru a construi astfel de clădiri, pe care un singur muc de țigara le-ar putea transforma în scrum.”
21
Bibliografie
Bistriceanu D. Gheorghe, Asigurări şi reasigurări în România, Ed. Universitară, Bucureşti 2006;
Ciurel Violeta, Asigurări şi reasigurări. Abordări teoretice şi practici internaţionale, Ed. Allbech, Bucuresti, 2000;
Constantinescu Dan Anghel, Asigurări şi reasigurări, Ed. Tehnică, Bucuresti, 1998; Constantinescu Dan Anghel,Tratatul de asigurări,Vol I,Ed. Economică,București, 2004; Titel Negru, Asigurări. Ghid Practic ,Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2006 www.asigurări.ro.
22