[Type text]

Conspect la Constituțional (12,10,2014)

Rolul dreptului- dreptatea pentru a repara o nedreptate.Regula să se respecte- de a reglementa raporturile sociale,(raport social- raportul între două persoane).Rolul dreptului constă în reglementarea și ordonarea raporturilor din societate prin aplicarea normelor de drept la raporturile sociale se formează raportul juridic

Definiția dreptului: factorii de configurare a dreptului;Dreptul fiecărui popor corespunde felului de a fi sau a gîndi al poporului respectiv, modu-

lui său de viață, mediului în care trăiește, nevoilor și a aspirațiilor sale, de aceea spunem că dreptul se formează în funcție de anumiți factori, denumiți generic, factori de configurare a dreptului.

Acețtia sunt: a) factori naturali ( climă, mediu geografic, bogății naturale, așezare geografică) b) factori sociali politici ( clase și grupuri sociale, partide politice)

c ) factori umani ( factorii psihosociali) Definiția DREPTULUI:

DREPTUL este ansamblul normelor juridice de conduită sancționate de STAT și a căror respectare este asigurată la nevoie prin forța de constrângere a statului.Caracteristicile raporturilor, normelor de drept public:

- Întotdeauna, una dintre părțile raportului de drept public este Statul, - Prin aceste raporturi se urmărește realizarea unui interes general,

- Statul își subordonează partenerul de raport,- Statul poate oricând să modifice sau să înceteze raportul,

Trăsăturile raportului:- părțile raportului sunt persoane fizice sau juridice chiar și Statul- fiecare parte urmărește realizarea unui interes personal- părțile sunt pe poziții de egalitate,- fiecare parte poate să ceară încetarea raportului în anumite condiții,- drept pozitiv și drept natural,

Dreptul natural- ansamblul de drepturi care exprimă cerințe universale, care au ca țintă, scop , apărarea, protejarea ființei umane. Sursa dreptului natural – Biblia Dreptul natural nu are sancțiune. Pentru a pedepsi conduitele reprobabile, societatea pozitivează, normele dreptului natural în coduri de legi.

Dreptul pozitiv conține totalitatea de reguli de conduită editate de stat și aflate la un momentdat în vigoare (care se aplică)

Dreptul constituțional, ca ramură a dreptului public, cuprinde normele juridice care au ca obiect de reglementare raporturile fundamentale de putere (cele mai importante raporturi).

Izvoarele formale ale dreptului constituțional, adică forma actului normativ care cuprinde normele respective sunt: Constituția, legi ale parlamentului, ordonanțe.

Subiectele dreptului constituțional : 1. cetățeanul

2. statul3 poporul4. partidele politice5. guvernul6. parlamentul

INSTITUȚIILE POLITICE :

1

[Type text]

Sunt forme organizatorice recunoscute de lege, care exercită direct și nemijlocit putere politică. Din acest punct de vedere, partidele politice, nu pot fi instituții politice, întrucât acestea doar participă la exercitarea puterii și nu o exercită ca atare. Instituția : un colectiv de indivizi care desfășoară activitate publică sau privată. Trăsături: 1 este formată dintr-un colectiv de indivizi,

2. acționează în mod permanent,3. au un caracter permanent,4. modul de organizare și funcționare este prevăzut într-un act cu valoare constituțională 5. acționează pentru realizarea unui interes general,6. dispune de autoritate,

STATUL- principala instituție politică (noțiuni generale privind statul) Statul este forma de organizare politică a unei comunități de indivizi formată istoric și

localizată geografic pe un anumit teritoriu, în care un grup de indivizi obțin și cuceresc puterea, pe care o vor exercita în interes personal sau general.Un stat, ca să existe ca atare, trebuie să aibă următoarele elemente constitutive : a) teritoriu,

b) populație, c) putere suverană.

Teritoriul, este constituit din suprafața terestră, suprafața maritimă (dacă este cazul), apele interioare, coloana de aer deasupra teritoriului terestru plus ape până la limita tehnologică cea mai înaltă, teritoriul ambasadelor și consulatelor.

Din punct de vedere al populației, distingem națiuni pe teritoriul căreia există o singură nație și state multinaționale ( popoare cu mai multe etnii)

DREPT CONSTITUȚIONAL (19,10,2014)STATUL- este o organizare politică a unei comunități, pe un anumit teritoriu bine determinat,

care exercită o putere obținută prin forță sau acte democratice ( un grup de indivizi care au obținut puterea)

Forma Statului- în orice stat, puterea trebuie organizată și exercitată în anumite forme și modalități. În funcție de modul de organizare și de exercitare a puterii statului, distingem: a. structura de stat b. forma de guvernământ (există un unic ansamblu de organisme prin care se exercită puterea ) c. regimul politic

Fiecare dintre aceste noțiuni, este o formă a statului. Structura de stat : reprezintă modul de organizare a puterii statului în teritoriu.

În funcție de aceasta, statele se clasifică în state unitare și state compuse sau federaleCaracteristicile statului UNITAR:

puterea se exercită strict centralizat, ceea ce înseamnă ,teoretic, că între guvern și cetățean nu ar mai există nici-o structură de putere.

există o unică ordine juridică bazată pe o singură constituție puterea se exercită strict centralizat, de la centru spre periferie, cetățenii au de regulă o singură cetățenie

Într-un stat unitar, puterea exercitându-se centralizat, ar însemna că între guvern și populație numai există nici-o structură de guvernare, deci puterea nu ar putea fi exercitată , de aceea, conducerii centralilizată i se aduc două corecții sau atenuări:

- desconcentrarea- descentralizarea

Desconcentrarea este tot o metodă de exercitare a puterii, dar mai puțin accentuată. Desconcentrarea constă în numirea de către guvern a unor agenți locali- prefecți. Aceștia sunt reprezentanții guvernului în teritoriu și au sarcina de a aduce la îndeplinire deciziile luate de

2

[Type text]

guvern.Tot astfel, anumite ministere înfiin-țează în teritoriu, servicii publice desconcentrate care vor desfășura o activitate de aceeași natură cu cea desfășurată de ministerul de resort. Serviciile desconcentrate sunt coordonate de către prefect.

Guvernul exercită un control administrativ ierarhic asupra prefecților și prin ministere asupra serviciilor publice deconcentrate. Controlul este de legalitate dar și de oportunitate .Guvernul îi numește și revocă pe prefecți, le poate aproba sau modifica și anula ordinele . Controlul de legalitate, înseamnă controlul legalității, dacă aceștia respectă sau nu , legislația. Controlul de oportunitate are ca scop să verifice dacă prefectul a luat cele mai potrivite decizii. Descentralizarea , este o metodă de conducere care se opune centralizării și se realizează prin alegerea democratică de către populația locală a primarilor și consiliilor locale. Primarii și consiliile locale nu se află în subordinea guvernului, fiind aleși prin vot universal direct.

Guvernul exercită asupra acestor agenți locali, un control de tutelă administrativă, acest control este de legalitate și oportunitate.

Centralizarea se realizează prin măsuri de autonomie locală.Există în lume cazuri atipice, de state unitare, adică state unitare în care nu există o ordine juridică unitară așa cum există în orice stat unitar .

Statul unitar complex apare sub forma uniunii încorporate și a regionalismului. Uniunea încorporată, ia naștere prin unirea de obicei forțată a mai multor state. Statul rezultat rămânând să fie un stat unitar, dar în care provinciile anexate se bucură de o largă autonomie.

Regionalismul exprimă o situație geografică, socială, economică, politică, în interiorul unui stat unitar datorită căreia statul acordă unor provincii ale sale un plus de autonomie. Statul federal- ia naștere prin unirea mai multor state care renunță la propria stabilitate și suveranitate și în schimb, prin această unire, rezultă o nouă statalitate, adică, un nou subiect de drept internațional public. Statul federal are două caracteristici :- Diversitate constituțională în interior, ceea ce înseamnă că fiecare stat membru al federației are or- ganizare constituțională proprie dar cu respectarea strictă a constituției statului federal.- Unicitatea statului din punct de vedere al reprezentării acestuia în relațiile internaționale.

Organizarea puterii statului federal se face în baza a două principii- al autonomiei și participării-acest principiu se realizează prin desemnarea într-o cameră a parlamentului a unor reprezentanți ai fiecărui stat membru al federației. Reprezentarea se poate face pe bază de paritate sau în funcție de numărul locuitorilor fiecărui stat membru al federației.În aceste state, parlamentul este bicameral. Una dintre camere, reprezintă națiunea, iar în cealaltă, sunt reprezentanții fiecărui stat membru al federației.

Există forme atipice ale statelor federale- confederație care sunt uniunile de state rezultate prin unirea de bunăvoie în general a două state, cu obiective comune.Uniunea de state poate fi personală sau reală.În cazul uniunii personale, cele două state astfel unite au în comun institușia șefului de stat, celelalte instituții (parlament, guvern, instanțele) fiind separate.În cazul uniunii reale, cele două state,deși își păstrează formal statalitatea proprie, exercită în comun cele trei puteri( legislativă, executivă, jud )

Confederația de state ia naștere prin unirea voluntară a mai multor state, fiecare stat păstrâdu-și suveranitatea, integritatea,dar acționând împreună pentru atingerea unui scop comun.

Rolul și funcționarea Statului. Este esențial ca activitățile desfășurate de stat să fie specializate aceasta înseamnă că un anumit tip de activitate se desfășoară identic și permanent de către același tip de funcționar și potrivit acelorași metode. Specializarea activității statale are legătură și cu princi- piul separației puterilor care decurge tot din cerința unei specializări a activităților statale.Pentru a afla și a selecta activitățile statale prin care statul exercită anumite funcții, aplicăm tuturor activită- ților statale un criteriu material și unul formal.

Criteriul material vizează natura fiecărui tip de activitate și astfel distingem activități: militare, juridice, economice, culturale ș.a.m.d. Aplicând criteriul formal activităților juridice vom separa activități; legislative, executive și jurisdicționale. Acest criteriu formal, ne indică metodele folosite de către organismul care desfășoară fiecare din cele trei tipuri de activități juridice și organismul competent.

3

[Type text]

Vom distinge astfel funcția legislativă, care constă în adoptarea legilor, funcția executivă care constă în executarea legilor și funcția jurisdicțională care constă în soluționarea litigiilor care izvorăsc din nerespectarea legilor și a acordurilor (contracte) dintre părți.

Atribuții principale și accesorii ale statului: sunt atribuții esențiale ale statuluiacele activități pe care numai statul are dreptul să le exercite și pe care statul le exercită în mod obligatoriu.Sunt atribuții esențiale ale statului :

1. apartenența națională 2. stabilirea și apărarea ordinii juridice statale

3. emiterea monedei naționale 4. strabilirea relațiilor internaționale ale statului

Pe lângă atribuții esențiale, statul exercită și atribuții accesorii, adică, activități pe care statul le poate concesiona investitorilor particulari. Dintre aceste activități amintim cele sportive, culturale, sănătate, învățământ, domenii în care statul poate să nu intervină, poate să concesioneze acest drept particularilor sau poate să existe un parteneriat public privat.

PRINCIPIUL SUPREMAȚIEI CONSTITUȚIEI ( 9,11,2014) Controlul constituționalității legilor. Înțelegem prin termenul de supremație a constituției, poziția supra ordonată a constituției asupra tuturor celorlalte acte normative. Aceasta înseamnă, că toate actele normative ( legi, hotărâri guvernamentale, metodologii, instrucțiuni, decrete ) trebuie să fie conforme cu textul constituțional. Constituția este supremă (superioară) față de toate celelalte acte normative pentru că fixează, stabilește principiile fundamentale de exercitare a puterii politice, autoritățile care guver- nează, adică – parlamentul, guvernul, șeful statului, instanțele judecătorești precum și atribuțiile acestora și modul lor de organizare și funcționare.Totodată constituțiaconsacră și garantează drepturile funda- mentale ale cetățenilor și în plus, principiile generale ale sistemului de drept. În teoria dreptului, sis-temul de drept apare sub forma unei piramide. La baza piramidei sunt așezate actele normative cel mai puțin importanteși deasupra lor, din treaptă în treaptă, sunt așezate pe categorii, acte normative cu importanța cea mai mare, cu o forță juridică crescătoare, în vârful piramidei, este așezată Constituția. Practica dovedește în orice stat că legea fundamentală – Constituția, este încălcată și că acest lucru trebuie sancționat iar autoritatea publică care a adoptat actul normativ neconstituțional, tebuie să reexa- mineze, să-l modifice pentru a-l face corespunzător cu textul Constituției.

Instituirea controlului constituționalității legilor- este legată de existența unei constituții scrise. Într-un stat, în care nu există constituție scrisă, în principiu nu va exista nici-un control al constituționalității legilor, pentru că actele adoptate sau emise, nu au la ce să se raporteze.De aceea, toate constituțiile scrise, conțin dispoziții speciale prin care este recunoscut controlul constituționalității legilor, se referă la constituțiile recente (sec. XX). Fiecare Constituție stabilește mijloacele de control constituțional care sunt :

Controlul constituționalității legilor Contenciosul administrativ- este o procedură prin care se controlează legalitatea unor acte

administrative individuale sau normative. Nu se pune problema controlului constituționalității a- cestor acte pentru că este de presupus că, fiind acte de executare a legii, legea este constituțională. Prin control al constituționalității legilor, înțelegem ansamblul dispozițiilor constituționale și legale potrivit cărora se efectuează controlul constituționalității legilor. Există mai multe modalități de control al constituționalității legilor și anume :

control politic, control judecătoresc control politic jurisdicțional controlul prin opinia publică- acest control practic nu s-a exercitat vreodată și nici

nu se poate exercita, deoarece controlul constă în refuzul cetățenilor de a se supune unei legi pe care o consideră neconstituțională, acest refuz poate fi violent, haotic , dezorganizat.

4

[Type text]

Controlul politic- ideea a apărut simultan chiar cu ideea de control al constituționalității le- gilor. Se spune că este politic întrucât normele constituționale la care s-a raportat o anumită lege,con- siderată neconstituțională, au un caracter politic. Deasemeni, caracterul politic constă în modalitatea de numire a celor care vor face parte din organismul care va exercita acest tip de control. Un control politic a existat în unele state, dar, nu a fost, nici extins nici eficoent. Controlul politic prezintă un sin- gur avantaj și anume; este un control prealabil sau anterior, adică se exercită înainte ca legea să fie promulgată. Dezavantaje:- control concret pentru că se exercită cu prilejul judecării de către instanță a unui dosar.- control difuz pentru că se poate exercita de către orice instanță. Instanța poate face erori judiciarea) este un control exercitat de persoane alese și fără o specializare în domeniul dreptului b) acest control nu are fundament teoretic pentru că nu se sprijină pe nici-un principiu constituțional. și chiar încalcă separația puterilor potrivit cărora există trei puteri, iar organismul care ar urma să exercite controlul ar apărea ca a patra putere. Un alt dezavantaj, acest organism ar putea să devină în timp discreționar, subordonându-și pri voința sa, parlamentul. Controlul judecătoresc a apărut în practica instanțelor de judecată, acestea revendicând dreptul de a se pronunța asupra constituționalității ce urmau să fie aplicate într-o cauză aflată pe rolul instanței respective. Caracteristicile controlului – controlul judecătoresc este un control posterior, se exercită asupra unei legi aflate în vigoare. AVANTAJ ;

b) judecătorii, într-un exces de zel, ar putea deveni discreționari față de parlament,- bază teoretică, pentru că potrivit separației puterilor, oricare dintre puteri, în cazul

nostru, puterea judecătorească, este îndreptățită să controleze cealaltă putere.c) judecătorii pot fi manipulați,- control de specialitate, fiind exercitat de juriștid) nu pot fi exercitate ingerințe ale puterii judecătorești asupra puterii legislative,

Dezavantaje ;e) instanța poate să apară ca o a patra putere.

A)Controlul judecătoresc se poate exercita printr-o acțiune directă, situație în care orice per- soană se poate adresa unei instanțe, reclamând că o anumită lege care urma să i se aplice, este ne-constituțională. Instanța astfel sesizată, va putea să decidă că legea este constituțională sau neconsti- tuțională, iar hotărârea instanței este ERGOOMNES – este opozabilă tuturor.

B) A doua modalitate a controlului judecătoresc constă în ridicarea excepției de neconsti-tuționalitate de către oricare parte aflată într-un proces. Dacă instanța constată neconstituțialitatea legii sau constituționalitatea, efectele hotărârii sale vor privi numai părțile aflate în proces (interalia) Controlul politico jurisdicțional- a apărut la începutul sec. XX și s-a răspândit în toate statele lumii. Acest tip de control, îmbină avantajul controlului politic, controlul prealabil cu avantajul controlului judecătoresc, care se exercită de un organism independent care nu face parte din sitemul celor trei puteri ale statului. Este control politic pentru că dispozițiile constituționale la care se raportează legea la care se adresează și pentru că judecătorii acestui organism sunt numiți de organisme politice adică parlament și de președinte- acestea fiind organisme alese prin sufragii universale, este vorba de Tribu-nale sau Curți Constituționale. Controlul este jurisdicțional, pentru că judecătorii curții au statut de ju-decători ai instanțelor obișnuite și pentru că procedura în fața curții are caracter judiciar.Controlul po-litic juridic este preferat controlului judecătoresc pentru că se aplică nu numai controlului constitu- ționalității legii ci și controlului unor proceduri constituționale. Trăsături ale controlului; a) este un control și prealabil și posterior b) este concentrat pentru că se exercită de către o singură autoritate publică, c) este un control și abstract – pentru că se exercită asupra unei legi care nu a dat naștere la un pro- ces, la un litigiu, dar este totodată și un control concret pentru că se poate exercita și prin ridicarea unei excepții de neconstituționalitate.

5

[Type text]

Interferența structurilor de guvernare;Potrivit principiului separării puterilor, cele tei puteri sunt separate și funcționează separat

dar totodată activitatea unei puteri se împletește până la un moment. Structuri de guvernare- este esențial ca fiecare structură de guvernare să fie legitimă- însem-

nând că structurile de guvernare se înființează potrivit legii. Funcționează potrivit atribuțiilor prevăzu-te în lege, iar activitatea exprimă interesele cele mai generale. Legalitatea înseamnă conformitatea unui act cu legea. Toate structurile create sau desemnate cu respectarea condițiilor legale privind înființarea structurii respective, desemnarea actului oficial prin care o structură de guvernare sau o persoană este numită într-o demnitate publică.

Modalități de organizare a puterii legislativeProceduri de desemnare ;

1. Succesiunea ereditară2. Cooptarea sau asocierea3. Alegerea

1. Succesiunea ereditară- modalitate de desemnare a urmașului la tron, a monarhului, principiu succesorul la tron nu are posibilitatea să refuze. În cazul succesiunii, există următoarele reguli:

a) directă ( ascendent la descendent ) b) succesiune în linie colaterală ( frate-frate: frate –soră )c) succesiune cu respectarea dreptului unchi, nepot, nepoată la succesiune a primului

născut. Această modalitate poate fi combinată cu legea succesorală care înseamnă excluderea de la succesiune a femeilor cât și a descendenților femeilor.

2. Cooptarea sau asocierea –constă la asocierea la domnie în timpul vieții monarhului a unei persoane din familie sau anturaj. Aceștia vor domni împreună iar cel cooptat îi va succede la tron.

3. Alegerea – cea mai democratică modalitate de desemnare într-o funcție publică și se aplică pentru alegerea membrilor parlamentului, a președinților de republică, primarilor și consiliilor locale, pre-ședinților de consilii județene.

Avem două variante, nu de alegeri ci ale procedurii alegerilor este vorba despre referendum și publicism.

Referendumul - o formă de consultare a poprului într-o problemă de interes general. Poporul răspunde la întrebare cu da sau nu ori pentru sau contra.

Publicismul - este tot o formă de consultare a poprului dar în legătură cu o persoană sau cu o problemă de interes general legată de o anumită persoană. Modalități organizatorice a puterii executive (trei modele de organizare a puterii executive) 1.executivul monocratic, 2. executivul directoral, (colegial) 3. executivul dualism, 4. executivul monocefal,1. Executivul monocratic- revine președintelui de republică care este și șeful administrativ (SUA ) S-a mai întâlnit în regimurile absolutiste ( monarhie absolutistă)2. Executivul directorial , colegial prin faptul că instituția sau organizația care exercită funcția statului se compune din mai multe persoane. În acest model trebuie respectate următoarele reguli: Persoanele care alcătuiesc organismul; a) sunt egale între ele, b) desfășoară activitatea împreună,

c) deciziile trebuiesc luate împreună.3. Executivul dualism – la departejarea puterii executive între șeful statului și guvern.În acest caz con- stituția stabilește cu precizie care sunt atribuțiile șefului de stat ( monarh sau președinte) și care sunt atribuțiile guvernului pentru ca cele două organisme să nu intre într-un conflict de competențe.

6

[Type text]

4. Executivul monocefal- întâlnit la unele state africane, șeful statului exercită și funcția de prim-ministru, aparent puterile unui astfel de organism sunt foarte mari, dar, în realitate, șeful statului va răs-punde politic în fața parlamentului și astfel puterea se diminuiază. STRUCTURA PARLAMENTULUI:- bicameral

- unicameral. În statele federale, parlamentul, obligatoriu una din camere reprezentând națiunea, iar cealaltă

reprezentând statele membre ale federației.În statele unitare, în funcție de tradiții, parlamentul poate fi bi sau unicameral.În cazul parlamentului bicameral,a doua cameră împiedică prima cameră să devină tiranică.

De obicei vârsta de candidatură pentru senatori fiind mai înaintată, se consideră că în senat se aleg oameni cu experiență, mai înțelepți. Un alt avantaj, pe această cale se asigură o mai bună reprezentare a intereselor locale în parlament.

Dezavantaje: a) costuri ridicate pentru două camere,b) procesul legislativ durează mai mult,

STATUTUL membrilor parlamentului- avem în vedere incompatibilitățile și imunitățile parlamentarilor. Potrivit incompatibilității, membrilor parlamentului le este interzis să cumuleze mandatul cu diferite alte funcții elective sau neelective ( publice sau private). În caz de incompatibilitate, mandatul încetează, cât privește imunitatea, aceasta e o formă de apărare, o formă de exonerare a parlamentarului, de răspundere juridică pentru modul cum își exercită mandatul.În principiu, parlamentarul răspunde juridic entru fapte care nu au legătură cu exercitarea mandatului. Categorii tipologice- structuri guvernamentale care au legături cu forma și amplitudinea colaborării între executiv și legisletiv.Interferențele dintre cele două structuri pot fi mai ample sau mai reduse.În funcție de această amplitudine, distingem regimurile; prezidențial, parlamentar și regimul semiprezidențial Regimurile prezidențiale au următoarele trăsături- președintele concentrează în mâinile sale o putere considerabilă, președintele fiind ales prin vot universal direct. Președintele nu poate să dizolve parlamentul, iar acesta nu poate să revoce mandatul președintelui decât în anumite circumstanțe. Președintele își numește membrii guvernului și-i revocă după bunul plac (SUA). Regimurile parlamentare- șeful statului, monarh sau președinte, deține o putere de protocol decorativă a) Președintele este ales de parlament și poate fi revocat de acesta. b) Guvernul este numit de către parlament sau cu acordul acestuia și răspunde politic în fața acestuia Regimul semiprezidențial- un regim hibrid care împrumută de la regimul prezidențial modul de alegere prin vot universal direct și de la regimul parlamentar toate celelalte trăsături. I. INTERVENȚIA puterii executive în activitatea legislativă.1) Desemnarea de către executiv a unor membri ai parlamentului sau membrilor unei camere parlam.2) Intervenția executivului în organizarea activității parlamentare; a) convocarea parlamentului în sesiuni extraordinare, b) participarea guvernului la stabilirea ordinii de zi a parlamentului,3) Implicarea directă a executivului în activitatea legislativă; a) inițiativa legislativă – executiv, guvern, b) participarea membrilor guvernului la dezbateri parlamentare, c) dreptul guvernului de a depune amendamente la propunerile parlamentarilor, d) mesajul șefului statului adresat parlamentului, e) dreptul guvernului de a-și prezenta punctul de vedere privind propunerile legislative ale parl.4) Intervenția executivului pentru finalizarea procedurii legislative; a) sancționarea sau promulgarea legilor și dreptul de veto,5) Delegarea legislativă- o autorizare, o aprobare constituțională (prevăzută de Constituție) sau legală, (dată printr-o lege a parlamentului) în baza căreia guvernul poate în anumite condiții prevăzute în Constituție sau în legea de abilitare, să adopte norme cu putere de lege,6) Dizolvarea parlamentului- nu este o măsură arbitrară a puterii executive împotriva parlamentului, ci o măsură democratică pentru soluționarea unui conflict constituțional între guvern și parlament.

7

[Type text]

II. INTERVENȚIA legislativă în puterea executivă.1) Intervenția în formarea unor structuri executive,

a) alegerea președintelui de republică,b) votul de încredere acordat guvernului,

2) Intervenția în activitatea executivului;a) anchete parlamentare,b) moțiunile simple,c) întrebări, interpelări adresate membrilor guvernului,d) dreptul parlamentarilor de a cere informații guvernului,e) răspunsul dat de parlament la mesajele șefului statulu,

3) Intervenția parlamentului ca revizia – încetarea mandatului sau existenței unui organism al puteriia) moțiunea de cenzură,b) punerea sub acuzare a președintelui de republică,

8