Istoricul conflictului din Osetia

In urma revoluţiei ruseşti din octombrie 1917 Georgia şi-a declarat independenţa pe 26 mai 1918,Osetia de Sud făcea parte din noul stat democratic. Osetinii simpatizau deschis cu bolşevicii şi cu Rusia Sovietică,Consiliul Naţional al Osetinilor creat în iunie 1917 ajungînd rapid sub dominaţia bolşevicilor care cereau încorporarea teritoriului din Georgia locuit de osetini în Rusia sovietică. Conflictul a degenererat pe 15 martie 1918,culminînd cu masacrarea populaţiei georgiene din Tskhinvali.Masacrele aveau să înceteze pe 22 martie,cînd oraşul s-a reîntors sub controlul forţelor de drept georgiene.Revolta din octombrie 1919 a fost uşor înnăbuşită,pentru ca rebeliunea osetină bolşevică din mai 1920 să se transforme într-un adevărat război,nr victimelor totalizînd între 3000 şi 7000 de morţi.Ca rezultat al înnăbuşirii rebeliunii de către Garda Georgiană,20000 de osetini s-au văzut obligaţi să emigreze în Rusia Sovietică.Astfel în anii 1918-1920 a avut loc prima escaladare a conflictului georgian-osetian,anul 1917 reprezentînd anul naşterii acestui conflict.În februarie 1921,Armata Roşie însoţită de numeroşi osetini a invadat Georgia lichidînd independenţa ei.În aprilie 1922 în urma creării Republicii Sovietice Georgia în cadrul RSFS Transcaucaziană bolşevicii au răsplătit loialitatea osetinilor prin crearea Regiunii Autonome Osetia de Sud în cadrul Georgiei, nenumărate sate curat georgiene fiind incluse în ea,însuşi în capitala noii regiuni autonome(Tskhinvali) osetinii fiind în minoritate faţă de populaţia băştinaşă geogiană.Este foarte interesant însă că acest conflict nu a avut efecte xenofobe asupra ambilor etnii,care ca şi pînă la 1917 au continuat în perioada sovietică să traiască în pace,existînd un nivel mare de interacţiune şi de căsătorii mixte dintre georgieni şi osetini.Spre sfîrşitul anilor 1980,ca urmare a creşterii naţionalismului georgian şi mişcării lor pentru independenţă,apare în 1988 Frontul Popular al Osetiei de Sud(Ademon Nykhas),fiind o structură creată de Centrul Unional pentru a tempera şi contrabalansa mişcarea de independenţă a Georgiei.Frontul cerea o autonomie mai mare a regiunii cu scopul final de unificare cu Osetia de Nord rusească.Pe 11 decembrie 1990 guvernul georgian a lichidat statutul Osetiei de Sud tensionînd mai mult conflictul,care a şi izbucnit direct în război pe data de 5 ianuarie 1991.Pentru a evita un război direct cu Rusia,care de fapt se şi implicase cu militari de rang înalt ce instruiseră miliţiile osetine,Georgia a fost obligată să accepte încetarea focului pe 14 iulie 1992,cînd în urma negocierilor cu Federaţia Rusă s-a hotărît crearea unei Comisii Unite de Control Rusia-Georgia-Osetia(de Sud plus de Nord!) care să urmărească menţinerea păcii.Din 6 noiembrie 1992 OSCE a trimis o misiune în Georgia care să monitorizeze operaţia de menţinere a păcii,contribuind la semnarea între cele 2 părţi a „Memorandumului de măsuri pentru obţinerea securităţii şi încrederii reciproce”(mai 1996).Astfel din 1992 are loc etapa de reglementare şi soluţionare a conflictului.Concluzia ce poate fi extrasa din acest scurt paragraf este ca din punct de vedere istoric legitim osetinii nu au dreptul la autodeterminare ei fiind oaspeti pe aceste teritorii,bastinasii asa-numitei regiuni Osetia de Sud fiind din cele mai vechi timpuri georgienii.

Subiecţii:Subiecţii implicaţi în conflictul din Osetia de Sud pot fi împărţiţi în 2 categorii:1.subiecţii implicaţi direct:Georgia:doreşte menţinerea integrităţii sale teritoriale şi debarasarea de influenţa rusească de asupra ei;Osetia de Sud:urmăreşte obţinerea independenţei pentru ca în final să se alipească la Osetia de Nord,Rusia;2.subiecţii implicaţi indirect: Rusia:susţine activ acestă regiune(Osetia de Sud) precum şi Abhazia cu  scopul ascuns de aşi menţine influenţa într-o zonă geopolitică atît de importantă astăzi, precum Caucazul.De asemenea din 2003 urmăreşte de a contrabalansa influenţa SUA din regiune,aceasta contribuind la micşorarea şanselor rezolvării conflictului din regiune.Osetia de Nord: susţine ideea independenţii Osetiei de Sud ca în final aceasta să se alipească la ea.În realitate,Osetia de Nord,făcînd parte din Federaţia Rusă, nu reprezintă decît un instrument în mîna Moscovei

pentru realizarea politicii sale din regiune;SUA:Sudul Caucazului a devenit în ultimii ani o zonă geopolitică de mare însemnătate pentru Statele Unite,care doreşte să-şi securizeze giganticul oleoduct Baku-Tbilisi-Ceyhan, precum şi întreaga zonă de la Marea Caspică(Azerbaidjan) pînă în Turcia,în Mediterana de Est. Washingtonul este puternic determinat să procedeze astfel.Petrolul şi gazele naturale din Marea Caspică totalizează circa 5% din totalul resurselor mondiale de energie,într-o perioadă cînd resursele energetice clasice sunt în declin,iar estimările arată că sunt necesare noi rezerve de petrol,aşa cum sunt cele de la Marea Caspică.      SUA a început să se implice activ din 2003,finanţînd şi susţinînd politic „Revoluţia Trandafirului”,în rezultatul căreia Edward Şevarnadze,un simbol al influenţei ruseşti,a fost înlocuit de la putere de proamericanul Mihail Saakaşvili.Ca rezultat aceasta a adus la înrăutăţirea situaţiei din zonă,la contradicţia ruso-georgiană adăugîndu-se acum şi rivalitatea ruso-americană,SUA avînd interesul direct ca Osetia de Sud să se afle sub controlul Georgiei;Merită a fi menţionat că SUA au alocat  zeci de milioane de dolari pentru a echipa şi înarma armata Georgiei,bugetul militar al acesteia din urmă fiind bugetul care a crescut cel mai rapid în lume în 2005,creşterea lui continuînd şi în anii următori.De asemenea la 24 octombrie 2006,la inaugurarea unei noi baze militare din Georgia Centrală,preşedintele Saakasvili a anuntat inaugurarea unei noi baze militare în oraşul Gori,care va fi „echipată la standartele NATO”,organizaţie în care Georgia speră să fie primită în curînd.În acest context,odată cu extinderea NATO în Caucaz,şi ea va fi implicată intrinsec în acest conflict(Osetia de Sud),dacă nu deja şi este(dacă ţinem cont că şi NATO contribuie acum la pregătirea armatei georgiene).OSCE:în rol de mediator

Cauzele conflictului:Obiective:1.Diferenţa de etnie (georgieni-osetini),ceea ce serveşte ca pretext pentru cererea independenţei regiunii şi anexarea acesteia la Osetia de Nord, Rusia.2.Divergenţa intereselor (cauze politice) dintre a) Georgia şi Osetia de Sud (Osetia de Sus doreşte independenţa şi unificarea la Osetia de Nord(Federaţia Rusă),Georgia doreşte menţinerea integrităţii sale teritoriale şi restabilirea suveranităţii sale asupra Osetiei de Sud);b) Rusia şi SUA (Rusia urmăreşte menţinerea şi recîştigarea influenţei sale în zona Caucazului,SUA de asemenea creşterii influenţei sale prin înlăturarea celei ruseşti)3.Amprenta postsovietică: destrămarea URSS-ului a dus la apariţia unui haos dar şi a mai multor factori de putere în regiune;4.Cauze economice:petrolul în cazul SUA(descris mai sus,la Subiecţii),şi contrabanda în cazul Rusiei.Osetia de Sud reprezintă un cap de contrabandă a mafiei ruseşti(din care fac parte la sigur şi politicieni ruşi) pentru zona Caucazului,aşa cum Transnistria reprezintă un cap de contrabandă pentru UE.Exemplu concludent serveşte eforturile poliţiei georgiene din iunie 2004 de a lichida contrabanda din regiune(Osetia de Sud),ceea ce a dus la înrăirea Moscovei şi apariţia focului în unele părţi ale Osetiei de Sud.Subiective:1.Factorul psihologic(neresemnarea,doctrina militară):în ciuda destrămării URSS-ului Rusia consideră Caucazul ca o zonă ce-i aparţine ei,ce face parte din sfera intereselor sale vitale.În genere conform doctrinei Kozîrev(ce e analoagă practic doctrinei Brejnev) întreg spaţiul al URSS este considerat ca sferă a intereselor vitale ale Federaţiei Ruse,care este hotărîtă de aşi apăra aceste interese cu toate mijloacele şi puterile legale.Astfel se denotă neresemnarea ruşilor faţă de pierderea influienţei lor în urma destrămării URSS-ului.Iar conform doctrinei militare ruseşti,Rusia fiind o mare putere trebuie să se comporte ca şi atare în relaţiile cu „străinătatea imediată”(spaţiul fostei URSS);2.Antagonismul ruso-american:conform unor specialişti politologici internaţionali(de ex. Serghei Strokman) relaţiile dintre Rusia şi SUA s-au reîntors la principiul „ochi pentru ochi,dinte pentru dinte” din perioada războiului rece,astfel putîndu-se explica actuala situaţia din Caucaz şi în genere şi cea internaţională.

Tipul conflictului:1)În funcţie de efectele pe care le generează conflictul este clar unul distructiv(disfuncţional) deoarece practic se respectă toate caracteristicile unui conflict distructiv:comunicarea este susceptibilă şi incompletă,informaţiile trunchiate şi contrarii,disponibilitatea fiecărei părţi de a lua în calcul interesele celeilalte părţi este mică(mai ales în cazul Osetiei de Sud),au avut loc acţiuni în forţă,cu importante pierderi umane şi materiale,etc;2)Din punct de vedere al criteriului cantitativ,este un conflict deseori considerat bilateral,deoarece operaţiile militare au avut loc între osetini şi georgieni,în realitate însă fiind un conflict multilateral în care este implicată şi Rusia(a fost demonstrată implicarea ei cu militari de către observatori neutri chiar în războiul georgiano-osetian din 1991-1992),Osetia de Nord(sic! – în realitate iar Rusia) şi chiar SUA(foarte ascuns,aceastea influenţînd din perspectiva intereselor lor economice);3)Din punct de vedere al criteriului calitativ este considerat unul intern internaţionalizat.Dacă ţinem cont de faptul că conflictul a reapărut sub ordinele Centrului Unional   ce a folosit separatismul ca răspuns la mişcările democratice din republicile unionale ce ceveneau tot mai insistente la capitolul suveranitate şi independenţă,şi dacă mai ţinem cont de faptul că rolul Centrului Unional   din 1992 afost moştenit de Federaţia Rusă,iar Eduard Kokoity,liderul osetinilor rebeli,nu este decît o marionetă a ruşilor,avînd chiar cetăţenia rusească,ajungem astfel să concluzionăm că acest conflict este în realitate un diferend interstatal dintre Rusia şi Georgia.Numai că acest lucru nu va fi recunoscut probabil niciodată oficial,deoarece nu stă în obişnuinţa Moscovei de a recunoaşte adevărul,plus acceptarea acestui adevăr oficial nu ar avantaja nici chiar Georgia;4)Din punct de vedere al criteriului al 3,ce ţine de caracterul conflictului,avem un conflict ce poartă uncaracter complex,fiind implicaţi foarte mulţi factori şi interese diverse în regiune ce depăşesc sfera politică;5)După obiectivul conflictului avem clar un conflict de interese;6)După modul în care este perceput conflictul:latent;7)După forma de luptă:violent(argument războiul din 1991-1992);8)După durata desfăşurării:de lungă durată(durează de la sfîrşitul anilor 1980 pînă în prezent);9)După sferele de interes:în special politic,aproximativ din 2003 şi economic.10)După relaţiile dintre părţile implicate:asimetric(dacă îl considerăm dintre Osetia de Sud şi Georgia în favoarea ultimei,dacă între Rusia şi Georgia asimetric în favoarea primei) şi atenţie! simetric,dacă luăm în calcul implicarea(ascunsă) a SUA de partea Georgiei.

Etapele conflictului1.Etapa iniţială:1917-1988Din anul 1806 teritoriile ambilor Osetii(de Nord şi de Sud) s-a aflat sub jurisdicţia Imperiului Ţarist,georgienii şi osetinii trăind paşnic între ei în regiune.Din anul 1909 bolşevicii încep să activeze pe teritoriul Osetiei.În iunie 1917 a fost înfiinţat Consiliul Naţional al Osetinilor care a ajuns rapid să fie dominat de către bolşevici,acest consiliu dorind alipirea teritoriilor locuite de osetini la Rusiasovietică.La 15 martie 1918 numeroşi osetini ce locuiau în Georgia(pe teritoriul actualei Osetii de sud) s-au răsculat şi cucerind Tskhinvali au început să masacreze populaţia civilă georgiană de aici. Rebeliunea a fost înnăbuşită în sînge de Garda Naţională Georgiană,care era sub comanda activistului menşevik Valiko Jughili,astfel crescînd antipatia osetinilor faţă de menşevici care din acel moment erau asociaţi cu georgienii.La 26 mai 1918 Georgia şi-a declarat independenţa,teritoriul actualei Osetii de Sud aflîndu-se în componenţa ei,ceea ce era inacceptabil pentru osetinii ce locuiau aici.În octombrie 1919 osetinii s-au răsculat din nou,rebeliunea fiind înnăbuşită cu uşurinţă.La începutul lui 1920,capitala Osetiei de Nord trece sub administraţia bolşevicilor,ca rezultat la 8 mai este declarată Republica Sovietică Osetină chiar lîngă hotarul georgian.Trupe osetine bolşevice din zonă au trecut graniţa şi au ridicat osetinii din teritoriul actual al Osetiei de Sud la luptă contra Georgiei.Garda Naţională Georgiană a intervenit în forţă în rezultat conflictul transformîndu-se într-un adevărat război cu un nr de victime de 3000-7000 de partea osetinilor,care în final au fost învinşi.20000 de osetini au fost nevoiţi să se refugieze în Rusia Sovietică.

Pe 11 februarie 1921 Armata Roşie invadează Georgia,lichidînd independenţa ei.La 25 februarie acelaşi an este proclamată Republica Sovietica Socialista Georgiană,care din 1922 este inclusă în RSFS Transcaucaziană.Pentru a răsplăti loialitatea osetinilor faţă de bolşevici în aprilie 1922 este creată regiunea autonomă Osetia de Sud din cadrul Georgiei.Astfel anul 1922 este extrem de important deoarece a fost creat „mărul discordiei”- aşa numita Osetie de Sud,teritoriul pentru care azi se luptă georgienii şi osetinii(sprijiniţi de Rusia).În anul 1936 RSFS Trancaucazia este lichidată statele componente ei,inclusiv RSS Georgia,fiind transformate în republici unionale.Merită menţionat că în ciuda conflictului georgiano-osetian din 1918-1920 ambele etnii au continuat să trăiască între ei în pace,conflictul nelăsînd urme xenofobe asupra populaţiei din regiune.2.Etapa formării conflictului:1988-1990Mişcările democratice din republicile unionale din perioada restructurării,care deveneau tot mai insistente la capitolul suveranitate şi independenţă,alarmau Centrul Unional,care a hotărît să folosească separatismul pentru a „pedepsi” aceste republici.Ca rezultat în 1988 este creat Frontul Popular Sud-osetian care milita pentru unirea Osetiei de Sud cu Osetia de Nord din Rusia Sovietică.La 10 noiembrie 1989 Sovietul Suprem al Osetiei de Sud adoptă decizia de unificare cu ASSR Osetia de Nord(parte a Rusiei).Ziua următoare sovietul Suprem al RSS Georgia revocă decizia,iar pe 23 noiembrie mii de naţionalişti georgieni în frunte cu Zviad Gamsakhurdia organizează un marş de protest mergînd spre Tskhinvali.Osetinii însă blochează drumul şi numai intervenţia Armatei Sovietice Unionale a reuşit să evite ciocnirile dintre cele 2 părţi(pe alocuri însă au existat ciocniri dintre grupuri mici de persoane). Georgienii au fost nevoiţi să se întoarcă înapoi.În vara lui 1990 Sovietul Suprem Georgian a adoptat o lege ce bloca activitatea partidelor regionale.Ca rezultat la 20 septembrie 1990 Regiunea Autonoma Osetia de Sud îşi declară independenţa ca Republica Sovietică Democrată Osetia de Sud,apelînd la Moscova pentru

recunoaşterea ei ca republică unională.Osetia de Sud a boicotat alegerile georgiene din octombrie 1990 organizîndu-şi propriile alegeri pe 10 decembrie acelaşi an.Ca rezultat ziua următoare Sovietul Suprem Georgian declară ilegale rezultatele şi lichidează autonomia Osetiei de Sud.În aceeaşi zi au loc cîteva confruntări sîngeroase dintre osetini şi poliţia georgiană în preajma şi în interiorul oraşului Tskhinvali. Guvernul georgian a declarat stare de urgenţă în districtele Tskhinvali şi Java dislocînd trupe în regiune pentru dezarmarea grupurilor de osetini rebeli.

Desfăşurarea conflictului3.Etapa escaladării conflictului:Războiul(1991-1992)Pe 5 ianuarie 1991 forţele georgiene au intrat în Tskhinvali.Militanţii osetini au răspuns prin arderea şcolilor şi caselor georgiene din oraş,în timp ce georgienii au atacat satele osetine.Oraşul Tskhinvali s-a trezit divizat în 2 părţi,cea de vest fiind controlată de osetini.Pe 29 ianuarie 1991 spekearul Sovietului Suprem al Osetiei de Sud a fost chemat la Tbilisi pentru negocieri,dar a fost imediat arestat cum a ajuns acolo.Spiritele s-au încins,perioada martie-aprilie fiind una din cele mai active ale războiului.A urmat o perioadă relativ calmă pînă în august,la mijlocul lui septembrie intensitatea confruntărilor crescînd.În februarie 1992 luptele au escaladat cu implicarea directă a Rusiei.Majoritatea observatorilor independenţi au fost de acord că militari ruşi de rang înalt au fost implicaţi în conflict,participînd la instruirea unităţilor militare osetine.Pentru a evita o confruntare directă cu Rusia Georgia a fost nevoită să accepte negocieri,pe 24 iunie 1992 şeful Consiliului de Stat al Georgiei Edward Şevarnadze întîlnindu-se cu preşedintele Rusiei Boris Elţîn.Pe 14 iulie 1992 a fost semnat „Acordul de încetare a focului” de la Dagomiş.4.Etapa de rezolvare a conflictului:1992 pînă în prezentCa urmare a semnării acestui acord,a fost instituită o operaţie de menţinere a păcii controlată de Comisia de Control Unită Rusia-Georgia-Osetia(de Sud şi de Nord),ce avea sub dispoziţia sa patrule militare în acelaşi format.La 6 noiembrie 1992 OSCE a trimis o misiune în regiune cu scopul de a monitoriza operaţiunea de menţinere a păcii.Negocierile de regementare a conflictului au început pe 30 noiembrie 1995,Rusia şi OSCE căpătînd statutul de mediatori.Cel mai mare succes al negocierilor a fost consemnat în mai 1996 cînd cele 2 părţi au semnat

„Memorandumul de măsuri pentru obţinerea securităţii şi încrederii reciproce”. Poziţiile părţilor pe parcursul negocierilor au fost:1.Osetia de Sud – cere unificarea cu Osetia de Nord;2.Georgia – restabilirea suveranităţii sale asupra Osetiei de Sud.Conflictul capătă noi dimensiuni în contextul debarcării înfluenţei americane în regiunea Caucazului,aceasta avînd loc în noiembrie 2003 datorită „Revoluţiei Trandafirilor”,o revoluţie finanţată şi susţinută politic de Statele Unite.Înlăturarea de la putere a lui Edward Şevarnadze,un simbol al influenţei Rusiei,şi accederea la putere a lui Mihail Saakaşvili,susţinut masiv de SUA,a înrăutăţit situaţia din zonă adăugînd la divergenţele de interese deja existente din regiune şi antagonismul ruso-american.În mai 2004,imediat după succesul soluţionării conflictului din Adjaria Mihail Saakaşvili şi-a îndreptat atenţia asupra Osetiei de Sud.În iunie 2004 poliţia georgiană a lichidat mafia Ergneti din regiune şi a stabilit măsuri dure contra contrabandei din regiune,aceste măsuri ducînd la puternice confruntări dintre osetini şi trupele georgiene.În ciuda operaţiei reuşite din 19 august Saakaşvili a oprit confruntările retrăgînd trupele din satele georgiene.La o întîlnire de nivel înalt din 5 noiembrie 2004 prim-ministrul georgian Zurab Zhvania şi liderul osetinilor Eduard Kokoity au semnat la Soci,Rusia „Acordul de demilitarizare a zonei de conflict”.La 26 ianuarie 2005 Mihail Saakasvili a prezentat în cadrul sesiunii Adunării Parlamentare a Consiliului Europei viziunea Georgiei de reglementare a conflictului,planul fiind prezentat de Zurab Nogaideli pe 27 octombrie 2005 la Viena în cadrul Consiliului Permanent al OSCE.SUA şi OSCE şi-au exprimat suportul pentru acest plan,la 6 decembrie OSCE adoptînd unanim o rezoluţie în care sprijinea planul georgian.Conform acestui plan,Osetia de Sud urma să facă parte din Georgia,avînd însă o autonomie destul de largă.Incidentele din 3 septembrie(atacul asupra unui helicopter georgian) şi din 31 octombrie 2006 nu au dus la reapariţia confruntărilor,dar au tensionat situaţia.Pe 12 noiembrie 2006 au avut loc în Osetia de Sud 2 alegeri rivale şi 2 referendumuri simultane.Partea controlată de separatişti l-a reales pe Eduard Kokoity preşedinte şi a votat pentru independenţa faţă de Georgia.Partea controlată de georgieni l-a ales ca un ”preşedinte alternativ” pe Dmitry Sanakoyev şi a votat pentru continuarea negocierilor cu Georgia petru realizarea unui acord federal.Pe 10 mai 2007 Mihail Saakasvili l-a numit pe Dmitry Sanakoyev şeful Entităţii Administrative Provizorii a Osetiei de Sud.Mişcarea a cîştigat susţinere din partea SUA dar a alarmat autorităţile din Tskhinvali, care au blocat drumurile spre satele georgiene. Surprinzător, Rusia a dezaprobat acţiunea lor.La 24 iulie 2007 la Tbilisi s-a ţinut prima comisie de definire a statutului Osetiei de Sud,fiind implicaţi nenumăraţi avocaţi,Dmitry Sanakoyev,reprezentanţi a comunităţii osetiene şi membri a opoziţiei.Deşi a fost invitat,Kokoity a refuzat să ia parte,aceasta fiind un motiv pentru care suporterii lui Sanakoyev au lansat acţiunea „Kokoyte-Adio”.Din păcate din primăvara 2008 de cînd Moscova a anunţat legături mai strînse cu regiunile separatiste Abhazia şi Osetia de Sud relaţiile Rusiei cu Georgia s-au deteriorat semnificativ.Doborîrea unei drone georgiene la 21 aprilie şi acuzaţiile reciproce plus decizia Moscovei de a trimite trupe suplimentare în Abhazia au adus la o nervozitate maximă între aceste ţări într-atît încît la 6 mai ministrul georgian al reintegrării a declarat că Georgia este „foarte aproape” de un război cu Rusia.O zi mai înainte Preşedintele Parlamentului georgian,Nino Burjanadze,la Washington, a cerut susţinere din partea SUA în găsirea unei soluţii politice în vederea reintegrării Abhaziei şi Osetiei de Sud,ca rezultat în aceeaşi „zi istorică” de 6 mai,pomenită mai sus,Casa Albă să ceară Rusiei să înceteze „provocările” din aceste zone separatiste,fiind cea mai fermă luare de poziţie a SUA în ultimul timp la adresa Guvernului Rus.În privinţa situaţiei interne din Osetia de Sud merită a fi menţionat că recent guvernul georgian a iniţiat un plan de reabilitare a zonei de conflict: în întregul teritoriu controlat de georgieni are loc reparaţia drumurilor,crearea de şcoli,centre sportive, spitale,cinema,discoteci,a fost creată o a 2 bancă,parcuri pentru copii şi multe alte facilităţi.De asemenea merită a fi menţionată declararea independenţei Kosovo la 17 februarie 2008,Rusia ameninţînd că va folosi la nevoie „precedentul Kosovo” în cazul Osetiei de Sud.

Metode de reglementareÎn vederea reglementării conflictului au fost şi sunt utilizate numai mijloace politico-diplomatice, acestea fiind:1.negocierea,rezultatele soldîndu-se cu semnarea Acordului de încetare a focului de la Dagomis,a Memorandumului din 1996 şi a Acordului de demilitarizare a zonei de conflict din 2004;2.medierea,în special de OSCE,cu ajutorul căreia a fost semnat Memorandumul din 1996.   Deşi finalmente aceste metode sunt ineficiente,nici pînă acum acest conflict nefiind rezolvat,ele au contribuit semnificativ la aplanarea şi micşorarea tensiunilor din regiune obţinînd succese importante în menţinerea şi construirii păcii(succesele sunt menţionate mai sus).Partea georgiană deseori vehiculează ideea internaţionalizării forţelor de pacificare din regiune pentru crearea unui climat mai stabil şi paşnic în regiune,Rusia pronunţîndu-se evident împotrivă. Noi însă credem că este o idee bună care dacă ar fi pusă în practică ar mări şansele soluţionării acestui conflict.

Bilanţ şi consecinţe1.Pierderi umane:2000 morţi de partea osetinilor şi 800 morţi de partea geogienilor în urma războiului din 1991-1992;2.Pierderi materiale imense,distrugerea infrastructurii din regiune;3.Refugierea a aproximativ 100000 de mii de osetini din Georgia în Federaţia Rusă şi a 20000 de georgieni din Osetia de sud în alte regiuni ale Georgiei.În consecinţă populaţia Osetiei de sud s-a micşorat de la 100000 de mii în 1990 la 60000-65000 în iunie 2007.4.Apariţia şi menţinerea unei situaţii conflictuale între etniile osetini şi georgieni,ceea ce a şi dus la  emigrarea a aproximativ 65000 de osetini ce nu locuiau în Osetia de Sud,dar în alte părţi ale Georgiei.

Perspective şi asocieri cu alte conflicte:În primul rînd se observă foarte uşor o similaritate a acestui conflict cu cel din stînga Nistrului.O recunoaştere a independenţei RMN nu ar duce decît la grăbirea şi recunoşterea independenţei rebelilor osetini.În al 2 rînd, Moscovei îi face o deosebită plăcere să asemuiască acest conflict cu cel din Kosovo, ameninţînd cu folosirea aşa-numitului „precedent Kosovo” în cazul Osetiei de Sud.Moscova îşi rezervă dreptul ca atunci cînd va fi nevoie(cînd Georgia se va distanţa totalmente de ea) să recunoască independenţa regiunii folosind pretextul Kosovo, aceasta punînd guvernul georgian într-o postură mult mai delicată.Odată cu debarcarea influenţei americane din 2003 în regiunea Caucazului posibilitatea soluţionării acestui conflict s-a micşorat semnificativ.În cadrul nou apărutului conflict de interese ruso-american din regiunea Caucazului Rusia se va ţine cu „dinţii” de Osetia de Sud şi Abhazia pentru aşi menţine influenţa în detrimentul SUA.Singurul fapt pozitiv al implicării SUA reprezintă creşterea şanselor de reglementare a conflictului în favoarea Georgiei,exemplu constituind Adjaria din 2004.Ţinînd cont de creşterea economică actuală a Rusiei,aceasta va avea mai multă putere financiară de a interveni în regiune,astfel în viitorul apropiat conflictul neavînd practic pespective de rezolvare.Chiar şi mai grav,în contextul actual se vehiculează chiar posibilitatea unui război dintre Rusia şi Georgia,ceea ce noi evident sperăm că nu se va întîmpla.Dacă e să analizăm şansele soluţionării în viitorul îndepărtat,acestea par mult mai mari,datorate în esenţă din 2 motive:1.odată cu terminarea resurselor energetice de export ale Rusiei se vor termina şi posibilităţile financiare de intervenţie ale Rusiei în regiune.Această situaţie ipotetică ar putea avea loc peste 30-40 de ani conform specialiştilor;2.odată cu micşorarea populaţiei Rusiei aceasta ar avea probleme să-şi controleze însăşi propriul teritoriu,darmite să influenţeze alte regiuni.Anual populaţia Rusiei se micşorează cu aproximativ jumate de milion,experţii considerînd că deja prin 2020 Rusia va avea probleme în aşi controla propriul teritoriu.Totuşi există şi o perspectivă în soluţionarea apropiată a conflictului sud-osetian,şi anume depinde de atractivitatea planului georgian pus în funcţiune acum.Odată cu reabilitarea zonei controlate de georgieni şi creşterea economică în aşa-numita Entitate Administrativă Provizorie Sud-Osetiană,ar putea creşte atractivitatea zonei,osetinii din teritoriile controlate de Eduard Kokoity urmînd să-şi schimbe orientarea

politică şi să fie atraşi să trăiască în Georgia care le-ar oferi un nivel mai ridicat de trai.Fiind lipsit de susţinerea populaţiei osetine Kokoity ar fi obligat să se retragă problema rezolvîndu-se practic de la sine,nici Rusia în acel moment n-ar putea să aibă ceva pretexte de a interveni în regiune.Rămîne să sperăm că acest plan va avea succes şi că conflictul din Osetia de Sud va fi rezolvat cît mai curînd posibil.

Concluzii:Conflictul din Osetia de Sud are un caracter foarte complex în care sunt implicaţi practic(dar neoficial) cei mai

importanţi actori ai sistemului internaţional.Fiind creat artificial de către Centrul Unional pentru a pedepsi Georgia conflictul a evoluat enorm pînă la ciocnirea intereselor chiar dintre SUA şi Rusia,Caucazul astăzi

făcînd parte din sfera de interese a Statelor Unite.În aceste condiţii probabilitatea rezolvării conflictului pare că e departe,dar merită de urmărit realizarea planului georgian de rezolvare a conflictului care pare destul de

ingenios,de reuşita lui putînd depinde puternic dispariţia conflictului din Osetia de Sud.

Surse bibliografice:1) Articolul „Denis Cenuşă:Transnistria,Abhazia şi Osetia de Sud - recunoaştere şi/sau promovare”;2) diferite articole despre Osetia,Georgia;

3) Articolul „Georgia cere ajutor SUA în privinţa regiunilor sale separatiste” 4) site-uri rusesti in care se atinge problema din Osetia.