conditii_generale_ale_dreptului_la_moste.pdf

8/18/2019 Conditii_generale_ale_dreptului_la_moste.pdf

1/7

CONDIȚIILE GENERALE ALE DREPTULUI LA MOȘTENIRE

1. Enumerarea condițiilor.

Indiferent care ar fi temeiul dreptului de moștenire, strict dispozițiile legale sau testamentulcelui despre a cărui moștenire este vorba, pentru ca o persoană să poată moșteni trebuie săîndeplinească două condiții generale pozitive:

- să aibă capacitate succesorală (art. 957 alin. (1) C.civ.);- să aibă vocaţie succesorală legală utilă, sau vocaţie testamentară .

Pe lâng aceste condiii generale, pentru a putea vorbi despre un drept la moștenire în temeiullegii, este nevoie să fie îndeplinite și două condiții speciale negative:

- persoana să nu fie nedemnă;

- persoana să nu fie dezmoştenită.

2. Capacitatea succesorală

2.1. Aspecte conceptuale generale.

Capacitatea succesorală reprezintă în esență o parte din capacitatea de folosință a persoanei,mai exact aptitudinea persoanei de a dobândi drepturi și obligații în materie succesorală.Capacitatea succesorală are o semnificaţie proprie bine definită, aceea a existenţei în viaţă amoştenitorului în momentul deschiderii moştenirii.

Codul civil condiționează imperativ dreptul de moștenire al unei persoane de existența acesteiala data deschiderii motenirii. Astfel, potrivit 957 C.civ. : „O persoană poate moşteni dacăexistă la momentul deschiderii moştenirii ”.

Prin urmare, regula este că are capacitate succesorală orice persoană care se află în ființă înmomentul deschiderii motenirii și nu are capacitate succesorală persoana care nu mai există saucare nu există încă la acea dată.

De la aceasta regulă sunt recunoscute două excepții, materializate în recunoașterea capacitățiisuccesorale pentru persoana fizică concepută, dar nenăscută la data succesiunii, respectiv a capacității succesorale anticipate pentru persoana juridică

2.2. Persoanele care au capacitate succesorală.

Capacitatea succesorală este recunoscută de lege tuturor persoanelor în viaţă la datadeschiderii succesiunii fără nici o discriminare.

Persoana dispărută are capacitate succesorală, fiind prezumată în viaţă.

Art. 53 C.civ. dispune în acest sens că „Cel dispărut este socotit a fi în viaţă, dacă nu a

intervenit o hotărâre declarativă de moarte rămasă definitivă”.


2/7

Persoana concepută, dar nenăscută la data succesiunii, este considerată că există, deciare capacitate succesorală, cu condiţia să se nască vie.

Art. 36 C.civ. prevede că „ Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiune, însănumai dacă el se naşte viu. Dispoziţiile art. 412 C.civ. referitoare la timpul legal al

concepţiunii sunt aplicabile”.

Persoanele juridice au numai capacitate succesorală testamentară, de la datadobândirii personalităţii juridice, în condiţiile legii.

Prin excepţie de la prevederile art. 205 alin. (3) C.civ. şi dacă prin lege nu se dispune altfel,orice persoană juridică poate primi liberalităţi în condiţiile dreptului comun, de la data actuluide înfiinţare sau, în cazul fundaţiilor testamentare, din momentul deschiderii moşteniriitestatorului, chiar şi în cazul în care liberalităţile nu sunt necesare pentru ca persoana juridică săia fiinţă în mod legal (art. 208 C.civ.)-capacitatea anticipată de folosință a persoanei

juridice.

2.3. Persoanele care nu au capacitate succesorală.

Per a contrario, nu au capacitate succesorală persoanele care nu mai existau la datadeschiderii succesiunii, respectiv: persoanele predecedate, comorienții și codecedații.

În acest sens art. 957 alin. (2) C.civ. prevede că:, „ Dacă, în cazul morţii mai multorpersoane, nu se poate stabili că una a supravieţuit alteia, acestea nu au capacitatea de a se

moşteni una pe alta”.Lipsa capacității succesorale nu se răsfrânge în totalitate și asupra descendenţilor

moştenitorilor predecedați, comorienții ori codecedații, întrucât în cazul moştenirii legale,aceștia vor putea veni prin reprezentare la moştenirea defunctului în locul autorului lor şiculege partea succesorală ce s-ar fi cuvenit acestuia dacă ar fi fost în viaţă la deschidereasuccesiunii.

Efectele incapacităţii succesorale se produc de drept ( ipso jure ), fără a fi nevoie de ohotărâre judecătorească care să o constate. Incapacitatea succesorală poate fi invocată de

orice parte interesată.

3. Vocația succesorală

Vocația succesorală legală presupune, așa cum vom dezvolta mai jos, încadrarea persoanei care pretinde moștenirea într -o anumită categorie de rude și comportă două accepțiuni, de extensiidiferite, iar vocaţia testamentară presupune pur și simplu ca succesibilul să se regăsească cadestinatar în cuprinsul unei manifestări de voință mortis causa valide a defunctului.

În acest sens sunt și dipozițiile legale în materie, mai exact cele ale art. 962 C.civ.: „Pentrua putea moşteni o persoană trebuie să aibe calitatea cerută de lege sau să fi fost desemnată

de către defunct pri n testament ”, în concepția legiuitorului existența vocaţiei la moştenire


3/7

presupunând că persoana fizică sau persoana juridică care pretinde moştenirea trebuie să fiechemată la aceasta de lege sau de dispozițiile unui testament.

În dreptul nostru sunt chemate la moştenire în temeiul legii persoanele care sunt în legătură defamilie cu defunctul (rudele acestuia). Acestea pot fi din căsătorie, din afara căsătoriei sau din

adopţie (în anumite condiţii). Alături de acestea este chemat la moştenire şi soţul supravieţuitoral defunctului. Rezultă deci, că moştenirea legală este concepută ca o moştenire de familie,statul moştenind numai în cazul în care moştenirea este vacantă.Rudenia este legătura bazată pe descendenţa unei persoane dintr-o altă persoană(rudenia în linie dreaptă) sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun(rudenia în linie colaterală) și poate fi rudenie firească și rudenie civilă(adopție).Cele două forme de rudenie sunt definite de dispzițiile art. 405 Cod civil :”(1)Rudenia firească este legătura bazată pe descendenţa unei persoane dintr - o altă

persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un ascendent comun .

(2) Rudenia civilă este legătura rezultată din adopţia încheiată în condiţiile prevăzute delege ”.

Rudenia este în linie dreaptă în cazul descendenţei unei persoane dintr -o altă persoană şipoate fi ascendentă sau descendentă.

Rudenia este în linie colaterală atunci când rezultă din faptul că mai multe persoane auun ascendent comun.

Gradul de rudenie se stabileşte astfel: în linie dreaptă, după numărul de naşteri: de exemplu, copiii defunctului sunt rude de

gradul I, nepoţii de gradul II, părinţii defunctului de gradul I etc.; în linie colaterală, ascendento- descendent: asecendent până la autorul/autorii comuni și

descendent, până la ruda de referință.

3.1. Vocația succesorală generală sau de principiu

Vocaţia (chemarea) succesorală legală are un pr im sens general prin care se stabileşte în principiu vocaţia succesorală, chemarea la moștenire, vocație denumită virtuală, generală sau de principiu.

Putem defini, așadar, vocația succesorală generală ca fiind posibilitatea abstractă,de

principiu, a unei persoane de a culege moştenirea defunctului, ca urmare a încadrării înanumite categorii de rudenie determinate de lege.

În acest sens , rudele în linie dreaptă, descendentă ( fiu, nepot de fiu, strănepot de fiu etc.) şiascendentă ( părinţi, bunici, străbunici etc.) au vocaţie succesorală în mod nelimitat în grad .Rudele colaterale au vocaţie succesorală numai până la gradul al IV -lea inclusiv ( fraţii şisurorile defunctului – rude de gradul doi, nepoţii şi strănepoţii de frate sau soră – rude de gradulIII sau IV, unchii şi mătuşile – rude colaterale de gradul al III-lea precum şi copiii acestora – rude de gradul al IV-lea şi fraţii sau surorile bunicilor defunctului - rude colaterale de gradul alIV-lea).

În cadrul devoluţiunii succesorale legale funcţionează principiul reciprocităţii vocaţieilegale generale la succesiune.


4/7

Principiul reciprocităţii vocaţiei succesorale legale generale se întemeiază pe ideea deechitate şi înseamnă că dacă o persoană are vocaţie succesorală legală generală la moştenirealăsată de o altă persoană şi aceasta la rândul ei are vocaţie la moştenirea celei dintâi .

Şi reciproca este valabilă. Dacă o persoană nu are vocaţie succesorală generală lamoştenirea unei alte persoane, nici a doua nu are vocaţie legală la moştenirea primeia.

Precizăm că reciprocitatea priveşte vocaţia succesorală generală virtuală, şi nu pe ceautilă, care depinde de factori concreţi ai devoluţiunii succesorale legale, cum ar fi existenţasau inexistenţa altor succesibili în clasă sau rang preferabil.

Reciprocitatea vocaţiei succesorale legale nu există în cazul în care statul sau o persoană juridică are vocaţie succesorală testamentară şi nici în cazul constatării nulităţii sau anulăriicăsătoriei intervenite după decesul soţilor sau al unuia dintre ei. Dacă soţul supravieţuitor a fostde bună-credinţă (căsătoria putativă), el are vocaţia succesorală a soţului din căsătoria valabilă,în timp ce soţul de rea-credinţă nu are vocaţie succesorală (şi deci nu va fi chemat lamoştenire).

Dacă însă ambii au fost de bună-credinţă, ignorând motivul de nulitate, principiulreciprocităţii vocaţiei succesorale legale se aplică.

3.1. Vocația succesorală concretă sau utilă

Vocaţia (chemarea) succesorală are un al doilea sens concret şi util, de vocație concretă sauutilă, care înseamnă alegerea dintre succesorii legali virtuali, potenţiali, a celor care în modefectiv pot culege moştenirea, nefiind înlăturaţi de un alt sau de alţi succesibili în clasă sau rang

preferabil sau de un legatar testamentar.

Vocaţia succesorală a rudelor (care sunt chemate la moştenire alături de soţul supravieţuitor

al defunctului) nu înseamnă că ele toate, împreună şi deodată vor culege moştenirea lăsată dedefunct, deoarece vocaţia lor la moştenire este numai generală, potenţială, vizând o

posibilitate de principiu de a moştenii patrimoniul persoanei decedate. Vocaţia lor concretă, dea culege efectiv moştenirea este determinată prin devoluţiunea succesorală legală și depindede factorii concreţi ai devoluţiunii succesorale legale, cum ar fi existenţa sau inexistenţa altorsuccesibili în clasă sau rang preferabil.

Altfel spus, o persoană care are vocație succesorală succesorală generală are și vocațieconcretă sau utilă doar dacă, potrivit regulilor devoluţiunii succesorale legale, nu este

îndepărtată de la moștenire de o rudă chemată la moștenire în rang preferabil.

4. Nedemnitatea succesorală

4. 1. Aspecte conceptuale.

Altă condiţie pentru ca o persoană să poată moşteni este ca aceasta să nu fie nedemnă. Inexistenţa nedemnităţii succesorale este o condiţie negativă, cerută în cazul moştenirii legaleși a cărei neîndeplinire face ineficientă o asemenea potențială moștenire.

Nedemnitatea succesorală reprezintă decăderea de drept sau judiciară a unui moștenitorlegal din dreptul de a culege o moștenire determinată, inclusiv partea de rezervă din aceamoștenire la care ar fi avut dreptul, deoarece s-a făcut vinovat de săvârșirea unei fapte

grave, prevăzută de lege, față de cel care lasă moștenirea , față de memoria acestuia orifață de ceilalți moștenitori.


5/7

Nedemnitatea succesorală este o sancţiune civilă care se aplică numai în cazul săvârşiriifaptelor prevăzute expres şi limitativ de lege.

Caracterul de sancţiune civilă al nedemnităţii succesorale imprimă acesteia o serie decaractere juridice specifice, mai exact face ca ea să aibă un caracter personal, deci să se aplice

numai autorului faptei; să aibă un caracter relativ, nedemnitatea existând numai faţă de decujus-ul cu privire la care a fost săvârşită fapta nedemnă; şi, în sfârşit, să implice necesitateaexistenţei discernământului şi a responsabilităţii penale sau civile, după caz, a nedemnului în momentul săvârşirii faptei.

4. 2. Nedemnitatea de drept

Nedemnitatea succesorală poate fi de drept şi urmează a fi doar constatată de instanţa judecătorească sau judiciară şi urmează să fie pronunţată de instanţă.

Cazurile de nedemn itate de drept sunt enumerate de art. 958 C.civ. care prevede că este dedrept nedemnă de a moşteni:

a) persoana condamnată penal pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie de a -lucide pe cel care lasă moştenirea;

b) persoana condamnată penal pentru săvârşirea, înainte de deschiderea moştenirii, aunei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe un alt succesibil care, dacă moştenirea ar fi fostdeschisă la data săvârşirii faptei, ar fi înlăturat sau ar fi restrâns vocaţia la moştenire afăptuitorului.

Nedemnitatea de drept poate fi constatată oricând, la cererea oricărei persoane interesatesau din oficiu de către instanţa de judecată ori de către notarul public, pe baza hotărârii

judecătoreşti din care rezultă nedemnitatea.

4. 3. Nedemnitatea de judiciară

Nedemnitatea judiciară poate fi pronunţată de instanţa judecătorească în cazurile prevăzutede art. 959 C.civ., care prevede că poate fi declarată nedemnă de a moşteni:

a) persoana condamnată penal pentru săvârşirea, cu intenţie, împotriva celui carelasă moştenirea a unor fapte grave de violenţă, fizică sau morală, ori, după caz, a unorfapte care au avut ca urmare moartea victimei;

b) persoana care, cu rea-credinţă, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificattestamentul defunctului;

c) persoana care, prin dol sau violenţă, l-a determinat sau, după caz, l-a împiedicat pecel care lasă moştenirea să întocmească, să modifice sau să revoce testamentul.”

Nedemnitatea nu poate opera decât dacă a fost constatată sau, după caz, declarată printr -ohotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, până în acel moment succesibilul fiindconsiderat moştenitor capabil.

4. 4. Constatarea şi efectele nedemnităţii succesorale

Nedemnitatea nu poate opera decât dacă a fost constatată sau, după caz, declarată printr -ohotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, până în acel moment succesibilul fiind

considerat moştenitor capabil.


6/7

Sub sancţiunea decăderii, orice succesibil poate cere instanţei judecătoreşti să declarenedemnitatea în termen de un an de la data deschiderii moştenirii.

Nedemnitatea poate fi invocată împotriva nedemnului cât timp este în viaţă . Dacădupă deschiderea succesiunii el a intrat în stăpânirea bunurilor succesorale, dar a decedatînainte de constatarea nedemnităţii, acţiunea în constatarea nedemnităţii lui poate fi introdusă şiîmpotriva moştenitorilor săi legali sau testamentari la care au fost retransmise bunurilesuccesorale.

Moştenitorii nedemnului, pârâţi în această acţiune, nu se pot apăra nici prin invocareateoriei moştenitorului aparent, nici prin invocarea dobândirii proprietăţii bunurilor mobile prin

posesia de bună-credinţă pentru că ei nu sunt dobânditori cu titlu particular, ci cu titlu universal(pro herede), lor transmiţându-li-se în patrimoniul succesoral şi obligaţia de a restitui bunurilesuccesorale primite de la autorul lor nedemn adevăraţilor moştenitori.

Sub aspectul efectelor, nedemnul este înlăturat de la succesiune în cadrul proceduriisuccesorale şi nu va obţine titlul de moştenitor şi certificatul constatator al acestui titlu sau dacăl-a obținut, nedemnitatea va produce efectul unei condiţii rezolutorii, titlul nedemnuluidesfiinţându-se retroactiv, nedemnul fiind considerat că nu a fost niciodată moştenitor.

Desfiinţarea titlului de moştenitor al defunctului se produce retroactiv din momentuldeschiderii moştenirii, indiferent de momentul săvârşirii faptei care atrage nedemnitatea şi demomentul pronunţării hotărârii. Desfiinţarea titlului de moştenitor îl înlătură pe nedemn de lamoştenire chiar dacă ar fi fost moştenitor rezervatar.

Nedemnitatea succesorală, fiind o sancţiune civilă, are caracter personal, înlăturândde la moştenire pe nedemn.

Dacă nedemnul s-ar afla în posesia succesiunii, adevăraţii moştenitori au împotriva luiacţiune în petiţie de ereditate. Dacă a fost de bună-credinţă, nedemnul va dobândi proprietateafructelor succesiunii pe care le-a cules.

Descendenţii nedemnului pot veni însă, la moştenire prin reprezent area acestuia (art. 965alin. (1) C.civ.).

În ce priveşte actele încheiate de nedemn cu terţii privitor la bunurile succesiunii, vatrebui făcută distincţia între actele de conser vare sau de administrare a bunurilor succesorale, pede o parte, şi actele de dispoziţie.

Actele de conservare, precum şi actele de administrare în măsura în care profitămoştenitorilor, încheiate între nedemn şi terţi, sunt valabile.

Actele de conservare sau de administrare a bunurilor succesorale vor fi menţinute pentru căeste în interesul celorlalţi moştenitori ca bunurile succesorale să fie conservate şi puse învaloare.

Actele de înstrăinare făcute de nedemn cu privire la bunurile succeso rale imobile vor fimenţinute ca valabile în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: actul săfie cu titlu particular, oneros, şi terţul să fi fost de bună-credinţă în momentul încheierii lui,dovedind că a existat o eroare comună şi invincibilă asupra calităţii de moştenitor adefunctului- teoriei moştenitorului aparent- teoria moștenitorului aparent.


7/7

De asemenea, se menţin şi actele de dispoziţie cu titlu oneros încheiate între nedemn şiterţii dobânditori de bună-credinţă, regulile din materia cărţii funciare fiind însă aplicabile. (art.960 alin. (3) teza a II a C.civ.).

Efectele nedemnităţii de drept sau ale nedemnităţii judiciare pot fi înlăturate expres printestament sau printr-un act autentic notarial de către cel care lasă moştenirea.

Declaraţia expresă trebuie să exprime iertarea succesibilului nedemn de către cel care lasămoştenirea.

Fără o declaraţie expresă, nu constituie înlăturare a efectelor nedemnităţii legatullăsat nedemnului după săvârşirea faptei care atrage nedemnitatea.,

Efectele nedemnităţii nu pot fi înlăturate prin reabilitarea nedemnului, amnistie intervenitădupă condamnare, graţiere sau prin prescripţia executării pedepsei penale (art. 961 C.civ.).

conditii_generale_ale_dreptului_la_moste.pdf

Documents