A N U L XI No. 53812 MAIU 1937

10 LE 1

IN ACEST NUMĂR

CONCURSURILE TINERIMII ROMÂNE

P R I M A Î N T Â L N I R EFotografie exclusivă, transmisă prin radio, înfâţişâne pe ducele de Windsor şi fosta d-nă Simpson in curtea

castelului Conde din Franţa

SA DESCHIS LUNA BUCUREŞTILOISuveranul, d. Gh. Tâtârâscu şi d. Mareşal Urdârean

la inaugurare

M. S. Regele Carol II primind defilarea trupelor în ziua de 10 Mai. In picioare, lângâ Suveran, d. Gh. Tâtârâscu preşedintele consiliului de miniştri.

IZVOARELES T A T U L U I F R A N C E Z

V I C H Y - C E L E S T I N S

R IN IC H I-B A SiC A - G U T A . D IA B E T . j

A R U I Ţ I S M A

Ÿ I C H YGRANDE-GR ILLE

»OLILi FICATULUIŞl Ait APARATULUI • 1 i I A «V I C H Y - H O P I T A L

»iSCJIUMlLi STOMACULUI UE INTESTINI LUIVICHY

c é c e s c i n s

UN OASPE EXOTIC LA ÎNCORONARE

L ocoten entul Thakohan a so s i t la Londra, pentru a p a r t i c ip a la s e r b ă r i l e în co ro n ăr i i , tn c a l i t a t e de re p r e z e n ta n t al insulelor Fîji. Uniforma i a cu r io a să mai a les la p ic io a r e , a s t â r n i t c u r io z i ta te a c e t ă ţ e n i l o r Londrei. F o t o g r a f ia n o a s t r ă II în fă ţ i ş e a z ă pe lo co ten en tu l Thakoban in g a r a din Londra.

MONEZI NOUA CU PRILEJUL ÎN CORON ĂRII

M o n e ta r ia b r i ta n ic ă a scos o ser ie de monezi nouă, cu prile jul în c o r o ­nării . T o o te p o a r t ă p o rtre tu l regelui G e o r g e al Vl-lea . S 'a b ă tu t şi un t ip cu to tu l nou de monedă de t r e i pen ce în 12 co lţu r i . F o to g r a f ia n o a s t r ă în fă ţ i ş e a z ă : sus în mij loc o monedă de un penny cu po rtre tu l Regelui G e o r g e al Vl-lea , dedesu bt verso-ul d i fe r i t e lo r monezi b r i ta n ic e . Rândul de jos s t â n g a : noua monedă de t r e i p en ce în 12 co lţu r i .

O TRĂSURĂ DE 2 5 0 DE ANI, LA ÎNCORONARE

M aestrul de cerem onii al Parlamentului englez va p a rc u rg e drumul scu r t d e la P a r la m e n t până la c a t e d r a l a W estm in ster , in t r ă s u r a sa i s to r ic ă , d atân d de a p r o a p e 250 de ani. T ră su ra c â n t ă r e ş t e 2 to n e şi ju m ă ta te , şi v o lr e b u i t r a s ă de ca i f o a r t e pu ternici . F o to g r a f ia n o a s tră în fă ţ i ş e a z ă t r ă s u r a „domnului s p e a k e r " , la o r e p e t i ţ ie , în p ro ces iu n ea în co ro n ă r i i .

^Avea m â i n i l e complect defor­

mate

15 ani în ghiarele reumatismuluiOricât ar fi de cronic reumatis­

mul de care suferiţi, nu trebuie să pierdeţi speranţa. Nu e niciodată prea târziu pentru a Începe un tra­tament cu Kruschen, insă cu con­diţia 6a să-l urmaţi cu stăruinţă, cu încredere, aşa cum ne-o dove­deşte scrisoarea de mai jos:

„Nu am ieşit din casă timp de vreo doi ani; din cauza durerilor reumatice nici nu puteam umbla. | Mai ales mâinile şi picioarele mă î dureau îngrozitor. îmi era imposi- f bil să umblu fără baston. Am în- | cercat mai toate medicamentele re- j comandate prin reclame, dar nu J mi-a folcsit niciunul. M'am gândit atunci să nu le mai dau nicio a- tenţie dar citisem atâtea despre Kruschen, încât m'am hctărât să fac o ultimă încercare. Abia după trei luni au început să se arate efectele, dar eu nu m’am vdescura- jat, am urmat tratamentul cu stă­ruinţă şi încredere şi acum mă simt foarte bine şi nu mai am ne­voie de baston. Mâinile îmi erau complect deformate, dar acum sunt aproape normale. Nici nu am pre­tenţia să dispară dintr’odată ur­mele unei boli atât de vechi, fiind­că am suferit 15 ani înainte de a incepe tratamentul cu Kruschen“.— (D-ra) A. L.

Reumatismul nu poate rezista acţiunii puternice a sărurilor Kruschen, care dizolvă cristalele dureroase de acid uric — cauza acelor dureri grozave — şi ajută rinichii să elimine această otravă prin căile naturale.

De vânzare la farmacii şi dro­gherii. FI mare Lei 95. FI. mic ei 60.

AVANTAJELE CREMEI IN TUBURI:

1. mai economică2. nu se usucă3. are un efect reînoitor4. după curăţire nu lasă

rămăşiţe de ceară

O I No^ 3 8

.

CASTELUL UNDE5E VA ÎNTÂLNI DUCELE DE W tN D SO RC U D-NA SIMPSON

Prima în tâ ln ire in tre D ucele de W indsor ţi Mrs, Simpson, d e la divorţul a c e s t e i a din urmă, va a v e a lo c in ca s te lu l De Condâ. din F ra n ţa . F o to g r a f ia n o a s t r ă în fă ţ i ş e a z ă o v e d e re lu a tă din avion a su p ra c a s t e ­lului De Conde.

DUCELE DE W INDSOR PE PERONUL GĂRII SALZBURG

De în d a tă c e - a primit la S t . W o lfg an g , v e s te a divorţului d-nei Simpson, Ducele de W indsor a p le c a t io S o lib u rg , ia r de a c o lo a lu a t expresul de Paris , pentru o se duce în F ra n ţa , unde urmează să se în tâ ln e a s c ă cu v i i to a r e a lui so ţ ie .

" b i n ţ i a t â t d e

frumoşiprin pasta de cJinji O d o l.Pasta de dinfi O do! este cel maî bun păstrător al dinfilor Dv. Totodată

p a s t a d e « f a n f i O d o l

înviorează şi împrospătează.Pasta de dinji O do! este un mijloe minunat contra oboselii şi surmenaju­lui mai cu seamă în anotimpul cel maî călduros al anului.

(pasta de dinţi Odol \ntre6uxnţată zitrui menţine dinţii sănătoşi şi îi înfrumuseţează.

DUCELE DE W INDSOR JUCÂND G OLF LA ST. W OLFGAN G

Reporterii noştri f o to g r o f i din s t r ă i n ă t a t e ne-au trimis a c e s t e fo to g r a f i i exclusive, lu a te s c u r t t im p în a in te de p l e c a r e a Ducelui de W ind so r din St, W o lfg an g . Ducele a fo s t f o t o g r a f i a t Io o p a r t id ă de go lf îm preună cu ad ju tantu l său, căp itanu l G r e e n a c r e . F o to g r a f i i le în fă ţ i ş e a z ă : Ducele îşi aprinde o ţ i g a r e t ă în pauza jocului şi apoi Ducele în timpul jocului.

A T E N Ţ I U N E !Aţi fost fotografiat de Realitatea IlustratăPuteţi câştiga 500 lei. In total se distribuie premii de 50.000 lei

Pe stradă, în localuri, în Cişmigiu, la şosea, la curse, la football, vă fotografiază „Realitatea Ilu strată“. Vom publica săptămânal o serie de grupuri şi foto­grafii individuale. Persoanele care se vor recunoaşte, încercuite, în aceste fotografii (aşa cum se vede în a-

i ceastă pagină) şi se vor prezenta la redacţia revistei j noastre, str. C. Miile 5-7-9, vor primi imediat un pre- ■ miu de 500 lei. Publicăm în această pagină a patra se­

rie de premianţi.Vom continua cu publicarea, în săptămânile care ur­mează. In total se distribuie premii în valoare de 50.000 lei.Prem iile se distribuie numai persoanelor care se pre­zintă la redacţia revistei până Jo i 13 Maiu crt., ora 12.30 a. m.

(y fa rv a fe ^ ¿n e - c/ak /a fy fe ¿fe ¿zi& iăie ¿njfetioaM j

PYRAM IDUn produs al fabricei TOOTAL MANCHESTER (Anglia)

b e l« S ch erk 'P «

jJytSkom P ţ j j * A m b e leşi o ch ilo r . a d e r e n t e . ^ e I tt; eio W ate .

Mulţi bărbaţi. cari se cred eleganţi, cheltuiesc fără soco­teală când e vorba de cravate, dar nu dau nici o atenţie

batistei. Ce gândesc ei? In fundul buzunarului nimeni nu o vede. Ei uită însă că un bun observator te judecă tocmai după astfel de detalii. Bărbatul cu adevărat elegant şi îngrijit îşi alege întotdeauna batistele cu multă atenţie. Fie că preferaţi batiste aibe sau colorate, fie că le asortaţi cravatei sau cămăşii, colecţia PYRAMID vă va satisface întotdeauna 1 Nw u ita ţi! Batistele PYRAMID sunt un produs garantat al fabricei Tootal. Manchester ¡Ar.glia).

BATISTA PYRAMID SE VINDE LA PREŢUL

d e l e i 4 1 - BUCATA lei A 92-m i NA

C H I R U R G I E E S T E T I C Ă( fă ră c ic a t r ic e )

a nasului şi urechilor , a fe fe i , guşei şi pieptului.

îndepărtarea operativă a rid urilorDr. RUDOLPF HOFFMANNfo s t a s is te n t ia c lin ic a u n iv . d in B erlin

B ucureşti. B-dul Domniţei 30 bis Tei. 4.19.50 — Inform aţiuni gratu ite

Un grup de reprezentante ale Sighişoarei la concursurile „Tinerimii Române". M

SERBĂRILE TINERIMII ROMÂNE

Fotografia aceasta înfăţişează pe conducătorii Tinerimei Române în fa ţa palatului Regal. In dreapta, d. Nae Dumitrescu preşedintele societăţii „Tinerimea Română".

Concurenţii din Grebena (G recia) la probele „Tinerimii Române".

Două concurente la „Tineri­mea română" purtând fru ­moasele costume din Arad.

DESCHIDEREA EXPOZIŢIEI TÂRG „M U N C A NOASTRĂ

R O M Â N E A SC Ă "

Duminică după amiază a avut loc în piaţa Brătianu inaugura­rea celei de a doua expoziţie târg „Munca noastră româ­nească".Fotografia noastră înfăţişează pe M . S. Regele Carol li pri­mind explicaţii dela d-na Are- tîa Tătărăscu.

Câtă bucurie umple inima unei Doamne, care tine sâ-şi în­grijească tenul, atunci când descoperă cosmeticul, care i se potriveşte.Dar de cele mai multe ori rezultatele sunt nefericite, chiar cu preparate excelente. Căci nu e deajuns ca pudra şi crema să fie bune în sine, câtă vreme nu sunt armonizate, câtă vreme nu sunt preparate pe baza aceluia; principiu, care să le facă aderente între ele.Problema aceasta este rezolvată definitiv ţi în condiţii optime de tratamentul de ÎNFRUMUSEŢARE RICHARD HUDNUT, cu cele 5 preparate speciale:1. Three Flowers Special Cleansing Cream (cremâ speciala

penlru curăţirea tenului). •Pătrunde lesne în pori mulţumită uşurinfii flu id ificării sale si eliberează epiderma de impurităţi.

2. Three Flowers Skin and Tissue Cream (Crema pentru în­viorarea celulelor pielei obrazului).Alimentează pielea şi o regenerează.

3. Three Flowers Vanishing Cream (Cremă de zi).O bază minunată pentru pudră, dă tenului o tonalitate mată si o înfăţişare tinerească. Apără contra căldurii, prafului, precum si a frigului.

4. Three Flowers Skin Tonic and Freshener (tonic înviorător al tenului).Activează circulaţia sângelui, alimentează si regenerează tenul. După tratamentul cu crema de curăţire, această excelentă apă de fafă şterge ultimile urme de grăsime şi de impuritate.

5. Three Flowers Face Powder (Pudra).Acest produs superior al casei RICHARD HUDNUT, com­pus cu ajutorul celor mai fine ingrediente, catifelează te­nul şi aderă perfect.

O serie complectă a acestor 5 preparate THREE FLOWERS pentru îngrijirea frumuseţii, se găseşte intr’un frumos cofret special. în toate magazinele de specialitate.

i l « w T H R E E F L O W E R S

C âleă tu ra arsului este eonsiaeraia ia iu is a repr cel mai bun remediu îm potriva durerilo r de şale. _______________ __

In aco m paniam entul „ o r c h e s t r e i“ ţiganului, ursul jo a c ă de zor. Ursul s 'a r id ic a t in două p ic io a r e , ia r ursarul

ii c â n tă .

( F o to g ra f i i E. G ro ssa ru .)

V J r 'AŢI întrebat vreodată de ce ora- şele şi târgurile noastre sunt pline de jivine aproape sălbăticite de

foame şi de frica omului, cărora, deşi au nu­me cunoscute, nu le-a mai rămas aproape nimic din credinfa caldă a câinelui, din graţia multiplă a pisicii? Şi de ce nu vedem nicăeri, în preajma sălaşului omenesc, niciun admirabil urs-?...Se va spune că ursul e sălbatec, că face stricăciuni, că se dă la vieţuitoare şi nu poate fi domesticit.Câte cuvinte atâtea minciuni sau greşeli. Ursul nu e sălbatic decât atunci când e silit — şi to t atât de sălbatice sunt In asemenea cazuri

„ J o a c ă bine moş Martine, c ă - ţ i dau pâine cu m ăs­l in e “ .

Prim plan c in em ato g raf ic , în fă ţ işân d pe urs şi pe

ursar.

în tr e g satul a e ş i t In in' t â m p in a r e a ursului.

D S N o^538

Cu niciun animal al lui Dumnezeu, din păduri şî deserturi, nu ne-am purtat mai sălbatic şi privind la soarta ursului parcă dau dreptate urangutanilor, tig rilo r, leilor şi leoparzilor, cari neavând n’cio încredere în conştiinţa omului, se apără cu o ferocitate demnă de sentimentul libe rtă ţii lor.Dacă omul ar f i niţel mai puţin frieos, niţel mai iub itor şi mai inteligent, ar avea. pe lângă fiecare conac câte o pereche de urşi — pentru frumuseţea lor 'blajină şi duioasa lor înţelepciune. Ar f i greu să aducem în apartamentele din blockhousuri pe marele Ursache, căruia îi stă atât de bine într'o luncă de leandrii sau o pădurice de brazi p it ic i ; dar în locul unor javre cu barbă tunsă, sau cu ochi urduroşi, acoperiţi de snopi de păr cânepiu, am putea ţine, pe divanurile cu perine moi, un pui-doi de urs, (în locul urşilor de pâslă) iar la vremea lor să-i trim item la vie, să mormăe credincios în jurul crame! şî al nu­cilor strămoşeşti.Recunoaştem cu părere de rău că ursul — care s’a iv it pe lume de bună seamă mult înaintea omului — trece printr'o epocă mai cumplită pentru el decât a gheţarului cuaternar. Pădurile i le-am tă ia t şi nici de blana, de carnea, de grăsimea lui n'avem nevoe, mulţumindu-ne a-l stârpi, dintr'un impuls al fric ii care nu ne face nicio cinste şi nu ne aduce niciun folos. C ircurile care la sfârşitul veacului trecut prezentau urşi de toate mărimile, în jocuri de o agilitate şi inteligenţă, care surprindeau şi încântau, s'au rărit, au dispărut, sau a păstrat numai pe o- mul cu picioroange şi femeia şarpe. Grădinile zoologice sunt în număr foarte restrâns —• 5-6 în toată lumea — şi nimeni nu se va mira când vom spune că în Capitala noastră, în care au loc atâţî monştri, nu e x is tă n ic iu n urs. începuturile de grădini zoologice din ţară — din parcul Carol, din parcul Bi- bescu, din Craiova — au dispărut fără urmă.Ţiganii au rămas singurii prieteni ai ursului, (precum şi autorul acestor rânduri, a cărui năzuinţă de a ltfe l e de-a f i prietenul intim al tuturor vieţuitoarelor, bune sau rele). Pe drumuri de ţări, prin târguri — mai rar prin mahalalele oraşelor — ursarii se ivesc într'un nour de praf şi zvonuri de tobe şi alămuri, cari stârnesc spaima şî lătrăturile tuturor potăilor de curte. Tras de un lanţ prins in nasul cu beiciug, bietul urs calcă do­mol, ca un elefant în miniatură, legănându-se de parcă ar um­bla numai pe covoare. Stăpânul lui e un prinţ al Indiei, ajuns după rătăciri milenare cerşetor, prin jalnica Europă; din vechi- le-i halate de mătase şi podoabe de aur cu smaralde, n'au mai rămas decât zdrenţele unor izmene petic ite , unor opinci desfundate şi brâele fe rfen iţite cu paftale de plumb; Zulufii de odinioară răsuciţi în mirodenii pe tâmple, sunt azi laţe nepîe- ptănate, invadate de toate speciile de păduchi. Bietul urs, după- ce a învăţat să salte de mic, pe un cuptor încins cu jar de­desubt, saltă acum numai la o vorbă a ţiganului, se lasă ju­mulit de firele de păr brumăriu, care sunt bune la descântece de spaimă şi calcă şalele ţăranilor desnodaţi şi ale ţaţelor. Răcnetele în versuri libertine ale ursarului — care nu se teme de afurisenia Academiei şi nu ştie ce înseamnă pornografia— încântă mai mult pe ascultători, decât pe urs, a cărui parte de câştig e zeciuiala pâinii, sau a mămăligii prim ite în dar.Am deplânge pe urs şi am blestema pe ţigan, dacă n'am ve­dea că singura întovărăşire d intre om şi animal, pentru viaţa de azi a amândorora. E amarnică soarta ursului educat pe cărbuni şi crunt destinul indianului coborît la starea ţiganului de pustă şi bărăgan, dar cine le oferă o viaţă mai bună?— In mizeria lor, ursul ţine la ţiganul care-i bate şi ţiganul dă de mâncare ursului, care aduce satul, cu merinde, întru întâmpi­narea lor.Nu s'a dat încă nicio circulară către jandarmi să împiedice meseria ursarului: Semn buni... Dumnezeu n'a u itat de to t pe urs i i pe ţigan!...Căci poate nu e departe vremea când vom lua ultima pe­reche de urşi, să-i prăsim, să-î creştem, dela mâna ursarului ca să nu-i pierdem cu desăvârşire aşa cum am pierdut zimbrul dela care nu ne-a mai rămas decât e fig ia . ___________________________ F. ADERCA

REZULTATUL CONCURSULUI DE R E C O N S T I T U I R E

Concursul nostru de reconstituire a avut un succes care a întrecut orice aşteptări. Am primit sute şi sute răspunsuri. Problemele în sine erau destul de uşoare. Partea grea — şi care rămânea exclusiv ia inspiraţia concurenţilor — era de a le clasifica, adică de a adăuga coifurile numerotate desenului cuvenit, aşa cum a fost proectat de noi. Foarte mulţi au greşit şi au aşezat coifurile în ordinea în care au apărut desenele, în revistă.CLASIFICAREA JUSTĂ ESTE URMĂTOAREA:4, 5, 3, 2, 1, 4 fiind numărul de ordine pentru desenul apărut în ,,Realitatea Ilustrata" No. 532, 5 pentru desenul din 533,3 pentru desenul din 534, 2 pentru desenul din 535 şi I pentru desenul din 536. Toţi câţi au clasificat în felul acesta desenele capâtâ câte 500 lei.in numărul viitor vom publica lista premianfilor şi desenele reconstituite.

PODOABA BUCĂTĂRIEIC o n s t r u c ţ i e s p e c i * I ă ! C o n s u m a ţie m in im a lă de c o m b u s t ib il !

A PERITIV • D IG ESTIV • T O N IC

fără rival

Maşini de gătit „ELITE"E x e c u ţ i e : M a ţin a d in p la că a lb ă e m a ila tă . — C ă p tu ş e a la de că răm iz i r e f r a c t a r e ( c h a m o t + e)

S Z Â N T O , O r a d e aF a b rica de sobe „ Z e p h ir “ .— R u lo u ri de lem n ..E ss iin g en ". — O b lo a n e de O fe i.

C e r e t « p r o s p e c t e g r a t u i t e :

DI (SHIMM A R T I NI & R O S S I s

Primul institut cosmetic medical

Bul. Carol 57 fost 39. Tei. 3.52.73 D-NA I)r. M. RABINOVICI, der­matolog specializată la J-'aris si Viena, tratează : negi, pistrui, coşuri etc. îngrijirea feţei cu hormoni şi masage pneumatice. Distrugerea părului de prisos. Slăbirea locală a corpului prin masaje electrice. Cons. 10-12-3-7. Se aplică masca „Hollywood“. Miercuri informaţi uni gratuite

PURGATIV IDEAL

J R G F in A Y E I I1ÂCUT-SIQUB"

RAPID > 9

E X P O S I T I O NINTEBNATIONALE I U I

MAI-NOEMBR1E, 1937 ■ l i l f fN U M E R O A S E M A N IF E S T A R I A R T IS T IC E .Ş T I IN Ţ IF IC E , t IT E R A R E Ş l S P O R T IV E

IN F O R M A Ţ IU N i : C O M P . DE N A V IG A Ţ IE , A G E N Ţ II DE V O IA J Şl L A T O A T E B IU R O U R IL E DE T U R IS M .

f â n f a r i l o rvă strică toată plăcerea zilelor de vacanţă. Nu plecaţi în con­cediu fără o provizie de FLY- TOXÎ Numai astfel veţi putea gusta cu adevărat şi nestin* gheriţi de ţânţari sau de muşte, tot farmecul cli­pelor de odihnă!

O frumoasă pagină de istorie urbanistică va lăsa d, Aiex. Gh. Donescu in trecerea d-sale pe la municipiul Bucureşti, trecere marcată de un lung şir de realizări, înfăptuite dîn dorinţa şî nevoia de a se da faţa

cuvenită capitalei României întregite. Călătorul care după un deceniu revine nici nu mai cunoaşte aşezările. Chiar noi, cei cari am fost martorii prefacerilor, avem impresia că ne-am trezit pe nesimţite la o viaţă nouă. Pretutindeni se lucrează de zor, dîn marginile depărtate până la centru, pregătindu-se un oraş de lumină şi sărbătoare. Străzi, edific ii, grădini, lacuri, fântâni, toate formează un buchet, dat în dar locuitorilor pentru o viaţă care trebue să meargă spre cât mai bine. Ca încoronare a drumului parcurs de progres, de tre i ani încoace oraşul a fost cinstit anual, un şir de zile, cu o expoziţie căreia i s'a dat numele de „L u n a B u c u r e ş t i lo r “, şi în care to ţi locuitorii ţă rii pot face cunoştiinţă cu trecutul şî prezentul Capitalei, precum şi cu programul de realizări rezervat viitorului.

M A R I F E S T I V I T Ă Ţ I

In cadrul expoziţiei Lunei Bucureştilor to t ce s'a realizat de seamă în ultima vreme va da loc la festiv ită ţi impunătoare. Pe primul plan al sărbătoririi stă Piaţa 8 Iunie, al cărei nume aminteşte o dată scumpă tuturor Românilor. Prin această piaţă, cea mai mare din ţară, s'a dat o faţă nouă unui punct central al oraşului.Monumentalele clădiri ale primăriilor de verde şi galben, palate cari fac faţă Capitalei, vor face parte şi ele din ciclul sărbătoririi.Odată cu acestea se vor inaugura în cadrul expoziţiei celelalte edific ii, terminate recent, judecătoriile şi şcolile precum şi form idabila lucrare de asanare a lacurilor.

trecut, prin plantarea a 35 hectare, adăogându-se la ele, în anul acesta, alte 40 hectare pavate şî luminate cu felinare electrice. Pentru plantarea por­ţiunii din urmă s'au întrebuinţat 26.000 arbori şi arbuşti şi peste 100 varietăţi de trandafiri, alcătuind superbul peisagiu al insulei trandafirilor.Pe acest întins teren sporturile nu puteau fi neglijate, contribuind la reuşita Lunei Bucureştilor din acest an. Canotajul, înotul foot-ballul rugby-ul, merg laolaltă cu sporturile de altădată, ţurca, oina, tra ­gerea cu arcul. A lă turi de ele vin sporturile mecanice, alergările de auto­mobile, biciclete, m otociclete, Al- Donescu, primarul genera l al C a- Cele de mai sus sunt doar o uşoară pifa ,e i ¡ " ¡ f i a t o r ol „ U n e i B u cu re ş t i lo r"

trecere în revistă a ceea ce va oferi n expoziţia Lunei Bucureştilor pe anul 1937.Parcul Carol II cuprinde bogăţii, asupra cărora ai datoria să te opreşti cu multă atenţie. Deaceea trebue vizitat. E o necesitate, pentru cunoaşterea multor lucruri interesante. D. A l. Donescu primarul Capitalei a avut o inspiraţie fericită organizând în fiecare an această expoziţie a Lunii Bucureştilor.Prezentul rodnic face a ic i legătura trainică cu trecutul, servind un frumos exemplu v iito ru lu i.

m a r g a r e t a n i c o l a u .

SPLENDIDE LOCURI DE AGREMENT

Sub primariatul d-luî Donescu s'au pus la îndemâna bucureştenilor două mari lacuri: Herăstrău şi Floreasca, primul de 80 ha. cu o capacitate de 2.400.000 m. c. iar celălalt cu o suprafaţă de 150 ha. şi o capacitate de 3.500.000 m. c. Umpierea lacului Floreasca se face cu apă captată dîn râul Ialomiţa, adusă printr'un sistem de canale şî bazine, spre Capitală.Pe lacul Herăstrău a fost lansat primul vapor cu motor, executat în şantierele Neptun. El a fost botezat „Luna Bucureştilor" şi marchează începutul unei mici flo tile de vase cu motor, ce vor străbate lacurile asanate aie Capitalei oferind cetăţenilor plimbări foarte p il cute. Cursa de încercare a fost făcută de comisiunea tehnică, împreună cu comitetul de organizare al ex­poziţiei în frunte cu d. Alex. Donescu.Yaporul poate transporta 60 de persoane şi va f i la dispoziţia publicului to t timpul duratei expoziţiei. E elegant, interiorul lui fiind făcut in placaj de lemn. La prima cursă el a trecut cu succes toate probele impuse, marş, girare, manevrabilitate etc.

BOGĂŢIILE PAVILIOANELOR

Pavilioanele de anul trecut au fost amenajate cuprin­zând bogate documente de renaşterea Capitale i în ultimele decenii.Pavilionul Regalităţii cuprinde in aripa stângă expoziţia comemorativă a celor 60 de ani de la războiul Inde­pendenţei „putându-se admira opera de reporter desenator a pictorului Grigorescu.Aripa din dreapta a fost destinată operii de constructie a ţă rii sub domnia M. S. Regele Carol II.A lte tre i pavilioane cuprind o imagine a trecutului Capitalei, legată de cea a prezentului.Pavilionul trecutului cuprinde opere de artă, cari au fixat imaginea vechiului Bucureşti. Pavilionul credinţei mmstrămoşeşti cuprinde o bogată serie de obiecte de cult şi împodobire a bisericilor noastre ; pavilionul zilelor noastre are printre alte lucrări o interesantă machetă in care se poate urmări mecanica captării apei din Ialomiţa spre Capitală si legătură ei cu Dunarea. 'Prezintă un interes deosebit pavilioanele apărării pasive, antirevizionismului des- facerii produselor arfelor uitate, aviaţiei tineretului.

M o a ră de v â n t d în Ba­sa ra b ia , în S a tu l ro m â ­nesc d in Luna Bucureş­t i lo r .

ORAŞUL PITICILOR

j - u " - x aJ ■?* ‘îCrUn d® u" !nferes deosebit, expoziţia Lunii Bucureştilor a dăruit vizitatorilor^ de toate vârstele o surpriză : Oraşul p itic ilor. Locuitorii de a ia nu depăşesc inalţimea de 1,10 m, şi locuinţele lor, piaţa, cafeneaua, bise­rica etc., sunt toate in raport cu dimensiunea acestor omuleţi.Pnvind această aşezare socoteşti că eşti de faţă la o pagină de poveste rai a in anii copilăriei. Acest oraş al p itic ilor s'a bucurat de mare succes la

ezpoz.ţ.a internaţională dela Bruxelles, actuala expoziţie internaţională de la Paris construind un oras la fel.

MĂRIREA PARCULUI REGELE CAROL II

Realizarea acestui frumos parc, hotărît prin legea din 1912, s'a făcut a*

Suveranul mcon,urat de ofi- Vosul „Luna Bucureşti c ia lita ţi (n timpul slujbei „ care va face nmbirj religioase la inaugurarea jacu| Herăstrău.,,Lunei Bucureştilor“ .

R i No. 538

. I » WFV

SPORTUL$1 C U R IO Z IT Ă Ţ IL E LUMEI

FEMEI-JOCKEY

Pe un hipodrom din apropierea Londrei a avut loc, recent prima cursă de obstacole cu femei-jockey. Fotografia noastră înfăţişează trecerea unui obstacol de către femeile-jockey.

UN „F IN IS H " IMPRESIONANT

lată o fo togra fie rară, luată la cursele din San Francisco. Trei cai sunt despărţiţi de numai câţiva centimetri, şt se îndreaptă vljelioşi spre potou, pe care l-au trecut în cel mai perfect ,,deat-heat".

P 'A *i i

LE C Ţ II B A S E -B A LL IN F A Ţ A O G L IN Z II

B ase-ba ll este s p o rtu l n a ţ io n a l a! A m e r ic e i. în a in te d e f ie c a re m a tc h , se fa c a n tre n a m e n te m e­to d ic e , su s ţinu te . J n c ă to r ii s tud iază în fa ţa o g lin z ilo r p o z iţ i i le d e b ă ta e , p e n tru a-şi da seam a p e r fe c t de e v e n tu a le le lo r m iş c ă ri g re ş ite . F o to g ra fia n oas tră în fă ţişe a ză ju c ă to r i a m e ric a n i de b a s e -b a ll, an tre nâ n du -se în fa ţa o g lin z ii.

m i

O IMPRUDENTĂ ÎNCERCARE DE RECORD

Un renumit înnotător din San Francisco a încercat să bată recordul săriturilor depe trambulină, aruncându-se în apă dela o înălţime de 60 metri. Deşi trupul l-a fost bine banda­jat, lovitura în atingere cu apa a fost atât de puternică, încât săritorul Ray Woods şl-a fracturat coloana vertebrală. In fo to ­grafia noastră, vedem clipa în care este scos din apă, după accident.

C O N C U R S DE Z M E E IN A M E R IC A

In cu no scu ta s ta ţiu n e b a ln e a ră , Long Beach, d in C a lifo rn ia , a re lo c în f ie c a re an, un co ncu rs de zm ee, la ca re p a r t ic ip ă sute d e c o p ii de şcoa lă , cu zmee c o n s tru ite c h ia r d e e i. Se p rem ia ză ce le m a i o r ig in a le zmee şi a ce lea c a re sboa ră ce l m a i b in e . F o to g ra fia noastră în fă ţişe a zăpe c o n c u re n ţ i i c a r i p o a r tă , f ie c a re , zm eul c o n s tru it în ..........a te lie re lep r o p r i i" .

IN SATUL ROMÂNESC

F E ^ E E AL ITERATURA care a oglind it viaţa satelor noastre, a lămurit deplin locul femeii, în familie,

în cadrul obştii, în sufletul şi gândurile săteanului. Nu se menţine pe aceeaşi treaptă, e drept, în cadrul fiecărui despărţământ. AHul îi este locul în familie, altul în obştea

satului, altul în gânduri si suflet.€>

Povestea Măriei lui Sevastin — js'a săvârşit din viaţă nu de mult, d in tr'o naştere grea) — s'ar putea istorisi, pe 'ndelete, de-a-lungul multor file de carte, cu toate bucuriile şi amărăciunile ei, măcar că M a r i a nu a fost decât o simplă femee de ţară. Sufletele unite îşi au şi ele un rost, care dacă se caută a fi desluşit, se înfăţişează în tr'a tâ t de neaşteptat, încât te minunezi de îndată ce-ai apropiat mai mult, acest firice l de existenţă.Sătucul în care s'a dum irit de dânsa — ţinea de satul mai mare, unde S e v a s t i n muncia pentru ogorul tatălui şi horia Dumineca, cu toate că flăcăul acesta era mai aşezat, mai puţin sburdalnic decât liota celorlalţi.Apoi, părinţii lor au statornicit cuscrenia şi Maria s'a bucurat, înlăuntrul ei, că bărbat i-a cine i-a plăcut. Nu-i vorbă, pentru ochii ei şi întreaga-i făptură, se dădeau în vânt atâţia flă că i! Roiau prin preajmă-i, ca bondarii în jurul reginei, cu vorbe pe două înţelesuri, cu colinde, şi hore — în care-i lăudau frumuseţea, hărnicia şi cuminţenia. Dinspre toate iceste daruri, vorbele cu tâlcurile lor de piatră scumpă şi cânturile, încă n’ar fi fost des- ule, ca să le preţuiască în deajuns. M a r i a lui S e v a s t i n trebuia să rămână a lui Se- ^astin, aşa cum poate hotărîseră zodiile şi genurile.3ine cuvântarea părintelui Ş t e f a n a în treg it bucuria din inima Măriei. Cătând în ochii ui Sevastin, în care se oglindeau luminile din biserică, M a r i a a c itit, măcar că slove nu -e desluşiau, aceeaşi fericire pe care o simţia, potopind-o ca un fel de ameţeală din vin.Zarva nunţii a trecut curând, încărcată de veselie şi cântec. O umbră trecătoara a fost faptul, că dinspre căldările unde se aflau aşezate lumânările albe de nuntă, un semn a venit să tulbure un pic cheful : făclia Măriei s'a stins fără de veste, după ce arsese de-un lat de palmă numai.Urările şi glumele au şters, repede, îndoiala şi amarul, dar un ghimpe a înţepat inima Măriei.

Gospodăria cea nouă s'a îm plinit şi viaţa a venit să umple cu bucurii şi dureri, fiecare fagure, în stupul în care se străduiau S e v a s t i n şi M a r i a .Li-a fost binecuvântată unirea cu doi copilaşi, un băeţel şi-o fe tiţă , cu părul însorit şi ochişorii cicori şi durerea din seara nunţii nu mai stăruia nici măcar în aducerea lor aminte. Traiul dela ţară i-a purtat între ogor şi casă, între vie şi copii. Se statornicise o linişte

în suflete, cum îşi doriau din totdeauna, care le împrimâvăra, mereu, făptura, pentru muncile de fiecare an. Timpul trecea, pe esimţite, ca vântul prin vămile văzduhului.

fost

Femee româncă din Basarabia.

Copilaşii creşteau,ată cu pomii, cu mieii şi păsăruicile. An ii au fost rodnici, la

ca 'ntr'o horă de belşug.tă însă, s'au întors vremurile. Anul de secetă amară i-a

t in stare şi îndestulare. Şi odată cu sămânţa anului care aştepta bun, S e v a s t i n a dorit un prunc nou Măriei,

labia grâul şi secara îşi luaseră locul în hambarul aproape it, când — într'o nămiaza — Maria a căzut, sfârşită de o

oseală cruntă, în clipa când smulgea un ştiulete de porumb de pe tulpină.Au sărit ai casei şi până în sat au dus-o în car, încet, încet, ca pa un mort; în locul unde căzuse, un petec de pământ ră­

măsese năclăit de sânge.Soacră-sa şi-o vecină s'au străduit să-i oprească izvorul sângelui. Zadarnic însă. Când, pe seară, soţia primarului a trecut să afle veşti şi le-a adus aminte că mai e şi-o doftoriţă în co­mună, Maria părea un caloian de ceară.Din satul vecin, unde fusese chemată în pripă, doftoriţă a fost adusă într'o căruţă cu leagăn. Când a in tra t şi-a p riv it spre chipul palid al muribundei, a izbucnit, furioasă :— Mereu, mereu, aceeaşi poveste ! Mă chemaţi când nu mai e nicio nă­dejde! Ce să-î fac eu? Minuni nu pot făptui! La Rachelu, m'au chemat pentru acelaşi lucru!Ce i-aţi făcut? A ţi umblat cu mâinile murdare ! Doamne! A r trebui să în­fundaţi puşcăria! Ş tiţi ce-aţi făcut? A ţ i ucis un suflet de om !

Tip de femee frumoasă din Bu­covina. Costumul ei este ornat cu monezi şi coliere de perle.

Frumuseţe românească din Ba­nat.

Să tai un snop de grâu şi să ajuţi o femee cre­de ţi că e to t aşa de gingaş lucru?Ieşi trântind uşa, îndurerată. In tindă, S e v a s t i n îi aştepta cuvântul, ca pe-o vorbă din ceruri !— Du-te lângă ea, Sevastine! Rămâi la căpătâiu ! Tu, Costică, du-te după preot!Şi către primăreasă:— Trebuia să lepede! Asta era! O silia munca asta grea dela câmp. îngrijirile soacrei şi-a vecinei i-au pecetluit soarta!Noaptea, când luna se-arătase, din nou, un inel, Maria se stinse, ca şi făclia ei, din noaptea nunţii. In ochii ei deschişi şi înfriguraţi, a stăruit, până

la urmă, icoana de sfânt palid şi trist, a lui Se v a s t in . A dus-o cu ea, poate, în ce ţu ri!

•

I o a n a lui A n t o h i are o poveste scurtă dar crâncenă. Flăcăul o înconjura, stăruitor, cu cele mai alese doine şi cânturi de dor sau dragoste. La şezători, to t în preajma-i şedea şi o înconjura cu to t ce putea izvodi mintea lui isteaţă, deprinsă cu ghiersul şi spusa frumoasă.Pantrucă erau amândoi săraci, s'au făgăduit unul altuia. După m iliţie, aveau să facă nunta şi să muncească un petec de pământ. Doar în felul acesta îşi vedeau un rost, în viaţă. Bun e Domnul şi le-o ajuta să biruiască sărăcia.Curând, flăcăul a plecat la m iliţie, făgăduind dragoste veşnică. Scrisori au venit dela el, nu e vorbă. Dar până ia cea dintâi învoire, mai era m u lt!Copilul Ioanei s'a născut mort. Amarul n'a biruit-o. II aştepta, cu încredere, pe A n t o h i . In iocul lui, a sosit răvaş, cu veste tristă. Antohi se'm- puşcase, cu mâna lui. Din ce pricină ? Cum se poate ? Intr'un târziu, au venit tovarăşi de cătă­nie, au istorisit că A n t o h i , isteţul, zăcuse de-o boală grea şi trudnică.A lţii au juruit că nu de o f t ig ă e vorba ci de frenţe. Dar toate acestea, I o a n a nu le-a mai putut afla. De mult, se înnecase în balta poto­

pită de apele Dunării, peste măsură de năval­nică şi tulbure în primăvara aceea !

De-aş şti cânta ca cucu,Nu m'aş mânca eu cu lucru :Aş sbura din creangă 'n creangă Şi-aş cânta lumea cea largă Pân'la mândra mea cea dragă :Şi-aş mânca frunză şi iarbă.Aş sbura lin şi uşor —De i-aş duce al meu dor,Netezindu-mi penele Şi mândrii sprâncenele.Foicică, tre i granate,Dragostea nu se mai face,Nici din mere, nici din pere Nici degete cu inele,C i din ochi şi din sprâncene Şi din buze subţirele,Muşcare-ar neică din ele,Ca dintr'un fagure de miere —Să-i treacă de dor şi jele!

In acest fe l şi înîr'a ltul cântă G h e o r g h i ţ ă pentru M ă r i u c a . Sânt amândoi, tineri şi se iubesc! Poate că se vor lua curînd! Nu-şi cunosc zodia şi nici semne rele nu li sau arătat. Viaţa îi aş­teaptă, asemeni ogorului, în primăvară, dornic de spintecarea fierului de plug!

N. PAPATANASIU

ELEVI ABISINIENI A l PAPEI.

Chiar înainte de cucerirea Abisiniei de către Italieni, funcţiona la Vatican o şcoală pentru preoţii abisinieni, care-şi completau acolo studiile teologice. Fotografia noastră înfăţişează tineri abisinieni fn şcoala de preoţi a Vaticanului, la Roma.

FUMĂTOARE p a s io n a t ă LA 98 DE ANI

Miss Abigail Leffingwell din Los Angeles este in vârstă de 98 de ani, şi totuşi o pasionată fumătoare de pipă. Dealtm interi, doamna este şi foarte cochetă, căci după- cum vedem în fotografie şi-a ăcut ondulafie permanentă.

CĂRUCIOR PENTRU COPII Şl BICICLETĂ, IN ACELAŞ

TIMP

Un conductor de tamvai din Detroit a făcut o descope­rire extrem de practică. A ataşat de bicicleta lui căru­ciorul copilului, pe care-l duce astfel cu mare uşurinţă. Exemplul va fi desigur urmat. Fotografia noastră îl în fă ţi­şează pe inventator a lături de aparatul şi copiii săi.

CEL M AI MARE O M DIN LUME.

Cel mai mare om din lume, pe nume Langetoni, se găseşte actualmente la Budapesta. El are 2 m. şi 42 cm. înălţime. Fotografia noastră îl înfăţişează purtând o jachetă în care au in­tra t cu siguranţă 6 metri de stofă.

Pe drumul între Haifa şi Tel- Aviv, trăznetul a căzut pe o cămilă ce trecea prin pustiu. Cămila a fost ucisă, în poziţia în care-o vedem în fo tografia noastră. Beduinul care se afla pe ea a scăpat neatins.

DIN PASIUNEA DUCELUI DE WINDSOI DOAMNA WALLIS SIMPSON SE V

O CĂSĂTORIE FERICITA SAIDucele de W indsor fmpreună cu d-na

O frumoasă fo to g ra fie înfăţişând pro- simpson. fo to g ra fia ţi pe insula Rab, fitul in teresant al d-nei Simpson. tn Jugoslavia, cu prile ju l cro is ierii fă -

■ cute va ra trecu tă .

W A 27 A prilie s'a înche- / Æ ia t perioada de şase

luni de aşteptare şi de „p robă", impusă de legea engleză, pentru ca divorţul dintre W a l l i s şi E r n e s t S i m p s o n să fie valabil. Din ziua aceasta, E d u a r d , d u c e d e W i n d s o r , ex- rege al Angliei, e liber să se însoare cu „ fe m e e a iu ­b ită “ . Dacă în jurul acestui eveniment, de acum încolo fatai, opinia publică euro­peană pare că a şi rostit ul­timul cuvânt, e deosebit de interesantă constatarea că dincolo de Ocean, în patria d-nei S i m p s o n , comen­ta riile au luat în vremea din urmă o întorsătură cu totul neaşteptată. H é l è n e W o r ­d e n , o ziaristă, introdusă în cercurile americane aris­tocrate din Londra, după ce a stat de vorbă nu numai cu0 prietenă a doamnei S i m p ­son, C o n s t a n c e C o o -1 i d g e, (aparţinând acelui grup de „exotici“, anatemi­zat de arhiepiscopul de C a n ­t e r b u r y ) , ci chiar şi cu prima soţie a lui E r n e s t s i m p s o n , care locueşte la New-York, publică acum de­ta lii inedite asupra celei mai răsunătoare aventuri de dra­goste a epocii noastre.

Nu mă miră — scrie ziarista— că R e g i n a Ma r y , Arhiepiscopul, Primul Ministru şi o bună parte din nobilimea ţă rii, consideră feric ită orice

Doamna Simpson, care a a- juns să fie astăzi una d in tre cele mai celebre fem ei din lume.

Vedere generală a oraşului Cannes, unde s'a refugiat d-na Simpson, In clipa isbucnirii crizei tronului, la Londra.

femee americană care, prin tr'o căsătorie, ar reuşi să pătrundă în familia regală a Angliei. Dar am constatat că, pe când unii au con­vingerea nestrămutată că E d u a r d nu se va însura cu W a l l i s (aceştia, în majoritatea lor, sunt englezi], dimpotrivă, americanii sunt de părere că ea va f i aceea care va spune ,,nu“ . C o n s t a n c e C o o i i d g e , care o cunoaşte bine pe d-na S i m p s o n , mi-a mărturisit astă iarnă la Paris, că W a l l i s n'a fost niciodată îndră­gostită de E d u a r d , dar a răbdat cu oarecare orgoliu şi mulţu­mire pasiunea lui vijelioasă.Chiar din primul momeut, în care s'au cunoscut, el i-a cerut să d i­vorţeze de E r n e s t . Cu toate acescea, nu cred că W alles se va mărita vreodată cu D avid (pentru amicii luî intim i, E d u a r d a fost totdeauna „ D a v i d " sau „ O a v v " l -

Arhiepiscopul de C a n t e r b u r r y , care a jucat un rol im portant în abdicarea fostului Rege Eduard al Angliei.

A lţi prieteni americani ai d-nei S i m p s o n , din Paris, nu-şi ascund temerea că o eventuală căsătorie între W a l l i s şi E d u a r d va f i o adevărată tragedie. „Se poate în ­chipui o soartă mai g ro z a v ă — se întreabă ei — decât aceea de-a f i nevoit să trăieşti, în public, la nivelul unei leg en d e de dragoste im pusă şi n icidecum simţită ? “. „Cum poate suporta o fem ee să vadă m ereu , în faţa sa, de dim i­neaţă până seara, un bărbat de vârstă m ijlocie, fără alte ţeluri în viaţă decât o pasiune rară, năvalnică, dar şi chinuitoare p en ­tru dânsaPe de alră parte, to ţi înţeleg situa­ţia anevoioasă şi delicată, în care se găseşte W a l l i s .Că ea a râvnit sau nu să se mă­rite cu E d u a rd , nu mai in tere­sează acum ; un sin gu r lu cru se ştie cu siguranţă, acela că drama a ajuns astăzi la un aşa punct al desfăşurării sale, încât dacă ea nu-1 mai ia de bărbat, o jum ătsts

la tă prim a fo to g ra fie făcu tă la cas­te lu l Enzensfeld din A ustria , cu în ­vo irea fostului rege al A ngliei, ac tu a­lul duce de W indsor. Până la această fo to g ra fie , re p o rte rii au tre b u it să lucreze prin surprindere.

Domnul şi doamna Herman Rog- gers, in a căror vilă „Lou Viei" din Cannes, a locuit d>na Simp­son.

din om enire o va învinui de a-1 fi părăsit în chipul cel mai laş ; de a f i pierdut — pierzând tro­nul — orice interes pentru el. A-l refuza pe E d u a r d , în asemenea împrejurări, eroinei i-ar tre ­bui un curaj supraomenesc.După părerea amîcîlor, d-neî S i m p s o n nu i-ar lipsi un astfel de curaj, poate şi pentru faptul că numai ea e în măsură să ştie dacă în realitate a fost sau nu adevărata cauză a abdicării.,J )a v id a voit să ne căsătorim — s'a destăinuit W a 11 i s unei prietene — chiar în vara pe care am petrecut-o îm preună, atunci când el nu era decât P rin cip e de Galles. D ar eu nu-1 iubiam “. Din ziua aceea şi pană astăzi au trecur mai bine -de doi ani. E oare cu putinţă ca d-na S i m p s o n să-şi f i schimbat părerea în acest răstimp ? „N u ," răspunde cine o cunoaşte de-aproape, „V a 11 i s nu renunţă niciodată la ceeace a dorit cu-adevărat; la Baltimore, la Londra şi la Paris-— aşa cum afirmă atât prieteni cât şi duşmani — ea a dovedit în multe împrejurări o mare tărie de voinţă. Pe de altă parte, la Paris, a umblat mereu svonul că Eduard ar f i ameninţat să se sinucidă, în cazul eventual când d-na Sim pson l-ar părăsi.După arătările doamnei C o o l i d g e , aflăm astăzi că anul trecut, d-na S i m p s o n a făcut într'adins o călătorie la Londra şi la Paris spre a vedea „M a- yerling", filmul francez, înscenat după romanul cu acelaşi numeai lui C I a u d e A n e t şi care în fă ţi­

şează pe ecran, într'o a treia sau a patra versiune, tragedia lui R u d o l f d e H a b s b u r g şi a M ă ­r i e i V e c s e r a . „W allis presim ţia că şi viaţa ei ar putea să se sfârşească în îm prejurări identice...“ — spune d-na C o o l i d g e .Părerea pe care pietonii o au despre d-na Simpson, precum şi ceeace ei aşteaptă dela atitudinea aces­te i femei, în actuala criză, merită să fie cunoscute. „W a l l i s e ceva cu mult mai profund, decât o cochetă ambiţioasă". „W allis îm i este nespus de simpatică — afirmă o altă doamnă — dar dacă aş f i măritată cu un bărbat, care i-ar plăcea, m ’aş fe r i s’o prim esc în casa mea“. Ceeace, negreşit, n'a făcut întâia doamnă Simpson, când a fost rugată să invite la o serbare pe o prietenă din Baltimore,... W a l l i s S p e n c e r . Prima doa­mnă Simpson a prim it cu toată încrederea pe W a 11 i s S p e n c e r şi... şî-a pierdut bărbatu l!Farmecul fără pereche exercitat de Wallis asupra bărbaţilor, se explică prin aceea că ea nu e numai meridională, prin naştere şi prin temperament, ci mai e şi fosta soţie a unui o fiţe r de marină: un caracter pe placul americanilor şi căruia nu i se poate împotrivi. Apoi, şederea ei în China, explică şi fraza „laureată a şcoalei din Shangai“, po­menită oridecâteori i se pronunţă numele.Dar, oricare ar fî|fos t educaţia d-nei W a l l i s S i m p ­son, după absolvirea colegiului de domnişoare din Baltimore şi chiar după purtarea avută la balurile

cam... deochiate din acel oraş, ea este astăzi o fe- mee calmă şi cumpănită, pe care soarta — nu pentru întâia oară — o pune într'o situaţie dintre cele mai vitrege.Romanul lui W a 11 i s cu E d u a r d nu s'a sfârşit. Cum îl va încheea W a l l i s ?— Este o femee înţeleaptă şi plină de experienţă... iată ce susţin prietenii.— Eduard s'a încrezut mult în judecata ei, pe care continuă s'o respecte şi astăzi.Pe cine să credem, ştiind mai ales că în cursul p ri­mei săptămâni de şedere la Cannes d-na S i m p s o n îl ruga zilnic, prin telefon, pe augustul ei prieten, să nu abdice? Pe de altă parte, dacă ea l-ar fi iub it cu-adevărat pe E d u a r d , dece a luat prea în serios întâmplarea tragică dela Mayerling? întrebări la care numai ziua de mâine va putea să ne dea un răspuns.— C redeţi că W a 11 i s S i m p s o n s'a îndrăgostit vreodată din toată inima? — a întrebat H é l è n e W o r d e n pe C o n s t a n c e C o o l i d g e .— Nu! — a fost răspunsul hotărît şi atât de sur­prinzător al acesteia.-— C redeţi că femeile de tipul ei ajung să se îndrăgostească vreodată ? — a mai întrebat ziarista, de rândul acesta pe întâia fostă doamnă S i m p s o n— Da, însă numai odată. Ş i ora aceea n ’a sunat încă pentru W allis!...

G. R.

MARELE SUCCES AL TEATRULUI REGINA M AR IA ; CLOŞCA

Teatrul Regina Maria a reluat de Paşti, marele succes a! aces­te i s tagiuni: „Cloşca", în care d-na Lucia Sturdza Bulandra are o creaţie excepţională. Publicăm aci două scene din această admirabilă piesă, care a fost strălucit interpretată pe scena Teatrului Regina Maria.

( F o to g ra f i i C o s m o p h o t .)

15 ani In U. S. A .C itito r ii noştri găsesc continuarea reportajului cu acest titlu , în supli­mentul „De toate pen­tru Toţi1'. In capitolul din săptămâna aceasta autorul ne vorbeşte des­pre Boulder-Damm. Re­producem acî două fo ­togra fii ale Boulder- Damm-ului.

de MIHNEA (ON SOCEC

D O A M N E L O R !Vopsitul părului, în ce le mai fru­

m oase c u lo r i n a tu ra le p recu m f i on-

dulaţiuni permanente, execută ire­

p ro ş a b il C oaforul Franţois, Strada

E d g a rd Q u in e t, 7 T e le fo n 3-01-23

Turnurile de a lim entare ale Boulder-D am m - ului. Aceste turnuri tr im it apa în ÎS turbine, producând o putere de peste un mi­lion cai putere.

Sus : Vedere aeriană a barajului, in m arele Can- nion al râului Colorado.

C HI R UR GI E E S T E T I C Ă[ fă ră c ic a t r ic e )

a nasului şi urechilor, a fe te i, guţei ţ i p ieptu lu i.

îndepărtarea operativă a r id u rilirDr. RUDOLPF HOFFMANNfo s t a s is te n t la c lin ic a u n iv . d in B e rlin

B ucureşti. B-dul Domniţei 30 bis Tel. 4.19.50 — Inform aţiuni gratu ite

I n t a n g i b i l i i

de H . M A N Z O O RU D D IN A H M A D , D ELH I ( I nd i a )

P ROBLEMA Indienilor paria stârneşte iar luarea aminte a întregei prese mon­diale. Şaizeci de milioane de oameni

sunt pe pragul de a părăsi religia hindusă. Pentru orientali este foarte greu să se des­curce în întortochierea religiei indiene. Puternicul popor hindus al Indiei, care numără 240 milioane de oameni, se împarte în 2300 caste. Pentru a face parte d in tr'o castă, tre ­buie să te naşti în ea. Cel născut în tr'o castă inferioară n'are posibilitatea, prin sârguinţă şi purtare bună, să ajungă într'o castă mai înaltă. Din această pricină, el îşi primeşte, aproape în totdeauna, cu resemnare, soarta pe care i-a hărăzit-o norocul din naştere. Aceste numeroase caste s'au născut din patru fundamentale, despre caro sfintele V e d e spun că provin din trupul zeului Brahma : b ra h m a n ii, sau preoţii capului său, r a d jp u t i i , sau răs- boinicii umerilor săi, v a is h a - i i sau neamul negustoresc al trupului său şi sh u d ra -ii sau sclavii picioarelor sale. Conform cărţilor sfinte, adepţii celor trei caste de mai sus, sunt „născuţi de două o ri", şi — pentru a certifica a- ceasta — poartă şiretul sfânt, iar brahmanii sunt „ z e i i p ă m â n t u l u i ".Shudra-ii sunt servitori în­născuţi ai castei înalte, sclavia lor nu poate fi schimbată sub niciun motiv.Se păstrează o distanţă severă între d iferite le caste.Călcarea acestei legi se numără printre păcatele cele mai grele. Sutele de împărţiri dintr'una şi a- ceeaşi castă, au provenit

din faptul că unii întrebuinţau o vită, a lţii două, la lucrul câmpului, sau că unii se spă­lau cu mâna stângă, a lţii cu dreapta. Este caracteristic pentru stricta despărţire a d ife ­rite lor caste, între ele, că d ife r iţ ii membri ai castelor nu mănâncă împreună şi nici nu lasă pe cei din altă castă să le prepare mâncare, sau să locuiască cu ei sub acelaşi acoperiş. Unul d intre păcatele cele mai mari este căsă­toria cu un membru al unei alte caste. Cine face un asemenea pas, este ezclus din casta sa. El decade în rândurile celor fără castă, devenind paria, impur, de neatins. In India sunt şaizeci de milioane de paria. Şi ei sunt de religie hindusă, dar stau în afară de viaţa socială a Indiei şi duc o existenţă nedemnă de un om. A tâ t pe un exclus d in tr'o castă, cât şi pe familia sa, îi aşteaptă o soartă tristă. Nici o altă castă nu-i primeşte, un paria nu poate să ocupe vreun post onorabil şi nici nu

v

Indiană frumoasă şi bogată din Kashmi, cu podoabele ei scumpe. Ea aparţine castei „V a ijh ya " .

poate spera să găsească un logodnic, pen­tru fiica sa. Nu numai el, dar şi urmaşii lui devin paria, prin excluderea din castă. Paria, intangibilul, este sărac la trup, la suflet şi avere şi însfârşit duce lipsa orică­rui bun omenesc. Aproape to ţi sunt servii moşierilor şi a ltor oameni cu stare. In a- ceastă situaţie de dependenţă ajung, în majoritatea cazurilor, din pricina căsătoriilor, şi de obiceiu au de ispăşit acest păcat o viaţă întreagă. Impurii trăiesc fără vreo speranţă la o viaţă mai bună. La fe l cu tată l şi fiu l trebuie să rabde umilinţa, dela naştere pană la moarte. In oraşe, intangi­b ilii n au voie să îndeplinească decât func-

Nu este o baie de soare — ci ingroxi- to a re a sărăcie a acestor p aria , cari trebuie să doarm ă pe o s tradă lă tu ra l­nică a orăşelului.

Un p aria se ca fă ră pe un curmal, din sucul căru ia se p re­pară un rachiu fo a r­te a p re c ia t de „in ­tan g ib ili" .

Lucrători ambu-

VH f r lanfi indieni ipa-' C r ia ) în activi- M Ä

Pag. 15

Un brahman cu un credincios, la rugâciunea de dimineaţa.

U n p a r ia ( in ta n g ib i l ) — vâ n z ă to r de p ă s ă ri, in coşul pe c a re - l p o a rtă cu s ine, se găsesc în că a lte num eroase a n im a le , pe ca re el s in g u r le -a d o - m e s tic it . El se b u cu ră de în c re d e re a a ces to ra şi c h ia r d a că le d ă l ib e r ta ­te a , e le se în to rc la casa în ca re au fo s t c re scu te .

Prinţul m oşten itor din Lunowada. El f a c e p o r te din c o s t a „ R a d jb u t " . *

Un p a r ia , p u r tă to r do lemne, din oraşul de munte N ain ita i .

'mlSmăii

Un membru al vreunei caste venind pe acelaş drum se opreşte to tdea­una la vederea acestui semn. La strigătul său, paria trebuie să se îndepărteze imediat. Când intangi­bilul ajunge destul de departe, tre ­buie să strige : „Sunt la o distanţă de peste douăsute de metri, vă rog să mergeţi mai departe 1"M ulţi paria trăiesc din cerşit. Pomana care li se oferă nu li se dă în mână, ci se aruncă pe jos, la o mare depăr­tare. Abia când se goleşte strada, îşi poate ridica moneda.Incă de acum patru ani a încercat G a n d h i să depună toată influenţa

i sa pentru ridicarea stării sociale a : intangibililor. Motivul principal pentru

aceasta a fost chestiunea pusă de gu- 1 vern, în Aupust 1932, relativă

■ ! la apărarea m inorităţilor. Gandhi

„ F r iz e r ie " pe « tra - dă Bărbierul f a c e p a r t e din c a , t a „ S h u d r a " .

Un a r t i s t f ă c â n d p a r t e din c a , a brahm anilor din ,udui indiei, c i o ­plind ,.vite s f in te " din f ildeş. „ V ita s f â n t ă " c o n st i tu ie pentru a r t i ş t i i indieni un su b iect f o a r t e in te r e s a n t şi se bu cură şi de a p r e ­c i e r e a publicului. Artistu l p o a r tă pe f run te semnul s e c ţ i e i sale .

ţiunile cele mai murdare şi mai josnice. La ţară, ei sunt cei mai săraci din to ţi lucrătorii. Cu toate că aproape în fiecare an isbucneşte foametea în vreo regiune a ţă rji, ucigând o sumedenie de oameni, membrii castelor mai nobile nu vor lua niciodată, pentru câmpul lor uscat, apă d in tr’o fântână săpată de un paria. Dacă vreodată numai umbra unui paria cade pe masa unui membru de castă, mâncarea e soco­tită spurcată şi trebuie să fie aruncată im ediat. Ei n'au voie să treacă prin anumite i —^ oraşe şî sate decât în ora prânzu­lui, când soarele îs: aruncă >3rt'~al razele. Razele oblius aîe soarelui ; de dimineaţă, sau după amiază, ar putea proecta umbra unui paria pe casa unui membru de castă, şi j j astfel ar impurifica-o.Desigur că teama de „pa ta " pro­dusă de paria s'a răspândit şi prin şcoale. Abstracţie făcând de şcoa- lele din oraşele mari, care sunt puse sub supravegherea guvernului, co­

p ii intangibililor sunt despărţiţi în aceeaşi clasă, de restul şcolarilor. In alte şcoale, n’au voio decât să asculte depe terasele înconjură­toare ale clădirii, fragmente din învăţătura ce se predă înăuntru. Aspectul ce! mai tris t îl oferă satele, în care copiii de paria nici nu sunt suferiţi în clădirile şcoalelor, ci li se desemnează un loc, la mar­ginea satului.Intr'unele regiuni ale Indiei, cei fără castă n'au voie să-şi ridice colibele decât în afara oraşelor şi satelor. Ei n'au voie să păşească în vreun tribunal, să viziteze insti­tu ţiile publice, să ocupe vreo func­ţie oficială, nici măcar să intre în vreun templu.Dacă vreun paria se apropie, în sudul Indiei, de şoseaua naţională, trebuie să măsoare distanţa până la ea. Dacă este mai mică de două­sute de paşi, trebuie — ca semn că un intangibil se află în acea regiune 1— să puna pe pământ o frunză verde, acoperită cu nisip.

îm p le ti to r i de poturi , din co s to „ S h u d r a " . I» l « * " . poturile *e f a c din m ater ia l f o a r t * uşor, ca e i locui- to r i i dorm când In c a m e ra , can d in c u r t e , depinde de timp.

O lar i Indieni fă c â n d p a r t e din in tangib i l i . O lă r ia de p e a t r ă c o n st i tu ie 6 0 % din v e ,e la indienilor. H

vr®a să împiedice despărţirea celor 60 milîoane de intangibili de religie hindusă, fap t prin care aceasta din urmă er deveni mult mai puţin puternică.Opera sa pentru paria a început cu postul sau din August a! aceluiaşi an. Imediat după asta, a întreprins o călătorie prin ţară, pentru a se convinge singur, pretutindeni, de starea tristă a intangibililor. Intre tim p .a putut obţin© câteva concesii, în materie politică şi socială, pentru „ce i fără castă". De pildă, s'au organizat chete, iar din banii rezultaţi s'au rid icat şcoale pentru copiii de paria. S'au în fiin ţa t şî societăţi, carî îngrijesc de o viaţă mai higiénica pentru intangibili, dându-le sfaturi cum să se menţină curat, el şi coliba lui, ş, a. m. d.Există însă un punct în care cerbicia hinduşilor ortodocşi nu poate f i înfrântă : sub niciun motiv nu vor sa deschidă tem­plele lor şi pentru paria ! Din această cauză au pus în drumul de cercetări al lui Gandhi, cele mai ingenioase piedici, scoteau şi ascundeau roţile automobilului său, sau se sşezau în rânduri compacte, în faţa vehiculului.Da, din acelaşi motiv nu s'au dat înapoi nicî dela încercări de atentate la viaţa lui. Totuşi, neţinând seama de puternicul curent potrivnic, G a n d h i a continuat să lupte pentru reforma stării intangibililor. Nu era o datorie uşoară ceeace-şi propusese «Í, căci el lupta contra unei tra d iţii milenare.Problema intangibililor a devenit acum acută, prin schimbul de scrisori publicate prin presa indiană intervenit între conducă­torul paria-lor d r. A m b e d k a r , care a fost reprezentantul intangibililor la conferinţa mesei rotunde şi d r. M o o n j e, preşedintele hinduşilor Mahasabha, organizaţia politică a hin­duşilor ortodocşi. Miezul acestui schimb senzaţional de scrisori este asigurarea d - r u l u î A m b e d k a r de-a influenţa pe hin­duşi să nu pună piedici intangibililor în cazul când aceştia vor accepta să părăsească religia hindusă, dându-le libertatea în politică şi dreptul de vot, dacă vor deveni „Sikh" (adică un amestec al religiei hinduse cu Islamul).Privit din punctul de vedere al intangibililor, islamul sau creş­tinismul le este favorabil. Islamul le oferă frăţia, căci fo ţi a- depţii acestei relig ii se numesc fra ţi, fiind răspândiţi prin toată India, şi au şi drepturi politice. Creştinismul nu este maî pu­ţin atrăgător.Dacă hinduşii paria trec la această religie, vor putea beneficia nu numai de avantagiile o ferite creştinilor indieni, ci şi de ale celor din alte ţări.In afară dn asta, creştinismul este susţinut de guvern. Sec t „sikh" dimpotrivă este o comunitate de numai patru milioan suflete, restrânsă fiind numai în provincia Punjab şi în afara acestei provincii n'are nici un drept politic.Chestiunea privită din punctul de vedere al hinduşilor, conver­tirea intangibililor la religia „sikh" ar fî cea maî nimerită. In cazul când intangibilii trec la Islam, sau la creştinism, nu ies numai din religia hindusă, dar şi din cultura hindusă. Dacă însă devin „sikh"-i, rămân cel puţin la cultura hindusă. Convertirea lor, pe de o parte la Islam, ar dubla numărul muslimilor din India, făcând pe hinduşi să se teamă de o stăpânire a acestora în India, pe de altă parte, înmulţirea creştinilor cu încă şaizeci de milioane ar întări guvernarea engleză în ţara lor. Desfiinţarea acestei secte a intangibililor este, după părerea lui G a n d h i , o datorie religioasă. Propunerile sunt absurde. In­tangibilii nu sunt numaî o comunitate cî o mulţime, un popor. Ei nu pot deveni „sikh‘‘-i, sau orice altceva, fiindcă unul sau celălalt îi îndeamnă. Şi cine poate convinge pe „sikh"-i — o sectă curioasă de oameni, pe cari în afară de Punjab nu-i mai poţi găsi niecăeri în India — să îmbrăţişeze părerea lui G a n d h i , că ar trebui extirpat cancerul in tangibililor din cor­pul hinduşilor, şî nici nu doreşte ca aceasta să se întâmple. Dar „e i vrea să încerce a împiedica in tangibilii să devină mus- limi, sau creştin i".In orice caz, întreaga schimbare este foarte interesantă căci în India a ajuns o convingere crescând din ce în ce, că intan­g ib ilii sunt pe punctule de a se despărţi de religia hindusă, nimeni nu-i va putea împiedica dela aceasta.

UN BASM CARE DEVINE REALITATE.UTORUL englez Swift a încântat copilăria fiecăruia

JL Jk dintre noi, cu povestea călătoriilor lui Gulliver în Ţara p itic ilo r. Cinematograful a înscenat, nu de mult, filmul

acestei călătorii. P iticii erau înfăţişaţi aci de nişte păpuşi miş­cate cu ajutorul sârmei.Există însă în lume un număr de p itic i adevăraţi şî aceştia vor sosi în curând la Bucureşti, ca să realizeze aevea basmul lui Swift.Trupa de liliputani, care se va stabili în Parcul Naţional dela şosea, în cadrul Lunei Bucureştilor, e formată din 30 de omuleţi, bărbaţi şi femei, dintre cari niciunul nu e mai înalt da I metru şî 10 cm. Oamenii aceştia de o şchioapă, adunaţi din toate părţile lumii, par miniaturi de bărbaţi sau femei şi nu se deosebesc cu nimic de oamenii mari, în afară de statura lor.La Bucureşti se construeşte un mic orăşel, anume pentru ei, unde p itic ii îşi vor petrece viaţa. In p roporţii reduse, toate aşezările sociale, cu care suntem obicinuiţi, îşi găsesc rep’îca în acest oraş : există aci o gară, pentru trenuleţul lor, o biserică, o primărie, poliţie şi poştă, restaurant şi cafenea, ateliere de to t felul, locuinţe particulare şî chiar casa moaşei comunale. Piticii cari vin la Bucureşti sunt, mai to ţi, artişti de circ. Ei se vor produce în cadrul Lunei Bucureştilor, cu cei patru poney ai ior, cu un măgăruş pitic, comic, ca acrobaţi, ¡ongleuri, călă­reţi de înaltă şcoală, clownî muzicali, echilibriştl. Va f i desigur un spectacol unic şî cum nu s‘a mai văzut în Capitală.

Doi locuitori din „Oraşul piticilor".

Fotografie înfăţişând străzi şi case din „Ora* şui piticilor".

CÂ T PESTE C O N S U M Ă M :______ ■ . _ _ ....... .. .. . ■ - ___

Uzinele de peşte ale lai DumnezeuPescuitul — o veche îndeletnicire românească. — Un mare negustor de peşte: Petru Rareş. — Dunărea, zona inundabilă şi bălţile — rezervoare de peşte, ale ţării. — Maximum şi minimum-ul

producţiei de peşte. — Cum putem spori producţia. — 1,31 kg. de cap pe an!

Pescarii iucreazti cu înfrigurare.

/ NAINTE de a fi o ţară eminamente agricolă, a fost o ţară eminamente piscicolă. Economia noastră veche nu se întemeia decât în mică

măsură pe plugărie şi în cea mai bună parte pe creşterea vite lor cornute şi ale oilor şi pe roadele pescuitului,Meseria de pescar a fost una din cele mai vechi îndeletniciri a populaţiei româneşti, aşezată dea- lungul Dunării şi în deltă — această „uzină de peşte a lui D um nezeu“ , cum a numit-o minunat de frumos, marele nostru povestitor Mihail Sado- veanu.Mai toate porturile noastre dunărene au fost ia origină sate de pescari. Aşa este, de pildă, cazul Brăilei, al cărei întemeietor a fost, după marele nostru istoric, d. prof. lorga, Brăilă pescarul.C ât de veche şi răspândită îndeletnicire românea­scă a fost meseria de pescar ne arată multe din poeziile şi legendele populare dunărene. Poporul român — ne spune într'un loc, d. Apostol Culea— a avut o neîntreruptă legătură cu Dunărea şi cu bălţile ei.In epoca năvălirilor barbare, bălţile şi delta ar f i fost chiar, după unii istorici, loc de refugiu al po­pulaţiei băştinaşe, ce ocupa şesurile Dunării.

PESCUITUL IN TRECUT.

Năvodul, instrumentul pescăresc cel mai utilizat, este o creaţie românească. Pescuitul în Dunăre şi în bălţi dădea, în trecut, roade atât de bogate, încât ia noi au venit să pescuiască, cu secole în urmă, pescari din Rusia, Polonia, Galiţia, Grecia şi T urcia , cari se aşezau unde voiau. In secolul al XVII-lea, călugării greci aciuiaţi prin mănăstirile din apropierea lacurilor şi iazurilor bogate în peşte au dat o deosebită atenţie pescuitului, înfiinţând chiar şi mici fabric i de conserve de peşte, pentru export în Orient.DinVe marii negustori de peşte români, s'a ales şi un vestit Domn al Moldovei, P etru R areş. O bună parte din haraciul pe care-l datoram Turcilor se plătia din vânzarea peştelui.Veneţienii veniau cu corăbiile lor încărcate cu mă­tăsuri, sticlărie şi oglinzi până la Dunărea noastră, pentru a cumpăra în schimbul mărfurilor lor scumpe peşte conservat şi icre. Pentru buna întreţinere a bălţilor, lacurilor şi iazurilor, Domnul orânduise stol- niceri. In secolul al XVII-lea, breasla pescarilor, fo r­mată aproape exclusiv din Români, ajunsese una din cele mai importante. In mai puţin de două

secole, o schimbare importantă se produse. In Delta Dunării, vechea populaţie curat moldovenească, până la I8 I2 , din cauza deselor schimbări de suveranitat— când sub Ruşi, când sub Turci — începu să

dispară, înlocuită fiind cu colo­nişti dintre Cazacii Zaporojeni, dela Nistru şi cu Lipoveni dela gurile Donului, aduşi de Ruşi. In şesul dealungul Dunării s'a petrecut alt fenomen. Marea majoritate a pescarilor români, atrasă de rentabilitatea cres­cândă a pământului, în epoca de afirmare agricolă a princi­patelor, adică după 1829, se

D o m n ito ru l Petru ¡ a s 5 vechea meserie sau o Rare?' păstră ca o anexă a ocupaţiei

agricole, lată cum se explică faptul că astăzi elementul românesc este în minori­tate, în meseria de pescar.

REZERVORUL DE PEŞTE AL DUNĂRII. Pescuitul a fost în trecut şi poate fi şi în viitor una din cele mai deseamă îsvoare de bogăţie ale ţă rii. Criza prin care trece astăzi piscicultura are cauze adânci, dar remediul există pentru a se readuce pescuitul ia importanţa de altădată. Unul din rezer­voarele principale ale României este Dunărea, care străbate te rito riu l României până la gura ei cea mai mare, Stări Stambul, 1050 km, lungimea totală a fluviului fiind de 2000 km.Socotită lăţimea ei mijlocie, la I km. deoarece nu suntem stăpâni pe ambele maluri, pe to t parcursul, Dunărea românească reprezintă o suprafaţă de circa105.000 hectare. Debitul mijlociu al Dunării, la ceatalul Ismail — înainte de despărţirea celor tre i braţe ale Deltii —- este de 7230 metri cubi pe secundă, faţă de 1600 metri cubi, debitul mediu ia Viena şi 2370 metri cubi, debitul la Budapesta. Debitul maxim al fluviului, la ceatalul Tulcei este de35.000 metri cubi pe secundă, iar cel minim de 2000 metri cubi pe secundă. Diferenţa aceasta e- normă între apele crescute şi apele joase, ar f i sursa unor repetate dezastre, dacă n'am avea larga zonă inundabilă a Dunării, care să primească, în ca­zul creşterii fluviului, surplusul form idabil de apă, dându-i răgazul să se scurgă cu încetul. Această zonă inundabilă are pe terito riu l nostru o suprafaţă de circa 1.000.000. ha. Capacitatea de înmagazinare a zonei inundabile poate atinge maximum de24.000.000,000 metri cubi. Numai insula Brăilei, zisă şi Balta Brăilei, cu o suprafaţă de 87.642 ha. a în­

magazinat în 1897 — după calculeie hidrologului ing. I. Vidraşcu — circa 5.500.000.000 cubi de apă. Balta îndeplineşte astfel — spune d. dr. G. Antipa— rolul unei supape de siguranţă a fluviului, în timpul creşterii. O importanţă hotărîtoare o au însă din punctul de vedere al producţiei pescuitului, e- poca creşterilor, întinderea şi mai cu seamă durata revărsărilor. D. dr. Gr. Antipa a putut stabili pe baza observaţiunilor făcute, legea generală că pro­ducţia de peşte este d irect proporţională cu supra­faţa inundată şi cu durata revărsărilor, deoarece zona inundabilă oferă cele mai prielnice locuri de reproducţiune, din punctul de vedere al cantită ţii şi ca lită ţii hranei de peşte şi al siguranţei repro- ducţiunii.

DELTA „U Z IN A DE PEŞTE A LUI DUMNEZEU"

Dela ceatalul ismail în jos, Dunărea intră în regiunea Deltei. „Uzina de peşte a lui Dumnezeu" constituie un to t biologic şi economic cu regiunea din faţa gurilor Dunării, a M ării Negre. Suprafaţa acestui to t este de 430.000 hectare, din care 379.000 ha. bălţi cu stufăriş, in total, suprafaţa bălţilor în care intră şi delta, pe toată zona inundabilă a Dunării, este de circa 850.000 ha. Dela gurile Dunării, spre sud, se întinde litoralul M ării Negre, din care stă­pânim 440 km. în lungime. In suprafaţă, suntem stăpâni pe 225.000 ha. Litoralul şi largul mării, râu­rile de şes şi de munte, lacurile de şes şi de munte, şi eleşteele oferă altă sursă de pescuit, alte isvoare de venituri pentru economia naţională.

ÎNTINDEREA IN HECTARE A REZERVOARELOR DE PEŞTE

Totalizând apele curgătoare principale şi bălţile bune de pescuit, Marea Neagră dela Bugaz la Ecrene, în lungime de 450 km. şi în suprafaţă de 225.000 ha. adăugând la acestea, terenurile inundabile şi grin­durile însumăm un to ta l general de 2.219.150 ha, reprezentând circa 1% din suprafaţa de 29.000.000 ha. a ţării.Din cele 2.219.150 ha, apele curgătoare, bălţile şi marea, totalizează : 1.010.480 ha, care se descompun a s tfe l:D u n ă r e a ...................................................... 105.000 ha.N istrul, P ru tu l, Ş i r e t u l .................... 100.000 „Bălţile în care se poate p escu i mai tot anul 580.480 ha.M a r e a ....................................... ..... . . . 225.000 ha.T e ren u rile inundabile totalizează 1.118.670 ha. T e ren u rile inundate de D unăre 518.670 ha. T eren u rile inundate de a fluenţii D unării400.000 ha.G rindurile din D eltă, Insula Brăilei, etc.200.000 ha.N'au intrat în datele acestea, râurile ţă rii sărace azi în peşte, dar cari mâine, prin repopulare, vor putea da un mare randament în peşte, precum şi bălţile în cari pescuitul nu e productiv,

VARIAŢIUNILE PRODUCŢIEI DE PEŞTE

In medie, producţia de peşte pe ha. de apă dulce, nu trece de 15— 20 kg. anual, când ea ar putea spori până la 80 — ! 20 kg, la un ha. In loc ca producţia de peşte să crească, am înregistrat în ul­tim ii ani, o scădere.Intre anii (905— 1930, după statistica oficială, producţia to ta lă a peştelui a atins maximum de32.000.000 kg. în 1907 şi minimum de 13.000.C00 kg, în 1928. Dacă luăm datele pe regiuni, variaţia este proporţional aceeaşi. Diferenţa între minimum şi maximum a fost de 1 la 12. Aceeaşi variaţieo constatăm şi în perioada 1930— 1936.

*

w z 19331930 1931

1 ^ 1 ___î k°' \b.¥\lMYl k&. 3o^ 3 ^ o k». K&.

1934 W * A4 Ş 8 N

■1936 P R O D U C Ţ IA

^ DE PESTE18.552.9M-9 KG- ' I S ^ î - O a i w, 1 4 .3 0 6 -5 M ke. » - " ---------------- ---------------- ---------------- IN 1330-1936

Din tabloul de mai sus, constatăm că între anii 1930— 1936, maximum de producţie a fost de 30.782.820 kg , în I930, iar minimum de 13.333.321 în 1936, o diferenţă dar, de I la I I între maximum şi minimum.Statistica pe I936 a producţiei pe specii arată o scădere ca­tastrofală a pescuitului crapului, a cărui medie de producţie pe ultim ii 15 ani, a fost de circa 3.000.000 kg. Cantitatea de crap pescuită în I936 este de numai I.2 I5 .85 I kg., fată de 2.976.029 kg., pescuită în I935 şi de 3.550.027 kg. în I934.

CAUZELE SCĂDERII PRODUCŢIEI Şl MIJLOACELE PENTRU SPORIREA El

Asupra cauzelor scăderii producţiei pescuitului, părerile sunt împărţite. Producţia pescăriilor noastre este în bună parte, în funcţie de variaţiunile nivelului Dunării şi a revărsărilor ei asupra bălţii. D. dr. Gr. A n tip a , care a scris numeroase lucrări despre problemele ştiin ţifice şi economice ale Dunării şi Deltei, cons­tată că hrana peştelui este formată din fauna şi flora aquatică, care trăeşte în bălţi şi ale căror germeni se găsesc în stare latentă şi în terenurile inundabile. Pentru ca să ajungem la o producţiune to t mai intensă a pescăriilor „în p r in c ip iu g e ­n era l“ — scrie d. dr. Gr. Antipa — „ n o i nu av em d e c â t să în tr e ţ in em în bu n ă s ta r e c ă i le p en tru r ev ă r sa r ea r eg u la tă a a p e lo r ş i p en tru m ig r a ţ iu n ile p e ş t e lu i , a d ic ă g â r le le d e a lim en ta r e a b ă lţ i lo r , a d a p tâ n d to t m a i m u lt s i s t e ­m e le d e e x p lo a ta r e , c o n d iţ iu n ile h id r o g r a f i c e ş i b io lo g ic e “. Intre I932— 1935, din cauza secetei, revărsările în baltă au fost foarte mici şi de scurtă durată.Anul I936 n'a mai fost secetos, dar producţia s'a resimţit în bună parte, de ravagiile pe cari le-a produs în procesul de creştere şi desvoltare a pueţilor de peşte, lipsa de apă sufi­cientă, de aer şi de hrană.Ca şi în agricultură, noi ne-am bizuit prea mult pe bunăvoinţa naturii, în exploatarea pescăriilor. Tehnica umană n'a intervenit la tim p şi în măsura impusă de importanţa avuţiei pe care o putea pune în valoare.Apele Dunării revărsate în bălţi, pot f i reţinute cu ajutorul tehnicei. Prin lucrări de amenajare, d iferenţele dela anii de revărsări mari, la cele de revărsări mici, ar f i putut şi pot f i corijate sau atenuate astfel ca producţia peştelui să fie relativ regularizată. Aceste lucrări de amenajare tehnică, constă în construcţii de baraje, care să reţină în baltă, la maximum de nivel posibil, apele revărsate în primăvară, a tâ t timp cât îi trebue peştelui să-şi depună icrele şi pueţilor să se desvolte; în curăţirea şî adâncirea gârlelor şi privaturilor cari alimentează bălţile cu apele proaspete ale Dunării; în amenajarea fiecărui grup de bălţi de suprafaţă, prin diguleţe şi vane, care să re­guleze circulaţia apelor, în măsura cerută de necesităţi, astfel ca mortalitatea pueţilor în timp de secetă sau, îngheţ să fie evitată, bălţile ne mai fiind în situaţia de a se usca, sau de a îngheţa până la fund.Un principiu fundamental al pisciculturei germane este cel stabilit de marele piscîcultor von Behr-Schmoldow: „ D en rech - ten F is c h in ’s r e c h t e W a sser" .

ANGLIA

FRa MŢA

C O N S U M U L DE. PEŞTE IN M F E ft lT E ŢARI

PE CAP DE LOCUITOR

i

SPANIA

IRUSIA

3 0 kG. 1¡¿ KG. f KG

R O M Â N IA

1 i5 *& . 1 ,5 1 »ce.

De aci rezultă următoarele princip ii fixate de d. dr. Gr. Antipa:1. ,,De a creia în fiecare apă, un mediu în care speciile de peşte mai preţioase să găsească pentru ele şi pentru puiî lor condiţiunile cele mai favorabil© de existenţă.2. „De a face posibil ca în fiecare fe l de apă să se poată cultiva acele specii de peşte care convin mai bine acelei ape".

CONSUMUL PE CAP DE LOCUITOR LA NO I Şl IN ALTE ŢĂRI.

S'a stabilit că populaţia ţă rilor producătoare şî consumatoare de peşte are o sănătate mai bună decât cele importatoare şî

(C o n t in u a rea în p ag . 2 0 )

| No. 538

Pag. 19

Uzinele de peşte ale lui Dumnezeu(C o n tin u a rea d in p ag . 19)

consumatoare de carne. Este dar în interesul nu numai al e- conomîei naţionale, ci şi în al sănătăţi! poporului nostru ca producţia de peşte să fie cât mai mare.Astăzi, producţia noastră de peşte nu poate satisface consu­mul intern. Rusia produce, în medie, 1.000.000.000 kg. peşte anual, ceeace revine la populaţia ei de 120.000.000, 5 kg, de cap. Aplicând această proporţie la populaţia actuală a Ro­mâniei, ar trebui ca pescăriile noastre să ne dea 90.000.000 kg. peşte anual, adică mai mult decât de patru ori producţia actuală. înainte de război, la cei 8.000.000 locuitori se pescuia la noi, în medie, 18.000.000 kg. peşte şi se mai importa ¡0.000.000 kg. Consumul pe cap de locuitor era de 3 jum, kg. anual. De fapt, numai oraşele cu o populaţie de 2.000.000 consumau circa14.000.000 kg. peşte, adică 7 kg. de cap. Restul de circa 4.000.000 kg. de peşte era consumat de populaţia satelor. Ţăranii mai con­sumau, în mari cantităţi, peşte sărat (cosac) adus din Rusia. Pentru acoperirea necesităţilor de consumaţie a populaţiei din provinciile alipite, se importa înainte de răsboi circa 15.000.000 kg. peşte, din care numai Basarabia consuma circa 6.000.000 kg. pe an. In tota l, în actualele frontiere ale României se im­portă circa 25.000.000 kg. Populaţia sătească a încetat astăzi de a mai f i un mare consumator de peşte sărat care este prea scump pentru punga ei. De unde altădată peştele era alimen­tul săracului, astăzi omul nevoiaş, nu mai consumă din cauza preţului prea mare, nici bab u şca — zis peştele ţaranului — care se desface cu căruţele de negustorii pescari, denumiţi in unele părţi „m ălăeri", fiindcă fac schimb în natură, primind în loc de bani mălaiu sau porumb. La populaţia actuală de 19.000.000 a tării, consumul de peşte este de circa 25.000.000 kg., din care 15.000.000 kg., adică 4 jum. kg. pe cap consuma cei4.000.000 orăşeni şi 7.000.000 kg., adică o ¡um. kg. de cap, populaţia sătească,' de 15.000.000 locuitori. ^Din datele de mai jos asupra consumului de peşte in d ife rite ţări, se constată că România se află la coadă. Pe cap de locuitor (oraşele şi satele la un loc) consumă pe an:

A n g l i a .................... 30 k g .F r a n ţ a .................... 12 k g .S p a n i a .................... k g .R u sia .................... 5 kg-R o m â n i a ................. 1,31 kg .

LA CAT S'AR PUTEA SPORI PRODUCŢIA

România care ar trebui să deţină locul al doilea printre ţările din Europa producătoare de peşte, n'ar_ avea nevoie sa re­curgă la import, pentru a restabili echilibrul dintre producţie şi consum. După cum am arătat mai sus, aplicând proporţia de consum a Rusiei, de 5 kg. de cap, am avea nevoie, la ac­tuala populaţie a ţării, de circa 90.000.000 kg. peşte pe an. In voluminoasa si documentata sa lucrare: „ E x p lo a ta r e a p e s ­c ă r i i lo r s ta tu lu i“ , fostul director al pescăriilor statului, d. dr. P P . D a ia , afirmă că dacă s'ar exploata sistematic şi intens toate bălţile Dunărei şi Deltei, am putea ajunge la o produc­ţie anuală de circa 150.000.000 kg. peşte. _Prin urmare, nu numai că am putea satisface necesităţii® con­sumului intern, dar am putea, eventual, şi expor.a,^ in oc e a importa ca astăzi, scrumbii din Olanda, peşte sarat (cosacjdin Rusia şi crap din Jugoslavia. . . .

S. SEM.ILIAN

Descoperiri surprinzătoareo anchetâ asupra

PUDRELOR DE OBRAZfocutâîn toata taro'de către o {omisiune de Medici Celebri

Patru medici renumiţi au terminat chiar acum o an. chetă ştiinţiilcă. despre acţiu= nea pudrelor asupra pielei.S’au tăcut încercări cu 476 femei de diferite vârste. S’a găsit că unele pudre- conţin particule grunjoase care irită şi dilată porii pielei si produc pete şi coşuri. In schimb s’a constatat că Pudra Tokalon nu conţine particule grunjoase.E atât de fină şi uşoară t“nd “aerizată“, se întinde atât de neted asupra pielei formând o peliculă subţire de fru= museţe aproape invizibilă.Pudra Tokalon, celebra Pu* dră de Paris, e combinată după procedeu brevetat cu Spumă de Cremă, care face că pudra se menţine timp de opt ceasuri. Nici vântul, nici ploaia idei transpiraţia nu pot strica drăgă-- laşul “ten mat“ pe care vi=l dă. Adop.

R e a l i t ă ţ i l eSfârşit de stagiune. — T eatrul de succes. — D o i a c t o r i :

taţi'încă ce astăzi Pudra Tokalon pudra de obra?, care după încercările ştiinţifice este absolut nevătămătoare.

De vânzare la toate farmaciile, dro> gheriile şi parfumeriUe din ţară. —

Stagiunea se apro­pie de sfârşit. Z i­lele răcoroase ale lui Mai, sărbăto­rile Paşteiui, care a întârziat, au fă ­cut ca lumea să vie mai mult la teatru decât în alţi ani. Din pă­cate, însă, cu o rândunică nu se fa ţe primăvară ; cu câteva seri de succes nu umplem

goluri, cari ţin de ani întregi.Cu toate sforţările d irectorilor, ale autorilor, ale actorilor, — teatrul românesc trece prin- tr'.o criză destui de impresionantă. Trei teatre naţionale au fost desfiinţate (Craiova, Cernăuţi, Chişinăuj iar cele cari au rămas, ia Bucureşti, la laşi, la Cluj, nu mai cunosc năvala de public de acum 10— 15 ani.Unii cred că filmul e de vină că nu mai vine lumea la teatru. Li se pare că cinematogra­fe le răpesc spectatorii. Se prea poate. Mi-aduc însă aminte că epocile cele mai înfloritoare ale teatrului au mers paralel cu prosperitatea ecranului.Cinematograful a fost un aliat al teatrului. El a învăţat lumea să iasă din casă. Socotesc că, după sport, care atrage to t tineretul, marele duşman al spectacolului şi al cărţii este apa­ratul de radio, care ţine lumea acasă şi o alimentează cu muzică, piese şi conferinţe, fără să-î ceară nici un efort. A ceti, răsfoind foaie după foaie, este o corvadă. A -ţi lua bilet, a te îmbrăca, a căuta trăsură, a aştepta tramvaiul, ca să te duci la concert, la o dramă, aşişderea. In vreme ce emisiunea de sunete o asculţi culcat, mâncând, fumând, jucând cărţi, între prieteni ori singur, foarte comod, la gura sobei, în halat şi papuci, ba chiar în automobil.

P î e s a c e h ă „O am en i p e un s lo i d e g h ia ţă “ e cel mai mare suc­ces pe care l-a a v u t Teatrul Naţional dela „T itan ic- Vals". Biletele se vând cu câteva zile înainte. Şi lu­mea nu vor­

beşte decât de familia profesorului onest ju­cat de G . C a l b o r e a n u — neînţelegerea dintre generaţia trecută şi cea de azi, Cal­boreanu a jucat şî pe eroul modest din ..Omul cu m â rţo a g a " şi din „ T ita n ic -V als" purtând noroc acestei excelente comedii. Urmăresc de câţiva ani şi caut o apropiere între marile succese teatrale, în străinătate şi la noi. Un singur f ir le leagă — grija zilei de mâine. Acelaşi dor de-o viaţa mai bună, a unor oameni săraci.„Omul cu mârţoaga", „Şoarece de biserică", „Topaze", „N iky şi M iky", „Titanic Vals"..., piese cari, incontestabil se deosebesc ca ţinută, au cunoscut la vremea lor, triumful pe care îl înregistrează astăzi „ O am en i p e un s lo i d e g h ia ţă “ .Succesul în teatru nu-l face nici valoarea lite ­rară a unei lucrări nici lipsa ei de valoare. Sunt alte elemente care contribue la buna eî reuşită. N'ajunge ca o piesă să fie bine făcută şi bine jucata : trebue să răsfrângă actuali­tatea.„Omul cu mârţoaga" n’are nici cântece, nîcî toalete, nici situaţii bufe, nici alcovuri parfu-

maie şi, cu toate acestea, a cunoscut zeci şi zeci de reprezentaţii triumfale. De ce ? A sădit un sâmbure de viaţă, un biet om sărac şi necăjit, cu mârţoaga lui, în care crede. Şi fiecare din noi avem o mârţoagă, — un vis interior, dispreţuit de ceilalţi, strălucitor pen­tru noi, care trebue să isbândească. Şi fiindcă, visul lui Chîrica a isbândit, ne-am dus cu to ţii să vedem minunea, în aşteptarea propriei noastre minuni.„Şoarecele de biserică" e o biată fe tiţă să­racă şi vrednică. Prin curajul ei birueşte viaţa. Şi toată lumea aleargă să vadă feeria unei simpatice ascensiuni. Tot aşa „M iky şi Niky", to t aşa „R ir i" , unde o fată săracă, bună, cu­minte şi îndrăzneaţă, se căsătoreşte la sfârşit cu un om mai presus de dânsa, prin nume şi avere. Ce fată de azi nu e necăjită ca biata Riri sau Miky sau Şoarecele de biserică şî nu vrea, asemeni lor, să scape de necazuri?Care dintre noi nu se crede nedreptăţit ca bietul profesor T o p a z e şi, ajungând într'o lume de politician! veroşi, într'o societate coruptă, n'ar face ca el, transformându-se şi biruind? lată mondialul trium f la iui „Topaze", în care nu crezuse nimeni, la repetiţii...

• • •

In „Titanic-Vais" nu se pricopseşte un singur erou, ci o familie întreagă. Toate vârstele sunt măgulite. S'a dus la teatru şi femeea de 60 de ani, s'a dus şi domnişoara care a greşit, prin vecini şi visează pijama de mătase. S a dus şî omul matur, pentru care cumpărarea unei pălării e un eveniment. S’a dus şi soţia acestuia, ca să vadă ce bine e când ai banî, fiindcă-ţi poţi vopsi părul în culoarea maho- nului, s’a dus şi secătura de douăzeci de ani care visează cai de curse, — tânărul din ziua de azi, jucat to t de excelentul N i k y A t a- n a s i u, care face şi succesul piesei „Oameni pe un sloi de ghiaţă".T u d o r M u ş a t e s c u a risipit, tuturor cu dă rn ic ie ,de nabab, iluzii; zeci şi zeci de mii de oameni au venit la teatru să cânte veselul prohod al unchiului, care acasă la el, nu vrea să se înece. O întreagă societate s'a regăsit în această comedie românească, al cărei succes va rămâne legendar...Fără îndoială, n'ajunge să prinzi un aspect al epocei şî să-l prefaci în material literar sau dramatic, pentru ca laurii să-l încoroneze numaî decât. Talentul scriitorului şi o bună interpre­tare sunt absolut necesare atunci când vrei să ajungi la marele public.Dar acest public, frământat de necazuri, do- borît de grijile to t mai aspre ale v ie ţii de toate zilele, nu se mai poate confunda în abstracţiuni. Probleme şi epoci străine de el, nu-l interesează.El vrea să vadă pe scenă actualitatea cea mai vie, să-şi găsească pe scenă propriile sale preocupări. Iar în T o p a z e , O m ul cu m âr­ţo a g a , Ş o a r e c e d e b is e r ic ă , T ita n ic -V a ls şi O am en i p e un s lo i d e g h ea ţă , e slujit din belşug.

• • •

încercările de teatru ceva mai înalt — poezie ort satiră — nu primesc sufragiile mulţimilor. Nivelul artistic scade din zi în zi, iar cei ce visează altitudini sunt to t mai descurajaţi.Dar, în fiecare primăvară nouă, se nasc alte speranţe.Stagiunea viitoare poate că va f i mai bună. Poate că bucureşteanu! se va entuziasma, pentru o realizare de artă adevărată, va pre­tinde mai mult celor cari se întrec numai ca să-I amuze,Şi'n pregătirea stagiunei viitoare, se mobili­zează toate forţele.

No. 538

★ ELIZABETH ARDEN ★Elizabeth Arden Ltd.

c r fCine este practic, coase cu a s e n a .

turalâ. câci mv t a s e a naturala e elasti-

că, rezistenta şi vopsita în culori garantate.< c O

întrebuinţaţi deci . v" E A de cusut 14

'n i a n n

N U ESTE O

ÎN T Â M P LA R E . . .

S V v V Jr< $aptamaneişi filmul. — C âteva piese P etre Liciu şi C. RadoviciDirectori, regisori, actori se pregătesc să plece în străinătate, la vânătoarea ultimelor succese, iar autorii trebuie să răspundă la întrebarea:— C e n e m a i d a i la toam n ă?Autorii sânt, fără îndoială, cei mai puţin p ri­vilegiaţi. Dacă în mulţimea pieselor străine, jucate pe scenele globului, d irectorii şi actorii n'au decât greutatea alegerei, — autorul îşi pune întrebarea dacă în cursul verii va putea scrie opera visată şi în caz afirmativ, dacă numeroasele d irecţii şî comitete îi vor primî acea operă şi o vor reprezenta. Iar întrebarea cea mai dureroasă, pentru scriitorul de teatru este dacă, după atâtea eforturi, va cunoaşte sufragiile publicului, atât de exigent în gus­turile sale, atât de capricios în decernarea favorurilor. Un insucces înseamnă- un nou an gol, în activitatea scriitorului, o nouă aştep­tare, o nouă serie de întrebări în vara viitoare, in toamna şi 'n iarna menită să-l compenseze, dacă nu să-l păgubească iar.

Î a fc Douăzeci şi cincija L k de ani s'au îm-

* p lin it de când a- * • muri t P e t r e L i-

c i u. N'avea nici patruzeci de ani.

| Scena românească ^ şi catedra Con-

H r servatorului maiW m aveau mult de aş-

/ { | ^ 1 tep ta t dela acest actor cult, inteli- 9en^ mu^ talen- ta t şi plin de pa­siunea artei sale.

Dela comedia bufă, până la accentele tragice ale lui Moisilică din L ip i t o r i l e S a t e lo r sau V iforul, P e t r e L i c i u a străbătut o gamă întreagă de realizări dramatice : I s id o r L e - chat din B a n ii lui Mirbeau, T o k e r a m o din Taifun, sunt rolurile sale de căpetenie, cari îi vor fixa de veci numele, în Pantheonul tea­trului românesc.Puţini ani după moartea lui L i c i u au trecut şi un alt mare actor, încă tânăr, a pornit pe neumblata ca le : C o n s t . R a d o v i c i .In puţinii ani de teatru, istoviţi pe scenele Capitalei, R a d o v i c i şi-a cucerit un nume care nu va fi lesne uitat, căci el avea şi ceea ce se cheamă „tem peram ent" şi acea cunoş­tinţă profundă a „dozării" temperamentului, făcută din bun simţ şi ştiinţă a meşteşugului

teatra l. Un joc interior concen­tra t, îm podobit de un fîzic ge­neros, de un organ vocal grav şi cuceritor cari, toate la un loc, dădeau impresia unei forţe stăpânite, gata să explodeze şi să cucerească în flăcările sale sonore, protagonişti şi public, din înălţimea galeriei până ‘n cuşca suflerului.R a d o v i c î a murit după ce-şi dăduse întreaga măsură a pu­te r i i sale de comedian. No! însă am f i avut nevoe de el încă cel puţin douăzeci de ani, căci jocul său era foarte contem­poran, cu perspective în viitor, iar spiritul său larg deschis po­sib ilită ţilo r de mâine ale artei. A ctorii mor şi, vai I numai în amintirea noastră mai trăeşte opera lor. Cum ar putea cei ce nu l-au văzut pe Radovici jucând, cum ar putea să-i simtă lipsa, în mijlocul atâtor talente cari înfloresc pe scenele de azi şi să evoce, odată cu noi, întru­pările atâtor şi atâtor personagii, masive şi delicate în acelaşi timp, cu aspecte de rig id ita te şi totuşi pline de nuanţe şî de flexiuni înduioşătoare ?Odihneşte printre corife ii tea­trului românesc, prietene Rado­vici, alături de L i c i u şi de A r i s t i z z a , alături de acel bun ştrengar, cu care ai muncit îm­preună şi pe care l-ai iub it aşa de mult, alături de A c h î l Po­p e s c u... Parcă fu ieri când risipeaţi râvna şi entuziasmul vostru şi ne fermecaţi. Şi-acum nu mai sunteţi printre noi, to ­varăşi dragi de altădată 1 Şi noi purtăm în inimi, pomenirea voas­tră scumpă — şi vorbim mereu de voi, pe scenă, în culise, în cabinele unde camaraziî voştri se îmbracă sau se degrimează la o masă de cafenea, în colţul unui vagon, când trenul ne poartă în turneu, spre provinciile de­zolate, pe cari le-aţi bătă to rit şi voi de atâtea şi atâtea ori...

VICTOR EFTIMIU

J V uesteo întâmplare dacă, ori-unde vă duceţi, cele mai frumoase femei pe cari le Întâlniţi, sunt tocmai acelea, cari întrebuinţează prepara­tele Elizabeth Arden. Explicaţia stă în faptul că ''tratamentul acasă" este simplu si, cu timpul, devine us^i obişnuinţa. E atat de eficace, încât rezultatele se vad curând. Iar preparatele însâsi ţin atât de mult, încât le puteti întrebuinta, fara a le resimţi ca prea costisitoare. Urm aţi regulat "tratam entul acasa" de zece minute, si vă veţi găsi, pe fie-care zi, mai

frumoasă.

M A I ÎN T Ă IU , C U R Ă Ţ A Ţ I.

Dimineaţa si seara, sau ori-când schim baţi fa rdu l, în tre b u in ţa ţi Venetian Cleansing Cream (Cremă Veneţiană de curăţat). Aceasta curăţă cum nici-odată nu o poate face săpunul, si, in felul acesta, preveniţi punctele negre si porii dilataţi. Este prima condiţie, esen­ţială, a frumuseţii. Venetian Clean­sing Cream - - Lei 330.-.

A PO I, T O N IF IC A T !.

Cu Ardena Skin Tonic (Tonicul pentru piele Ardena). Acesta redă viaţă si strălucire tenurilor ofilite si

menţine tesuturile elastice si matăsoase. Ardena Skin Tonic - - Lei 350.-.

LA U R M Ă , N U T R IT I.Ca să pastrati tenul fâra sbărcituri, tapotati cu Velva Cream (Cremă deNutritie), sau, daca tenul Dv. este mai uscat intrebuintati CremaORANGE SKIN FO O D , mai bogată ; g Í E S íSÍF* v - j nin grăsimi. Lăsaţi putină cremă J ppe fată, peste noapte, pentru a în- jjPkV- « | depărta asprimea si ridurile fetii. J KArdena Velva Cream - Lei 330.-. E ţ « 1Orange Skin Food - - Lei 330.-. I f ? 0 ^ ^ ^ j f l i

Faceţi acestea regulat, ramane H g n V V 'uim ite de rezultat. wKm Ém

Preparatele Elizabeth Arden se pot M R g É p " 'obţine la : _ miá

Parfumeria Teatrului, Calea Victoriei 84,Bucureşti • Calenes Lafayette, Calea * > Jk yj|ÉfeÍfr¡fcJiVictoriei 13, Bucureşti • Vojtek & Weisz, ¿sg»B-dul Regina Maria 24, Arad • Krafft & J &

I ferberth,kornzeifc 7,Breso\ • Parfumeria fP N P I'ELITE, Cernăuţi • Droguería Royal. Piaţa \

Unirii 26, Cluj • Parfumeria Franceza, Str.Carol 104, Constanta • Parfumeria Flor­

enţa, Str. Domneasca 44, Calaţi • Parfumeria "La Elefant," Str. Cuza Vodă 62, laşi Droguería APOLLO, B-dul Regele Ferdinand 7 a , Oradea • Droguería Centrală Str. M . Cogălniceanu 6, PJoesti « Cea Krayer, Timişoara.

OBSERVAŢI M A R C A FABRICE!: TABLA DE ŞAH.

LAVASilĂ IN APĂ CĂLDUŢĂ Şl CU SĂPUN NEUTRU.

L O N D O N 2 5 O L D B O N D S T R E E T W |

P A S T Ă d e D IN Ţ I

O M I N U N EA S T I I N T E l /

Ca o atenţiune pentru devotaţii pastei primăvară. — ' până Ia 31 5 îa i — colonie JDIAVOLOi‘.

.Email d’Axgy” Ie dăxulm de un flacon cu supertia apă. de

o a t â io t iz . c in

H E M O R O I Z I4 a n £ g J2 c4 4 c J j î u r i& c u Q j

Despre Pomada Cadum s a spus cu drept cuvânt că face minuni. Intr’adevăr, ea suprimă durerile si mic­şorează hemoroizii. Actiu;ieo sa de vindecare este rapidă, întrebuinţarea cât se poate d e -simplă »i e- conomică. Pomada Cadum este tot atât de indispen­sabilă si în tratamentul tuturor afecţiunilor pielii. Ea lucrează cu repeziciune si eficacitate.

CEREŢi NUM AI VERITABILA POMADĂ CADUMI

EVTRIISISTEMFIJE COHPUCXTE*

'w fa u in J jtiw u iA e ts V ie a

/y t e n u n ii m

Sunt costisitoare $i adesea nu produc efectele dorite. Pentru a obţine un ten fraged ţi lipsit de impurităţi

în t rebu in ţa t !

SĂPUNULAU JAUNE D'OEUF 8 3 2

PURIFICĂ SJ REGENEREAZĂ EPIDERMA

Fabricai din gâlbenuş de ou. are însuşirea de a degresa epider­ma şl a elimina toate Impurităţile depuse pe

porii el.

VREM EA DOMNULUI GOEZECE MAI DE ALTĂDATĂ

Maiorul Hiibsch — Căpitanul Stoianovici — Nenea

Ion cu decalitru

Z ECE M AI, ziua izbânzii şi a mândriei naţionale, copilăria mea nu te

poate uita. Din totdeauna ai constitu it un punct luminos al pubertă ţii noastre, al vremii, în care ca şi domnul Goe, eroul lui Caragiaie, purtam hăinuţe „m ariner" şi beretă cu inscripţia „Le Formidable” . Ţinut de mână de tata, mă iăsam tâ rît prin mulţimea care se călca în p i­cioare în jurul statuiei lui Mihai Viteazul şi mai târziu, ia înce­putul Şoselei Kiseleff, unde peste drum de Muzeul de Ştiinţe na­turale se afla construită tribuna regală.

REPREZENTANTĂ Şl DEPOZITUL: STR. BOTEANU, 3

Regele Carol I.

II sculam pe tală-meu cu noaptea în cap, to t îmbiându-I „să mer­gem mai devreme ca să apucăm loc". Erau însă mai dibaci decât noi, cari se înfiinţau de pe ia cinci dimineaţa pe trotoare, pur­tând legăturica în care ţineau merinde. Şi începeau pertrac­tările de rigoare :— Ce te'ndeşi ?— Că n‘oi f i luat locul cu chirie 1— la nu te în tind e !— Să te scoli mai de vreme 1— Mitocan to t mitocan !— Mitocan eşti tu cu cine te-a fă c u t!Şi deodată unu :— Aoleou, mi-a tu rt it ceasul 1 Rahagii şi bragagii cu braga rece făceau afaceri minunate.Când cortegiul regal mergea spre locul defilării, trecând la pas pe Calea Victoriei, în dreptul librăriei Socec, frumos împodo­bită, se aruncau din balcon po­rumbei albi, legaţi cu panglicuţe. Carmen Sylva, cu rochia albă to t aşa ca şi zăpada părului, zâmbîa îmbujorată la faţă.Şi începea parada, în sunetul unui marş nemţesc.Veneau întâi o fiţe rii fără trupă : în fruntea lor comandantul Pieţii, căpitanul Stoianovici, cu o mus­taţă lungă, care făcea una cu favoritele. Urma Hiibsch, cele­

brul maior, comandantul muzicilor militare, grav şi impozant.Ah, câtă admiraţie îmi provoca tamburul major în fruntea regi­mentului II de linie 1 Avea că­ciulă înaltă de jumătate metru şi ţ im a tactul cu un buzdugan enorm.N ’am văzut vivandierele. Am auzit însă de Mariţa Blonda, „a ft io r iţă " a „Teatrului cel Ma­re", vivandieră în a! doilea re­giment de linie, comandat de generalul Macedonsky — cum este trecută în arhiva Teatrului Naţional de mâna fostului bib­liotecar Nae Bassarabeanu.Cât despre tamburul major, el trebue de mult să fie la loc de verdeaţă.Şi când îţi era lumea mai dragă nu ştiu ce-i venea sfântului llie de-i ardea o ploaie de te fă ­cea ciuciulete şi colora divers rochiile albe ale cucoanelor din tribune. Cum „Zece M aiul" că­dea în stilul vechi, bine’nţeles că to ţi bărbaţii purtau pălării de paie. Vă închipuiţi ce se a- legea din ele 1Parcă-! văd primind defilarea, pe răposatul Rege Carol I, sa­lutând doar cu un deget dus la chipiu, grav dar totuşi având ceva senin în privire, pe Regele Ferdinand, răsfrângând o bună­ta te nesfârşită, iar pe lângă ei pe Regele nostru, chipeş ofiţer de vânători, cu ţinută energică! Seara la „lum inăţie", se călca poporul în picioare. Bunul nenea iancu Brătescu zis Decalitru, — ar merita un bust în Bucureşti — îşi instruia masalagii, mergea cu ei în curtea Palatului Regal pen­tru a ovaţiona. Fumul masalelor dela „retragerea cu fo rţe " te sufoca.La „Sfântul Gheorghe", la „E- piscopie" cântau muzici m ilitare şi se încingeau hore în toată regula.Multe s'au schimbat de atunci, Prinţul copilăriei mele este as­tăzi Regele unui neam regăsit între fruntariile lui fireşti, al u- nui neam, care în pofida greu­tă ţilo r se simte îm bărbătat de înţelepciunea Suveranului tânăr.

lO A N MASSOFF

LA M IC R O F O N U L R O M Â N E S C

D. M aior C h r is ta c h e M. Floreo, c '- d u c ă to r u l „ F a n fa r e i G ardienilor¡P u b lic i1', c a re a c o n c e r ta t cu aceasta

m ili ta ră S â m bă tă 8 M a i i i ■m cro ionuf rom ânesc.

Ua aufro-portret ol sculptorului C r i i t io B R. S tâ n cscu .

C o p de expresie s c u lp ta t de Cris­t ia n R. S tă n escu .

. C O P II I R E G E LU I BE LG IE I.P rinc ip e sa J o s e p h in e -C h a r lo tte f i prin­

c ip e le m o ş te n ito r B audo in , c o p ii i Re­g e lu i B e lg ie i, ca re su n t fo a r te puţin vă z u ţi în p u b lic , au as isa t la o proce­siune în o ra ţu l is to r ic , B ru gg e .

Frate şi soră •••

Rezultatul c o n c u r s u l u i organizat de „Realitatea Ilustrată” şi „Metro Goid- wyn Film” pentru o călăto­rie gratuită la Expoziţia Internaţională din Paris

1937.

SCHItTl «ASMJHm OV. « ACEASTA tAfiIHA *1 THIMlTÎŢIl IA„ R E A L IT A T E A IL U S T R A T Ă "

Fermecătoarea Edwige Feuillère şi Erich von Stroheim în marele film de spionaj „In Serviciul Franţei" (M arthe Richard) ce ruleazâ cu mare succes la „Cinema Aro“.

..REALITATEA ILUSTRATĂ", re v is tă d e in fo rm a ţ i i şi c u ltu ră g e n e ra tă . A p a re să p tă m ân a l, în 24 d e p a g in i m a r i, t ip ă r i te la h e lio g ra v u ră , şi un s u p lim e n t: „De t o a t e pentru t o ţ i " , in 24 p a g in i tipar o b ic in u it. D i r e c t o r : N ico iae C o nstantin . R e d a c fia şi a d m in is tra b a : B U C U R E Ş TI, s tr. C o n s t. M iile 7— 9. T e le fo n 3-8430. C e c . p o s ta i: 274 1 . Adr. t e l e g r a f i c a : „ R e a li i a t e a " B u c u re ş t i ’ Preţul a b o n a m e n te lo r: în ţ a r ă : pe un an 400 l e i : şase ¡uni : 200 l e i : t r e i l u n i : 100 le i. In A lb a n ia , A n g lia , D an e m a rca , F in la n d a . I ta l ia . N o rv e g ia , S ued ia , p recu m şi în s ta te le d in A m e r ic a d e Sord şi de Sud, A s ia , A fr ic a , O c e a n ia , pe un an : le i 700; pe 6 lu n i 350 le i: p e 3 lu n i 150 le i. In to a te c e le la lte ţă r i d in E uropa , p e un an : 550 le i, pe 6 lu n i 280 l e i ; pe 3 lu n i 150 le i.

Juriul concursului pentru pleca­rea gratuită la Expoziţia Inter­naţională din Paris 1937, alcătuit din d -n ii: Tudor Theodorescu- Branişte, directorul ziarelor ,, Ade- verul" şi ,,D im inea ţa"; Barbu Lăzăreanu, publicist ; Horia Ro­man, pub lic is t; Em. Zaharovici, directorul casei ,,Metro Goldwyn Film S. A. R." ; Nic. Constantin, directorul revistei ,, Realitatea Ilustrată" şi Ion Golea, publicist, întrunit in şedinţă finală în ziua de Joi 6 Mai 1937, a ales dintre toate răspunsurile date ia întrebarea : ,,Ce înseamnă Parisul pentru mine ?" pe cef al domne! FLORICA VRION1 din BUCUREŞTI, str, GENERAL DRAGALINA 3.Dăm mai ¡os răspunsul domnişoa­rei Vrioni :

, ,Parisu l nu -i un o raş ; este o „ f i in ţ ă v ie . N u - i un s im p lu « .pachet de case sau o re ţe a „ d e d ru m u r i: este un va s t „o rg a n is m cu f ig u ră o m e- „n e a s c ă " .„C â n d e ram m ică văzusem „ în „L e R ire " d ese n a t un „ o u v r ie r ca re căsca g u ra p e „ s tra d ă ş i z icea : , , J ‘vo is „P a r is — ca m ’a m u se ". N u m a i „c â n d am vă zu t şi eu P arisu l „a m p r ic e p u t sensul a c e s to r „ c u v in te . P arisu l nu se „ v iz i ­t e a z ă " ca a lte oraşe, ca ..R om a sau F lo re n ţa ; Parisu l ..se „ v e d e “ şi re ve d e . Te „ u i ţ î la e t cu e x a c t p lă c e re a „c u ca re te u iţ î ia cineva, „p lă c e re a d e a c o n te m p la „u n o b ra z e xp re s iv “ .„D e unde t i v ine aces t c a ra c - „ t e r in t im om enesc, nu ş tiu . „P o a te f i in d c ă n ic ă ie r i ,.pe lum e nu se îm p ă rech ia zâ

„m a i a rm on io s V e c h iu l cu „ N o u l . O raşu f-m uzeu (ca B ru - „g e s , sau N n e rn b e rg ) este ,.p o e tic , d a r a re g us t d e „ c im i t i r . O ra ş u t-m o d e m (c a „N e w -Y o rfc sau... Z e n ith ) e „ c o n fo r ta b i l ; d a r a re m iros „ d e g h e te no i (d e ia c ( .

•»Pentru ca ceva să p a ră v iu , . t re b u ie să f ie — ca v ia fa „ în să ş i — un am es te c d e nou „ ş i v e c h i. A t r ă i nu înseam nă , ,o a re în fo n d , a t e în v e c h i

f i i n d c ă a f l i l u c r u r i n o i? . , . „E s te în Paris un c o if unde „ N o u l şi V e c h iu l su n t m ira cu - J o s a n g re n a te : este C o n - „ c o fd a . D e o p a rte Rue d e „ R iv o l i — O ra şu l r e g ilo r ; d e „ a l t a C ham ps Elysees, o raşu l „ îm p ă ra tu lu i . D ouă s ti lu r i, „ a r t ic u la te ca două f ra g - „m e n te a ie acelu i'aşi c o rp v iu " .„ Ş i pe u rm ă , Parisu l este, „ p e n t ru m ine , lo c u l unde „ to a te l ib e r tă ţ i le in te le c tu a le „s e nasc, m e rg la şcoală , „ p e n t ru a se ră sp â n d i a p o i „ în to a te ţă r i le lu m ii. . . "„ S ’a zis că F ran fa e c a p ita la „ G lo b u lu i. A tu n c i Paris, care „ e c a p ita la F ra n ţe i, este cu „a d e v ă ra t c e n tru l Păm ân­t u l u i . . . P oa te d e ace~a o „e x p o z iţ ie cu a d e v ă ra t m on- „ d ia lă nu p o a te să f ie o rg a n i­z a t ă a iu re a d e c â t la P a ris ..."

„F lorica Vrioni str. Gen. D ragalina 3,

Bucureşti

Domnişoara Vrionî este rugată să treacă pe la redacţia noastră, în orice zi, între orele 10-12 sau 4-7, pentru a fixa data plecării.

Ce inseam nâP a risu l p e n tru m ine?

ia,x. ; MVi wVa * «4fi- • u u»'* M»- •U/V‘ 4j CcLAt Ja u . O oU.A*. . t i * Mlof i T M ţ a Cm

***-€ Wqr<*** CÂJtt Of«,!* ^ 4 x-ee*. : „

I r v * r» u*

‘î r î r r ^ > ^U U , &C Ifact fJ+U,\È+. au ftA« tc u

2?*- Í* “ J . ** lA-m dL-i4eCA, f n u x v ,

W c A iv '/•* ^ ^

C- -jiu ) t U U X I ;(***- */»* du ¿ f («c )

<«<* ¿slut <x- Ipi-c uiU ,Wk'Hei««* - -í fc#i‘ ¿A._'*1* eici ¿4 a

l) C JlA

■*

... o asemănare perfectă., ş î acelaş surâs atrăgător... surâsul Chloro- dont !

Gurile lor fragede şi sănătoase,

d inţii lor minunafi, sunt cea mai bună dovadă că. din cea mai fra ­

gedă copilărie, o mamă grijulie le-a dat o îngrijire permanentă cu pasta de dinţi Chlorodom.

Chlorodont, care are la bază o fo r­

mulă ştiinţifică, este pasta de dinţi, care corespunde în mod perfect tu ­turor cerinţelor igienice şi estetice.

O curăţire radicală a dinţilor, fără a ataca smalţul a tâ t de preţios, iată una din calităţile ei neîntrecute. In- grijiţi-vă dinţii, in mod regulat, cu

pasta Chlorodont şi veţi avea în­totdeauna o gură sănătoasă, de

o prospeţime neîntrecută, o gură, de care te apropii

cu deosebită plăcere.

Pentru tineri şi bătrâni

de 2 ori pe zi — di­

mineaţa şi seara.

d« r.«Ut. „IU.IH.ha ll«i*r«t."

I Vc /> Jhi IdtcÀt U f5* * '

M A D O N A D IN A B IS IN IA

Un p ic to r i ta lia n a lu c ra t p e n tru m is iu ­nea a b is in ia n ă a V a tic a n u lu i, un ta b lo u al M a d o n e i, al c ă ru i s til se aseam ănă cu s t i lu l b iz a n tin -c o p t. In aces t fe l, ta b lo u l se va a d a p ta b in e a tm o s fe re i ab is in ie n e .

PARADA

IO M A IPublicăm aci câteva aspect» prinse de reporterul nos fo tograf la parada militc de 10 Mai.

Suveranul trece trupele revistă.

Defilarea şcoalei m ilitare infanterie.

Defilorea o fiţerilo r fă trupă. In frunte, d. genei Papazog.u, comandantul p ţei.

(F o t o g r a f i i Berman

Mareşalul Presan, Patriarl Miron Cristea şi d-na Ai tia Tătărăscu asistând paradă.

Dirijabilul Hindenburg, cea mai mare aeronavă din lume, a fost distrus de incendiu, la aterisarea lui pe aeroportul Lakehurst, din Statele- Unite. Au murit in acest groaznic accident 34 de persoane. Aeronava venia din Germania. Perefii ei erau încărccfi de electric itate , din atmos* feră şi la apropierea de pilonul metalic s'a produs Intre d irijabil şi stâlpul de fie r un fulger scurt care-a top it © parte din înveliş şi a aprins hidrogenul din balon.Deobicei dirijabilele se umplu cu heliu, care nu e inflamabil. De data aceasta, oficiul economic din Berlin neacordând devizele necesare, nu s'a putut procura heliul de trebuinţă, din străinătate. S'a înlocuit atunci acest gaz cu hidrogen, care are neajunsul că se aprinde. Cât de râu s'a făcut, s'a văzut din acest accident a tâ t de înfricoşător.înfăţişăm c itito rilo r două fo tografii luate de reporterii agenţiei noastre, una în momentul aterisărn balonului, după isbucnirea incendiului şi cealaltă dupăce aeronava a fost mistuită de flăcări.Fotografiile au fost transmise din New-York prin radio. ( F o to New-York Tim««)

C A T A S T R O FA D IR IJA B IL U L U I H IN D EN B U R G