referat.ro

Mijloace nonverbale

-indeplineste functia de comunicare in sfera relatiilor particulare, stilul functional folosit de toti vorbitorii unei limbi, in planul vietii cotidiene

Caracteristici:

penduleaza intre abundenta si economie in exprimare

recurge la mijloace nonverbale: gesturi si mimica

are o mare incarcatura afectiva

regulile si normele sunt frecvent incalcate

se manifesta particularitati regionale sau socio-profesionale

presupune relaxarea si naturaletea comunicarii

Particularitati lingvistice:

1. la nivel lexical se intrebuinteaza termeni argotici, elemente de jargon, neologismele diferitelor graiuri/ la moda

2. la nivel morfo-sintactic se folosesc:

pronume, adverbe si adjective nehotarate

aproximari prin numerale si substantive

forme pronominale si verbale regionale

enunturi fragmentate

izolari, inversiuni, elipse

digresiuni, paranteze

3. la nivel stilistic se intrebuinteaza:

diminutivele, augmentativele

cuvinte peiorative

superlativ expresive

constructii cu interjectii, imperative si vocative

clisee lingvistice, abrevieri

zicale, proverbe

Abateri de la normele literare:

Anacolut: discontinuitate(ruptura) logico-sintactica in int unei prop

Pleonasmul: eroare de exprimare constand in folosirea alaturata a unor expresii identice ca sens

Cacofonie: asociatie neplacuta de sunete, suprapunere de sunte discordante

STILUL PUBLICISTIC

-indeplineste functia de mediatizare, de larga informare asupra evenimentelor politicem, sociale, economice, culturale, stiintifice etc., si de influentare a opiniei publice

Caracteristici:

contopeste 2 tipuri de comunicare: informativa si afectiva

exprima o tendinta, o atitudine

are o mare varietate de forme: apel, articol, comentariu, comunicat, declaratie etc.

unele forme se apropie de limbajul colocvial, altele de stiintific

continutul reflecta realitatea imediata si e completat de mijloace extralingvistice: caricatura, fotografie, schema, table

functia emotiva 0

exista clisee

Particularitati lingvistice:

este stilul cel mai sensibil la inovatie

respecta, in general, normele limbii literature

recurge la fig de stil si procedee artistice, constructii retorice, intreruperi

foloseste frecvent citate din surse directe si verificate

utilizeaza titluri socante, formulari eliptice care sa starneasca interesul

este prezenta in proportii diferite tonalitatea polemica

Functiile presei:

1. INFORMATIVA: informatia trebuie sa fie corecta si stimulatoare

2. ANTENA: este menita sa introduca in circuitul comunicarii ceva nou

3. AMPLI: are rolul de a denatura informatia, hiperbolizand unele evenim

4. DE SELECTIE: prin deosebite procedee se obt filtrarea informatiei

5. DE BUSOLA: concentrarea informatieipe anumite coordonate

6. DE MITIZARE: o pers importanta sau un evenim e mitizat

Tropii in limbajul publicistic actual:

Metafora: simpla(un verb) / complexa(substantiv/ sintagma nominala)

Comparatia: canonica(ca/ precum/ asa cum )

Hiperbola: anumite texte(cronica culturala), evidentiaza o calitate/ defect

Personificare: despre institutii, tari- stereotipii artificiale

Epitetul: stereotipie speciala, epitetul se combina cu orice substantiv

STILURILE FUNCTIONALE

STILUL OFICIAL(administrativ)-realizeaza functia de comunicare in sfera relatiilor oficiale: administrative, diplomatice, justitiare etc

Caracteristici:

Emitatorul este cunoscut, receptorul este necunoscut

Respecta normele limbii literare la fiecare nivel al acesteia

Mesajul este accesibil, clar, concis, coerent si logic

Este lipsit de incarcatura afectiva(functia emotiva este 0)

Este obiectiv si impersonal

Modul de exprimare este formal

Exista termeni de specialitate

Nu exista functie retorica

Sunt prezente forate multe abrevieri

Timpurile verbelor sunt , in gen, prezentul si infinitivul

Se foloseste pers a III-a

Particularitati lingvistice:

1. la nivel lexical are o terminologie specifica: adeverinta, cerere, referat etc.

2. la nivel morfologic sunt prezente:

substantive provenite din infinitive lungi

infinitiv cu valoare de imperativ

viitor cu valoare de imperativ

reflexiv-pasiv

verbele impersonale si verbele folosite personal

expresii verbale impersonale

adverbe si locutiuni adeverbiale de tipul: in mod necesar/obligatoriu

prepozitii si loc prep de tipul: in calitate de, in scopul de, pe baza, in vederea, referitor la, in consens cu

3. la nivel sintactic sunt frecvente: grupurile predicative cu verbele a trebui si a putea, constructiile infinitivale

4. la nivel stilistic se caracterizeaza prin:

prezenta unor clisee(formule de adresare: introdutive/de incheiere)

coordonarea in fraza ca mijloc principal de organizare a continutului

lipsa verbului copulatin(ex. Intrarea oprita)

respectarea unor reguli de prezentare grafica

STILUL STIINTIFIC

-nu exista un limbaj stiintific ci o mare varietate de limbaje stiintifice in functie de diversitatea unor domenii de cercetare stiintifica

Caracteristici:

corectitudine

obiectivitate

accesibilitate

functia emotiva 0

logica

simplitate

cuvintele sunt folosite cu sensul de nominativ

-mesajul vehiculat pune in evidenta o anumita relatie intre emitator si receptor(emitatorul este cunoscut- autor cun un nume deconspirat, receptorul este neprecizat dar format dintr-o categorie de specialisti sau viitori specialisti)

Particularitati lingvistice:

1. la nivel fonetic se observa:

crestere a anumitor foneme- cea mai frecventa este h

fiecare domeniu are o terminologie proprie

termenii lexicali sunt de obicei monosemantici

sunt frecvente neologismele

se folosesc cuv cu pseudosufixe si elem de compunere savanta

termenii lexicali se folosesc in forme apropiate pe plan international

2. la nivel morfologic sunt frecvente:

substantive abstracte provenite din inf lungi sau din adj

inf cu val de imperativ in obs si note

inlocuirea pers I cu pers I pl

3. la nivel sintactic predomina coord

4. la nivel stilistic sunt folosite proc ce au ca scop org discursului stiintific:

coord sub diverse

citatul ca pct de plecare argument sau material demonstrativ

fig de stil si constructii retorice

note, adnotari, obs

succesiunea intrebare-raspuns ca modalitate de constructie a discursului stiintific

Comunicarea nonverbal este cumulul de mesaje, care nu sunt exprimate prin cuvinte i care pot fi decodificate, crend nelesuri. Aceste semnale pot repeta, contrazice, nlocui, completa sau accentua mesajul transmis prin cuvinte.

A. Mehrabian si M. Weiner au fost primii care au studiat limbajele neverbale si au constatat c proporia n care folosim limbajul verbal i limbajele neverbale este, n comunicarea oral, urmatoarea( 7% cuvinte, 38% paralimbaj (n principal intonaia i inflexiunile vocii), 55% alte elemente de limbaj neverbal (n principal expresia feei, gesturile i postura corpului). Doar 7% din comunicare are loc prin intermediul cuvintelor, restul fiind neverbal.De cte ori comunicm, noi trimitem n exterior mesaje i prin intermediul altor mijloace. Chiar atunci cnd nu scriem sau vorbim, noi totui comunicm ceva, uneori neintenionat. Evident, noi putem utiliza imagini pentru a ne comunica mesajul, fie pentru a nlocui cuvintele sau, mai important, pentru a ntri mesajul verbal. Dar, voluntar, sau involuntar, cnd vorbim, comunicm de asemenea prin( ( expresia feei- un zmbet, o ncruntare;

( gesturi- micarea minilor i a corpului pentru a explica sau accentua mesajul verbal;

( poziia corpului- modul n care stm, n picioare sau aezai;

( orientarea- dac stm cu faa sau cu spatele ctre interlocutor;

( proximitatea- distana la care stm fa de interlocutor, n picioare sau aezai;

( contactul vizual- dac privim interlocutorul sau nu, ct i intervalul de timp n care l privim;

( contactul corporal- o btaie uoar pe spate, prinderea umerilor;

( micri ale corpului- pentru a indica aprobarea/dezaprobarea sau pentru a ncuraja interlocutorul s continue;

( aspectul exterior- nfiarea fizic sau alegerea vestimentaiei;

( aspectele nonverbale ale vorbirii- variaii ale nlimii sunetelor, tria lor i rapiditatea vorbirii, calitatea i tonul vocii (denumite uneori paralimbaj);

( aspectele non-verbale ale scrisului- scrisul de mn, aezare, organizare, acuratee i aspectul vizual general;

Ansamblul elementelor non-verbale ale comunicrii este uneori denumit metacomunicare (cuvntul grecesc meta nseamn dincolo sau n plus). Metacomunicarea este deci ceva n plus fa de comunicare i trebuie s fim totdeauna contieni de existena sa. Trebuie s subliniem c metacomunicarea, care nsoete orice mesaj, este foarte important.

Ali autori (R. Birdwhistell, A.A. Pease, M. Dinu) vorbesc despre limbajul tcerii, limbajul spaiului i limbajul corpului (ultimul inglobnd majoritatea indicilor amintii nainte).

Limbajul tcerii

Tcerea, departe de a fi lips de comunicare, este ncrcat cu profunde semnificaii comunicative.

Cnd suntem stingherii netiind rspunsul la o ntrebare, noi comunicm implicit ceva. Aceast tcere e deosebit de tcerea omului plictisit sau de tcerea meditativului, de tcerea impus prin reducerea la tcere sau de tcerea preveztoare.

Tcerea se leag de ascultare i de recepionarea corect a mesajelor. Folosind-o cu pricepere, putem stimula comunicarea crend interlocutorului posibilittea de a-i exprima ideile sau sentimentele care, altfel, ar fi rmas ascunse. ncurajnd rspunsurile, tcerea se dovede a fi un puternic instrument de comunicare, prin care putem obine un profit intelectual i social maxim din fiecare interaciune comunicaional, innd seama i de ponderea pe care o are tcerea n acest tip de interaciuni.

Astfel, studiile privind activitile pe care le desfoar de-a lungul unei zile membrii gulerelor albe (mediile intelectuale) americane arat c apte minute din zece acetia sunt angajai ntr-o form de comunicare (N. Stanton, 1995). Activitile cu profil de comunicare sunt distribuite astfel:

9% scris

39% transmit

30% vorbit

16% citit

61% recepioneaz

45% ascult

Acest proporie poate fi diferit la alte segmente de populaie a cror ocupaie implic ntr-o msur mai mic scrisul sau cititul. Dar ponderea ascultrii se menine prioritar i n aceste cazuri, ascultarea, cel puin sub aspect cantitativ, aflndu-se n fruntea manifestrilor noastre comunicaionale. Ea reprezint o verig extrem de important a lanului comunicaional, fiind o condiie esenial a receptrii corecte a mesajului. Dac mesajul nu este recepionat corect, el nu reprezint dect un simplu zgomot de fond.

Exist pericolul ca, fie individul s se gndesc la altceva n timpul ascultrii, fie s se gndeasc la propriul su rspuns, neglijnd ascultarea eficient.

Ascultarea nu e un proces pasiv, ci presupune nelegerea, interpretarea i integrarea informaiei primite n modele de cunoatere proprii.

Limbajul spaiului

Acesta face obiectul de studiu al proxemicii, disciplin nou, fundat de Eduard Hall n anii '60 ai secolului nostru. Ea studiaz proprietile educaionale ale spaiului, precum i modalitile de folosire optim a acestor proprieti.

Ideea de la care se pornete este c orice individ are tendina de a-i revendica un spaiu al su, spaiul din jurul trupului su, pe care-l marcheaz imaginar, l consider drept spaiul su personal, ca o prelungire a propriului su trup. nclcarea acestui spaiu lezeaz profund individul, crend disconfort, stnjeneal i chiar stri conflictuale. Fiecare individ tinde s menin o distan ntre el i celelalte persoane sau lucruri. i creaz un spaiu-tampon de o anumit marime, form sau grad de permeabilitate, care are importante funcii psihosociale: de protecie, intimitate, siguran, odihn, reverie.

n limbaj curent se spune: l ine la distan sau prieten apropiat, ilustrnd faptul c relaiile interumane se pot exprima spaial. Pentru persoanele strine sau neagreate pstrm un spaiu mai mare n jurul nostru, pentru persoanele apropiate sau iubite reducem acest spaiu pn la anulare. Fiecare tip de relaie presupune o distan caracteristic ntre indivizi, orice nclcare genernd stress i blocaje de comunicare.

n plan mai general, modul n care folosim spaiul de comunicare are determinaii culturale i sociale specifice. n lumea afacerilor, de exemplu, spaiul este n relaie direct cu rangul individului: pe msur ce avanseaz n funcie, cresc dimensiunile biroului su.

n privina spaiului familial (al casei de locuit), accesul persoanelor strine este extrem de selectiv, n funcie de tipul de relaii pe care acestea le au cu propriatarul. Unele persoane sunt primite doar n vestibul, altele n buctrie, altele n sufragerie sau altele n dormitor.

Spaiul personal, bula de aer ce-l nconjoar pe om, s-a bucurat de cea mai mare atenie din partea cercettorilor.

Acest spaiu poate fi nprit n patru zone distincte, fiecare zon fiind mprit la rndul ei n dou subzone: un apropiat i alta ndeprtat. Deosebim astfel:

1. Zona intim, ce se ntinde de la suprafaa corpului pn la o distan de 46 cm. Este zona cea mai important pentru om i cea mai aprat. Doar celor apropiai emoional (ndrgostii, prini, copii, soul, soia) le este permis accesul n ea.

2. Zona personal e cuprins ntre 46 cm i 1,22 m. Distana personal ne protejeaz fa de atingerea celorlali i asigur comunicarea verbal optim. Interlocutorii i pot strnge mna, act care se face de regul pe un teren neutru ncheietura minii aflndu-se la limita zonei intime a interlocutorilor.

3. Zona social desemneaz spaiul personal pe care-l meninem atunci cnd intrm n relaii oficiale, impersonale cu cineva. De exemplu, n relaiile de serviciu, relaii fa de necunoscui (fa de vnztor, fa de factorul potal, de noul angajat), relaii din care elemenrul de intimitate este nlturat total. Distana prin care evitm contactul corporal este meninut prin amplasarea unor bariere, a unor obiecte-tampon ntre interlocutori, cum ar fi de exemplu, biroul, catedra, ghieul, scaunul amplasat la civa metri distan.

4. Zona public, peste 3,60 m, e distana corespunztoare atunci cnd ne adresm unui grup mare de oameni, n care comunicarea i-a pierdut aproape n totalitate caracterul interpersonal. Este totodat distana care se menine (n slile de tribunal) ntre politicieni i ziariti la conferinele de pres, ntre comandant i trup.

Situaiile de aglomeraie din autobuz, lift, la cinema, cnd zonele intime ne sunt

invadate de necunoscui, ne creaz iritate i stnjeneal. Oamenii adopt n astfel de situaii un comportament impersonal, vorbind sau micndu-se ct mai puin cu putin. Allan Pease (1993) amintete cteva reguli pe care oamenii le aplic n astfel de situaii, reguli care prevd:

1. Nu ai voie s vorbeti cu nimeni, nici chiar cu cei pe care i cunoti.

2. Trebuie s evii ca privirea ta s se ntlneasc cu privirile altora.

3. S pstrezi o expesie de juctor de pocher, fr s afiezi vreo emoie.

4. Dac ai o carte sau un ziar, s creezi impresia c eti cufundat n citirea lor.

5. Cu ct aglomeraia e mai mare, cu att i poi permite mai puine micri ale trupului.

6. n lift s urmreti cifrele care indic etajele.

Modalitatea non-verbal a comunicrii este frecvent ntrebuinat n procesele de

insruire, nvmnt, art dramatic, i n medicin.

Exist corelaii ntre mesajul verbal i cel non-verbal transmis de individ. Cnd ntre cele dou mesaje exist dicordan, oamenii au tendina s se bizuie pe mesajul non-verbal ntruct este, de regul, mai sincer, mai puin supus controlului contient.

Cecetrile efectuate n domeniul comunicrii au evideniat existena unei legturi directe ntre nivelul de pregtire, statusul social i disponibilitile de vorbire ale unei persoane si numarul de gesturi utilizate de ea pentru a transmite un mesaj. Cu ct o persoan este mai instruit i se afl mai sus pe scara ierarhiei sociale, cu att reuete mai bine s comunuce mai bine prin cuvinte i fraze. Astfel de pesoan utilizez n principal limbajul verbal (bogat i diversificat), n timp ce persoanele mai puin instruite se bazeaz ntr-o mai mare msur pe gesturi i cuvinte. p.126

Powered by http://www.referat.ro/cel mai complet site cu referate