Cuprins

I. Introducere 2

II. Riscul 5

II.1. Riscul – definiţii generale 5

II.2. Riscul – din perspectiva afacerilor 8

II.3. Factori generali de risc 10

II.4. Factori de risc într-o afacere 11

II.5. Riscul şi factorul uman 13

II.6. O evaluare a situaţiei actuale 14

II.7. Noi tendinţe ale riscului în afaceri 15

III. Managementul riscului 18

III.1. Definiţii şi tendinţe 18

III.2. Scurt istoric 21

III.3. Clasificarea riscurilor într-o afacere 25

III.4. Riscuri interne 26

III.5. Riscuri externe 32

IV.Managerul de risc 40

IV.1. Psihologia riscurilor 44

V. Abordarea şi gestionare riscului în afaceri 46

V.1. O metodă structurală de abordare a riscului 46

V.2. Procesul de planificare strategică a riscurilor 48

V.3. Strategii de reducere a riscurilor 50

VI. Studiul de caz 54

VI.1. Analiza situaţiei generale 55

VI.2. Riscurile afacerii 59

VI.3. Concluzii 75

Concluzii 77

Bibliografie 79

BIBLIOGRAFIE

Clifford, M., Baumback; Englewood, Cliffs, Basic Small Business Management, London, Prentice-Hall, 1983

Covey, R., Stephen, Merrill, A.Roger, Merrill R. Rebecca, Etica liderului eficient sau conducerea bazată pe principii, Bucureşti, Alfa, 2000

Drucker, Peter, F., Managing for Results, USA, Butterworth-Heinemann, 1999 George, L., Head Malverne, Essentials of Risk Control, ed. IV, New York, Insurance Institute of

America, 1986 Hartley, F., Robert, Management Mistakes and Successes, New York, John Wilis & Sons, 1997 Holliwel, John, The Financial Risk Manual. A Sistematic Guide to Identify and Managing

Financial Risk, London; Pitman, 1997 Jeynes, Jaqueline, 10 PS of Risk Management, USA, Butterworth-Heinemann, 2002 Malcom, Pell, Introducere în management, trad. Lotreanu, Laura, Bucuresti, Alternative,

1993 Moldoveanu, Maria, Emilian, M., Dobrescu; Valeriu, Ioan, Franc, Iniţiere în managementul

afacerilor mici şi mijlocii, Bucuresti, Expert, 1998 Nicolescu, Ovidiu, Verboncu Ion, Management, Editia III, Bucuresti, Editura Economică,1999 Prof. univ. Dr. MSc. Ing. Opran, Constantin, Managementul riscului, Ec. MSc. Paraipan,

Liliana, Asist. univ. Stan, Sergiu, www.comunicare.ro Terry, Carrol; Webb, Mark; Griffith, Mark, The Risk Factor. How to Make Risk Management

Work for You in Strategic Planning and Enterprise, England, Harrogate: Take That, 2001 Olaru, Victoria, Ion, Badescu, Dicţionar al economiei de piaţă, Bucuresti, Spicon, 1991 Oxford, A Manager’s Resourse Book: 100 Ways to Improve Your Business, Oxford, How to

Books, 2002 www.britishcouncil.com, link: Financial Executives Research Foundation (FERF) www.britishcouncil.com, link: Source: Australian Banking & Finance, March 31, 2001 www.britishcouncil.com, link: Source: The National Public Accountant, September 2003

Business Collection: 146R0485; Electronic Collection: A108051958; RN: A108051958 www.britishcouncil.com,link: City News Publishing Company, Inc; Companies: Agilent

Technologies Inc, USA, 2002 www.britancy.com www.clickmt.com/magazine.cfm www.fmglobal.com/library/rmStrategies.html www.garp.com www.protectingvalue.com www.risk-publications.co.uk

PLANUL CURSULUI:

1. Conceptul de risc si factorii determinanti

2. Analiza si evaluarea riscurilor

3. Controlul riscurilor

4.Transferul riscurilor

               BIBLIOGRAFIE:

                ELENA DRUICA, “ Riscul in afaceri” , Ed.C.H. Beck, Bucuresti, 2006

                 ALEXANDRA HOROBET, Managementul riscului in afacerile internationale”, Ed. All Beck, Bucuresti, 2005

1. MANAGEMENTUL RISCULUI SI IMPORTANTA SA ECONOMICO – FINANCIARA

1.1. Conceptul de risc si factorii determinanti

Pe masura ce liberalizarea, globalizarea si dezvoltarea rapida a tehnologiei informaticii genereaza noi oportunitati de afaceri, organismele economice si financiare sunt expuse unor riscuri mai complexe si mai diverse decat in trecut. Identificarea, masurarea si controlul riscurilor nu a fost nicicand mai importanta pentru managementul organizational si cel strategic. Managementul riscului se refera la echilibrarea riscului si a castigului, in general cei care conduc afaceri isi asuma riscul in mod natural, deoarece ei ajung in aceea pozitie ca rezultat al unor succese din trecut. Provocarea pentru manageri o reprezinta asumarea unui risc inteligent. A conduce o afacere de succes inseamna a profita de cele mai corecte oportunitati de afaceri, in functie de posibilitatile financiare si manageriale ale companiei. De fapt managementul riscului este echilibrul dintre arta si stiinta. Managementul riscului este este o problema de echilibru intre procedee si oameni. Monitorizarea riscului este importanta, dar mult mai important este ca oamenii potriviti sa se afle in locurile potrivite si in acelasi timp, sa fie motivati, pentru ca in ultima instanta, managementul riscului depinde de oameni.

Definirea riscului are multe variante intalnite in literatura de specialitate. Astfel: este „posibilitatea de-a ajunge intr-o primejdie, de-a avea de infruntat un necaz sau de suportat o paguba'1, „riscul este practic amenintarea ca un eveniment sa afecteze abilitatea unei companii de a functiona si de a-si urmari indeplinirea obiectivelor strategice. Riscul apare in general nu atat din probabilitatea ca nu se va intampla ceva bine, ci din posibilitatea de a se intampla ceva rau.' De asemenea „viata economica este guvernata de incertitudine si orice proiectie a unor evenimente viitoare este, prin definitie, lovita de riscul de a nu se realiza in parametrii prevazuti'.3El exista permanent si se produce sau nu in functie de conditiile create. Riscul este prezent in toate actiunile si evenimentele omenirii. Riscul este intr-o permanenta schimbare el evolueaza in complexitate, pe langa traditionalele expuneri la hazard, adaugandu-se riscuri operationale, financiare, strategice, de piata, de tara, legislative, umane, de frauda, iar caracterul complex al riscului poate fi atribuit mai multor factori care in literatura de specialitate se grupeaza in factori macroeconomici numiti si externi si microeconomici numiti si interni.

Factorii externi sunt urmatorii:

Economici determinati de: schimbarea ratelor dobanzilor, inflatie, asigurari, taxe si impozite, schimbari economice bruste.

Politici determinati de: legislatia ambigua si schimbatoare, anumite politici protectioniste, reglementari si respectarea lor, prioritati politice sectoriale.

Concurentiali determinati  de:  modificari  ale pietei, presiuni  ale firmelor mari, tipurile si serviciile oferite, tendinte ale modei, folosirea de mass-media, cererile si asteptarile clientilor, cererile contractuale.

 Factorii interni sunt urmatorii:

Sociali determinati de: etica si credinta angajatilor, cultura individuala a persoanelor implicate privind riscul, presiunea exercitata de angajati prin drepturile salariale sau prestarea unei activitati necorespunzatoare, schimbari frecvente de personal, relatiile prea intime dintre salariati.

Economici determinati de: schimbari in procesarea informatica, substituirea materialelor, o securitate mai buna a noilor produse si tehnologii, un sistem de operare mai bun in ceea ce priveste procedurile si metodele de operare, nevoia de reducere a pierderilor, asteptarile investitorilor si a actionarilor, de strategia adoptata.

Fizici determinati de: distrugerea cladirilor, de frauda efectuata prin actele sau intentiile salariatilor sau clientilor.

Unele riscuri sunt usor de identificat: spre exemplu riscul ca o persoana sa sufere un accident si riscul ca o cladire sa fie afectata de un incendiu. Riscurile pot fi insa mult mai complexe. Practic, fiecare decizie pe care o luati implica riscuri cu efect pozitiv sau negativ.

1.2. Continut economic al riscului si tehnica sa de realizare

Managementul riscului este parte componenta a uni proces bine definit.

Pornind de la termenul consacrat care „exprima in sens aditional manevrare, pilotare, a tine in mana, a conduce in mod eficace o afacere, managementul riscului se refera in primul rand la echilibrarea riscului si a castigului”[1]. In general, cei care conduc afaceri sunt persoane care isi asuma riscul in mod constient, deoarece ei ajung in acea pozitie ca rezultat a unor succese si ar unei culturi manageriale dobandite in trecut. Riscul reprezinta o provocare pentru manageri ceea ce presupune ca ei isi asuma un risc inteligent. De fapt a conduce o afacere de succes inseamna a profita de cele mai corecte oportunitati de afaceri in functie de posibilitatile financiare si manageriale ale companiei. Daca acceptiunea moderna „a managementului este concomitent arta si stiinta'2, managementul riscului este de asemenea un echilibru intre arta si stiinta. Ne punem intrebarea „de ce?' deoarece este importanta atat estimarea si modelarea riscurilor care au un rol important, dar poate deveni periculos daca se pune prea mare accent pe acestea. Scenariile care duc la dezastru financiar care pot sa apara aproape prin natura lor atunci cand exista o conjunctura neasteptata de evenimente. Asemenea scenarii sunt greu de anticipat, astfel ca arta riscului se bazeaza pe experienta si judecata manageriala.

Consideram ca managementul riscului este o problema de echilibru intre procedee si oameni. O companie poate supravietui si chiar prospera daca are oameni de calitate, chiar in conditiile in care are metode si procedee manageriale slabe. Reciproca nu este valabila. De fapt riscul unei companii   este   determinat   de   actiunile   si   deciziile   angajatilor   sai. Monitorizarea riscului si auditul sunt importante dar mult mai important este ca oamenii potriviti sa se afle la locurile potrivite si in acelasi timp sa fie motivati pentru ca managementul riscului depinde de oameni, in ultima instanta.

Ca orice lucru bun care se obtine pas cu pas managementul riscului are si el cateva trepte si /sau metode care trebuie parcurse pentru a se ajunge la performante maxime. Treptele ce ar trebui atinse de orice manager al riscului sunt: identificarea, analiza si evaluarea riscurilor care ar putea afecta activitatea companiei, gestiunea si controlul riscurilor, asa cum ne arata figura l.

1.2.1 Identificarea riscurilor

Un prim pas in managementul riscului il reprezinta identificarea acestora care ar putea afecta mediul de afaceri, companiile, indivizii. Pentru a se asigura o analiza cat mai cuprinzatoare a activitatii desfasurate si a riscurilor rezultate, e necesara implicarea personalului din toate departamentele firmei pentru identificarea corecta si exacta a riscurilor posibile, deoarece dinamica afacerilor determina aparitia unor noi riscuri.

Identificarea si definirea riscurilor face parte integranta din planificarea strategica a organizatiei care va asigura vizibilitatea necesara si focalizarea strategica.

 Se  poate  pune  intrebarea  de  ce  e   atat  de  importanta pentru identificarea    si    perceperea    riscului    planificarea   strategica    pentru organizatiile economice si financiare? Raspunsul il regasim in stabilirea directiilor spre care se indreapta organizatia in viitor, de fapt 'inventand viitorul'.  Planificarea reprezinta o  'harta  a drumurilor'.  Planificarea strategica implica patru etape fundamentale:  evaluarea performantelor istorice;  fixarea de obiective precise;   

Fig. 1[2]

dezvoltarea unor planuri de actiune; compararea performantei actuale cu cea planificata.

Pentru a obtine performante si un profit prognozat cei care se ocupa de managementul riscului analizeaza raportul dintre risc si castig. Aceasta actiune trebuie sa includa instrumente si proceduri specifice fiecarui sector. Nu e neglijata nici incertitudinea, care necesita consum capital de loc de neglijat, deoarece aceasta nu poate fi gestionata prin tehnici traditionale.

Identificarea riscurilor se realizeaza prin scenarii de pierdere posibile pentru   activitati,   tranzactii   si   produse,   in   literatura  de   specialitate romaneasca Luminita Roxin[3] propune elaborarea profilului de risc  care sa fie identificate dupa expunerile la risc a diferitelor componente. 'Este de asemenea util sa se identifice frecventa si marimea pierderilor care pot fi generate de expuneri. Frecventa se refera la numarul de aparitii ale evenimentelor   asociate   unei   expuneri   pe   parcursul   orizontului   de planificare. Gravitatea pierderilor masoara impactul financiar care rezulta datorita   evenimentelor   asociate   expunerii   la   risc'[4].   Activitatea  de identificare a riscurilor difera de la o etapa la alta a dezvoltarii societatii economice, deferind de asemenea in functie de marimea organizatiilor financiare si nonfinanciare a companiilor economice. Toate afacerile iau in considerare un element de risc, care sa le asigure un profit potential. Modul in care compania trateaza diferitele tipuri de risc si felul in care decide sa le  gestioneze,  reprezinta un criteriu important in  stabilirea structurii organizatorice a companiei si a modului de a actiona pe piata, in relatiile cu clientii si  cu concurenta.

Totusi este de remarcat ca nu toti au acelasi apetit pentru risc. Pozitia iata de risc nu a fost intotdeauna ca in prezent.

Apetitul la risc reprezinta un termen general chemat sa masoare tendinta unor persoane catre un grad de risc mai ridicat sau mai scazut. EI este determinat de o combinatie de doi factori principali experienta individuala si inclinatia naturala, genetica, de asumare sau nu a riscurilor.

De exemplu riscurile bancare pana in anii '80 erau privite doar din prisma riscului de credit, si a celui de plati.  Faptul e explicat prin stabilitatea relativa a sistemelor si a pietelor financiare, in care riscurile erau mai reduse, iar marjele dobanzilor erau mari. Fluctuatiile ratelor dobanzilor nu erau mari datorita politicilor practicate de bancile centrale in spiritul principiilor sistemului monetar international de la Bretton Woods. Dupa ce acest sistem international a fost inlaturat, fluctuatiile cursurilor de schimb au fost semnificative, cu influente serioase asupra performantelor bancare. Concurenta accentuata in sistemul financiar international a fost inca un factor semnificativ de risc. De asemenea saltul informatic urias a fost inca un factor de risc care a erodat marjele de profit a bancilor. In Romania bancile au facut fata tranzitiei de la economia centralizata la cea de piata prin modificari   ale statutului, ale modului de organizare si ale produselor  si   serviciilor  oferite.  Falimentele  generate  de  o  gestiune defectuoasa  a  riscurilor  au fost  semnale  clare  pentru  banci privind necesitatea unui management performant al riscului. Din pacate aceasta se declansase dupa criza datoriilor externe ale tarilor in curs de dezvoltare (1982) care nu s-a rezolvat nici azi.

Identificarea riscurilor este un proces care difera de la companie la companie fiind direct legata de marimea acestora. Alta este problema cu care se confrunta sectorul intreprinderilor mijlocii si mici romanesti. Ele difera prin natura lor de marile intreprinderi. Adesea ele

opereaza cu structuri mai putin dezvoltate, fara a avea un risc manager sau un expert special angajat in acest scop. Responsabilitatea pentru risc este impartita la nivel de conducere, directorul financiar fiind cel care de regula, se ocupa de toate aspectele legate de riscul afacerii.

La organizatiile multinationale exista compartimente de risc care se ocupa de aspectele legate de gestionarea riscurilor lor, de relatiile de coordonarea personalului, de recrutarea angajatilor, de sanatatea si securitatea salariatilor, de utilizarea postei electronice. Intreprinderile mijlocii si mici au resurse limitate cea ce determina o anumita pozitie delasatore fata de riscuri. Conducatorii intreprinderilor nu se grabesc sa implementeze un sistem de identificare si reducere a riscurilor desi sunt constienti de riscurile la care este expusa afacerea lor. Abordarea fatalista a riscului poate avea consecinte negative pe plan financiar si nu numai, in tratarea aspectelor legate de riscul in afaceri e importanta abordarea unica, centralizata. Fiecare companie are dinamica sa proprie si este mereu intr-un proces de schimbare.

Daca riscurile sunt mai bine intelese si gestionate, creste performanta in functionarea neintrerupta de vreo pierdere neprevazuta. Asa cum un gram de prevedere poate echivala cu un kilogram de tratament. Provocarea cu care se confrunta fiecare societate pe piata foarte instabila de astazi este de a gasi timp pentru a localiza si gestiona intregul ansamblu de riscuri si apoi de a desfasura un proces eficient de coordonare.

Se poate concluziona ca schimbarea inseamna nesiguranta, iar nesiguranta inseamna risc. Viitorul va fi al afacerilor care se bazeaza pe un management efectiv al riscului. Rezultatele merita efortul, deoarece administrarea eficienta a riscurilor aduce beneficii importante companiei prin: cresterea increderii actionarilor; prin imbunatatirea imaginii firmei si a moralului angajatilor; prin cresterea productivitatii.

1.2.2. Analiza si evaluarea riscurilor

Analiza si evaluarea riscurilor trebuie sa fie un proces continuu. Chiar daca la inceput va fi identificat un numar mare de riscuri, unele dintre ele sunt mai importante decat altele. Este important a se analiza si evalua care dintre expunerile la risc au potentialul de a impiedica compania sa-si atinga obiectivele.

1.2.2.1. Analiza riscurilor

Analiza se face prin:

•   identificarea tuturor situatiilor care pot genera o pierdere financiara

•   elaborarea scenariilor de pierdere pe pentru evenimentele

identificate

•   alocarea diferitelor expuneri de risc pentru fiecare element identificat

•  se analizeaza frecventa istorica in care s-au produs riscuri identice sau asemanatoare            

•   se compara frecventa cu marimea riscului

•  se face agregarea nivelului de risc pentru fiecare produs sau operatie identificata

         atunci cand se lanseaza un nou serviciu sau produs, se analizeaza riscul acestuia din punct de vedere al cererii de pe piata, al costului, al modului de promovare

1.2.2.2. Evaluarea riscurilor

Evaluarea riscurilor este un proces complex care foloseste tehnici si instrumente matematico-economice. Astfel de exemplu in sistemul bancar romanesc Banca Nationala a stabilit un sistem unic de risc numit: „Sistemul de rating bancar si de avertizare timpurie — C.A.M.P.L.'5. Sistemul este un instrument eficient de lucru pentru evaluarea institutiilor bancare. El se bazeaza pe cinci componente care reflecta conditia financiara a unei banci. Componentele specifice de analiza sunt urmatoarele: adecvarea capitalului bancii, calitatea activelor bancare, managementul bancii, lichiditatea bancara si profitabilitatea bancara. Fiecare dintre cele cinci componente sunt evaluate pe o scara de valori cuprinsa intre l si 5, astfel incat l reprezinta cel mai performant nivel, iar 5 cel mai scazut. Bancile sunt clasificate in functie de un rating compus, in care 4 dintre cele 5 componente ale C.A.M.P.L. sunt analizate in functie de o gama de indicatori. Astfel fiecare banca primeste cate un rating pentru fiecare indicator de analiza, pentru fiecare componenta C.A.M.P.L. si un scor final ce reprezinta punctajul final acordat indicatorilor ce definesc elementele C.A.M.P.L. Concluzionam aratand ca, rolul major al autoritatii de supraveghe este acela de-a preveni riscul sistemic prin promovarea unei supravegheri eficiente, care sa asigure realizarea stabilitatii si viabilitatii sistemul bancar romanesc.

In cazul evaluarii riscurilor in cadrul proiectiilor financiare manageriale, in cadrul evaluarii riscului exista variate metode de analiza si masurare.

In urma analizei este posibil sa se constate ca o parte a riscurilor sunt deja bine controlate, fapt de care trebuie tinut cont in determinarea impactului pe care ele il pot avea asupra companiei.

Dupa analizarea riscurilor se stabileste sistemul de evaluare a riscurilor, in sistemul de evaluare exista variate metode de analiza si masurare a riscurilor.

Metodele de masurare a riscurilor sunt diferite in functie de categoriile de riscuri. Astfel in riscul de alocare a capitalului in procesul investitional[5] se folosesc urmatoarele metode: cea a distributiei de probabilitate si cea a deviatiei standard.

Prima metoda consta in stabilirea fluxurilor de numerar considerand trei scenarii: unul este conservator, altul prea optimist, iar al treilea este optimal. Se stabilesc valori probabile ale rentabilitatii proiectului in functie de aceste trei stari, stabilindu-se care dintre cele trei variante este cea mai putin riscanta.

O alta metoda de masurare a riscurilor este cea a deviatiei standard, care de fapt masoara diferentele intervalelor de probabilitate a distributiei. Astfel deviatia standard este o probabilitate, reprezentand variatia de la valoarea stabilita, acceptata, la o valoare in plus sau in minus, care poate aduce castig sau pierdere. Ea se calculeaza cu ajutorul coeficientului de variatie. Managementul riscului poate confirma ca un potential de risc mare, bine controlat, poate avea un impact mai mic decat un risc mic care nu este bine controlat. Este necesara o analiza corecta a nivelurilor de risc si cuantificarea lor exacta. Analiza presupune proceduri

specifice asupra oricarui nou produs sau serviciu; asupra inregistrarilor financiar-contabile; asupra expunerilor la risc. Se elimina in acest fel posibilitatea pierderilor.

1.2.3. Controlul riscurilor

Pentru a conduce o afacere trebuie identificate riscurile posibile ale afacerii, in functie de atitudinea fata de risc, in care se doreste asumarea unor riscuri mai mari sau mai mici, managerul companiei decide cum va gestiona riscul. Este bine cunoscut conceptual dupa care succesul in afaceri depinde de asumarea unor riscuri. Fara asumarea unui element de risc, profitul realizat poate fi destul de scazut. Asumandu-si mai multe riscuri, cresc si sansele obtinerii unui profit mai important, dar si posibilitatea unor pierderi pe masura. Totul e sa pastrezi un echilibru bine stabilit intre risc si castig. De fapt este una dintre trasaturile clar conturate ale calitatii manageriale, in orice activitate exista un element de risc, care nu poate fi anticipat. De exemplu, in momentul acordarii unui credit, banca isi ia riscul de a nu primi inapoi banii imprumutati si dobanda aferenta. De asemenea cand se investeste intr-o companie prin cumpararea de actiuni, investitorul isi asuma riscul ca acea companie sa inregistreze in viitor pierderi sau sa dea faliment. Asumarea unui anumit risc, presupune gestiunea corecta a lui si este urmata de asteptarea unui rezultat prin care sa se obtina: un beneficiu, prin dobanda obtinuta in cazul unui imprumut bancar, un castig suplimentar prin obtinerea de dividente in cazul investitilor in actiuni, pozitie mai puternica pe piata marfurilor si a altor produse bursiere.

In managementul riscurilor e necesara o abordare unica, centralizata, sistemica. Din literatura de specialitate se desprinde idea ca atitudinea fata de risc depinde frecvent de temperament, in acest sens identificandu-se diferite atitudini de asumare a riscurilor:

•   atitudini fataliste, ce e de intamplat sa se intample

•   conservatoare, riscurile se pot petrece doar dupa scenariile cunoscute

•   active,   riscurile   se   analizeaza   pe   fiecare   produs,   piata, concurenta

Aceasta atitudine se apreciaza, ca este caracteristica si in functie de tipul structurii genetice al conducatorului. Dupa cum se stie in derularea afacerilor se intampina presiuni intense in mentinerea avantajelor concurentiale.     Adesea, riscul este masurat retroactiv, cu pierderile directe servind drept unitate financiara si cadru de planificare.

Controlul riscurilor incepe din primele actiuni de proiectie strategica si nu se termina practic niciodata, deoarece trebuie realizat permanent pe tot parcursul vietii unei companii.

Riscurile sunt de mai multe feluri determinate de diferite criterii. Clasificarea riscurilor pentru orice fel de afacere, o efectuam dupa aria de afectare a lor:

l. Riscul operational este un risc potential care consta in posibilitatea ca in cursul derularii afacerii sa apara sincope datorate unui management necorespunzator, unor erori umane ale personalului angajat sau unor fraude, sau unor probleme informatice.

2. Riscul financiar se refera la fluxurile de disponibilitati care permit o continuitate a afacerii in conditii bune. Aici se pot include riscurile legate de:

- riscul ratei dobanzii

- riscul valutar,

- riscurile capitalului investit

- riscul de lichiditate

3. Riscul strategic apare cand strategiile adoptate de conducerea firmei nu sunt eficiente.

4.   Riscul pietei reprezinta riscul de a-ti desfasura activitatea intr-un anumit tip de piata. In aceasta categorie, riscul de imagine este unul important, el poate fi generat de o  serie  de articole negative legate de compania respectiva, de anumite nemultumiri ale clientelei si de anumite zvonuri.  Riscul de imagine este foarte greu de masurat si de anticipat, dar poate produce pagube insemnate.

5.   Riscul de tara reprezinta posibilitatea pierderilor financiare in afacerile internationale, pierderi datorate unor evenimente macroeconomice sau politice specifice unei tari[6].

6.   Riscul legislativ se refera la potentialele schimbari de legislatie sau reglementari, care ar putea avea un impact negativ asupra firmei.

Bancile administreaza si alte riscuri, specifice activitatii bancare, pe care le vom trata in capitolul urmator. Gestionand riscul clientilor sai, ca si agenti intermediari pe piata monetar-financiara, bancile obtin profit din diferentele dintre veniturile obtinute prin plasamente si costurile surselor de finantare.

Afacerile atat cele economice cat si cele bancare intampina presiuni intense in mentinerea avantajelor concurentiale. Sunt noi provocari in ceea ce priveste atragerea si mentinerea personalului si a conformarii cu legislatia muncii. Aceste riscuri sunt urmare a de schimbari demografice.

O data cu descentralizarea deciziei economice in Romania a crescut rolul si initiativa agentilor economici implicati in tranzactiile comerciale si financiare. Fiecare veriga bancara trebuind sa lucreze in limita unor competente globale.

Concomitent cu internationalizarea rapida a producerii si distributiei marfurilor si serviciilor, are loc o reducere a gradului de autofinantare a firmelor, astfel ca numarul bancilor a crescut, iar concurenta dintre ele s-a accentuat, in acest sens Walter Wriston, scria 'Cu totii stim ca acceptarea riscului si obtinerea de profit sunt fundamentele activitatii bancare, ca si ale oricarei alte afaceri. Bancile trebuie sa ofere servicii competitive ca pret si calitate. Ele trebuie sa obtina capital la costuri cat mai scazute si sa foloseasca acest capital in felul cel mai productiv, ingenios si responsabil pe care-1 pot concepe.'

Managementul bancii, cand decide comportamentul fata de anumite riscuri ce pot aparea in activitatea bancii, va lua in considerare propria atitudine fata de risc, perceptia personala asupra nivelului riscului, experienta bancii in domeniu si responsabilitatea fata de clienti, actionari si personal.

1.2.4. Transferul riscurilor

Transferul riscurilor se realizeaza prin sistemul de asigurari, prin intermediul pietelor de capital, sau prin intermediul centratelor de imprumuturi sindicalizate (de exemplu in cazul creditelor bancare)

Obiectiv de management de proiect: gestionarea riscurilor în proiectRiscul în cadrul unui proiect este determinat de două lucruri:

1. Rezultatul negativ al unei activități de proiect.2. Probabilitatea ca rezultatul să apară.

Sau Risc=Impact x probabilitateDe exemplu, un manager de proiect ar putea crede că imprimarea unui raport final de proiect implică riscul de întrerupere a curentului înainte de imprimare. Dar pentru că o pană de curent este puțin probabilă, riscul poate fi ignorat. Un risc mult mai rezonabil de luat în calcul ar putea fi lipsa unui centru de imprimare pentru un raport pentru acționari mai complex, de înaltă calitate. Din cauza acestui risc, managerul de proiect ar trebui să programeze mai mult timp pentru imprimarea raportului.Pentru mai multe articole din această serie de ghiduri de instruire în managementul de proiect, consultați Ghidul pentru managementul de proiect.

Sfaturi pentru managementul proiectelor, înainte să începeți . . .Exemple de activități cu risc ridicatIată câteva activități și evenimente tipice care pot crește riscul într-un proiect.Activitate riscantă

Descriere

Activități critice Fiți atenți la activitățile care sunt pe calea critică. Ele implică un risc mai mare, deoarece au cel mai mare impact asupra datei de sfârșit a proiectului.

Activități ale furnizorului

Atunci când încheiați un contract cu un furnizor, solicitați rapoarte de progres mai frecvente sau mai detaliate decât ați cere de la membrii echipei dvs.Activitățile furnizorului care au loc la sfârșitul unui proiect implică un risc mai mare decât activitățile acestuia din alte momente. Furnizorii includ atât colaboratori din afara firmei, cât și angajați din alte zone ale firmei dvs. Deoarece ambele categorii sunt mai departe de control decât persoanele din propria dvs. echipă, ar trebui tratate la fel în ceea ce privește riscul pentru rezultatul unui proiect.

Membri ai echipei neexperimentați

Atribuirea de lucrători lipsiți de experiență pentru a lucra la sfârșitul proiectului periclitează data de sfârșit a proiectului, deoarece ei ar putea avea nevoie de mai mult timp pentru a demara. Minimalizați acest risc programând suficient timp de demarare pentru lucrători.

Proiecte care durează mai mult de un an

Proiectele care durează mai mult de un an au mai multe necunoscute și, prin urmare, implică un risc mai mare care rezultă din disponibilitatea resurselor, modificările tehnologice, modificările de piață și așa mai departe.

Prea multe activități care au loc în același timp

Căutați un număr excesiv de activități programate în același timp. Chiar dacă aceste activități sunt efectuate de diferite persoane, când prea multe au loc în același timp, creează un risc în proiect, mai ales spre sfârșitul proiectului.

Proiectarea unei planificări în ordinea corectă

Managerii de proiect începători fac greșeala de a lega activitatea înainte de conturarea ei. Acest lucru poate duce la confuzie și la o mulțime de reveniri. Atunci când începeți un nou proiect, listați și grupați mai întâi activitățile, astfel încât să vedeți întreaga întindere a proiectului și produsele sale finite. Apoi, puteți începe să legați activitățile pentru a ajunge la programul ideal.

Ignorarea trecutului Dacă nu înregistrați greșelile din proiect, le veți repeta la proiectele viitoare. Proiectele se finalizează de multe ori prin documente de închidere, cu scopul de a minimiza repetarea riscurilor în proiectele viitoare.

Cum se gestionează riscurileIată trucurile speciale pe care managerii de proiect le utilizează pentru a gestiona riscurile proiectului.Evitarea riscului   

Dacă o activitate de proiect duce la consecințe grave, evitarea este o bună politică. De exemplu, folosirea unui proces de producție în același timp pentru două produse finale poate pune în pericol

calendarul proiectului. În schimb, un manager de proiect poate evita riscul utilizând procesul de producție secvențial.

Atenuarea riscului   

Găsiți modalități de a reduce probabilitatea unui risc. De exemplu, puteți decide să utilizați un proces de producție simplificat și bineînțeles, dacă instalarea unuia mai inovator și costisitor va lua prea mult timp.

Transferul riscului   

Controlați riscul transferându-l unui furnizor extern. De exemplu, dacă documentația unui subsistem de computere are o întindere prea mare pentru ca resursele interne să o finalizeze la timp, atribuiți porțiuni din aceasta unui furnizor extern.

Învățați din risc   

Nu toate riscurile sunt rele. Riscul poate, de asemenea, să deschidă o poartă către oportunități noi. De exemplu, dacă după explorarea riscurilor din proiectul dvs., vă dați seama că un subsistem software dezvoltat ca parte a unui proces mai mare de fabricație este vandabil în sine, puteți decide să reatribuiți cei mai buni ingineri la dezvoltarea ulterioară a subsistemului. Eliminarea inginerilor cu experiență de la un proiect creează un risc suplimentar în proiect, dar în acest caz ar putea fi compensat de oportunitatea câștigată.

Gestionarea riscurilorUrmărirea progresului planificării

Vizualizați actualizările activităților de la membrii echipei pentru a afla unde sunt riscurile. Puteți să urmăriți rapid progresul utilizând diagrama Gantt sau puteți să utilizați o analiză sofisticată a valorii obținute.

Afișarea căii critice a proiectului dvs.

Afișați activitățile care au cel mai mare impact asupra datei de sfârșit a proiectului. Cercetați mai întâi aceste activități pentru a găsi riscurile din planificare.

Alegerea vizualizării corecte a planificării proiectului dvs.

Riscurile dintr-un proiect nu pot fi văzute folosind o singură vizualizare. Explorați în mod confortabil riscurile proiectului folosind o varietate de vizualizări.

Găsirea problemelor utilizând analiza valorii obținute

Analiza valorii obținute vă ajută să găsiți riscuri din cadrul proiectului punând întrebări cum ar fi: „Luând în considerare volumul de lucru efectuat până acum în acest proiect, câți bani ar fi trebuit să cheltuim?” sau „Vom termina la timp?”

Despre compromisuri în gestionarea unui proiect

Atunci când gestionați riscurile unui proiect, veți deplasa activitățile din planificare. Orice modificare dintr-un proiect presupune o modificare de timp, de bani sau de întindere.

Cum planifică Project activitățile

Când luați în calcul riscul și vă ajustați planificarea, Project poate deplasa activități în mod neașteptat. Înțelegeți marele „De ce?” din spatele motorului puternic de planificare din Project.

Găsirea riscurilor asociate cu costurile

După ce introduceți costurile proiectului, examinați-le pentru a fi sigur că nu ați creat riscuri pentru bugetul dvs.

[1] Ioan Mihut si colaboratorii – “Management general”, Ed. Carpatica, Cluj – Napoca 2003, pag. 6

2 loan Mihut — opere citate pag. 8

[2] dupa revista „Risc Consult” nr. 2-3, anul 2002

[3] Luminita Roxin – „Gestiunea riscurilor bancare”, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1997, pag. 30

5 Dupa sistemul de rating bancar si avertizare timpurie C.A.M.P.L. — prezentat de directia de supraveghere din cadrul Bancii Nationale a Romaniei

[5] Dupa Paul Halpern, J. Frred Weston, Eugene F. Brigham – “Finante manageriale” ,Ed. Economica, pag. 480

[6]  Dudian Monica - 'Evaluarea riscului de tara' Ed. AU Beck, Bucuresti 1999, p 5

Managementul riscului include procesele de identificare, analiza si asigurare a reactiei la riscurile pe care le implica realizarea proiectului.

Managementul riscului proiectelor are in vedere maximizarea rezultatelor reactiei la semnalele pozitive de risc si minimizarea consecintelor evenimentelor nefavorabile inregistrate pe parcursul derularii unui proiect.

Procesele majore ale managementul riscului proiectelor sunt:

ü Identificarea riscului

ü Cuantificarea riscului

ü Definirea reactiei la risc

ü Controlul reactiei la risc

I. Identificarea riscului

Identificarea riscului reprezinta procesul de determinare a riscurilor probabile, precum si de documentare a caracteristicilor fiecarei categorii de risc. 252h79c

Identificarea riscurilor trebuie realizata proiectului. pe intreaga durata de desfasurare a

Riscurile pot fi de doua categorii si anume:

ü riscuri interne, pe care echipa proiectului le poate controla sau influenta, precum cele legate de estimarea costurilor;

ü riscuri externe, pe care echipa proiectului nu le poate controla sau influenta, precum cele pe care le implica anumite actiuni guvernamentale.

Identificarea riscurilor se poate realiza prin determinarea cauzelor si a efectelor (ce se poate intimpla si ce va rezulta) sau a efectelor si cauzelor (pe rezultate trebuie evitate/incurajate, modalitatea in care pot apare aceste rezultate).

a) Intrari

1. Descrierea produselor proiectului. Tipul produselor poate avea un impact major asupra identificarii riscurilor. Produsele ce implica tehnologie certificata prezinta un grad mai scazut de risc decat cele care necesita inovare sau inventii. Risc asociate produselor proiectului sunt deseori descrise in termenii costurilor acestor produse si ai impactului asupra calendarului proiectului.

2. Rezultatele planificarii proiectului

- WBS

- Estimarea costurilor si a duratelor activitatilor

- Echipa proiectului: identificarea membrilor echipei cu calitati profesieunice, ce sunt greu de inlocuit.

- Planul managementului achizitiilor: conditiile pietei.

3. Informatii istorice

- Dosarele proiectelor anterioare

- Bazele de date istorice

- Cunostintele membrilor echipei proiectului.

b) Instrumente si tehnici

1. Listele de verificare. Sunt organizate pe surse de risc. Sursele de risc includ contextul proiectului, iesirile altor procese, produsele proiectului sau aspecte legate de tehnologie si alte surse interne, de exemplu calitatile membrilor echipei (mai precis lipsa acestor calitati).

2. Diagramele de flux. Ajuta echipa proiectului sa inteleaga mai bine cauzele si efectele riscurilor.

3. Interviurile orientate pe risc cu partile interesate in proiect. Servesc la identificarea unor riscuri ce nu pot fi identificate in cadrul activitatilor de planificare.

c) Rezultate

1. Sursele de risc. Descrierea surselor de risc cuprinde:

- Estimarea probabilitatii aparitiei unui eveniment din sursa respectiva

- Intervalul iesirilor posibile

- Momentele probabile de aparitie

- Frecventa anticipata de aparitie a unui semnal din sursa respectiva

Principalele surse de risc sunt:

- Modificarile cerintelor proiectului

- Erorile de proiectare, omisiunile si neintelegerea cerintelor

- Slaba definire sau intelegere a rolurilor si a responsabilitatilor

- Estimarile nerealiste

- Insuficienta pregatirii profesionale a membrilor echipei

2. Semnalele de risc potential, care reprezinta aparitiile discrete de natura unui dezastru natural sau plecarea unui membru al echipei, semnale ce pot influenta proiectul. Descrierea semnalelor de risc potential permite estimarea urmatoarelor elemente:

- Probabilitatea aparitiei semnalelor de risc

- Rezultatele alternative posibile

- Momentele probabile de aparitie a semnalelor

- Frecventa anticipata de aparitie

3. Simptomurile riscurilor, care reprezinta manifestarile indirecte ale semnalelor efective de risc.

4. Intrarile in alte procese. Riscurile sunt, de regula, intrari in alte procese sub forma restrictiilor si a presupunerilor.

II. Cuantificarea riscului

Cuantificarea riscului reprezinta procesul de evaluare a riscurilor si ainteractiunilor dintre acestea, proces care permite estimarea rezultatelorposibile ale proiectelor.

Cuantificarea riscurilor este influentata de factori precum:

ü interactiunea neanticipata dintre oportunitati si amenintari;

ü producerea de efecte multiple pentru un singur semnal de risc;

ü caracterul dual al oportunitatilor si respectiv amenintarilor (oportunitatile,respectiv amenintarile pentru anumite parti interesate pot fi arnenintari,respectiv oportunitati pentru alte parti interesate);

ü impresia de precizie si de fiabilitate pe care o creaza tehnicile matematiceutilizate.

a) Intrari

1. Toleranta la risc a partilor interesate. Este diferita de la organizatie la organizatiesi de la persoana la persoana.

2. Sursele de risc

3. Semnalele de risc potential

4. Estimarile costurilor

5. Estimarile duratelor activitatilor

b) Instrumente si tehnici

1. Valoarea monetara probabila, care reprezinta produsul a doua numere: probabilitatea semnalelor de risc (probabilitatea de aparitie a unui semnal de risc) si valoarea semnalului de risc (o estimare a cistigului / pierderii datorate manifestarii semnalului de risc).

2. Sumele statistice, care sunt utilizate pentru calcularea valorii aproximative a costului total al proiectului pe baza costurilor operatiilor individuale.

3. Simularea, care utilizeaza o reprezentare sau un model al sistemului pentru analizarea comportamentului sau performantelor acestuia.

4. Arborii de decizie

5. Parerea expertilor, care se poate aplica in locul sau in completarea metodelor matematice.

c) Rezultate

1. Oportunitatile ce vor fi luate in considerare si amenintarile la care se raspunde.Principalul rezultat al cuantificarii riscului este reprezentat de o lista oportunitati ce trebuie avute in vedere si posibile pericole ce trebuie avute in atentie.

2. Oportunitatile ce vor fi ignorate si amenintarile care vor fi acceptate. Procesul de cuantificare a riscului trebuie sa documenteze si sursele si semnalele de risc pe care membrii echipei au decis sa le ignore sau sa le accepte.

III. Definirea reactiei la risc

Definirea reactiei la risc reprezinta procesul de stabilire a etapelor de valorificare a oportunitatilor si de reactie la amenintari.

Reactia la amenintari este de trei tipuri si anume:

1. Evitarea, care presupune eliminarea unei amenintari specifice prin eliminarea cauzei.

2. Diminuarea efectelor negative, care presupune reducerea valorii monetare estimate a unui semnal de risc prin reducerea probabilitatii de aparitie a riscului.

3. Acceptarea, care presupune acceptarea consecintelor.

a) Intrari

1. Oportunitati care vor fi luate in considerare, amenintari la care se va raspunde.

2. Oportunitati care vor fi ignorate, amenintari care vor fi acceptate.

b) Instrumente si tehnici

1. Achizitiile, care sunt deseori raspunsuri potrivite la anumite tipuri de risc. Achizitiile implica frecvent schimbarea unui risc cu un altul.

2. Planificarea actiunilor viitoare posibile, care ia in considerare definirea pasilor ce trebuie urmati in cazul in care apare un semnal de risc.

3. Strategiile alternative. Semnalele de risc pot fi prevenite sau evitate prin schimbarea metodei.

4. Asigurarea, care reprezinta o modalitate de tratare a anumitor categorii de risc. 252h79c

c) Rezultate

1. Planul managementului riscului trebuie sa documenteze metodele ce vor fi utilizate in cadrul managementului riscului proiectului. In afara de documentarea rezultatelor proceselor de identificare si cuantificare a riscului, trebuie specificate si persoanele care se vor ocupa de diversele arii de risc, modalitatea de mentinere a rezultatelor initiale ale identificarii si cuantificarii riscului, modalitatea de implementare a planurilor actiunilor viitoare si modalitatea de alocare a rezervelor.

2. Intrarile pentru alte procese

3. Planurile actiunilor viitoare posibile

4. Rezervele, care sunt prevazute in cadrul planului proiectului pentru micsorarea riscurilor legate de costuri sau de calendarul proiectului.

5. Acordurile contractuale ce se incheie pentru asigurari, service si alte elemente in scopul evitarii sau micsorarii eventualelor amenintari.

IV. Controlul reactiei Ia risc

Controlul reactiei la risc reprezinta procesul de urmarire a schimbarilor in ceea ce priveste riscurile proiectului.

La aparitia modificarilor, ciclul de baza de identificare, cuantificare si reactie la risc se repeta.

a) Intrari

1. Planul managementului riscului

2. Semnalele efective de risc

3. Riscurile aditionale identificate

b) Instrumente si tehnici

1. WORKAROUNDS. Reprezinta reactia neplanificata la semnalele negative de risc. Reactia este neplanificata in sensul ca nu a fost definita dinaintea aparitiei semnalului de risc.

2. Definirea reactiei la riscurile aditionale

c) Rezultate

1. Actiunile corective ce constau in principal in aplicarea reactiei la riscul planificat.

2. Actualizarile planului de management al riscului. Toate aspectele planului de management al riscului trebuie actualizate.