Colibaciloza

CUPRINS 1. Colibacitozele 2. Factorii de patogenitate toxici, cu efect necrozant 3. Manifestari clinice la animale 4. Manifestari clinice la om 6. Colibacirozele purceiilor

Tema fost aleasa deoarece colibacilozele produc toate bolile care au ca etiologie infectia primara cu E. coli. Principalele colibaciloze la mamifere sunt: enteritele nou-nascutilor si a tineretului intarcat, septicemiile noilor nascuti, boala edemelor si mamita colibacilara, iar la pasari sunt colisepticemia si coligranulomatoza. In afara de acestea, E. coli intervine adesea ca germen de infectie secundara in alte procese infetioase cum sunt nefritele, cistitele, metritele,artritele si pneumoniile la mamifere sau micoplasmoza si virozele respiratorii lapasari. Pretutindeni in lume colibacilozele produc pierderi extrem de insemnate la principalele specii de animate de ferma, fiind considerate. neindoielnic, printre cele mai pagubitoare boli infectioase ale animalelor. E. coli este o bacterie Gram negativa, de forma bacilara sau cocobacilara. cu dimensiuni de1-1,5/2,6ym . Este nesporulata, in general mobila, cu cili peritrichi. Raspandire si incidenta Este raspandita pe tot globul pamantesc, iar in tarile subdezvoltate evolueaza ca endemii, afectand aproape toate speciile de animale, inclusiv omul. Caile de transmitere a bolii Colibacilozele sunt boli de purtator, principalele surse de infectie fiind reprezentate de animalele bolnave sau cele trecute prin boala. Escherichia coli are serotipuri specifice si nespecifice. Omul contacteaza boala prin consumul de lapte, produse din lapte care contin serotipuri patogene Manifestari clinice la animale La vitei, boala poate evolua sub cele trei forme : supraacuta (debut brusc, hipertermie 40-41,50 C, inapetenta, fecale cu mucus si sange, moarte dupa maxim 12 ore), acuta (hipertermie, abatere profunda, inapetenta, tenesme, meteorism, diaree cu fecale lichide spumoase, alb-cenusii, urat mirositoare, uneori sangvinolente, mucoase palide, albastrui, moarte in 2-4 zile) si subacuta (stare enterotoxica, diaree, omfaloflebite, artrita, tulburari respiratorii, moarte dupa 10 zile). La bovinele adulte, boala evolueaza sub forma de mamita. Manifestari clinice la om Enterotoxiemia cu E.coli (ETEC) este caracterizata prin : diareei apoase, colici abdominale, voma, deshidratare. Datorita complicatiilor apare sindromul dizenteric cu diareei mucoide, si uneori chiar cu strii de sange. E.coli poate provoca la om infectii urogenitale.

Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice, in functie de categoria de varsta si specia afectata. Pentru identificarea E.coli sunt folosite medii complexe politrope, care au capacitatea de a releva caracterele biochimice ale acestora. Confirmarea diagnosticului se face prin examen bacteriologic, in care scop insamantarile se executa din maduva osoasa, organe si fecale. Tratamentul la animale se face simptomatic cu mijloace medicamentoase obisnuite si are drept scop combaterea diareei, rehidratarea organismului, combaterea mamitelor etc. La om, tratamentul are acelasi scop si se folosesc urmatoarele antibiotice cu spectru larg : ciprofluoxacin sau trimetoprim. Profilaxie nespecifica urmareste inlaturarea cauzelor care slabesc rezistenta organismului. Profilaxia specifica se realizeaza prin imunizarea activa a vacilor gestante cu anaculturi, care sa includa serotipuri antigenice izolate din efectiv sau din zona limitrofa. Tratamentul specific se realizeaza cu ser anticolibacilar corespunzator serotipului care a cauzat boala si cu gamaglobuline. COLIBACILOZELE (Colibacillosis) Sub denumirea generica de "colibaciloze" sunt reunite toate bolile care au ca etiologie infectia primara cu E. coli. Principalele colibaciloze la mamifere sunt: enteritele nou-nascutilor si a tineretului intarcat, septicemiile noilor nascuti, boala edemelor si mamita colibacilara, iar la pasari sunt colisepticemia si coligranulomatoza. In afara de acestea, E. coli intervine adesea ca germen de infectie secundara in alte procese infetioase cum sunt nefritele, cistitele, metritele,artritele si pneumoniile la mamifere sau micoplasmoza si virozele respiratorii lapasari. E. coli se gaseste in intestinul animalelor sanatoase, ca epifit, de unde este eliminate permanent impreuna cu fecalele, in mediul ambiant. Istoric Colibacilozele au fost conturate ca entitatii infectioase distinate numai dupa ce Theobald Escherich, in 1885. a izolat pentru prima data germenul. din fecalele unor copii sugari cu diaree. Implicatiile lui in patologia veterinara au fost recunoscute treptal. pe masura acumularii cunostintelor dobandite in acest domeniu. Literatura de specialitate din tara noastra abunda de lucrari pri\vind eclibacilii si colibacilozele la animale, dar probabil ca cele mai multe contributii au fos( aduse de Bugcac, Butura, Cernea, Contiu, Decun, Draghici, Grecianu. Iordache, Popescu. Stoenescu si multi altii . Importanta economca si sanitara Importanta infectiilor colibacilare pentru zoo-economie a crescut treptat, pe masura cresterii septelului si mai ales pe masura extinderii sistemelor de crestere intensiva si semiintensiva. Astazi se admite ca pretutindeni in lume colibacilozele produc pierderi extrem de insemnate la principalele specii de animate de ferma, fiind considerate. neindoielnic, printre cele mai pagubitoare boli infectioase ale animalelor. La aceasta se adauga si importanta sanitara, multe dintre serotipurile de E. coli de la animale intalnindu-se frecvent ca agenti ai enteritelor noilor nascuti sau a unor infectii loealizate umane. Aproape 60% din totalul tulpinlor VTEC izolate recent de Blanco si col. de la bovine sanatoase 1n Spania (36% din total tulpini E. coli izolate) apartineau unorserogrupuri cunoscute ca implicate in etiologia sindromului uremic nehemolitic si a colitei hemoragice la om.

Etiologie E. coli este o bacterie Gram negativa, de forma bacilara sau cocobacilara. cu dimensiuni de1-1,5/2,6ym. Este nesporulata, in general mobila, cu cili peritrichi. Exista tulpini capsulate si necapsulate. Unele tulpini prezinta si fimbrii (pili).E. coli produce indol. reactioneaza negative la testul Voges-Proscauer si pozitiv latestul cu rosu de metil, nu produce hydrogen sulfurat, nu descompune ureea. nu lichefiaza gelatina, fermenteaza glucoza si lactoza cu formare de gaz. Pentru cultivare se folosesc adesea medii speciale, care contin indicatori de pH si lactoza, cu ajutorul carora se recunosc coliformii pe baza faptului ca, fermentand lactoza acidifica mediul si vireaza culoarea in jurul coloniei (in grupul "coliformilor " intra E. coli si alte Enterobacteriaceae care fermenteaza lactoza, respectiv genurile Klebsiella, Enterobacter, Citrobacter). In cadrul speciei E. coli exista o mare heterogenitate antigeniea. S-au identificat cinci categorii de antigene:anti gene somatice, notate cu "0"; antigene capsulare, notate cu "K";• anti gene flagelare, notate cu "H";• antigene fimbriale, notate cu "F"; antigene comune cu alte Enterobacteriaceae. notate cu "M". In cadrul fiecarei categorii exista mai multe fractiuni antigenice, pe baza carora au fost identificate peste 173 anti gene "0", 101 anti gene "K" si 56 anti gene "H". Identificarea numai a antigenelor somatic permite precizarea apartenentei de grup.Pentru identificarea tipului antigenic trebuie sa se determine in plus antigenele "K" si "H". Colibacilii isi datoreaza patogenitatea fie unor factori de virulenta, fie unor factori de toxicitate. fie actiunii sinergice a ambelor categorii dc factori, combinati in diverse moduri .Principalii factori de patogenitate la E. coli sunt considerati: - Antigenele de suprafata K. de natura polizaharidica, au proprietatea de a proteja colibacilii fata de complement si fagocite si de a favoriza aderarea lor la enterocite. Pe baza stabilitatii la temperaturi ridicate, antigenele "K" se subdivid in anti gene de tip A (termostabile). considerate "capsulare adevarate", antigene de tip L (termolabile) si B (relativ termostabile), ultimele doua fiind considerate "de invelis". De regula, la o tulpina exista un singur antigen '·K". Exceptie fac antigenele (L) K88 si K99, care pot coexista cu alte antigene "K" si care sunt factori de adeziune la mucoasa intestinala, cu importante implicatii in patogeneza enteritelor colibacilare la purcei, vitei si probabil si la alte specii: - Adezinele fimbriale, de natura proteica, faciliteaza aderarea stransa a colibacililor la enterocitele jejunale si ileale evitand astfel evacuarea lor in intestinul gros, prin peristaltism, Adezinele fimbriale sunt notate cu Fl, F2, n. F4, F18, F41, F165 si altele, in curs de definitivare. Primele 3 tipuri de adezine fimbriale par sa fie speeifice colibacililor patogeni pentru om. Antigenul F4este sinonim cu K88, F5 sinonim cu K99. F6 sinonim cu 987P. Prezenta adezinelorfimbriale se coreleaza cu proprietatea tulpinilor de a produce enterotoxine. - Enterotoxinele, sunt exotoxine, elaborate de colibacili in vivo si in vitro. A fost identificata o enterotoxina termolabila si imunogena (L T) si doua enterotoxine termostabile si imunogene (ST I si ST II). Sunt elaborate de tulpinile de E. coli care poseda K88 §i K99 si altceantigene cu rol in colonizarea colibacililor. Capacitatea de a produce enterotoxine se evidentiaza de obicei prin testul ansei ligaurate executat de preferinta pe specia de animal de la care a fost izolata tulpina, dar de regula se face pe iepure, precum si prin alte procedee in vivo, cum este administrarea intragastrica la soarece sau in vitro, respective prin teste serologice.

Caile de transmitere a bolii Colibacilozele sunt boli de purtator, principalele surse de infectie fiind reprezentate de animalele bolnave sau cele trecute prin boala. Omul contacteaza boala prin consumul de lapte, produse din lapte care contin serotipuri patogene Manifestari clinice la animale : Boala se manifesta si evolueaza atat la tineret, cat si la animalele adulte.La vitei, boala poate evolua sub cele trei forme : supraacuta (debut brusc, hipertermie 40-41,50 C, inapetenta, fecale cu mucus si sange, moarte dupa maxim 12 ore), acuta (hipertermie, abatere profunda, inapetenta, tenesme, meteorism, diaree cu fecale lichide spumoase, alb-cenusii, urat mirositoare, uneori sangvinolente, mucoase palide, albastrui, moarte in 2-4 zile) si subacuta (stare enterotoxica, diaree, omfaloflebite, artrita, tulburari respiratorii, moarte dupa 10 zile). La bovinele adulte, boala evolueaza sub forma de mamita. Manifestari clinice la om : Enterotoxiemia cu E.coli (ETEC) este caracterizata prin : diareei apoase, colici abdominale, voma, deshidratare. Datorita complicatiilor apare sindromul dizenteric cu diareei mucoide, si uneori chiar cu strii de sange. E.coli poate provoca la om infectii urogenitale. Diagnosticul Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice, in functie de categoria de varsta si specia afectata. Pentru identificarea E.coli sunt folosite medii complexe politrope, care au capacitatea de a releva caracterele biochimice ale acestora. Confirmarea diagnosticului se face prin examen bacteriologic, in care scop insamantarile se executa din maduva osoasa, organe si fecale. Diagnosticul diferential se face fata de : Salmoneloza – evolueaza dupa varsta de 2-3 saptamani; Streptococia viteilor – diferentiere prin examen bacteriologic; La om, diagnosticul se pune pe baza manifestarilor clinice, prinexamen bacteriologic si testul imunofluorescentei.

Tratamentul Tratamentul la animale se face simptomatic cu mijloace medicamentoase obisnuite si are drept scop combaterea diareei, rehidratarea organismului, combaterea mamitelor etc. La om, tratamentul are acelasi scop si se folosesc urmatoarele antibiotice cu spectru larg : ciprofluoxacin sau trimetoprim. Profilaxie : Profilaxia nespecifica urmareste inlaturarea cauzelor care slabesc rezistenta organismului. Profilaxia specifica se realizeaza prin imunizarea activa a vacilor gestante cu anaculturi, care sa includa serotipuri antigenice izolate din efectiv sau din zona limitrofa. Tratamentul specific se realizeaza cu ser anticolibacilar corespunzator serotipului care a cauzat boala si cu gamaglobuline.

COLIBACILOZA VITEILOR Este o boala enzotica intalnita la vitei in primele zile de viata, caracterizata clinic prin tulburari generale de septicemia si diaree, urmate obisnuit de moarte. Etiologie E coli pathogen clasificata in 2 suse : diareogene si septicemice Receptivitate : viteii in primele 10 zile de viata dar si pana la varsta de cateva saptamani, surse: viteii bolnavi, animale purtatoare, vacile cu mamite coliforme, alte specii cu enterite colibacilare. Factori favoriozanti : alimentatia vacilor cu ratii sarace in vit A, furaje alterate, abuz de furaje acide, cantitatea si calitatea colostrului, erorile de hranire ale viteilor in primele zile de la fatare. Calea de infectie: digestive ocazional ombilicala, exceptional transplacentara. Clinic : incubatie 12-24 ore si prezinta urmatoarele faze: F supraacuta sau septicemica la vitei in primele ore de viata pana la 2-3 zile –abatere , hipertermie, accelerarea marilor functii, evitarea deplasarii si a suptului, semen nervoase- convulsii, opistotonus, midriaza, - rar diaree. Coma , moarte in cateva ore sau dupa 1-2 zile. F acuta(enterotoxemia colibacilara) cea mai frecventa la vitei de 3-5 zile- hipertermie, abatere, inapetenta, tenesme, colici, meteorisme, sensibilitate abdominala, diaree fecale galbui, spumoase, ihorase apoi devin sangvinolente, mucase palide cenusii, defecarea este continua, involuntara. Moartea in 3-5 zile, cei care supravietuiesc – frecvent apar afectiuni respiratorii F subacuta sau enterita colibacilara la viteii 1-2 saptamani- subdfebrilitate, apetit diminuat, diaree , maortea in cateva zile. Anatomopatologic cadavrele deshidratate, murdarite de fecale, in faza septicemica- petesiii pe organele interne, omfaloflebite, artrite. In faza acuta congestii ale cheagului si intestinului, intestinal plin cu gaze, continut fluid amestecat cu coaguli de lapte. Limfonodurile mezenterice sunt hemoragice, ficatul , rinichii, miocardul degenerate. In evolutiile mai lente pneumonii, artrite, colecii pericardice, omfaloflebite.Diagnosticul: se face pe baza datelor epizootologice, clinice, morfopatologiceConfirmarea: izolare, identificare, determinarea factorului de virulent prinexamen bacterilogic, bacterioscopic izolare. Tratament- trebuie aplicat precoce si consta in tratament igienodietetic, antiinfectios, simptomatic, tratament specific: serul anticolibacilardela din focar.vitaminoterapie, tonice generale, cardiace. Profilaxie administrarea colostrului imediat dupa fatare, alimentatia corespunzatoare a vacilor , dezinfectia bontului ombilical, dezinfectia boxelor,Vaccinare vacilor gestante cu anculturi de E coli sau autovaccin cu tulpini din focar. , vaccinin 2 reprize cu 6 respectiv 2 saptamani inainte de parturitie. Prin acest lucru se previn septicemiile colibacilare si in mica masura enteritele.Viteii bolnavi se izoleaza se trateaza, adposturile dezinfectate, tratament profilactic la viteii sanatosi, antibiotice , chimioterapice, seruru anticolibacilare, inlaturarea factorilor favorizanti.