cluj, 9 ianuar n. 1904. eyÄsudocumente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/revasul/1904/...de printre...

4
Anul II. Cluj, 9 Ianuar n. 1904. \ ABONAMENTUL: PE AN 3 COR. 20 PIL. ,'/,. « n 6 0 „ »V., - 90 . IN STREINĂTATE : FE AN 6 FRANCI. Numeri singuratici se Tind în Cluj cu 3 fllerl, într'alte locuri cu G fil. •S, ( 2> EYÄSU Redactor resp. : BASIL MOLDOVANU. APARE IN FIECARE SÂMBĂTA. Proprietar editor: Dr.ÍE. DÄIANU. Steaua şi peştera. E nópte, e frig, e linişte de morte. Totul se pare cutropit; şi lumina e stinsă, şi căl- dura vieţii sfirşită, şi mişcarea a îngheţat. Mórtea pare a se fi înstăpânit peste tote şi totuşi mai simţim viaţa, totuşi dorul vieţii e viu . . . . Prin frigul iernii străbatem departe, prin negura întunerecului, pe calea cea lungă alor 1903 de ani şi privirea ochilor sufle- teşti ni-se opreşte la un punct de lumină. 0 stea licăreşte prin neguri. La raza ei blânda vedem o peşteră scundă părăsită, pustie, în care înse e atâta viată, e însuşi isvorul vieţii! In iesle lemn necioplit, pe paie călcate, urîte, în scutece slabe de pânză şi lână asprie, un prunc străluceşte frumos. In jurui sunt vite, ce nu înţeleg şi mai uri suflet priveşte minunea cu price- pere adâncă. E Maica preacurată, care a născut, fără prihană, pe fiul seu şi fiul lui Dumnezeu. Ce iconă fără sémën e aceasta ! Peşteră, iesle, paie şi vite. Peste tot tăcere întune- cată, străbătută numai de o slabă rază de stea, şi de raza unor ochi de mamă : Ce frumosă e acesta iconă! Un prunc ca un ânger. 0 mamă ca o flore. O rază curată de stea ii luminează, şi o ceată de vite ne'nţelegetore în jur, se uimesc luminăcite. Raza tot creşte, pruncul tot viază, maică- sa se desfeteză tot mai mult, şi încetul cu încetul învie tot jurul, pămîntul şi ceriul. Păstorii se adună, uimiţi, încântaţi. Craii sosesc din depărtări, cu bogate daruri în- cărcaţi. Cei mai din urmă între omeni, ciobanii de oi, şi cei mai dinţăm pe pămint păstorii popórelor, se întâlnesc în acelaş loc, cu acea-şî inimă plină de evlavie, de uimire şi de darul credinţei. Şi în urmă şi ceriul j trimite pe crainicii sëi. Ângeriï în cor se \ aşează în jur şi cântă resbătend prin vëz- ; duhuri : Murire întru cei âe sus lui Dum- ! nezeu şi pe pămînt pace şi între omeni bună I învoire." I Aşa vedem prin neguri şi ceaţă străbă- tênd veacuri îndërëpt. Dar ne închidem ochii trupeşti, şi cu sufletul privim aceiaşi iconă măretă, în care pămîntul şi ceriul de odată se reoglin- dează. Vedem aci lumina în întunerec ; vedem căldura în mijlocul gheţosului ger; vedem viaţa în amurţire, şi ne minunăm de marea, de memărginita lui Dzeu îndurare. Dar de ce ore Isus s'a scoborít din înaltul ceriului în josul pămîntului? De ce s'a scoborît în peşteră? De ce între cei mai sëracï şi umiliţi s'a arëtat, cel ce de crai era căutat şi craifi era aşteptat de neamuri? Iată un gând luminos, o stea a gândirei. Ea ne duce în cele mai dedesupt. Parcă se pune un lăstar la adâncul temeliilor vieţii, fiind că e vorba ca lumea se se nalte, se se ridice. Vrednicia omenescă era înjosită. Sufle- tul nemuritor menit t ,pre lumină era robit întunecimei. Şi Dumnezeu s'a făcut om, ca së ridice pe om la Dzeu ; şi s'a scoborit la cei mai umiliţi, la cei mai asupriţi, la cei din peştere, ca tocmai acolo arete vrednicia de opotrivă a tuturor sufletelor omeneşti. Un înveţat din vechime cerca un singur punct statornic, ca se ridice cu instrumen- tele ştiinţei pămîntul din ţiţinî. Iată aci, în peşteră punctul, în care ş'a pus Dumne- zeu lăstarul puterii sale, ca së ridice şi së aşeze iarăşi în ţiţinî vrednicia omenescă, decăzută, resturnată. Aci străluceşte deci lumina în întunerec, aci începe viaţa cea nóue întru amorţirea de veacuri, aci se întâlneşte om cu om, omenii cu îngerii, ceriul cu pămîntul. De aci naşte renaşterea nea- mului omenesc. Noi, după 19 veacuri, iarăşi am ajuns în întunerec, în robie, în înjosire, amurţelă şi durere. Şi simţim totuşi viaţa în noi, şi dorul puternic de viaţă. Ce vom face ? Vom semîna cuvîntul vieţii de veci. Şi nu-1 vom semîna, ca de obiceiü, pe de asupra, cu grab şi de slujbă. Nu ! Ci ne vom scoborî întru cele mai din jos ; ne vom duce la cei întunecaţi la cei amărîţî, înjosiţi, prin fel de fel de chipuri ale robiei. Ne vom abate la cei ce locuiesc în serăcie, în colibe şi peşteri. Şi acolo vom face strălucescă lumină acelui dulce sóre delà resărit. Şi vom ara, afund, afund, ca pămîntul cel amurţit së iese la lumină, la sőre, la ger, la viaţă. Acesta e pămîntul cel mai roditor. Aci vom semîna semînţa Cuvîntului din cer, care trup s'a făcut. Numai aşa se va împrospeta viaţa nostra amurţită ; numai aşa vom isbutí a scote din umbra legii la „lumina cea mare," poporul rătăcit ori adurmit întru sarcinile, ce i-au pus stăpânitoriî zilei. Christos s'a născut — së-1 preamărim! ne renaştem înse 4fi noi prim El, şi vom fi preamăriţi. Altfel mórtea şi întunerecul ne vor înghiţi. Acestea sunt găndirile-stele ce ne călă- uzesc. Aceasta e steaua ce ne duce la peştera din Viflaim. Poporul nostru din veacuri cu aurul poesiei a îmbrăcat aceste sfinte lucruiî şi cu cântări le preamăreşte şi azi. Noi se le înţelegem, şi atunci vom avé, cea ce tuturor dorim : Serbătorî fericite! FOITA REVAŞULUL Vestirea Nascerei Domnului. E nópte. Linişte adânca Domneşte 'n munCî şi pe câmpii; De printre stele luna încă Revarsă tainic preste stâncă Potop de razè argintii. E pace 'n cer şi-'n lumea tofă : Vr'un sgomot n'auzî nicăiiî Din codru vêntul ca sè scotă; Tot natu-'n destulire 'nóta In som visând de fericiri. Dar pe un plaiű delà Bet-Saur 0 céta de păstori veghia; Ei nu doriau comori de aur Nicï pe-alor frunţi cununi de laur Ci uumai mântuirea-şî vrea. îŞi iată! oând cu cucerie Spre ceriurî rugă înnălţau L'a flăcărilor zare vie, XJn anger vine în solie Grăind celor ce sê rugau : „Nu cuprindă 'ntricoşare! Eu vestesc azi tuturor O bucurie tfulce, mare, Ca s'a născut — nu 'ndepărtare Al vostru Simt Mântuitor, „Grăbiţi în Viflaim, la Densul Şi intrând în peşterâ-1 priviţi; 1-1 veţi cunoşte voi iot insul Pe cel-ce o sé curme plânsul Blàstëmului, ce suferiţi.' A zis şi 'n aer së aventä ; In sboru-i lin spre cer s'o dus, De unde-aud uimiţi cum cânta A ângerilor cetă sfântă : „Mărire întru cei de sus... Din vraja dulce a uimirii Păstorii deşteptaţi atunci Alérgà-'n flacăra doririi Së vadă ceasul mântuirii, In Viflaim, prin văi şi lunci. In peşteră ajunşi minune Nespus de mare au vêzut : Fecióra fără stricăciune — Blăstămului sferşit îi pune Pe Dumnezeu prunc l'a născut. jŞi 'n scutece 'niâsat vëzêndu-1 1Ş2 'n iesle p'aşternut culcat, Voioşi că-şî împlinise gândul, Plecând genunchii toti de-arêndul Ei lui Christos s'au închinat. P. O. Bocea. „Charta rotunda". In anul 1903 studenţii universitari români, cart înveţau la Paris, Viena, Graz, Budapesta, Cluj, Bucureşti, Cernăuţi, Berlin, München, Strass- burgşi Anvers, aşa dară în unsprezece centre cultu- rale ale Europei porniseră între sine o corespondenţă intimă sub numirea de „Charta rotundă", bote- zată ast-fel de S. Mehedinţi, după drumul ce-1 făcea în fie care lună. Părinţii acestei idei noro- cóse au fost Parisieniî, entuziaştii Mehedinţi şi G. Moroianu, cari mai întâiu şi-au comunicat planul colegilor vienezl. Corespondenţa a început la Paris cu luna lui Martie, „Zeul răsboiului şi tatăl lui Romulus", precum se zicea în introdu- cerea ei drept explicare şi motivare, şi a încetat în Maiü, după ce de trei ori îşi făcuse drumul sëu rotund pela cele 11 universităţi. Se pornise din dorul unităţii culturale a tuturor Românilor şi a încetat, bagsemă, din causa nesiguranţei de comunicaţiune pe teritorul Ungariei. Valórea aces- tei legături de corespondenţă scrisă între studenţii români din tote părţile simţia atunci din serio- sitatea ideii sulevate, propunerilor făcute şi propagandei îndeplinite.de ei. Corespondentul din Graz scriea în „Ch. r." cu datul 23 Aprilie n. ast-feliű: „Salutăm ideea fratelui Mehedinţi. Pa- ginele acestea vor deveni istorice. După împli- nirea dorului nostru vor scruta savanţii afle, a cui serisóre e ceea şi ceea, şi vor recunoşte, cât de invenţiosă e iubirea, mai ales iubirea de neam". Pentru cunoşterea felului de gândire şi de lucrare al junimei române academice delà 1893, dăm aici câteva spicuiri din acest intere-

Upload: others

Post on 23-Jul-2020

9 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: Cluj, 9 Ianuar n. 1904. EYÄSUdocumente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/revasul/1904/...De printre stele luna încă Revarsă tainicprestestâncă Potop de razè argintii. E pace

Anul II. Cluj, 9 Ianuar n. 1904.

\ A B O N A M E N T U L :

PE AN 3 COR. 2 0 PIL. , ' / , . « n 6 0 „

» V . , - 9 0 .

I N S T R E I N Ă T A T E : FE AN 6 FRANCI.

Numeri singuratici se Tind în Cluj cu 3 fllerl, într'alte locuri cu G fil.

•S,

(

2> EYÄSU Redactor resp. : BASIL MOLDOVANU. APARE IN FIECARE SÂMBĂTA. Proprietar editor: Dr.ÍE. DÄIANU.

Steaua şi peştera. E nópte , e frig, e linişte de mor te . Totul

se pare cut ropi t ; şi lumina e stinsă, şi căl­dura vieţii sfirşită, şi mişcarea a îngheţat . Mórtea pare a se fi îns tăpâni t peste tote şi totuşi mai simţim viaţa, totuşi dorul vieţii e viu. . . .

Pr in frigul iernii s t răbatem depar te , prin negura în tunerecului , pe calea cea lungă alor 1903 de ani şi privirea ochilor sufle­teşti ni-se opreşte la u n punc t de lumină . 0 stea licăreşte pr in negur i . La raza ei b lânda vedem o peşteră s c u n d ă părăsită, pustie, în care înse e atâta viată, e însuşi isvorul vieţii! In iesle dé lemn necioplit, pe paie călcate, urîte, în scutece slabe de pânză şi lână asprie, un p r u n c străluceşte frumos. In juru i sun t vite, ce n u înţeleg şi ma i uri suflet priveşte m i n u n e a cu price­pere adâncă . E Maica preacura tă , care a născut , fără pr ihană , pe fiul seu şi fiul lui D u m n e z e u .

Ce iconă fără sémën e aceasta ! Peşteră , iesle, paie şi vite. Peste tot tăcere în tune­cată, s t răbătută n u m a i de o slabă rază de stea, şi de raza u n o r ochi de m a m ă : Ce frumosă e acesta i c o n ă ! Un p runc ca u n ânger. 0 m a m ă ca o flore. O rază cura tă de stea ii luminează , şi o ceată de vite ne'nţelegetore în jur, se uimesc luminăci te . Raza tot creşte, p runcu l tot viază, maică-sa se desfeteză tot ma i mult , şi încetul cu încetul învie tot jurul , pămîn tu l şi ceriul. Păstori i se adună , uimiţi, încânta ţ i . Craii sosesc din depărtări , cu bogate darur i în­cărcaţi . Cei mai din u r m ă între omeni , ciobanii de oi, şi cei mai d in ţăm pe pămin t păstorii popórelor, se întâlnesc în acelaş loc, cu acea-şî in imă plină de evlavie, de uimire şi de darul credinţei . Şi în u r m ă şi ceriul

j trimite pe crainicii sëi. Ângeriï în cor se \ a şează în ju r şi cân tă r e sbă tend prin vëz-; duhur i : Murire întru cei âe sus lui Dum-! nezeu şi pe pămînt pace şi între omeni bună I învoire." I Aşa vedem prin negur i şi ceaţă s trăbă-

t ênd veacur i îndërëpt . Dar ne înch idem ochii trupeşti , şi cu

sufletul privim aceiaşi iconă măre tă , în care pămîn tu l şi ceriul de odată se reoglin-dează.

Vedem aci lumina în în tunerec ; vedem căldura în mijlocul gheţosului ge r ; vedem viaţa în amurţ i re , şi ne m i n u n ă m de marea , de memărgini ta lui Dzeu îndurare .

Dar de ce ore Isus s 'a scoborít din înaltul ceriului în josul pămîn tu lu i? De ce s'a scoborît în peş te ră? De ce între cei mai sëracï şi umiliţi s 'a arëtat, cel ce de crai era căutat şi craifi era aşteptat de n e a m u r i ?

Iată u n gând luminos , o s tea a gândirei . Ea ne duce în cele mai dedesupt . P a r c ă se p u n e u n lăstar la adâncu l temeliilor vieţii, fiind că e vorba ca lumea se se nal te , se se ridice.

Vrednicia omenescă era înjosită. Sufle­tul nemur i to r meni t t,pre lumină era robit în tunecimei . Şi D u m n e z e u s'a făcut om, ca së ridice pe om la Dzeu ; şi s 'a scoborit la cei mai umiliţi, la cei ma i asupriţi , la cei din peştere, ca tocmai acolo së arete vrednicia de opotrivă a tu turor sufletelor omeneşt i .

Un înveţat din vechime cerca u n singur punc t statornic, ca se ridice cu ins t rumen­tele ştiinţei pămîntul din ţiţinî. Ia tă aci, în peşteră punctu l , în care ş'a pus D u m n e ­zeu lăstarul puteri i sale, ca së ridice şi së aşeze ia răş i în ţiţinî vrednicia omenescă, decăzută , res turnată . Aci s trăluceşte deci lumina în în tunerec , aci începe viaţa cea

n ó u e întru amorţ i rea de veacuri , aci se întâlneşte om cu om, omeni i cu îngerii, ceriul cu pămîntul . De aci naş te renaş te rea nea ­mului omenesc .

Noi, d u p ă 19 veacuri , iarăşi a m ajuns în în tunerec , în robie, în înjosire, amur ţe l ă şi durere . Şi simţim totuşi viaţa în noi , şi dorul puternic de viaţă. Ce vom face ? Vom semîna cuvîntul vieţii de veci. Şi nu-1 vom semîna, ca de obiceiü, pe de asupra , cu grab şi de slujbă. Nu ! Ci ne vom scoborî întru cele mai din jos ; ne vom duce la cei în tunecaţ i la cei amărîţî , înjosiţi, pr in fel de fel de chipuri ale robiei. Ne vom abate la cei ce locuiesc în serăcie, în colibe şi peşteri . Şi acolo vom face së s t ră lucescă lumină acelui dulce sóre delà resări t . Şi vom ara, afund, afund, ca pămîntul cel amurţ i t së iese la lumină, la sőre, la ger, la viaţă . Acesta e pămîntu l cel mai roditor. Aci v o m semîna semînţa Cuvîntului din cer, care t rup s 'a făcut.

Numai aşa se va împrospe ta viaţa nos t ra amurţ i tă ; n u m a i aşa vom isbutí a scote din u m b r a legii la „ lumina cea m a r e , " poporul rătăcit ori adurmi t în t ru sarcinile, ce i-au pus stăpânitoriî zilei.

Christos s'a născu t — së-1 p r e a m ă r i m ! Së ne r enaş t em înse 4fi noi pr im El, şi v o m fi preamări ţ i . Altfel mór tea şi în tunerecu l n e vor înghiţi.

Acestea sun t găndirile-stele ce n e călă­uzesc . Aceasta e s teaua ce n e duce la peştera din Viflaim. Poporu l nos t ru din veacur i cu aurul poesiei a îmbrăca t aceste sfinte lucrui î şi cu cântăr i le p reamăreş te şi azi. Noi se le înţelegem, şi a tunci vom avé, cea ce tu turor dorim :

Serbătorî fericite!

FOITA REVAŞULUL Vestirea Nascerei Domnului.

E nópte. Linişte adânca Domneşte 'n munCî şi pe câmpii; De printre stele luna încă Revarsă tainic preste stâncă Potop de razè argintii.

E pace 'n c e r şi-'n lumea tofă : Vr'un sgomot n'auzî nicăiiî

Din codru vêntul ca sè scotă; Tot natu-'n destulire 'nóta In som visând de fericiri.

Dar pe un plaiű delà Bet-Saur 0 céta de păstori veghia; Ei nu doriau comori de aur Nicï pe-alor frunţi cununi de laur Ci uumai mântuirea-şî vrea.

îŞi iată! oând cu cucerie Spre ceriurî rugă înnălţau L'a flăcărilor zare vie, XJn anger vine în solie Grăind celor ce sê rugau :

„Nu vè cuprindă 'ntricoşare! Eu vè vestesc azi tuturor O bucurie tfulce, mare, Ca s'a născut — nu 'ndepărtare — Al vostru Simt Mântuitor,

„Grăbiţi în Viflaim, la Densul Şi intrând în peşterâ-1 priviţi; 1-1 veţi cunoşte voi iot insul Pe cel-ce o sé curme plânsul Blàstëmului, ce suferiţi.'

A zis şi 'n aer së aventä ; In sboru-i lin spre cer s'o dus, De unde-aud uimiţi cum cânta A ângerilor cetă sfântă : „Mărire întru cei de sus...

Din vraja dulce a uimirii Păstorii deşteptaţi atunci Alérgà-'n flacăra doririi Së vadă ceasul mântuirii, — In Viflaim, prin văi şi lunci.

In peşteră ajunşi minune Nespus de mare au vêzut : Fecióra fără stricăciune — Blăstămului sferşit îi pune — Pe Dumnezeu prunc l'a născut.

jŞi 'n scutece 'niâsat vëzêndu-1 1Ş2 'n iesle p'aşternut culcat, Voioşi că-şî împlinise gândul, Plecând genunchii toti de-arêndul Ei lui Christos s'au închinat.

P. O. Bocea.

„Charta rotunda". In anul 1903 studenţii universitari români,

cart înveţau la Paris, Viena, Graz, Budapesta, Cluj, Bucureşti, Cernăuţi, Berlin, München, Strass-burgşi Anvers, aşa dară în unsprezece centre cultu­rale ale Europei porniseră între sine o corespondenţă intimă sub numirea de „Charta rotundă", bote­zată ast-fel de S. Mehedinţi, după drumul ce-1 făcea în fie care lună. Părinţii acestei idei noro-cóse au fost Parisieniî, entuziaştii Mehedinţi şi G. Moroianu, cari mai întâiu şi-au comunicat planul colegilor vienezl. Corespondenţa a început la Paris cu luna lui Martie, „Zeul răsboiului şi tatăl lui Romulus", precum se zicea în introdu­cerea ei drept explicare şi motivare, şi a încetat în Maiü, după ce de trei ori îşi făcuse drumul sëu rotund pela cele 11 universităţi. Se pornise din dorul unităţii culturale a tuturor Românilor şi a încetat, bagsemă, din causa nesiguranţei de comunicaţiune pe teritorul Ungariei. Valórea aces­tei legături de corespondenţă scrisă între studenţii români din tote părţile së simţia atunci din serio-sitatea i d e i i t » sulevate, propunerilor făcute şi propagandei îndeplinite.de ei. Corespondentul din Graz scriea în „Ch. r." cu datul 23 Aprilie n. ast-feliű: „Salutăm ideea fratelui Mehedinţi. Pa-ginele acestea vor deveni istorice. După împli­nirea dorului nostru vor scruta savanţii së afle, a cui serisóre e ceea şi ceea, şi vor recunoşte, cât de invenţiosă e iubirea, mai ales iubirea de neam". Pentru cunoşterea felului de gândire şi de lucrare al junimei române academice delà 1893, dăm aici câteva spicuiri din acest intere-

Page 2: Cluj, 9 Ianuar n. 1904. EYÄSUdocumente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/revasul/1904/...De printre stele luna încă Revarsă tainicprestestâncă Potop de razè argintii. E pace

Pag. 6. „REVAŞUL Nrul 2.

Crestături. Delà Sătmar primim veşti, cari ne pun pe

gânduri. Ele vorbesc de un preot, care ar ii së fie Român, dar e Ungar, cu trup cu suflet, ba care nicî preot cum se cade nu e. S'au adeverit despre el fapte grozave, pentru cari a fost sus­pendat, dar după multe pertractări şi încurcă!!, acum ear a fost restituit, spre smintéla şi amă-rîrea ómenilor cu bun simţ. In faptul acesta lumea vede ştirbire şi mai mare a auctorităţil bisericeşti, şi o pornire, sau lipsă de pornire, care pe toţi cei ce se mai gândesc la sortea bisericei îi umple de cele mai mari îngrijiri. Inima ni-se strînge de durere gândindu-ne la aceste stări, în cari şi astfel de lucruri se pot întîmpla, fără a avé nici cea mai mică nădejde de o în­dreptare. Ne costă o mare încordare ca sö ne stăpânim durerea şi amarul ce ne unple inima — dar ne temem că nu toţi se vor puté stăpâni Şi atunci cine va rëspunde de împrepia grozavă, ce se va face în publicitate, când se vor desvëll tote scandalele delà Sătmar, şi cele ce sunt în legătură cu ele ?

In capitlul din Blaj un loc sa fost făcut vacant în urma ridicării celui mai dinstins canonic, Dr. Vas. Hossu, la vrednicia de archiereu. In urma acestei vacanţă, canonicii Dr. Victor SzimgeUchi şi Dr. Izidor Marcu au fost înaintaţi cu o treptă mai sus. In locul remas acum gol, se va alege în curînd un nou canonic. Dee Dumnedeu ca venerabilii membri ai capitlului metropolitan së facă o alegere bună, că mare lipsă are biserica de caractere mari şi devotate.

Episcopul Majlăth, modelul episcopilor apos­tolici, în epistola sa pastorală de anul nou, între alte multe sfaturi bune, îndemnă pe preoţii şi credincioşii sei së spriginescă foile catolice. Pre­cum în fie care an — zice apostolicul bărbat. — astfel şi acum cu dragoste rog pe onoraţii mei FratI, ca së se nisuéscá a sprigini presa catolică din ţeră, së aboneze foi catolice şi së-le câştige acelora prenumeranţî între credincioşii sei mai cu dare de mână. MG dore, ori de câte ori aflu, în familii catolice, ba cbiar şi in case preoţeşti, foi şi reviste duşmănesc bisericei ori cu totul indiferente.

După acest îndemn — care mutatis mutandis se potriveşte şi la preoţii români, cari ar trebui së cetescă foi româneşti — zelosul episcop co­munică în circular lista tuturor foilor creştine catolice ungureşti, cu adresa şi preţul de abona­ment şi zice, că dacă vreun preot sar simţi de tot necapabil a aduce-^ontru acest scop sfânt, se-şî descopere starea înaintea episcopului . . . . -Ecă cuvinte limpezi părinteşti !

C o n g r u a p r e o t e s e i De când v'ain scos Întâiul numor ni „Răvaşului" o singură dată nu sa înlêmplat se pierdem din vedere ţinta, ce no-am pus'o Înainte, care este întărirea şi luminarea poporului nostru atât In bunurile vremelnice, cât şi in cele vecnice sufleteşti. Arălat'am pricinele relelor, ce ne bântuie, dar ani arătat şi mijlócele pentru delăturarea lor, arătat 'am bólele, dar am arătat şi leacurile riudecătore cu durere am scris tutdéuna despre serăeia şi scăderea poporului nostru, despre întunerecuî, în care orbecă, despre emigrările lui in ţcrî necunoscute, despre semnele primej-dióse, că el işî pierde încrederea în ai sêi şi p lecă pre căile arătate de omeni străini de limba, legea şi datinile lui. iată de ce am statuii atâta şi vom mai stărui şi în viilor pentru realisarea unii congres al fiilor bisericii nóstre şi pentru-ce am început misiunile în popor, înpreunate cu multe osteneli, dar şi cu nespus de mari şi mângăitore

folóse. — In aceiaş vreme nu ne-am uitat, se arătăm şi sortea cea tristă a preolimil gr. cat. române care sorte e de nesuferit cu deosebire pentru acea, că statul s'a purtat nedrept atun-î, când din avutul tuturor a dat şi dă plată preoţilor jidoveşti, unitari, ev. reform UI, luterani şi gr. orientali, iar pre preoţii gr. cat. i-a lăsat se-şî chinuiască traiul vieţii lor şi a familielor lor, în cele mai multe caşuri, prelângă venite mai mici decât are un biriş, un servitor de rînd.

Acum începe se licărescă o rază de nădejde şi pentru preoţii gr. cal. Dacă e sê credem celor scrise în 2 Ianuar a. c. de „Az Újság", fóia cea mai nóué a dlui ministru president, in anul 1905 negreşit së va întregi şi plata pre­oţilor gr. cat. la 800 îl. După numita fóie conscrierea veni­telor vlădicilor catobci e terminată şi îndreptată şi numai este înapoi decât statorirea chieii, după care së se arunce dare pre ele. — Numai de n'ar face prea multe probe cu aflarea chieii, ca së se strice cumva uşa

„Pocăiţii." Cultul icónelor.

(10) Intre tőle semnele din afară, prin cari creştinii adevăraţi îşi arată credinţa şi simţemin-tele lor evlavióse, în ochii „pocăiţilor" cel mai urgisit şi mai respingător sëmn este sf. cruce. Ei o socotesc drept lucru spurcat. Zic anume, că restignirea s'a socotit în legea veche de mórtea cea mai ruşinosă, cum scrie Moise : „blăstămat de Dumnezeu este tot cel f-pêvzurat pre lemn" (II. lege 21, 23) apoi şi crucea, ca şi icónele, este lucru de mâni omeneşti şi cinstea, ce i-se dă pocăiţii o socotesc de idololatrie. Punêndu-li-se înainte cuvintele s. Pavel : „ Iar mie se nu-mî mai fie a me lăuda, fără numai în crucea Domnului nostru Isus Christos, prin carele mie lumea sa restignit, şi eu lumii" (Gal. 6. 14), respund, că şi ei preţuesc crucea, dar numai în inimile lor, unde o ţin pururea, prin ce urmeză învăţătura s-tului Pavel : „că eu ranelc Domnului Christos în trupul meu U port" (Gal. 6. 17). Ei nu-şî fac cruce şi nici nu se închină, cum noi ne închinăm, nu crucii, nu lemnului, ci Domnului Christos, aducându-ne aminte de suferinţele Lui şi de ne­preţuitele binefaceri, ce ne-a câştigat şi mărturi­sind de-odată credinţa în taina nepetrunsă a S-tei Treimi.

Cine së le credă însă, că ei portă crucea Domnului în inimă, ce nu se póté vedé, când nu voies: se-şî arete credinţa şi în afară, când scris şi adevër este, „că din fapte se îndrepteză omul, iar nu numai din credinţă (lac. 2. 24.). Când noi suntem datori, ca şi prin. semne din afară së ne arătăm credinţa nostra şi së nu ne asemenăm celor fără de lege, caii vëzènd pre Domnul spên-zurat pre lemnul crucii, „huliau pre densul, clă­tind cu capetele sale11 (Mat. 27, 39.), tocmai aşa cum hulesc şi „pocăiţii* semnul, ce ne reamin­teşte restignirea Domnului Christos, semnul s. cruci, ce lor li smintéla ca jidovilor şi nebunie ca păgânilor (I. Cor. c. 1).

E drept, că crucea amintită la Mat. c. 10, v. 16 şi Luca c. 14 nu însëmnéza cruce făcută de mâni omeneşti, dar nu mai puţin drept e şi acea, că un creştin adevărat, privind crucea, îşi aduce aminte de smerenia, răbdarea şi dragostea Dom­nului Christos, cari tote îl îndemnă la o viaţă creştinescă, plină de virtuţi. Ea este isvorul cu­răţeniei şi păcii sufletului nostru, întrucât, privin-du-o, ne reaminteşte pëcatele, ce au pironit pre

sant organ de corespondenţă : „3/i5 Aprilie Paris. 1. Serviciul divin în memoria marelui Grigorie

T. Bratianu, ce s'a anunţat in Nr. 1 al „Chartei rotunde" s'a ţinut Duminecă 19 Martie în biserica română. Un membru din comitetul Ligei a luat cuvèntul,

2. Liga d'aicï a hotărît se facă portretul în oleu al lui Gr Bratianu şi së bată o medalie co­memorativă. Desemnurile necesare pentru acesta medalie le va iace chiar un Român, membru în comitetul secţiunii nóstre.

3. Felicităm din inimă pe fraţii VienezI pentru nobila lor iniţiativă de a pune basele unei funda-ţiunl, care së porte numele ilustru al vecinie plânsului Gr. T. Bratianu . . . .

7, 0 ştire din cele mai îmbucurătore. Joia trecută distinsul profesor H, Gaidoz, director al şcolei de înalte studii şi profesor de etnografie la Secţia diplomatică şi de drept public şi istorie delà şcola de ştiinţe politice, a vorbit la cursul sëu (de etnografie) despre Românii din Transil­vania şi Ungaria. După ce a istorisit pe scurt sortea Slavilor din Ungaria, venind la Românii din Transilvania Dl Gaidoz a început cam aşa: Domnilor venim acum la o ţeră din Orientul Europei, una din cele mai frumóse după conti­nent, Transilvania. Acesta ţeră este locuită în partea ei cea mai mare de un popor eroic (cu­vintele lui proprii: habité par un peuple héroïque..), care duce o luptă voinicescă pentru libertatea «a. Dl Gaidoz a făcut o mulţime de citaţii din „Replică", pe care o recomandă auditorului com* pus din représentant! ai tuturor naţiunilor euro­pene şi mulţi din ai celor transatlantice! cu ur-

mătorele cuvinte: „Ve sfătuesc, Domnilor, së cetiţi acesta scriere interesantă şi instructivă, opera unei junimi, care face onóre naţiunei căreia aparţine şi humei universitare .''' Inchipuiţi-ve acum bucuria Românilor, cari erau de faţă la acest curs, — cel ce scrie acestea era printre aceia. Dar Dl Gaidoz n'a isprăvit. Ora vii tore ne-o va consacra tot noue ; va vorbi despre epoca delà 1848—1892. O së se îngroziască şi Ungurii, când vor auzi de barbari'le delà Turda, Şimleu, Arad etc. Gaidoz va vorbi despre ele, i s'au pus la disposiţie tote documentele necesare. De mult nu s'a mai vorbit cu atâta interes despre Români într'un curs univer;itar aici în Francia. Póté de pe timpul lui Quinet şi Michelet, aceşti entuziaşti filo-românl, cari delà înălţimea scaunului ce-1 ocupau la „College de France" pledau cu ardóre pentru causa Principatelor Române. 8. Am auzit, că Emilio Gastelar, marele bărbat de stat şi ce­lebrul orator spaniol, ar fi ţinut zilele trecute îa Madrid o importantă conferinţă politică, vorbind şi despre Români. Până în momentul acesta n'am putut da peste revista, care vorbeşte de acesta conferinţă. Póté în Nr. 3 al ,Ch. r." vë voiü putea comunica pe scurt, ce a vorbit D. Cas-telar".

«Budapesta. Multe bune şi frumóse am avut ocasiune a ceti în aceşti doi Nr. ai „Ch. r.°. Dar pentru a putea réalisa barem! în parte dorinţele nóstre este de lipsă mai presus de tote atingere personală între tinerii români din tote părţile şi discutarea cu graiü viu a multelor cestiunl de mare însemnătate, cari ne preocupă. De aceea consimţim pe deplin cu propunerea fraţilor din

Domnul şi ne face së nu-1 înjurăm ca poporul evreesc, së nu ne îmbetăm, aducêndu-ne aminte, că Domnul ceriului şi al pământului nicî apă n'a avut pre lemnul crucii, ca se-şî stêmpere văpaia suferinţelor. Ea ne îndemnă, së fim iertători şi răbdători, cum răbdător şi iertător a fost Domnul. Când recela, desnădăjduire şi îndoieli ne cuprind sufletele nóstre, ea ne încălzeşte, umple de nă­dejde şi de tărie în luptele vieţii. Când în loc de dragoste lumea ne împărtăşeşte de dispreţ, în loc de plată, ne ie la gonă şi în lo: de recunoştinţă, ne încarcă de nemulţumire, atunci dând ochii noştri de cruce, ne liniştim, ne împăcăm, adu­cêndu-ne aminte, că Dl Christos şi dispreţul şi gónele şi nerecunoştinţa le-a suferit nevinovat şi cu tot focul dragostei faţă de duşmanii sëi.

Şi când suferinţele şi lipsele së ţin lanţ în zilele vieţii nóstre, óre nu ne împăcăm cu sortea, fie cât de amară, când, privind la cruce, ne adu­cem aminte de Acela, care a zis : pildă v'am dat vóue. ca precum am făcut eu, aşa şi voi se fa­ceţi" (loan 13. 15.) adecă së nu ne ruşinăm de sărăcie şi cum El, aşa şi noi së suportăm ori ce năcaz, pentru-că plată vom lua.

Ori nu-i drept, că noi preţuim câte un stég rupt şi sdrenţuit de glonţele duşmanilor? Şi óre nu să pedepseşte acela, care vatămă colorile unui stat? Nu ţin popórele în cea mai mare cinste instrumentele, cu cari au fost chinuiţi fii lor cei mai bravi, ori instrumentele, cu cari sa apărat ţara ori a fost scrisă mărirea şi vitejia străbunilor? Şi dacă acestea se cinstesc, pentru-că ne reamin­tesc bravură şi nu pentru preţul lor, cum së nu cinstim noi crucea Domnului, aducêndu-ne ea aminte de cele mai strălucite virtuţi ce a putut së le aibă o inimă omenescă ?

„Pocăiţii" la tote acestea sau tac, sau rëspund cu un aer de biruinţă, că n'au grije de cele ce le iscodeşte mintea omenescă, ci numai de ce e în temeiul credinţii lor, în s. Scriptură. Le scade însë şi curajul acesta atunci, când li-se spun cu­vintele s. Scripturi : Şi precum Moise a înălţat serpele în deşert, aşa se cade a se înălţa Fiul omenesc, ca tot cel ce va crede întru El, se nu piară, ci se aibă viaţă vecînică. (loan 3. 14).

In caşul acesta recunosc şi ei, că Dumnezeu n'a poruncit poporului jidovesc nici când, ca së se închine idolilor, că şerpele din deşert n'a fost idol şi nu e idol nicî crucea. Recunosc, că pre­cum sau vindecat cei muşca(i de şerpi veninoşi, privind la şerpele de aramă, nu pentru puterea aceluia, căci n'a avut nici viaţă, nicî un picur de putere, ci pentru-că së cugetau la Dumnezeu cu încredere şi părere de rëu ; tocmai aşa së vin­decă de muşcăturile pëcatelor aceia, cari privind la cruce, care în sine n'are nici o putere, îşi aduc aminte de jertfa şi chinurile puternici şi dătătore de viaţă a Domnului şi cu încredere în El asculta glasul plin de milă şi bunătate, care zice : „ Veniţi la mine toţi cei osteniţi, şi însărcinaţi, şi eu vë voiü odichni pre voi" ţMat. 11. 28).

Iată motivele morale religiose, pentru cari bi­serica nostra ne-a îndemnat, se cinstim icónele, cum s'a arătat, şi s. cruce şi pentru cari ne sfă-tueşte së păstrăm semnul crucii lui Christos în casele nóstre, în biserici şi să-1 ridicăm pre la marginile drumurilor şi pre hotară.

Viena, Deci së ne întâlnim în pace cât de mulţi la Năseud, la adunarea „ Asociaţiunil" din anul acesta. Ca un punct de atracţiune pote servi tu­turor şi Sângeorgiul cu băile sale româneşti şi mai presus de tote cu vieţa şi petrecerea aprópe curat naţională.

„Cestiunea „home-rule" am urmărit-o delà în­ceput cu încordată atenţiune. Telegrama cătrâ Gladstone am compus'o încă înainte de a 2-a cetire. Dee Dzeu së nu ne fi prea pripit, şi së trecă şi prin desbaterea specială şi prin casa lorzilor.

„Ar fi recomandabil a se trimite „Ch. R." şi la vr'un redactor al Tribunei ori la un om, care stă în legătură cu ea d. e. Dlui Rusu Sirianul ori Dlui Tordoşan. E din multe puncte de vedere bine së cunoscă Tribuna paşii noştri şi së ne ofere spriginul eventual espertul ei sfat

„Octogenarului Bariţiu i am trimis o telegramă din incidentul alegerii D-sale de preşedinte al „Assoc. Trans."

„Cluj. 15/27, Suntem încântaţi, că la diferite ocasiunl savanţii din Francia îşi manifestă simpatia faţă de noi. Cu mare plăcere luăm spre ştiinţă prelegerea şi constatările făcute de distinsul pro­fesor H. Gaidoz ; dorim şi noi, ca ideile lui pro­pagate cu atâta căldură pentru causa românismului së se publice în colonele unei foi naţionale d. e. în Tribuna. „Ce priveşte iubileul milenar al „culţilor" . . . . ne alăturăm la propunerea ema­nată din Paris. Mergênd pe la vetrele părinteşti vom îngriji, ca productele eşite din mâna femeii române së n'ajungă ca obiect de fală în manile jidanilor. (Va urma)

Page 3: Cluj, 9 Ianuar n. 1904. EYÄSUdocumente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/revasul/1904/...De printre stele luna încă Revarsă tainicprestestâncă Potop de razè argintii. E pace

Nrul 2. „REVAŞUL Pag. 7.

REMŞUL CLUJULUI. — Casina română din Cluj, are multă lipsă

de ajutor; de aceea au hotărît mai mulţi domnî se-şî rescumpere felicitările de Anul nou în folo­sul ei. Ast-fel şî-au rescumpërat felicitările până acum : Dr. E. Dăianu, protopop, cu 5 cor., Bas. Podobă, directorul „Economului" cu 5 cor., Dr. Victor Poruţiu, adv. cu 5 cor., Anton Mandeal, secretar la „Transylvania" cu 5 cor.

Ar fi de dorit, ca la rescumperări toţi domnii din Cluj se-şî aducă aminte de casină.

Pentru copiï sëracï, elevi ai şcolei confesionale române din Cluj sa făcut şi est an ca şi anul trecut cofectă ca së li së cumpere daruri de cră­ciun. Ia apelul P. St. Dómne Véd. Anna A. Pop presidenta reuniunii S. Măria a femeilor române, au rëspuns următorele dómne şi Domni, cărora mulţămită ferbinte së cuvine a li-së aduce in numele mângăieţilor copii.

Vëd. Anna A. Pop 3 c , Véd. Susana Trata 1 corfă de mere şi 2 c., Vëd. iustina Gali 5 c., Maria David tí c ; , Flore Cormoş 4 batiste., Red. „Revaşul" 5 c , dr. Ii. Dăianu 5 c , loan Bereş 1 c , Simeon Sándor 1 c , 2 leméi din Mănăştur 80 Iii., Leontin Pop 2 c. Ladislaii Pop 1 c , C. Indre 2 c , loan Nestor 1 c , N. Blasia 2 c , Aies. Borza 1 c., Elisa Dr. Isacu 4 c , Dorina Coroian 5 c , D-na Marinca 1 c , loan Pop 1 c., Const. Iurcaii 1 c . „Economul" inst de credit . . . 1). Podobă . . ., Aug. Giurgiu 4 c , Maria Szilagyi n. Suciu 5 c , Nie. Căciulă 2 c , Vas. Pop. 2 c , Dr. À. Frâncu 2 e., Teodor lioca 1 c , Anast. Demian 1 c., Dr. I. Vaida 5 c., A. {Jota 2 c , Vas. Ostatea 1 c , Dr. St. Morariu 5 c , Vas. Ranta f> c , Andrem Cassian 1 c , Vas, Hossu jude la tabla reg. 2 c , I. Hossu cand. de adv. 1 c , N. Popoviciu căp. 3 c , Tuliu Roşescu 1 c , T Nicóvá 1 c , Dna Comanescu 4 c , Dna Petrán 2 c , Dr. C. Maniu 1 c , Ida Marţian 5 c-, Cornelia şi Susana Jurcan 1 c , Nicolau Gogan 1 c , Vöd. Maria Chihereanu 40 fil., Maria Pop n. Stanciu 40 fil., Gavrila Stanciu 1 c . Vas. Burdea 2 c., Maria Popoviciu 50 fil., Alexa Hurducaş 1 c , Dna Bárdi 1 c , Dr. G. Ilea 2 c. „Kcono-mul" 10 cor. B. Podobă 5 cor. loan Pop 1 cor. Dr. Victor Porufiu 5 cor. şi „Transylvania" soc. de asig 5 corone.

Darurile de crăciun, haine, încălţăminte etc. sau înpărţit copiilor sëracï, elevi ai şcolei române din Cluj, în ajunul Crăciunului, pre lângă cere­monial potrivit.

R a p .

De peste Séptèmânà. Crăciunul.

A sosit mândru, omëtos, cum e obiceiul din bëtrânl. Nu-i mirare că Românii au îndrăgit mai mult aceasta serbătore, că o cântă şi-o descântă în fel şi chip. Popor de păstori, ce au fost ai noştri din vremuri străvechi, trebuia së'i măgulescă faptul că ângerul Domnului păstorilor a vestit mai ântăiu plinirea vremilor, naşterea doritului şi mult aşteptatului Mesia. Dăm aci chipul unui păstorel din ziua de azi, ca o amintire, dulce de crăciun, şi dorim tuturor cetitorilor noştri : Serbătorî fericite !

— Zilele trecute au Jost prin Cluj : Dr. Teodor Mihali, advocat din Dej, D-na şi Dnul Dr. Fr. Hossu-Longin din Deva cari au mers pe serbătorî la Băseştî.

— In Nădăşelul-unguresc s'a înfiinţat o reuniune de femei pentru înfrumseţarea bisericei.

— Rugăm pe cetitorii noştri, ca în ^serbătorile Cră­ciunului fie-care sè ne mai câştige cel puţin un abonat.

— La universitatea din Cluj înscrierile pe semes­trul al doilea se fac din 7—18 Ianuarie n. 1904.

— Groznică nenorocire s'a întêmplat în septămâna trecută în Chicago (America). In teatrul de acolo era së se predee opereta „prinţul cu barbă vînătă" ; în actul al doile între altele se cântă : „blândă lună arată-mil mie, pre cela pentru care më topesc" etc., — luna re­varsă lumină asupra cânte-reţului. De ştiut este, că în teatrele mari totul se reproduce, ast-fel s'a încercat se reproducă în teatrul din Chicago şi luminarea lunei asupra cântereţului. Inse maşina întocmită jspre acest scop, fiind electrică şi avênd ceva cusur, în continuu dădea schintei şi din schinteile acestea sau aprins per delele culiselor. Un pompier a în­cercat se înăbuşe focul, însë în loc se stingă, mai tare nutria flăcările, care cu iuţala fulgerului se lăţiră.

— Totul era perdut. Pre uşa obicinuită abia putură eşi vre-o câţt-va dintre ospeţî, uşile, cari se pot folosi în caşuri de primejdie nu sau putut descuia. Fumul creştea din ce în ce, omenii nu se vedeau unii pre a.1ţiî, au fost înăduşiţi. După cum se vesteşte 690 persóne ş'au aflat mórtea în modul acest înfiorătoriu. Dar se póté că vor fi fost şi mai mulţi.

— 0 productiune teatrală împreunată cu cân­tări şi declamărî şi urmată de dans se va aranja în şalele şcolei române gr. cat. din Alba-Iulia (Maieri) a 2-a zi de Crăciun (8 Ianuarie st. n. 1904.). Se vor juca trei piese teatrale : Nunta Zamfirei, Sgârcitul pocăit şi Mîţa cu clopot. Ve­nitul curat este destinat în folosul bisericei gr. cat. din Alba-Iulia (Maierî). Bilete pentru locurile nu-merisate se pot cumpëra şi înainte delà D-l învăţ. I. Pampu. Suprasolvirî se primesc cu mulţămită şi se vor cuita publice.

— Agentura Asociaţiunil din Feneşul-săsesc a ţinut adunarea generală în 3 Ian. c.

— Rescumpërarea felicitărilor de Anul nou. „Asociaţiunea pentru literatura română şi cultura poporului român", a început rescumpërarea feli­citărilor de Anul nou în folosul casei naţionale. Deóre-ce Muzeul casei naţionale se va preda în anul viitor menirei sale şi Asociaţiunea mai are trebuinţă de mijlóce băneşti pentru instalarea lui, ar fi de dorit ca în ăst an se se facă cât mai multe rescumperări în favorul acestui scop. Bi­roul „Asociaţiunil" va publica şi de astă-dată consemnarea darurilor în o mică broşură ce se va trimite tuturor celor ce îşî vor rescumpëra feli­citările.

— In Sătmar şî-a deschis cancelerie de advo­cat d-1 Dr. Andreiii Doboşi. E singurul advocat român în Sătmar, (pe cât ştim) şi locueşte în strada Rákóczy nr. 39-

— Dl S. M. Halită, inspectorul înveţămîntului din Bucureşti, a sosit së petrecă serbătorile la vatra părinţescă.

— Amintirea episcopului Vulcan, întemeietorul gimnasiului din Beiuş a fost serbâtorită şi în estan la 25 Dec. n. 1903. Studenţii au făcut o şedinţă festivă, cu următorul program: 1. Marşul marina­rilor de M. Millo esecutat de orchestră. 2. Discurs de deschidere rostit de Dl. prof. Vasilie Dubrava. 3. „La revedere" de I. Doniciü „Ardeleana" de Fr. Hubic cl. VIU. esec. de orchestră. 4. „Mama" de G. Coşbuc declamată de Georgiu Groza cl. VIII. o. „Mult e dulce" de Sion corde copil. 6. „Anyám" de G. Coşbuc trad, de Révai deci. de Eugeniu Székely cl. VIII. 7. „Şi ore le-am perdut?" de S. Silvian esec. de orchestră. 8. Biografia episcopului Samuil Vulcan dis. de Leon Birle cl. VIII. 9. Cu ce dor le-am aşteptat? de Codrescu cor de voci bărbăteşti. 10. Marş de încheare esecutat de orchestră.

— Socialismul se lăţeşte şi pustieşte între Ro­mâni din ce în ce tot mai mult. In Dobreştî (Bihor) ţeraniî au fost aţiţaţî la împotrivire cu pri­lejul unor esecuţiunî. S'a întêmplat încăierare. Un ţeran român a remas mort ; un gendarm a fost bătut. Acum mulţime de români sunt în temniţă.

— In Bănat asemenea aţiţă socialiştii la ne-rînduelî. Mai ales în cercul Cubinului, comit. Ti-mişoriî. Până şi în Sëlaj s'a lăţit socialismul sëmînat şi susţinut de ovrei. In Şimleu s'au fost încăierat mai în tomna doi Români la ceartă s'a pentru socialism. Din ceartă iscat bătaie şi „socialistul" a rëmas mort. La de astea duc ovreii socialişti peţ ëraniï români !

— Cronică politică. Abstructia în dietă ţine ; deşi obstrucţionista au scăzut la numer, ei nu se dau. — E vorba, că în primăvară se vor face alegeri nóue pjntru dietă. — Ministrul scalelor, d. Berzeviczg a făgăduit într'o vorbire de anul nou, că va maghiarisa mai cu deadinsul scalele vóstre de pe sate, şi mai ales preparandiile. Crede, că ast-fel ungurimea va câştiga mai mult decât dacă li-s'ar împlini, ce cer în armată. Se fim trezi ! E primejdie, că un resboiu crâncen va isbucni în Asia, între Ruşi şi Iaponezi. ____

Posta Redacţiimei. S i l i a n . Mulţumită Fă-ne onórea şi altă-dată. — A m a d e u s .

Din minierul acesta a trebuit së remână afară, cu alţi articol! de crăciun. Până nu vom avé tipografie în loc nu suntem stăpână, cum am voii, pe fóie. Sunt greutăţi ce nu se pot delătura. Articolul va urma însë. — M a r a m u r e ş . Primim bucuros ol'ertul. Câte 10 numeri trimitem pentru 2 5 c o r . la an (2 cor. 50 f. un abonament.) Astfel On. fraţi ar puté face o adeverată misiune, împărţind înşi şi foia. Legăturile intre păstor şi turmă s'ar strînge astfel bine.

M ă r i e i din C ă m p i e , Domnea , Dta ai o in imă care s îm te milă p e n t r u poporu l n o s t r u de la sate . Te d o r e in ima gând indu - t e la se rbă tor i le Crăc iunulu i când ţerani i noş t r i în loc de a s e rbă to r î cu sufletul na ş t e r ea Domnulu i , î ş i î m b r a c ă t r u p u l cu sdren ţe le unu i p o r t s t ră in p ă r ă s i n d obiceiuri le s t r ăbun i lo r , car i de c răc iun! îşi î m b r ă c a u pe toţi căsenii cu ha ine r o m â n e ş t i făcute de mani le lor. Te d o r e in ima — şi to tuş i n u o ştii s p u n e aşa ca së o cetescă omul cu d r a g şi së se p e t r u n d ă în suflet de cele ce spu i scr i ind. Nu ai a juns încă la măies t r i a de a scrie p e n t r u popo r . P o t e së a jung i , mai tâ rz iu , po te së nu a jungi . Acesta e un d a r care nu t u t u r o r s'a dat . Ori cum a r fi, ne p a r e bine , când vedem p r i n t r e Dómnele r o m â n e de la sa te şi de acelea, cari se g â n d e s c la sor tea p o p o r u l u i nos t ru , s imt milă p e n t r u el vëzênd rătecir i le ce-1 aba t de la calea s t r ă b u n i l o r noş t r i , şi încearcă a-şi a re ta în scr i s gând i r i l e şi s imţi r i le ce le c u p r i n d sufletul a tunc i . Deşi n u p u t e m publica ar t icolul DTale î n t r e g , încres -t ăm unele p ă r ţ i mai de seamă din el, căci a r e şi astfel de p ă r ţ i . De pi ldă când zici :

A m u lumea s'o m â n d r i t , Voi cu toţii a ţ i serăci t Că p o r t u vi l 'a ţ i corcit . I n loc de ch indeu — »năframă«, I n loc de zadil — »vigană,« I n loc de cosiţe — »conci« Şi în loc de p â n z ă — »giolj.« I n loc d e p i e p t a r — vizitcă Pe o g r a d ă nu-i nimica. Şi în loc de s u m a n — roc, Serăcia-şi face loc. Şi-apoi în loc de opinci , C isme cu călcâie mici , Cu cismeie t ropot i ţ i , P e la »coşi« ve ' nda to r i ţ i .

Ca o tă lcuire a aces tor v e r s u r i po t r iv i t e — p a r c 'ar fi lua te din g u r a poporu lu i -poe t — scri i po t r iv i t zicênd :

«Spuneţi mue r i l o r şi fetelor vós t r e se lasă vigăni le la D ó m n e şi 'n loc de vigană seşî facă cătrinţă, ţ e su tă din lână şi 'n locul cămeşi i de giolgi seşi facă cămeşă de p â n z ă de casă, se n u le fie r u ş i n e aşi face î m b r ă c ă ­min tea cu m â n a lor din lână şi cânepă , că cu a tâ ta vo r fi mai lăudate şi de r o m â n i , ba şi de s t ră in i , căci şt i ţ i cum zice zicala: -Că, binei stă m â n d r i i gă ta tă , cu hainele de p r e şa t ră , d a r mai b ine ia r şede, së şi le fi făcut ea. Celealalte ha ine Domneş t i së le p o r t e Domni i şi al ţ i . . . I n locul lor lua ţ i s u m a n u l , opincile şi tote celealalte, adecă : p u r t a t po r tu l p r e care bă t r â ­nii voş t r i i cu fală l 'au p u r t a ţ i , căci n u m a i a tuncia veţ i potea fi a şa de îndes tu l i ţ i cu tote cum au fost ei. Deschide ţ ive ochii d rag i i mei şi vedeţ i , că ce faceţi de-o v r e m e încoce, n u faceţi b ine. De n u ve veţ i în to rce de p r e calea acea ră tăc i tă cu toţii veţ i a junge la sapă de l emn p r e c u m unii d in t r e voi o şi a juns . Nu credeţ i ce vë s p u n s t ră ini i ca oi n u ve v r é u binele şi n u vë î m b r ă c a ţ i în po r tu l lor s cump , lor le es te mai u ş o r şi de së î m b r a c ă aşa pent ru-că bani i lor n u m e r g în m â n i s t ră ine . Voi iubiţ i i mei, de vë a junge o r i ce r ëu ci n u ve v o r a ju tora , fâr mai t a r e v o r apăsa , ca s u n t străini şi pace bună . Apoi se ferescă Dzeu së n ' a jung i la mila străinului, căi ca u m b r a spinului , când gândeş t i că te u m b r e ş t e mai t a r e te d o g o r e ş t e . . . «

— Bagă de seamă, cinst i îă D o m n ă şi vei vedé , că acolo e mai f r u m o s scr isul Dtale, u n d e ma i m u l t se ap rop i e de poesia poporu lu i . I n ea s 'a s t r ăcu ra t , ca mierea din fagur , în ţe lepciunea mu l to r v r e m u r i şi a m u l t o r r î n d u r i de omen i . Din mul t e florîj sufleteşt i , a a d u n a t albina poesiei acei p icur i cura ţ i şi dulci ai g â n d i r e i omeneş t i , cari ne îndu lcese sufletul cet ind ve r su r i l e n e m u r i t o r u l u i p o p o r poet .

L ă s ă m ca Dta, Domnă , së ai cuv în tu l din u r m ă , cu care închei sfaturi le Dtale b inevo i tó re că t ră ţ e ran i i noş t r i iubi ţ i :

Ţineţ i legea lui Chr i s tos şi ascul ta ţ i de învă ţă tu r i l e lui b u n e ; şi fiţi smer i ţ i p r e c u m a fost dênsu l , n u vë î m b r ă c a ţ i t r u p u l cu ha ine scumpe , nici min tea n u vi-o în tuneca ţ i cu b e u t u r ă beţ ivă, ci cu min tea deş t ep tă şi cu sufletul cu ra t a ş tep ta ţ i na ş t e r ea lui sfântă . Şi astfeîi se a le rga ţ i la maica Biserică şi acolo p r in cân tă r i de laude şi m ă r i r e së vë închina ţ i lui, căci cu adevërat , fiul lui Dzeu e s t e !

O ! I s u s e p r e a ' n d u r a t e P e n t r u na ş t e r ea ta sfântă, Fâ-ne şi nóue d r e p t a t e Şi ne scote la i s b â n d ă !

Page 4: Cluj, 9 Ianuar n. 1904. EYÄSUdocumente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/revasul/1904/...De printre stele luna încă Revarsă tainicprestestâncă Potop de razè argintii. E pace

Pag. 8. „REVAŞUL Nrul 2.

CD O* *» ar

F r i s e r , b a r b i e r !

Demitriu Bucolan barbier în Cluj, strada Egyetem Nr. 6.

Recomandă ateliera seu bine sortat în branşa acesta. Abonamente lunari cu preturile cele mai moderne. — NB. Universitarilor la abonamente

lumare dau 24/„ rabat.

î

i J 9 ţ q j e q j l o s ţ j ^

Scrierile mai noue ale Doctorului Bonea:

1. „Discursuri, Autonomia bi-sericescă, Diverse," vo lum 8 ° de 534 pag . Pre ţul 5 corone .

2. Episcopii Petru Paul Aron şi Dionisiu Novacoviciu, sau istoria Român i lo r T rans i l vănen i de la 1 7 5 1 — 1 7 6 4 . Volum 8 " 517 pag . Pre ţu l 4 cor. 50 Ml.

3. Vechile Episcopii Româneşti, a Vadului Gcoagiului, Silcaşitlui şi Belgradului. Volum 8 " de 1 6 0 pag. Preţul 2 cor 50 fii.

Se pot p rocura şi delà

Administraţia „Răvaşului" Cluj , Jóka i -u tcza 6 .

(La c o m a n d e din afară este a-se a d a u g e pe l ângă preţ şi t axa de por to pos ta i ) .

m

D e a d m i r a t ! 1 limit, pàr.a ce mi mai

ţine provísiime;i4 1 , k.

S À P U N D E G À T É L A : fin cu miros do flori, şi pulin vătămat (cam 50 bucăţi) frumos combinate din bucăţi cu miros de rose, mclin, moşiis, viorele, rezeda etc. Preţul regulat

e de trei ori mai mare.

r—: Se trimit cu rambursa : -

1

A U F F E N B E R G J Ó Z S E F

BUDAPEST, Strada Próféta 5. 50. (1 — 10)

Un însemnat procent din pre­ţul cărţilor e destinat pentru

biserica cea nouă z zizz din Cluj.

s

Prilej de a cumpèra! 32 bucăţi 6 florenî.

la urma unei îngrămă­diri în magazin am ca­pelat delà o fabrică în-săncinarea se vind marfa ei cu preţurile de fabrică, cu forte putină resplătire a preţului muncitorilor. Oe aceea până ţine de-oositul trimit cti ram­bursa (utánvét) :

6 linguri forte fine de argint „Gloria" 6 furcuţe „ ., „ „ (dintr'o bucată) 6 cuţite de masă

12 linguriţe de cafea „ 1 lingură mare de argint pentru lapte 1 „ . „ » s "Pă

— La olaltă 32 bucăţi pentru 6 fl. — Tote sunt noué, perfecte, tine şi slrăluiite. Mai

nainte era 25 II. arum 6 il. Argintul „Gloria" e me­tal de. tot alb, care pe lângă garanţie remâne ne­schimbat şi suplineşte adevăratul arginl. Ca ori cine se sc 'convingă despre ulevcr pentru marfa, co n'ar placé, fără nici o piedecă ivtrim t banii.

Serviciul acesta c IVirte potrivit de cadou de crăciun ori nuntă şi astfel e nencujurat de lipsă în căsnicie. — Singurul • inziHor c Centra'a

Auffenberg Józse f ^ V L A se fac trimiţend baiu iuainte ori cu rambursa.

51 (1 — 10)

Renoirea şi prolungirea vieţii cu „Electrophor"-ul orig. american.

Aparat medjcal electric pentru folosul privaţilor! electricitatea e Vieţa.

Atrag atenţiunea ómenilor,

cari sufer bolnăvicioşi şi cu

organism slab së întrebuinţeze

acest aparat electric, pentru-că

„ E l e c t i o p h o r " - u l n e

î n t ă r e ş t e n e r v i i , n e

î n v i e ş t e s â n g e l e , n e

a g e r e ş t e m i n t e a ş i

s i m ţ u r i l e , asigură circulaţia rcgulală a sângelui şi funciţonarea siste­mului nervor, prin ce ne scu­teşte de bóle.

Prof. Dr. Bourg, membru facultăţii de medicină a universităţii din Paris s'a declarat despre „Electrophor" astfel : „Nu numai reumatism, sgârciuri, nervositate şi asthmă au vindecat, sau cel puţin au alinat cu E l e c t r o p h o r în mii şi mii de caşuri, In cari ştiinţa doftorilor a dat faliment, ci şi la morburi de nervi, dureri de cap, colica, vljeitul urechilor, lipsă de somn, la cei în stare hipocondrică, şi mai ales în potriva relelor de obstipaţie, vina de aur, în câteva zile, de multe ori în câteva ceasuri au observat alinare minunată. Femeile cu bóle dureróse câştigă alinare şi vindecare aprópe sigură.

Nu s e strica ! Preţul unui complet aparat mic:

= 10 cor. = Pentru cei slabi de constituţie. LI

Ţ i n e î n v e c î !

Preţul unui complet aparat mare :

= 2 0 cor. = pentru vindecarea botelor învechite

Pe lângă trimiterea banilor înainte ori cu rambursa lifereză représen tan te european al companiei

„Electrophor Co. Limited"

""'1 1 1 Auffenberg József Budapest VI. Profeta-utcza 5. z

Minunat instrument musica l !

Pe „Hötophon" pótc cânta ori cine melodii, marşuri şi dansuri, fără a cunoşte notele. Socie­tăţilor, turiştilor, e forte recomandabil de petre­cere. Tonul lui e fermecător.

$ Acest minunat instrument musical arc 10 clape, 20 tonuri, 2 clape de bas si pentru 3 corone se capotă în formă elegantă. 5 bucăţi costă S cor. „Flóthon"-mai puternic, cu ton fer­

mecător, costă 5 şi 6 cor.

X X X

8 Cu rambursa trimite

Centr. lui Aufíenberg József Budapest. VI., Próféta-u. 5.

Lampă electrică de busunar

cu mechanism american indispensabilă pentru orî-ce

: economie casnica.

Se póté purta şi în busu­nar, e durabilă, comodă

şi coréspundetóre.

Kie-căruia o do lipsă penlru luminarea chilielor, (rep-telor, ambitclor şi localităţilor laterale.

Pentru o f i c e r î l a eserciţii, p ă d u r a r i ­l o r şi v e n e t o r i l o r p e n t r u se rv i ţ iu de nópte e tare acomodată ; pentru t u r i ş t i sunt indispensabile, pentru m e d i c i şi moşe cu ocasiunea visitcîor de nópte. In t a b r i c e , mori ," p ivni ţe şi depos i te unde se păstroză materii esplosive, sunt de maro însemnătate pentru c é l a t o r ï ce sosesc nóptea sunt nepreţuite. Pentru é c o n o m e este o bucurie. Nu sunt în urma ei pică­turi de lumină pe padiment şi covóre. Pe p r o p r i e t a r i şi economi î f p â z e s c e d e a t a c u r i şi foc ; cu acesta t e p o ţ i sul şl n ó p t e a î n pod unde se p ă s t r e z ă n u t r e ţ u l . — E sigură contra focului. Se póté folosi de mai multe mii de ori şi dacă cu timpul arde stratul, pentru

120 cor. subministrăm altul nou. Preţul 4 cor.

Strat de réserva corone 1.20. Se trimit cu rambursa delà

Stabilamentul Central aluT J0SIF AUFFENBERG.

BUDAPEST, Strada Próféta u. 5.

§ Castelul din Carpati

I

I

Roman din viaţa poporului românesc = din Ardeal, de = = = = =

Jules Verne. Tradus din franţoseşte de

Victor Onişor. Carte împodobită cu mulţime de chi­

puri frumóse.

Se póté căpeta penlru I coronă 60 fii. şi 10 fii. porto postal, delà

Administraţia Răvaşului C l u j , J ó k a i u. 6 .

Oleul aurului! preparat de vestitul medic suprem şi fisic Dr. G. SCHMIDT dela-tură în grabă şi radical asurdeală vremelnică, cursul urechilor, vîjăitul urechilor şi audul greu, chiar şi în casurî învechite. Se póté căpeta în sticle à 3 Maree 50 , dimpre­ună cu instrucţia de folosire, delà apoteca lui Dr. Emil Rothschnek

• Debreczen.=

Tipografia ,Aurora* A. T o d o r a a î a Gherla — Szaraosújvár.