N. IORGA -111-

24 IANUAR 1916 Conferinţă ţin tă la Ateneul Romin

pentru �ocietatea ortodoxă naţională a femeilor romine.

---===111====----

BUCUREŞTI

Editura" Librăriei Romăneşti CI Pavel Suru

1916

•

N. IORGA

24 IANUAR 1916Conferint& tinut& la Ateneul Rom In

pentru Societatea ortodox& national& afemeilor romine.

Ill

BUCURE*T1

Editura Libririei Romineqtr Pavel Sum1916

Onor. auditoriu,

Poate fi o intrebare daca, in -momentul cind()chit tuturora sint indreptatt cu o asa de legi-tima nerabdare spre viitor, trecutul ma! are unrost ; clack in momentul cind ne stapinesc altegindurt decit acela al legaturit cu un trecut matapropiat sail mat departat, plin de mat mutteroism si de mat multa virtute ca al nostru, tre-buie sa se vorbeasca despre cele ce ad fost.

Am auzit in timpul din urmA mart guraliv1spunind a se vorbeste prea mult. Natural, eradin rolul lor : cine poate sa se plinga ca se vor-beste prea mult decit oamenil cari n'ad facutaltceva in viata lor intreaga ? De aceia n'as voica, pentru astfel de critic!, asa de indreptatitt sa,critice, prin tot ce n'aii feicut o viata intreaga,sa adaug la vorbele celorlaltl.

La acest 24 lanuar, care isprAveste un an dela care asteptam alte lucrurt, pe care anul acestanu le-a dat si ne doare, §i dorim ca antiviitor sa ni le aduca , la acest 24 Ianuar 1916plin de multa melancolie, de multe durer! §i demalt desgust pentru greselile noastre, penultceia ce n'am stiut sa facem, n'as voi sa se cu-leaga si din gura mea un manunchid de vorbe.Dar, iarasf, nu sint de loc in masura sa daii

4

formulele magice pe care atita lume le asteapa.CiudatA ideie fac unil oament despre rostulunui arturar intr'o societate CArturarul trebuiesä aibA toate infAtisgrile posibile, intre care oinfAtisare pe care el, cel putin dacA are sufletulmied, o rAspinge : aceia de a fi ecoul sonor,atit, al tuturor ambitiunilor i tuturor intereselor,mai bine sad prost mascate. (Aplause.) Rolul

. acesta refus joc. SA-si urnfle fiecare glasulpotrivit intereselor sale, sA strige pentru el, darsA, nu cearA until om de modestA muncl sA joaceun rol teatral, care-i repugnA. Am fAcut teatru,maI bine de- o jumAtate de veac, top, in toatvpArtile. E destul. E peste mAsurA ; cu toate represintatiile noastre teatrale nu miscAm nimic :niclun singur soldat dusman de la frontierA nuva pArAsi locul sAti pentru orlcit din bogatultalent teatral pe care-I desfAsurAm de mai binede o jumAtate de secol.

Prin urmare, dacA ar fi vorba sà mi se dea säinvirt i ed vechea minavetá solemnA, vechea corgAde Barbarie, pentru a scoate 'Inca un cintec inutil,pe ltngä cele pe care le-ad scos atitia, cu spinareama! buna ca a mea, dar poate cu gust mai prostdecit al mied, indrAznesc sl spun ca n'as fi vorbit.Nu e nici vremea comemorarilor banale, nici vre-mea glorifi cArilor zAdarnice,nici vremea fraselor cuun anume piment, cu un anume condiment is-toric, care singur sl le deosebeascA din potopulfraselor in care ad fost amestecate. DacA este ovreme cind 24 lanuar trebuie sA. fie un momentde hotArire luata in adincul inimilor, de fiecare,dacA este o vreme cind in sufletul fiecaruia, pre-ficut prin durerea, prin zbuciumul nostril deaproape doi an! de zile, sl se petreacA un lucru

411

maisA-1

si

5

rodnic, inteadevar rodnic, apoi este in anulacesta.

Anul acesta nu ne lasa cum ne-a gsit. Aceastae sigur ; in bine sad in rad, cum voim, cumnu voim, un lucru e sigur : nu ne intilnimde acum inteun an de zile asa cum am fost.WA, in multimea din care o mare parte imi enecunoscutà personal, sint atitia oameni pe carin'am sf-I mai vad niciodata. Si-mi pare rad sinu-11A pare rad. (Aplause.) Si, chiar daca ar fica aceastä nevedere sa nu fie numal din parteaunuia, sa fie din partea amindurora, ceia ce numai inseamna o nevedere. ci o revedere, aiurea...E sigur ca. nimic din oamenil ce sint in aceastasaid, nimic din sufietul, nimic din elementul moralal fiintel noastre nu va fi, peste un an, asa. 5i, oricitde mart nenorocirf ar fi, oricit de multe suferinte,oricite lacrimi i oricit singe s'ar varsa pe pa-mintul acesta, este bine ! Orlce, numal sa nu fimceia ce am fost ! (A plause puternice.) Nu numalin materie de hotar, dar i in materie de su-flete. (Aplause puternice.)

Pentru cà niment nu creiaza hotare care saramiie pentru totdeauna decit numal daca esteo garantie de suflet in dosul fiecáril cuceriri, afiecarit intregiri. (Aplause.) Sa nu ni inchipuimca noT, cu sufletul de astazr, cu sufletul nostrucare nu s'a prefacut in de ajuns, cu sufletul acestacare crede ca, daca gura a vorbit, a racnit, omuldin nauntru e altfel, vom ispravi ceva trainic,definitiv. Nu zic ca nu vom merge la biruintao sà ni-o dea altil, cari ad avut totdeauna altsuflet decit sufletul nostru ; o sa ni-o dea aceia pecari ne-am razimat toti, cu balurile noastre mas-cate, cu revistele noastre de sfirsit de an, cu toata

6

destrAbAlarea de bant luatt de la strAint a mise-rabilet societAtt dominante din acest desonoratBucure§tl. (Furtunoase aplause indelung prelun-gite.)

Nu cu sufletul de azt, neprefAcut printeo re-volutie interioarA, vom putea face, nu ca o vic-torie militara, ci, ca o Jundatie politica, c Unireacea mare>, de care trebuie sA vorbim cit marputin §1 s'o pregAtim cit mat mult, dupA vor-bele cuiva dintr'un popor cu mat mult bun gustIn politica lut decit nor, poporul frances, care azis despre Alsacia si Lorena, prin una din celemat autorisate gurt: sA ne gindim totdeauna laele si sl nu vorbim nictodatA. Frumos cuvintAstAzt et, Francesit, vorbesc si aü dreptul sävorbeascl, pentru cl sint supt steag, pentrusint la tin capAt de biruintA, fiindcA se aflA duplcele mat inviersunate silinti pe care un poporle poate cheltui pentru atingerea idealulut Wt.(Aplause cAlduroase.) Eu zic un lucru : un sin-gur gest din mina plira de singe a until rAnitcare luptA face mat mult decit toatA ieftina re-toricA, fie si cu pretentit de a dura cinct sute deant de acurn innainte, pe care Parlamentul siadunArile noastre §i toatA aIcatuirea noastrA so-ciala aU cheltuit-o in aproape dot ant de zile.

Asa fiind, nu ca sa adaug la toatA aceastaparadA, foarte putin potrivita cu un tempera-ment care a urit §i a despretuit totdeauna tea-tralitatea, nu de aceia vin a vorbi astAzt. Nu,ci pentru altceva. Oare, in ceia ce s'a fAcut la1859, nu sint invAtAturt §i pentru astAzt ? Nusint invAtAturt pe care nu e prea tarzia ca sAle urmAm, cu care sA putem indrepta anume

t

cd

7

Facate ale noastre, pe care le-am mentinut, le-aminrait chiar ? Oare fn fapta acelul grup de oa-inenl can ail dat, in locul Moldova §1 Munte-niel amenintate la toate hotarele lor, o tail care,cel putin prin intinderea el, prin unificarea ho-tarelor el, poate resista mal mult la aceia§I du§-man!, oare in opera acelel marl generatil cares'a format in tara §i strainatate Inca innainte de1848, care a facia carp, care a scris, a propo-vaduit, care a dus o viata apostolica in dome-niul sufletulub, pentru ca ma/ tarzitl sa alcatuiascao falanga de luptatorl §i aceasta falanga sa intrein politica, nu pe calea meschina a lingu§iril §ia serviciilor misterioase, ci supt arcul de triumfal unel culturl biruitoare (aplause), oare in faptaacestel generatil, culturala India, politica peurrna §i nobil biruitoare tocmal fiindca a fostintaiii culturala §i pe unnä politica, nu sint marlinvataturl pentru nol, invataturI care ni pot prii§i astazI, tinindu-ni cald sufletulul ?

Cacl cu sufletul cald al fiecaruia se ci§tiga bi-ruinta, §i apoi cu tehnica. E prost acela care nuintelege ce stä in dosul orIcaril tehnice birui-toare : este o convingere, este o dorinta de sa-crificiu, fie §i pentru un scop nedrept, egoist uneon ; este caldura sufleteasca a unul popor in-treg. Aceasta trebuie sa ni-o pregatim. La Mi-nisteriul de Razboifi adune-se munitil, adune-setunurl, adune-se provisil §i tot ceia ce se cerepentru ca orlce Romin in stare a lupta sa aibao arma in mina §i tot ce-I trebuie ca s'o poataintrebuinta, dar orIcare dintre nob, fie macarpentru el insu§! sail pentru ceI mai aproape dedfnsul, trebuie sa pregateasca cellalt factor alvictorieb, gra de care toate lucrurile acestea nu

8

inseamnA nimic : inima caldA, vointa nezguduita,pornirea frAteascA spre concordie, uciderea inconstiinta fiecAruia dintre not a acelul demonmat rad decit tog demonil care este grija inte-reselor propril si satisfacerea propriel vanitatl.(Aplause.)

$i, dacA vom intreba pe oamenit de la 1859cum le-ad avut, ni vor rAspunde. SA incercAma-1 intreba, nu aruncind care amintirea lor frasemart. La acestea et nu rAspund, act el nu le-adfAcut. In toatA generatia lor a fost unul singurcare a avut, nu talentul frasel, ci acel geniu alfrasel dincolo de care se gAse§te un suflet Ca-pabil sa o sustinA, in tot avtntul si in toatA de-licateta el. Acel om a fost Kogklniceanu.

Att auzit acum in urmA ceia ce dovede§tecitA copilArie este in judecata acestel societatl

oament spunind : KogAlniceanu ? Asa si-asa !Avem not altit ! Emulul lul KogAlniceanu nu s'anAscut insA in natia romAneascA, un suflet deputerea lur, in stare sä ridice toatA invAtA tura,toatA cugetarea si toatA simtirea lut la innAltimfpe care cel mat fericit dintre orator! nu poaterivni sl le atingA totdeauna. Nu coborind oa-menit trecutulut dupl interesele zilet de astAzt,ci silind pe oamenit de astAzt sA munceascApentru a se ridica la innAltimea oamenilor tre-cutulul, se face moralisarea unel societAtf. (Aplauseindelung prelungite.) FiindcA altfel sAmAnAm cucopilul cAruia i s'a dAruit o statuetA, de citivacentimetri, a lut Hercule si care ar zice : ce-ofi fost Hercule pe vremea lut, o fi fost, dar sta-tueta aceasta pe care mi-a dat-o tata, de fretcentimetri si jumAtate, aceasta este mult matnouA, prin urmare si cu mult mat bunA decit

9

Hercule insusl, cind Jua in brate leul de la Ne-meia §i-1 innAbusia. SA nu punem nicl noi statuiade tref centimetri i jumAtate a faptelor diverseoratorice din Parlamentul nostru in locul uria-suluI care zugruma odinioarA leI in bratele sale(marl aplause).

Nu frase sA indreptAm cAtre oamenl cari, sadnu le fAcead, sad le fAcead de atitea or! ma! binedecit sintem in stare sA le facem astAzr, ci sa Iipunem modest si pios o intrebare a constiinteInoastre, la care ceia ce rdmine din constiinta untilom, dupA ce trece de margenile vietiI : sufletuldesbrAcat de lanturile materialitAtit noastre, poatesA rAspundA.

S'ar putea zice : de ce sA asAmAnArn ceia cea fost la 1859 cu ceia ce dorim sa se facA la1916 ? Sint lucrurl asa de deosebite ! La 1859nimenI nu cerea Rominilor sA se amestece in-tr'un rAzboid. Au fost citiva entusiastI cari cre-dead cA ar fi bine ca in rAzboiul Grimed* sA severse si singe romdnesc ; unil o cred i acum,

poate cu dreptate. Italia era atund numaIPiernontul, si Piemontul nu era. fArd indoiald, oformidabild putere politicd, o formidabild puteremilitard inca maI putin. Piemontul a tinut sdtrezeasc d. insd chestiunea italiand, nu in Parla-mentul din Turin, ci pe cimpiile de lupta delingd Sevastopol. Este totdeauna o oarecare deo-sebire. Noua Italie piemontesd a tinut sä des-tepte aceastd chestiune, nu prin graiul. orlcit dealduros, al unor oamenI cari vorbesc doar acasd,fatd de oament cu aceleasT sentimente, ci prinmanifestarea de asprd vitejie a ostasuluI lingdostasii celorlalti, can luptaQ pentru a zdrobi la

si

10

Sevastopol acel vis de dominatie- asupra lumifintregl incepind prin Orient, pe care-I aveailRusii atund si care nu e mai putin criminal,dar nici mai criminal decit gindul de dominatieasupra lumii intregi incepind prin Occident.(Aplause). $i voiil zice mai mult decit atita :este mai criminal gindul de a stApini lumea in-treagg incepind prin Occident decit prin Orient.La 1855 Orientul ar fi suferit mai putin ca viatgstrivitg pentru o dominatie mondialg decit civi-iisatia, ajunsg la cel mai innalt grad de consti-in tg. omeneascg, a Apusuluir, pe care altif astgevread s'o calce in picioare, cu tot sufletul din-tr'insa, pentru a ajunge la dominatia lumii.(Aplause.) Este, oricum, mai inteligent sg por-nestI de la Moscova trecind pe la Nistru si Prutca sg. camp a ajunge la Paris, decit A. pleddintr'un mare centru de viata strAlucitoare mo-derng ca sg te infunzi in mlastinile Balcanilor,algturi cu tovargsi a cgror vitejie, mai bine cer-cetatg, se resolvä in doug singure elemente : lg-comie si sälbgtgcie. (Puternice aplause.)

AstAzi, ni se spune, este cu totul altfel decitla 1859. Nu numal a ar.fi bine sg fim si noipe cimpul de luptg, dar numai astfel putem cl-pgta ceia ce ni se cuvine. AstAzi, prin urmare,imprejurgrile ar pgrea cu totul schimbate : ceiace odinioarg apartinea domeniuluf diplomatiel inrindul intlig si doar pentru citiva fantasti puteafi strgmutat si in domeniul armelor, astgzi tre-buie cgutat, innainte de toate, in teribila dovadga armelor bine purtate si duse la victorie si nu-mai pe algturi, ca preggtire. ca intovgräsire si cadesgvirsire, in isteata activitate de minte a di-plomatilor.

1

$i, fiindcl situatia ar pArea cu totul schirn-batA, ar zice cineva : de ce sl asement oamenifde la 1859, cari avea5 o singurA misiune : slvorbeascl pretutindenl de durerile romAnestI, sXproclame pretutindeni drepturile romAnesti, skarAte a in aceste regiuni despretuite este cul-turn, sint amintirl mad, sint aspiratil puternicecAtre viitor, cA lumea, in hotArirea soarte1 Orien-tulur, trebuie sA se uite putintel si la fiintele acesteacare sufAr, cu toatA intensitatea silintelor lor, la Iasrca si la Bucurestl, cu oamenif din vremea noastrA,cind, dacA nu e adevArat cl lumea ne cunoaste sine recunoaste de ajuns, dar anume tractate, ma-car dintr'o parte, ni recunosc anume drepturi sitrebuie numal un semn, pe care toatA lumea ildoreste dar aceasta nu inseamnA a smunci minaaceluia singur ce are dreptul de a-1 face,un semn si un cavint al tell!, pentru ca totul Afie bine si statornic indeplinit ?

Dacl ar fi vorb c numal de a face un semn,de a intra in luptA, de a trece o granitA, de ainfige un steag si de a ne intoarce acasA mul-tAmitl de ceia ce am indeplinit, dacA ar fi vorba deun 1916 ca 1913, e5 n'as avea nimic de zis. Flaindoiall cl, distribuind Dumnezeil darurf tuturorpopoarelor, ni va fi dAruit si nouA darul noro-culuT care dispenseazA, se vede, de toate cele-lalte insusiri. Dar pentru cei cari voim un 1916scAldat, nu in sudorile marsurilor gimnastice, ciin singele inimilor generoase, cari voim sA pe-cetluim, nu prin amintirea unor excursil, marmult sail mai putin bine hrAnite, ci prin amin-tirea und lupte infruntate cu toatA hotarirea,anul 1916, chestiunea se presintA putin altfel :granitA o putem trece ; o biruintA o putem cis-

12

tiga. Avem doar teranimea si avem tot acesttineret, pentru cresterea caruia, orice s'ar zice,nu s'a5 cheltuit in zaclar silintile cel putin aleunel generatif de dascall entusiasti nu dascalfpentru leafä sal pentru catedra si, as zice. MeldascAll pentru gradatie, nici pentru situatiile lacare poll ajunge avind, cum zicea odinioara unministru, avind supt picioare o catedra univer-sitara. ca sa poti ti numai un om de valoarea samorala, ci ale unel generatir de dascall carisi-ail pus in minte sa prefaca, dupa slabele lorputeri, dar dupa marea lor dorinta, sufletul untilpopor. Teranul, nu mai e nevoie sä-1 laudam.Dar, pentru a-I conduce, avem si un tineret bun.L-am vazut in atitea si atitea imprejurarf. N'osa uit un cas : in 1913, intra undeva, in Bal-can!, pe cea mai teribila ploaie pe care am va-zut-o in viata mea, printr'un noroi5 inspäimin-tator, corpul de armata din Moldova-de-sus. Dru-mul fusese ingrozitor de greti, oamenil erall cutotul istoviti, luptind cu tina eine!, sase ceasurf ;puterile celor mat hotariti dintre terani Inca in-cepea5 sa se ispraveasca, Multi protesta5, multicirtia5, multi blastamati. Alaturi de dinsii, mer-gind pe jos, am vazut un final- profesor sprinten.Pentru dinsul nu era ploaie, nu era noroi5. Dela capat mersese cu ei, si, unde muschif vinjosia! teranului se ispravisera, vointa entusiasta aacestul suflet final- nu se isprävise Inca (aplausecalduroase). *i cu baieti ca acestia acela esteexilat undeva prin provincie fiindca a tinut lao intrunire un discurs prin care a suparat peun sef electoral, care ceruse chiar ca vinovatul safie dat afara din invatamint ; dar aceasta n'are

13

a face ' ! si cu acei cari blastdmä, dar ascultd,cirtesc, dar se bat, sint furiosi pe toatä lumea,dar mai furiosi pe dusman, cu ei facem lardindoiald lucrul cel mare. Granita o trecem, vic-toria o repuram. Dar dupd aceia vine altceva,care este al oamenilor ceva mai bdtrini, mai obo-sit!, cari nu comandl o unitate, ci, top laolaltd,o societate ; este datoria noastrd, a intregil so-cietati, care ea mugs! trebuie sa fie pregatita pdndla capdt. *i adaug : incl de acum sd rabde, O.nu tipe cind se ingusteazd putin venitul ca säse mai puie pusca in mina citorva miT de sol-dap. Este adevdrat cd acela care, de curind, acistigat din exploatarea unel intregi societati, lu-ind banul strdinului in proportie mai mare decitde obiceiii, acela trebuie sa fie impus innaintede orice altd categorie sociald, dar nicfo cate-gorie socialàl n'ar trebui sd denunte pe alta farAsd spuie din parte-1 : sint gata sa primesc oriceimpunere asupra mea, pAnd la miserie, ca sl ser-vesc tara (aplause).

Da, sufletul unel societAti intregi trebuie pre-gdtit. SI nu ne pregatim pentru defilare de stea-guri biruitoare, pentru buletine de victorie in fie-care zi. Nu! SI ne pregatim pentru lipsa indelun-gatä de acasd de la no!, sl ne pregAtim pentrufamilia noastrd suferind de foame, sa ne pregatimpentru moartea celor mai apropiap de noi ; sane pregItim pentru rdtdcirile prin Incur! pustircu dusmanul dupl noi, cad se poate intimpla()rice, in anume locuri, chiar aldturi de biruintacea mai stralucitä : aici unul biruieste, altul su-fere allturi tocmai fiindca cellalt birueste. Dacd.

1 Profesoral se chianati N. Aadriescu si o astAzi la Tirgu-Rata

14

nu vom avea sufletul acesta, care nu se saturIde o biruinth uparg, ci rabdg pang la greauabiruintg finalg, atuncl biruinta teranilor no§tri,biruinta copiilor no§tri va fi zadarnicg. Nol nuvom fi fost in stare sl pgstram tot! laolaltä bi-ruinta pe care el singurl vor 5 cgpAtat-o. Unsuflet eroic trebuie sg ni-1 facem totI, un suflet,eroic pentru zilele mar! ca §i pentru zilele ne-norocite, pentru marile sfortgrl ca §i pentru ma-rile triumfurl. Numal atund putem zice : sintemgata ; ()rice s'ar intimpla, mergem pang la sfir§it,pentru ca RomAnia este una singurg, represin-tind o natie nebiruitg, fie §i saraca, ranitg, plingde singe (mar! aplause).

Domnilor, oameniI de la 1859 n'ail avut pri-lejul sg lupte, dar và asigur cg, dacà ar fi avutacest prilej, cqa ar fi luptat.

No! ni inchipuim a Europa de la 1859 erapgtrunsg de o nespusg simpatie pentru poporulromin. Vezl Doamne, in poesie dgdusergm unemul al lul Dante ; statul ca ale lul Phidias §iPraxitele impodobiaii Virciorova §i Tirgul-Frumos;cugetAtorl de-al no§tri adgugiserg la cuno§tin-tele asupra naturil ale lul Newton ; Moldovenl§i Munten1 stateati cu chipurile lor §i insemnareaactivitgtil lor in cgrtile de istoria culturil umane.Foarte simpaticI, oamenl frumo§l, boierl moldo-valahl, prin caliatile noastre sociale cgpltasergraiubirea tuturora. *i., atund, evident, Europa aspus : pAcat cg un popor cu astfel de insu§ircare a dat a§a de mult culturil, sl fie lgsat deo parte in impgrtirea darurilor! i de aceia ni-adat atuncl Unirea Principatelor, cele trel judetebasarabene, §i de aceia ni-a dat Domnia poste

15

amindouA terile a luI Cuza-Vodl S 1-a lAsat intimp de citfva an! de zile sA. fac . acele marI reformecare sint singurele pe care le-am indeplinitcuragios in decursul veaculuf al XIX-lea : luareade la GrecI a pAmintulul tell! i luarea, tot dela Gred la urma urmef, orIcit de spalap in nuSid cite ape de botez romAnestf, a pAmintululteranulur (furtunoase aplause, indelung prelun-gite).

D-lor, nu ni s'ati dat usor aceste lucrurl, deun aeropag european in care eraa si glasuridusmane nouA. Austria ne urà de moarte, sispunea, cum din actele diplomatice se vede :dad. aceastA Unire a Moldovel S a Muntenielse indeplineste, ce ne facem mine cu Ardealul,cu Bucovina, cu Banatul, cu pArtile Crisurilor,cu MaramurAsul, pe care Sim ca nu le tinemcu dreptate, pe care, minI, ni le vor cere ? Cer-tificatul era foarte onorabil pentru noI, dar nu1-am meritat. S'a unit Moldova si Muntenia si deatunci n'am ma! cerut nimic. Cine insàl acusA peunil oamenf cl nu s'aa miscat, sl se dud acasAla dinsul si, dad crede in Dumnezed, atunclcare dinsul, iar, dad nu, care constiinta lufomeneascA sä se indrepte i sA spuie : in inca-pacitatea RomAniel, la un anume moment, dea rosti cuvintul pe care-1 asteptati top, n'amea o parte de vinovAtie ? i cine o are, sa. nuindrAzneasca ,a spune nimic. Dar as vreasA-1 vAd pe acela ce nu are aceastA parte devinovatie ! (Mar! aplause.)

Se asteptaa Austriecil la lucrurf marf ; dad arfi stiut insA ca entem asa de Inofensivf, apoI efar fi fAcut la Viena cel d'intAit steag pentru

mar

17

pe Rust, acum e rIndul sl se restituie Statulturcesc in granitele de odinioarA. Cu astfel degindurr ea se impotrivia la eliberarea deplinA aorlcàril provincir supuse pAnä atuncr. IatA, deci,inca un dusman.

DacA era pentru nor Franta, diplomatia er nune iubia de Mc ; diplomatir din Constantinopolerad sAtur de tchestia moldo-valahA,; insusT repre-sintantul Jur Napoleon al III-lea pe linga Sultanvedea cu oroare aceastA chestie care nu se marisprävia nicrodatA.

pe de altA parte, chestiunea romAneascl in-dusmAnia pe Franta cu Anglia : alianta aceasta,atit de necesarl in viitor, intre cele douà Pu-tell se putea sfArima prin acea grijA de nor pecare Franta o avea si pe care Anglia nu voiks'o aibA, fiindcA avea grijA de Turcia.

Atuncl, inteo astfel de Europa, cine oare tineacu deosebire la nor, pe ling& cine ne urà francorr ne iubia numal ca sA facA in nacaz altuia ?Ne sprijinia doar nobila personalitate a Imp.-ratulur frances, insl gra ca Franta intreaglfie prinsa de aceiasr iubire. Si, atuncl, de ce ni s'adsdat toate acele lucrurr? De ce intregul programal generatier de la 1848 a fost adus la inde-plinire ?

Raspunsul este foarte usor : fiindca top cer cehotaraa in strainatate dat seama de unlucru, care era foarte adevarat : c aceasta ge-neratie nu se lasa cu nictun pret despartit a. deidealul pentru care traia, ca aceasta generatieeste in stare sa provoace rascoale, s aprindldin nod focul care abia se stinsese, cä pang lamoarte top represintantil acestel generatil sintgata de toate sacrificiile pentru indepfinirea unur

2

sa

si-ail

'16

Rominia unit i ar fi comandat de sigur unarticol-prim de toatA frumuseta in toate gazetelegermane si ungurestf ca sl ne laude. EI aücrezut cA sintem nebunf, dar nof eram cumintf.

nof eram prostfl Nu putead calcula cit orien-talism a mal rAmas in sufletul acestor oamenlcari aveail o asa de convenabill imbrAcAminteoccidentall ; nu stiaii cit, din Grecul cel siret,din Turcul cel zAbavnic, a rAmas infipt in fiintanoastrA morall prin viciile clasef noastre do-minante. Si de aceia ef socotiati cA o sA fie alt fel.

Anglia ? Anglia crease pe Turcul modern ;if trebuia Turcul intreg, si Turcul, redus la pro-portif mai modeste in ceia ce priveste teritoriul,nu era un lucru plAcut pentru negustorul engles.Prin urmare iatA dof dusmanf : Austria, care setemea de iredentismul nostru, si Anglia, carenuia pierderea posibill a cistiguluf el, a comer-tuluf el in Orient. Era Rusia apof, care zicea :sl se uneascA Principatele, numaf sA-I fac in nA-caz Austrief ! Dar, evident, cine ajuth cuiva nu-mar pentru ca astfel sA facl in nAcaz altuia, nu ecel maf bun prieten al celuf : nu-I eprieten pentru iubirea fata de el, ci pentru urafatA de cellalt.

Si era si Turcia, care din cind in cind setrezeste intr'o zguduire de frigurf furioase, siatuncl cel din urmA lustragiii is! inchipuie cäe de potriva luf Mohammed Socoli, Marele-Vizir de pe vremea luf Soliman-cel-MAret. Turciaa suferit de frigurf si Ia. 1859, cind credea cApoate sd reintemeieze o ImpArAtie turceascA pAnAin Carpatf ; ea era gata sA dea un atestat Fran-cesilor i Englesilor cA-I sint auxiliarf bunr, vred-nici hamall de rAzboiii, dar, odatI ce aü bAtut

,b1-

Si

d'intbid

18

ideal. Si, cind o societate intreagl este in stareinlocuiascA o armatA cwi era societatea

de la 1859 , el bine se poate zice cà societateaaceasta are tot atita putere cit o societate con-temporanA sprijinitA pe cea ma! puternicA ar-math.. Sint soldatI, fiecare, a1 idealulul lor ! (Marlaplause.)

Da, este o asAmAnare intre vremea de atuncisi intre vremea de astAz1. SA incercAm a vedeaacum care sint metodele pe care le-ail intre-buintat acest1 oamen1 or! care sint acele part!,cel putin, din metodele lor de odinioara carese potrivesc si Ora astAzI.

onorat auditoriu, orIcite inimf bune arfi intr'o societate, orIcite ming luminate, orlcitaeonstiintä nobill, orrcita dorintA de a face bine§i or1citA putinta de a-I face, o societate nu ajungeifticlodata la niciun capat fara o conditie, matinsemnatI decit toate celelalte : nu numai o or-ganisgie, dar o organisgie potrivita pentra seopulpe eare-1 urnaire#e. De ce pAtimim no1 de atitatimp ; de ce atitea lucrurI pe care le dorim nuse indeplinesc ; de ce vedem mentinindu-se ostare de lucrurl impotriva cAreia partea cea mal*instal a societAtil protestl de decenil intreg1 ?riindcA lipsesc oamenil ? Nu: sint. Finda nusint strins1 impreuna printr'o indelungata edu-eatie de solidaritate, printr'o fixare de rangur1dreaptA si potrivitA, prin prefacerea societAli1inteo adevarata ostire indreptatA spre atingereauntil scop clar. Avem organisatil, §i unele defier, dar este intrebarea citl cuprind, pe cineeuprind, si cu ce scop. Sint organisatil, nu de

sl si

tutfill,

19

armate, ci de bande de sclavl. Dar nu prin or-ganisatil de bande de sclavl pentru ci§tigul lie-oAruia, nu prin acestea o societate e vrednicAde numele el. Ni trebuie, nu bande de sclavI,4arganisate pentru jaf, pentru pradA, ci ()stir! intreglde constiinte indreptate spre cucerirea until ideal.

El bine, oamenil de la 1859 ail §tiut sA faclceia ce noI, acum, in ultimil aproape dolde zile, in acest an si jumAtate de zbucium, n'am§tiut sa facem. Erail putinl: s'ail strins laolaltA,§i nimic nu i-a despArtit. Pe cind, astAz1, intaiil

tAgA duiestI cuIva onestitatea sufletulul, intiitlii acoperl, nu cu loviturile pe care le-aI da d-ta,viteje§te, dar cu lAturile oamenilor de casA a!d-tale, a! unel miserabile prese anonime departid, care-§f iea toate drepturile fiinda nu is-ale§te §i nu intelege a se lua individual rAspun-derea niclunuia din lucrurile scrise. Oamenif dela 1859 all ignorat aceste mijloace de luptA ;dusmanY marl intilnit in aceia§1 casA si allvorbit din inimA, mArturisind cu toatA sinceri-tatea cugetuluI ce doresc ,pentru tara bor. i atlajuns a se intelege.

A fost la Academia RominA unde ell nusint cel mal tirar de mal multA vreme, unde sintde obiceid oamenl mal bAtrinI acum dolan!, o mare si sincerg emotie : ni dAruise cinevani§te hirtil vechl. Curiositatea fireascA la unistoric m'a fAcut sA rAscolesc incA innainte desfir§itul §edintel prin ele, §i am gAsit o scri-scare pe care Academia a comunicat- o apolpreset §i pe care presa a §i tipArit-o, unil lacoadA, fiecare dupA cit intelege. EA a§ fi tipl-rit-o in frunte. Era o scrisoare a lul Mihail Ko-gAlniceanu cAtre LascAr Catargiu, in care Ko-

s'ail

ant

St

20

cAlniceanu spunea a a cApAtat un rost in Stat,ea rostul sAti este asa de important, incit arenevoie de sprijinul tuturor oamenilor cinstitr $iincheia cam ay. : slut anr de zile de crud nu nivorbim, aril de zile de cind nu mai avem nick)legAturA intre nor ; astgzr ea lac cel d'intAid passi te rog pe d-ta A. uithm tot ceia ce s'a pe-trecut infra nor, pentru cA numar pe silintiletuturora se poate sprijini cum trebuie mersuleel bun al treburilor teri1. (Aplause.)

Este oarecare deosebire intre acest sistem, pecare, ca istoric, 1-am mar vAzut in atitea scrisorr,si intre sistemul care consisth in a sill pe omsa-tr dea prilej de a-1 uri. Repet formula : a silipe om sii-0 dea prilej de a-1 uri. i cred cA marbunA politicA este aceia care sileste pe om a-trda prilej sA-1 iubestr. (Aplause.)

$i, d-lor, fiinda, de la o bucatA de vreme,cAtre 1859 a inceput sA batA vintul si din altäparte, fiindcA s'a vAzut cA Rusia se- pleacA, si cäPuterile occidentale cistigA victorir, cl o sA poathfi unith Moldova cu Muntenia, cA o sA poatA fiun singur Seaun pentru amindouA terile sad ma-car un Scaun mar demn in las! si alt Scaun mardemn la Bucurestr, s'a petrecut un lucru. Anu-mit! oamenr si-aii lAsat cum zice povesteanoastrA si o veche poveste greceascA , si-aalAsat pielea cea veche : s'aii intins putin, pieleade sarpe a plesnit si a rAsärit Fat-Frumos : Fat-Frumosul sprinten, cu oehir luminosr, cu parul deaur revArsat pe umerr, FAt-Frumos care e numarnevinovAtie, numal vitejie, numal noutate in su-flet. Oamenir de la 1859 n'aveaa insA nicr nai-vitatea neexperienter, nicr talsa naivitate a prea-

'2 1

multei experiente pe care o avem noi. Si si-adzis : da, e adevarat, sint oameni cari ad avutodinioara pielea verde de sarpe ; a aid e Fit-Frumos, acum, nu se poate tagadui : are och1de Fat-Frumos, are par de Fat-Frumos, are graidde Fat-Frumos, are vitejie de Fat-Frumos, dartotusi si pielea aeeia de sarpe dintr'un colt nue rad sà n'o uitam (ilaritate) ! $i atunci oamenilde la 1859, onorat auditoriu, cari n'aveau naivi-tatea reald a unora de acum si falsa naivitate,de masa, a altora de acum, ad zis : nu ! nu mer-gem cu Mihal Sturza, nu mergem cu GrigoreSturza ! Dar venia beizadeà Grigore, om cult,-care a facut filosofie, care avea calitatT de in-vatat, de orator, de om politic, venia si li spu-nea : ce este Alecsandri, ce este Cuza. ce e Negri,ce e Kogalniceanu : niste copil pe linga noi ; nolsintern oameni cu experienta. E adevarat a akädata am facut alta politica, dar acum ne-am in-tins putin de a pocnit pielea de sarpe si a azutjos ; sintem Feti-Frumosi ca si dinsii, dar, pecind cellalti sint Feti-Frumos1 saraci, no1 sintemFetl-Frumosi bogati cit de bogati ! Si voit1Unirea ? V'o dam si not. Voiti neatirnarea terii ?Vom pregati-o si noL Voitr o noua viata roma-neasca ? 0 garantarn si no!. $i dam si parale pede-asupra !

El bine nu : oamenii de la 1859 si-ad dat samade un lucru, ca pentru a ujunge la un scop nettrebuie organisa(ie, dar trebuie organisalie nouci icu oameni noi. $i, dacä noi ne inselam si cre-dem, in naivitatea noastra, adevarata sad pre-ficuti, ea Fetir-Frumosi abia jupuit1 de pieleade sarpe pot fi imbratisati de instinctul sanatos.al until popor, un popor intreg ni raspunde, de

22

un an §i jumatate, ca instinctul luf nu admiteaceasta metamorfosa. (Aplause.) $i atuncf if cre-dem no!, cari am folosit din aceasta viatá poli-tica, dar el, milioanele care ad suferit din aceastaviata politica, zic : mergem §i no!, ne mi§carnimpreunä cu d-voastra, dar sä vedem in frunteFetf-Frumo§f de aceia cari n'ad purtat niclodata.piele de §arpe.

Prin urmare organisatie : organisatie noul pen-tru scopurl hol ; oamenf curatf, de cari sl nu selege nimic din tarina amestecata cu putregaida until trecut miserabil. Daca oamenif de la 1859ar fi mers cu Mihal Sturza, cu Grigore Sturza,,cu toata protipendada fanariota, cu top aceiacari se marturisisera pe la toate consulatele, carierad plinf Inca de rama§itele scirboase ale unuftrecut de umilinta §i de tradare, daca ar fi mers-cu oamenif ace§tia, nof am fi trait, cef din Mun-tenia in Principatul muntean cu cine §tie ce cHos-podar) in frunte, eel din Moldova in Principatulmoldovean cu cine §tie ce alt (Hospodars in frunte.Pe cind, a§a, lumea a ramas placut uimità cinda vazut pe colonelul Alexandru loan Cuza, lacare nimeni nu se gindise, Domn in cele douatea $i §tilf d-voastra ce imens bine a resultatde acolo ? Un om al trecutuluf ar fi venit ducincldupa dinsul toate amintirile partif celef rele dinviata luf ; aceste amintirf lar fi urmarit la fie-care pas ; du§manif de odinioara nu i-ar fi datragaz ; prietenil Ca nol n'ar fi putut sa aiba.absoluta incredere in persoana MI, pe cinciomul cel nod a titers gra niclun tel de intereseale Iuf, gra niclun fel de legaturf ale lul, gatasil se sacrifice orlcind pe dinsul ; a mers pe caleaconvingerif absolute drept la sacrificiu. El a cazut,

23

%mania s'a innaltat ; el a murit in exil, Roma-nia s'a intemeiat pentru totdeauna ca tara inde-pendenta, ca tara lihera. (Inflacarate aplause, multprelungite.)

Al doilea lucru : era nevoie de o propagandaatund ; este nevoie de propaganda orlunde i or1-cind. Ca sa vedep d-voastra cit de mare estenevoia de propaganda in societatea modernachiar la cei ma1 innaintap supt raportul patrio-tismului, o sa aduc un cas, cam m'a impresionatadinc. Raposatul protesor la Universitatea dinLeipzig-, de pioasa. amintire, Lamprecht, mi-a tri-mes odata o publicatie germana in care era vorbade o intrevedere intre dinsul i Cancelariul Im-periului. Cancelariul Imperiului avea intilnir1 cuLamprecht, lucru foarte explicabil : un Cancelaritinu cunoaste multe lucruri pe care un om de spe-cialitate le poate cunoaste. $i nimen1 in Ger-mania n'a acusat pe Lamprecht ca s'ar fi dus laCancelariti ca sa-1 faca ministru dea di-urne sail alte nazdravanif idioate care pot rasaridoar In capul cite unti1 mahalagiii politic stupiddin acel noü arigrad care este o parte dinBucurestil de astazi (ilaritate, aplause). A de-nega orfarul ministru al terif tot ceia ce cu-nostintele tale si munca ta pot sa dea, a o de-nega oricarul om public, dusrnanuluf tati demoarte, este o trima. Trebuie sa, fie un miserabilacela care se face capabil de dinsa. Liber omulcatre care te indrepp sa nu tie sama de sfatu-rile date... i sà va fac o marturisire personala.In 1913, vara, a venit de la Orhanie, cam bol-nav, un soldat trecut de 40 de an!, care nu eradator sa mearga acolo ; a venit cu vesti teribile de

saü sa-i

24

hoIera si cu alte rosturr si s'a dus in casa untilom la care nu calcase nicrodata in viata si nicrn'a mai calcat dupa aceia, ca sa.4 spuie cam acestea:Se incheie un tratat asupra lucrurilor din Balcanr ;stiii lucrurr pe care si d-ta le stir si lucrurr pecare nu le stir ; sa vorbim impreuna. Nu am va-zut pe ar mier de atita vreme, dar void sta aid, casa ma intrebi orice vrer. $i adaug : dacd ver fo-losi, nicrodata nu se va sti aceasta. Ministrulacela era d-1 Take lonescu ; soldatul eram eii.N'as fi spus daca as fi fost intrebat, daca as fifost consultat ca sa fie cit de putin mai bun trac-tatul din Bucurestr, facut cu ochir inchisl, de oarnenrcari adesea habar n'aveau de ce era vorba acolo.Prin urmare ceia fac astazr am facut-o si alta data,nu fata de un om impotriva caruia n'am nimic, cifata de un om care stie si el ca n'am fost nicro-data, supt nicrun raport, prietenul sail $i tot asaLa mpretht s'a dus la Cancelariii, dar nu s'a ga-sit niclun imbecil care sa socoata ca. Lam prechteste pentru aceasta vinovat fata de spiritul decritica liber al natiunir.

$i stitr ce i-a spus Lamprecht Cancelariulut ?I-a spus cam asa : Germania aceasta a noastràeste o tard foarte puternic4. Ce n'avem ! Un lucrulinsa nu-1 avem, si pe acesta trebuie sa.-.1 capatam :acea constiinta coborita panä la cel din urmaom, acea intregime a cligetarii politice pe careo gasesc in Franta, pe care o gasesc in Angli asi pe care nor, poporul german, in masele noas-tre, n'o avem. Era parerea Jur Lamprecht. Ger-mania, care am vazut de cita infrinare, de citajertfa este capabila pentru scopul nedrept, absolutrtdrept, pe care-1 urmareste, Germania aceastanu credea, acum trer, patru anr, cà are destula.

25

pregkire a maselor populare pentru un rzboiü. $inof afirmam, in toate discursurile solemne pe carele rostim, cl natiunea e pe deplin pregkia mo-ral. Ba, in Senat, dacà unul a fAcut reserve inaceastA privintà. toat A. lumea s'a ridicat impo-triva luf : D-ta af uitat de Mitropolitul Varlaam, ba,ce tiü eü ? de Mitropolitul Dosofteiti, etc. ?, decari auzise intrerupkorul cu doug.zecf i patrude ceasurf innainte : de Varlaam i Dosofteiti side pregkirea lor pentru... viata moralA modernIa natiunif noastre ! (Ilaritate, aplause.) Nu ! Tre-buiesc pregkitf oamenii de astAzI. $i aceia cudiplome mart din Paris. din Berlin si din altepart!, cari vor fi stiind stiinta /or, dar stiinta noas-trd, despre nof, n'o still in de ajuns. $i aceastaeste stiinta cea mare ; cealalt4 nu plkeste dofbanl pe lingA dinsa Pentru stiinta noastrá des-pre nof trebuiesc pregkitf tot!, i cef cu nasulmat ridicat in sus si maf suptire. si de multe orfchiar acestia in rindul intAit) (ilaritate).

Ef bine, la 1859 s'a fácut asa. $i la 1859 antavut o presd. Ei. dacA a fi presedintele socie-tAtil Presel nu sint nici membru , as retipArio colectie de articole de atuncf si le-as rAspindiintre ziaristif de astAzT, ca s vadA cum se faceao gazetd in anif de pregkire pentru viitorul nogal unuf popor : cu ce seriositate. cu ce onestitate,cu ce bunAcuviintà, cu ce spirit in adevAr euro-pean si modern se scria atuncf, si in ce formlpentru top inteligibilA. IT dati samA o parte dinmembril, foarte talentatf de alminterf, al preselromAnestf de astAzf de faptul cà lucrurile la carefac alusie, toate viciile, toate pAcatele cutlrorpersoane din Bucuresti care se spurcl zilnic

26

intre ele, nu sint cunoscute de imensa majoritatea publiculuf romin si c astfel is! cheltuiesc spi-ritul de zeaba ? De unde sa stie marele publictoate murdariile din casa fiecaruia, care formeazabiectul alusiilor din presa romina. ? ! Atund se-spunea5 lucrurile serioase, serios ; lucrurile fun-damentale, onest ; lucrurile de viitor, cu stiintaconvingere. $i de aceia presa aceasta a avut rolde capetenie in Unire.

Dar se va zice : nu erat i gazete de alt fel ?Cum, consulatul austriac, care avea, daca nu casasa de fier nu stiti daca se intrebuintaii case-de fier la 1859, dar pungulite destul de pline,<Aghentiap nu suna dintr'insele cum sun! ari-ciulul cu cheile si joaca ? Nu suna la urechileunor anumip aric1-ziariesti pungulita Austriel ca sitjoace ? (Ilaritate.) El bine nu : erail atunci aridcari nu jucall i, daca impungeaii. impungeaii, nupe cel de casa, ci pe strain. Dacä e vorba dearicI de presa, eraii arid de felul acesta, dar nujucall nimanui pe ban!.

Cum ? Avea Austria atitea interese in Mol-dova si nu era un partid austriac ? Nu era. Darvet! zice : Nicolae Istrati ? Nicolae Istrati, scriitor,poet, orn de treaba, care a intemeiat o scoala_la Rotopänestr, era filo-austriac. Pentru ban! ? Fe-reasca Dumnezeti ! Asa credea el,om curios, acarui cugetare falsa ii ducea la aceasta conclusie..

Or! credep d-voastra ca la 1859 s'ar fi pututaceasta enormitate ca intr'unul din Corpurile Le-giuitoare sa se ridice un senator care sa spuieintre no! chiar, sint oamenl vindup, si acel corp,.acea parte din Parlament sa nu alba sentimentulelementar de demnitate care ar fi facut sa se

II

27

suspende imediat sedinta pentru a se cere ace-luia care a facut denuntul, fost rector la o Uni-versitate, sa-sT preciseze acusatia si, in orice cas,anume persoane sa plece din Parlament : sagace! vizati prin acusatia doveditä sail acela carearuncase acusatia. ce nu se poate dovedi asu-pra colegilor luT ? (Aplause puternice.)

Presa de coruptiune nu exista. Nu era nicTgazeta ruseasca, nicl gazeta austriaca, nici gazetäturceasca la Iasi ori la Bucuresti ; fiecare scriaasa cum ii spunea constiinta, mai bine sail mairü informat, poate ar fi fost bine sä se fiInteles tot!, pe aceleast base. Dar crutindu-serespectindu-se intre dInil aii dat o lupta corecta

desinteresata, aratind drumuri deosebite catreacelasf ideal.

Era atunci i o adunare care a tinut mai multeluni de zile. Raposatul Dimitrie Sturza, care erafàrà indoiall un om cu foarte multe calitati, careins a. era inchis oarecum in obiceiurile sale de eru-ditie, a facut sa. se stringd lucrurile privitoare laUnirea Principatelor in zece volume prea groase.Intre paginile acelea sint unele care ar trebuisapate in bronz. De mult ar fi trebuit sa fie aleseastfel de discursuri pentru ca fiecare scolar, lalectia de istorie, ca si la lectia de morala politica,sa le ail:a in mina. Decit sà se invete dreptul ad-ministrativ, cu cite judecatoril sint in tailinultime de alte lucruri care, or! vor trebui si sevor invata atuncl, orT nu vor trebui si de ce sdse maf invete, mai bine s'ar pune in mina ele-vilor discursurile de atunc1 ale Jul Kogalniceanu,discursurile luT Negri, discursurile truntasilor deaid din Bucuresti al miscariT catre viitor : atuncis'ar forma alt suflet decit prin invatarea pe de

isi

si

si

28

lost a paragrafelor din Constitutie (aplause).Ar fi de dorit apol ca un tinar care ar avea

vreme sä faca o paralela intre desvoltarea celordol ant at Divanurilor ad hoc si intre desvolta-rea Camerelor romine de la 1913 pana acum.Vreml insemnate acelea de dupa 1913, dupa tra-tatul de la Bucurestt, care a läsat problema bal-canica intreaga. Cad a veam dreptul sa trimetemepiscopl si n'am trimes ; aveam dreptul sà facemsea si n'arn facut ; aveam datoria sa dam o .bunäopinie despre nor in Cadrilater si n'am prea in-deplinit-o ; aveam misiunea de a tinea unitl in-tre dinsil pe acer cad iscaliserd tractatul din Bu-curestl si a doua zi li-am dat drumul ca saltsparga capetele, ajungind acuma, unil din el, sila dorinta de a sparge pe ale noastre. in Ca-mera se discutag la 1913 furniturile cu cintec alenu Sig cam! macelar si alte lucrurl care m'ailsilit, intr'un moment, sg. cer cuvintul pentru arosti aceasta simpla propositie, in momentul chiarcind pasiunile in jurul macelarulul era 5 malaprinse : cdati-ml voie sä regret ca aceasta fru-moasä sala are un sino-ur defect : II lipsesc fere-stre, care sä se poata dbeschide». Nu still cum res-pirag cellaltl, dar ma innabusiam, si astfel mi-ampermis aceasta criticà fata de arhitectul care nu-Meuse ferestl pentru ca, intr'un moment de in-calzire a atitor valorl morale, ele sä poata fi des-chise catre aierul curat.

Pe urrna a urmat o alta lupta : pentru liberareaeconomica a teranulul sag contra, dar. cind te uitalmat bine, era vorba, cel putin de o parte, de altcevaclecit de teorif politice privitoare la liberarea te-ranulul ; aii urmat conflicte salbatece, desonorante,cu scufil de puscarlas1 aruncate in fata unul mi-

29

nistru, cu insulte plecind de la oposiOe spre bancaministerialA si de multe oil de la banca ministe-riall spre opositie; aü urmat astfel de scene, incitvrea sa pot vedea pe omul curagios care de acumin cinzeci de an! o sA indrAzneascA a face o pu-blicatie despre Parlamentele dintre 1913 si 1916,cum a fAcut Sturdza, cu pietate, pentru a Ina-tisa un model generatiflor viitoare, in Divanulad-hoc de la 1856-9. (Furtunoase aplause.)

Credeti d-voastrA cl acele sute de oamenl pecare le cuprind tribunele Parlamentulul in aceleputine momente mai importante, sint lipsite deauz sail de memorie ? Or! a nu-si vor da voie

facA. fiindc . sint mai sAraci si mai inculti de-cit multi dintre cei cari staa in incintA jos, dezece or! ma! mult decit a fAcut floarea na-tiunii in momentele cele mai marl de indreptarecAtre idealul national, acolo jos, in incintA ? Vadcl in tribune se gAsesc de multe orr cocoanedoritoare de a asculta fioriturile de gitlej aleacelora pe cari-I numesc ea pitigol estetici,la CamerA ca si la Senat, pitigoi ma! finer!, deo parte, pitigoI mai bAtrini, de altA parte, darestetici cu totil (mare ilaritate, aplause) inslacolo sus sint i constiinte dureroase, sint frA-mintArl de indoialA ale uner adevArate constiinte.

aceia sorb fiecare cuvint ce vine de jos, cao revelatie dumnezeiascA,---si ce gasesc ? Cetitr(Monitorul Oficiab. Prin spectacolul vietil pu-blice se dA o mare lectie de rnoralitate sad deimoralitate until popor, mai mult decit prin toatediscursurile festive care se pot tinea. (Aplause.)

d-lor,---cu aceasta Incheid Inca o parte dincuvintare, din exemplele pe care ni le dad oa-

a§

sa

,Si

Si,

30

menir de atuncr, ml opresc asupra unuia. hiCamera care a precedat Unirea, s'a vorbit Inn! .

Intregr, aproape zi de zi, de soarta teranulur ro-min. Dar aceia can ail vorbit de soarta tera-nulul romin n'aU vorbit in vint : peste citiva an!de la alegerea lur Cuza-VodA s'a dat reformafAgAduitA ; s'a dat atuncr cit se putea da. Eraii peacea vreme oamenr ale cAror cuvinte insemnati unangajament si cuprindeaii in ele o garantie. Mineo sl trim etem sute de mir de teranr in foc. Su-ferinta lor a inceput de mult. Er o primesc bu-curos. Orr pe cine am intilnit, de orrunde, mi-aspus a rAspunsul teranulur, la mice intrebareprivitoare la viitor, este aceasta : <DacA vreatam ! DacA ni cere tara 1,. N'ail niclun argumentImpotrivA. Am intrebat si ell in multe locurr :Mergem ? DacA zice tara, mergem ! $i nu eraqoamenr can lAsail in bine pe ail lor, ci sAracrcan, plecind de acasA, luau bratul care singurpoate sA dea bucata de mAmAligl copiilor fIA-minzr si zdrenterosr. Rabd1 iarna, rabdA viforul,rabdA transeiele umede, rabdA foametea celor deacasA, si totusr sint gata sl-si verse si ultima pica-tura a singelur din trupul secAtuit de muncl si ne-dreptate. (Marl aplause.) $i eii, care sint istoric, imladuc aminte de o noapte la Paris, pe vremea Re-volutiel, cind toatA nobleta s'a ridicat si a spus :cite drepturr avem asupra sAracilor, le pArAsimpe toate ; nor sintem feudalir, nor distrugem re-gimul feudal ; nor tot! fAgaduim cA de acum In-nainte nu ne mar gindim la nimic din ceia ceam avut. Cea mar frumoasA clipA din toatI des-voltarea Revolutier francese, o clipA vrednicA dea sta allturf cu cele mar marl ale Grecier an-tice ! $i m'am gindit, in naivitatea mea de cuge-

31

tAtor politic : oare n'am putea da i nol astfel deexemplu ? Sintem o Constituantd, ne-am adunatpentru a legifera in ce priveste chestiunea terA-neascA. Oare ce ar fi dacA ne-am ridica, azi, cutotil si am face o declaratie solemnA, arä deose-bire de partid, in care sl zicem : modalitAtile leva hotAri orlce CarnerA ; articolele din Consti-tutie, care impiedecA improprietArirea cea nouA,cea mare si definitivA a teranulul, articoleleacelea insl le abrogArn no!, acum, i spunem sol-datilor viitorulul: Vet! pleca gospodarl neliberl,

vA veg intoarce gospodarl liberl ; din pAmintulaltora at1 plecat, in pAmintul vostru, clacA vettavea zile, vA vet! intoarce ; dacA nu, macar alvostri vor stApini pannintul Re care-1 vetl fi me-ritat prin vitejia voastrA. (InflAcarate aplauseindelung prelungite.)

El bine, in viata mea n'am vAzut adunare malincremenitA decit Adunarea deputatilor RomAnielcind am fAcut aceastA propunere. Au venit doarvre-o dol cari, fArA s md intrebe, e adevArat, dacafac parte dintr'o ConstituantA si el, mi-ati pusintrebArl asa de naive, incit m'am intrebat undemA gAsesc. Lull! de zile, in curs de doI aril, Di-vanurile aü vorbit numal de soarta teranulul,no! n'am putut gAsi, in certurile noastre pentruvagoane si cite alte miseril si jafurl, o chi:4 incare acelas1 mare curent de iubire, de onestitatefatA de muncitorul sublim si de neintrecutul ostasal acestel terl sA ne uneascl pe top. (Marlaplause.)

mine, dupA ce vom hotAri soarta pAmintu-rilor la care ne uitarn de atita vretne, nu eu

pfinl de foc al cuceritorulul sAlbatec, lacom4:chi!

or

Si,

32

de alte tert, ci cu ochI duiosl al frateluI care seuitA la brazda pe care de douA mil de an! fra-tele WI munceste cu sudoare amestecatA cu singepentru ca, ridicindu-se de jos, sA. primeascA pefata loviturile de palrne ale stApinilor sAl, cindvom fi stApinI pe aceste teritoril, oare credecineva cl s'a isprAvit ? Nu. Problema romAneascAface parte dinteo mare problema mondialA ; siprea o uitAm des. Credep d-voastrA c Bulgarulcare s'a hotArit sl rAmiie totdeauna la Nis va

rAminea? Credetl d-voastrA cl, cu toate pro-clamatiile generalilor german! de la Bruxelles cäsint acolo i acolo vor rAminea, o S rAmiie tot-deauna acolo ? Credetl d-voastrA cA stApinireagermanA pAnA in mijlocul Rusiel este un faptdefinitiv ? Una este a ocupa un teritoriu, alta estea-I pAstra militar si al treilea lucru, cel din urtnA

cel ma! insemnat, este a sti sA-1 mentil suptraportul politic Ora in momentul cind cad ho-tAririle definitive.

Pentru aceasta insa dreptul nostru trebuie cu-noscut ; trebuie presintat asa, incit nimeni sA nuse indoiascl de dinsul ; trebuie mentinut asa, incitnimenl sl nu poatA lovi intr'insul ; trebuie ga-rantat asa, incit nimic din greselile mintil sA nupoatA aduce sfArimarea operel cistigate prin vi-goarea bratulul. SA nu ni se intimple apoi cumva

noul ca ilustrulul cugetAtor politic din Sofia,Danev, care tinea minile inclestate pe multe pa-minturl, dar s'a gAsit pe urmA cine s1-1 scutureasa incit mult mal putin a rAmas intre unghiilesale. Trebuie o pregAtire nu numal a noastrA,dar a lurnil intregi pentru viitorul nostru.atuncl intreb : Ce a flcut societatea noastrA pAnitacunt? Ce? Unde? In ce parte?

si

si

si

:33

Veti intreba : dar la 1850 ? innainte de 1850aü fost cel putin zece an in cari n'a fost Rominafi4tor in strainatate care sä nu duel irppreunacu dinsul constiinta datoriel de a face, cunoscutlumil intregl drepturile si idealul natiuni! sale.Studentil je kr! adus noul un colt de strAi-natate pe pArnintul Romaniel ; studentil de la1848 la 1853 aü dus eI un colt din aspiratiiledrepturile romanestl pe orlce pamint strain pecare 1,ail atins. Oamenil bAtrin1 i invAtatr, as-tAe nu se pricep a face atita pentru triumfulafirrnatiunil de drept a poporulul nostru, cit sepricepead copiif cari abia parasisera bAncilecari n'aveati douazecl de aril. i vitorul Romanielvorbia in toate unghiurile lumil printriniT. Nerecomandam prin cultura noastra, traduceam po-esia noaAra popular6 ; KogAlniceanu tiparia infrantuzeste fragmente din cronicile noastre. Sin'a fost Ca pitald in Europa care sA nu stiecA aid in Carpal!, aid la DunAre, este un poporhotarit sA traiasca impotriva orlcul, in marge-nile dreptuld sü intreg.

Invete-se tineril de astle sA fael acelasl lucru.Dar se va obiecta : nu e vremea pierdutl ? Nu.Mi-e fricA insA ca intre idealitiI grAbitl, intreentusiastil neastimparatl. sA nu fie ace marl le-nesl pe cari-I cunoastem de o viata intreagl.cari sa zica : acum am Mcut un iueru mare, haldin nod pe cuptor 1 El bine, nu I E atita de lucru,chiar dui:4 ce vom fi i in muntil MaramurAsulul

vom oglindi steagurile noastre in apele Tisel,incit nu o generatie, ci generatil intregl vor tre-bui sa munceascA. Deocamdata aceastA generatie

iea indemnul, daca nu de la faptele noastre,

ni-ad

ai

si

:14

fatal putine intr'o societate care n'a vrut niclo-data sl le primeascl cu inima deschisg, macarde la vorba ie§iti din adincul inimiT cite untilidealist desperat de netrebnicia societgtil in caretraieqte. (Marl aplause, ovatiunl prelungite.)

(Stenografiat de H. Stahl.)