clorpromazina

5/16/2018 Clorpromazina - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/clorpromazina-55ab4f8941982 1/5

Facultatea de Farmacie

“Carol Davila”

Clorpromazina

Studenta:

Ghilicaru Diana-Nicoleta

Grupa 9, an V



Clorpromazina (ca hidroclorura, abreviata CPZ; comercializata in Statele Unite ca Thorazine si

in alte parti ca Largactil) este o un medicament tipic antipsihotic. Prima sintetizare are loc pe 11

decembrie 1950, aceasta fiind primul medicament produs pentru a avea un efect antipsihotic si care

va servi drept prototip pentru clasa de medicamente phenothiazine, care ulterior a ajuns sa cuprinda

si alti agenti. Utilizarea clorpromazinei in scopuri clinice a fost descrisa ca unul din cele mai mari

progrese in ingrijirea psihiatrica, imbunatatind cu mult prognoza pacientilor din spitalele de psihiatrie

din intreaga lume; disponibilitatea medicamentelor antipsihotice a dus la limitarea utilizarii terapieiprin electroconvulsie si a chirurgiei psihiatrice devenind unul din motoarele ce au generat miscarea de

dezinstitutionalizare in domeniu. Chlorpromazia are efect asupra diversilor receptori din cadrul

sistemul nervos central producand efecte antidopaminergice, antihistaminice, si slabe efecte

antiadrenergic. Atat efectele de dupa administrare cat si profilul de efecte secuntare ale CZP sunt

caracterizate printr-un spectru larg: proprietatile sale anticolirgenice provoaca constipatie, sedare, si

hipotensiune, si ajuta la eliminarea senzatiei de greata. Are, de asemenea si proprietati anxiolitice

(calmante). Proprietatile antidopaminergice pot provoca simptome extrapiramidale precum akathisia

(neliniste, caz in care pacientului merge incontinuu desi nu are unde sa plece datorita faptului ca se

afla intr-o camera inchisa el tarandu-si incet pasii). De asemenea sunt cunoscute efectele de a

provoca diskinesie tardiva, ce poate fi ireversibila. In ultimii ani, clorpromazina a fost inlocuita in mare

parte prin antipsihotice atipice, care sunt de obicei mai bine tolerate, iar folosirea ei este acum limitata

la mai putine afectiuni. In cazuri mai grave, este adesea administrata sub forma de sirop, ce isi face

efectul mai repede decat in cazul administrarii de comprimate, si poate fi administrat de asemenea

sub forma de injectii. Administrarea prin perfuzie produce disconfort si nu este recomandata; se

utilizeaza doar in cazul de sughituri grave, operatii sau tetanos.

Proprietati

Este o substanta cristalina, usor solubil in apa, solubila in metanol,etanol, cloroform, insolubila

in eter si benzen. Are o temperatura de topire de 179-180grade Celsius. Se folosesc sarurile:

hidrogenomaleat, embonat, clorhidrat.

Farmacokinetice

Clorpromazina ca si multi alti derivati fenotiazinici, sunt molecule lipofilice care se unesc usor

cu membranele si proteinele. Aproximativ 95-98% din medicament adera la plasma; 85% din

compozitia medicamentului adera la o proteina din plasma numita albumina In cazul bolilor renale

acesti parametri pot creste semnificativ. Cele mai ridicate concentratii de metaboliti liberi sunt gasite

in plamanii si ficat. Clorpromazina este un inhibitor de dopamina si stimuleaza eliberarea de prolactina

Medicamentul poate intra in circulatia fetala si in laptele matern, prin urmare atit gravidele cat

si mamele care alapteaza trebuie sa aibe grija, mai ales ca fetusii metabolizeaza fenotiazinele. Prin

cromatografia cu gaz, nivelele de clopromazina si unii dintre metabolitii acesteia poate fi masurat in

laptele si plasma mamelor care alapteaza. Intr-un studiu asupra mamelor care alapteaza fiind sub

tratament medicamentos cu clorpromazina ,medicamentul a fost detectat in probele de lapte variind

intre 7 ng/ml si 98 ng/ml. Sulfoxidul metabolit de clorpromazina a fost prezent in toate probele.

Nivelele de plasma ale CZP variau intre 16 ng/ml la 52 ng/ml cu toate acestea, nu exista o relatieclara intre plasma si nivelurile de lapte ale CZP. In cazul unei mame care si-a hranit copilul cu laptele

matern, nivelul de CZP al laptelui a fost de 92 ng/ml, copilul devenind ametit si letargic. Prin urmare,

ar trebui sa existe multa prudenta in cazurile in care mamele ce urmeaza tratamentul cu CPZ

alapteaza, pentru a nu afecta sanatatea copiilor .



Biodisponibilitate

Doar aproximativ 32% din doza administrata este pusa la dispozitia sistemului de circulatie in

forma activa. Cu timpul si prin multiple administrari, biodisponibilitatea poate scadea la 20%. Varful

de concentratie se obtine intre 1 si 4 ore dupa administrarea unei doze orale.

Clorpromazina deriva din fenotiazine, cu o catena laterala alifatica, tipica pentru antipsihoticelecu potenta scazuta spre medie. Cloropromazina este absorbita incetul cu incetul din punctul de

injectare cu varful concentratiei de plasma manifestandu-se intre 6-24 ore de la administrarea

medicamentului. Pe cale orala biodisponibilitatea este estimata la 30-50% din valoarea dozei

intramusculare si la aproximativ 10% din valoarea dozei intravenoase datorate primului pasaj hepatic.

Timpul de injumatatire este de 16-30 ore (8-35 ore, desi poate fi de 2 ore sau chiar de 60 de

ore in cazul unor persoane), datorita lipofiliei mari. Are multi metaboliti activi (mai mult de 100

metaboliti fiind teoretic posibili) cu mari diferente in timpul de injumatatire si in cadrul profilelor

farmacologice. Un numar de metaboliti pot contribui la efectele farmacologice ale clorpromazinei

inclusiv 7-hydroxychlorpromazine, aceasta-n-oxid, 3-hydroxychlorpromazine si

desmethylchlorpromazine.

Desi metabolitul clorpromazin-N-oxid nu poseda activitatea in vitro, poate sa exercite oinfluenta indirecta farmacologica in vivo. Pe rutele importante din metabolismul include hidroxilare, N-

oxidare, sulfoxidare, demetilare, deaminare si conjugarea. Exista putine dovezi care sa sustina

dezvoltarea de toleranta metabolica sau o crestere in metabolismul aceasteia datorita enzimelor

hepatice.

Medicamentul actioneaza ca un agent de decuplare fosforilarii oxidative si de asemenea ca

inhibitor al ATP-azei si citocromoxidazei. Cu toate acestea, relatia care ar putea exista intre aceste

doua mecanisme nu este cu totul inteleasa. Citocromul P450 isoenzima 1A2 si 2D6 sunt necesare

pentru metabolismul de aceasteia. CYP 2D6 este principala enzima catalizatoare a 7-hidroxilarii,

reactia fiind partial catalizata prin CYP 1A2.

Clorpromazina este tipic descompusa de ficat prin actiunea citocromului P450, de obiceiCYP2D6. Mai putin de 1% din substanta medicamentului este excretatata prin intermediul rinichilor in

urina. 20-70% este excretata ca metaboliti conjugati sau unconjugati, in timp ce 5-6% este excretata

prin materia fecala.

Sunt de ordinul zecilor metabolitii generati de caile hepatice in concentratii apreciabile.

Adesea, datorita caracterului lor lipofilic ridicat acestia si alti metaboliti pot fi detectati in urina timp de

pana la 18 luni dupa incheierea perioadei de utilizare a medicamentului. Cea mai mare parte

metabolitilor sunt lipsiti de orice fel de activitate antipsihotica, dar, sunt si cativa activi biologic.

Acestia includ 7-hidroxiclorpromazine, mesoridazina, si cativa metaboliti N-demetilati.

Dozare si administrare

Se acopera o gama larga de la 25 mg pe cale orala sau intramusculara pentru o sedareblanda, la fiecare 8 ore, pana la 100 mg la fiecare 6 ore pentru pacientii grav bolnavi. Se recomanda

ca doza zilnica sa fie administrata inainte de culcare pentru a obtine o maxima activitate hipnotica si o

minima sedare si hipotensiune in timpul zilei. Dupa ce fiecare doza este bine stabilita, o astfel de

capsula cu eliberare controlata poate fi administrata odata cu masa de seara intr-o singura doza, care

sa acopere urmatoarele 24 de ore. Este adesea administrata in cazul afectiunilor acuta sub forma de

sirop, care are un debut al actiunii mai repid decat comprimatele, si este mai greu de scuipat

refuzandu-se astfel administrarea. Cloropromazina si alte medicamente antipsihotice trebuie luate pe

termen lung pentru a preveni reaparitia bolii. Abuzul de antipsihotice este putin probabil datorita



efectelor neplacute; de fapt aceste efecte adesea conduc pacientii la oprirea continuarii tratamentului.

Tocmai din acest motiv diverse tehnici de administrare au fost dezvoltate care nu depind de acceptul

pacientului petru a le primi. Printre ele se numara si administrarea de injectii-depozit care elibereaza

incet medicamentul si mentin nivelul corespunzator in sange. Totusi cloropromazina nu poate fi

utilizata in acest mod. Pana nu demult, dozele mai mari, de pana la 1200 mg zilnic sau mai mult, erau

folosite in cazurile de psihoza acuta. Aceasta tendinta a scazut in ultimii ani pentru ca acum se vizeaza

dozarea cea mai scazuta pentru cel mai bun efect terapeutic. Dozarea pacientilor in ambulatoriu artrebui sa fie deosebit de slaba (minimalizand sedarea si hipotensiunea). Injectarea intravenoasa de

soluite nediluata este nerecomandata datorita riscului de cadere masiva a sangelui in presiune si a

colapsului cardiovascular. Pentru administrarea intravenoasa a perfuziilor, pacientul (spitalizat) trebuie

culcat si rata de infuzie coborata cat mai mult posibil. Dupa aceea pacientul ar trebui sa ramana in

pozitia culcat pentru cel putin 30 de minute. Tuturor pacientilor tratati cu clorpromazina pe termen

lung ar trebui sa li se verifice periodic urmatoarele: tensiunea arteriala, pulsul, sa beneficieze de teste

de laborator (daca ficatul functioneaza corect, valorile rinichilor, numarul celulelor sangvine, ECG si

EGG). Anumite efecte secundare apar mai frecvent in primele luni de tratament (sedare, hipotensiune,

daune la ficat) in timp ce altele cum ar fi dischenia tardiva poate aparea in timp.

Intreruperea utilizarii

La intervale regulate medicul curant ar trebui sa evalueze daca este nevoie de continuarea

tratamentului. Medicamentul nu trebuie sa nu fie intrerupt brusc, datorita simptomelor neplacute ale

sindromului de sevraj, cum ar fi agitatia, insomnile, stari de neliniste, dureri de stomac, ameteala,

greata si voma. De preferat doza trebuie sa fie redusa treptat.

Sinteza



Bibliografie

1. http://en.wikipedia.org/wiki/Chlorpromazine, 09.01.2012.

2. Ileana Cornelia Chirita, “Chimie farmaceutica”, volumul I, pg. 64.

http://en.wikipedia.org/wiki/Chlorpromazine



clorpromazina

Documents