Clasificarea textelor în funcție de atitudinea locutorului față de obiectul comunicării; texte referențiale, texte pseudo și transferențiale, texte autoreferențiale.

Textul, ca formă de concretizare a mesajului transmis într-o anumită situaţie de comunicare,este prezentat în literatura de specialitate din perspective diferite care evidenţiază caracterul său material, arhitectura sa semiotică, elementele care-i conferă coeziune şi coerenţă, transparenţă sau opacitate, caracter închis sau deschis etc.şi care, prin acestea, indică repere utile în actul enunţării sau producerii de texte, respectiv în cel de lectură, de receptare, decodare şi interpretare.Tipologia textelor este realizată în funcţie de diferite criterii care reflectă una sau mai multe direcții. De exemplu, în funcție de atitudinea locutorului față de obiectul comunicării se operează distincţia între:

texte referenţiale (ştiinţifice, istorice, jurnalistice etc.);texte pseudo-referenţiale (narative);texte auto-referenţiale (poetice) – Cornea 1998;restrângând domeniul şi referindu-ne la textul literar, criteriul canalului de transmitere diferenţiază textele orale de cele scrise, forma – textele în versuri de cele în proză, tipul de autor/creator – textelec ulte de cele populare etc.1.      Textul narativ (literar)– presupune o succesiune de evenimente desfăşurate în timp şi spaţiu.

-         Categoriile gramaticale care au un rol important sunt verbele pentru că indică o cronologie a evenimentelor;

-         Timpurile verbale folosite frecvent sunt: prezentul, perfectul simplu, perfectul compus;

2.      Textul descriptiv (literar şi nonliterar) – evocă scene, persoane, obiecte, emoţii şi se concentrează asupra detaliilor descriptive, prezentate obiectiv sau subiectiv de către autor.

-         Este un text în care sunt prezentate informaţii despre obiecte, personaje, locuri, fenomene ale naturii etc.

-         Descrierea poate apărea atât în texte literare (tabloul – descrierea unui peisaj, a unor scene din viaţa social, a unui interior sau a unui obiect etc.; portetul – descrierea fizică şi/ sau morală a unui personaj), cât şi în texte nonliterare (ghiduri turistice, texte ştiinţifice, prezentarea unor produse etc.);

-         Categoriile gramaticale relevante sunt: substantivele care desemnează obiectul descrierii şi părţile acestuia; adjectivele care au rolul de a indica felul în care sunt percepute proprietăţile obiectului descris; adverbele care precizează coordonatele spaţiale ale obiectului descries sau ale perspective din care acesta este descris;

-           Timpurile verbale folosite sunt: prezentul şi imperfectul.-         Folosită în textele narative, descrierea are rolul unei pauze narrative – timpul naraţiunii

avansează, în timp ce timpul acţiunii stă pe loc.

3.       Textul informativ (nonliterar) – transmite cititorilor idei, modelează înţelegerea, oferă explicaţii în legătură cu diverse obiecte, fenomene, situaţii, atitudini ale unor persoane, demonstrează cum se face un lucru, cum funcţionează un aparat, cum se fac obiectele etc.;

-         Are ca scop transmiterea unor informaţii ce privesc date, fapte, fenomene, din realitate;-         Texte informative sunt considerate ştirile, articolele de ziare, textele ştiinţifice, textele de tip

utilitar (modul de folosirea a unor aparate, reţete culinare, reclamele publicitare, anunţurile, buletinul meteo etc.);

-         Întrebările care ghidează lectura textului informativ sunt: Despre ce suntem informaţi?,Cum suntem informaţi?; De ce? (în ce scop este transmisă informaţia)?

-         În textele informative, emiţătorul este o prezenţă discretă, estompată.

     4.  Textul argumentativ (nonliterar) – are ca scop convingerea cititorilor în legătură cu un anumit punct de vedere, motiv pentru care scriitorul apelează la diverse strategii retorice (vezi separat argumentarea).

ALTĂ SURSĂ:

1)Textul informativ

-este reprezentat de lucrarile ce contin date cu privire la unele obiecte,fenomene,fapte sau investigatii si in care functia limbajului este cognitiva.-comunicarea nu are caracter empatic(fiind lipsita de o incarcatura afectiva),accentul cazand pe transmiterea de idei,cunostinte,notiuni.-exprimarea este clara,precisa si corecta,mesajul avand ca scop nu doar informarea,ci si "mediatizarea" unor idei sau chiar educarea publicului.-la nivel lexical,sunt folosite sensurile proprii ale cuvintelor,neologisme etc.

2)Textul descriptiv

-prezinta trasaturi/caracteristici ale obiectelor,persoanelor,personajelor,ale fenomenelor naturii etc.-in functie de sursa de provenienta a fragmentului dat,el poate reprezenta o descriere literara sau nonliterara.-din punct de vedere compozitional,descrierea poate fi de tip tablou sau portret.-descrierea literara apeleaza la resurse expresive ale limbajului(se vor extrage din text exemple de figuri de stil,imagini artistice,cuvinte cu sens conotativ).-descrierea nonliterara este obiectiva precisa si neutra,avand rol informativ.-la nivel morfologic, descrierea se realizeaza prin utilizarea grupurilor nominale(substantive+adjective) sau a grupurilor verbale(verbe+adverbe).

3)Textul argumentativ

-cuprinde opinii,atitudini sau reactii ale emitatorului fata de o anumita tema supusa analizei.-din punct de vedere compozitional,textul argumentativ este organizat sub forma unor succesiuni de rationamente logice,reprezentand ipoteza,argumentele cu exemple,concluzia.-legaturile dintre idei se realizeaza prin apelul la conectori logici(se vor da exemple care sa sustina prezenta conectorilor).

4)Textul narativ-este specific operelor literare in care modul de transmitere a informatiei il constituie naratiunea si in care sunt prezente cele trei elemente constitutive de baza:- actiunea(structurata pe momente ale subiectului).- naratorul(vocea autorului).-personajele(purtatoare ale mesajului autorului si instante pe baza carora sunt puse faptele).