Tulhină Andrei

TULHINĂ ANDREI

JurnalCIREŞARII VOL I

Cavalerii Florii de Cireş

de Constantin Chiriţă

Date despre autor:

Constantin Chiriţă (n. 12 martie 1925 [1] , Ibăneşti, Vaslui, România — d. 14 noiembrie 1991, Bonn-Konigswinter, Germania) a fost un cunoscut prozator român, cărţile sale adresându-se în special celor mai mici cititori.

Primele şase clase liceale le-a efectuat la şcoala „Mihail Sadoveanu” din Galaţi, ultimele două absolvindu-le în Bucureşti. După ce a frecventat parţial cursurile Politehnicii bucureştene, se dedică literaturii şi ziaristicii.

A urmat Politehnica din Bucureşti, dar nu a finalizat studiile. A fost apoi redactor la ziarul Scînteia şi muncitor pe şantierul de la Bumbeşti-Livezeni. Debutează ca scriitor în anul 1949, opera sa fiind în general inspirată din realismul socialist al acelor vremuri. S-a remarcat ca romancier şi scenarist român. A deţinut funcţia de vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor.

Constantin Chiriţă este autorul unui foarte popular ciclu de romane, intitulat Cireşarii. Titlurile celor cinci volume sunt:

Cavalerii florii de cireş (numit iniţial Teroarea neagră), 1956 Castelul fetei în alb, 1958 Roata norocului Aripi de zăpadă (numit iniţial Teroarea albă) Drum bun, Cireşari

S-au turnat filme după aceste volume considerate adevărate best-seller-uri în perioada comunistă (pana astăzi), iar în întreaga ţară s-au înfiinţat cercuri de tineret şi cluburi care purtau numele „Cireşarii” şi s-au organizat numeroase expediţii şi excursii, cu participanţi de vârsta cireşarilor şi cu caracter ştiinţific, o retrăire a aventurilor acestora.

1

CITAT IMPRESII

„M-am gandit sa facem o calatorie in lumea pesterilor.”

Dan, Victor, Ionel, Maria, Lucia, Ursu şi Tic sunt cireşarii. Ei îşi fac planuri pentru a pleca într-o expediţie ştinţifică la Peştera Neagră. Această peşteră nu a fost foarte des explorată de nimeni.

„Zi-i pe şleau, moş Timofte. Vrei să intervii în favoarea cuiva...”

Tic nu poate pleca în expediţia ştinţifică deoarece tatăl lui nu-l lasă, dar copilul apelează la paznicul şcolii, moş Timofte. Acesta îl convinge pe tatăl lui Tic să-l lase în expediţie.Tic se hotărăşte să le facă o surpriză prietenilor săi, cireşarii întâlnindu-se cu ei pe drum. Peste câteva zile cireşarii îşi fac bagajele şi pleacă spre Peştera Neagră.

„Ţombi se deghiza totuşi pentru cîteva clipe în cîine poliţist, dar numai de formă, ca să nu se creadă că n-ar fi interesat în găsirea drumului bun, pentru că mirosul lui avea doar trei direcţii: motanul, mîncarea şi Tic. ― Ei! Ai găsit ceva? îl întrebă nerăbdător Tic.”

Tic are un câine pe nume Ţombi. Copilul îşi ia câinele şi pleacă imediat pe urma cireşarilor. Spre seară cireşarii ajung la gura peşterii cu bine, însă Tic s-a rătăcit cu Ţombi într-o pădure. Cu puţin noroc Tic a fost găsit de Ursu. Sora lui Tic, Maria s-a bucurat foarte mult când l-a văzut pe fratele ei

„Eu, Victor, Maria şi Tic vom intra în peşteră. Lucia, Dan şi Ursu vor explora, paralel cu noi, coasta muntelui. Precum am convenit trebuie să întreb dacă vrea cineva să facă vreo observaţie cu privire la grupuri... dacă îşi închipuie că e necesar un transfer oarecare.”

Dimineaţa, cireşarii se împart în două grupe.Prima grupă era alcătuită din Ionel,Victor,Maria şi Tic care urma să intre în peşteră,iar a doua grupă era alcătuită din Ursu,Lucia şi Dan care trebuie să urce pe coama peşterii.Dacă s-ar întâmpla ceva a doua grupă trebuie să ceară ajutor oamenilor de la o cabană de lângă peşteră.

„Eu, Victor, Maria şi Tic vom intra în peşteră.” Prima grupă a intrat în peşteră cu trei lanterne şi aparetele aduse de Ionel cu care să poată comunica cu cei de afară.Ajunşi într-un salon toţi cei din peşteră au rămas uimiţi de frumuseţea stalagmitelor şi a stalactitelor.La primul lac din peşteră cireşarii au făcut o luntre cu care au trecut toate lacurile pe care le-au întâlnit.

„De când găsise harta într-o arhivă uitată, în care de multă vreme nu mai umblase nimeni, Victor se gândea zi şi noapte la obiectul de care aveau nevoie.”

După harta veche, peştera se termină la al treilea lac, dar Victor se încăpăţânează şi vrea să vadă dacă peştera nu continuă după lac.Victor se urcă în luntre şi pleacă spre capătul peşterii. Acolo el găseşte o nouă peşteră şi îi duce pe toţi în acea peşteră, dar când a trecut Tic, Victor l-a luat pe copil dar luntrea şi Ţombi au căzut într-o cascadă.Tic a suferit foarte mult findcă l-a pierdut pe Ţombi.

„Nu au trimis nici un mesaj.” Cei trei cireşari aflaţi pe un deal deasupra peşterii sunt îngrijoraţi deoarece nu au primit nici un mesaj de la ceilalţi cireşari. A doua grupă au început să exploreze noua peşteră şi şi-au dat seama că în peşteră au mai trecut doi oameni. Tic s-a băgat într-o crăpătură şi a găsit barca de cauciuc a vânătorului Petrăchescu din satul lui.

„Cred că misterul s-a limpezit: prin peşteră a trecut Petrăchescu. Cunoaşte regiuneaca nimeni altul şi insuşi faptul că se află la doi paşi de noi.”

Peste câteva ore, Ionel a fost răpit de cei doi oameni care au trecut prin peşteră. Era chiar Petrăchescu şi un bărbos. Aceştia l-au bătut pe Ionel, dar copilul a scăpat de cei doi oameni prefăcându-se că şi-a rupt piciorul. Ionel a fost găsit de cireşarii din peşteră. El le-a spus că unul din oameni este Petrăchescu şi că era înarmat şi periculos.

Ce facem?... il corectă Victor. Am ajuns la capătul peşterii, Ticuşorule, şi trebuie să vedem şi noi cum se termină peştera

Cireşarii au ajuns în sfârşit la capătul peşterii, dar drumul era blocat. Ei s-au pregătit pentru a-l înfrunta pe Petrăchescu. Din fericire Ursu a ajuns înaintea vânătorului şi i-a tras pe Ionel, Maria şi Tic deasupra peşterii unde erau salvaţi. Victor nu a mai avut timp să fie tras de Ursu deasupra peşterii, aşa că s-a ascuns într-o scobitură din pereţii peşterii pentru că venea Petrăchescu.

„Domnule. Dac-ati avea pistolul in mină, nu la şold, Vânătorul l-a văzut pe Victor şi a tras câteva focuri de armă

2

ai trage şapte gloanţe in mine.” spre el. Petrăchescu şi-a dat seama că el avea gloanţe oarbe în pistol aşa că a fugit înăuntru în peşteră pentru a se salva.Victor nu a păţit nimic aşa că toţi cireşarii au fost salvaţi.

„Patrachescu si-ar fi bagat oriunde un fier inrosit ,a simţi durere. Dar maiputea oare să-l doară ceva? Luă ultima hotăr繒e. ﾎşi 絜carcă arma, o băgă 絜 buzunar, şi mairămase o singură clipă căperea de piatră: Pe care drum să apuce? ﾎşi adună apoirăsuflarea şi hotăr・ Va ieşi 絜 lume pe drumul cel mai scurt.

Petrăchescu şi bărbosul au fost prinşi de catre oameni.

3