simplicius simplicissimus vol. i

of 156 /156
Ilustraţia copertei: Harry Gutiman hans jakob christoffeS von grim meishausen aventurosul simplicius simplicissimus ROMAN IN ROMÂNEŞTE DE VIRGIL TEMPEANU PREFAŢĂ DE tIVIA ŞTEFÂNESCU I9U EDITURA PENTRU LITERATURĂ Pre f a ţ â Secolul al XVII-lea găseşte Germania dominată de războiul de 30 de ani şi de urmările acestuia. Epocile de mari frămîntări sociale şi căutări spirituale, trăite cu o deosebită intensitate, mai ales de artişti, au generat şi generează în mod necesar modalităţi şi forme noi de exprimare artistică. In literatura germană, în evoluţia genului epic de mari proporţii, de la epopeea Parsival a lui Wolfram vonEschen bach şi pînă la romanul Dr. Faustus deThomas Mann, romanele Der abenteuerliche Simplicissimus de Hans Jakob Christoph von Grimmelshausen, Wilhelm Meister de Johan Wolfgang Goethe şi Der grüne Heinrich (Heinrich cel verde) de Gottfried Keller marchează asemenea rpoci zbuciumate, reprezentînd cîte o verigă esenţială. Saltul calitativ cel mai important şi hotărî tor a fost l'ăcut desigur — în ceea ce priveşte genul epic — de 5a epopeea în versuri a lui Eschenbach la primul roman realist a lui J. Chr. von Grimmelshausen. Cartea a apărut în 1668, la 20 de ani după încheierea războiului de 30 de ani, fiind semnată GERMANSCHLEIFHEIM VON SULFSFORT. V Impresia răscolitoare produsă de acest roman asupra contemporanilor o descifrăm din faptul că numai după un an, în 1669, apare o nouă ediţie, îmbunătăţită sub aspectul limbii, urmată fiind de alte edilii ; apoi, an de an, timp de un deceniu, apar noi scrieri în „manieră simpliciană“. Deşi fiecare dintre noile lucrări sînt semnate cu un alt nume, ele exprimă elanul nestăvilit al unui indiscutabil unic povestitor. Autorul Scrierilor Simpliciene (Simplizianische Schriften), cum sînt denumite aceste lucrări în istoria literaturii germane, datorită manierei unitare de povestire, a fost identificat de către cercetătorii literari abia în secolul al XIX-lea, în persoana luiHans Jakob Christoph (Christoj- fel) von Grimmelshausen, care timp de aproape două veacuri reuşise să-şi ascundă identitatea sub diferite ana grame ale numelui său. în totalitatea lor, Scrierile Simpliciene întruchipează în mod realist, sub o mantie multicoloră, viaţa şi suferinţa poporului german într-o epocă istorică marcată prin sfî- şieri

Upload: cretu-teodora

Post on 21-Jul-2015

655 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Ilustraia copertei: Harry Gutiman hans jakob christoffeS von grim meishausen aventurosul simplicius simplicissimus ROMAN IN ROMNETE DE VIRGIL TEMPEANU PREFA DE tIVIA TEFNESCU I9U EDITURA PENTRU LITERATUR Pre f a Secolul al XVII-lea gsete Germania dominat de rzboiul de 30 de ani i de urmrile acestuia. Epocile de mari frmntri sociale i cutri spirituale, trite cu o deosebit intensitate, mai ales de artiti, au generat i genereaz n mod necesar modaliti i forme noi de exprimare artistic. In literatura german, n evoluia genului epic de mari proporii, de la epopeea Parsival a lui Wolfram von Eschen bach i pn la romanul Dr. Faustus de Thomas Mann, romanele Der abenteuerliche Simplicissimus de Hans Jakob Christoph von Grimmelshausen, Wilhelm Meister de Johan Wolfgang Goethe i Der grne Heinrich (Heinrich cel verde) de Gottfried Keller marcheaz asemenea rpoci zbuciumate, reprezentnd cte o verig esenial. Saltul calitativ cel mai important i hotr tor a fost l'cut desigur n ceea ce privete genul epic de 5a epopeea n versuri a lui Eschenbach la primul roman realist a lui J. Chr. von Grimmelshausen. Cartea a aprut n 1668, la 20 de ani dup ncheierea rzboiului de 30 de ani, fiind semnat GERMAN SCHLEIFHEIM VON SULFSFORT. V Impresia rscolitoare produs de acest roman asupra contemporanilor o descifrm din faptul c numai dup un an, n 1669, apare o nou ediie, mbuntit sub aspectul limbii, urmat fiind de alte edilii ; apoi, an de an, timp de un deceniu, apar noi scrieri n manier simplician. Dei fiecare dintre noile lucrri snt semnate cu un alt nume, ele exprim elanul nestvilit al unui indiscutabil unic povestitor. Autorul Scrierilor Simpliciene (Simplizianische Schriften), cum snt denumite aceste lucrri n istoria literaturii germane, datorit manierei unitare de povestire, a fost identificat de ctre cercettorii literari abia n secolul al XIX-lea, n persoana lui Hans Jakob Christoph (Christoj- fel) von Grimmelshausen, care timp de aproape dou veacuri reuise s-i ascund identitatea sub diferite ana grame ale numelui su. n totalitatea lor, Scrierile Simpliciene ntruchipeaz n mod realist, sub o mantie multicolor, viaa i suferina poporului german ntr-o epoc istoric marcat prin sf- ieri

interne, zguduit de un rzboi care, prin samavolniciile i cruzimile comise, nu avusese asemuire pn atunci n istorie, iar prin urmrile sale a influenat n mod nefast istoria Germaniei timp de dou secole. Succesul Scrierilor Simpliciene nu trebuie cutat n noutatea pe care relatrile le-ar fi putut prezenta pentru contemporani, ci n nsi concepia nou a scrierilor. Autorul i dedic scrierile sale poporului care, ca i el, trise rzboiul i suferise mult de pe urma lui. Adresn- duse domnului Omne (domnului Toat-lumea) prin personaje tipic germane, din popor, ntr-o limb plin de savoare i pe nelesul tuturor, el exprim gndurile, fr- mntrile, temerile, revoltele i speranele acelora care, pn atunci, nu figuraser n centrul unei opere literare culte. n secolul al XVII-lea literatura german era cultivat n cadrul academiilor, al curilor princiare i al colegiilor VI Iezuite de ctre poei erudii care se adresau fie pturilor culte ale burgheziei, fie gustului baroc al cercurilor feudal-absolutiste. Dac nzuinele literare ale umanismului neolatinist al secolului al XVI-lea i-au aflat n secolul al XVII-lea o expresie valoroas, inovatoare, n crearea poeziei lirice culte originale n limba german, proza literar era profund tributar literaturii strine. Romanele galante fran- coze, romanele de mantie i spad, dar mai ales cele picareti spaniole invadaser Germania. Traduse sau Imitate, ele reflectau o lume i un mod de via fascinant I tulburtor, dar cu totul strin de nevoile i aspiraiile maselor largi de cititori. Chiar i n slabele ncercri de localizare ale romanelor picareti, eroul rmnea un pica- ros *, ale crui aventuri nu aveau corespondene cu experiena de via i modul de a gndi al poporului german, dci-t cel mult n msura n care exprimau un protest plin ii- sarcasm la adresa crmuitorilor i a instituiilor lor. Poeii erudii germani tratau aceast literatur cu un total dispre, dei unele dintre lucrri, ca, de pild, romanul galant Amadis de Glvez de Montalvo i faimoasele romane picareti Lazarillo de Tormes (1544) de Sebastian iii' Horosco (atribuit de unii lui Hurtado de Mendoza) i mai ales Vida del picaro Guzman de Alfarache (1599) de Mateo Aleman, pline de verv satiric i haz, do- bfndiser prin traduceri, prelucrri i imitaii o circulate european. Nu fr temei, dar cu unele exagerri inerente, literaii germani pornesc o campanie vehement de purificare a limbii germane, ndreptat att mpotriva limbajului preios, afectat al romanelor galante, ct i mpotriva grobianismului protestatar din proza picaresc, dar mai ales mpotriva neologismelor aduse de uvoiul, rzboiului. 1 Eroul popular spaniol (aventurier, pcal, uneori escroc) al romanelor de aventur spaniole din secolele XVIXVII.

VII Nu este deci de mirare c, de pe aceste poziii, literaii germani ocai de adevrurile crude i de limbajul violent a lui Grimmelshausen, au socotit c i romanul Simplicius Simplicissimus face parte din romanele de aventuri la mod, cu succes trector, fr s sesizeze faptul c imensa popularitate a lui Simplicissimus se. datora acelei legturi intime cu realitatea vie i acelei fore;artistice de a reflecta aceast realitate din care i trage seva i viabilitatea orice adevrat oper de art. ., Tot att de puin puteau sesiza c acest roman crea o orientare nou n evoluia prozei literare germane, deschiznd calpa .spre romanul tipic german, realist, care urma s fie definit n 1870 de W. Diltliey1 ca Bildungrosman (roman al formrii). ; * . . . Istoria literaturii nu este scris de popor, ci de scriitori i cercettori. Deci o dat cu dispariia generaiilor contemporane lui Grimmelshausen i a celor imediat urmtoare, peste eroul Simplicissimus i necunoscutul su autor se aterne uitarea n 1713 apare ultima ediie complet a Scrierilor Simpliciene n versiunea original. In 175C apare o prelucrare a lui Simplicissimus, urmat de alte cteva prelucrri pn n 1810. Toate ns nu evideniau dect caracterul distractiv al crii. Poeticele secolului al XVII-lea i al XVIII-lea nu-1 menioneaz pe autor i opera sa. Nu este ns lipsit de semnificaie i, am putea spline,' de haz faptul c romanul Simplicius Simplicissirnus figureaz ntr-o list din 1765 de cri interzise n Austria. ntr-o societate mai mult dect onorabil, a unor autori ca; Boccaccio, La Fontaine, John Locke, Machiavelli, J. J. Rousseau, Voltaire i J W. Goethe (cu o ce a scris pn la acea dat, n special ns Suferinele tnrului * W. Dilthey Wilhelm (18331911) filosof aV culturii, i psiholog idealist german. . .. . VIII Werther (1774), pentru a numi doar pe cei mai renumii proscrii.1 Poeilor romantici Arnm i Brentano le revine meritul de a fi relevat valoarea artistic a romanului Simplicissimus i s trezeasc interesul pentru el. Urmarea aces- tui impuls a fost prelucrarea romanului de ctre Ed. v. Bu- lov i O.L.B Wolff, cu Scopul de a elimina sau nlocui anumite cuvinte i expresii arhaice sau prea vulgare i a adapta ortografia i punctuaia conform normelor limbii iermane (din secolul al XIX-lea), pentru ca romanul s devin accesibil publicului cititors Abia spre sfritul secolului al XIX-lea ncepe ns o febril cercetare tiinific n jurul operei i a autorului. Astfel autorul este ndentificat i romanul Simplicius Simplicissimus se dezvluie ca cea mai viabil oper literar german a secolului al XVII-lea, oper a crei lectur i

astzi rscolete, amuz, ncnt i instruiete, fiind fn acelai timp o inepuizabil surs de informare lingvistic i istorico-cultural a epocii i subiect de disput in valorificarea ei. estetico-literar. * Opera lui Grimmelshausen este adnc mplntat n secolul al XVII-lea i se confund pn la un punct cu tnsi viaa autorului, care nu a reconstituit istoria pe baz de documente ci a trit-o, cu intensitate, cu pasiune, cnd activ, cnd contemplativ. . Cursul vieii autorului ns a fost reconstituit treptat printr-o migloas munc de cercetare a puinelor docu * Dup Mayers Handbuch ber die Literatur. Mannheim, Bibliographisches Institut, 1984, p. 033. * Ernst Paul, sthetische Ethik und brgerliche Moral, Nachwort zu den Simplicianische Schriften, Leipzig, Insel Verlag, 1997, Eine Liebhaberausgabe in m Exemplare (O ediie bibliofil in. 49 de exemplare). mente existente i pe baza elementelor autobiografice din opera sa. J. Chr. v. Grimmelshausen se trage din ramura srcit a unei vechi familii de nobili. Bunicul su, Melchior von Grimmelshausen, stabilit n orelul Gelnhausen din landul Hessa, este consemnat n documente ca brutar, agricultor i hangiu. El renun n 1599 la titlul de nobil i documentele oraului l menioneaz n diverse situaii ca pe reprezentantul cetenilor nemulumii. Tatl scriitorului a trit i a muncit probabil n casa printeasc pn la moartea lui timpurie. Cercettorii consider anul 1622 ca data naterii lui Johann Jacob Christoph von Grimmelshausen. La aceast dat, rzboiul de 30 de ani era dezlnuit i urgia lui cuprinsese ntregul teritoriu al Germaniei. Pornit n 1618 sub semnul unui uria conflict religios ntre mpratul habsburgic al Imperiului roman de naiune german sprijinit de principii germani catoliei reunii n Liga catolic mpotriva principilor protestani unii n Uniunea protestant, rzboiul era de fapt expresia luptei Casei de Habsburg pentru instaurarea monarhiei absolutiste n Germania, prin subordonarea tuturor principatelor unui stat centralizat catolic. ntrirea puterii imperiale, perspectiva unui imperiu german absolutist unitar, aliat cu Spania, unde domnea tot Casa de Habsburg, trezi i ngrijorarea vecinilor. Primul care veni n sprijinul Uniunii protestante fu . regele Danemarcei. Ferdinand ai II-lea, mpratul german, reui s nving armatele daneze imite cu ale Uniunii protestante i n 1629 dumanii interni i externi erau la pmnt. Scopul lui Ferdinand al II-lea, centralizarea imperiului sub o monarhie absolut, prea atins. Aceast posibilitate contravenea ns intereselor Franei, care se vedea strns ntre dou mari puteri de sub stpnirea Casei de Habsburg, Spania i Germania

X

yV* fel la intervenia Franei catolice. Suedia intr n rzt.-oi mpotriva mpratului Ferdinand. Armatele suedeze aliate cu cei mai puternici principi protestani, sub comanda regelui Gustav Adolf, btur Liga catolic, nainthd spre sudul Germaniei, nimicind i distrugnd totul n calea lor. Gustav Adolf czu ns n 1632 la Liit- zow i echilibrul militar oarecum restabilit se destram, ansele de izbnd nclinnd din nou n favoarea mpratului german. In aceast uria ncletare, regiuni, orae, sate erau Ntpnite vremelnic cnd de armatele imperiale, cnd de role ale coaliiei protestante. Sub ocupani diferii, criizitnile i distrugerile erau identice. Copilria i tinereea lui Grimmelshausen poart pecetea acestei epoci de suferin, n care Germania era < impui de btlie unde se nfruntau armatele de mercenari autohtoni i strini. Armata imperial cucerete i jefuiete n 1634 orelul Gelnhausen. Dup prjolirea casei printeti, copilii Jacob Christoffel este Iuat.de o trup care l folosete ca rjdar. n Calendarul venic al lui Simplicius el spune : In anul 1634, fiind nc copil, am fost prins de armatele din Hes'sa i dtes la Cassel. n 1635, rzboiul pierduse chiar i cea mai palid aparen a unui conflict religios. Frana intrase fi n rzboi i armatele regelui francez catolic i al primului su ministru, cardinalul Richelieu, luptau alturi de armatele protestante ale Suediei i Uniunii protestante germane mpotriva mpratului catolic german. In anii acetia i cei care urmar, Grimmelshausen a cutreierat cu diferite trupe Germania. Grjdar, copil de trup i, n cele din urm, muchetar, el lu parte la numeroase btlii : Fr s m laud am fost i eu de fa cind ne am privit n albul ochilor", scrie el n Satiricul pelerin, prima sa lucrare publicat. Neavnd nici cas printeasc i probabil nici rude, tnrul Grimmelshausen se angajeaz fr alegere n diferite armate, asemenea multor rani tineri rmai fr rpti. Oamenilor de rnd le era indiferent n armata crui domn luptau. Crezul dac l-au avut vreodat n cauza rzboiului pe care l duceau, l pierduser de mult, jRzboiul era pretutindeni, peste tot domnea aceiai haos, aceleai moravuri slbatice, acelai huzur pentru comandani i aceeai mizerie pentru ostaul de rnd. Aa se explic probabil c tnrul protestant Grimmelshausen se afl,, dup 1835, n armata generalului catolic imperial Goetz n luptele mpotriva conductorului de oti protestant Bernhard von Weimar. Cele trite i vzute de tnrul nzestrat cu un neobinuit spirit de observaie urma s le povesteasc tot el cu decenii mai trziu. Este evident c jocul politic al caselor regale i imperiale Bourbon i Habsburg pentru supremaia politic in

Europa nu-1 intuiau nici poporul german, nici tnrul Grimmelshausen. Poporul ducea i suporta rzboiul fr s tie pentru ce i pentru cine. El era mingea regilor i stpnilor feudali laici i clericali i a unor interese contrare, iar ara o prad neputincioas. rnimea, ca ptura social cea mai umil, nelese ns c este jefuit i prdat fr deosebire, att de armatele mpratului german, ct i de cele strine aliate cu Uniunea protestant. Astfel, din punct de vedere moral, rnimea ,,i mica burghezie participau tot att de puin la Cauza acestui rzboi ca i hoardele abrutizate de mercenari, formate din aventurieri i ostai la fel de nfometai i vlguii ca i ranii. Pe lng rzboiul purtat ntre armate, mai era i un al doilea rzboi surd, tot att de crncen i crud, ntre populaia care-i apra ultima f- rm de hran i ostaii hmesii de foame, aflai ntr-o ar devastat. XII Cnd Grimmelshausen pornete n 1638 spre sudul rii cu armatele generalului Goetz, n regimentul de sub comand domnului de Schauenburg i, n cele din urm, se oprete la Offenburg, rzboiul avea s mai continue nc 'lin deceniu. Rezult din documente c, din 1639, Grimmelsahusen attivia' n cancelaria regimentului Schauenburg, ca ajutor al secretarului Johannes Witsch. Cancelaria i avea sediul la Offeriburg, ntre Rin i Pdurea Neagr. Grimmelshausen era foarte tnr cnd s-a stabilit la ' Offenburg, dar trecuse deja prin cele mai groaznice n- ' certri ale rzboiului. Se poate presupune c n acest timp a ricepiit s se instruiasc. Dac a mai participat la lupte n ultimii zece ani ai rzboiului nu se tie. Pe baza descrierilor exacte din lu- " crrile sale se presupune c a cunoscut n anii acetia 1 Fran i Olanda, probabil i Elveia. Cert este doar c n 1648 a fost trimis la Wasserburg pe Inn ca secretar al regimentului ducelui Wilhelm de Bavaria, conductorul Ligii catolice. In 1648, rzboiul de 30 de ani se ncheie prin Pacea din Westfalia. Coaliia Franei, Suediei, Olandei i a Uniunii protestante, sprijinite de principii Transilvaniei i de Veneia, se dovedi mai puternic dect blocul habsburgilor spanioli i germani. Pacea pecetlui frmiarea Germaniei pentru dou veacuri n sute de sttulee feudale absolutiste. Rzboiul redusese populaia la o treime fa de ncepu- tui'ostilitilor, lsnd o ar srcit, cu oraele i satele prjolite i ogoarele distruse. ' Uri nUmr nesfrit de ostai lsai la vatr, la o vatr care pentru ei nu mai exista, dezrdcinai i abrutizai, Cutreierau drumurile ca vagabonzi, invalizi i ceretori, incapabili s-i gseasc un rost ntr-o lume fr rzboi.

Grimmelshausen revine n 1649 la Offenburg unde, n 1 ri acelai an, se nregistreaz cstoria sa cu Katerina Henninger, care avea s-i druiasc zece copii XIII ncetul cu ncetul, viaa ncepea s-i reia cursul normal. Plugul tia din nou brazde n pmntul rbdtor. Grimmelshausen devine intendentul fostului su comandant, contele de Schauenburg i se mut cu familia sa la Gaisbach, unde Schauenburg i avea reedina i p~ mnturile. Domnii feudali se organizau pentru vremurile de pace i aveau nevoie de bani ca s-i recldeasc cetile i castelele. rnimea ducea greul, gemnd sub povara iobgiei. Intendentul Grimmelshausen e pus n situaia de a mijloci ntre stpnul feudal i iobagii acestuia, Grimmelshausen, care se pare c aflase dup rzboi de originea sa nobil, i reia titlul, poate pentru a impune familiei Schauenburg. Totui atitudinea lui n via ca i opera sa dovedesc c a rmas alturi de rnime, ale crui suferine le cunoscuse ndeaproape. Astfel, neputnd reprezenta interesele casei Schauenburg fa de rnime, n 1660 renun la postul su. ntre timp i cumprase puin pmnt i un mic han la Gaisbach. Dar venitul nu acoperea cheltuielile familiei sale, sporit cu muli copii, i n 1663 l gsim ca administrator al cetii i ITK>- iei Ullenburg, proprietatea unui medie bogat din Strasbourg, dr. Johann Kiiffer, prieten i promovator al literaturii. Trebuie presupus c ederea n cetatea Ullenburg i-a prilejuit lui Grimmelshausen nu numai rgazul necesar de-a se instrui mai departe, dar i impulsuri pentru creaia literar. La Ullenburg exista o vast bibliotec i scriitori de seam ai timpului vizitau cetatea. n acest cere ns, Grimmelshausen, care nu avea o pregtire academic, desigur nu era luat n seam. El era un autodidact, iar n concepia acestei epoci un poet sau scriitor trebuia s fie n mod obligatoriu un erudit, cu studii academice. Faptul c prin lectur, prin contactul cu oamenii, prin experiena sa de via ca i prin observarea critic a rea XIV litii, Grimmelshausen citigase la acea dat vaste cunotine, nu conta n faa cercurilor de elit. Dezgustat, el se ntoarce n 1665 la Gaisbach i ncepe s-i administreze proprietatea. Ni-1 putem nchipui pe hangiul Grimmelshausen n serile lungi de iarn ascultnd snoave i basme, ntmpljri de rzboi, hazlii i dramatice, povestite de cei ce e adposteau sub acoperiul lui. n 1667, el a fost ales primar al orelului Renchen, post pe care avea s-l dein pn la moartea sa n 1676, conform nregistrrii fcute n limba latin n scriptele oraului Renchen. Din aceast nregistrare rezult c ,,preacinstitul i nvatul domn Johann Jacob von Grimmelshausen, primarul

oraului Renchen participase la luptele de aprare din 1675 mpotriva cotropitorilor francezi i murise n snul familiei, unde ntimpltor se adunaser toi fiii si risipii n lumea larg. Este vorba de rzboaiele de jaf dezlnuite de Frana n 1675 sub Ludovic al XIV-lea i comandantul su de oti, Turenne. Dac Grimmelshausen a murit n urma rnilor primite, dac mai era sub arme sau nu, nu se tie. Fapt este c, dei nu mai era om tnr, nu s-a dat n lturi cnd a fost vorba s-i apere patria, Nu s-a putut stabili cnd a nceput Grimmelshausen s scrie. Primele sale lucrri Der satyrische Pilgram (Satiricul pelerin), culegere de nvminte pentru rani i Der keusche Joseph in Egypten (Iosif cel cast in Egipt), o povestire cu subiect biblic pe gustul epocii, apar n 1666 i 1667, fiind urmate n 1068 de apariia celei mai importante lucrri ale sale Der abenteuerliche Simplicissimus. Romanijl era mprit n cinci cri. Marele succes l determin pe autor s scrie a asea carte, o continuare care apa e n 1669 sub titlul de Continuatio, o dat cu reedi tarea lui Simplicissimus (cum se obinuiete s se numeasc pe scurt acest roman). In anii urmtori apar romanele Die Landstrtzerin Courasche (Excroaca Courasche) (1670), Der seltsame Springinsfeld (Ciudatul Springinsfeld) (1670) i cele dou pri din Das Wunderbarliche Vogelnest (Cuibul minunat), povestiri n stilul romanului Simplicissimus reflectnd mai ales viaa de dup rzboi, n prefaa prii a doua a acestei din urm lucrri autorul relev c cele ase cri ale lui Simplicissimus i urmtoarele menionate mai sus constituie o suit, ceea ce a determinat, innd seam mai ales de unitatea stilistic, denumirea acestora ca Scrieri Simpliciene. Dintre numeroasele lucrri mai mici, nuvelistice, satirice i politice, menionm aici Ratio Status (Raiunea statului) i Rats- tbl Plutonius (Consiliul Plutonius), cu coninut politic i Der Ewigwhrende Kalender des Simplicissimus (Calendarul venic al lui Simplicissimus), un calendar almanah de mare popularitate, plin de snoave, istorioare i sfaturi nioraie i practice. Aceast prodigioas activitate literar s-a desfurat deci ntre anii 16661677, ntr-o perioad de numai zece ani. Opera literar a lui Grimmelshausen este aceea a unui om ajuns la maturitate, oper izvort din propria sa experien de via, din literatura popular, mai ales oral, din elementele unei vaste culturi de autodidact, esut pe fundalul social-politic i al frmntrilor spirituale ale secolului al XVII-lea. Fiind nceput la maturitate, creaia literar a lui Griromelsheusen nu cunoate o linie calitativ ascendent. Lucrarea sa cea mai reprezentativ rmne Simplicissimus, chiar dac ai continurile pstreaz o surprinztoare prospeime.

In acest roman se concentreaz trirea intens a unei realiti atroce, cutrile de rspunsuri ale epocii barocului n faa valorilor etice rsturnate i a crezurilor puse ETVI la ndoial, ntr-o lume haotic, brutal, nspimnttoare, n care singura stabilitate era nsi instabilitatea pe toate planurile existenei umane i n care singura ieire prea refugiul n izolarea de lume. Pentru reflectarea acestor coninuturi pe planuri diferite, adic a realitii n dinamica evenimentelor exte- noare i a rsfrngerii ior in viaa luntric a eroului ileterminnd un proces de limpezire, literatura german a ocolului al XVIIlea nu oferea modele definite, unice. Grimmelshausen, eruditul autodidact, cunotea literatura vremii, dar era atras mai ales de literatura pica- tosc. Guzman de Alfarache, n traducerea scriitorului corman gidius Albertinus, a lsat cele mai vdite urme iu opera sa. El nu este ns un imitator, ci creeaz personajul picaresc cu fizionomia moral autentic german care i rete i triete n condiiile rzboiului de 30 de ani, pe meleagurile germane, trgindu-se din popor i privind lumea prin perspectiva ranului german. Acest personaj este Simplicius Simplicissimus, figura central a romanului, cu trsturi puternice autobiografice pn la un punct ; lumea eroului este aceea a secolului al XVII-lea, caracterizat cel mai succint de Jean Livescu prin discrepanta dintre teorie i practic, dintre nvtura moralei cretine ;:i realitate . Toat povestea vieii lui Simplicius va fi ileterminat de aceast discrepan i de cutarea acelei modaliti de existen ideal'1 n concepia secolului al XVII-lea, n care omul ar putea gsi mpcarea cu sine iusui, cu lumea real i cu Dumnezeu. De oriunde privete poetul lumea, scrie Siegfried Streiier, eminentul cercettor al operii lui Grimmelshausen, el o reflect realist i tipic i o privete cu ochii ranului. El cintrete lumea cu etalonul concepiilor i valorilor cretine, dar o interpreteaz dup criteriile ranu1 Jean Livescu, Grimmelshausens ,,Simplicius Simplicissimus', ein Bildungsroman, Ein Versuch, Jassy, 1942. 2 \ XVII lui, plebeului sau omului muncitor i observaiile sale sitU de o ascuime, de un realism incoruptibil. 1 Cele cinci cri ale romanului Simplicissimus .reprezint povestea unei viei structurate deci n etape bine difereniate, ntruct ncepe cu copilria eroului i se ncheie cu maturitatea lui. Acest aspect a determinat pe unii istorici literari de a considera romanul ca un roman evolutiv (Entwicklungsroman). Romanul e scris dup modelul romanelor picareti la persoana

I, ns autorul d de neles de la bun nceput c este vorba de o retrospectiv. Lumea este vzut prin optica unui copil care va evolua destul de vijelios n- tr-un tnr energic. Refleciile care nsoesc aceast transformare snt ns ale autorului ajuns la maturitate. Este cu totul remarcabil pentru epoca n care a fost scris romanul abilitatea stilistic prin care autorul reuete s diferenieze aceste dou perspective. Refleciile autorului, prin care se distaneaz la nceput de lumea copilului, se vor identifica i confunda cu acelea ale eroului su,, pe msur ce acesta se maturizeaz prin experiena vieii. Prezena autorului se face ns puternic simit n numeroasele intercalri, mai ales alegorice, care, n cele mai multe cazuri, snt expresia unei ascuite critici so^ ciale. Prima experien copleitoare din viaa copilului crescut n total izolare n gospodria rneasc a prinilor si este distrugerea prin jaf i prjol a familiei i casei p- [ rinte.ti. Grimmelshausen a dat, prin descrierea acestei, cotropiri a unei panice gospodrii rneti, n care viaa se reducea la o lupt dur pentru o existen precar, pagini de un zguduitor realism i cu valoare de document istoric. Ceea ce s-a ntmplat aici, de fapt n propria-i cas printeasc, s-a ntmplat i n zeci de mii de alte 1 Siegfried Streller, Simpllzianlsche Schriften, Ktten und Loening Verlag Berlin, 1957, p. 213. ospodrii. Tragedia casei printeti n-a fost numai determinat pentru viaa copilului, dar trebuia s serveasc drept nvtur i pentru generaiile viitoare : firul povestirii mele cere s las urmailor veste despre ntmplrtie groaznice care s-au svrit ici i colo n acest rzboi wrman al nostru. Comentariile care urmeaz, exprimnd crezul autorului < A rzboiul este dat omenirii de Dumnezeu drept pe- ttvaps i spre nvtur, deci spre folosul omului, au i> vdit nuan de ironie i nu anuleaz cu nimic inteniile lui de a demasca cruzimile svrite inutil. Copilul se refugiaz n pdure, unde va tri n preajm unui sihastru nvat. Acesta este cel care, impresionat de Intuia ignoran, de naivitatea i puritatea copilului, i lit numele de Simplicius Simplicissimus, nume ce a devenit n istoria literaturii simbol al unei anumite stri de iirit, al unui anumit stil i maniere de compoziie, Silim, trul l nva deci pe Simplicius s citeasc i-l irvtreiluce n nvtura moralei cretine, nedefinit confesional De fapt sihastrul i va da copilului noiunile fundamentale de bine, ru i adevr, nesubordonate unei anumite confesiuni religioase, unei clase sociale sau conveniilor sociale ale epocii, ci doar arbitrajului unei singure lore perfecte n concepia sa, care ar fi Dumnezeu. Pentru ,i tri conform acestor deziderate etice, sihastrul nu g- te.te pentru sine alt formul de via dect ascetismul, i.niurea de lume i

contemplarea divinitii. Contient imul c Simplicius va trebui s ia pn n cele din urm contact cu societatea, i recomand s se fereasc de m>vietatea rea i s se cunoasc pe sine nsui. Dup moartea sihastrului, Simplicius este aruncat cu brutalitate ntr-o lume n care toate manifestrile oamenilor vin n flagrant contradicie cu nvtura primit. nvtura cretin propovduia moderaia i, ca re nn.pens, salvarea sufletului; n schimb realitatea, n ium tica vieii, o constituie rzboiul, distrugerea, imoraJiixvm XIX tatea nobilimii, exploatarea i mizeria poporului, grosolnia ostailor. Dar realitatea o mai reprezint i setea i H bucuria faptelor eroice, a dragostei, pofta de bani i pl ceri, dorul de pace i munca cmpului ntr-o lume tihnit Toate acestea nu se puteau pune de acord Cu teoria, cu " nvtura. Pentru a tri i supravieui n aceast lme ; I plin de contradicii nu-i rmn lui Simplicissimus pre;i J multe alternative. Conformndu-te nvturii cretine, lumea te consider.) ,1 nebun* i atunci ori te prefaci c eti nebun de-a binelea, 1 cum este obligat s-o fac Simplicius la Comandamentul I din Hanau, ori ncepi s te acomodezi societii, dac nii mai poi suporta ipostaza de bufon. Simplicius por- 1 nete pe a doua cale, dup ce a trecut primul oc al n I tlnirii cu societatea. Scriitorul l poart pe eroul su prin 1 tumultul rzboiului, relateaz isprvile i succesele Sle 1 de soldat, care snt cu att mai spectaculoase cu ct el 'seB acomodeaz mai mult strilor existente i uit de nvtur. Norocul surde lui Simplicissimus, strlucitul Vi- ntor din Soest, dar acesta este norocul n sensul practi- J cilor i al vieii soldeti, nu al nvturii. Cu 'cit 1 sfera cunoaterii sale se mbogete n practica vieii, cu 1 att uit de viaa sa interioar. Doar binele reprezentat; i n persoana prietenului Herzbruder i rul prin cea a iui | Olivier, ct i visul utopic al lui Iupiter despre o Germa- J nie unit, fr conflicte religioase i nedreptate social,i | l oblig n cursul ascensiunii sale la meditaie. Ascensiu- I nea sa pare ns aproape sfrit prin prizonierat i o c- storie nedorit. Apar primele remucri, dar reped ' * uitate n strdania de a-i salva nu sufletul, ci averea, *1 prada de rzboi. Punctul culminant al succesului i al adaptrii la lumea epocii sale, n cltoria la Paris, coincide cu uitarea to-j tal a nvturii primite. n curnd ns ncepe declinul Boala l desfigureaz, pierderea pradei de rzboi l arunc 1 napoi n cea mai mizerabil via de osta de rnd. Ne-H XX norocirile care se vor mai abate asupra eroului, dar mal livi rentlnirea cu rufctorul Olivier, l vor face s-i dea

seama ngrozit c a ajuns pe marginea prpastiei, pe punctul de a deveni criminal i ho de drumul mare. Simplicius este obligat -i ntoarc privirea de la lumea exterioar asupra celei luntrice, dup teoria sihastrului : cunoaie-te pe tine nsui. In strdania limpezirii i purificrii luntrice, Sinipli- I issimus pornete pe diferite ci, dar este frnat att de propria-i fire dornic de aciune i plceri, ct i de.nNi societatea n care triete. Nestatornicia firii omeneti nj vremelnicia ntregii existene umane revin mereu n leltmotivul mine nu eti ca azi i iluzia nal (Der Wahn beireugt). Treptat, Simplicius i d seama c trind ns ntr-o Iniije sfiat de rzboi, de invidie, de clcare n picioare O celui mai slab de ctre cel mai tare, ntr-o lume plin de tentaii i plceri efemere, nu poi s nu greeti, s nu devii cel puin n parte ca toi cei din jurul tu, deoarece nu eti i tu dect un om plin de slbiciuni. In pelerina- )ul ntreprins cu Herzbruder pentru ispirea pcatelor, Simplicius, n loc s-i tortureze trupul punndu-i n cizme boabe de mazre, le fierbe n ascuns. Toat satira iui Grimmelshausen se concentreaz n acest compromis crotesc dintre teorie i practic. Trecerea lui Simplicius la catolicism cu ocazia acestui pelerinaj este determinat de perspectiva absolvirii de pcate pe care o promite confesiunea catolic celui care se ciete i dintr-o convingere profund religioas. Pentru un moment se simte minunat de uurat i bine", dup absolvirea primit, stare care ns nu se va menine mult vreme, cci condiia pcii luntrice este determinat n mod hotrtor de factorii rzboi sau pace. Motivul pcii devine dominant n ultima parte a romanului. Pacea i se nfieaz lui Simplicius pentru prima oar n via sub aspectul ei concret, cnd strbate XXI Elveia cu ocazia pelerinajului : ,^Aa de deosebit ml se prea aceast ar in comparaie cu Germania, inch credeam c am nimerit n Brazilia sau China. Vedeam oamenii murgind linitii la treburile lor; priveam la grajdurile pline de vite, la curile rneti n caro miunau ginile, gtele i raele. Apoi oselele erau n siguran, tar ospatriile pline de petrecrei. N-aveai s te term de dumani, de a fi jefuit, de a-i pierde avutul sau viaa Fiecare vieuia n siguran sub acoperiul su i fa de cum era acum n Germania n bucuria i plcerea de a tri, aa c Elveia mi se nfia ca paradisul pe pmnt, dei natura ei era aspr. (Cartea a cincea, cap. I). Simul realist al ranului depind deci nzuinele sale mistice surprinde aspectul pcii, sub manifestarea ei cea mai esenial n viaa economic, intuind c aceasta este baza care poate genera i starea de echilibru moral spre care jinduiete, cnd compar pacea cu raiul pe pmnt

Simplicius se ntoarce n Germania cu amintirea acestei lumi care n patria sa sfiat i nvrjbit nu era posibil. Plcerea vremelnic de a se ti nobil, fiul sihastrului, ncercarea zadarnic de a-i relua viaa simpl de ran alturi de a doua soie, l conving din ce n ce mai mult despre derteiunea vieii ntr-o lume plin de pcate Alegoria despre cltoria n lumea de basme, n lacul Mummelsee, la spiritele apelor, i nfieaz mirajul pcii spirituale, al vieii fr de pcate. Viaa pe pmnt., l nva prinul apelor, e doar o etap vremelnic, n care omul e pus la ncercare, viala sau moartea ncep abia dincolo de existena sa pe pmnt. Ecoul cutrilor de rspunsuri al epocii barocului, privind existena uman, polaritatea ntre plcerea- de a tri i teama de viaa de apoi rsun n aceast alegorie mai puternic dect oriunde. i iat c Simplicius, n cutarea unei forme de existen, ntlnete pacea i sub aspectul unei organizri XXIt ociale, n colonia baptitilor din Ungaria ; acetia triesc intr-un fel de comunism primitiv, bazat pe o absolut < i Uitate social i profund umanism. Dar ce folos, gndcte Simplicius, dac acest fel nobil de trai este dus ilr eretici? Simplicius, n cutarea stabilitii, al mpcrii tuturor contradiciilor, al linitii sale, nu gsete alt scpare dect n izolarea de viitoarea vieii. Simplicius se retrage deci din, lume. El fuge de societate pentru a crei lecuire nu cunoate mijloace nici teoretice, nici practice. El nu fuge ns de viaa nsi, ci devine sihastru. Adio, lume citat dup Guevara 1 n finalul Crii a cincea este de fapt un patetic rmas-bun ile la bucuriile efemere ale vieii, nu de la viaa nsi. Contemplarea divinitii nu este scopul final ai acestei izolri, ci doar reflexul limitelor spirituale ale epocii sale, Simplicius a recunoscut influena degradant a acestei ipoci asupra lui nsui, datorit rzboiului, samavolniciei i mizeriei duse i a goanei dup plceri i se sustrage contient acestei influene pentru a afla, cum spune o croitorul care v pocete aa i luai-1 pe eroi tal rul Knanului meu ! l cheam meterul Paulica l a fcut rochii aa de frumoase, cree, Moidcrll mele, Anei i Ursulei noastre ! Aceste rochii erau rotunde jos i nu atrnau n noroi, ca la durnm aJ voastr ! Stpnul m ntreb dac Ana i Ursula snt mai frumoase dect aceast doamn : 186 jte A, nu, stpne, rspunsei doamna are (Arul aa de galben, ca murdria copilului de ; Hr prul ei este att de lins ca i cnd s-ar fi e a lat cu o perie din peri de porc, e rsucit ca nite I fluiere i i atrn aa de frumos, ca i cnd ar Vca de amndou pri ale capului cte un funt il luminri sau de crnai. Privii-i fruntea frumoas i lucie ! Nu e mai delicat boltit dect o iunc gras i mai alb dect un cap de mort ce-a lai. ani de .zile n ploaie i vnt ? Pcat numai c r lielea ei delicat este prfuit de pudra de pe |mr i oamenii, care vd asta, i nu pricep, cred c Hoomna are pecingine, cci numai ea las atta (nfitrea. Ar fi apoi pcat i de ochii acetia scn- fclotori, care sclipesc de negreal mai abitir dect fim inginea din hornul Knanului meu, care lucea aa de tare cnd Ana l cura cu un mnunchi de paie, ca s ard mai bine, i care ochi snt aa de nfocai, de parc ar fi vrut s dea foc lumii nObrajii i snt frumos rumeni, dar nu-s aa d(< roii ca boiaua cu care cruii din Ulm i mpodobesc pieptarele lor, dar buzele snt i mai ffiii i cnd doamna vorbete sau rde uitai-v, lii|>ne ! se vid dou iruri de dini albi i dr- 11(1, ca i cnd ar fi fost tiai dintr-o bucat de Ificl de zahr. O minune, ce s zic ! i nu cred II U> doare, dac te muc cu ei. Apoi gtul ! E alb i a luptele prins i tot aa snii, care snt sub el || care, negreit, snt tari la pipit, ca ugerul ca- |1lrl, cnd abiai ine laptele. O, nu ! Ei nu snt

187 flecii, ca la femeile btrne, care deunzi mi an] splat ezutul, atunci cnd am fost n cer ! O, sin pne ! ian privii-i acum minile ! Snt aa de de j licate, cu degetele lungi, sprintene i abile ca act* 1 lea ale igncilor de deunzi, care-i vr minil!| n buzunar i te fur. Dar toate aceste frumusei nu snt nimic pe lng trupul ei, dei nu pol s,i I vd gol : nu-i delicat, tras prin inel, graios ca i cnd ar fi avut opt sptmni treapcl ? La aceste cuvinte s-a strnit un hohot de r , j c nu mai m-am putut auzi ce spun i nici cu n-am mai vorbit. I Capitolul X Simplicius vorbete de muli eroi vestii i de artitii care au jost mai iscusii. Dup aceasta a venit prnzul, la care mi-am Iflcut meseria cu mult zel, cci m hotssem s ie spun toate prostiile lor i s le critic arogana, ici, vedei, ca bufon mi era gura slobod. Nici ni oaspete nu-mi prea prea bun, ca s nu-i art 'Infectele ; iar dac vreunul se supra, rdeau de el tlLali, sau stpnul meu i spunea c omul nelept nu trebuie s se sinchiseasc de spusele unui n- !urau. Mai mult dect toi ceilali mi bteam joc 'Ir stegarul cel ferche. Cel dinii dintre meseni, ! wo mi inea hangul i-mi rspundea prompt, i i secretarul. L-am poreclit furitorul de titluri l uni rs de el, c inea la aceste deertciuni i I iun ntrebat ' Ce titlu o fi purtat Adam, printele oamenilor ? Kl mi-a rspuns : 189 - Vorbeti ca un viel, pentru c nu tii i dup primii notri prini au trit diferii oamr care s-au distins prin virtui rare, nelep i un fapte de eroism, descoperiri n tiin i prin .111 i prin aceasta i-au nnobilat neamul aa de mul! nct s-au ridicat deasupra a tot ce e omenesc , li s-au nlat dincolo de stele, pn la zei. Daci fi om i ai fi citit ca ali oameni istoria, ai ui noaste deosebirea care exist ntre oameni i 11 i-ai rde de titlurile celor alei. Deoarece ns e.[ viel i nu eti demn i nici n stare s ai onoar vorbeti ca un viel prost i eti gelos de distinci care mpodobete pe oamenii nobili. I-am rspuns : Am fost i eu om ca dumneata i am uil mult, i pot judeca acest lucru : sau nu pricepi sau vorbeti din interes mpotriva convingerii du mitale. Ce fel de fapte nobile pot fi acelea care se rsfrng nu numai asupra celor care le-au \.l vrit, ci i asupra ntregului neam, peste sute il ani, dup ce eroii i artitii au murit de mult ? N- murit oare tria eroului i talentul artistului o dat cu el ? Dac nu tii asta i dac ntr-adevr nsii'i irile prinilor trec asupra copiilor, atunci tatii1 dumitale trebuia s fi fost...

batog, iar mama du mitale calcan. Ceea ce vreau eu s afirm amintete c fiii nu motenesc totdeauna virtuile pA rinilor i deci copiii nu snt demni de acele viuj Iui... Eu laud pe aceia care se nnobileaz pini propriile lor virtui. 180 Atunci rspunse secretarul dac e vorba de ocar, ia putea rspunde c Knanul tu a fost un ran mojic din Spessart, unde e stanitea celor mai necioplii oameni. Dar s presupunem c nu vrei s moteneasc fiii titlurile de noblee ale prinilor ; nu snt ei ns demni de laud, dac se nnobileaz pe ei nii printr-o bun purtare ? i atunci s nu cinstim pe aceti copii, tiind c mrul nu cade departe de trunchi ? Cine n-a ludat n urmaii lui Alexandru cel Mare bravura strmoului lor ? Plngnd i-a artat acesta, din tineree, dorina arztoare de a lupta, cnd nc nu era n stare s poarte armele, fiind ngrijorat c tatl su are s ctige toate btliile i lui nu-i va rmne nimic de cucerit. N-a nvins el o lume ntreag, cnd nc nu avea 30 de ani, i nu dorea el s cucereasc i mai mult? Nu prea el nconjurat de un nimb de flcri ? Cine putea s nu-1 socoteasc mai presus i mai nobil dect ali oameni, cnd te gndeti c Quintus '(.urtius 1 a mrturisit despre el c suflarea i era mblsmat, sudoarea i mirosea a mosc i chiar I rupu-i mort exala un miros plcut ? Aici, n aceast categorie, a putea s-l pun i pe Iulius ('aesar i pe Pompei, dintre care unul, Caesar, pe ling victoriile, pe care le-a repurtat n rzboaiele i ivile, a luptat de S0 ori pe cmpuri de btaie, a iiilcat la p-mnt i a ucis 1.152.000 oameni. Gel1 Quintus Curtius Rufus istoric roman din secolul I, miorul unea biografii a lui Alexandru cel Mare (n. t.). \ 191 lalt, Pompei, pe lng faptul c a luat 940 de corbii din minile pirailor, a cucerit de la Alpi i pn la hotarele extreme ale Spaniei 876 orae i inuturi. Faima lui Marcus Sergius1 o trec sub tcere i voi insista puin asupra lui Lucius Siccius Dentatus 2 care era tribun n timpul consulatului lui Spurius Turpejus i Aulus Eternius3. Acesta a luat parte la 110 btlii i a biruit de opt ori pe aceia care l-au provocat ; el putea s arate 45 de cicatrice pe trupul su, toate din fa, i nici una din spate ; cu nou generali a participat la triumfuri (cucerite prin vitejia lor). Gloria rzboinic a lui Manlius Capitolinus 4 nu ar fi fost mai mic dac nu i-ar fi diminuat-o la sfritul vieii sale el nsui ; atunci putea -arta i el 33 de rni, fr s fi scpat el singur de gali Capitoliul cu toate comorile sale. Dar unde rmn eroii biblici : Josua, David, Iacob, Assamonii 5 i muli alii, dintre care cei doi dinti au cucerit ara Sfnt, iar cei doi din urm au eliberat-o ? De asemenea puternicul Hercules, Teseu i alii a cror laud^nemuritoare e cu neputin s-o descriu sau s-o povestesc. Oare acetia s nu fie cinstii

n urmaii lor ? Dar s 1 Strbunicul lui Lucius Sergius Catilina conspiratorul. Dup spusa lui Plinius avea o mn de fier (n. r.). 2 Lucius Siccius (sau Sicinius) Dentatus din perioada strveche a republicii romane (n. r.). 3 Aulus Eternius (sau Aterius) consul n anul 454 .e.n. (n. r.). 4 Dup ce n 390 .e.n. a salvat Capitoliul de asediul galilor, Manlius Capitolinus a fost condamnat pentru nalt trdare, deoarece uneltise s ajung rege (n. r.). 5 Adic Macabeii sau Hasmqneii (n. r.). 192 lsm acum faptele de arme i s ne ndreptm privirile spre arte, care par s fie de mai mic nsemntate, n realitate contribuind nu mai puin la gloria strlucit a maetrilor lor ! Gseti oare ceva egal cu miestria lui Zeuxis care prin mintea lui dibace n art i mina lui ndemnatec nela prin tablourile sale chiar psrile cerului ? La fel cu Apelles 2, care a zugrvit o Venus att de natural, att de frumoas, att de unic, nct toi tinerii erau namorai de ea. Plutarh scrie c Arhimede a tras cu o singur mn, de un otgon, 0 mare corabie ncrcat, n piaa din Siracuza, ca i cnd ar fi dus de h un animal de samar, munc pe care n-ar fi putut s-o ndeplineasc 20 boi, necum 200 de viei ca tine. Oare un astfel de maes1 ru priceput s nu fie distins cu un titlu de onoare potrivit cu arta sa ? Cine nu ar putea preui nain- lea altor oameni pe cel care a fptuit pentru regele Persiei Sapor 3 un glob de sticl aa de cuprinztor i de mare, nct acesta putea s stea n mijlocul lui chiar n centru i s-i vad fruntea plimbndu-se n sus i n jos sub propriile sale picioare. Dar Archytas4 s nu fie ludat, c a lcut aa de artistic nite porumbei de lemn, n- cil zburau n aer, ca toate zburtoarele ? Albertus ' Pictor grec (420380 .e.n.) (n. r.). ' Renumit pictor grec din sec. IV .e.n. (n. r.). Hege persan din secolul al 111-lea (n. r.). * Archytas din Tarent om de stat i nvat (n. r.). 193 Magnus 1 a construit un cap de bronz, care rostea cuvinte expresive i cu neles. La fel i statuia lui Memnon 2, ori de ote ori era luminat de soare, scotea un sunet lung sau un murmur. Arhimede cel pomenit mai nainte a construit o oglind cu care aprindea corbiile dumane chiar pe mare. Ptolomeu a conceput i el o oglind care arta attea chipuri cte ore snt ntr-o zi. Cine nu preamrete pe acela care a inventat cel dinti literele ? Cine n-ar putea numi nobil mina dibace a copistului care a transcris lliada lui Homer, coninnd cteva zeci de mii de versuri, pe un papirus att de mic, c ncpea ntr-o coaj de nuc, aa cum spune Pliniu. Un alt

artist a executat att de miestru o corabie desvrit, prevzut cu toate cele necesare, c putea s ncap sub o arip de albin. Da, cine nu nal mai presus de toi artitii pe acela care a inventat tiparul, nobila i nespus de folositoare art n lumea ntreag ? Dac Ceres a fost fcut zei, pentru c a inventat agricultura i morritul, de ce s nu se cuvin i altora lauda i titlurile de onoare potrivit calitilor lor ? E drept c nu-i mare isprav, dac tu, viel prost, bagi sau nu asemenea idei n creierul tu zevzec de bou. Tu eti ca acel cine care edea pe o claie de fn i nu ddea voie boului 1 Filozof i teolog german (11931280), a fost numit doctor universalis din cauza vastei sale culturi. A dus mat departe nvtura lui Aristotel spre scolastic (n. t.). 2 Aluzie la coloii lui Memnon din Egipt (n. r.). 194 -s mnnce din ea, deoarece el, dinele, nu putea s mnnce fn ; tu, care nu eti demn de nici o cinste, nu vrei s-o avem nici noi, cei care sntem vrednici de ea ? Cnd m-am vzut astfel ncolit, am rspuns c faptele eroice ar putea fi ludate, dac de dragul lor n-ar fi fost pgubii, ba chiar n-ar fi pierit att amar de lume. Ce glorie e aceea, care e mnjit cu atta snge nevinovat vrsat pentru ea ? i ce noblee e aceea, care a fost rscumprat cu preul pieirii miilor de oameni ? i n ceea ce privete artele, snt ele a.tceva dect nebunii i vaniti ? Ele snt tot atil; de dearte, goale i nefolositoare ca i titlurile cu care snt rspltite ; cci snt n slujba avariiei, a voluptii, a belugului i spre nimicirea altora, ca acele lucruri groaznice pe care le-am vzut nu de mult pe jumti de crue (cu aceasta voiam s spun despre tunuri). Ba ne-am putea lipsi de tipar i scrieri, dup prerea acelui om sfnt care spunea c ntreaga lume este o carte in care citeti puterea Creatorului i minunile lui. 195 / Capitolul XI Simplicius descrie ct de obositor E traiul care-l duce un ocrmuitor. Stpnului i veni pofta s glumeasc i-mi zise i Bag seama c tu, pentru c nu speri s fii vreodat distins cu titlul de noblee, de aceea l dispreuieti. I-am rspuns : Stpne, dac mi-ai cere n clipa aceasta s stau pe locul tu, zu c n-a primi ! Guvernatorii! rse i zise : Te cred, cci boului i se cuvine paie de ovz. Dac ai avea ns un cuget nalt, cum au spiritele alese, atunci ai nzui cu ardoare spi;e cinstire i spre demniti. In ceea ce m privete, nu socotesc lucru nensemnat faptul c norocul ma aezat deasupra celorlali.

Ara suspinat atunci i i-am zis : Ah, chinuit fericire ! Stpne, te ncredinez c eti cel mai nefericit om din ntregul Hanau. 196 Cum aa ? Cum aa, vielule ? zise el grbit. Spune-mi pentru ce ? C eu nu gsesc c e aa ! I-am rspuns atunci : Dac nu tii i nu simi cu cte griji i neliniti eti mpovrat ca guvernator al cetii Hanau, atunci te-a orbit prea marea poft de mrire, sau eti de fier i nesimitor. E drept, tu porunceti i cine-i vine nainte trebuie s te asculte ; dar o face degeaba ? Nu eti tu sluga tuturor ? Nu trebuie s-i pori fiecruia de grij ? Iat, eti nconjurat numai de dumani i existena acestei fortree st numai pe umerii ti ! Trebuie s chib- zuieti cum s-i provoci pagube inamicului i s ai grij ca planurile tale s nu fie trdate. Trebuie s ai grij s nu lipseasc bani, muniie, provizii de hran i rezerve, de aceea eti nevoit mereu s pui biruri pe ar. Dac-i trimii oameni s le adune, atunci s vezi jale : jafuri, hoii, incendii, omor toate astea snt treaba lor de cpetenie. Ei au jefuit nu de mult localitatea Orb l, au cucerit Braunfels i au prefcut n cenue orelul Staden2 ; de aici au luat destul prad, tu ns ce-ai luat? Doar o grea rspundere n faa lui Dumnezeu. Se poate s ai pe lng onoare i avantaje dar tii cine va folosi comorile pe care le strngi ? Chiar dac-i rmne averea ceea ce nimeni nu tie toi ai s-o lai odat, cnd nu vei lua cu line dect 1 Intre Frankfurt i Fulda (n. r.). * Aezat la nord de Hanau (n. r.). 197 pcatele prin care ai dobndit-o. Dac, s zicem, i mnnci singur prada, tii ce prduieti ? Sudoarea i sngele sracilor care acum sufer lipsa i mizeria, sau chiar mor de foame. Ce deseori te vd cu gndurile mprtiate, din cauza c te apas rspunderea, pe cnd eu i ali viei ca mine dormim linitii ! Tu ns, dac neglijezi ceva n legtur cu cetatea sau cu oastea, aceasta te cost capul. Vezi, eu n-am asemenea griji ! Tu tot mereu trebuie s te temi de dumani i chiar de prieteni care i rvnesc viaa (cum o vrei i tu pe a lor), sau funcia pe care o ai. Dumanii vor viaa ta pe fa ; iar aa ziii prieteni te invidiaz pentru norocul tu, dar asta o fac pe ascuns. Nu eti de loc sigur de supuii ti. Te chinuiete zilnic pofta s te ridici tot mai sus, s-i faci un nume mai mare, s ai slujbe mai nalte, s aduni i mai mult avere, pe scurt : s faci totul, spre paguba altor oameni i a sufletului tu i s superi pe Cel de sus. Dar mai ru dect toate e altceva : eti aa de alintat i otrvit de lingii din juru-i, c nu te mai cunoti pe tine nsui i nu mai vezi drumul periculos pe care ai apucat. Cci ei aprob tot ce faci i-i laud viciile, numindu-le virtui : nverunarea ta o socotesc dreptate i dac pui s nimiceasc

oameni i ri atunci te numesc soldat brav; dac te asmut s pgubeti pe alii, o fac pentru ca ei s aib mai departe favoruri de la tine i s-i umfle pungile. 198 Puliu osule ! zise stpnul meu. Cine te-a nvat s predici astfel ? I-am rspuns j | Mult iubitul meu stpn, n-am spus adevrul cind i-am vorbit c linguitorii i pierde-var t"au zpcit, c nimeni nu te mai poate ajuta ? Dar ali oameni i vd pcatele i te brfesc nu lumai n lucrurile mari, dar i n cele mrunte. Nu cunoti destule pilde de oameni mari din vremurile trecute, despre care se vorbea ru pentru metehne nensemnate ? Atenienii murmurau mpotriva lui Simonides 1 al lor, numai pentru c vorbea prea tare ; tebanii se plngeau de al lor Pa- iilpul2 pentru c scuipa ; lacedemonienii l ocrau l>" Licurg pentru c mergea mereu cu capul n los, romanii rdeau de Scipio, pentru c sforia n Mima, de Pompei pentru c se scrpina numai cu un deget i de Caesar pentru c nu-i punea bine Inacinarul. Uticenzii l calomniau pe bunul lor Calo 4, pentru c el, aa li se prea lor, mnca prea Pionomicos cu ambele flci ; iar cartaginezii l vorbeau de ru pe Hanibal pentru c mergea me- li>U cu pieptul dezgolit. Ce crezi, dragul meu st1 Poetul din Cos menionat n capitolul VIII, cartea a llouii (n. r.). Un actor de pantomim cu acest nume este menionat itt> Marial (n. r.). ' Legislator spartan legendar din secolul 9 .e.n. (n. r.). * Cato cel Tnr (sec. I. .e.n.) (n. r.). I 199 pn ? Crezi c a schimba cu cineva care, pe UIUM s zicem ! doisprezece sau treisprezece pr ii' teni de pahar, are mai mult dect o sut de lingi i parazii i poate mai mult de zece mii de du mani ascuni sau pe fa, invidioi i brfitori ? Care va fi dobnda tuturor ostenelilor tale ? l afar de aceasta, ce fericire, ce plcere i ce bucurie poate avea un astfel de cap conductor, care poarta cu grij i apr, ocrotete atta de amar de oa-meni ? Oare nu este de trebuin s veghezi pentru ai ti i s pleci urechea la tnguirile i nevoile lor ? N-ar fi de ajuns aceast osteneal, ca s nu ai i dumani i invidioi pentru aceasta ? Vd prea bine ce amar nghii i cte greuti ai pe cap ! i, preaiubite stpne, care crezi c-i va fi la urma rsplata ? Spune-mi, ce folos ai din toate acestea ? Dac n-o tii, s i-o spun grecul Demostene 1 ! Cci el, dup ce a luptat cu bravur i credina, ca s ntreasc dreptul atenienilor i folosul obtesc,' a fost exilat mpotriva oricrei drepti i legi ; Socrate a fost nlturat prin otrvire ; Hannibal a fost aa de bine rspltit de ai si, nct a trebuit s ia drumul pribegiei

amare prin strini. Tot astfel a pit i Cammillus - romanul, iar Li1 Demostene (382322 .e.n.) celebrul orator atenian a trebuit, n urma condamnrii sale la moarte de ctiv concetenii si, s se exileze n Calauria, unde s-a sinucis (n. r.). 8 Camillus a eliberat Roma de gali n 390 .e.n. (n. r). 200 I iiirj a fost lapidat; pe Solon *, dup ce i s-a scos ui ochi, l-au surghiunit ca pe un criminal. Iat tic ce-i spun : pstreaz-i comandamentul i folo- ttll pe care-1 ai de la el ! Nu vreau s mpart nimic i| tine ; cci dac lucrurile merg bine, nu te vei It'fje dect cu o contiin ncrcat ; iar dac vei ine seama de contiin, ai s fii alungat din func|iu ta, ca i cnd ai fi un viel prost ca mine. I * Legislator atenian din sec. VI .e.n. (n. r.). ) Capitolul XII Simplicius arat in vorbele-i dibace Ce iscusin ajli chiar i la dobitoace. Pe cnd vorbeam astfel, toi cei de fa se uilai mirai la mine, c pot scoate asemenea vorb:

erau frumuei, de diferite culori i fiecare'bl a', unul mai drgu dect cellalt c i-era mai mar dragul s-i priveti. Pantalonii mei strimi du pil moda croat erau aaa de plini de celui, incit] a trebuit s-i scot. Deoarece cmaa mea putrezise ct am stat n pdure, scond haina am rmas in costumul lui Adam. La urm iei din prohabul pantalonilor lui Herzbruder celul cel mai sprin : ten, cu zgard de aur. Acest cel i nghii pe toi ceilali care miunau n cort aa de numeroi, cit n-aveai unde s pui piciorul. Dup ce i-a nghiit, a nceput s se micoreze tot mai mult pn cml, n cele din urm, se prefcu n aurita cup a colonelului. Atunci nu numai colonelul, ci toi cei de fa.1 avur convingerea c nimeni altul n-a furat cupa decit tnrul Herzbruder. Ia te uit, oaspete nerecunosctor, asta mi-t rsplata faptelor bune fa de tine ? S m furi ' N-a fi crezut Mine voiam s te fac secretarul regimentului : dar azi merii s poruncesc s te spnzure. i a face-o fr zbav, dac nu ar trebui s te cru, numai de hatrul cinstitului tu printe ! S-o tergi imediat din tabr i s nu mi U> mai ari, ct vei tri ! Srmanul Herzbruder a vrut s se dezvinoveasc, dar colonelul nici nu l-a lsat sa vorbeasc, ntruct fapta lui era dat la iveal aa de limpede, c nu mai ncpea ndoial. Dup ce a plecat, bietul 250 aestru s-a simit ru, nct am avut mult de lucru u el i chiar colonelul a trebuit s vin i s-1 niteasc, spunndui c un tat cinstit nu e vino- at de faptele fiului denaturat. Iat, deci, cum Olivier a cptat, pe calea aceasta necurat, diavoleasc, ceea ce n-ar fi putut dobndi n mod cinstit. Capitolul XXIII Simplicius jertfete o sut de ducai, Apoi el i Herzbruder s-au desprit ca frai. Cnd ns cpitanul fratelui meu a aflat de n- tmplare, ia luat postul de secretai i i-a pus pe umeri o suli adic l-a fcut, cum se spune, soldat prost. De atunci toi l ocoleau i se uitau la el cu dispre, aa c bietul biat i dorea moartea. Btrnul su tat fu att de mhnit de toate acestea, nct se mbolnvi greu, ateptndu-i sfritu!. ntruct ns i prezisese singur c la 26 iulie zi care nu mai era departe va trece printr-o mare primejdie, se rug de colonel i acesta se nvoi sa ngduie feciorului su s-l vad, avnd de pus la cale cu el motenirea i s-i spun ultima-i dorin. Mi-au ngduit s iau i eu parte la ntrevederea lor. Am vzut atunci c fratele meu de cruce nici n-a avut nevoie s se dezvinoveasc fa de tatl su, ntruct acesta l cunotea bine, cci doar el l fcuse educaia i era ncredinat pe deplin de cinstea lui. Ca om

detept ce era, a ghicit reped' 252 f n desfurarea lucrurilor c Olivicr i-a fcut-o cu ajutorul profesorului. Ce putere avea el ns fa de vrjitor ? Dac ar fi vrut s se rzbune, s-ar fi putut atepta la suprri i mai mari. Afar de aceasta acum se ngrijea de moartea sa : dar nu putea s moar linitit, tiind c-i las fiul in ruine. Acesta, la rndu-i, ar fi dorit s moar naintea printelui su. Jalea amndurora era aa de mare, nct am plns cteitrei din toat inima. In cele din urm au hotrt s lase totul n plata Domnului, ateptnd cu ncredere i rbdare hotrrea lui; iar feciorul s caute s se libereze din compania sa i s-i ncerce n alt parte norocul. Greutatea era ns c n-aveau banii necesari, ca s se rscumpere de la cpitan. Tnguindu-Se astfel de srcia, care-i fcea s-i piard orice speran, mi-am adus deodat aminte de ducaii pe care-i aveam ascuni n urechile de mgar. I-am ntrebat, deci, de ci bani au nevoie. Tnrul Herzbruder spuse : Dac a gsi pe cineva s-mi dea o sul de ducai, a iei din toate nevoile. I-am zis atunci : I Frate, dac-i ajung atia, fii pe pace, c-i dau eu cei o sut de ducai ! I Ah, frioare, zise el ce nseamn asta ? Eti intradevr nebun, sau att de fr de inim, c-i arde de glum acum, cnd ne vezi la aa ananghie ? BL--- Ea de Ioc, frioare, aduga eu, i numr chiar acum banii. 253 Zicnd aceasta desfcu! pieptarul, scosei o ureche de mgar de pe bra, o deschisei i-l lsai s numere suta de ducai, pe care i lu ; restul l legai, la loc zicnd Cu acetia vreau s ngrijesc pe tatl tu bolnav, cnd va avea nevoie Mi-au srit amndoi de gt, m-au srutat i nu mai tiau ce s-mi fac de fericire. Voiau s-mi dea i o hrtie, prin care s m lase motenitorul lor sau, dac Dumnezeu le va ajuta s fie din nou n stare s-mi plteasc, s-mi restituie suma cu do- bnd si mulumire din tot sufletul. Firete c n-am vrut s primesc nimic ; ci i-am rugat s-mi pstreze mai departe prietenia de pn acum. Tnrul Herz- bruder s-a pus apoi s se jure c nu va muri pn nu se va rzbuna pe Olivier ; dar btrnul l opri, spunndu-i c acela care l va omor pe Olivier va muri apoi de mina mea, adic a Iui Simplicius, Totui, rosti el, snt sigur c nu v vei omor unul pe altul, cci nu vei muri nici unul de arm ! Dup aceasta ne puse s ne jurm n faa lui c ne vom iubi i ajuta totdeauna. Tnrul Herzbrlider se rscumpr cu treizeci de taleri. Cpitanul i ddu libertatea ; iar el

porni la Hamburg, se echip acolo cumprnd, din restul banilor, doi cai i se nrol n armata suedez ca voluntar. M rug s am grij ntre timp de btrn Capitolul XXIV Simplicius vorbete de-o dubl prorocire Ce n aceeai or i afl mplinire. I Dintre toi oamenii colonelului nici unul nu se pricepea mai bine ca mine s-l ngrijeasc pe btrn i, pentru c era mulumit de mine, soia colonelului mi-a ncredinat aceast sarcin. Vznd c fiului su acum i mergea bine, btrnul se nvior repede, nsntoindu-se vznd cu ochii, astfel c nainte de ziua fatal de 26 iulie puteam spune c e pe deplin vindecat. Cu toate acestea temndu-se de acea zi, n-a vrut s se scoale, ci s-a prefcut mai departe bolnav, pn va trece data nefast. ntre limp l vizitau ofieri din amndou armatele, care voiau s le ghiceasc norocul sau nenorocul, cci, mtruct el era bun matematician i ghicitor, un minunat fizionomist i chiromant, prevederile lui rareori ddeau gre. A prezis chiar ziua cnd va avea loc lupta de la Wittstock 1 i aa s-a ntimplat. 1 Ora n Brandenburg, pe rul Dosse, unde, la 24 septembrie 163(5, suedezii nving armata imperial (n. t ). 255 Cnd a sosit ziua de 26 iulie, ne-a rugat, pe muin i pe soldatul de santinel pe care l-a cerut dr l.i colonel n acea zi, s nu dm nimnui drumul n cortul su. Bietul btrn zcea n pat i murmur mereu rugciuni. Ctre dup-amiaz ns veni un locotenent de cavalerie i ceru struitor s vor beasc neaprat cu maestrul de clrie al colonelului. L-au trimis la noi ; iar noi l-am refuzat ho* trt; el totui s-a ndrtnicit i-l ruga pe soldai, fgduindu-i marea i sarea, s-l lase la maestru, Cnd nici aa n-a izbutit, s-a mniat i a ncepui s-njure de sfini i dumnezei, spunnd c de mal multe ori a venit aici i nu l-a gsit acas i < bcum, cnd l-a nimerit acas, s nu poat schimba o vorb cu el ? Zicnd acestea, a desclecat i, dn- du-ne la o parte, a ncercat s descheie ua cortu- mucat de mn, iar el mi-a dat o a intrat. Cnd l-a vzut pe brin n pat, i-a zis : S m ierte domnul c-am ndrznit s intru a, dar vreau s vorbesc doar cteva cuvinte ! Bine ! rspunse btrnul, care v este dorina ? Nimic alta zise locotenentul dect s v og : avei buntatea s-mi ghicii ? Maestrul i zise : Sper, stimatul meu domn, c m vei ierta de Idata aceasta, c nu v voi satisface dorina, fiind bolnav ! Ceea ce-mi cerei dumneavoastr are nevoie de multe calcule pe care capul meu prost de acum nu le poate face. Dac avei bunvoin s 2 ateptai pn mine, sper c atunci s v satisfac. |

Domnule, insist locotenentul ghicii-mi atunci ceva din palm ! Domnul meu ! rspunse btrnul ghicitul n palm e ndoielnic, neltor ; deci v rog s m iertai c nu pot s-l fac ; n schimb mine voi mplini bucuros tot ce-mi cerei ! Locotenentul ns nu se ls btut, ci, ridicn- du-se de pe scaun, se duse la patul btrnului i intinzndu-i mna, zise : [ Domnule, te rog numai pentru cteva minute, n legtur cu sfritul vieii mele. Dac va fi ceva 257 Atunci muli dintre cei care-i temeau viaa | venit la el s le ghiceasc. Soiei colonelului l< prezis c va nate tot n tabr, deoarece Ma.;i!i burgul nu va fi cucerit de ai notri dect dupf> rtl sptmni. Ticlosului de Olivier i-a spus hol AM c va muri de o moarte violent i c eu, Simpli c ius, l voi rzbuna, ucignd pe omortor ; de acra Olivier de atunci se purta foarte bine cu mind Chiar mie mi-a profeit viitorul, aa de viu i amU nunit, ca i cnd s-ar fi mplinit i l-ar fi v/ill cu ochii lui. Eu, drept s v spun, credeam inun puin atunci ; mai trziu, cnd mi-am adus aminifl de multe ntmplri pe care el mi le-a prevzut, n sau petrecut aidoma, am vzut ce dreptate a avutJ Mai mult dect de toate, mi-a spus s m pzew de ap, deoarece se teme c-n ea mi voi afla sfr- itul vieii. j lui. Atunci l-am palm zdravn i ru, voi socoti aceste cuvinte ca pe o avertizare divin i-mi voi lua toate msurile necesare. De aceea, v rog, pentru numele lui Dumnezeu, sa nu-mi ascundeti adevrul ! Cinstitul maestru rspunse atunci n puine cuvinte : Ei bine, atunci s te fereasc Domnul ca nu cumva s fii spnzurat chiar n acest ceas ! Ce spui, ticlos btrn ? strig locotenentul care era beat turt, cum ndrzneti s spui aceslc cuvinte unui cavaler ? Zicnd acestea scoase sabia i-l ucise pe bietul maestru n aternut. Soldatul i cu mine ddurm alarma. Toi alergar, la arme. Locotenentul sri pe cal i ar fi scpat, desigur, dac n-ar fi trecut toc mai atunci pe acolo prinul elector de Saxonia cu o mare suit i nu l-ar fi ajuns clare. Cnd a aflai ce s-a petrecut, s-a adresat generalului nostru von Hatzfeld 1 i zise doar att : Ce disc iplin ar fi n armat imperial, da< nici bolnavii n paturi n-ar fi siguri de viaa lor ? Aceast aspr sentin" a fost de-ajuns s-l duc pe locotenent, chiar n acel ceas, la spnzurtoare. i astfel sau mplinit deodat dou prorociri. 1 Melchior von Hatzfeld (15851656) conte de Gleichen, general n timpul rzboiului de 30 de ani (n. t.) Simplicius n straie de fat s-a-mbrcut. i s-a trezit ndat

cu furie curtat. Capitolul XXV i: Din aceasta ntmplare adevrat se poate vedea