vlad millea vol i integral

Vlad Millea

STRUCTURĂ SOCIALĂ ŞI TRANSMITERE INTERGENERAŢIONALĂ

Vol. I ASPECTE ALE STRATIFICĂRII SOCIALE ÎN ROMÂNIA

Coperta: Patricia Puşcaş © Vlad Millea, 2009 ISBN 978-973-133-572-8 Vol. I: ISBN 978-973-133-573-5

Vlad Millea

STRUCTURĂ SOCIALĂ ŞI

TRANSMITERE INTERGENERAŢIONALĂ

VOL. I.

ASPECTE ALE STRATIFICĂRII SOCIALE ÎN ROMÂNIA

Casa Cărţii de Ştiinţă Cluj-Napoca, 2009

Introducere

Ideile aflate iniţial la baza demersului nostru au fost de a releva importanţa mediului familial pentru reuşita, în plan şcolar şi, mai general, în viaţa socială a tinerilor precum şi identificarea acelor aspecte ale socializării / educaţiei familiale responsabile de performanţele înregistrate de aceştia. Am dorit să ştim, în plus, care este efectul schimbărilor care au avut loc la nivelul societăţii româneşti din perioada post-decembristă, în mod special cele legate de sistemul de învăţământ, asupra legăturii dintre mediul social de apartenenţă şi drumul în viaţă pe care îl parcurg noile generaţii. Opţiunea pentru abordarea acestei problematici ca temă generală a tezei de doctorat are, evident, o dublă determinare, prima fiind de natură subiectivă, legată de preocuparea noastră constantă pentru acest domeniu al cunoaşterii sociologice; chestiunile abordate în lucrarea de licenţă precum şi într-o serie de studii publicate, inclusiv în cadrul oferit de o carte dedicată parteneriatelor şcoală-familie-comunitate, la a cărei elaborare am participat în calitate de coautor, oglindesc, credem noi, cu destulă elocvenţă interesul nostru pentru „determinările familiale ale accesului la educaţie şi status social”. Nu dorim să insistăm asupra motivaţiilor psihologice ale acestui interes; ne vom limita la a sugera că sunt legate, în primul rând, de o primă alegere neinspirată a domeniului studiilor universitare, de unde a apărut, în mod firesc, ideea că analizarea factorilor care intervin în conturarea traiectoriei socio-profesionale a indivizilor reprezintă un aspect de maximă importanţă, în sensul că, la modul ideal, fiecare dintre noi ar trebui să valorifice, într-o măsură cât mai ridicată, propriile abilităţi, aptitudini, interese. Observaţia care se impune cu evidenţă este, însă, că atuurile pe care le deţine, la un moment dat, un individ, inclusiv „apetenţa” pentru activitatea intelectuală, competenţele de care dispune sau strategiile coerente pe care le poate utiliza pentru atingerea anumitor obiective (mai ales din spectrul educaţional) sunt direct legate de socializarea realizată în perioada premergătoare vieţii adulte, în care interacţiunile complexe dintre persoana în cauză, familia acesteia şi şcoală sunt esenţiale. Astfel am sugerat, deja, cea de a doua determinare a alegerii problematicii lucrării de doctorat, în sensul susţinerii relevanţei sociologice a ariei de investigare a realităţii pe care ne-am propus-o; indiferent de aspectele care sunt la modă în câmpul de cunoaştere propriu ştiinţelor sociale, chestiunea valorificării într-o măsură cât mai mare a potenţialităţilor indivizilor, inclusiv, sau mai ales, a celor native, este, credem noi, o chestiune care prezintă un interes major, atât din perspectivă pur academică cât şi din punct de vedere pragmatic. Asupra interesului în plan teoretic nu vom insista deoarece nu credem că problematica devenirii fiinţei umane şi a factorilor care o influenţează mai necesită încă o argumentare în sensul susţinerii importanţei fundamentării unor modele cât mai pertinente, care, sub forma diferitelor teorii ale socializării stau, de fapt, la baza oricărui demers cognitiv propriu ştiinţelor sociale. Relevanţa pragmatică a investigării problematicii relaţiei dintre mediul familial şi traiectoria şcolară / profesională a indivizilor decurge, credem noi, din ideea că orice politici sociale vizând sistemul şcolar, strategiile de discriminare pozitivă a tinerilor pe piaţa forţei de muncă, programele de formare continuă a adulţilor sau de reconversie profesională a şomerilor, etc., ar trebui fundamentate prin cunoaşterea realităţii sociale româneşti, relevată pornind de la cercetări empirice, şi nu recurgându-se la intuiţia politicienilor. Există, după părerea noastră, două aspecte sau, mai degrabă, două etape distincte ale fundamentării analizei empirice a determinărilor familiale privitoare la educaţie şi status social: în primul rând se impune cuantificarea anvergurii inegalităţii şanselor de acces, în funcţie de aspecte structurale proprii familiei, la dobândirea diplomelor şcolare de nivel înalt şi a poziţiilor superioare din ierarhia socială. Dacă se vădeşte că această inegalitate se manifestă cu pregnanţă şi în societatea noastră, ceea ce este de aşteptat având în vedere că a fost constatată în orice sistem social în care a fost investigată problematica, se impune o analiză mai subtilă, vizând factorii microsociologici (în speţă climatul educativ familial, inclusiv din perspectiva interacţiunii cu şcoala şi cu mediul social mai larg – comunitatea) responsabili de reuşita / eşecul în

Aspecte ale stratificării sociale în România 6

plan educaţional şi social al tinerilor. „Ideologia” pe care ne-o asumăm este aceea că nu există diferenţe, la nivel statistic, între copiii proveniţi din diferite medii sociale (definite în funcţie de ocupaţia sau studiile părinţilor, de exemplu) din perspectiva potenţialului nativ, oglindit în educabilitatea acestora, în capacitatea lor de a achiziţiona modele performante de procesare a informaţiilor. Am pus termenul de ideologie între ghilimele deoarece există multe studii care argumentează ştiinţific acest punct de vedere, mai ales axate pe relaţia dintre eficienţa / calitatea socializării şi nivelul de dezvoltare al inteligenţei. În acest sens, CI-ul mediu mai ridicat al copiilor de intelectuali comparativ, de exemplu, cu cel propriu fiilor / fiicelor de muncitori necalificaţi este datorat unei stimulări intelectuale de o calitate net superioară şi pliată pe cerinţele sistemului educativ şi nu unor diferenţe, la nivel statistic, ale „inteligenţei înnăscute”. Este foarte important de relevat faptul că inteligenţa, ca oricare dintre aptitudinile umane, deşi are un fundament genetic, se structurează treptat, prin intermediul interacţiunilor complexe pe care individul le întreţine cu mediul social şi, în primul rând, cu familia şi şcoala. Calitatea acestor interacţiuni, alături de o serie de factori de natură motivaţională / atitudinală (ţinând, în bună măsură, tot de familie şi de şcoală) reprezintă factorii responsabili, în primul rând, de dezvoltarea intelectuală a indivizilor, de performanţele lor şcolare, de nivelul de studii la care acced şi, în final, de poziţia socială pe care o dobândesc. În aceste condiţii, a analiza care sunt diferenţele care există, din perspectiva socializării în cadrul familiei, între diferitele categorii sociale şi a releva „strategiile optimale” care conduc cu mare probabilitate la reuşita copiilor precum şi pe cele care le barează progresul considerăm că reprezintă un pas important în fundamentarea unor politici sociale care să reducă inegalitatea şanselor sociale. Ne referim la intervenţia precoce, în cadrul familiei dar şi în ceea ce priveşte relaţionarea acesteia cu şcoala, pentru creşterea competenţelor părinţilor de a interacţiona cu copiii într-un mod care să faciliteze dezvoltarea lor intelectuală şi care să le inducă o atitudine pozitivă faţă de munca intelectuală. Este evident că între oameni există inegalităţi din perspectiva potenţialităţilor native, care sunt fireşti; nefiresc este ca inegalităţile să se manifeste, la nivelul vieţii sociale, nu în funcţie de aceste aspecte care ţin de biologic ci de şansa / neşansa ca individul să se fi născut într-o familie cu un status social ridicat sau scăzut.

Având în vedere ideile mai sus enunţate, tema lucrării - determinări familiale ale accesului la educaţie şi status social – ar fi putut fi încadrată într-un domeniu destul de îngust specializat, acela al „sociologiei educaţiei familiale” (chestiune pe care am abordat-o, de exemplu, în cartea anterior menţionată). Dificultăţile teoretice şi metodologice pe care le-am întâmpinat au fost legate, în primul rând, de definirea conceptului de „mediu familial”: care este criteriul care poate fi utilizat? Ce aspecte legate de familie sunt relevante pentru segmentarea spaţiului social românesc aflat, actualmente, într-un proces complex de transformare, de (re)structurare a sistemului stratificării sociale? Am fi putut, evident, să eludăm acest aspect, limitându-ne la a evidenţia caracteristici ale familiei, structurale sau din domeniul practicilor – atitudinilor – valorilor parentale, care sunt asociate statistic cu reuşita / eşecul în plan şcolar şi social sau, chiar mai mult, să construim tipologii ale unor structuri familiale care facilitează respectiv îngrădesc performanţa. Privitor la caracteristicile structurale, se poate pune uşor în evidenţă faptul că sunt avantajaţi indivizii ai căror părinţi au studii superioare şi practică o meserie presupunând respectivul nivel de studii, cei care sunt singuri la părinţi sau au un singur frate, care locuiesc în mediul urban, etc. În domeniul socializării familiale, deşi lucrurile sunt mult mai complicate decât în cazul raportării la aspectele factuale legate de familie, se poate imagina un demers de aceeaşi natură, prin care să se releve importanţa, pentru reuşita şcolară, a timpului petrecut de părinţi cu copiii, a interesului manifestat de aceştia pentru viaţa şcolară a fiilor şi fiicelor lor, a practicilor educative folosite pentru inculcarea anumitor atitudini sau pentru sancţionarea unor greşeli. Un astfel de demers este posibil şi, probabil, util ca suport în programe de identificare a copiilor cu risc maxim de eşec în plan şcolar / social, programe care îşi propun scăderea inegalităţii şanselor dintre indivizi. Considerăm, însă, că a ne fi limitat doar la o analiză a influenţei aspectelor „structurale” ale familiei sau ale celor legate de socializarea în cadrul acesteia fără să dispunem de o grilă cât de cât adecvată de lecturare a modului în care este structurată societatea românească în prezent ar fi reprezentat un demers riscant, putând conduce la un empirism lipsit de substanţă. Cu toate divergenţele teoretice care există privitoare la

Introducere 7

stratificarea socială, sociologia educaţiei (şi, cu atât mai mult, a educaţiei familiale, fiind mai recentă) s-a dezvoltat bazându-se pe cercetările privitoare la clase, categorii sau straturi sociale, pe o cunoaştere a aspectelor semnificative legate de practicile, atitudinile, valorile proprii unora sau altora dintre grupurile care constituie societatea. Pe de altă parte, despre inegalitatea şanselor de acces la educaţia şi status social se poate vorbi numai într-un spaţiu cultural în care s-a definit o anumită ierarhie a unor grupuri sociale, în care ideea de mobilitate ascendentă sau descendentă are semnificaţie. Pentru a ne putea pronunţa dacă cineva a reuşit în viaţă sau dacă a avut un eşec, dacă a atins o poziţie superioară, identică sau inferioară celei familiale este nevoie, în primul rând, să putem identifica o ierarhie a respectivelor poziţii, chiar dacă ar fi să utilizăm doar o variantă, dintre multe posibile, a stratificării sociale proprii acelei societăţi. Nici al doilea obiectiv fundamental pe care ni l-am propus de la început în studiul nostru, analiza efectelor schimbărilor structurale proprii societăţii româneşti de după 1989 asupra relaţiei dintre mediul familial şi reuşita socială a tinerilor, reprezentând, de fapt, o analiză longitudinală a mobilităţii sociale intergeneraţionale, sau, în alţi termeni, a evoluţiei inegalităţilor şanselor sociale, nu poate fi atins decât prin raportarea la categorii sociale ierarhizate după criterii cu relevantă sociologică (şi, socială, evident). În prima parte a lucrării noastre vom încerca să trecem în revistă principalele perspective asupra stratificării sociale, prin intermediul prezentării succinte a operelor sociologilor care au avut o contribuţie importantă în acest domeniu, în încercarea de a identifica o deschidere teoretică care să poată fi utilizată în descrierea realităţilor proprii societăţii noastre. Dorim, în plus, să relevăm principalele modalităţi concrete utilizate pentru identificarea categoriilor sociale şi a criteriilor folosite pentru ierarhizarea acestora. În final, vom încerca să oferim o imagine asupra spaţiului social românesc relevând nu doar diferenţele, dintre categoriile sociale, din punctul de vedere al venitului şi numărului mediu al anilor de şcoală ci şi din perspectiva anumitor practici cotidiene şi percepţii sociale vizând prestigiul, puterea şi recompensele percepute ca fiind proprii respectivelor categorii. Având în vedere că studiul nostru nu este centrat pe problematica stratificării societăţii româneşti ci îşi propune doar să construiască un model pertinent de raportare la spaţiul social, utilizabil în analiza mobilităţii intergeneraţionale, nu avem pretenţia unei sinteze teoretice originale sau a unui demers analitic care să conducă la tranşarea problemei în mod univoc. Ceea ce dorim să oferim este o imagine asupra relevanţei apartenenţei la un anumit segment al spaţiului social, a mizelor care sunt puse în joc; ce înseamnă, de fapt, să fii muncitor sau să ai o profesie presupunând studii superioare în România zilelor noastre? Cum se exteriorizează apartenenţa la o anumită categorie socială în ceea ce priveşte consumul mass-media, de exemplu? Care este legătura dintre capitalul social al indivizilor şi poziţia pe care o deţin în societate? Cum se manifestă barierele dintre diferitele grupuri în selectarea partenerilor conjugali? Există, pe de altă parte, diferenţe între bărbaţi şi femei privitor la accesul la diferitele paliere ale ierarhiei sociale? Ne putem întreba, în plus, care este relevanţa cohortei din care fac parte subiecţii privitor la poziţia pe care au atins-o în ierarhia socială, ţinând seama că, pe de o parte, respectiva poziţie e dependentă de lungimea traiectoriei profesionale parcursă deja (numărul anilor scurşi de la obţinerea primului loc de muncă) dar şi de contextul social, de oportunităţile de pe piaţa muncii proprii unei perioade sau alteia. Există cohorte care au fost net avantajate sau net dezavantajate? Cum a evoluat, în cazul populaţiei tinere, acest aspect în perioada scursă din 1990 până în prezent? Nivelul de studii al subiecţilor a crescut sau a scăzut în importanţă în anii tranziţiei post-decembriste? O altă chestiune care ni se pare, din nou, demnă de analizat este aceea a relaţiei dintre categoria socială de apartenenţă şi probabilitatea deţinerii unui loc de muncă. În rezumat, vom încerca să relevăm diferenţele dintre grupurile sociale privitor la unele aspecte subiective şi obiective ale calităţii vieţii, precum şi cele care sunt oglindite în chestiuni legate de modul de viaţă al indivizilor ce aparţin respectivelor grupuri. Trebuie să subliniem, încă de pe acum, că răspunsurile pe care vom încerca să le oferim întrebărilor formulate mai sus se bazează pe analize statistice aplicate asupra unor informaţii preexistente, respectiv sondajele de opinie comandate de Fundaţia Pentru o Societate Deschisă, realizate în perioada 1995-2006. În consecinţă, va trebui să ne adaptăm aspectelor realităţii sociale care au fost surprinse de către acestea şi manierei concrete în care au fost surprinse. Chestiunea va fi


abordată într-un capitol separat, aşa că acum ne vom limita să subliniem faptul că opţiunile privitoare la definirea categoriilor sociale au fost drastic limitate de informaţiile efectiv existente în bazele de date rezultate din „Barometrele de Opinie Publică” realizate în perioada mai sus amintită. A doua parte a analizei noastre va fi prezentată într-un volum separat, astfel că ne vom limita la câteva precizări succinte. După o scurtă trecere în revistă a unor abordări teoretico-metodologice clasice, vom încerca să oferim o imagine de ansamblu asupra mobilităţii sociale din România definită utilizând, evident, rezultatele analizelor asupra stratificării (nu ne vom rezuma, însă, la a studia relevanţa apartenenţei la o categorie socială sau alta ci vom lua în calcul şi nivelul de studii ca element important al reproducţiei inter-generaţionale). Vom analiza relaţia dintre poziţia socială / studiile părinţilor şi cele proprii indivizilor atât din perspectivă transversală cât şi longitudinală, raportându-ne la datele disponibile pentru perioada 1995-2006. Intenţia este, evident, aceea de a evalua atât o realitate proprie momentului prezent cât şi de a încerca să decelăm tendinţe ale schimbării sociale (sau ale lipsei acestei schimbări, evident).

O chestiune care ne-a preocupat cu precădere privitoare la evoluţiile perioadei post-decembriste a fost cea a „devalorizării diplomelor”, pe care am analizat-o folosind, evident, aceleaşi informaţii oferite de barometrele de opinie. Am încercat să stabilim cum s-au modificat şansele tinerilor (25-34 de ani) de a obţine un serviciu (indiferent de natura lui) respectiv de a accede la un loc de muncă în consonanţă cu propriul nivel de pregătire profesională în funcţie de nivelul diplomei pe care o deţin. Ideea a fost să testăm măsura în care percepţiile simţului comun conform cărora absolvirea unei instituţii de învăţământ superior nu mai oferă un atu important indivizilor este pliată pe realitatea socială sau, din contră, este falsă (neţinând seama de un aspect esenţial, acela că „devalorizarea diplomelor” are loc la toate nivelele, putându-se manifesta cu intensităţi diferite la nivele diferite de pregătire şcolară).

Vom încheia partea introductivă a demersului nostru reiterând ideea că analizele realizate în volumul dedicat stratificării sociale nu îşi propun să stabilească presupuse „clase sociale” sau sub-grupuri în care este divizată, la modul obiectiv, societatea românească. Apreciem că sociologul este preferabil, cel puţin într-o primă etapă, să se limiteze la a identifica modalităţi de segmentare a societăţii care să conducă la diferenţe importante între categoriile identificate şi la o anumită uniformitate în interiorul acestora din perspectiva unor criterii cu relevanţă socială. Cum trebuie făcută segmentarea?, care sunt criteriile care trebuie luate în calcul?, sunt întrebări care nu au un răspuns univoc, având în vedere diversitatea teoriilor, care adesea se exclud reciproc. Trebuie să ne referim la o societate împărţită într-o elită dominantă şi o mare masă dominată? Trebuie să vedem spaţiul social ca un continuum din perspectiva cuantumului de bani, putere, prestigiu de care se bucură indivizii (dacă e să ne referim la criterii clasice de definire a stratificării)? Credem că în România anilor 2000 ar fi impropriu să discutăm despre „clase sociale” chiar şi din perspectiva plasării subiective a indivizilor la nivelul acestora. Schimbările survenite după 1989 au fost de prea mare anvergură iar timpul scurs, prea scurt pentru ca românii să interiorizeze, la nivelul imaginii de sine, poziţia pe care o ocupă într-o ierarhie socială de finită la modul abstract, sub forma claselor „de jos”, „de mijloc” şi „de sus”, eventual cu sub-diviziuni la nivelul fiecăreia dintre ele (fapt care rezultă, de altfel, din analizele noastre). Pe de altă parte, ar fi exagerat să presupunem că societatea noastră nu este percepută de proprii membri ca fiind ierarhizată; faptul că banii, puterea, prestigiul, (ca să reluăm perspectiva weberiană) sunt dimensiuni foarte inegal distribuite este larg recunoscut de indivizi atunci când li se cere să evalueze ocupaţii sau categorii socio-profesionale. Evident, am analizat percepţia asupra segmentării ocupaţionale din perspectiva celor trei criterii mai sus amintite deoarece aceste date au fost accesibile în barometrele de opinie. Este posibil să existe şi alte reprezentări asupra stratificării sociale pe care le au românii în funcţie de alte modalităţi de definire a sub-grupurilor şi utilizând criterii diferite de ierarhizare. Din păcate, nu am avut acces la astfel de informaţii. În consecinţă, ne-am rezumat la a oferi o imagine posibilă asupra stratificării din România, încercând să argumentăm coerenţa acesteia atât din perspectiva percepţiilor actorilor sociali cât şi din punctul de vedere al diferenţierilor dintre segmentele spaţiului social induse de anumite variabile (considerate ca fiind relevante, în literatura de specialitate, pentru poziţia indivizilor în ierarhia socială).

PARTEA I

Capitolul I. Stratificarea Socială. Repere teoretice şi metodologice

Am încercat să surprindem în acest capitol aspectele cele mai semnificative în ceea ce priveşte originile, vechimea şi evoluţia stratificării sociale – ca fenomen în sine şi ca obiect de studiu sociologic, preferând o abordare retrospectivă prin raportare la momentul prezent. Ne-am propus să prezentăm curente şi teorii care şi-au pus amprenta pe istoria sociologiei stratificării sociale, lăsându-i să vorbească pe iniţiatorii acestora sau, după caz, pe cei mai reprezentativi dintre ei. În acest sens, am încercat să parcurgem drumul deschis de Marx şi Weber (cărora, pe undeva, le sunt tributari toţi sociologii care s-au ocupat de stratificare) pentru a ajunge până în zilele noastre. Vom puncta, în continuare, principalele repere şi momente ale acestui parcurs. Karl Marx introduce, în studiul sociologic, conceptul de clasă socială, operant şi astăzi pentru analiza inegalităţilor economice (Marx, 1944). Pentru Marx, aceste inegalităţi sunt datorate relaţiilor de producţie dintre capitalişti şi muncitori – clasa fiind, în acest sens, o noţiune relaţională, o expresie a „relaţiilor de producţie”. Aceste „relaţii” se stabilesc între exploatatori şi exploataţi – între cei ce deţin „mijloacele de producţie” şi cei ce deţin doar propria „forţă de muncă”. Exploatarea constă în însuşirea de către capitalişti a „plus-valorii” (diferenţa dintre salariul de subzistenţă acordat muncitorului – care nu ţine cont de „valoarea-muncă” a mărfii şi preţul cu care capitalistul îşi vinde produsul finit pe piaţă). Rezultă de aici o polarizare socială accentuată şi antagonistă între burghezie (clasa exploatatoare) şi proletariat (clasa exploatată). Marx recunoaşte şi existenţa altor grupuri sociale – dar le vede ca pe nişte reziduuri ce se vor „topi” în respectiva opoziţie fundamentală. Marx distinge „clasa în sine” (fără identitate colectivă şi fără „conştiinţă de clasă”) şi „clasa pentru sine” (care posedă conştiinţă de clasă), capabilă să se mobilizeze şi să lupte pentru interesele ei. El vede în clasa muncitoare („pentru sine”) singura forţă în stare să aglutineze toate categoriile dezavantajate şi să răstoarne, prin forţă, orânduirea bazată pe clase şi exploatare – instaurând o nouă societate, fără clase, fără antagonisme şi chiar fără vreo putere politică propriu-zisă (Marx, 1967). Max Weber este considerat atât continuator cât şi critic al lui Marx, având şi el o viziune clasială, dar mai nuanţată decât cea marxistă, recunoscând faptul că „proprietatea este categoria fundamentală a poziţiei de clasă” (Weber, 1971) dar, în acelaşi timp, admite şi existenţa claselor de mijloc (existenţă specifică – nu reziduală, ca la Marx). Pe de altă parte, Weber nu acceptă legitatea paralelismului opoziţie de clasă – interese de clasă, nici lupta de clasă în sensul marxist al sintagmei. Ceea ce îl deosebeşte, însă, fundamental de Marx, ceea ce Weber aduce într-adevăr nou (şi peren) în sociologia inegalităţii sociale este lărgirea sferei acesteia peste limita factorului economic, prin adăugarea a încă două dimensiuni: prestigiul (în sens de „rang”, de „status”) şi puterea (în sens de autoritate). Statusul este fundamentat pe prestigiul de care beneficiază un individ la nivelul reţelei sociale globale sau în comunitate, prestigiu ce are la bază stilul de viaţă, nivelul de instrucţie, descendenţa, profesia, etc. Situaţia statutară este, ca atare, o realitate intersubiectivă (supusă percepţiei şi aprecierii celorlalţi) care se aplică unor elemente obiective. Distribuţia inegală a prestigiului („recunoaştere socială”) se află, în consecinţă, la baza unei alte ierarhii decât aceea generată de piaţa economică. Ea conduce la constituirea grupurilor de statut („Stand”) care deţin un prestigiu diferit în interiorul societăţii sau chiar un monopol al propriei condiţii. Autoritatea (puterea de decizie), respectiv deţinerea acesteia reprezintă un alt element care, în viziunea lui Weber, lărgeşte sfera inegalităţii sociale. Astfel, în paralel cu situaţia de clasă (factor economic) şi cu cea de statut (prestigiu), vom avea de-a face cu situaţia de exercitare a autorităţii în mod inegal de către actorii sociali. Este vorba, de fapt, de o a treia dimensiune a stratificării sociale, la fel de importantă în determinarea destinului personal al indivizilor.


Iată, aşadar, cele două elemente prin care Weber lărgeşte aria criteriilor de stratificare socială şi, implicit, sfera de cuprindere a surselor de inegalitate în societate. Banii, prestigiul şi puterea sunt, şi astăzi, factorii primordiali care determină inegalităţile sociale. Sociologia Elitelor (Mosca, Pareto, Michels) Am putea spune, în ultimă instanţă, că sociologii elitelor n-au făcut altceva decât să preia de la Weber factorul „putere” şi, exacerbându-i importanţa la maximum, să-l declare elementul primordial (sau chiar unic) al diviziunii (polarizării) sociale, să-i subordoneze toate ierarhiile şi ierarhizările, ba chiar să-i confere atributul de „motor al istoriei”. Iată părerea lui Gaetano Mosca: „În toate societăţile, de la cele mai primitive – până la cele mai civilizate, au existat şi există doar două clase: una care guvernează – alta care este guvernată” (Mosca, 1896)! Roberto Michels se exprimă şi mai succint: „Cine spune organizare – spune tendinţă la oligarhie”! Mai mult, el consideră „lupta democratică un conflict între oligarhii” (Michels, 1971). Cine sunt cei ce guvernează şi, de asemenea, deţin toate poziţiile cheie în toate domeniile? Să revenim la Mosca: „Puterea politică a fost din totdeauna şi va fi întotdeauna exercitată de către acea minoritate organizată care va dispune de mijloacele, diferite de-a lungul timpului, în stare să-i asigure supremaţia asupra majorităţii” (Mosca, 1896). Care este acea „minoritate organizată”? Este vorba, în viziunea respectivilor sociologi, de „elite”, unele aflate la putere, altele încercând să le ia locul. „Circulaţia” sau „noncirculaţia” acestor elite, pe de o parte, şi, pe de altă parte, orientarea specifică a acestora (determinată, în viziunea lui Pareto, de aşa numitele reziduuri – mai precis de proporţia în care se combină acestea la nivelul „bagajului genetic” al reprezentanţilor elitei) reprezintă factorii care condiţionează toate acţiunile sociale, economice, politice, etc. (Pareto, 1933) În aceste condiţii, dinamica grupurilor dominante poate genera progres sau regres, acumulare sau consum, războaie sau revoluţii, stabilitate sau disoluţie statală, întreaga evoluţie istorică, locală sau generală, depinzând, în ultimă analiză, de mişcarea şi orientarea amintitelor elite. Dar majoritatea? Aceasta, ne-o spune Pareto (1933), e amorfă şi inertă, incapabilă să se (auto)conducă şi total dezinteresată de cine o conduce, singura ei virtute fiind faptul că produce, în proporţia cuvenită, noi elite capabile să întreţină „circulaţia” sau, după caz, să sancţioneze „non-circulaţia”. Reproducem, în final, un pasaj din Pareto (1965) care sugerează „vizibilitatea” şi dinamica fenomenului: „Circulaţia elitelor din straturile inferioare spre cele superioare – determinând decadenţa şi dispariţia elitelor puterii – este, de regulă, lentă şi voalată de multipli factori”. Actualitatea chestiunii? Să-l cităm pe sociologul american C.W. Mills (1969): „Elita puterii în SUA este formată prin reunirea şi socializarea relativ comună a elementelor conducătoare din diferitele domenii ale vieţii publice americane (industrie, armată, stat), în condiţiile în care evoluţia capitalismului a dus la atomizarea societăţii, la dislocarea vechilor raporturi dintre clasele sociale, precum şi la monopolizarea puterii de către un grup restrâns de indivizi”. Neo-marxiştii (Dahrendorf – Wright) Desigur, sociologi de orientare (mai mult sau mai puţin) marxistă au existat în număr mare, mai ales în primele decenii de după ultima conflagraţie mondială. I-am ales, dintre aceştia, pe cei consideraţi mai reprezentativi. Orientarea neo-marxistă a lui Ralf Dahrendorf constă, în esenţă, în următoarele: viziunea clasială, contrapunerea clase dominante – clase dominate, caracterul conflictogen al acestei contrapuneri (în pofida instituţionalizării mecanismelor de mediere a respectivelor conflicte) şi înlocuirea criteriului de proprietate cu cel de autoritate – consecutiv decompoziţiei capitalului şi „exploziei manageriale” (Dahrendorf, 1972). Iată „clasele”, în viziunea lui Dahrendorf, (la sfârşitul anilor 50):

- Elite (poziţii de conducere, manageri, elita politică) – 1% - Clasa serviciilor (birocraţii) – 12% - Vechea clasă mijlocie (antreprenori care mai sunt şi proprietari) – 20% - Falsa clasă mijlocie (muncitori cu „gulere albe”) – 12% - Elita clasei muncitoare (deţine o relativă autonomie în muncă) – 5% - Clasa muncitoare (tradiţională) – 45% - Clasa inferioară („lumpenproletariat”) – 5%

Stratificarea Socială. Repere teoretice şi metodologice 11

Cât priveşte funcţionarea unei societăţi inegalitare şi, în fapt, antagoniste, Dahrendorf ajunge în 1968 (Essays in the theory of society) la următoarea formulare: „O societate care se autoreglează fără putere şi fără autoritate este o pură utopie. Stratificarea este, asemeni tuturor celorlalte categorii ale analizei sociologice, intim legată de trinitatea: normă, sancţiune şi putere”. Erik Olin Wright: „Clasa se referă în primul rând la deţinerea efectivă, controlul şi posesia resurselor economice, iar poziţia unei clase economice se exprimă prin diferenţele sesizabile de venit, avere şi alte beneficii” (Wright, 1979 şi Wright,1985). Este, indubitabil, o definiţie de tip marxist. Cât priveşte „clasa de mijloc” (în plină dezvoltare), Wright încearcă s-o definească, nu prin „topire” (ca Marx) – ci prin cumul de caracteristici proprii celor două clase „economice”. Până la urmă el ajunge, ca şi Dahrendorf, la criteriul de „autoritate” – ceea ce îl face pe Bryan Turner (Statusul, 1998) să vorbească, în ceea ce-i priveşte pe amândoi, de folosirea unor „elemente weberiene deghizate”.

Funcţionalismul Reprezentanţii de seamă al acestui curent (Davis, Moore, Parsons) consideră societatea ca un sistem integrat, ca un tot, ale cărui componente – aidoma unui organism viu – concură în a realiza acelaşi efect global, neglijând aspectele conflictuale (Cherkaoui, 1997). Cum se realizează şi cum se asigură funcţionarea acestui sistem? Prin „diferenţiere”, „ierarhizare”, „evaluare” şi „recompensă” (materială – dar şi simbolică: prestigiu, stimă, popularitate); aceşti factori determină, totodată, şi stratificarea societăţii (Rotariu, 1996). Cum se realizează „ierarhizarea” – la ce se raportează aceasta? La un sistem comun de valori – ne spune Parsons – la acele valori ce sunt recunoscute ca fiind cele mai reprezentative şi mai larg împărtăşite de către membrii societăţii. (De aici, până la statusul weberian, nu mai există decât un pas – sau nici măcar).

Lloyd Warner – un clasic al sociologiei comunităţilor Warner a rămas în istoria sociologiei stratificării ca un pionier al analizei comunităţilor (urbane) şi ca cel ce a recurs, printre primii, la metoda autoevaluării / clasării indivizilor – respectiv a modului cum sunt percepuţi aceştia de către ceilalţi, aparţinând altor grupuri sociale (criteriul fiind, ca atare, tot prestigiul, tot „statusul weberian”). Aşa stând lucrurile, „clasele” stabilite de către Warner sunt, de fapt, grupuri de statut (Bosc, 2001). Oricum, opera sa, atât prin amploarea efectivă cât şi prin consemnarea unei situaţii de fapt (chiar dacă „inter-subiectivă” şi ignorând alţi parametri ai stratificării) rămâne una de referinţă.

Pierre Bourdieu – şi modelul său cultural-conflictualist Tributar şi el atât lui Weber – Distincţia (Bourdieu, 1979) – cât şi lui Marx (opoziţia dintre dominaţi şi dominanţi), Bourdieu se distinge, în principal, prin diversificarea noţiunii de capital. Astfel, el vorbeşte de capital economic (bani, bunuri), capital cultural (diplome, competenţe intelectuale, maniere etc.) şi capital social (reţeaua de relaţii), tratându-le, în opera sa, practic pe picior de egalitate în ceea ce priveşte determinarea poziţiei individului în societate şi a genezei inegalităţilor sociale. Bourdieu a îmbogăţit peisajul sociologic cu o serie de concepte, cum ar fi: gustul („simţ al orientării sociale”); spaţiul social („un ansamblu de poziţii distincte şi coexistente...definite unele în raport cu celelalte, prin exterioritatea lor reciprocă şi prin relaţiile de proximitate, vecinătate sau îndepărtare, respectiv de tipul – de-asupra, dedesubt sau între”- Bourdieu, 1994, p 20); habitusul („principiul generator al practicilor distincte şi distinctive”, altfel spus: stil de viaţă, judecăţi estetice, etice, politice...); violenţă simbolică (şcoala şi rolul ei în inculcarea, la nivel social, a ideologiei clasei dominante) etc. Prin şi pe marginea acestor concepte Bourdieu construieşte o veritabilă teorie a „dominaţiei culturale”: „Clasele dominante îşi impun propria ideologie despre stratificarea socială, astfel încât aceasta este acceptată ca firească. La dominaţia directă se adaugă una indirectă, dar nu mai puţin eficientă, realizată printr-o serie de instituţii şi mecanisme sociale cu acţiune constantă asupra indivizilor – de pildă şcoala, al căror rol este tocmai să impună un model cultural pretins necesar şi


neutru, dar care, în realitate, este arbitrar şi chemat să justifice şi să întărească inegalitatea între clase” (reprodus după Traian Rotariu – 1996).

De remarcat faptul că Bourdieu a dezvoltat în alte opere (mai ales în „Nobleţea statului”, 1989), o adevărat teorie a puterii care trimite, de această dată, la chestiunea dominării legată de o poziţie de decizie asupra destinelor celorlalţi. Dispariţia claselor sociale? (Beck, Rosanvallon) Atât Ulrich Beck (în „Societatea riscului”, 2001) cât şi Pierre Rosanvallon (în „Noua vârstă a inegalităţilor”, 1996) susţin, în esenţă, acelaşi lucru: creşterea inegalităţilor sociale începând cu sfârşitul anilor 70 şi inadecvarea conceptului de clasă pentru a descrie această nouă realitate. Altfel spus: „efectul de ascensor” al anilor 60-70 şi modificarea configuraţiei „piramidale” a societăţii a condus la disoluţia claselor sociale în accepţiunea lor clasică şi, pe de altă parte, la disoluţia sentimentului de apartenenţă la o clasă, la dispariţia totală a „conştiinţei de clasă”; în aceste condiţii, avem de-a face, astăzi, cu o raportare individuală la piaţa muncii, faţă de care nu se poate mobiliza nici o identitate colectivă (Beck 2001). În acest context, flagelul şomajului în creştere – principalul factor răspunzător pentru fenomenul noii sărăcii – nu poate fi înfruntat decât la nivel individual. Rezultatul este o „repartiţie biografică a inegalităţilor sociale”. Alături de şomajul crescând mai intervin şi alte surse de inegalitate: destabilizarea „carierelor profesionale liniare” , discriminarea negativă a femeilor, discriminări „geografice”, inegalităţi între generaţii, inegalităţi privind protecţia socială, accesul la credite, la asistenţă medicală, etc. (Rosanvallon 1996). Fireşte, autorii nu enunţă soluţii de viitor, cele întrezărite reprezentând mai degrabă întoarceri în trecut. „Cultura indivizilor” (Lahire versus Bourdieu) Bernard Lahire, la 20 de ani după „Distincţia” lui Bourdieu, susţine (şi ilustrează printr-o anchetă) că preferinţele culturale ale francezilor sunt departe de a fi atât de conforme cu criteriile de „legitimitate” şi „non-legitimitate” stabilite de către ilustrul său înaintaş şi cu semnificaţia acestora (Lahire 2004). Astfel, în amintita anchetă, Lahire pune în evidenţă prezenţa unor procente semnificative de practici non-legitime la nivelul cadrelor intelectuale superioare şi, pe de altă parte, o scădere apreciabilă a celor legitime. De asemenea, el constată o relaţie de „reciprocitate” atunci când analizează preferinţele culturale ale unor categorii sociale inferioare. Fără a concluziona neapărat asupra unei omogenizări în curs şi fără a-l combate explicit pe Bourdieu, Lahire contestă doar valoarea absolută a specificităţii relaţiei „legitim - non-legitim”, recurgând la nuanţări şi introducând în ecuaţie şi determinări ce pot ţine de snobism sau în replică, de redescoperirea plăcerilor simple, a „voluptăţii atavicului”. Sociologia Empirică din Anglia (John Goldthorpe, Richard Hoggart) Cei doi autori şi-au propus să testeze veridicitatea tezei conform căreia clasa muncitoare (în speţă „muncitorii abundenţei”), la cumpăna anilor 50-60, ar fi (fost) pe cale să se „îmburghezească”. John Goldthorpe (1972) a realizat un vastă cercetare empirică pe când Richard Hoggart (1976) a realizat un studiu etnografic inspirat de amintirile legate de mediul de origine. Concluzia amândurora este univocă: „abundenţa” cu pricina a avut doar efecte economice (bună-stare, habitat civilizat, confort sporit în casă şi la deplasări etc.), de sporire a timpului liber, de relativă detaşare de „interesele de clasă” sau de solidaritatea la locul de muncă, dar în nici un caz în ceea ce priveşte „stilul de viaţă”. Cât priveşte lărgirea sferei de relaţii sociale, singurii faţă de care s-a manifestat o oarecare disponibilitate de apropiere au fost reprezentanţii celei mai de jos trepte a aparatului birocratic. Referitor la dorinţa de promovare (maistru, etc.), răspunsul „muncitorilor abundenţei” a fost la fel de univoc: nu vor decât să-şi păstreze statutul şi să-l vadă reprodus la nivelul copiilor lor. Cât priveşte „cultura” mass-media, tot ceea ce îi interesează se cantonează în sfera divertismentului, reproşând, totodată, absenţa totală a emisiunilor în care să se recunoască la nivel de indivizi sau de grup.

ASPECTE ALE STRATIFICĂRII SOCIALE ÎN ROMÂNIA

Vom dedica următoarele două capitole, în principal, analizei relevanţei pe care o au, în prezent, categoriile socio-profesionale, definite de către sociologii români, pentru standardul material al subiecţilor dar şi, în măsura în care este posibil, pentru modul şi stilul lor de viaţă, pentru o serie de aspecte importante legate de felul în care se raportează la viaţa socială. Menţionăm faptul că baza de date pe care o vom analiza a fost construită prin sumarea informaţiilor obţinute în cele şase barometre de opinie din anii 2002-2004, astfel încât doar o parte din informaţii sunt disponibile pentru toţi subiecţii (barometrele de opinie conţin o serie de itemi comuni dar au fiecare, anumite teme specifice). În consecinţă, anumite analize se vor referi la toţi cei 12484 de subiecţi pe când altele vor viza informaţiile culese doar în unele dinte sondajele de opinie (uneori chiar în unul singur). O problemă care va fi uneori greu de soluţionat o constituie distanţa, în timp, între momentele recoltării informaţiilor. Există unele aspecte, cum ar fi atitudinile din domeniul politic, pe care le vom ocoli, având în vedere schimbările relativ rapide care pot să apară în acest domeniu. În alte domenii, despre care vom presupune că nu sunt puternic influenţate de scurgerea unui interval de trei ani, vom încerca, totuşi, să verificăm dacă supoziţia noastră se susţine. După cum am descris pe larg în capitolul 4, destinat analizei construcţiei „bazei de date sumative 2002-2004”, veniturile subiecţilor au fost actualizate în funcţie de evoluţia câştigului salarial mediu pe total economie (tabelul 2.42) iar pentru agricultori au fost înlocuite veniturile nule şi cele nedeclarate prin intermediul veniturilor globale ale gospodărie (tabelele 2.57-2.59). Aspectele metodologice vizând datele cu care operăm pe care nu le-am soluţionat în capitolul special dedicat acestei chestiuni vor fi precizate pe măsură ce analiza noastră va impune acest lucru, în textul capitolului sau în anexa acestuia. Înainte de a ne axa pe studiul exclusiv al categoriilor socio-profesionale, vom încerca să stabilim relevanţa altor modalităţi de a segmenta spaţiul social românesc, cum ar fi nivelul diplomei deţinută de subiecţi sau categoria de venit în care se încadrează (în speţă pentru persoanele care deţin un loc de muncă). Evident, limitaţi fiind de informaţiile care au fost culese în bazele de date cu care operăm, nu ne putem propune mai mult decât să vedem în ce măsură există corespondenţe între diferitele modalităţi de raportare la structura socială care au fost surprinse în sondajele de opinie la care am apelat. Trebuie să precizăm, în plus, că singurul aspect vizând direct stratificarea despre care avem informaţii referitoare la fiecare subiect îl constituie categoria socio-profesională căreia îi aparţine şi, ca atare, acesta va fi termenul de referinţă utilizat în mod constant. Prima paralelă pe care o vom încerca va fi cea dintre ocupaţiile subiecţilor şi autoplasarea acestora în diferitele „clase sociale” surprinse în barometrul de opinie din mai 2003. Voma analiza, apoi, modul în care sunt percepute categoriile de ocupaţii din perspectiva banilor, puterii şi prestigiului ataşat.

Capitolul II

Stratificarea din perspectiva actorilor sociali

Subiecţii au fost rugaţi să indice care este zona spaţiului social în care se situează propria familie pe un continuum în care 1 semnifică clasa de jos, 4 clasa de mijloc iar 7 clasa de sus. Notăm faptul că respondenţilor li s-au oferit, iniţial, imagini reprezentând diferite forme posibile ale stratificării sociale, cerându-li-se să o aleagă pe cea mai apropiată de situaţia României în prezent, înainte de 1990, peste zece ani respectiv pe cea care descrie cel mai bine situaţia care ar trebui să fie în România. Pasul următor a fost acela de a indica, pe figura despre care au considerat că reprezintă cel mai bine situaţia actuală din România, stratul pe care apreciază că se află familia din care fac parte, după care operatorii de teren au marcat în chestionar codul corespunzător respectivului strat.


Percepţia asupra naturii stratificării

Este evident faptul că semnificaţia auto-plasării (sau a plasării propriei familii) în spaţiul social este dependentă şi de modul în care subiecţii îşi reprezintă acest spaţiu. În consecinţă, în acest sub-capitol vom încerca să stabilim care este imaginea pe care o au românii asupra structurii propriei societăţi şi măsura în care anumite variabile structurale (venit, studii, ocupaţie) influenţează respectiva imagine. În unele situaţii vom prezenta în paralel situaţia la nivelul global al populaţiei respectiv la cel al populaţiei ocupate, accentul fiind pus, însă, pe subiecţii care deţin un loc de muncă, având în vedere că stratificarea socială se referă la acest segment.

Trebuie să relevăm faptul că informaţiile oferite pe site-ul Fundaţiei pentru o Societate Deschisă conţin nu numai chestionarele şi bazele de date aferente sondajelor de opinie realizate sub auspiciile acesteia ci şi prezentări ale rezultatelor, sub formă primară sau chiar analize de profunzime. Pentru a ne putea face o imagine mai clară asupra semnificaţiilor răspunsurilor oferite de către subiecţi, vom reproduce modul în care a fost expusă grafic informaţia vizând percepţia acestora asupra naturii stratificării sociale în România din trecut, prezent, viitor, respectiv cea dezirabilă, în caietul de prezentare a rezultatelor barometrului de opinie publică realizat în mai 2003.

Figura 2.1 Barometrul mai 2003. Percepţia subiecţilor asupra naturii stratificării sociale în România din trecut, prezent, viitor, respectiv cea dezirabilă

Reprodus după Caietul de prezentare a Barometrului de opinie publică din mai 2003, pag. 30

Este evident faptul că marea majoritatea a subiecţilor (având 18 ani şi peste, căci datele se referă la întregul eşantion) percep societatea românească ca fiind puternic polarizată cu „o mică elită la vârf, foarte puţini oameni la mijloc şi cea mai mare parte a oamenilor la bază”. În situaţia diametral opusă se află România aşa cum şi-ar dori-o cei chestionaţi, aceştia indicând cel mai frecvent imaginea caracterizată prin sintagma „o societate cu cei mai mulţi apropiaţi de vârf şi doar puţini jos”. S-ar părea că o mare parte dintre subiecţi au nostalgia unei societăţi de tip egalitarist, semănând, într-o anumită măsură, cu cea de dinainte de 1990 dar fiind proiectată într-un spaţiu ideal, probabil al abundenţei, în care diferenţele dintre indivizi sunt mici, clasa de mijloc tinde să o înglobeze pe cea de sus iar cei săraci sunt extrem de puţini. Comparativ cu percepţia asupra stratificării din prezent, România anului 2013 este văzută ca fiind sensibil mai departe de imaginea ei bipolară (elita versus marea masă situată „la bază”) dar cei care se aşteaptă să apară o puternică clasă de mijloc (imaginile D şi E) reprezintă doar 29% dintre respondenţi (abia cu un procent peste cei care consideră că polarizarea socială intensă se va menţine). Trebuie să remarcăm accente realiste ale estimărilor indivizilor privitoare la situaţia proprie societăţii noastre dacă se ia în calcul, ca orizont temporal, un deceniu: oamenii se aşteaptă ca inegalitatea să fie mai puternică decât cea de dinainte de 1989 (imaginea A este aleasă de 11% din respondenţi privitor la perioada ante-decembristă şi de 28% atunci când e indicată situaţia probabilă după 10 ani). Având în vedere

2

28

60

11

4

18

24

18

6

12

4

20

35

19

4

36

44

10

1

4

0% 25% 50% 75% 100%

România aşa cum ar trebui să fie

România de peste 10 ani

România de azi

România dinainte de 1990

A B C D E

Dife

renţ

ele

până

la 1

00%

repr

ezin

tă NŞ

/NR

O mică elită la vârf, foarte puţini oameni la mijloc şi cea mai mare parte a oamenilor la

bază

O societate ca o piramidă, cu o elită mică la vârf, mai

mulţi oameni la mijloc şi cei mai mulţi la bază

O piramidă cu excepţia faptului că puţini oameni sunt

chiar jos

O societate cu cei mai mulţi oameni la

mijloc

O societate cu cei mai mulţi apropiaţi de vârf şi doar puţini jos

Situaţiadin...

Stratificarea din perspectiva actorilor sociali 15

modul în care respondenţii au caracterizat situaţia din prezent, este evident faptul că analize comparative în funcţie de imaginea pe care aceştia o au despre stratificarea socială ar fi posibile doar între cei care au ales imaginile A şi B. Din tabelul 2.1 (Anexa II), conţinând distribuţiile de frecvenţă ale celor patru variabile, rezultă că doar 87 dintre subiecţi au ales figura C, 81 figura D şi 22 imaginea E pentru a caracteriza natura stratificării din România zilelor noastre. Am calculat, totuşi, valorile medii, în interiorul subgrupurilor definite în funcţie de alegerile făcute de subiecţi pentru a caracteriza structura socială a societăţii noastre în prezent, pentru variabilele desemnând numărul anilor de şcoală, venitul gospodăriei, numărul de dotări ale acesteia şi vârsta respondenţilor (tabelul 2.2, Anexa II). Nici una dintre variabile nu a avut valori sensibil mai mari sau mai mici pentru segmentele populaţiei anterior definite iar valorile dispersiilor sunt comparabile cu cele înregistrate la nivelul global al eşantionului (subgrupurile nu sunt cu nimic mai omogene decât întregul). Singurul fapt de menţionat este acela că cei care nu au răspuns la întrebare au, de departe, stocul educaţional cel mai redus, veniturile gospodăriei cele mai mici şi vârsta cea mai înaintată.

Ne vom referi, în continuare, la populaţia ocupată, încercând să verificăm dacă există vreo legătură între categoria socio-profesională a subiecţilor şi imaginea stratificării sociale pe care au indicat-o pentru caracterizarea situaţiei din prezent. Înaintea acestui demers, însă, am dorit să verificăm dacă răspunsurile oferite de populaţia ocupată diferă semnificativ de cele înregistrate la nivelul întregului eşantion. După cum rezultă din tabelele 2.2 şi 2.4 (Anexa II), diferenţele sunt minime, de unde am putea deduce că percepţia asupra distribuirii indivizilor în spaţiul social este puţin dependentă de statutul ocupaţional al subiecţilor (de fapt, pensionarii, segmentul de departe cel mai important al populaţiei care nu este ocupată, par să perceapă apropiat natura stratificării sociale în raport cu cei care deţin un loc de muncă). Deşi nici diferenţele înregistrate la nivelul populaţiei ocupate în funcţie de categoria socio-profesională referitoare la gradul actual de inegalitate din societatea românească nu sunt prea pronunţate, le vom prezenta, totuşi, sub formă grafică. Informaţia completă apare în tabelul 2.3, Anexa II.

Figura 2.2 Populaţie ocupată. Asocierea dintre statutul socio-profesional al subiecţilor şi figurile alese pentru a desemna tipul de stratificare proprie României în prezent

Dacă ne referim doar la alegerea figurii A, desemnând gradul cel mai înalt de inegalitate, apare o tendinţă ca indivizii să perceapă societatea ca fiind cu atât mai puternic polarizată cu cât aparţin unei categorii socio-profesionale caracterizată prin venituri mai mici şi nivel mai scăzut de studii. Agricultorii reprezintă, însă, o excepţie clară de la această tendinţă. Dacă însumăm, însă, alegerile exprimate în raport cu figurile A şi B sau cu cele vizând figurile D şi E, regularităţile dispar. Putem conchide, oricum, că dependenţa percepţiei asupra inegalităţii (sau a polarizării)

55

63

63

65

68

69

62

69

59

64

48

34

32

25

30

23

31

26

20

34

29

26

9

1

3

6

6

3

6

10

2

4

10

5

1

5

7

2

7

13

1

1

1

2

3

0% 25% 50% 75% 100%

Directori, patroni, întrep.

Ocupaţii intelectuale

Tehnicieni sau maiştri

Funcţionari în administraţie

Lucrători în servicii si comerţ

Meşteşugari/mecanici reparatori

Muncitori calificaţi

Muncitori necalificaţi

Agricultori

Cadru militar

Altele A B C D E


proprie societăţii româneşti este puţin dependentă de ocupaţia subiecţilor. Rafinarea analizei, prin luarea în calcul simultană a mai multor variabile, este foarte dificilă având în vedere numărul mare de categorii socio-profesionale şi volumul mic al populaţiei ocupate de la nivelul eşantionului. Deoarece foarte mulţi dintre respondenţi au ales figura A, desemnând inegalitatea extremă, am construit o variabilă dummy care ia valoarea 1 în cazul respectivei opţiuni şi 0 în rest. Am urmărit, astfel, să evităm utilizarea, în continuare, a unor tabele de asociere în care foarte multe dintre căsuţele interioare ar avea frecvenţe extrem de reduse, greu sau imposibil de interpretat. Referindu-ne, în continuare, la populaţia ocupată, vom prezenta ponderile, în cadrul fiecărei categorii, cu care a fost aleasă figura A (inegalitatea extremă) în funcţie de categoria de venit a subiecţilor pentru a afla dacă pentru ocupaţii similare percepţiile asupra nivelului de inegalitate din societatea noastră sunt influenţate de propriile câştiguri materiale.

Figura 2.3 Populaţie ocupată. Ponderea subiecţilor care au ales figura A (maximă inegalitate) pentru a indica situaţia proprie României din prezent în funcţie de categoria de venit şi ocupaţie

Exemplu de citire: din totalul celor cu venituri sub 1,5 milioane, 61% au ales figura A pentru a desemna modelul de stratificare al societăţii româneşti. În cadrul aceleiaşi categorii de venit, cei cu ocupaţii intelectuale au ales în proporţie de 100% figura A, muncitorii calificaţi în 38% din cazuri, agricultorii în 58% din situaţii, etc.

Trebuie să insistăm asupra faptului că numărul de cazuri este foarte mic în cazul anumitor categorii socio-profesionale astfel încât datele mai sus prezentate au relevanţă doar pentru subgrupurile de mai mari dimensiuni, cum ar fi muncitorii calificaţi, agricultorii sau ocupaţiile intelectuale. Şi pentru un astfel de segment al populaţiei, numărul indivizilor plasaţi în diferitele categorii de venit diferă, însă, foarte mult (a se vedea tabelul 2.5, Anexa II), fapt pentru care informaţia oferită în figura 2.3 trebuie interpretată cu prudenţă. La nivelul global al populaţiei ocupate legătura dintre categoria de venit şi perceperea societăţii româneşti ca fiind intens polarizată pare a fi mai degrabă neliniară. Totuşi cei cu veniturile cele mai ridicate tind să considere în ceva mai mică măsură că spaţiul social românesc poate fi cel mai bine descris ca având „ o mică elită la vârf, foarte puţini oameni la mijloc şi cea mai mare parte a oamenilor la bază”. Făcând comparaţii în interiorul categoriilor socio-profesionale cu un volum ceva mai important nu distingem o legătură clară între nivelul venitului şi opţiunile exprimate de către subiecţi. Nu vom mai continua analiza prin segmentarea grupurilor de ocupaţii după alte criterii, cum ar fi nivelul de şcolaritate, având în vedere că acestea au un nivel ridicat de omogenitate din acest punct de vedere. Ne vom limita să arătăm care este legătura dintre studiile subiecţilor şi opţiunile acestora pentru diferitele variante ale stratificării sociale, în paralel pentru ansamblul eşantionului şi pentru cei care deţin un loc de muncă. Deşi în unele dintre categoriile variabilei desemnând „ultima şcoală absolvită de către subiecţi” frecvenţele sunt mici (fără şcoală, universitar scurt, postuniversitar), nu am realizat regrupări pentru a nu masca eventuale relaţii neliniare între nivelul studiilor şi alegerile

100

100

50

38

70

58

100

61

50

43

75

46

63

67

69

69

61

36

63

50

50

90

65

83

58

56

67

33

50

64

83

75

67

100

48

100

25

100

100

58

56

33

67

63

100

100

83

20

57

89 54

33

60

56

Conducători de unităţi, patroni, întrep.


Tehnicieni sau maiştri

Funcţionari în administraţie

Lucrători în servicii si comerţ

Meşteşugari şi mecanici reparatori


Muncitori necalificaţi (sect. neagricol)

Agricultori

Cadru militar

Altele

Totalsub 1,5 milioane 1,5-2,99 milioane 3-4,49 milioane 4,5-5,99 milioane 6 milioane şi peste


exprimate în raport cu imaginile desemnând modelul de stratificare propriu societăţii româneşti. Am sumat, totuşi, într-o aceeaşi categorie, răspunsurile privitoare la figurile D şi E (exprimând viziunea optimistă asupra nivelului de inegalitate) pentru a uşura vizualizarea grafică a informaţiei. Informaţiile complete sunt prezentate în tabelul 2.6 (Anexa II).

Figura 2.4 Procentele subiecţilor care au ales diferitele figuri exprimând forma stratificării în România din prezent în funcţie de nivelul de studii pentru întreaga populaţie şi pentru cea ocupată După cum am văzut deja, per global, diferenţele dintre opţiunile exprimate de totalul populaţie şi cea ocupată sunt minime. Nici în interiorul aceloraşi categorii de şcolaritate diferenţele nu sunt importante, cu excepţia celor fără şcoală care, în situaţia în care deţin un loc de muncă, aleg în unanimitate figura A, exprimând nivelul cel mai ridicat de inegalitate dar care sunt, de fapt doar trei persoane din cele 37 care au declarat că nu au urmat nici o formă de învăţământ. Figura 2.4 pare să sugereze o relaţie neliniară între nivelul de studii şi intensitatea perceperii societăţii româneşti ca fiind puternic polarizată (figura A). Subiecţii având studii post-universitare (11 în totalul eşantionului şi 8 deţinând un loc de muncă) aleg în unanimitate figura A, cei cu nivel universitar lung optează pentru aceasta într-o pondere superioară mediei pe când persoanele cu nivel mediu de studii (şcoală postliceală şi liceu – prima treaptă sau complet ) descriu în cea mai mică măsură societatea românească în termenii polarizării maxime. Indivizii care au finalizat cel mult opt clase percep societatea noastră prezentă ca având „o mică elită la vârf, foarte puţini oameni la mijloc şi cea mai mare parte a oamenilor la bază” într-o măsură sensibil superioară mediei. Aspectul neliniar al relaţiei este mai evident pentru populaţia ocupată. Alegerea, la modul general, a figurii A ar putea fi interpretată ca exprimând şansele foarte mici ale unui individ de a accede la o poziţie privilegiată a societăţii. Dacă structura socială are respectiva formă, probabilitatea situării în „clasa de jos” este cea mai mare. Există nişte „răsfăţaţi ai sorţii”, undeva, departe, într-o zonă cvasi-inaccesibilă, şi o mare masă destul de slab diferenţiată, situată la baza ierarhiei sociale. Vom încerca să nu ne hazardăm în interpretări ci ne vom limita la a formula, eventual, ipoteze, după o scurtă trecere în revistă a rezultatelor de până acum; reamintim faptul că, per totalul populaţiei ocupate, segmentarea pe grupe de venit (a se vedea figura 2.4) indică o relaţie neliniară în sensul alegerii figurii A cu ponderi minime pentru veniturile cele mai mici şi cele mai mari, veniturile mijlocii fiind caracterizate printr-o pondere maximă a respectivei opţiuni. Segmentarea pe nivele de studii a

65

70

65

64

59

62

60

69

68

100

24

24

27

24

25

26

31

28

29

8

4

4

5

8

6

3

3

5

7

8

6

3

100

71

65

61

56

61

57

60

66

100

29

28

28

30

27

30

35

30

6

8

7

3

5

5

6

5

10

5

64 26

2

5

1

7

5

2

62 28

1

2

5

2

fără şcoalăprimar (1- 4 clase)

gimnaziu (5 - 8 clase)profesională / ucenici

treapta I de liceuliceu (9 – 12 clase)şcoală post-licealăcolegiu universitar

universitar lungpostuniversitar

Total 5

Total populaţie Populaţie ocupată

A B C D+E

0% 50% 100% 0% 50% 100%


POPULATIE OCUPATÃ Plasarea familiilor subiecţilor în spaţiul social

Clasa de jos

6 5Clasa de m ijloc

32Clasa de sus

Pro

cent

val

id

40

30

20

10

0

12

20 21

36

8

TOTAL POPULATIE

Plasarea familiilor subiecţilor în spaţiul social

Clasa de jos

65Clasa de mijloc

32Clasa de sus

40

30

20

10

0

212019

30

8

populaţiei ocupate indică o relaţie neliniară dar în sens invers. Pe de altă parte, categoriile socio-profesionale aflate la extremele ierarhiei sociale - cel puţin din perspectiva veniturilor - agricultorii şi directorii de întreprinderi / patronii, sunt cei care au viziunea cea mai optimistă asupra inegalităţii din societate (primii aleg figura A în 58,7% din cazuri, cei din urmă în 54,5%). Cei mai pesimişti sunt lucrători în servicii si comerţ (67,9% aleg figura A), meşteşugarii şi mecanicii reparatori (68,8%) respectiv muncitorii necalificaţi (68,9%). În cazul categoriilor socio-profesionale nu apare, clar, o relaţie dintre acestea (ordonate în funcţie de venitul mediu sau numărul mediu al anilor de şcoală absolviţi) şi opţiunile exprimate de către subiecţi. S-ar putea ca percepţia populaţiei ocupate asupra nivelului de inegalitate propriu societăţii româneşti actuale să depindă de măsura în care apreciază că şi-au fructificat propriul nivel de studii, fructificare materializată prin poziţia socială pe care o ocupă şi prin felul în care aceasta este recompensată social. În acest sens ar fi de aşteptat ca indivizii care deţin un loc de muncă, la un acelaşi nivel al studiilor, să perceapă societatea ca fiind cu atât mai inegalitară cu cât ocupă o poziţie socială mai scăzută şi cu cât au venituri mai mici. Este practic imposibil să analizăm simultan relaţia dintre categoria socio-profesională, nivel de studii, venit şi percepţia inegalităţii din România datorită numărului prea mic de subiecţi. Vom lăsa chestiunea pe seama unor studii viitoare, în măsura în care vor exista informaţii privitoare la percepţia asupra stratificării sociale culese la nivelul unor eşantioane de mai mari dimensiuni. Ne vom ocupa, în continuare, de percepţia pe care o au subiecţii asupra ponderii „claselor sociale” şi a componenţei acestora aşa cum şi-o reprezintă cei aparţinând populaţiei ocupate.

Percepţia asupra ponderii şi componenţei „claselor sociale”

Subliniem faptul că autoplasarea din perspectiva „clasei sociale” de apartenenţă vizează

familia subiectului şi nu propria persoană. Ne putem întreba dacă nu există diferenţe de raportare la întrebare între femei şi bărbaţi, între cei căsătoriţi şi cei necăsătoriţi, etc. Femeile căsătorite ar putea gândi statusul familial în funcţie de cel al soţului sau tinerii necăsătoriţi care locuiesc împreună cu părinţii în funcţie de cel al unuia din ei. Pentru început, să vedem cum arată, global, „stratificarea socială” a societăţii româneşti din perspectiva persoanelor adulte respectiv a celor ocupate.

Figura 2.5 Plasarea în spaţiul social a familiilor subiecţilor pentru întreaga populaţie respectiv pentru cei care deţin un loc de muncă

Datele lipsă au o pondere mică, doar 1,1% din respondenţii adulţi şi 0.6% dintre cei ocupaţi refuzând să indice zona din spaţiul social în care consideră că se plasează propria familie. Nici varianta de răspuns „nu ştiu” nu a fost aleasă de mulţi dintre subiecţi (3,9% din totalul eşantionului şi 2,1% din cei care deţin un loc de muncă). Ponderea celor care plasează propria familie în „clasa de sus” este extrem de redusă: 0,5% în cazul întregului eşantion (reprezentând 10 persoane) şi 0,1% în cazul populaţiei ocupate (o singură persoană). Conform tabelului 2.7 (Anexa II), a doua treaptă a scării sociale a fost indicată tot de un număr foarte mic de indivizi, ponderea lor fiind de 2,2% atât în cazul subiecţilor per ansamblu cât şi

Informaţii complete în tabelele 2.8-2.9, Anexa II


în cazul celor ce deţin un loc de muncă. În ambele situaţii treapta mijlocie a scalei, punctând „clasa de mijloc”, reprezintă valoarea modală a variabilei. Singura diferenţă notabilă dintre cele două distribuţii de frecvenţă este că în cazul ansamblului subiecţilor treapta inferioară a scării sociale, identificată prin sintagma „clasa de jos”, are o pondere sensibil mai mare (aproape cu 11%) decât în cazul persoanelor ocupate. Aceştia din urmă, însă, îşi plasează familia cu 6,5% mai mult în treapta mijlocie a scalei. Probabil că pensionarii sunt, în bună măsură, responsabili pentru această diferenţă; standardul lor material mai scăzut îi determină, probabil, să-şi plaseze propria familie pe poziţii, în medie, inferioare celor care deţin un loc de muncă. Cei mai vârstnici ar putea fi caracterizaţi, însă, de o altă structură ocupaţională (raportată la ultimul loc de muncă deţinut) care să presupună în mai mare măsură poziţii sociale de nivel inferior. Ipoteza implicită ar fi aceea că pensionarii apreciază statusul familial propriu şi în funcţie de ocupaţia pe care au avut-o în viaţa activă. Din păcate informaţiile despre ultima ocupaţie a subiectului, în cazul în care aceştia sunt pensionari, lipsesc cu desăvârşire pentru barometrul din mai 2003. Evident, nivelul de studii al subiecţilor ne poate da anumite informaţii despre poziţia socială pe care a deţinut-o subiectul în viaţa activă, deşi nu putem estima măsura în care respectivul nivel de studii a fost fructificat. O ultimă observaţie se impune în acest moment de început al analizei: societatea românească e percepută ca fiind puternic polarizată, ca fiind alcătuită dintr-un strat extrem de subţire la vârful ei; marea majoritate a subiecţilor se simt departe de elită pe când zona de mijloc şi cea inferioară sunt puternic reprezentate. Cei care îşi percep familia ca aflându-se cu o singură treaptă mai sus decât nivelul de mijloc al scalei reprezintă doar 8% din subiecţi. Va fi dificil să analizăm aspectele relevante pentru alegerea uneia sau alteia dintre poziţiile sociale având în vedere puternica deplasare a răspunsurilor subiecţilor înspre mijlocul şi baza piramidei sociale. Informaţiile privitoare la percepţia asupra modului în care este structurat spaţiul social în România zilelor noastre care au rezultat din anteriorul sub-capitol par a se confirma, într-o anumită măsură: figurile A şi B, alese în proporţie de 90% atât la nivelul întregii populaţii cât şi în cazul celei ocupate, se pliază pe imaginile oferite de distribuţiile prezentate în figura 2.1. Totuşi, având în vedere că opţiunea pentru figura A a avut de departe ponderea cea mai mare (peste 60% atât pentru întregul eşantion cât şi pentru populaţia ocupată), apreciem că, prin plasarea propriilor familii în spaţiul social, subiecţii au proiectat propria viziune asupra zonei de sus a ierarhiei sociale dar, în ceea ce priveşte raportul dintre mijlocul şi baza acesteia, mecanisme de apărare a eului i-au determinat să îl supraestimeze. Figura 2.1 descrie, de fapt, o societate cu o puternică clasă de mijloc, atât per ansamblul populaţiei cât şi pentru cea ocupată. În cazul populaţiei ocupate, forma stratificării sociale este, practic, cea oferită de imaginea D, adică „o societate cu cei mai mulţi oameni la mijloc” şi puţini la nivelul cel mai de sus şi cel mai de jos al ierarhiei. În cazul răspunsurilor înregistrate la nivelul întregii populaţii, imaginea ar semăna mai mult cu figura B, desemnând „o societate ca o piramidă, cu o elită mică la vârf, mai mulţi oameni la mijloc şi cei mai mulţi la bază”, cu excepţia importantă a faptului că, din nou, „clasa de mijloc” are ponderea cea mai importantă, chiar dacă această pondere este mai mică decât în cazul persoanelor care deţin un loc de muncă. În „Feţele schimbării (ed. Nemira, Bucureşti, 1999” Dan Chiribucă vorbeşte de „iluzia clasei de mijloc” şi conchide, în final, că societăţii româneşti i s-ar potrivi mai bine un model bipolar, de tipul elite versus marea masă a populaţiei, inclusiv pentru faptul că standardul material, modul de trai al unei prezumtive clase de mijloc din România se află extrem de departe de ceea ce este tipic acestui segment de populaţie în ţările dezvoltate. Nu vreau să contrazic această teză ci să relev, doar, că putem privi lucrurile şi din altă perspectivă: fiecare societate are un segment de privilegiaţi, de oameni care au bani, putere, prestigiu, o zonă intermediară şi un segment al celor care trăiesc în sărăcie şi care utilizează practic toate resursele pentru a-şi asigura viaţa de zi cu zi, hrana, locuirea, la nivelele cele mai de jos. D-nul profesor Petru Iluţ, în cadrul unei prelegeri susţinută la „Şcoala de Sociologie de la Cluj”, Făcea o observaţie extrem de pertinentă: există o deosebire calitativă între cei care utilizează toate resursele pentru simpla supravieţuire, chiar la un nivel minim decent (să-i spunem pragul sărăciei relative) şi cei care dispun de un surplus, care pot să canalizeze o parte din venituri în funcţie de propriile opţiuni. Ei pot, astfel, să plieze propriul mod de viaţă pe ceea ce-şi doresc, pot să aibă, cel puţin într-o anumită măsură, un stil de viaţă în consonanţă cu priorităţile definite în funcţie de propriile opţiuni axiologice. Opinia noastră este


aceea că, dacă în România vorbim de o clasă de mijloc, aceasta este perspectiva pertinentă: cei care dispun de un minim de libertate în a-şi organiza propria viaţă, cei care, deşi limitând resursele alocate anumitor domenii, pot să-şi petreacă timpul liber şi altfel decât la televizor, pot merge în concediu şi altundeva decât la rudele de la ţară, pot să-şi cumpere unele bunuri „de lux” (pentru România) cum ar fi automobilul, calculatorul (cu acces la internet) sau chiar casă de vacanţă. Va trebui, însă, să verificăm dacă ideea noastră despre clasa de mijloc din România este sau nu în consonanţă cu percepţia celor chestionaţi. Vom începe prin a analiza modul în care populaţia ocupată apreciază poziţia familiei din care face parte în funcţie de propria categorie socio-profesională de apartenenţă. Este interesant, chiar dacă nu are nici o relevanţă statistică, faptul că singura persoană care deţine un loc de muncă şi care s-a plasat pe cea mai înaltă treaptă a scării sociale este un muncitor calificat. Pe treapta a doua după „clasa de sus” şi-au plasat familia doar 18 persoane, ponderea cea mai mare raportată la propria categorie socio-profesională, având-o agricultorii (6,2% - a se vedea tabelul 2.8, Anexa II) urmaţi îndeaproape de lucrătorii în servicii si comerţ (5,1%). Vom recodifica variabila desemnând straturile sociale însumând „clasa de sus” şi cele două trepte imediat următoare pentru a putea face unele observaţii cât de cât pertinente privitoare la poziţionarea subiecţilor în zona superioară „clasei de mijloc”. Conducătorii de unităţi şi patronii sunt cei care plasează propria familie cel mai frecvent pe primele trei poziţii ale scalei (22,7% - a se vedea tabelul 2.9, Anexa II) urmaţi de cadrele militare (15,4% dar fiind vorba de doar două persoane din 13). Pe locul al III-lea, din acest punct de vedere, se plasează agricultorii (14,4%), pe al IV-lea se situează persoanele cu ocupaţii intelectuale (12,8%) iar pe al V-lea lucrătorii în servicii şi comerţ. Tehnicienii / maiştri sunt cei care îşi plasează în cea mai mică măsură familia în zona superioară clasei de mijloc (doar 4,9%). Dacă privim înspre treapta cea mai de jos a scării sociale, agricultorii reprezintă categoria socio-profesională care apreciază cel mai frecvent că familia lor se află la acest nivel. Urmează, în ordine, muncitorii necalificaţi, cei calificaţi, lucrătorii în servicii şi comerţ, tehnicienii şi maiştri, cadrele militare, funcţionarii, intelectualii şi patronii / directorii. Plasarea familiilor subiecţilor în clasa inferioară pare a fi în mai mare măsură consonantă cu percepţia simţului comun referitor la ierarhia socială şi cu ordonarea categoriilor socio-profesionale în funcţie de criterii „obiective”, cum ar fi venitul mediu şi numărul mediu al anilor de şcoală. Prezentăm, în continuare, valorile medii ale veniturilor şi numărul mediu al anilor de şcoală în funcţie de categoria socio-profesională a subiecţilor.

Figura 2.6 Populaţie ocupată. Veniturile medii (în milioane lei) şi numărul mediu al anilor de şcoală în funcţie de categoria socio-profesională

Figura 2.6 permite vizualizarea relaţiei dintre ierarhizările categoriilor profesionale realizate în funcţie de cele mai uzuale criterii, adică standardul material mediu al fiecărui segment din populaţia ocupată şi stocul educaţional care îi este propriu. Se observă că cele două ierarhizări sunt cvasi-identice, cu câteva mici excepţii (a se vedea tabelul 2.10 şi 2.11 Anexa II). Dacă luăm drept criteriu de ordonare venitul, conducătorii de unităţi şi patronii, dispunând de veniturile cele mai

13,2

15,013,6

13,011,8

11,011,1

10,58,2

13,412,6

5,82

8,44

5,805,08

4,11

3,702,39

3,592,22

1,31

3,51

0 2 4 6 8 10 12 14 16

conducători de unităti, patroniocupatii intelectuale

tehnicieni sau maistrifunctionari în administratie

lucrători în servicii si comertmestesugari si mecanici reparatori

muncitori calificatimuncitori necalificati

agricultoricadru militar

AlteleNumăr mediu alanilor de şcoalăVenit mediu

Informaţii complete în tab. 2.10-2.11, Anexa II


ridicate, au nivelul de studii inferior celor cu ocupaţii intelectuale şi maiştrilor /tehnicienilor. Evident că valorile medii care au fost prezentate mai sus pot ascunde diferenţe importante între membrii aceleiaşi categorii, mai ales în ceea ce priveşte câştigurile materiale, fapt evidenţiat de valorile ridicate ale dispersiei variabilei venit personal pentru fiecare categorie socio-profesională. Patronii / conducătorii de unităţi şi agricultorii par a fi categoriile cele mai eterogene atât din punctul de vedere al repartizării veniturilor cât şi al nivelului studiilor. Astfel s-ar putea explica pe de-o parte, ponderea destul de importantă a ţăranilor care şi-au plasat familia într-o zonă superioară „clasei de mijloc” şi a celor doi patroni (directori) care au considerat că membrii propriului grup familial aparţin clasei de jos. Deoarece faptul de a analiza doar categoriile extreme poate ascunde aspecte relevante ale distribuţiilor caracteristicilor statistice, vom prezenta, în figura 2.7, ponderile alegerilor exprimate de către subiecţi pentru fiecare dintre cele cinci categorii ale variabilei (prima subsumând, după cum am indicat, „clasa de sus” şi cele două imediat următoare).

Figura 2.7 Populaţie ocupată. Asocierea dintre categoria socio-profesională a subiectului şi poziţia în care acesta îşi plasează propria familie

Dacă schimbăm puţin perspectiva şi ne referim la cei care îşi plasează familia în clasa de mijloc sau deasupra acesteia, pe primul loc se află funcţionarii în administraţie (60%), pe al doilea cei având ocupaţii intelectuale (59,6%), pe al treilea conducătorii de unităţi, patronii (56,8%). Pe antepenultimul loc se găsesc muncitorii necalificaţi (40,7%), pe penultimul meşteşugarii / mecanicii reparatori 38,9%) iar pe ultimul maiştrii / tehnicienii (34,2%). În zona de mijloc se clasează lucrătorii în servicii şi comerţ (46,9%), cadrele militare (46,2%) agricultorii (43,9%) şi muncitorii calificaţi (43,5%). Pare ciudată distribuţia răspunsurilor pentru maiştri / tehnicieni, având în vedere nivelul lor relativ ridicat de studii şi venituri. Ierarhizarea categoriilor socio-profesionale se află în consonanţă cu plasarea familiilor subiecţilor (într-un spaţiu social abstract, cu 7 categorii) doar dacă ne referim la treapta cea mai de jos sau la aceasta împreună cu cea imediat următoare. Marea excepţie o constituie maiştri / tehnicienii. Evident, trebuie să luăm în calcul că evaluarea este cea a statusului familial şi nu a celui propriu. E greu de presupus, însă, că subiecţii aparţinând acestei categorii ar avea un soi special de familie care i-ar determina pe toţi să o evalueze la un nivel sensibil sub cel propriu. Există, cu siguranţă, şi alţi determinanţi decât venitul şi şcolaritatea tipică unei ocupaţii care influenţează imaginea subiecţilor despre locul propriu sau cel al familiei în spaţiul social. Vom reveni asupra acestei chestiuni; pe moment, dorim să stabilim influenţa venitului (propriu, al gospodăriei şi cel per membru de familie) precum şi al nivelului de studii asupra plasării familiei în ierarhia cu cele cinci categorii pe care am mai utilizat-o deja. O primă variantă de analiză, oferind o imagine foarte aproximativă, ar fi aceea de a calcula valorile medii ale variabilelor desemnând veniturile respectiv numărul anilor de studii pentru fiecare din cele cinci categorii sociale.

2313

55

1311

610

1415

1311

3447

2955

34283731

3031

3136

3226

2920

2733

2112

1139

2521

710

2715

1717

242924

81620

55

105

101112

1921

81612

0% 25% 50% 75% 100%

Conducători de unităţi, patroniOcupaţii intelectuale

Tehnicieni sau maiştriFuncţionari în administraţie

Lucrători în servicii şi comerţMeşteşugari/mecanici reparatori

Muncitori calificaţiMuncitori necalificaţi neagricoli

Agricultori Cadru militar

Altele Total

Superioară clasei mijlocii Clasa de mijloc 5 6 Clasa de jos

Informaţii complete în tab. 2.9, Anexa II


Figura 2.8 Valorile medii pentru variabilele: venituri proprii (în milioane lei), ale gospodăriei şi per membru de familie, numărul de dotări ale gospodăriei şi numărul

anilor de şcoală ai subiectului în funcţie de „clasa socială” în care a încadrat propria familie Numărul anilor de şcoală pe care i-au absolvit indivizii pare a fi criteriul cel mai puţin pertinent pentru felul în care au plasat propria familie în spaţiul social. Valoarea medie maximă se înregistrează pentru treapta imediat inferioară celei de mijloc, foarte apropiată, însă, de aceasta. Relaţia este neliniară, numărul minim de ani de şcoală înregistrându-se pentru persoanele care au considerat că propria familie aparţine clasei de jos (9,94 ani) dar următoarea valoare (în ordine crescătoare) este obţinută pentru cei care au indicat o treaptă superioară celei mijlocii. Venitul personal al subiectului şi cel per membru în gospodărie au valori medii direct proporţionale cu poziţia din ierarhia socială pe care subiecţii au ales-o pentru a indica situaţia caracteristică propriei familii. Pentru venitul global al gospodăriei apare o inversiune între clasa mijlocie şi cele superioare acesteia iar pentru numărul de dotări ale gospodărie (dintr-un total de 10 – a se vedea capitolul destinat construcţiei bazei de date sumative 2002-2004) valoarea medie a variabilei înregistrată pentru categoria „superioară celei medii” se clasează doar pe poziţia a treia, după valoarea proprie clasei de mijloc. Se pare că venitul reprezintă un predictor mult mai bun decât nivelul studiilor pentru felul în care subiecţii se raportează la statusul familiei. Trebuie, însă, să subliniem că împărţirea în categorii socio-profesionale conduce la subgrupuri mult mai omogene din perspectiva veniturilor şi studiilor, chiar dacă am aduna la un loc, de exemplu, primele şi ultimele două grupări de ocupaţii (a se vedea tabelele 2.10-2.12, Anexa II). Notăm faptul că patronii / directorii şi cei cu ocupaţii intelectuale reprezintă 18,2% din populaţia ocupată (a se vedea tabelul 2.13, Anexa II) iar agricultorii, împreună cu muncitorii necalificaţi, ocupă 25,9% din acelaşi segment. Pe de altă parte, imaginea subiectivă oferită de subiecţi asupra ponderii straturilor sociale este următoarea: doar 10,7% dintre subiecţi şi-au plasat propria familie în clasa „superioară celei mijlocii” şi numai 12% în „clasa de jos” (a se vedea tabelul 2.9, Anexa II). Am făcut precizarea anterioară deoarece atunci când discutăm despre o segmentare a spaţiului social în straturi ierarhizate, desemnând stratificarea socială proprie societăţii respective, urmărim să obţinem omogenitate cât mai ridicată la nivelul fiecărei categorii în funcţie de criterii cu relevanţă socială printre care se numără, evident, venitul şi, mai general, standardul material precum şi numărul anilor de şcoală care au fost necesari obţinerii calificării profesionale. Evident, pe lângă aceste aspecte pot exista şi altele care au fost luate în calcul de respondenţi şi care pot avea pertinenţă şi din perspectivă sociologică. Perspectiva weberiană asupra stratificării sociale ar putea conduce la o mai bună înţelegere a modului în care

12,18

4,13

7,95

2,45

5,85

12,23

3,712

7,31

2,329

5,66

11,16

3,044

5,266

1,702

4,09

9,94

2,38

4,30

1,57

2,84

11,50

3,61

6,89

2,17

4,92

10,92

4,65

7,88

2,48

4,67

Subiect: Nr. ani şcoală

Subiect: Venit personal

Venitul gospodăriei

Venitul per membru defamilie

Numărul de dotări alegospodărie

Total

Clasa de jos

6

5

Clasa de mijloc

Superioară claseimijlocii

Informaţii complete în tab. 2.12, Anexa II


subiecţii şi-au reprezentat poziţia (propriei familii) în spaţiul social prin luarea în calcul a prestigiului de care se bucură diferitele ocupaţii în societatea românească din prezent (sau a puterii de decizie care le este atribuită). Trebuie să subliniem, însă, că definirea subiectivă a claselor sociale s-a făcut nu în funcţie de situaţia proprie subiectului care a răspuns întrebărilor din chestionar ci referitor la cea a familiei acestuia. Evident, am putea releva relaţia strânsă dintre nivelul de studii al partenerilor conjugali şi chiar homogamia ocupaţională proprie acestora (a se vedea Tabelul 2.52, din capitolul IV) având în vedere că, la nivelul populaţiei ocupate, cea mai mare pondere o au persoanele căsătorite. Chiar şi referitor la acest segment al populaţiei ocupate apar unele probleme: este probabil ca bărbaţii să definească statusul familial în mare măsură în funcţie de propria poziţie socială pe când femeile căsătorite să îl considere mai relevant pe cel al soţului. Acest aspect nu ar reprezenta un impediment, pentru cuplurile în care ambii soţi aparţin populaţiei ocupate, dacă ne referim doar la forma distribuţiei variabilei care relevă ponderea „claselor sociale” deoarece, la nivel statistic, diferenţele dintre statusurile celor doi soţi se compensează statistic. Diferenţele dintre ponderile bărbaţilor şi femeilor la nivelul diferitelor categorii socio-profesionale (a se vedea tabelul 2.51 capitolul IV) nu indică un avantaj clar în favoarea bărbaţilor, chiar dacă aceştia reprezintă 70,8% din categoria patronilor / conducătorilor de unităţi. Diferenţa este compensată de reprezentarea sensibil mai puternică a femeilor în cazul ocupaţiilor intelectuale. După cum rezultă din figura 2.6, (abstracţie făcând de cei care lucrează în armată şi care au o pondere mică) primele trei categorii socio-profesionale ierarhizate din perspectiva venitului, sunt patronii / directorii, ocupaţiile intelectuale şi tehnicienii / maiştri. În baza de date sumativă 2002-2004, la nivelul populaţiei ocupate, din 440 de subiecţi de sex masculin aparţinând celor trei categorii mai sus menţionate, 109 aparţin celei aflată pe primul loc, 189 celei de a doua şi 142 celei de a treia. În cazul femeilor, din 447 persoane, 45 aparţin primei categorii, 340 celei de a doua şi 62 celei de a treia. Inegalitatea dintre femei şi bărbaţi, din perspectiva accesului la categoriile socio-profesionale superioare, apare dacă ne referim strict la patroni / conducători de întreprinderi. Dacă sumăm primele două categorii, cei dezavantajaţi sunt bărbaţii. Evident, un tabel care analizează separat pe sexe apartenenţa la diferitele categorii socio-profesionale eludează faptul că ponderea globală a bărbaţilor care deţin un loc de muncă este mai mare decât a femeilor. În plus, simplul fapt de a te plasa într-o anumită categorie nu spune nimic de poziţia pe care o deţii în ierarhia instituţională proprie organizaţiei în care îţi desfăşori activitatea. După cum rezultă tot din tabelul 2.51 mai sus menţionat, femeile au, în medie, venituri mai mici decât bărbaţii indiferent de categoria ocupaţională pe care a au. Apreciem că diferenţele nu sunt, însă, de mare anvergură şi sunt datorate, în bună măsură, poziţiei medii mai scăzute a femeilor în ierarhiile instituţionale de care aminteam mai înainte (nu excludem, însă, existenţa unor discriminări reale în raport cu femeile). Diferenţe între bărbaţi şi femei din perspectiva aprecierii statusului familial mai pot apărea datorită diferenţelor în ceea ce priveşte distribuţia variabilei „stare civilă” (a se vedea tabelul 2.14, Anexa II). Referitor la categoriile căsătorit, concubinaj şi separat diferenţele dintre bărbaţi şi femei sunt foarte mici. În schimb, bărbaţii se află sensibil mai frecvent în situaţia de a nu fi căsătoriţi (cu aproape 10% mai mult) pe când femeile sunt mai adesea văduve sau divorţate, compensându-se, astfel, diferenţele înregistrate la categoria „necăsătorit”. Este plauzibil ca femeile divorţate să subevalueze statusul familial datorită situaţiei materiale mai precare în care se află, mai ales dacă există şi unul sau mai mulţi copii în întreţinere (în majoritatea covârşitoare a cazurilor, după divorţ copiii sunt încredinţaţi mamei). Femeile văduve, reprezentând 5,8% din populaţia ocupată feminină (22 de persoane) s-ar putea afla într-o situaţie asemănătoare cu cele divorţate, dacă locuiesc singure (fapt probabil, având în vedere că aparţin populaţiei ocupate). La nivelul segmentului celor necăsătoriţi dar care deţin un loc de muncă pot apărea, de asemenea, diferenţe, între bărbaţi şi femei, între modurile de apreciere a statusului familial; subiecţii pot să opteze între raportarea la propria poziţie socială şi cea a familiei de apartenenţă, descrisă, cel mai probabil, de tată. Ne putem aştepta, din nou, ca femeile să vizeze în mai mare măsură locul, din ierarhia socială, în care se situează tatăl şi nu cel propriu atunci când indică „clasa socială” din care face parte propria familie. Problema cu care ne confruntăm, din nou, este aceea că numărul subiecţilor având altă stare civilă decât cea de căsătorit (de departe cea mai cuprinzătoare) şi cea de necăsătorit (cea


imediat următoare ca pondere) este prea mic pentru a permite analize de mai mare fineţe. Vom prezenta, în primul rând, imaginile pe care le au femeile şi bărbaţii asupra structurii sociale, imagini care se desprind din analiza modului în care îşi plasează propriile familii în spaţiul social (a se vedea şi tabelul 2.15, Anexa II).

Figura 2.9 Barometrul mai 2003. Plasarea în spaţiul social a familiilor subiecţilor aparţinând populaţiei ocupate în funcţie de apartenenţa de sex

Diferenţele care apar între cele două distribuţii de frecvenţă par a fi contradictorii: femeile percep categoria superioară celei de mijloc ca fiind mai largă decât bărbaţii; acelaşi lucru este valabil pentru clasa de mijloc. Următoarele două trepte după cea de mijloc sunt percepute ca fiind mai înguste dar clasa de jos apare cu două procente mai puternic reprezentată. Per global, totuşi, răspunsurile femeilor indică imaginea unei societăţi sensibil mai puţin inegalitară (40% dintre familii sunt plasate in „clasa de mijloc” sau deasupra acesteia pe când în cazul bărbaţilor procentul este de 34%). Vom încerca să facem câteva comparaţii între bărbaţii şi femeile având aceeaşi stare civilă, în măsura în care volumul sub-categoriilor ne-o va permite (şi în măsura în care diferenţele observate se referă la suficient de multe persoane pentru a explica distanţa dintre imaginile asupra stratificării oferite, la nivel global, de cele două sexe).

Figura 2.10 Populaţie ocupată. Plasarea în spaţiul social a familiilor subiecţilor căsătoriţi, separat pe sexe

Diferenţele dintre bărbaţi şi femei observate în figura 2.9 sunt şi mai marcante în cazul persoanelor căsătorite. Diferenţa de 6% dintre cele două sexe privind ponderea zonei mijlocii şi superioare a ierarhiei sociale creşte la aproape 14%. Atât bărbaţii cât şi femeile căsătorite apreciază ca fiind mai îngustă „clasa de jos”, diferenţele înregistrate fiind identice. În schimb, privitor la „clasa de mijloc” şi la cea superioară acesteia, în cazul bărbaţilor se înregistrează scăderi ale frecvenţei plasării propriei familii în respectivele poziţii pe când în cazul femeilor situaţia este exact

Clasa socială a familiei (5 categorii)P0SEX: 1 masculin

Clasa de jos

6 5 Clasa de mijloc

Deasupra mijlocului

Proc

ent

40

30

20

10

0

11

21 24

34

10

Clasa socialã a familiei (5 categorii)P0SEX: 2 feminin

Clasa de jos

6 5Clasa de mijloc

Deasupra mijlocului

40

30

20

10

0

13 18 18

38

12

Clasa socială a familiei (5 categorii)Bărbaţi căsătoriţi

Clasa de jos

65Clasa de mijloc

Deasupra mijlocului

Proc

ent

40

30

20

10

0 9

2327

32

8

Clasa socială a familiei (5 categorii) Femei căsătorite

Clasa de jos

65Clasa de mijloc

Deasupra mijlocului

Proc

ent

50

40

30

20

10

0

11 17 18

41

13


inversă (a se vedea şi tabelul 2.16, Anexa II). Diferenţele dintre bărbaţii şi femeile căsătorite ar putea fi explicate prin faptul că bărbaţii se află într-o pondere neneglijabilă de cazuri în situaţia de a avea o soţie care este casnică, ceea ce conduce la un standard material mai scăzut al familiei. În cazul femeilor care sunt ocupate, situaţiile în care soţii nu lucrează sunt, probabil, mult mai rare. După cum rezultă din tabelul 2.17, venitul mediu al gospodăriei şi cel per membru de familie declarat de către femeile căsătorite este mai mare decât în cazul bărbaţilor căsătoriţi pe când venitul propriu mediu este mai mic. Venitul mediu al gospodăriei este mai mare pentru că sunt puţine situaţii în care bugetul familiei este susţinut doar de femei, soţii acestora având, în medie, acelaşi salariu cu al bărbaţilor cuprinşi în eşantion. Ideea noastră este susţinută şi de faptul că ponderea femeilor ocupate la nivelul întregului eşantion este sensibil mai mică decât cea a bărbaţilor (30% faţă de 48% în cazul bărbaţilor), statutul ocupaţional de casnic(ă) fiind propriu pentru 2,1% dintre bărbaţi pe când pentru femei categoria respectivă înglobând 21,6% din total. Din tabelul 2.18 (Anexa II) rezultă şi faptul că în eşantion sunt cuprinşi 1130 de bărbaţi şi 968 de femei, numere care conduc la o uşoară supra-reprezentare a femininelor (aproximativ 54%) pe când la nivelul populaţiei ocupate bărbaţii au o pondere sensibil mai mare decât cea a femeilor. Pentru a elimina orice dubiu privitor la chestiunea în discuţie, în tabelul 2.19 am prezentat distribuţia de frecvenţă a variabilei desemnând statutul ocupaţional, la nivelul populaţiei deţinătoare a unui loc de muncă, pentru soţii femininelor şi soţiile bărbaţilor care lucrează. În cazul bărbaţilor, doar 46% au o soţie care aparţine populaţiei ocupate pe când în cazul femeilor 72% dintre soţi deţin un loc de muncă. Diferenţa este suficient de mare pentru a explica discrepanţele care apar între imaginile asupra stratificării care decurg din percepţiile femeilor şi cele ale bărbaţilor privitoare la poziţia socială a propriei familii.

Figura 2.11. Populaţie ocupată căsătorită. Statutul socio-profesional al soţiilor bărbaţilor şi al soţilor femeilor

În figura 2.11 (a se vedea şi tabelul 2.19, Anexa II) cifrele semnifică procentele fiecărei categorii de statut ocupaţional în raport cu totalul bărbaţilor respectiv al femeilor căsătorite şi care aparţin populaţiei ocupate. 61% dintre soţii femeilor care lucrează sunt angajaţi (cu carte de muncă, autorizaţie sau contract), 6% muncesc pe cont propriu, 2% sunt patroni cu angajaţi iar 2% lucrează cu ziua. În cazul soţiilor bărbaţilor ocupaţi, doar 46% dintre ele au statutul de angajate, 8% desfăşoară o activitate lucrativă pe cont propriu şi doar o singură persoană (0,3%) munceşte cu ziua. Nu vom mai insista asupra acestui aspect ci vom stabili dacă între persoanele ocupate necăsătorite există, de asemenea, dissimilarităţi în ceea ce priveşte poziţiile sociale indicate pentru propriile familii. După cum se poate vedea în figura 2.12, diferenţele care apar se referă la ponderea „clasei de mijloc”, care apare cu 8% mai largă în cazul plasării familiilor bărbaţilor necăsătoriţi prin comparaţie cu femeile. Diferenţa se regăseşte în sens invers pentru ponderile celor două categorii aflate imediat sub „clasa de mijloc”. Din tabelul 2.17 rezultă că bărbaţii necăsătoriţi au venituri proprii mai mari decât femeile dar că venitul global al gospodăriei este mai mic decât cel propriu familiilor femeilor necăsătorite. Venitul per membru în familie este practic acelaşi. Explicaţia ar

1

26

3

1

10

3

8

2

1

2

3

7

15

1

61

6

2

46

2

Elev / studentCasnic(ă)

Şomer înregistratŞomer neînregistrat

Pensionar(ă)Incapacitate de muncă

Lucrează ca angajatLucrează pe cont propriu

Patron cu angajaţiLucrează cu ziua Soţiile bărbaţilor care lucrează Soţii femeilor care lucrează


Clasa socială a familiei (5 categorii)Femei necăsătorite

Clasa de jos

65Clasa de mijloc

Deasupra mijlocului

40

30

20

10

0

13

20 20

33

13

putea fi următoarea: ponderea bărbaţilor necăsătoriţi care locuiesc singuri este mai mare decât cea a femeilor. În consecinţă, atunci când calculăm venitul mediu al gospodăriei vom întâlni mai multe situaţii în care bărbaţii, indicând venitul gospodăriei, îl exprimă, de fapt pe cel propriu. Astfel, chiar dacă resursele financiare proprii ale bărbaţilor sunt mai mari, valorile medii, per gospodărie, vor fi superioare în cazul femeilor. Bărbaţii necăsătoriţi care locuiesc singuri, având venituri mai ridicate, comparativ cu femeile aflate în aceeaşi situaţie, vor indica în mai mare măsură poziţiile superioare ale ierarhiei sociale. Pentru cei care locuiesc împreună cu părinţii, şi care trebuie să facă un fel de estimare a „poziţiei sociale medii”, tot bărbaţii ar fi normal să opteze pentru statusuri mai înalte ale propriei familii având în vedere, din nou, că au, în medie, venituri mai ridicate şi că nu există nici un motiv pentru care am presupune că poziţiile sociale ale familiilor de apartenenţă ale bărbaţilor şi femeilor ar diferi per global (standard material, prestigiu, etc.).

Figura 2.12 Populaţie ocupată. Plasarea în spaţiul social a familiilor subiecţilor necăsătoriţi, separat pe sexe

Ipoteza formulată pare a nu se fi confirmat decât parţial: în cazul celor necăsătoriţi care deţin un loc de muncă, bărbaţii care locuiesc singuri au o pondere ceva mai mare decât femeile aflate în aceeaşi situaţie dar ambele valori sunt mici (15 persoane din totalul de 100 de bărbaţi şi 6 din totalul de 50 de femei – a se vedea tabelul 2.20). Cele şase femei îşi plasează propriile familii ceva mai sus, în ierarhia socială, decât cei cincisprezece bărbaţi (33,3% faţă de 25% în zona „clasei de mijloc” sau superioară acesteia) dar comparaţia are puţină relevanţă statistică. Interesant este faptul că, per global, cei necăsătoriţi care locuiesc singuri având un loc de muncă îşi plasează familiile pe poziţii sociale sensibil inferioare celor care locuiesc cu cel puţin încă altcineva (şi nu e vorba de concubinaj deoarece variabila „stare civilă” conţinea o categorie separată pentru această situaţie). Modelul adultului care se gospodăreşte singur centrat fiind pe propria carieră şi amânând sau excluzând viaţa de familie pare a fi puţin răspândit în societatea românească. Situaţia tipică, pentru cei care deţin un loc de muncă, este aceea a locuirii împreună cu părinţii până în momentul căsătoriei. Din tabelul 2.20 (Anexa II) rezultă că şi în cazul persoanelor ocupate care locuiesc singure venitul gospodăriei şi cel per membru în familie este ceva mai mare în cazul femeilor, venitul personal fiind, însă, superior în cazul bărbaţilor. În plus, femeile au, în medie, un an de şcoală mai mult decât bărbaţii necăsătoriţi care nu locuiesc singuri şi deţin un loc de muncă. Un alt fapt care prezintă interes este acela că atât mamele cât şi taţii femeilor necăsătorite care lucrează (şi locuiesc cu cel puţin încă o persoană) au nivelul mediu de studii superior celor proprii părinţilor bărbaţilor aflaţi în aceeaşi situaţie. Imaginea care pare a se contura este aceea a unor familii având nivele culturale sensibil diferite dar venituri ale gospodăriei care sunt apropiate, totuşi (Tabelul 2.21, Anexa II: 7,274 milioane pentru bărbaţii necăsătoriţi care lucrează dar nu locuiesc singuri faţă de 7,387 pentru femei). Femeile din categoria pe care o analizăm au un venit mediu ceva mai mic decât al bărbaţilor (2,934 milioane faţă de 3,186 milioane). Ţinând seama şi de faptul că numărul mediu de persoane nu diferă în funcţie de apartenenţa de sex, propunem o explicaţiei de natură psiho-socială: bărbaţii tind să plaseze propria familie într-o poziţie mijlocie sau superioară

Clasa socialã a familiei (5 categorii)Bãrbaţi necăsătoriti

Clasa de jos

65Clasa de mijloc

Deasupra mijlocului

Proc

ent

50

40

30

20

10

0 12

1717

41

13


mijlocului deoarece din punct de vedere financiar şi-au valorificat studiile în măsură sensibil mai mare decât femeile (doar 5% dintre bărbaţii necăsătoriţi care lucrează şi nu locuiesc singuri au ocupaţii intelectuale pe când în cazul femeilor ponderea este de 24%). Femeile tind să subestimeze poziţia propriei familii, credem noi, datorită reprezentării standardului material propriu „clasei de mijloc” ca fiind mai ridicat decât în cazul bărbaţilor (ele au un nivel cultural mai ridicat decât bărbaţii iar cel al familiilor din care provin este, şi el, superior). Ponderea de numai o treime a femeilor din totalul persoanelor necăsătorite care nu locuiesc singure şi au un loc de muncă se explică, apreciem noi, prin intrarea mai târzie a femeilor în categoria populaţiei ocupate (vârsta medie a femeilor este 26,2 ani pe când a bărbaţilor este 24,5) dar se poate datora şi faptului că acestea se căsătoresc ceva mai devreme decât bărbaţii. Prezentăm în tabelul 2.1 distribuţia de frecvenţă a variabilei stare civilă şi ponderea populaţiei ocupate în cadrul fiecărei astfel de categorii pentru grupele de vârstă 18-24 ani şi 25-34 de ani separat pentru bărbaţi şi femei.

Tabelul 2.1 Starea civilă şi ponderea populaţiei ocupate pentru fiecare categorie a stării civile pentru categoriile de vârstă 18-24 şi 25-34 de ani în funcţie de apartenenţa de sex

Masculin Feminin 18-24 ani 25-34 ani 18-24 ani 25-34 ani

N %st. civ %Ocup N %st. civ %Ocup N %st. civ %Ocup N %st. civ %Ocup Căsătorit 8 4,2 88% 84 61,3 77% 33 20,1 42% 105 71,9 55% Concubinaj 6 3,2 33% 7 5,1 57% 14 8,5 0% 6 4,1 33% Divorţat 1 0,6 0% 5 3,4 100% Separat 1 0,7 100% 1 0,7 0% Necăsătorit 176 92,6 40% 45 32,8 64% 115 70,1 26% 27 18,5 56% Văduv 1 0,6 100% 2 1,4 100% Total 190 100,0 137 100,0 164 100,0 146 100,0

Pentru bărbaţii având 18-24 de ani, ponderea celor necăsătoriţi este de 92,6% pe când, pentru femei, procentul este de doar 70%. Diferenţa se menţine şi pentru categoria 25-34 de ani, chiar dacă are valori mai mici. În plus, pentru bărbaţii necăsătoriţi având 18-24 de ani, ponderea celor care au un loc de muncă este de 40% pe când în cazul femeilor cuantumul este de doar 26%; în categoria de vârstă 25-34 de ani, 64% dintre bărbaţii necăsătoriţi muncesc şi 56% dintre femei. Diferenţa mai mare a ratei de ocupare în muncă existentă între bărbaţii şi femeile necăsătorite pentru categoria de vârstă 18-24 comparativ cu 35-34 este responsabilă de vârsta medie mai mare a femeilor de care aminteam mai sus. Diferenţa numerică se justifică prin ratele de ocupare sensibil mai mari ale bărbaţilor pentru ambele categorii de vârstă. Nivelul superior de pregătire profesională se justifică, credem noi, prin faptul că femeile tinere necăsătorite au şanse mici să acceadă la un loc de muncă dacă nu deţin un nivel relativ ridicat de pregătire profesională (o serie de profesii, cum ar fi şofer, muncitor calificat, sau necalificat, etc. le sunt greu accesibile datorită angajatorilor sau, pur şi simplu, sunt percepute ca indezirabile). În plus, modelul social al fetei necăsătorite care e „ţinută acasă” de către părinţi este, la nivelul simţului comun, mai larg acceptat decât cel al băiatului care „stă acasă fără să facă nimic”. Până în acest moment am analizat, în principal, relaţiile dintre venit, şcolaritate, categoria socio-profesională şi starea civilă a subiecţilor privitor la plasarea propriilor familii în spaţiul social şi în raport cu imaginea stratificării din societatea românească. Indivizii consideră că propria familie se găseşte mai degrabă într-o poziţie privilegiată dacă veniturile proprii şi cele ale gospodărie sunt ridicate, dacă propriul nivel de pregătire profesională este ridicat. Cei care aparţin categoriilor socio-profesionale caracterizate prin venituri ridicate şi / sau nivel ridicat de studii îşi plasează familia în mai mare măsură în „clasa de mijloc” sau în zona din spaţiul social superioară acesteia. Ceea ce trebuie, însă, să subliniem este faptul că valorile medii pe care le-am calculat ascund foarte multe situaţii greu de înţeles: 15% dintre cei cu ocupaţii intelectuale şi 12% dintre directori / patroni îşi plasează propria familie în „clasa de jos” sau pe treapta imediat următoare. Astfel de exemple ar putea continua. Este clar că raportarea subiectivă la spaţiul social structurat în şapte trepte, cu extremele denumite „clasa de sus” şi „clasa de jos”, cea de mijloc purtând titulatura de „clasă de mijloc”, a condus la judecăţi ale subiecţilor dependente de venituri, ocupaţie, studii, dar, pe de altă parte, este evident că doar aceste variabile sunt insuficiente pentru a explica răspunsurile oferite de


aceştia. În următorul sub-capitol vom încerca să stabilim dacă prestigiul perceput al anumitor ocupaţii aduce mai multă lumină în acest domeniu.

Bani, putere, prestigiu şi percepţia asupra stratificării sociale

În Barometrul din mai 2003 au existat o serie de întrebări referitoare la percepţia asupra prestigiului, puterii de decizie şi câştigurilor (aşa cum sunt / cum ar trebui să fie) care sunt caracteristice (sau ar trebui să fie) câtorva ocupaţii, cum ar fi zilier, muncitor (calificat respectiv necalificat), vânzător, funcţionar, profesor, doctor, director / patron (al unei firme mari respectiv mici), primar şi parlamentar. Subiecţii au fost rugaţi să acorde note între 1 şi 10 din perspectiva prestigiului şi puterii respectiv să indice sumele de bani pe care le câştigă sau ar trebui să le câştige pentru fiecare dintre respectivele segmente ale populaţiei ocupate. Lista de mai sus nu se suprapune decât parţial peste grila categoriilor socio-profesionale şi, ca atare, nu poate decât să sugereze care este percepţia subiecţilor asupra prestigiului, puterii de decizie respectiv a veniturilor (reale sau dezirabile) proprii acestor categorii. Informaţia a fost completată, însă, prin formularea unei întrebări referitoare la prestigiul, puterea şi câştigurile proprii unei persoane deţinând o ocupaţie similară cu cea a subiectului (sau cu ultima ocupaţie care a fost deţinută de acesta), fapt care ne va permite să stabilim relaţia dintre percepţia asupra poziţiei propriei familii în spaţiul social şi cele trei criterii ale stratificării proprii perspectivei weberiene. Impedimentul va fi, din nou, faptul că plasarea în ierarhia socială s-a realizat în raport cu familia subiectului şi nu relativ la propria persoană. Vom putea stabili, pe de altă parte, în ce măsură se suprapun stratificările care decurg din cele trei criterii: bani, putere, prestigiu şi, eventual, să evaluăm pertinenţa unei variante de surprindere a ierarhizării sociale din perspectiva unuia singur. Vom începe prin a prezenta prestigiul, puterea de decizie şi veniturile atribuite, la nivelul întregii populaţii, categoriilor de ocupaţii prezentate la începutul sub-capitolului.

Figura 2.13 Total populaţie. Prestigiul perceput al ocupaţiilor Datorită numărului mare al variantelor de răspuns (de la 1 la 10), am fost obligaţi să grupăm câte două notele acordate de către subiecţi. Informaţia completă este prezentată în tabelul 2.23, din Anexa II. Răspunsurile subiecţilor privitoare la primari şi parlamentari nu vor fi prezentate, având în vedere că nu sunt direct legate de problematica stratificării, aşa cum ne propunem noi să o abordăm. Într-un studiu dedicat elitelor, informaţiile referitoare la respectivele categorii ar avea, cu siguranţă, o incontestabilă valoare. Tabloul oferit de figura 2.13 pare a fi acela al unui spaţiu social în care prestigiul este distribuit foarte neuniform (cu sublinierea că este vorba doar de o selecţie a ocupaţiilor / categoriilor socio-profesionale). Directorii / patronii, doctorii şi profesorii sunt încadraţi pe primele două trepte ale prestigiului cu ponderi cuprinse între 51% şi 72%. Dacă ne referim doar la prima treaptă a

22471212

5152

5772

46

816

2727

3334

3221

1013

2227

3330

1210

86

1618

2930

2123

3331

6760

3720

78

1211

0% 25% 50% 75% 100%

ziliermuncitor necalificat

vânzătormuncitor calificat

funcţionartehnician /maistru

profesordirector /patron al unei firme mici

doctordirector /patron al unei firme mari

10 (cel mai mare) sau 9 8 sau 7 6 sau 5 4 sau 3 1 (cel mai mic) sau 2

Informaţia completă apare în tabelul 2.23, Anexa II


prestigiului, aceleaşi categorii întrunesc 32,6% dintre alegerile subiecţilor în cazul profesorilor, 38,6% în cel al doctorilor şi 36% / 50,4% pentru directorii şi patronii unor firme mici respectiv mari. Tehnicieni / maiştri şi funcţionarii se află pe poziţii foarte apropiate şi net inferioare grupării de mai sus (doar 12% dintre respondenţi consideră că au prestigiul maxim sau cel imediat următor). La baza ierarhiei prestigiului se află muncitorii necalificaţi şi zilierii, pe poziţii destul de apropiate (60% dintre subiecţi clasează prima categorie şi 67% cea de a doua pe ultimele două trepte ale prestigiului). Muncitorii calificaţi şi vânzătorii fac trecerea (în această ordine) între maiştri (tehnicieni)/ funcţionari şi cei ce deţin prestigiul minim. Comparând informaţiile prezentate în figura 2.13 cu cele oferite de figura 2.6 (veniturile medii şi numărul mediu de ani de şcoală per categorie socio-profesională), constatăm puternice similitudini, dacă ne referim mai ales la ordonarea categoriilor socio-profesionale în funcţie de venit. O inversiune apare, oarecum, între muncitorii calificaţi şi „lucrătorii în servicii şi comerţ” care nu se suprapun, însă, cu „vânzătorii”. Din păcate, un segment important al populaţiei ocupate, agricultorii, nu este prezent în lista oferită subiecţilor spre apreciere din perspectiva prestigiului, puterii şi banilor. O altă diferenţă, de nuanţă, de această dată, se înregistrează privitor la „tehnicieni / maiştri” şi „funcţionari”; din perspectiva veniturilor reale şi al numărului mediu de ani de şcoală, primii sunt clar superiori celorlalţi, fapt care nu este oglindit de prestigiul de care se bucură. În ceea ce priveşte relaţia dintre persoanele având ocupaţii intelectuale şi patronii / directorii de întreprindere, cei care au realizat barometrul de opinie din mai 2003 şi-au propus, într-un anumit sens, rafinarea comparaţiei, realizând distincţia dintre firmele mici şi mari. După cum se poate vedea din figura 2.13, prestigiul unui medic este superior unui patron / director al unei firme mici dar inferior unuia care conduce sau deţine o firmă mare. De asemenea s-au pus în evidenţă diferenţe între cei ce au „ocupaţii intelectuale”, în sensul că profesorii au un prestigiu inferior doctorilor (dar şi în raport cu directorul / patronul unei firme mici). Evident, pornind de la o listă cu zece categorii (sau douăsprezece, dacă includem primarii şi parlamentarii) nu se poate construi un model de stratificare socială bazat pe prestigiul ocupaţiilor deoarece lista nu este nici completă, nici suficient de detaliată. Pentru un astfel de demers ar fi fost necesar, probabil, un barometru de opinie care să fie dedicat strict acestui obiectiv. Informaţia este, însă, extrem de utilă, credem noi, pentru a testa relevanţa categoriilor socio-profesionale ca instrument de surprindere a categoriilor (straturilor) componente ale societăţii şi a pertinenţei ierarhizării lor după diferite criterii „obiective” (venit, studii) şi / sau pentru gruparea acestora în segmente mai cuprinzătoare (patronii şi cei cu ocupaţii intelectuale, de exemplu sau muncitorii necalificaţi şi agricultorii). Apreciem că o modalitate de segmentare a spaţiului social este cu atât mai pertinentă cu cât ierarhiile construite prin utilizarea mai multor criterii (obiective sau subiective) cu relevanţă socială sunt mai apropiate. Pare a fi greu de vorbit de mobilitate socială într-o societate în care ierarhizările ocupaţiilor (sau ale categoriilor socio-profesionale) realizate prin intermediul criteriilor de tipul venitului, studiilor, prestigiului sau puterii ar fi independente, unele de altele, în sens statistic. Unii ar fi mobili ascendenţi după un criteriu, descendenţi după altul şi imobili după al treilea. Analizele de până acum infirmă un astfel de tablou al societăţii româneşti. Ceea ce frapează, însă, este diversitatea modurilor în care subiecţii şi-au plasat propriile familii în spaţiul social abstract (cu şapte straturi, primul fiind „clasa de sus”, ultimul „clasa de jos” iar mijlocul scalei fiind identificat cu „clasa de mijloc”). Credem că, cel puţin în prezent, aceste concepte sunt puţin operante, sau, cel puţin, au puţină consistenţă ca variante de răspuns ale unei întrebări de chestionar. Imaginea despre „clasele sociale” prezentă la nivelul simţului comun este extrem de confuză, probabil datorită inexistenţei unor repere cunoscute şi acceptate intersubiectiv. Dacă un patron de mică întreprindere sau chiar un director al unei întreprinderi mai mari se raportează la standardele materiale ale „clasei de mijloc” dintr-o ţară dezvoltată, putem înţelege că s-a plasat pe ultima treaptă a ierarhiei sociale, dacă el percepe societatea românească intens polarizată, constituită dintr-o elită şi o mare masă care trăieşte mult sub standardele civilizaţiei vest-europene, de exemplu. Dacă reperul este, însă, nivelul mediu de trai din România, un agricultor având o exploatare de mari dimensiuni care-i aduce venituri cu mult peste cele medii poate fi îndreptăţit să se plaseze pe treapta cea mai înaltă a ierarhie sociale. Trebuie să acceptăm şi faptul că apartenenţa la o aceeaşi categorie socio-profesională poate ascunde mari diferenţe între indivizi şi


că simplul fapt de a practica o profesie aparţinând unei anumite grupări de ocupaţii nu implică, în mod automat, situarea pe o anumită treaptă a ierarhiei sociale. Un inginer poate fi proaspăt angajat având un salariu mic, poate fi şef de secţie cu multă vechime în muncă, poate lucra la o firmă mare şi prosperă sau la una aflată într-o situaţie diametral opusă. Patronul poate fi al unui magazin sătesc având un angajat, aducându-i un venit care de-abia îi ajunge familiei pentru un trai decent sau poate fi cu adevărat bogat. Am putea să continuăm cu exemple de acest gen; nu am dorit, însă, decât să relevăm faptul că prestigiul, banii sau puterea ataşate de subiecţi grupărilor de ocupaţii exprimă un soi de apreciere globală, referindu-se la situaţii percepute ca fiind tipice. Cu cât părerea pe care o cerem oamenilor are un obiect mai vag, cu cât este mai îndepărtată de realităţile cotidiene, cu atât aprecierile vor fi mai confuze. Este foarte probabil ca oamenii să aibă o părere mai clară despre prestigiul unei anumite profesii, cum ar fi cea de profesor, şi una mai puţin clară despre cel propriu ocupaţiilor intelectuale, luate în bloc. Despre câţi bani ar trebui să câştige cineva ca să se poată socoti ca aparţinând „clasei de sus” sau ce alte criterii au relevanţă socială, este posibil ca marea majoritate să nu aibă o idee clară. Ne oprim aici cu consideraţiile generale pentru a ne apropia din nou de percepţia pe care o au subiecţii asupra categoriilor de ocupaţii, de data aceasta din perspectiva puterii de decizie care le este asociată (a se vedea şi tabelul 2.25, Anexa II).

Figura 2.14 Total populaţie. Puterea de decizie ataşată ocupaţiilor În ceea ce priveşte puterea asociată categoriilor listei de (grupe de ) ocupaţii, ierarhizarea indusă de acest criteriu este apropiată de cea care apare atunci când miza este prestigiul (figura 2.13) dar există câteva inversiuni. Medicul, care în cazul prestigiului apărea pe a doua poziţie acum apare pe a treia, în urma directorului / patronului de firmă mică (şi care se situează pe poziţia a doua). În plus tehnicienii / maiştri, aflaţi practic pe aceeaşi poziţie cu funcţionarii după clasamentul anterior, se află acum la distanţă ceva mai mare, diferenţa fiind în favoarea funcţionarilor. Gruparea categoriilor pe care am sugerat-o cu privire la prestigiu (profesori, medici şi directori / patroni, pe de o parte, funcţionari şi tehnicieni / maiştri respectiv muncitori necalificaţi şi zilieri pare a fi valabilă şi în acest caz, cu observaţia că în cazul celor din zona cea mai de sus a ierarhiei, omogenitatea puterii de decizie percepută este mai mică. Trebuie să subliniem că ponderea nonrăspunsurilor („nu ştiu” sau refuz) a fost foarte mare pentru seturile de întrebări vizând prestigiul (în medie 60-70 de persoane au refuzat să răspundă şi aproape 600 au declarat că nu ştiu) iar în cazul celor zece întrebări privitoare la puterea de decizie, cam 200 au refuzat iar 250 au considerat că nu pot să exprime o opinie. Evident, ponderea mare a răspunsurilor „nu ştiu” spune multe despre distanţa dintre chestiunea aflată în discuţie şi modul în care subiecţii fac judecăţi asupra poziţiilor din societate; 30-35% din respondenţi n-au reuşit (sau n-au fost dispuşi să încerce, mai ales privitor la puterea de decizie) să intre în jocul propus de întrebările din chestionar (să dăm note, ca la şcoală, pentru...). O analiză a nonrăspunsurilor în funcţie, de exemplu, de statutul ocupaţional sau de categoria socio-profesională a populaţiei ocupate ar putea aduce informaţii

2235

1110

4562

5878

23

610

2523

3025

2515

78

1521

3228

157

103

1012

2428

2123

63

42

7975

5336

1115

4231

0% 25% 50% 75% 100%

ziliermuncitor necalificat

vânzătormuncitor calificat

funcţionartehnician /maistru

profesordirector /patron al unei firme mici

doctordirector /patron al unei firme mari

10 (cea mai mare) sau 9 8 sau 7 6 sau 5 4 sau 3 1 (cea mai mică) sau 2



preţioase privitoare la diferenţele de structură dintre cei care au răspuns, au refuzat să răspundă sau au considerat că nu sunt în măsură să formuleze o opinie. Cei care au proiectat chestionarul aferent barometrului de opinie din mai 2003 au formulat şi o întrebare privitoare la cunoaşterea, de către subiecţi, a unei persoane având ocupaţia menţionată în listă. Vom da un singur exemplu, referitor la directorii / patronii unei firme mari. Ca o paranteză, ne permitem să facem observaţia că „a cunoaşte” pe cineva reprezintă o sintagmă destul de ambiguă; cu toţii „cunoaştem” un medic pentru că am beneficiat de tratament medical dar nu toţi ne oprim câteva momente să stăm de vorbă pe stradă cu medicul de familie, de exemplu, iar o pondere şi mai mică o au cei care sunt în relaţii de prietenie cu acest personaj. Am ales exemplul patronilor / directorilor unei mari întreprinderi pentru că am presupus că, în acest caz, există mulţi respondenţi care declară că nu cunosc astfel de persoane şi am dorit să aflăm în ce mod sunt influenţate răspunsurile (ca natură şi completitudine). Din tabelul 2.24 (Anexa II) rezultă că dintre cei 648 de subiecţi care „nu au ştiut” să răspundă la întrebare, doar 12% cunosc un astfel de personaj, 67,6% nu cunosc iar 20% refuză să declare dacă cunosc sau nu. Pentru cele 70 de persoane care au refuzat să răspundă la întrebarea vizând prestigiul, 7,1% cunosc un mare patron / director, 50% nu cunosc iar 42,9% refuză să arate dacă îl cunosc. Având în vedere că per ansamblul populaţiei ponderile variantelor de răspuns „Da”, „Nu” şi „Nonrăspuns” sunt, în ordine, 25,3%, 62% şi 12,8%, rezultă că persoanele care „nu ştiu” să răspundă la întrebarea privind prestigiul cunosc un director / patron de firmă mare în măsură de peste două ori mai mică decât ansamblul eşantionului iar pentru cele care refuză să răspundă la întrebare, ponderea este de aproape patru ori mai mică. Privitor la subiecţii care dau răspunsuri valide, ne vom referi doar la cei care au acordat note de la cinci în sus, având în vedere că celelalte categorii conţin cel mult câte zece persoane. Ponderile celor care declară că ştiu un personaj având calitatea de patron / director al unei mari firme sunt apropiate între ele şi superioare mediei per eşantion cu excepţia celor care dau nota şase pentru prestigiu (doar 14,6% spun că ştiu o astfel de persoană faţă de 25,3%, per total eşantion). Analiza arată că probabilitate de a nu avea o opinie este mai mare dacă nu cunoşti personajul indicat în întrebare (14,7% dintre cei care declară că se află în cunoştinţă de cauză aleg varianta „nu ştiu” faţă de 33,7% dintre cei care spun că nu cunosc o persoană de tipul celei indicate). În ceea ce priveşte refuzul de a indica nivelul prestigiului, 0,5% din cei care cunosc un patron / director au această opţiune, faţă de 2,5%, în cazul celor care declară că nu cunosc. Simpla „cunoaştere”, însă, nu implică, neapărat, disponibilitatea de a exprima propria opinie sau existenţa, în sine, a uneia. 78 dintre cei 648 de subiecţi care au ales varianta „nu ştiu” privitor la prestigiu cunosc un director / patron de firmă mare; situaţia este valabilă şi pentru 5 din cele 70 de persoane care au refuzat să răspundă la întrebare. Interesantă este şi ponderea mare a nonrăspunsurilor privitoare la întrebarea vizând cunoaşterea sau nu a personajului vizat; per total eşantion, 12,8% dintre subiecţi se află în această situaţie, 20,4% dintre cei care „nu au ştiut să răspundă” la întrebare vizând prestigiul şi 42,9% dintre cei care au refuzat să răspundă la ea. Ar putea fi vorba, după cum anticipam, de ambiguitatea întrebării. Oricum, pentru cei care au dat note de la cinci la zece, ponderile celor care nu au indicat dacă cunosc sau nu un patron / director al unei firme mari (la nivelul variantelor de răspunsuri), sunt relativ mici şi inferioare valorii proprii întregului eşantion. Vom mai analiza un ultim aspect, relaţia dintre „notele” acordate de către subiecţi şi faptul de a cunoaşte sau nu o persoană având ocupaţia indicată în întrebare (a se vedea tabelul) . Dacă ne referim numai la treapta maximă de prestigiu, persoanele care cunosc un director / patron de firmă mare apreciază în cea mai mare măsură că această categorie se află pe respectiva treaptă (53,1%), urmaţi de cei care nu cunosc un astfel de personaj (49,8%) respectiv de cei care nu vor să indice dacă cunosc sau nu (44,3%), în condiţiile în care media per total eşantion este de 50,4%. Dacă ne referim, însă, la primele două trepte de prestigiu luate împreună, procentele pentru cei care cunosc, nu cunosc, nu răspund respectiv pentru totalul eşantionului sunt, în ordine: 77,7%, 68,90%, 70,7% şi 71,8%. Apreciem că singurul fapt demn de luat în seamă este uşoara supraestimare a prestigiului de către subiecţii care cunosc personajul aflat în discuţie. Oricum, opinia noastră este aceea că subiecţii nu fac aprecieri numai sau în primul rând pornind de la experienţele lor directe, ci de la ceea ce se vede, se spune se aude despre cei care deţin anumite ocupaţii (sau aparţin anumitor categorii socio-profesionale). Analiza nonrăspunsurilor privitoare la


puterea de decizie de care se bucură patronii / directorii unei mari întreprinderi oferă o imagine foarte asemănătoare, cu excepţia faptului că în interiorul datelor care nu sunt valide, nonrăspunsurile au o pondere mai mare (a se vedea tabelele 2.27 şi 2.28). În cazul celor care cunosc o persoană având respectiva calitate, probabilitatea de da un răspuns valid este de 85,3%, de a nu şti ce să răspundă, de 11,5% şi de a refuza exprimarea unei opinii, de 3,2%. Pentru subiecţii care nu cunosc pe cineva aparţinând categoriei indicată în întrebare, probabilităţile mai sus indicate sunt, în ordine, 63,2%, 28,4% şi 8,5%. Prezentăm informaţia condensată în tabelul 2.2, având în vedere că este mult mai uşor de urmărit explicaţia.

Tabelul 2.2 Total populaţie. Asocierea dintre validitatea datelor vizând puterea de decizie a unui patron / director al unei firme mari şi cunoaşterea, de către subiecţi, a unui astfel de personaj

Date valide Nu ştiu NR Total Cunosc un director /patron (firmă mare) Frecv. procent Frecv. procent Frecv. procent Frecv. procent DA 453 85,3% 61 11,5% 17 3,2% 531 100% NU 822 63,2% 369 28,4% 110 8,5% 1301 100% NR 97 36,2% 87 32,5% 84 31,3% 268 100% Total 1372 65,3% 517 24,6% 211 10,0% 2100 100%

Cei care nu vor să indice dacă cunosc sau nu un director / patron de firmă mare au de departe, cele mai mari ponderi ale datelor care nu sunt valide (nonrăspunsuri şi lipsa unei opinii). Un ultim aspect pe care am dorit să-l testăm, chiar dacă doar referitor la aprecierea ocupaţiei de director / patron, a fost relaţia existentă între statusul ocupaţional respectiv categoria socio-profesională (pentru cei ce deţin un loc de muncă) a subiecţilor şi modul în care au răspuns la întrebările privitoare la prestigiu şi putere.

Figura 2.15 Puterea de decizie percepută a unui patron / director (firmă mare) în funcţie de statutul ocupaţional al subiecţilor respectiv de categoria socio-profesională, pentru cei ocupaţi

Din figura 2.15 rezultă că diferenţele între populaţia ocupată, neocupată şi totalul celei care a răspuns la întrebarea vizând puterea de decizie ataşată ocupaţiei de director / patron al unei firme mari sunt de mică anvergură. Putem, totuşi, nota că cei care deţin un loc de muncă tind să ataşeze o mai mare putere de decizie categoriei avute în vedere decât persoanele care încă nu deţin sau nu mai deţin un loc de muncă. Privitor la aprecierile făcute la nivelul categoriilor socio-profesionale, nu există mari discrepanţe, cu excepţia cadrelor militare care aleg doar cu o pondere de 50% primele două poziţii ale scalei dar care reprezintă doar 12 persoane (a se vedea tabelul 2.29, Anexa II). Tehnicienii / maiştri, muncitorii şi cei cu ocupaţii intelectuale creditează patronii / directorii cu o putere de decizie superioară nivelului global propriu populaţiei ocupate iar caracterizarea realizată chiar din interiorul categoriei avută în vedere conduce la estimarea cea mai pesimistă. Este demn de reţinut, credem noi, că nu apar relaţii directe între ponderile plasării pe primele două trepte ale ierarhiei puterii de decizie şi categoriile socio-profesionale, ierarhizate în funcţie de venit, studii, etc.

77

79

79

82

79

79

80

77

79

15

14

8

16

12

21

13

16

18

15

16

15

5

2

3

3

4

3

2

1

3

4

3

5

1

3

2

2

2

1

17

2

2

2

2

4

1

1

8

1

1

1

89

73

83

50 25

0% 25% 50% 75% 100%

Conducători de unităţi, patroni Ocupaţii intelectuale


Lucrători în servicii si comerţMeşteşugari şi mecanici


AgricultoriCadru militar

Total populaţie ocupată Populaţie neocupată

Total general10 (cea mai mare) sau 9 8 sau 7 6 sau 5 4 sau 3 1 (cea mai mică) sau 2



În ceea ce priveşte aprecierea prestigiului, între valorile înregistrate pentru întreaga populaţie pentru cea ocupată respectiv neocupată nu se înregistrează, practic, nici o diferenţă, chiar dacă ne referim la distribuţia completă a variabilei şi nu doar la grupările prezentate în figura 2.15 (a se vedea şi tabelul 2.30, Anexa II). În schimb, între categoriile profesionale apar unele dissimilarităţi: din nou cadrele militare acordă scorurile minime dar şi anvergura ecartului dintre celelalte categorii este mai mare. Meşteşugarii şi mecanicii reparatori se află, de această dată, pe primul loc, urmaţi de tehnicieni / maiştri. Abstracţie făcând de cadrele militare, cei cu ocupaţii intelectuale acordă cel mai mic prestigiu patronilor / directorilor de întreprinderi (totuşi, cu doar 3% sub valoarea proprie întregii populaţii ocupate).

Figura 2.16 Prestigiul perceput al unui patron / director (firmă mică) în funcţie de statutul ocupaţional al subiecţilor respectiv de categoria socio-profesională, pentru cei ocupaţi

Din nou nu pare a exista o relaţie univocă între categoriile socio-profesionale (ierarhizate după venit sau numărul mediu al anilor de şcoală) şi prestigiul ataşat directorilor / patronilor de mici întreprinderi. Autocaracterizarea, din perspectiva prestigiului, conduce la o valoare doar cu un procent inferioară valorii proprii populaţiei ocupate (dacă ne referim la primele două trepte ale scalei, adică notele de nouă sau zece). S-ar putea ca intelectualii să aibă în vedere în mai mare măsură nivelul pregătirii profesionale atunci când apreciază prestigiul decât celelalte categorii, printr-un mecanism de apărare a eului. Nu dorim să ne lansăm în supoziţii pe care nu putem să le susţinem sau nu ne ajută prea mult în demersul nostru. Evident că ar fi fost ideal să analizăm răspunsurile în raport cu fiecare dintre cele zece (categorii de) ocupaţii dar informaţiile obţinute nu ne-ar fi servit prea mult scopului pe care ni l-am propus, acela de a stabili cum apar ierarhizările categoriilor socio-profesionale în funcţie de percepţia subiecţilor asupra prestigiului, puterii şi banilor (pe care îi au sau pe care îi merită) cei aflaţi în respectivele categorii. Acest demers este posibil doar analizând întrebarea privitoare la situaţia proprie, din perspectiva aspectelor mai sus amintite, persoanelor aflate în poziţii similare cu cele ale respondenţilor. În consecinţă, ultimul aspect pe care îl vom mai prezenta referitor la lista de ocupaţii cu care am operat până în acest moment este cel referitor la veniturile pe care subiecţii cred că le câştigă sau ar trebui să le câştige cei desemnaţi în respectiva listă. Cel mai simplu mod de analiză l-ar reprezenta calcularea valorilor medii ale venitului real respectiv dezirabil. Evident că a ne limita la o astfel de analiză ar însemna să eludăm posibilele diferenţe în aprecierile făcute de către subiecţi, diferenţe care sunt relevate, evident, de dispersiile variabilelor. Pentru început, să procedăm, totuşi, în acest mod, pentru a oferi o imagine sintetică. Tabloul care se desprinde din figura 2.17 este cel al unei societăţi puternic polarizată din perspectiva veniturilor, imagine datorată mai ales estimărilor privitoare la directorii / patronii unei firme mari. În plus, subiecţii percep societatea ca recompensând inechitabil toate categoriile sociale cu excepţia directorilor / patronilor. Inechitatea este percepută în sensul supra-recompensării pentru cei socotiţi pe prima poziţie din perspectiva veniturilor. Ierarhia privitoare la

7272

87

7271

74

72

7272

24

16

2617

7

2022

21

21

2021

5

73

5

75

6

175

66

1

3

712

8111

1

5

1

1

11

50

69

71

81

25

22

0% 25% 50% 75% 100%



Lucrători în servicii si comerţMeşteşugari şi mecanici



Total populaţie ocupată Populaţie neocupată

Total general10 (cea mai mare) sau 9 8 sau 7 6 sau 5 4 sau 3 1 (cea mai mică) sau 2



„cât ar trebui să câştige” diferitele (categorii de) ocupaţii supuse aprecierii subiecţilor este extrem de apropiată de cea indusă de aprecierea puterii de decizie, cu diferenţa că, de această dată, tehnicienii / maiştrii sunt plasaţi pe o poziţie superioară funcţionarilor.

Figura 2.17 Venitul mediu apreciat de către subiecţi ca fiind propriu respectiv cel care ar trebui să fie caracteristic diferitelor categorii de ocupaţii

Ierarhia din perspectiva câştigurilor presupuse ca fiind proprii grupelor de ocupaţii supuse atenţiei conduce la o ierarhie asemănătoare, şi ea, cu cea privitoare la puterea de decizie dar, în acest caz, tehnicienii / maiştri sunt consideraţi ca aflându-se într-o poziţie privilegiată nu numai în raport cu funcţionarii ci şi cu profesorii. Dacă facem o comparaţie cu informaţiile prezentate în figura 2.6 (valorile medii ale veniturilor şi numărul mediu al anilor de şcoală la nivelul categoriilor socio-profesionale) constatăm că estimările subiecţilor privitoare la venitul mediu al muncitorilor necalificaţi şi calificaţi, ale funcţionarilor şi tehnicienilor / maiştrilor sunt surprinzător de apropiate de cele declarate de cei aparţinând respectivelor categorii. De asemenea, veniturile proprii declarate de către cei cu ocupaţii intelectuale se situează între cel estimat pentru profesori respectiv pentru medici. S-ar părea, însă, că în raport cu directorii / patronii, realismul perceptiv al subiecţilor nu s-a mai manifestat, chiar dacă ne referim doar la estimarea situaţiei celor ce posedă / conduc firme mici. Directorii / patronii declară un venit mediu de numai 8,44 milioane; s-ar putea, însă, ca lipsa de realism să se manifeste, mai degrabă, în declararea veniturilor de către aceştia. Să nu uităm, în plus, că ponderea cea mai mare a nonrăspunsurilor privitoare la venitul personal se înregistrează la acest nivel. Este plauzibil ca exact cei cu veniturile cele mai ridicate să fi refuzat să le declare. Analizând dintr-o altă perspectivă răspunsurile subiecţilor, aceea a dispersiei valorilor celor două variabile, constatăm că valorile sunt relativ mici (sub jumătate din valoarea mediei) pentru valorile estimate ale veniturilor cu excepţia celor proprii patronilor / directorilor unei firme mici sau mari (a se vedea tabelul 2.31). Vom încerca să stabilim într-un prim pas, dacă apartenenţa la o anumită categorie profesională influenţează indivizii în aprecierile lor privitoare la veniturile patronilor / directorilor. Datorită numărului mare de nonrăspunsuri şi dimensiunilor reduse ale categoriilor socio-profesionale, informaţiile sunt mai degrabă orientative. Oricum, diferenţele sunt mici dacă ne raportăm global la populaţia ocupată, neocupată şi la totalul subiecţilor care au răspuns la întrebările vizând veniturile pe care le câştigă respectiv pe care ar trebui să le câştige patronii / directorii unor firme mari. Demn de reţinut este doar faptul că în cazul populaţiei ocupate se înregistrează diferenţa medie cea mai mare între câştigurile estimate şi cele considerate dezirabile, cele din urmă fiind cu zece milioane mai mici decât primele. Între categoriile socio-profesionale diferenţele de estimare sunt destul de puternice. În plus, funcţionarii, tehnicienii / maiştrii şi cei cu ocupaţii intelectuale estimează că veniturile pe care ar fi potrivit să le câştige cei având ocupaţia în discuţie ar trebui să fie mai mari decât cele din prezent. Conducătorii de unităţi / patronii apreciază

4

4,33

4,56

6,36

7,03

7,72

9,42

14,83

13,02

30,4537,76

2,03

2,13

2,48

3,64

4,68

5,13

4,86

14,15

8,15

0 5 10 15 20 25 30 35

zilier

muncitor necalificat

vânzător

muncitor calificat

funcţionar

tehnician /maistru

profesor

director/patron (firmă mică)

doctor

director /patron (firmă mare)

Cât ar trebui să câştige?Cât câştigă?



că membrii propriului grup, dacă deţin / conduc o întreprindere mare, ar trebui să aibă un venit, în medie, mai mic cu 5,2 milioane. Cei din eşantion se consideră, probabil, aparţinând categoriei patronilor / directorilor de mici întreprinderi, altfel răspunsurile frizează absurdul.

Figura 2.18 Venit mediu (milioane lei) perceput ca real / dezirabil de către subiecţi pentru patroni / directori (firmă mare) în funcţie de statutul ocupaţional respectiv de ocupaţie pentru populaţia ocupată

Agricultorii, muncitorii necalificaţi şi lucrătorii din servicii şi comerţ fac cele mai pesimiste estimări ale câştigurilor financiare, considerând, în acelaşi timp, că venitul patronilor / directorilor de întreprinderi mari ar trebui să fie mai mici decât sunt în prezent. Meşteşugarii / mecanicii reparatori şi muncitorii calificaţi consideră şi ei că cei vizaţi sunt recompensaţi financiar exagerat dar fac estimări sensibil superioare mediei populaţiei ocupate atât în cazul veniturilor din prezent cât şi referitor la cele dezirabile. Datele de mai sus par să sugereze două modele diferite de raportare la problematică: cei care percep standardul material actual ca fiind prea mic comparativ cu cel dezirabil şi cei care consideră, din contră, că inechitatea se manifestă în sens invers (ar trebui să câştige mai puţin). Pentru ambele modele pare să existe o relaţie neliniară (creştere până la un punct şi apoi descreştere) dintre standardul material propriu categoriei socio-profesionale şi anvergura estimărilor pe care la fac atât referitor la câştigurile prezente cât şi la cele care a fi potrivite. Ne întrebăm dacă aceste modele diferite de raportare la veniturile unei categorii aflată în vârful ierarhiei sociale (în funcţie de venit, putere şi prestigiu percepute) nu sunt legate de un fel de sentiment al solidarităţii „de clasă”: celor care se percep / sunt percepuţi ca aflându-se în zona „clasei de mijloc” sau superioară acesteia li se par mai echitabile decalajele economice dintre vârful şi baza piramidei sociale. Cu siguranţă că explicaţia este mult mai complexă, putând interveni şi proiecţii ale propriilor şanse de a accede la condiţia de patron / director sau raportarea la propriul standard material în funcţie de nivelul pregătirii profesionale. Nu ne propunem să aprofundăm problema, reţinem doar că tehnicienii / maiştri, funcţionarii şi cei cu ocupaţii intelectuale apreciază câştigurile patronilor / directorilor marilor întreprinderi ca fiind prea mici pe când celelalte categorii socio-profesionale percep inechitatea în sens invers; per global, între cele două grupări pare să existe şi o diferenţă de anvergură a estimărilor, în sensul că cei aflaţi în zona superioară a ierarhiei sociale desemnează valori mai ridicate, mai ales pentru veniturile considerate dezirabile. Vom relua demersul anterior şi pentru categoria directorilor / patronilor unei întreprinderi mici pentru a vedea dacă, în acest caz, vom obţine un tablou apropiat celui anterior.

33

49,4

58,4

38,2

22,3

33,6

32,8

25

23,8

21,7

30,7

29,8

30,2

35,1

37,7

15,5

38,2

38

42,7

35,5

30,3

44

48,2

38,1

27,5

40,6

0 10 20 30 40 50 60

conducători de unităţi, patroniocupaţii intelectuale

tehnicieni sau maiştrifuncţionari

lucrători în servicii şi comerţmeşteşugari şi mecanici reparatori

muncitori calificaţimuncitori necalificaţi


Total ocupatăneocupată

Total general Cât ar trebui săcâştige directorii/patronii (firmămare)?Cât câştigădirectorii/patronii (firmămare)?

Informaţia completă: tabelul 2.32, Anexa II


Figura 2.19 Venit mediu (milioane lei) perceput ca real / dezirabil de către subiecţi pentru patroni / directori (firmă mică) în funcţie de statutul ocupaţional respectiv de ocupaţie pentru populaţia ocupată Estimările făcute de întreaga populaţie (care a răspuns la întrebare), de cea ocupată respectiv neocupată sunt, şi de această dată, destul de apropiate, cu o uşoară supra-evaluare în cazul persoanelor care deţin un loc de muncă. Diferenţa esenţială, în raport cu imaginea oferită de figura 2.17, este aceea că patronii / directorii unei firme mici nu mai sunt percepuţi ca obţinând recompense exagerate în raport cu propria activitate. La nivelul categoriilor socio-profesionale, doar tehnicienii / maiştri apreciază veniturile dezirabile ca fiind mai mici decât cele efectiv obţinute în prezent, dar care sunt estimate la nivelul cel mai ridicat comparativ cu celelalte grupări de ocupaţii (23,7 milioane faţă de 14,4 milioane, per ansamblul populaţiei ocupate). Distanţa maximă între cât câştigă şi cât ar trebui să câştige directorii / patronii unei firme mici se înregistrează în interiorul propriei categorii (de altfel, estimarea cea mai pesimistă a câştigului din prezent este făcută tot de propriul grup). Privitor la modelul de raportare la problema remunerării patronilor / directorilor pe care am încercat să-l desprindem anterior, doar tehnicienii / maiştrii şi funcţionarii par a se diferenţia de celelalte categorii socio-profesionale, prin supra-evalurea atât a câştigurilor prezente cât şi a celor dezirabile; cei cu ocupaţii intelectuale fac estimări apropiate de cele proprii întregii populaţii ocupate. Trebuie să facem observaţia că probabilitatea de a cuprinde în eşantion „conducători de unităţi, patroni” ai unei mari întreprinderi este extrem de redusă. În respectiva categorie, credem noi, sunt preponderenţi cei care posedă / conduc mici firme şi care se percep ca aflându-se la o mare distanţă de confraţii lor (mai) privilegiaţi de soartă. Propria situaţie o percep ca fiind inechitabilă în sensul că nu au suficiente beneficii în raport cu cât muncesc, iar prin raportare la confraţii lor care posedă / conduc o mare firmă se simt nedreptăţiţi, considerându-i excesiv recompensaţi. Ne hazardăm să formulăm ipoteza că directorii / patronii unei firme mici sunt personaje mai tangibile, cunoscute într-o proporţie mai mare, aparţinând într-o mai mare măsură cotidianului şi care pot fi cuprinşi în marea masă a nemulţumiţilor în raport cu inegalităţile care există în societatea românească. „Cu toţii cei care muncim ar trebui să câştigăm mai mult” şi „Câştigă prea mult cei aflaţi pe treapta cea mai de sus a ierarhie sociale” ar putea subsuma, la modul general, atitudinea românilor faţă de chestiunea în discuţie. Actualmente societatea este percepută ca intens polarizată dar cea ideală ar fi aceea în care inegalităţile s-ar şterge, aşa cum prezicea Marx, în sensul producerii unei bunăstări generale (figura 2.1, imaginea E). Totuşi, în prezent, diferenţele între diferitele categorii de profesii sunt „normale” (figura 2.16), ele trebuind doar ajustate, în sensul micşorării unor decalaje (de exemplu, medicii ar trebui să câştige sensibil mai mult, cam la nivelul unui director / patron de firmă mică, profesorului ar trebui să i se dubleze salariul, ajungând

13,9

17,2

15,9

22,9

19

13,9

14,7

15,2

13,8

14,6

11

15,5

14,3

14,814,2

8

11

14,5

23,7

18,4

12,9

12,6

15,2

12,9

14,4

14,4

0 5 10 15 20 25

conducători de unităţi, patroniocupaţii intelectuale


lucrători în servicii şi comerţmeşteşugari şi mecanici reparatori



Total ocupatăneocupată

Total general Cât ar trebui săcâştige directorii/patronii (firmămică)?

Cât câştigădirectorii/patronii (firmămică)?

Informaţia completă: tabelul 2.33, Anexa II


clar superior celui al unui tehnician / maistru, etc.) şi, evident, ar trebui micşorate veniturile celor care deţin / conduc o afacere de mari dimensiuni. Societatea egalitară a abundenţei, chiar dacă este percepută ca fiind dezirabilă, la modul ideal, ea nu pare plauzibilă, cel puţin nu în România anului 2003 (probabil datorită percepţiei realiste asupra resurselor precare ale societăţii). Dacă oamenii vor o egalizare, aceea nu este, cu siguranţă, înspre o valoare medie proprie prezentului, care ar însemna o aceeaşi viaţă de privaţiuni pentru toţi indivizii, indiferent de eforturile, depuse, de competenţa profesională sau de riscurile pe care şi le asumă. Totuşi, pare că există un segment al populaţiei ocupate care consideră că inegalităţile ar trebui să crească în raport cu cei situaţi pe poziţia cea mai înaltă, din perspectiva standardului material: funcţionarii, tehnicienii / maiştrii şi cei cu ocupaţiile intelectuale. Ne putem întreba dacă ei îşi doresc, în mai mare măsură decât celelalte categorii socio-profesionale, o structură socială în care elita să fie puternic distanţată în raport cu masele.

Figura 2.20 Populaţie ocupată. Asocierea dintre statutul socio-profesional al subiecţilor şi figurile alese pentru a desemna tipul de stratificare ideal pentru România

Urmărind figura 2.20, s-ar spune că răspunsul este negativ: tehnicienii / maiştrii aleg figura E cel mai frecvent, cei cu ocupaţii intelectuale se situează pe poziţia doua iar funcţionarii optează pentru respectiva figură cu o pondere egală celei proprii întregii populaţii ocupate. Dacă ne referim la figurile A şi B, desemnând nivelele de inegalitate cele mai mari, ele nu sunt alese deloc de către tehnicieni / maiştri şi sunt indicate în proporţii inferioare ansamblului populaţiei ocupate de către funcţionari şi intelectuali. Muncitorii (calificaţi şi necalificaţi) aleg cel mai frecvent imaginile A şi B, fapt care pare surprinzător, având în vedere că în respectivele forme de stratificare s-ar afla printre cei net dezavantajaţi. Desigur, ne putem întreba în ce măsură au înţeles subiecţii semnificaţia diferitelor imagini prezentate sau modul în care le-au interpretat din perspectiva poziţiei în care s-ar afla ei înşişi. Imaginea A poate fi privită ca desemnând o repartizare a resurselor care îi avantajează pe cei de la baza ierarhiei sociale care apar nediferenţiaţi (muncitori calificaţi sau nu, agricultori, etc.). Bogăţia se împarte între o elită împreună cu „foarte puţini oameni la mijloc” (unde, oricum, nu se află masele largi) şi cei mulţi, care par a fi recompensaţi cam în acelaşi fel. Dacă se ignoră cât de mult poate să deţină categoria privilegiată din totalul resurselor societăţii (şi că cei de jos ar putea trăi, cu toţii în sărăcie), figurile D şi E pot fi interpretate ca fiind în dezavantajul celor cu ocupaţiile cele mai slab valorizate social deoarece la nivelul de jos se manifestă o puternică diferenţiere între indivizi. Nu vom continua acest gen de speculaţii, având în vedere, printre altele, pluralitatea de moduri în care subiecţii se puteau raporta la întrebarea vizând figura „care ar descrie cel mai bine situaţia care ar trebui să fie în România”. Vom reţine doar ideea că ceea ce este dezirabil poate depinde şi de zona spaţiului social „ideal” în care cred subiecţii că s-ar afla poziţia proprie. Vom

2

3

3

5

1

3

2

2

4

6

4

2

4

9

5

10

8

4

6

7

7

6

6

44

37

28

43

44

50

36

30

43

71

39

44

54

63

48

46

38

45

54

48

29

48

4 7

0% 25% 50% 75% 100%

Conducători de unităţi, patroniOcupaţii intelectuale


Lucrători în servicii şi comerţMeşteşugari/mecanici reparatori


Agricultori Cadru militar

TOTALA B C D E



continua demersul nostru prin analiza întrebărilor referitoare la prestigiul, puterea de decizie şi banii câştigaţi respectiv pe care ar trebui să-i câştige subiecţii conform propriilor aprecieri. Întrebările referitoare la aspectele mai sus menţionate au fost formulate referitor la „O persoană care are ocupaţia dvs. (ultima dvs. ocupaţie). Din păcate, în barometrul din mai 2003 nu au fost culese date privind ultima ocupaţie pe care au avut-o subiecţii retraşi din viaţa activă, astfel încât vom fi nevoiţi să eliminăm din analiză persoanele care în momentul realizării sondajului nu aparţineau populaţiei ocupate datorită imposibilităţii interpretării semnificaţiei „notelor” pe care le acordă.

Figura 2.21 Populaţie ocupată. Prestigiul perceput al propriei ocupaţii

După cum se vede din figura 2.20, prestigiul perceput al persoanelor care au o ocupaţie similară cu cea a subiecţilor se distanţează destul de mult de tabloul descris de figura 2.13, în care au fost înregistrate răspunsurile întregii populaţii privitoare la o listă de zece (grupări de) ocupaţii. Comparaţia se poate realiza, evident, doar pe anumite dimensiuni; oricum, răspunsurile oferite referitor la situaţia propriei categorii sunt mult mai puţin tranşante. Muncitorii necalificaţi, pentru care au acordat note de 9 şi 10 doar 2% din populaţie, ajung la 8% atunci când aprecierea prestigiului e făcută de propriul grup. Muncitorii calificaţi, în cadrul aceleiaşi comparaţii, urcă de la 7% la 10%, funcţionarii şi tehnicienii, întrunind în primul „clasament” acelaşi procent de 12% ajung, primii la 26% iar următorii la 25% în situaţia în care aprecierea prestigiului e făcută de ei înşişi. Privitor la cei cu ocupaţii intelectuale şi patronii / directorii de întreprinderi, prestigiul autoperceput este sensibil mai mic decât cel care decurge din aprecierile făcute de ansamblul populaţiei. Intelectualii îşi acordă note de 9 şi 10 pentru prestigiu în 31% din cazuri pe când profesorii erau creditaţi ca aparţinând primelor două trepte ale prestigiului de 51% din întreaga populaţie iar medicii, de 57% din ea. Pentru „conducătorii de unităţi / patronii” diferenţa este şi mai mare: ei se autoplasează pe primele două poziţii în doar 22% din cazuri pe când 52% din totalul populaţiei a atribuit note de 9 sau de 10 vizând prestigiul celor ce posedă / conduc o firmă mică şi 72% pentru directorii / patronii unei firme mari. În ierarhia prestigiului autoperceput, patronii / directorii se află în urma nu numai a intelectualilor dar şi a tehnicienilor / maiştrilor şi funcţionarilor. Situaţia pare greu de explicat chiar dacă presupunem că în eşantion s-ar afla doar persoane care posedă / conduc firme mici. Credem că în cazul autoaprecierilor au intervenit mecanisme de apărare a imaginii de sine în cazul categoriilor „defavorizate” (întotdeauna există cineva mai jos” pe când în cazul directorilor / patronilor a funcţionat mecanismul „întotdeauna există cineva mai sus” (pentru că noi înşine am putea să fim mai sus, am putea câştiga mai bine, etc.). Vom încerca să stabilim, de această dată mult mai sintetic, care este raportul dintre aprecierile făcute atunci când subiecţii se refereau la (categoriile de) ocupaţii din listă dar cărora le aparţineau, de fapt, autoaprecierile privind pe cei ce deţin o ocupaţie similară respectiv judecăţile făcute de subiecţii aparţinând celorlalte categorii socio-profesionale. Deoarece comparaţia am realizat-o pentru directori / patroni ai unor firme mari sau mici, ne vom rezuma la a analiza situaţia proprie

26

4

13

10

8

9

15

49

28

29

28

31

28

12

14

27

16

20

31

34

28

25

26

22

23

27

25

8

9

11

8

22

19

19

32

26

36

18

5

3

6

3

18

13

17

26

28

9

15

31

22

25

27

37

0% 25% 50% 75% 100%



Lucrători în servicii si comerţMeşteşugari şi mecanici reparatori



Total populaţie ocupată 10 (cea mai mare) sau 9 8 sau 7 6 sau 5 4 sau 3 1 (cea mai mică) sau 2

A se vedea şi tabelul 2.34, Anexa II


muncitorilor (calificaţi şi necalificaţi) a funcţionarilor, tehnicienilor / maiştrilor şi a celor cu ocupaţii intelectuale. Facem observaţia că, în mod straniu, există diferenţe şi între autoaprecieri respectiv aprecierea categoriei socio-profesionale din lista de care aparţine, de fapt, subiectul.

Figura 2.22 Populaţie ocupată. Prestigiul perceput al muncitorilor necalificaţi în funcţie de categoria socio-profesională şi auto-aprecierea propriului prestigiu

În mod evident, cea mai favorabilă situaţia apare în cazul estimării prestigiului celor cu o ocupaţie similară cu cea a subiectului. În cazul utilizării listei (care conţinea şi muncitorii necalificaţi), aprecierile sunt ceva mai rezervate iar în situaţia de autoapreciere se înregistrează, de departe cele mai optimiste evaluări. Dacă ne referim la plasarea pe ultimele două poziţii, diferenţele dintre celelalte categorii socio-profesionale nu sunt foarte mari şi nu sunt univoc legate de ierarhizarea categoriilor socio-profesionale din perspectiva venitului. Muncitorii calificaţi (ocupaţia cea mai strâns înrudită) plasează muncitorii necalificaţi în cea mai mică măsură pe ultimele două trepte ale scalei (notele de 1 sau 2). Vom face aceleaşi comparaţii şi pentru muncitorii calificaţi, mai ales pentru a vedea dacă observaţiile noastre sunt valabile şi în acest caz.

Figura 2.23 Populaţie ocupată. Prestigiul perceput al muncitorilor calificaţi în funcţie de categoria socio-profesională şi auto-aprecierea propriului prestigiu

De această dată, discrepanţele între autopercepţia prestigiului şi „imaginile în oglindă” oferite de celelalte categorii socio-profesionale nu sunt atât de mari. În plus, muncitorii necalificaţi percep prestigiul celor necalificaţi ca fiind egal cu cel autoperceput de muncitorii calificaţi. Evident, dacă muncitorii necalificaţi ar percepe prestigiul celor calificaţi ca fiind scăzut, ei ar trebui să se

2

2

2

11

12

8

14

24

13

15

15

8

13

17

13

13

22

22

21

16

16

15

24

24

21

20

17

21

18

32

70

59

53

63

64

71

50

54

57

67

57

60

26

8

2

2

8

3

3

6 11

6

8

7

3

55

6

0% 25% 50% 75% 100%

directori, patroniocupaţii intelectuale

tehnicieni / maiştriFuncţionari

lucrãtori servicii / comerţmeşteşugari / mecanici



Total populaţie ocupatăTotal populaţie

Autoplasare (similari)10 (cel mai mare) sau 9 8 sau 7 6 sau 5 4 sau 3 1 (cel mai mic) sau 2


3

6

9 19

28

26

31

29

33

24

24

33

22

25

27

28

27

26

42

38

21

21

33

47

23

43

35

36

31

30

19

16

12

18

23

21

12

16

12

16

36

17

20

17

5

7

8

8

7

10

8

8

10

11

24

12

12

17

16

10

15

18

16

0% 25% 50% 75% 100%










plaseze într-o zonă şi mai puţin valorizată social, datorită diferenţei de pregătire profesională. După cum se vede, ei fac acest lucru dar cu o diferenţă de numai 2% în ceea ce priveşte acordarea notelor de 9 sau 10. Funcţionarii, tehnicienii / maiştrii şi cei cu ocupaţii intelectuale evaluează cu un procent deasupra celui înregistrat pentru totalul populaţiei ocupate că prestigiul muncitorilor se înscrie în primele două trepte ale scalei. Observaţia este valabilă şi referitor la muncitorii necalificaţi, cu deosebirea că, în acest caz, tehnicienii / maiştrii au o evaluare mult mai optimistă (la nivelul auto-estimării realizată de muncitorii necalificaţi). Oricum, privitor la muncitorii calificaţi percepţiile diferitelor categorii socio-profesionale sunt mai omogene, mai ales dacă ne referim la acordarea notelor de 9 şi 10. Situaţia „funcţionarilor în administraţie este, oarecum, specială: şi ei supra-evaluează categoria „funcţionarilor” prezentă în lista de ocupaţii dar supra-evaluarea devine mult mai puternică în momentul în care sunt rugaţi să estimeze prestigiul unei persoane având aceeaşi ocupaţie cu ei. S-ar putea ca subiecţii din acest segment al populaţiei active să fi perceput o diferenţă între propria poziţie şi cea a unui simplu funcţionar deşi încadrarea într-o categorie socio-profesională s-a făcut abia la sfârşitul aplicării chestionarului. S-ar putea, de asemenea, ca cei având studii superioare să se identifice în mai mare măsură cu „intelectualii” (medic, profesor); cuvântul „funcţionar”, în sine, ar putea avea unele conotaţii negative.

Figura 2.24 Populaţie ocupată. Prestigiul perceput al funcţionarilor în funcţie de categoria socio-profesională şi auto-aprecierea propriului prestigiu (de funcţionarii în administraţie) Funcţionarii sunt cel mai puţin valorizaţi din perspectiva prestigiului de lucrătorii în servicii şi comerţ (poate pentru că în acest domeniu funcţionarii au, efectiv, un statut mai scăzut), de cei cu ocupaţii intelectuale şi de directori / patroni (care apreciază, evident, că le sunt superiori). Evaluarea superioară nivelului global al populaţiei ocupate se înregistrează pentru agricultori, muncitori calificaţi, meşteşugari / mecanici şi pentru tehnicieni / maiştri. Ceea ce este, însă, demn de reţinut este faptul că funcţionarii se apreciază ca având un nivel mult superior al prestigiului comparativ cu ansamblul populaţiei ocupate şi că, pentru celelalte categorii socio-profesionale, diferenţele dintre evaluări, dacă ne referim la primele două poziţii ale scalei (10 sau 9) nu sunt de mare anvergură. Cu excepţia lucrătorilor din servicii şi comerţ, cei având un statut inferior sau apropiat de funcţionari tind să îi valorizeze, din perspectiva prestigiului, superior ansamblului populaţiei ocupate pe când cei aflaţi pe poziţii clar superioare îi valorizează inferior totalului. Următorul pas al demersului nostru îl va constitui prezentarea felului în care este apreciat prestigiul tehnicienilor / maiştrilor la nivelul categoriilor socio-profesionale. Este interesant de văzut dacă cele două categorii, care au fost apreciate şi s-au auto-apreciat asemănător sunt similare şi în ceea ce priveşte felul în care sunt privite de cei din zona superioară / inferioară lor în ierarhia socială. Aprecierea celor încadraţi, în chestionar, ca aparţinând categoriei „tehnicienilor / maiştrilor” în raport cu aceeaşi categorie prezentată în listă este net inferioară în raport cu auto-percepţia celor

8

14 29

29

35

30

32

32

36

40

31

43

36

46

34

33

34

30

26

22

21

21

27

18

26

20

18

22

21

8

5

12

3

5

9

2

2

18

6

7

3

13

8

12

14

15

1226

9

16

12

18

22

32

17

20

28

27

25

29

31

27

0% 25% 50% 75% 100%










având aceeaşi ocupaţie cu ei (şi inferioară modului în care categoria socio-profesională a „funcţionarilor în administraţie” apreciază „funcţionarii” din lista de ocupaţii). Lucrătorii din servicii şi comerţ sub-evaluează „tehnicienii / maiştri”, după cum au făcut-o şi în raport cu „funcţionarii” dar lor li se alătură, de această dată, şi meşteşugarii / mecanicii reparatori.

Figura 2.25 Populaţie ocupată. Prestigiul perceput al tehnicienilor / maiştrilor în funcţie de categoria socio-profesională şi auto-aprecierea propriului prestigiu

Cei având ocupaţii intelectuale şi directorii / patronii evaluează, ca şi în cazul funcţionarilor, prestigiul tehnicienilor / maiştrilor la un nivel inferior celui propriu întregii populaţii ocupate dar lor li se adaugă şi funcţionarii (ne-am referit, din nou, la primele două trepte ale scalei prestigiului). Cei aflaţi pe o treaptă socială clar inferioară, agricultorii, muncitorii necalificaţi şi cei calificaţi, indică un prestigiu al tehnicienilor / maiştrilor cu atât mai ridicat cu cât nivelul lor de pregătire profesională este mai mare (agricultorii situându-se, prin aprecierea pe care o fac, exact la nivelul propriu ansamblului populaţiei ocupate). Evident, criteriul nostru de analiză a „supra şi sub-evaluării” s-ar putea să nu fie cel mai pertinent. Puteam să utilizăm valoarea modală pentru fiecare dintre cele zece variante de notare a prestigiului (încadrarea cea mai tipică a categoriei) sau valoarea mediană (unde este încadrată o anumită ocupaţie de cel puţin jumătate din cei aparţinând unei categorii socio-profesionale). Am optat pentru actuala formulă deoarece am dorit să permitem vizualizarea a cât mai mult din întreaga informaţie cuprinsă în răspunsurile subiecţilor. Chiar şi aşa, gruparea pe câte două trepte ale scalei de prestigiu poate ascunde unele diferenţe importante, mai ales în ceea ce priveşte valorizarea categoriilor sociale aflate pe poziţiile privilegiate. Evident, orice modalitate de prezentare a informaţiilor are avantajele şi dezavantajele ei: cu cât oferi o imagine mai sintetică, cu atât eludezi în mai mare măsură variabilitatea răspunsurilor oferite de către subiecţi. Invers, dacă prezinţi datele în forma lor completă, rişti să te raportezi la un tablou atât de complex încât orice încercare de a stabili anumite regularităţi devine cvasi-imposibilă. Nu trebuie să uităm că informaţia cu care operăm la nivelul categoriilor socio-profesionale se referă la un număr mic de indivizi: populaţia activă are o pondere de aproximativ 40% din total, un procent important nu au ştiut / nu au vrut să răspundă la întrebare iar ponderile grupări de ocupaţii diferă foarte mult. Despre cadrele militare nu am făcut nici o consideraţie deoarece doar 11 persoane sunt cuprinse în analiză; nu putem face altceva decât să acceptăm constrângerile informaţiilor cu care operăm.

Ultima categorie pe care ne propunem să o supunem analizei o constituie cei cu ocupaţii intelectuale. Problema este, însă, că în lista oferită subiecţilor spre evaluare figurau două ocupaţii reprezentative, adică profesorii şi medicii. S-a vădit faptul că prestigiul celor două ocupaţii este sensibil diferit. Vom prezenta în paralel aprecierile făcute în cadrul fiecărei categorii socio-profesionale în raport cu ocupaţiile mai sus amintite, autoaprecierea referindu-se, evident, de fiecare dată, tot la categoria celor cu ocupaţii intelectuale.

7

15 31

28

37

29

26

16

26

41

29

40

32

33

30

30

31

32

29

18

34

30

29

18

24

25

25

25

23

11

3

5

3

5

10

6

2

5

17

6

8

6

6

5

11

13

11

12

25

9

8

13

25

24

40

20

24

27

29

28

37

28

27

0% 25% 50% 75% 100%


tehnicieni / maiştriFuncţionari (administraţie)








Figura 2.26 Populaţie ocupată. Prestigiul perceput al profesorilor în funcţie de categoria socio-profesională şi auto-aprecierea propriului prestigiu (de cei cu ocupaţii intelectuale)

Deşi medicii sunt percepuţi ca având un prestigiu ceva mai mare decât profesorii, modul de raportare al diferitelor categorii socio-profesionale la aceste două ocupaţii pare asemănător. Diferenţele dintre prestigiul apreciat nu diferă prea mult între grupele de ocupaţii, dacă ne referim la situarea profesorilor respectiv a medicilor pe primele două trepte ale scalei (notele 9 şi 10).

Figura 2.27 Populaţie ocupată. Prestigiul perceput al medicilor în funcţie de categoria socio-profesională şi auto-aprecierea propriului prestigiu (de cei cu ocupaţii intelectuale)

În ambele cazuri prestigiul perceput la nivelul populaţiei ocupate este cu puţin inferior celui înregistrat pentru ansamblul subiecţilor (elevii valorizează mai puternic profesorii iar pensionarii supra-evaluează prestigiul medicilor pentru că ambele categorii au un nivel superior de dependenţă în raport cu respectivele categorii comparativ cu populaţia ocupată?). Este de reţinut faptul că în cazul auto-evaluării, intelectualii îşi acordă note de 9 şi 10 în proporţie mult mai mică decât în cazul evaluării profesorilor şi medicilor din lista de ocupaţii. În această din urmă situaţie, prestigiul indicat este chiar superior cu puţin valorilor înregistrate per ansamblul populaţiei ocupate. S-ar putea ca profesorii şi medicii să reprezinte un segment cu un prestigiu mai ridicat din cadrul celor cu ocupaţii intelectuale (interacţiuni mai frecvente, relaţie de dependenţă). Acelaşi model de

42

47 31

37

3

16

5

20

15

6

16

13

11

25

13

12

20

2

6

5

3

8

4

3

9

2

2

1

1

1

3

25

63

58

50

53

56

51

31

55

56

47

42

40

42

40

31

30

32

27

24

35

33

0% 25% 50% 75% 100%









43

55 32

37

11

8

5

15

11

13

9

11

4

17

8

10

20

3

2

3

4

2

8

3

4

9

2

2

2

1

3

3

33

69

58

55

62

63

58

31

56

56

41

42

32

32

46

19

31

33

33

27

42

25

0% 25% 50% 75% 100%










raportare apare şi în cazul directorilor / patronilor atunci când se auto-evaluează respectiv când evaluează prestigiul ataşat celor care posedă / conduc o firmă mare. Echivalentul distincţiei întreprindere mare versus întreprindere mică s-ar putea să fie cel dintre medici şi profesori, pe de o parte, şi restul persoanelor cu ocupaţii intelectuale. Relaţia dintre prestigiul întrunit de o ocupaţie per ansamblul populaţiei ocupate şi cel obţinut prin evaluările realizate la nivelul celorlalte categorii socio-profesionale sau cel care decurge din evaluarea făcută de o anumită categorie de ocupaţii asupra echivalentului (perfect sau parţial) cuprins în lista de profesii supusă dezbaterii respectiv auto-evaluarea făcută de cei aparţinând unei anumite categorii socio-profesionale are relevanţă din perspectiva criteriului pertinent care poate fi utilizat pentru identificarea stratificării în funcţie de prestigiu. Şi nu este vorba doar de ierarhizare ci şi de similarităţi care se pot manifesta între diferite categorii socio-profesionale şi care ar putea sugera modalităţi mai simple de segmentare a spaţiului social care să păstreze, totuşi, suficientă omogenitate. Este dificil, de exemplu, să studiezi mobilitatea socială operând cu zece categorii socio-profesionale şi, riscând, uneori, să viciezi semnificaţia concluziilor. Faptul de a deveni funcţionar dacă tatăl a fost tehnician / maistru reprezintă mobilitate ascendentă, descendentă sau imobilitate? Vom relua această discuţie mai târziu; deocamdată ne limităm a observa că cele două categorii mai sus amintite par a se percepe şi a fi percepute foarte apropiat din perspectiva prestigiului de care se bucură. Rămâne în discuţie problema criteriului care este mai pertinent: auto-evaluare, evaluarea propriei categorii sau cea globală, a populaţiei ocupate. Cel mai simplu ar fi să utilizăm percepţiile subiecţilor asupra prestigiului unor persoane având aceeaşi ocupaţiei cu ei; astfel am obţine un scor pentru fiecare categorie socio-profesională. Am văzut, pe de altă parte, că auto-evaluările, comparativ cu estimările ansamblului populaţiei ocupate, tind să fie exagerat de optimiste pentru muncitori (calificaţi dar mai ales pentru cei necalificaţi). Supraevaluarea, în raport cu acelaşi criteriu, se manifestă şi în cazul tehnicienilor / maiştrilor respectiv al funcţionarilor sub un dublu aspect: valorizarea superioară, în cadrul propriei categorii socio-profesionale, a ocupaţiei echivalente prezentată în listă şi indicarea unui prestigiu şi mai ridicat în cazul raportării la cei având aceeaşi ocupaţie cu subiecţii. În cazul celor aflaţi în zona de sus a ierarhiei sociale (cel puţin din perspectiva standardului material declarat de către subiecţi) constatăm că auto-evaluările conduc la valorizări inferioare comparativ cu cele făcute de ansamblul populaţiei ocupate: cei cu ocupaţii intelectuale se evaluează inferior în raport cu scorurile globale ale medicilor şi profesorilor (prezenţi în lista ocupaţiilor propuse spre analiză) iar patronii / directori de întreprinderi consideră că au un prestigiu clar inferior în raport cu cele obţinute de directorii / patronii unei firme mari respectiv mici (atunci când sunt apreciaţi de toţi subiecţii care deţin un loc de muncă). Ideea cea mai pertinentă ar fi aceea că judecăţile globale sunt mai pertinente pentru a stabili un scor al prestigiului, deoarece, în momentul auto-evaluării, intervin mecanisme psiho-sociale de apărare a imaginii de sine care pot vicia rezultatele. Există, însă, un impediment important: lista de ocupaţii oferită subiecţilor nu coincide decât parţial cu grila de surprindere a categoriilor socio-profesionale. Sunt cuprinşi muncitorii (calificaţi şi necalificaţi), maiştri / tehnicienii, funcţionarii. Cei cu ocupaţii intelectuale apar prin două ocupaţii reprezentative (eventual privilegiate?) iar categoria patronilor / directorilor este divizată în funcţie de mărimea întreprinderii. Pentru lucrătorii în servicii şi comerţ apare doar ocupaţia de vânzător, pe care nu am considerat-o echivalentă cu întreaga categorie. Cea mai mare problemă o constituie, însă, lipsa agricultorilor din lista oferită spre analiză subiecţilor, fapt care conduce, practic, la imposibilitatea utilizării aprecierilor vizând prestigiul, realizate la nivelul întregii populaţii, drept criteriu de ierarhizare a categoriilor socio-profesionale. În aceste condiţii, demersul anterior poate fi privit ca o tentativă de validare / invalidare a ierarhiei induse de auto-aprecierea prestigiului realizată în interiorul fiecărei categorii socio-profesionale prin compararea respectivelor auto-aprecieri cu evaluările oferite de ansamblul populaţiei, respectiv cu cele făcute de fiecare categorie socio-profesională. Credem, însă, că aspectul care prezintă, cu adevărat, relevanţă îl constituie comparaţia auto-apreciere şi estimarea făcută de cei dintr-o anumită categorie socio-profesională în raport cu profesia echivalentă din listă versus aprecierea ansamblului populaţiei ocupate în raport cu respectiva profesie. În consecinţă, referitor la puterea de decizie, doar aceste elemente vor fi analizate. Vom încerca să prezentăm informaţia cât mai sintetic, prin construcţia unei singure figuri care să reflecte toate cele trei aspecte mai sus menţionate.


Figura 2.28 Puterea de decizie a ocupaţiilor. Autoevaluarea (celor cu ocupaţie similară), evaluarea făcută de categoriile socio-profesionale asupra ocupaţiei identice / similare din

listă şi aprecierea realizată de ansamblul populaţiei asupra elementelor din respectiva listă

Dacă ne referim la autoevaluări, directorii / patronii deţin primul loc al ierarhiei, urmaţi de cei cu ocupaţii intelectuale, apoi de tehnicieni / maiştri, funcţionari, de meşteşugarii / mecanicii reparatori şi de muncitorii calificaţi. Lista continuă cu muncitorii necalificaţi, lucrătorii în servicii şi comerţ, zilierii aflându-se pe ultimul loc. Evaluarea făcută de către propria categorie socio-profesională asupra ocupaţiei (grupării de ocupaţii) similare conduce la o rafinare a analizei pentru categoriile superioare: patronii / directorii unei firme mari sunt urmaţi de doctori apoi de deţinătorii / conducătorii unei firme mici, de profesori şi apoi, la o diferenţă destul de mare, de funcţionari şi tehnicieni / maiştri. Apare, după cum se vede, o inversiune între ultimele două categorii, diferenţa destul de netă în favoarea tehnicienilor / maiştrilor (5%) îşi schimbă sensul, fiind acum cu 4% în favoarea funcţionarilor. Ierarhia puterii de decizie (judecată prin prisma propriei categorii socio-profesionale) continuă cu muncitorii calificaţi, vânzătorii (evaluaţi de cei care lucrează în servicii şi comerţ) şi muncitorii necalificaţi. Luarea în calcul a judecăţilor făcute de întreaga populaţie conduce, în raport cu cea de a doua ierarhie (evaluarea din prisma propriei CSP), la inversarea ordinii dintre medic şi directorul / patronul unei firme mici, în rest ordinea fiind aceeaşi până la tehnicieni / maiştri, care sunt clasaţi tot în urma funcţionarilor. În zona inferioară a clasamentului, muncitorii calificaţi se află, din nou, pe poziţia mai înaltă, urmaţi tot de vânzători şi muncitorii

25

7

10

20

8

16

15

15

23

25

21

22

17

32

24

32

28

26

33

15

13

20

7

12

13

10

7

20

3

5

13

10

16

18

12

10

25

24

15

13

28

25

23

21

24

15

23

18

11

6

7

16

3

2

8

4

3

16

2

5

8

79

67

28

75

71

37

53

52

30

36

32

43

11

15

12

15

13

17

4

5

8

2

5

5

3

8

1

2

5

27

34

49

34

45

10

19

11

46

27

78

2

3

5

9

2

9

11

5

6

11

2

2

3

15

12

62

73

58

63

25

29

40

29

40

32

23

6

30

15

32

29

10

2

24

8

21

14

27

12

4

3

11

25

29

19

15

28

0% 25% 50% 75% 100%

Autoevaluare: ZilierEvaluare tot. pop.: zilier

Autoevaluare: meşteşugari / mecaniciTot. pop.: muncitor necalificat

Evaluare propria CSP: muncitor necalificatAutoevaluare: muncitor necalificat

Evaluare tot. pop.: vânzătorEvaluare propria CSP: vânzător

Autoevaluare: lucrător în servicii şi comerţEvaluare tot. pop.: muncitor calificat

Evaluare propria CSP: muncitor calificatAutoevaluare: muncitor calificat

Evaluare tot. pop.: funcţionarEvaluare propria CSP: funcţionar

Autoevaluare: funcţionar în administraţieEvaluare tot. pop.: tehnician/maistru

Evaluare propria CSP: tehnician/maistruAutoevaluare: tehnician/maistru

Evaluare tot. pop.: profesorEvaluare propria CSP: profesor

Autoevaluare: ocupaţii intelectualeEvaluare tot. pop.: director /patron (firmă mică)

Evaluare propria CSP: director /patron (firmă mică)Autoevaluare: director /patron

Evaluare tot. pop.: doctorEvaluare propria CSP: doctor

Autoevaluare: ocupaţii intelectualeEvaluare tot. pop.: director/patron (firmă mare)

Evaluare propria CSP: director/patron (firmă mare)Autoevaluare: director/patron

10 (cel mai mare) sau 9 8 sau 7 6 sau 5 4 sau 3 1 (cel mai mic) sau 2

A se vedea şi tabelele 2.41-2.42, Anexa II


necalificaţi respectiv zilierii, cu ponderi egale ale situării pe primele două poziţii ale scalei (notele de 9 sau 10). După cum se poate constata, diferenţele dintre cele trei ierarhii sunt mici dacă ne referim strict la ordinea în care apar categoriile socio-profesionale. Anvergura diferenţelor este, însă, importantă, la ambele extremităţi ale scalei puterii de decizie. Cei „de jos” tind să se supra-evalueze iar cei „de sus” să se sub-evalueze (luând în calcul auto-aprecierea în raport cu cei având aceeaşi ocupaţie comparativ cu evaluarea făcută de întreaga populaţie). După cum am văzut deja, aspectul este valabil şi în ceea ce priveşte estimarea prestigiului. Utilizarea auto-evaluărilor subiecţilor conduce la o imagine sensibil mai „egalitară” a societăţii; diferenţele de putere şi prestigiu dintre categorii apar ca fiind sensibil mai mici, valorile caracteristice categoriilor „de sus” scăzând iar cele proprii celei „de jos” înregistrând creşteri importante în raport cu imaginea oferită de aprecierea ansamblului populaţiei. Dorim, înainte de a trage o concluzie privitoare la concordanţa / discordanţa ierarhiilor induse de cele trei criterii de stratificare clasice: bani, putere, şi prestigiu, să analizăm şi modul în care subiecţii judecă veniturile care sunt proprii respectiv pe care ar trebui să le câştige cei având o ocupaţie similară cu ei. În figura 2.16 au fost prezentate valorile medii ale câştigurilor (din prezent respectiv dezirabile) aşa cum sunt apreciate la nivelul întregii populaţii. Vom prezenta din nou informaţia respectivă, contrapunând-o tabloului pe care ni-l oferă autoevaluările subiecţilor (în raport cu cei având aceeaşi ocupaţie) deoarece discrepanţele sunt importante mai ales la nivelul categoriilor socio-profesionale aflate în poziţii privilegiate.

Figura 2.29 Aprecierea veniturilor din prezent respectiv dezirabile pentru întreaga populaţie referitor la ocupaţiile din listă şi pentru categoriile socio-profesionale referitor la cei cu aceeaşi ocupaţie

Tendinţa spre „nivelare” despre care vorbeam anterior pare a se manifesta şi în ceea ce priveşte aprecierea veniturilor pe care le obţin / ar trebui să le obţină diferitele (categorii de) ocupaţii. Muncitorii necalificaţi sunt creditaţi, de ansamblul populaţiei, cu un venit mediu de 2,13 milioane pe când ei înşişi apreciază că cei cu o ocupaţie similară câştigă 3,59 milioane; veniturile dezirabile sunt, şi ele evaluate după un model similar (4,33 pentru totalul populaţiei şi 5,88 în interiorul propriei categorii). În ceea ce priveşte pe cei care deţin / conduc o întreprindere, ei îşi estimează veniturile din prezent sensibil inferior chiar în raport cu cele indicate de ansamblul populaţiei privitor la directorii / patronii unei firme mici. În cadrul aceleiaşi comparaţii, auto-evaluarea veniturilor dezirabile este doar cu puţin superioară aprecierii făcute de toţi subiecţii privitor la cât ar trebui să fie câştigul net. În plus, dacă estimările ansamblului populaţiei indicau faptul că singurele venituri din prezent prea mari în raport cu cele care ar fi de dorit sunt cele ale directorilor / patronilor de firmă mare, în cazul evaluării, în interiorul categoriilor socio-profesionale, a persoanelor având ocupaţie similare, toate segmentele populaţiei ocupate se percep ca fiind net dezavantajate (cu toţii apreciază că ar trebui să câştige aproape dublu). Într-un anumit sens, toate categoriile se percep ca aparţinând marii mase a celor fiind inechitabil recompensaţi în

30,45

13,02

14,83

9,42

7,72

7,03

6,36

4,56

4,332,03

37,76

8,15

14,15

4,86

5,13

4,68

3,64

2,48

2,13

4

0 10 20 30 40

director /patron (firmă mare)

doctor

director/patron (firmă mică)

profesor

tehnician /maistru

funcţionar

muncitor calificat

vânzător

muncitor necalificat

zilier Cât ar trebuisă câştige?

Cât câştigă?

15,89

12,24

9,33

7,68

8,24

6,43

6,88

5,88

6

9,45

5,8

4,88

4,08

3,59

3,17

3,66

3,59

3,21

0 10 20 30 40

conducători de unităţi, patroni

ocupaţii intelectuale

tehnicieni sau maiştri

funcţionari în administraţie

lucrători în servicii şi comerţ

meşteşugari şi mecanicireparatori

muncitori calificaţi

muncitori necalif. neagricoli

agricultori Cât ar trebuisă câştigeCât câştigă?

Total populaţie. Aprecierea ocupaţiilor din listă Populaţie ocupată. Aprecierea celor cu aceeaşi ocupaţie

A se vedea şi tabelul2.43, Anexa II


raport cu munca depusă. Desigur, inechitatea percepută la toate nivelele ar putea însemna doar că societatea românească este prea săracă pentru a oferi un standard material decent cetăţenilor ei, după cum, tot atât de bine, ar putea desemna o repartizare inechitabilă a resurselor între o elită mult prea bogată şi restul populaţiei. Această din urmă idee este susţinută de imaginea pe care o au majoritatea subiecţilor asupra stratificării: „o mică elită la vârf, foarte puţini oameni la mijloc şi cea mai mare parte a oamenilor la bază”. Din modul în care au fost evaluate veniturile, am putea deduce că directorii / patronii unei firme mari sunt percepuţi, deja, ca aparţinând respectivei elite. Singurele categorii în raport cu care s-au mai formulat, în chestionar, întrebări vizând banii, puterea şi prestigiul au fost primarii şi parlamentarii. După cum rezultă din tabelul 2.45 (Anexa II), prestigiul perceput al primarilor şi parlamentarilor este apropiat, aproximativ 70% dintre subiecţi acordând în ambele cazuri, note de 9 sau 10. Puterea de decizie este apreciată şi ea, în mod asemănător, de această dată primele două trepte ale scalei fiind indicate de circa 80% din respondenţi. În ceea ce priveşte veniturile(tabelul 2.44, Anexa II), situaţia este, însă diferită: primarii sunt percepuţi ca având venituri rezonabile (13,5 milioane faţă de 14,2 milioane, în cazul unui patron / director de firmă mică) şi ceva mai mici decât li s-ar cuveni (14,9 milioane). În cazul parlamentarilor, venitul din prezent este estimat la 33 de milioane pe când cel mediu considerat echitabil este de 20 de milioane. Am putea interpreta răspunsurile subiecţilor ca situând primarii în „marea masă” dezavantajată iar parlamentarii, în elita care câştigă nejustificat de mult. Evident, informaţiile din chestionar nu sunt, nici pe departe, suficiente pentru a creiona o imagine asupra felului în care este percepută „elita” la nivelul societăţii româneşti. În plus, în demersul nostru de sondare a posibilelor variante de stratificare socială, nu ne-am propus să luăm în calcul o perspectivă „elită” versus „marea masă” din două motive: unul legat de componenţa eşantionului, respectiv numărul extrem de mic de persoane aparţinând categoriei cu cele mai mari privilegii, şi celălalt ţinând de o opţiune teoretică, inacceptarea omogenităţii „clasei dominate”. Preferăm să ne raportăm la spaţiul social ca fiind constituit din mai multe segmente, având nivele (reale, percepute, auto-percepute) diferite de prestigiu, putere şi venituri deoarece, credem noi, respectivele aspecte se regăsesc şi la nivelul raportărilor axiologice şi al practicilor cotidiene ale celor ce „ocupă” respectivele segmente. Vom trata, pe larg acest aspect în următorul capitol; în acest moment vom încerca să tragem unele concluzii. Ne vom întoarce la perspectiva deconcertantă pe care o oferă figura 2.7 asupra componenţei „claselor sociale” definite în mod abstract, pe o scală cu şapte trepte, 1 corespunzând „clasei de sus”, 4 celei de mijloc iar 7, „clasei de jos”. Pentru a da un singur exemplu, agricultorii şi-au plasat propriile familii în zona superioară celei mijlocii în 14% din cazuri pe când cei cu ocupaţii intelectuale au făcut acest lucru cu o pondere de 13%. Tehnicienii / maiştri şi funcţionarii se plasează în mult mai mică măsură deasupra „clasei de mijloc” comparativ cu agricultorii şi muncitorii necalificaţi. Exemplele de acest fel ar putea continua. În plus pentru nici una dintre categoriile socio-profesionale nu s-a înregistrat valoarea modală pentru clasa de jos sau cea imediat superioară; nici pentru zona superioară clasei de mijloc nu există valori modale în cadrul nici unei grupări de ocupaţii. În schimb, la nivelul fiecărei ocupaţii, cu excepţia meşteşugarilor / mecanicilor reparatori, procentul maxim al alegerilor s-a înregistrat pentru „clasa de mijloc”. Dacă am lua drept criteriu plasarea în „clasa de sus” sau deasupra ei, diferenţele dintre categoriile socio-profesionale rămân extrem de mici, chiar dacă reflectă, într-o anumită măsură, ierarhia în funcţie de venitul mediu sau numărul anilor de şcoală. Figura 2.8 face puţină lumină privitor la criteriile de apreciere ale subiecţilor, venitul personal inducând cele mai mari diferenţe. Prestigiul şi puterea auto-apreciate la nivelul categoriilor socio-profesionale conduce la o caracterizare contradictorie a „claselor sociale”.

Tabelul 2.3 Valorile modale şi mediane (scale cu 10 trepte, 1 – minim, 10 maxim) pentru prestigiul şi puterea auto-percepută de cei care şi-au plasat familia în diferitele „clase sociale”

Peste clasa de mijloc Clasa de mijloc 5 6 Clasa de jos N Mediană Mod N Mediană Mod N Mediană Mod N Mediană Mod N Mediană Mod Prestigiu 70 6 5 257 7 8 148 6 8 131 5 5 75 4 5 Putere 69 5 1 250 6 8 144 6 5 126 3 3 77 3 1


Din punctul de vedere al puterii şi prestigiului celor care şi-au plasat familiile în spaţiul social, clasa de mijloc pare a avea un avantaj clar în raport cu cea superioară ei. Mai mult, alegerea tipică a celor care au considerat propria familie ca aflându-se în zona cea mai de sus a ierarhiei sociale este 1, adică puterea de decizie minimă (20% dintre subiecţi). Referitor la prestigiu, alegerea tipică este 5 (13,5%), pe o scală de la 1 la 10. Considerăm că o definire a stratificări sociale pornind de la „clasele sociale” ale unui spaţiu social abstract, în care subiecţii îşi plasează propriile familii, nu este operantă datorită lipsei de omogenitate a răspunsurilor subiecţilor. Nu putem încadra diferitele categorii socio-profesionale pe o treaptă sau alta iar puterea şi prestigiul maxim nu sunt asociate cu zona superioară celei de mijloc ci cu „clasa de mijloc”. Singurele criterii de ierarhizare a „claselor sociale” obţinute prin plasarea familiei subiecţilor în spaţiul social care conduc la o ordonare identică (clasa de jos – mijloc – superior mijlocului) sunt venitul personal şi cel per membru de familie. După cum am mai arătat, diferenţierea este, însă mult mai puţin accentuată decât aceea dintre categoriile socio-profesionale, chiar dacă am opera grupări, la nivelul acestora, care ar conduce la diviziuni cu ponderi mai mari din total pentru zona inferioară respectiv superioară (după o ierarhizare în funcţie de venitul personal). Întrebarea adresată subiecţilor credem că este relevantă, mai degrabă, pentru a desemna distanţa dintre percepţia globală asupra naturii stratificării sociale din România şi imaginea asupra propriului loc (al familiei) în spaţiul social. Percepţia socială este aceea a unei societăţi puternic polarizate dar marea majoritate a indivizilor se percep ca aparţinând clasei de mijloc sau zonelor imediat alăturate. Este clar că indivizii au nevoie de o imagine pozitivă asupra lor înşişi (şi a familiei, evident) şi, ca atare au judecat în termeni relativi, cei „de jos” supra-evaluându-se iar cei „de sus” sub-evaluîndu-se. Ar fi fost interesantă o întrebare referitoare la plasarea diferitelor categorii socio-profesionale din listă pe cele şapte trepte ale ierarhiei sociale. Probabil că imaginea asupra apartenenţei acestora la „clasele sociale” ar fi fost sensibil mai tranşantă decât cea rezultată din plasarea propriei familii. Dacă luăm ca bază a analizei stratificării categoriile socio-profesionale, întrebarea firească pe care ne-o punem este aceea a criteriilor / criteriului pertinent(e) de realizare a ierarhizării. Până în acest moment am operat cu venitul subiecţilor (propriul, al gospodăriei, per membru de familie), cu prestigiul şi puterea (auto-percepute respectiv percepute la nivelul întregii populaţii) şi cu câştigurile percepute ca fiind proprii celor cu aceeaşi ocupaţie, respectiv care ar trebui să le primească. Operante pentru ierarhizarea tuturor categoriilor socio-profesionale sunt veniturile declarate (proprii sau ale gospodăriei), numărul mediu al anilor de şcoală şi auto-percepţiile asupra prestigiului, puterii de decizie şi câştigurilor (din prezent respectiv dezirabile) deoarece aceste variabile se referă la fiecare grupare de ocupaţii. Vom prezenta ierarhiile doar pentru zece din cele unsprezece categorii, având în vedere numărul mic al celor care lucrează în armată. Informaţiile se vor referi, evident la populaţia ocupată (pentru care are sens auto percepţia subiecţilor). Rămâne în discuţie un posibil scor al prestigiului / puterii, având în vedere că, în funcţie de modul în care ne raportăm la scală, poziţiile anumitor categorii socio-profesionale se pot inversa. Vom calcula valorile mediane şi modale pentru a şti unde s-au încadrat peste 50% dintre subiecţi, respectiv care a fost nota pe care au acordat-o cel mai frecvent. Credem că ar fi impropriu să calculăm o valoare medie, deoarece, în această situaţie, „notele” nu pot fi interpretate ca exprimând intensitatea de manifestare a unui fenomen (la şcoală poate exista un „barem de corectare” cât de cât obiectiv; aici acest „barem” lipseşte cu desăvârşire). După cum rezultă din tabelul 2.4, ordinea în care au fost poziţionate categoriile socio-profesionale (excluzând lucrătorii din armată) în pagina 15 a chestionarului (păstrată şi de noi) coincide cu cea sugerată de valorile mediane ale răspunsurilor subiecţilor (valoarea mediană indică, de fapt, care este nota minimă pe care jumătate – sau cu puţin peste jumătate – dintre subiecţi au acordat-o pentru puterea respectiv prestigiul celor ce au o ocupaţie similară cu ei, la nivelul fiecărei categorii socio-profesionale). Valorile modale indică o ierarhie similară în ceea ce priveşte puterea de decizie dar, în cazul prestigiului (auto) perceput, meşteşugarii / mecanici reparatori au un răspuns tipic sensibil superior poziţiei din lista de referinţă. Trebuie să subliniem faptul că valorile modale sunt sensibil mai puţin relevante decât cele mediane datorită faptului că răspunsurile subiecţilor nu s-au centrat în jurul unei anumite note ci au avut o împrăştiere foarte mare. Evident, observaţia are o


valoare generală, nu se referă doar la categoria mai sus amintită. Veniturile „reale” declarate de către subiecţi şi cele per membru în gospodărie indică o ordonare a grupărilor de ocupaţii extrem de apropiată de cea din lista de referinţă, singura excepţie constituind-o muncitorii calificaţi, care apar într-o poziţie superioară meşteşugarilor / mecanicilor reparatori. Referitor la câştigurile estimate ca fiind tipice, în prezent, celor având o ocupaţie similară cu subiectul, trebuie să facem câteva observaţii. Subiecţii nu au indicat, pur şi simplu, propriul venit ci au făcut o estimare în funcţie de poziţia pe care o ocupă ei înşişi, într-o ierarhie locală, presupusă a exista la nivelul fiecărei ocupaţii. Se pare că agricultorii şi muncitorii necalificaţi cuprinşi în eşantion s-au considerat printre defavorizaţii propriei categorii deoarece, la aceste nivele, se înregistrează cele mai mari diferenţe dintre valorile medii calculate pentru veniturile declarate de subiecţi şi cele estimate de către aceştia. Ar putea fi vorba, de asemenea, de un efect legat de faptul că subiecţilor li s-a cerul să estimeze şi celelalte (categorii de) ocupaţii şi au avut dificultăţi în a accepta că cea proprie s-ar afla în zona cea mai de jos din perspectiva veniturilor. În rest, doar meşteşugarii / mecanicii reparatori se mai află în situaţia supra-evaluării venitului celor cu aceeaşi ocupaţie (ei îşi supra-evaluează, într-un anumit sens, şi prestigiul, nota 7 fiind cea tipică).

Tabelul 2.4 Valorile mediane şi modale pentru estimările puterii de decizie şi prestigiului, valorile medii ale aprecierilor vizând câştigurile estimate / dezirabile, veniturile medii individuale

respectiv per membru în familie şi numărul mediu de ani de şcoală per categorie socio-profesională

Subiect: Ocupaţia

Conducători de unităţi,

patroni ocupaţii

intelectuale tehnicieni

sau maiştri funcţionari în admini-

straţie

lucrători în servicii si comerţ

meşteşugari şi mecanici reparatori


muncitori necalificaţi neagricoli

Agricultori

Mediană 8 7 6 6 5 5 5 3 3

Puter

e

Mod 10 8 6 5 5 1 1 1 1 Mediană 8 8 7 7 5 5 5 4 4

Pres

tigiu

Mod 8 8 8 5 5 7 5 3 1 prezent 9,4 5,8 4,9 4,1 3,6 3,2 3,7 3,6 3,2 Va

lori

estim

ate

Câşti

g

dezirabil 15,9 12,2 9,3 7,7 8,2 6,4 6,9 5,9 6,0 Venit propriu „real” 8,4 5,8 5,1 4,1 3,7 2,4 3,6 2,2 1,3 Venit / membru fam. 4,3 3,6 3,0 2,4 2,4 1,3 1,9 1,4 1,0 Ani de şcoală 13,2 15 13,6 13,0 11,8 11,0 11,1 10,4 8,2 Venitul perceput ca dezirabil de către subiecţi pentru cei având o ocupaţie similară cu a lor induce o ierarhie apropiată cu cea de referinţă fiind inversaţi, însă, funcţionarii în administraţie şi lucrătorii în servicii / comerţ respectiv muncitorii calificaţi şi meşteşugarii / mecanicii reparatori. Ordonarea categoriilor socio-profesionale în funcţie de numărul mediu al anilor de şcoală, presupune, evident, o permutare între cei cu ocupaţii intelectuale şi conducătorii de unităţi / patroni. Aceştia se situează, însă, abia pe poziţia a treia, după tehnicieni / maiştri. Inversiunea dintre muncitorii calificaţi şi meşteşugarii / mecanicii reparatori apare şi aici, chiar dacă diferenţa este foarte mică. Dacă ne întoarcem la evaluările făcute de ansamblul populaţiei referitoare la prestigiul şi puterea de decizie asociată ocupaţiilor, constatăm că vânzătorii (un segment al lucrătorilor în servicii şi comerţ) se află într-o poziţie clar inferioară muncitorilor calificaţi, după ambele criterii menţionate. În ceea ce-i priveşte pe funcţionari şi pe tehnicieni / maiştri, situaţia este mai puţin clară: din perspectiva puterii de decizie, primii sunt percepuţi ca având un uşor avantaj pe când la capitolul prestigiu, răspunsurile sunt distribuite aproape identic. Judecăţile făcute de către toţi subiecţii privitoare la prestigiul, puterea şi câştigurile din prezent respectiv de dorit pentru ocupaţiile / grupările de ocupaţii supuse analizei lor indică o ordine similară cu cea obţinută în funcţie de venitul personal, adică cea din lista prezentată în tabelul 2.4, în care, însă, lucrătorii în servicii şi comerţ ar apărea înlocuiţi de muncitorii calificaţi. Credem, însă, că identificarea vânzătorilor cu „lucrătorii în servicii şi comerţ” ar fi o greşeală. Propunem, ca bază de discuţie, o ierarhie a categoriilor socio-profesionale în funcţie de venitul personal, pe care o vom analiza, după cum anticipam, în următorul capitol, din perspectiva relevanţei pe care o prezintă pentru existenţa cotidiană a indivizilor, pentru atitudinile pe care le au în diferite domenii, pentru modul în care îşi petrec timpul liber, etc.


Ca o concluzie succintă a acestui capitol, apreciem, în primul rând, că în România anilor 2000, nu există o percepţie univocă asupra a ceea ce am putea numi „clase sociale” (nu în accepţiunea lui Marx ci, evident, într-una sensibil mai largă) adică grupuri de indivizi care au conştiinţa apartenenţei la o anumită zonă din ierarhia spaţiului social. Variabilitatea deconcertantă a modului în care subiecţii au plasat propria familie în spaţiul social abstract propus reprezintă, credem noi, o dovadă suficient de elocventă. Va mai trece, probabil, mult timp până în momentul în care fiecare „îşi va cunoaşte locul” (la un moment dat, susceptibil de a se schimba, evident) în funcţie de criterii cu o largă acceptare intersubiectivă. În al doilea rând, apreciem că raportările subiecţilor la diferite categorii socio-profesionale prezintă un nivel ridicat de coerenţă; aceste noţiuni, desemnând grupuri de indivizi apropiaţi din punctul de vedere al ocupaţiei pe care o deţin, par să reprezinte instrumente, la nivelul cogniţiei individuale şi sociale, apte să ofere un model al felului în care este alcătuită societatea românească din perspectiva ierarhizării ei în funcţie de criterii cu maximă relevanţă socială, cum ar fi prestigiul, puterea şi recompensele materiale. În al treilea rând, dorim să subliniem faptul că ierarhizarea categoriilor socio-profesionale în funcţie de criterii obiective, cum ar fi venitul sau numărul mediu al anilor de şcoală, se vădeşte a fi o modalitate cel puţin tot atât de licită ca şi în cazul în care s-ar utiliza percepţia subiectivă a indivizilor asupra prestigiului, puterii sau recompenselor materiale ataşate respectivelor grupări de ocupaţii. În aceste condiţii, opţiunea noastră metodologică va fi, în continuare, de a opera cu criteriile obiective, dând întâietate standardului material deoarece, credem noi, aceasta este direcţia înspre care se îndreaptă centrarea axiologică a societăţii româneşti. În următorul capitol vom analiza categoriile socio-profesionale pe care le vom considera ierarhizate, în principiu, urmărind similarităţi şi dissimilarităţi existente între ele având ca scop nu numai întărirea concluziilor la care am ajuns până în prezent ci şi eventuale variante de regrupare a acestora în segmente mai largi, care să permită, în final, o analiză mai relevantă a mobilităţii sociale (anumite transgresări ale „barierelor” dintre două categorii socio-profesionale foarte apropiate ca standard material şi cultural ar putea să inducă o falsă impresie a unei mobilităţi sociale inter-generaţionale foarte ridicată).

Capitolul III

Stratificarea şi mizele sociale ale categoriilor socio-profesionale

În acest capitol vom încerca, după cum am arătat deja, să oferim o imagine a semnificaţiei apartenenţei subiecţilor la diferitele categorii socio-profesionale din perspectiva resurselor / capitalurilor care le sunt proprii, dar şi a modului de viaţă tipic. Evident, demersul nostru va urmări să releve şi omogenitatea sau eterogenitatea subgrupurilor spaţiului social delimitate prin apartenenţa la o grupare de categorii ocupaţionale din perspectiva aspectelor mai sus menţionate. Chiar dacă nu ne propunem să definim, în final, „clase sociale” proprii societăţii româneşti din prezent, în accepţiunea restrânsă a conceptului, proprie perspectivei marxiste, dezideratul nostru rămâne acela de a releva o ierarhizare (utilizând, evident, un criteriu cu relevanţă socială cât mai mare) a unor categorii în interiorul cărora să existe un anumit nivel de omogenitate şi care să fie cât mai clar delimitate unele de altele. Imaginea unui continuum social în care „tăieturile” sunt făcute complet arbitrar de către sociolog iar „ocupanţii” segmentelor astfel definite sunt apropiaţi în funcţie de un anumit criteriu dar pot să difere oricât de mult în funcţie de altele nu ni se pare una fecundă din perspectiva raportării comprehensive la structura socială. În plus, obiectivul final al analizelor noastre asupra stratificării sociale este acela de a pune în evidenţă care este relevanţa transgresării liniilor de demarcaţie dintre diferitele grupuri care compun societatea. Perspectiva asupra spaţiului social ca un continuum minimizează semnificaţia depăşirii unei singure „graniţe”. În acelaşi timp, nu trebuie să uităm că o serie de indicatori ai mobilităţii sociale nu iau în calcul „distanţa” dintre poziţia socială de referinţă (de obicei, statusul tatălui, în cazul mobilităţii intergeneraţionale) şi cea dobândită de fiu / fiică. Având în vedere acest fapt, credem că este important ca diferenţele dintre două straturi succesive să fie atent analizate iar dacă ele nu se vădesc a fi consistente, e preferabil să se opereze cu o categorie care să le înglobeze. Ca exemplu, în capitolul precedent am relevat o serie de similarităţi între muncitorii calificaţi şi meşteşugari / mecanici reparatori, între funcţionari şi tehnicieni / maiştri sau între muncitorii necalificaţi şi agricultori. Este evident că pentru a susţine pertinenţa cuprinderii mai multor categorii socio-profesionale într-o aceeaşi grupare este necesară o analiză mai complexă decât aceea vizând prestigiul, puterea sau venitul. În cele ce urmează ne propunem, în paralel, să analizăm particularităţile celor aparţinând aceloraşi categorii de ocupaţii şi să testăm pertinenţa unor eventuale grupări ale acestora. Menţionăm faptul că în acest capitol datele care vor fi analizate sunt cele culese în barometrele de opinie realizate în anii 2002-2004 sub auspiciile Fundaţiei pentru o Societate Deschisă (http://www.osf.ro). Construcţia bazei de date, inclusiv relevarea aspectelor preluate din „BOP 1998-2004: Baza de date consolidate” (construită de Bogdan Voicu) a fost descrisă în capitolul „Construcţia bazei de date sumative 2002-2004”. Reamintim doar faptul că efortul nostru a fost acela de a verifica măsura în care întrebările comune / similare din cele şase chestionare (au fost realizate câte două barometre de opinie în fiecare an) au avut aceeaşi semnificaţie sociologică sau se pretau la recodificări care să conducă la informaţii de aceeaşi factură. Un ultim aspect: populaţia pe care o vom viza, cu mici excepţii, este cea ocupată, având în vedere obiectul analizei noastre. În capitolul destinat analizei comparative a celor şase baze de date şi construcţiei celei care le sumează am discutat pe larg problemele legate de conceptul de „populaţie ocupată”, mai ales în ceea ce-i priveşte pe agricultori. Precizăm, aici doar faptul că, în principal, populaţia ocupată a fost selectată din cadrul aceleia pentru care a fost indicată categoria socio-profesională de apartenenţă prin intermediul variabilei „status ocupaţional” (în unele barometre subiecţilor li s-a cerut să precizeze şi „ultima ocupaţie” pe care au avut-o). Am utilizat, deci, operaţionalizarea realizată de institutele de sondare a opiniei publice care au realizat barometrele de opinie din anii 2002-2004, fără a avea acces, însă, la alte informaţii decât cele cuprinse în chestionarele aferente (cum ar fi, de exemplu, instrucţiunile suplimentare oferite operatorilor de teren). După cum am precizat deja, veniturile subiecţilor au fost raportate la anul de referinţă 2003 (în funcţie de estimările oficiale ale Institutului Naţional de Statistică – a se vedea

Stratificarea şi mizele sociale ale categoriilor socio-profesionale 51

Capitolul IV). Vârsta subiecţilor a fost păstrată aşa cum apare ea în fiecare bază de date deoarece am considerat că raportarea la acelaşi an 2003 ar aduce mai degrabă dezavantaje analizei noastre. Pentru aspectele care este plauzibil să se fi modificat sensibil de-a lungul celor trei ani în care s-au recoltat informaţiile pe care le utilizăm, vom verifica respectivul aspect (sau vom face trimiteri la analizele comparative pe care le-am realizat în capitolul IV).

Categoriile socio-profesionale şi resurse / capitaluri

Primul aspect pe care ne propunem să-l surprindem îl constituie resursele materiale proprii diferitelor categorii socio-profesionale. Aspectul a fost abordat, deja, în capitolul II dar informaţiile se refereau doar la baza de date din mai 2003. În capitolul destinat aspectelor metodologice, am arătat că nonrăspunsurile privitoare la venitul personal sunt neuniform distribuite, patronii / directorii de întreprindere având tendinţa, în cea mai mare măsură, să nu-şi declare veniturile iar agricultorii, să declare un venit nul. În cazul celor din urmă am realizat o înlocuire a datelor lipsă (inclusiv a venitului declarat nul) pentru subiecţii care au declarat venitul gospodăriei având în vedere situaţia specială a persoanelor care muncesc în agricultură (dificultatea de a delimita venitul propriu din cel global al familiei). În continuare vom prezenta, separat la nivelul fiecărui barometru de opinie, veniturile personale ale subiecţilor, având în vedere că această variabilă îşi modifică valoarea medie, de la un sondaj de opinie la altul, chiar în urma aplicării corecţiilor în funcţie de „evoluţia câştigului salarial mediu pe total economie” (a se vedea tabelul 4.2.42, capitolul IV) datorită unor creşteri reale ale veniturilor subiecţilor.

Figura 3.1 Valorile medii (corectate) ale veniturilor subiecţilor şi ale gospodăriilor (milioane lei) în funcţie de sondajul de opinie, separat pentru totalul populaţiei respectiv pentru cea ocupată

Între mai 2002 şi octombrie 2004 se constată o creştere aproape constantă a veniturilor proprii ale subiecţilor şi ale gospodăriilor acestora. Excepţia o constituie datele oferite de barometrele din mai şi octombrie 2003, care relevă unele valori inferioare celor din mai 2002. După cum am menţionat deja, valorile veniturilor au fost corectate în funcţie de „Raportul dintre indicele câştigului salarial mediu net şi indicele preturilor de consum” (Comisia Naţională de Prognoză, Principalele Proiecţii Macroeconomice Pentru 2006 - Prognoza de primăvară - 3 Mai 2006). Corecţia a însemnat, de fapt, înmulţirea veniturilor (proprii respectiv ale gospodăriilor) obţinute în barometrele din 2002 cu 1,108 şi împărţirea celor din 2004 cu un coeficient egal cu 1,105 (a se vedea tabelul 4.2.42, capitolul IV). Astfel s-a obţinut situaţia ca venituri egale obţinute în ani diferiţi să exprime aceeaşi putere de cumpărare a subiecţilor (supoziţia implicită a fost, însă, că veniturile proprii ale populaţiei neocupate şi cele ale gospodăriilor au avut creşteri similare cu cele înregistrate la nivelul populaţiei ocupate). În tabele 4.2.40 şi 4.2.41 (capitolul IV) au fost prezentate valorile medii ale câştigurilor personale respectiv ale gospodăriilor subiecţilor înaintea aplicării respectivelor corecţii şi, în acest caz, evoluţiile, în timp, au fost constant crescătoare, cu excepţia unei singure inversiuni: venitul propriu (al populaţiei ocupate), în octombrie 2003, apare cu foarte puţin mai mic decât cel din mai 2003. Notăm faptul că în octombrie 2003 a fost înregistrat, de departe, cel mai mare procent al nonrăspunsurilor vizând câştigurile personale pentru categoria „conducători de unităţi, patroni” (42,4%), fapt care ar putea explica respectiva inadvertenţă (a se vedea tabelul 4.2.36, capitolul IV). Apreciem că imaginea oferită de figura 3.1 asupra veniturilor subiecţilor / gospodăriilor este una plauzibilă, având în vedere

Venituri ale subiecţilor (milioane)

3,153,74 3,61 3,6 3,93

2,22 2,39 2,19 2,42 2,43 2,77

4,41

0

1

2

3

4

5

2002 mai 2002 oct 2003 mai 2003 oct 2004 mai 2004 oct

Total populaţie Populaţie ocupatăVenituri ale gospodăriei (milioane)

6,237,36 6,89 7,34 7,52

4,58 5,39 5,1 5,68 5,62 6,368,69

0

2

4

6

8

10


Total populaţie Populaţie ocupată


faptul că, dacă vom calcula valorile medii nu pentru fiecare sondaj de opinie în parte ci în funcţie de anul colectării datelor, constatăm că se regăsesc creşterile „veniturilor reale” – puterea de cumpărare – atât ale întregii populaţii cât şi cele ale populaţiei ocupate (la nivel individual, respectiv la cel al gospodăriei). Singura excepţie o reprezintă venitul personal al întregii populaţii din 2003, care apare mai mic, în medie, cu 1000 lei faţă de anul 2002 (a se vedea tabelele 3.1 şi 3.2, Anexa III). Nedispunând de informaţii privitoare la câştigurile personale ale populaţiei neocupate, în corecţia pe care am realizat-o am aplicat acelaşi coeficient, indiferent de statusul ocupaţional. Este posibil să fi supra-estimat veniturile individuale ale celor care nu deţin un loc de muncă pentru datele culese în 2002. În legătură cu raporturile existente între informaţiile culese în octombrie 2002 – mai 2003 respectiv octombrie 2003 – mai 2004, diferenţele mici sau chiar inversiunile se datorează faptului că acel coeficient de corecţie pe care l-am aplicat a fost calculat în funcţie de evoluţia câştigului salarial mediu net şi a preţurilor de consum la nivelul unui întreg an, pe când datele au fost culese la intervale de aproximativ şase luni. În consecinţă, pentru anul 2002 (în raport cu 2003) au fost sub-evaluate câştigurile din mai şi supra-evaluate cele din octombrie. Faptul este valabil, evident, şi pentru cele două momente din anul 2004 în care au fost realizate sondajele de opinie. Referitor la veniturile declarate de subiecţi (proprii şi ale gospodăriei), dorim să mai relevăm un singur aspect: măsura în care ele diferă sau nu de statisticile oficiale. Institutul Naţional de Statistică, sub titulatura „România în cifre – ediţia 2005” (http://www.insse.ro/publicatii/Romania_in_cifre.pdf) oferă informaţii privitoare la „câştigul salarial nominal mediu net lunar” şi „veniturile totale ale gospodăriilor” pentru anii 2001-2004. Prezentăm, în continuare, respectivele informaţii, cu observaţia că paralela se poate face doar pentru veniturile personale ale populaţiei ocupate, respectiv pentru cele ale gospodăriilor la nivel global.

Figura 3.2 Veniturile medii (fără corecţii) ale subiecţilor (populaţie ocupată) şi cele totale ale gospodăriilor (total populaţie) în funcţie de anul recoltării datelor comparativ cu statistica oficială

După cum era de aşteptat, subiecţii subevaluează atât propriul venit, cât şi cel al gospodăriei (cu observaţia că în statistica oficială se face o distincţie între venitul total al gospodăriei şi venitul bănesc al acesteia). Subliniem faptul că în figura 2.3 veniturile subiecţilor apar, evident, aşa cum au fost ele declarate operatorilor de anchetă, fără nici o corecţie, şi fără înlocuirea unei părţi a datelor lipsă pentru agricultori (venituri nule şi nonrăspunsuri pentru cei care au declarat venitul gospodăriei nenul). Valorile „declarate” sunt mai mici decât cele care rezultă din statisticile oficiale cu aproximativ un milion pentru venitul personal şi cu două până la patru milioane în cazul „veniturilor totale” realizate la nivelul întregii gospodării. După cum rezultă din analiza tabelului 4.2.40 (capitolul IV), creşterile veniturilor personale declarate de către subiecţi, în funcţie de anul recoltării datelor, oferă o imagine foarte apropiată de cea care rezultă din Tabelul 2.42 (Evoluţia câştigului salarial mediu pe total economie, capitolul IV). Altfel spus, de la un sondaj de opinie la altul, subiecţii care deţin un loc de muncă îşi subevaluează în mod asemănător câştigurile personale. Referitor la veniturile totale ale gospodăriilor, creşterile înregistrate la nivelul statisticilor oficiale indică o multiplicare a acestora de 1,207 din 2002 în 2003 şi de 1,366 din 2003 în 2004. Valorile omoloage care rezultă din declaraţiile subiecţilor sunt de 1,263 (pentru 2002 – 2003) respectiv de 1,240. În cazul comparaţiei între 2002 şi 2003, din declaraţiile subiecţilor rezultă o multiplicare mai puternică decât cea proprie statisticilor oficiale pe când referitor la anii 2003 – 2004, situaţia este

Venituri ale subiecţilor (milioane)

3,0383,789

4,84 4,6193,584

5,965

01234567

2002 2003 2004

Date sondaje Statistica oficială

Venituri ale gospodăriei (milioane)

4,3386,585

7,951 6,795,478

10,858

02468

1012

2002 2003 2004

Date sondaje Statistica oficială


inversă. Important este, însă, faptul că veniturile personale şi cele ale gospodăriilor nu par să se supună riguros aceleiaşi dinamici de creştere. Vom sintetiza în tabelul 3.1 informaţiile existente, la nivelul statisticilor oficiale, privitoare la evoluţia veniturilor şi preţurilor, la nivelul global al anilor 2002-2004, respectiv pentru lunile aprilie şi septembrie (având în vedere că subiecţilor li s-a cerut să estimeze câştigurile realizate în luna precedentă celei în care a avut loc sondajul de opinie).

Tabelul 3.1 Evoluţia venitului salarial mediu net, al celui total / bănesc al gospodăriilor, indicii de creştere a veniturilor, a preţurilor de consum şi indicii creşterii veniturilor reale

2002 2003 2004 Aprilie 2002

Sept. 2002

Aprilie 2003

Sept. 2003

Aprilie 2004

Sept. 2004

Venit salarial nominal net1 3,7892 4,8396 5,9653 3,9659 3,8550 4,9553 4,8817 5,9696 5,9443 Indicele creşterii venitului salarial 1,2772 1,2326 1,2495 1,2663 1,2047 1,2177 Indicele creşterii venitului salaria real 1,1077 1,1015 1,0772 1,0926 1,0708 1,0960

Venitul total2 6,5851 7,9509 10,8579 4,60 4,47 4,96 4,88 5,31 5,35 Indicele creşterii venitului total 1,2074 1,3656 Indicele creşterii venitului total real 1,0826 1,2204 Ponderea venitului bănesc din total2 76,2% 74,9% 75,8% Venituri băneşti 5,0178 5,9552 8,2303 Indicele creşterii venitului bănesc 1,1868 1,3820 Go

spod

ărie

Indicele creşterii venitului bănesc real 1,0293 1,2350 Indicele creşterii preţurilor de consum 1,153 1,119 1,160 1,159 1,125 1,111

Notă: Pentru datele defalcate pe lunile aprilie / septembrie, creşterea salarială nominală netă şi indicele creşterii preţurilor de consum sunt raportate la aceleaşi luni ale anului precedent 1Institutul Naţional de statistică (http://www.insse.ro) 2 România în cifre – ediţia 2005 (http://www.insse.ro/publicatii/Romania_in_cifre.pdf) La nivelul global al anilor 2002-2004, se constată mici diferenţe între evoluţia venitului salarial mediu net şi cel al gospodăriilor. Creşterea înregistrată între 2002 şi 2003 este mai mare în cazul veniturilor salariale, pe când pentru anii 2003-2004 veniturile gospodăriilor sunt cele care au o evoluţie ascendentă mai puternică. În tabelul 3.1 am prezentat defalcat informaţiile privitoare la creşterea veniturilor totale / băneşti ale gospodăriilor, având în vedere că, foarte probabil, subiecţii s-au referit, în răspunsurile pe care le-au oferit, la cele din urmă (nu au echivalat în bani consumul produselor din producţia proprie). Analizând indicii creşterii veniturilor reale (raportul dintre indicele creşterii venitului şi indicele creşterii preţurilor de consum) constatăm că aplicând acelaşi coeficient de multiplicare pentru veniturile gospodăriilor din 2002 ca şi pentru venitul salarial (pentru a face compatibile datele din 2002 cu cele obţinute în anul de referinţă 2003), am supra-evaluat câştigurile globale ale familiilor. Împărţind veniturile din 2004 (atât cele salariale cât şi cele ale familiilor) cu acelaşi indice al creşterii puterii de cumpărare a salariului mediu net, am supra-evaluat din nou veniturile gospodăriilor. Trebuie să facem o remarcă: demersul nostru de convertire a veniturilor la anul de referinţă 2003 înseamnă să încercăm să estimăm cât ar fi câştigat subiecţii dacă ar fi răspuns la întrebările chestionarului în respectivul an şi nu în 2002 (când puterea de cumpărare a salariului era ceva mai mică) sau în 2004 (când era mai mare). Având în vedere că anumite răspunsuri ale subiecţilor pot fi influenţate de puterea lor reală de cumpărare, am fi putut să realizăm o corecţie ţinând cont doar de indicii creşterii preţurilor de consum. În acest caz, veniturile ar fi exprimat puterea lor de cumpărare în momentul realizării sondajul de opinie. Se mai impune o observaţie: veniturile salariale medii nete au fluctuaţii de-a lungul unui an calendaristic, evoluţiile nefiind, neapărat, crescătoare. Din tabelul 3.1 se observă că, în mod constant, în luna septembrie s-au înregistrat câştiguri mai mici decât în aprilie (probabil datorită ponderii mai mari a persoanelor aflate în concediu). În acelaşi tabel au fost calculaţi indicii creşterii salariale reale prin raportare la aceeaşi lună a anului precedent, ţinând cont de indicii creşterii preţurilor de consum (raportaţi în acelaşi mod). Observăm că indicii creşterii câştigurilor salariale, în cazul raportării anului 2003 la 2002 respectiv a anului 2004 la 2003, au valori mai ridicate decât cei obţinuţi prin raportarea câştigurilor salariale caracteristice lunilor aprilie şi septembrie din respectivii ani la perioadele omoloage ale anilor precedenţi. Aspectul este valabil şi pentru indicii creşterii câştigului salarial


real. Considerăm că cea mai pertinentă modalitate de tratare a datelor este aceea de a lua în considerare doar indicii preţurilor de consum proprii lunilor aprilie şi septembrie pentru toate tipurile de venituri şi cheltuieli ale subiecţilor. Pentru anul 2002 veniturile vor fi multiplicate cu respectivii coeficienţi iar pentru anul 2004 valorile vor fi împărţite la creşterile medii ale preţurilor înregistrate în lunile aprilie şi septembrie comparativ cu aceleaşi luni ale anului 2003. Astfel, după cum spuneam mai sus, veniturile declarate de către subiecţi vor exprima puterea lor de cumpărare, cu singurul amendament că şi la nivelul anului 2003 va exista o mică diferenţă între semnificaţia câştigului din luna aprilie comparativ cu cel din luna septembrie (preţurile puteau înregistra anumite creşteri). O ultimă observaţie: valorile medii ale veniturilor declarate de către subiecţi la nivelul fiecărui sondaj de opinie nu înregistrează evoluţia sugerată de tabelul 3.1 (nu apare o scădere constantă a venitului în luna septembrie comparativ cu aprilie a aceluiaşi an).

Figura 3.3 ilustrează, pe de o parte, relaţia dintre veniturile proprii ale subiecţilor vizaţi de cele şase sondaje de opinie (şi care deţin un loc de muncă) şi cele care rezultă din statisticile oficiale existente la nivelul fiecărei luni pentru anii 2002-2004. Pe de altă parte, sunt prezentate datele obţinute la nivelul sondajelor de opinie după aplicarea corecţiei, în paralel cu cele oficiale cărora li s-a aplicat acelaşi tratament (uniformizarea semnificaţiei sumelor de bani indicate).

Figura 3.3 Veniturile populaţiei ocupate (la nivelul celor şase eşantioane) în paralel cu datele statistice oficiale înainte şi după aplicarea corecţiei prin indicii creşterii preţurilor de consum

După cum se poate observa din figura 3.3, privitor la veniturile proprii declarate de către cei aparţinând populaţiei ocupate doar la nivelul anului 2003 se regăseşte relaţia dintre venitul propriu lunii septembrie şi aprilie de la nivelul statisticii oficiale. S-ar putea ca răspunsurile subiecţilor să nu se fi referit strict la situaţia lunii precedente recoltării datelor ci să fi exprimat un fel de medie a ultimelor luni. Ceea ce este, credem, mai important de reţinut este faptul că veniturile apar sub-evaluate cu valori destul de importante, cuprinse între 0,6 milioane (barometrul de opinie din octombrie 2002) şi 1,59 milioane (sondajul din mai 2004). Evident că jocul nonrăspunsurilor a avut o influenţă la acest capitol; am relevat, în capitolul IV, ponderea relativ mare a nonrăspunsurilor şi faptul că distribuţia acestora a fost neuniformă în funcţie de categoria socio-profesională a subiecţilor. De asemenea, am arătat că există diferenţe destul de importante între cele şase sondaje de opinie din acest punct de vedere (tabelele 4.2.34 – 4.2.36, Capitolul IV). Al doilea grafic prezentat în figura 3.3 oferă, de fapt imaginile creşterilor salariale reale pentru lunile aprilie şi septembrie, aşa cum rezultă din declaraţiile subiecţilor respectiv din statisticile oficiale (anul de referinţă fiind 2003). Privitor la declaraţiile subiecţilor, diferenţele cele mai importante se înregistrează între informaţiile culese în mai 2002 şi octombrie 2004 (1,11 milioane) pe când în cazul statisticii oficiale diferenţa este maximă între momentele octombrie 2002 şi octombrie 2004 (0,88 milioane). Faptul oarecum surprinzător este acela că în octombrie 2003 s-a înregistrat un venit „real” al subiecţilor chestionaţi (şi care deţineau un loc de muncă) inferior celui din mai 2002, deşi statistica oficială indica o creştere a puterii de cumpărare a salariului mediu nominal net. Credem că ponderea nonrăspunsurilor patronilor / directorilor de întreprindere (42,4%), de departe cea mai mare comparativ cu celelalte sondaje de opinie, ar putea explica această inadvertenţă. În rest, se constată că, de-a lungul celor două serii de date (pentru lunile aprilie respectiv septembrie), valorile sunt crescătoare. Menţionăm faptul că în analizele viitoare vom opera cu valorile veniturilor şi

Venituri ale populaţiei ocupate

2,853,97 3,85

4,96 4,88

3,25 3,59 3,584,38 4,9

5,97 5,94

01234567


Valori eşantioane Statistica oficială

Venituri ale populaţie ocupate

3,34,6 4,47 4,96 4,88 5,31

3,72 3,59 3,58 3,9 4,415,35

01234567


corecţie eşantioane corecţie statistica oficială


cheltuielilor obţinute în urma aplicării corecţiei discutate anterior. În plus, pentru agricultorii care sau nu şi-au declarat veniturile proprii sau au indicat valoarea zero în condiţiile în care venitul gospodăriei era nenul, vom înlocui din nou datele lipsă prin acelaşi model de estimare folosit anterior (tabelele 4.2.37 – 4.2.38, Capitolul IV).

Resursele materiale Ne propunem, în primul rând, să prezentăm valorile medii ale veniturilor personale ale subiecţilor şi cele ale gospodăriilor, separat în funcţie de categoria socio-profesională. Evident, imaginea pe care o vom oferi va fi una foarte generală, având în vedere diferenţele destul de puternice între câştigurile subiecţilor aparţinând aceleiaşi grupări de ocupaţii.

Figura 3.4 Valorile medii ale veniturilor populaţiei ocupate global şi după mediul de rezidenţă, în funcţie de categoria socio-profesională

Imaginea oferită de figura 3.4 este asemănătoare cu cea obţinută în capitolul precedent (figura 2.6, Capitolul II), ierarhia în funcţie de venitul personal fiind cea a listei ocupaţiilor cu aceeaşi observaţie, că muncitorii calificaţi se poziţionează înaintea meşteşugarilor / mecanicilor reparatori. Referitor la venitul total al gospodăriei, tehnicienii / maiştri se situează pe o poziţie inferioară funcţionarilor din administraţie dar diferenţa este mică. Veniturile declarate de către directori / patroni sunt de peste cinci ori mai mari decât cele ale agricultorilor iar cele ale gospodăriei, de peste patru ori. În figura 3.4 am prezentat şi informaţiile defalcate pe mediile de rezidenţă, pentru a pune în evidenţă diferenţele destul de substanţiale care există între locuitorii satelor şi oraşelor. Cu excepţia veniturilor gospodăriilor muncitorilor necalificaţi, orăşenii sunt privilegiaţi atât în ceea ce priveşte propriile câştiguri financiare cât şi referitor la cele ale întregii familii. Evident, este vorba de venituri băneşti; dacă s-ar lua în calcul şi contravaloarea bunurilor produse şi consumate în gospodăria proprie, situaţia ar fi sensibil diferită. Vom relua această discuţie. Deocamdată trebuie să precizăm faptul că variabilele desemnând venitul propriu şi cel al gospodăriei au valori destul de ridicate (a se vedea tabelul 3.3 Anexa III) mai ales în cazul directorilor / patronilor şi în cel al agricultorilor (abaterea standard are, în acest caz, valori superioare mediei variabilei la nivelul categoriei avute în vedere). Segmentarea categoriilor de ocupaţii în funcţie de mediul de rezidenţă duce, de cele mai multe ori, la scăderea dispersiei veniturilor pentru cei care locuiesc la sat pe când, în cazul orăşenilor, dispersia datelor este mai mare decât cea înregistrată la nivel global. Evident, pentru a stabili dacă subgrupurile pe care le-am obţinut la nivelul fiecărei categorii socio-profesionale sunt mai mult sau mai puţin omogene decât întreaga categorie ar trebui să ţinem seama că veniturile medii diferă între cele două medii de rezidenţă. Oricum, este evident că variabilitatea datelor este ridicată şi în interiorul respectivelor subgrupuri. Pentru a ne face o imagine asupra modului cum sunt repartizate veniturile individuale la nivelul categoriilor socio-profesionale am recodificat respectiva variabilă în zece categorii cu un pas

Total populaţie ocupată

11,4

9

9,6

7,4

5,6

6,6

5,2

3,31,5

2,5

3,5

3,2

3,6

4,4

4,9

5,9

813,5

0 2 4 6 8 10 12 14

conducători de unităţi, patroni





meşteşugari şi mecanicireparatori



agricultori

venit gospodărievenit propriu

Sat

9,01

8,24

8,73

5,89

4,94

5,17

4,82

3,211,41

2,52

3,09

2,72

3,16

3,76

4,84

4,6

4,9810

0 2 4 6 8 10 12 14

Oraş

12

9,12

9,97

8,04

6,25

7,26

5,5

4,642,11

2,45

3,69

3,53

3,83

4,66

4,92

6,2

8,9714,6

0 2 4 6 8 10 12 14


constant, de un milion, ultima treaptă a scalei fiind „opt milioane şi peste”. Pentru reprezentarea grafică de mai jos, am sumat grupele 7-7,99 milioane şi 8-8,99 milioane datorită ponderii foarte mici a acestora în cazul anumitor categorii socio-profesionale.

Figura 3.5 Ponderile diferitelor categorii ale venitului propriu declarat de către populaţia ocupată în funcţie de categoria socio-profesională

Omogenitatea cea mai ridicată a venitului pare a se manifesta în cazul agricultorilor, care declară în 57% din cazuri venituri sub un milion şi în 21% din situaţii, 2-2,99 milioane. Pentru muncitorii necalificaţi intervalul modal este 2-2,99 milioane (48% din subiecţi), cele două trepte imediat superioare şi inferioare având ponderi apropiate (15% şi 17%). Muncitorii calificaţi, comparativ cu cei necalificaţi, se caracterizează printr-o neomogenitate mai accentuată, accesul la veniturile ridicate fiind sensibil mai mare (17% declară venituri peste cinci milioane, faţă de numai 5%, în cazul muncitorilor necalificaţi). De asemenea, cei cu venituri sub un milion reprezintă doar 4%, faţă de 11%, în cazul celor fără calificare. Meşteşugarii şi mecanicii reparatori se află într-o situaţie intermediară între muncitorii calificaţi şi cei necalificaţi: există un segment important care are venituri sub un milion (10%) dar ponderea celor care declară venituri de cinci milioane sau peste este de 12%. De remarcat că lucrătorii în servicii şi comerţ par să aibă venituri ceva mai ridicate decât muncitorii calificaţi datorită ponderii mai mari a veniturilor de nouă milioane sau peste, ponderea veniturilor sub trei milioane fiind, în cazul lor, de 57% faţă de 45%, pentru muncitorii necalificaţi. Atât pentru muncitori cât şi pentru mecanici / reparatori, respectiv lucrători în servicii şi comerţ, intervalul modal este 2-2,99 milioane, diferenţele fiind date de ponderile veniturilor foarte mici şi de cele cu nivel relativ ridicat. Dacă ne referim, în continuare, la categoriile mai ridicate de venituri, cele peste cinci milioane, funcţionarii, tehnicienii / maiştrii, intelectualii şi directorii / patronii, în această ordine, oferă o imagine destul de uniform crescătoare asupra creşterii standardului material. De remarcat, însă, că în fiecare dinte categoriile mai sus menţionate există segmente destul de importante care au venituri relativ scăzute (30% dintre funcţionari, 22% dintre tehnicieni / maiştri, 14% din intelectuali şi 32% dintre directori / patroni declară venituri personale sub trei milioane). Persoanele cu ocupaţii intelectuale depăşesc „pragul critic” de 50% în ceea ce priveşte ponderea celor având venituri de cinci milioane sau peste. Referitor la veniturile mici ale directorilor / patronilor, ar putea fi vorba de firme mici, care declară profit nul şi salarii simbolice (cu scopul de a eluda o parte din taxele şi impozitele datorate statului) sau, pur şi simplu, de mistificări. Ceea ce este, însă, demn de reţinut, este marea eterogenitate a veniturilor declarate de către subiecţii aparţinând categoriilor „privilegiate” (în termeni relativi, evident) din perspectiva resurselor materiale; cu excepţia veniturilor sub două milioane, toate celelalte trepte ale scalei sunt „ocupate” destul de uniform (întrunesc procente importante din fiecare grupare de ocupaţii). Concluzia este că, în acelaşi timp, diferenţele dintre categoriile socio-profesionale sunt destul de mari dar că eterogenitatea în interiorul subgrupurilor rămâne importantă.

3

2

2

1

3

10

4

11

57

13

6

2

3

4

15

13

11

17

21

11

23

12

17

25

39

30

30

48

10

26

6

16

17

23

18

22

24

15

4

17

7

18

17

19

10

13

14

5

3

12

12

16

17

8

5

7

7

2

2

7

9

8

12

6

4

2

5

1

1

5

11

11

10

8

3

1

3

4

24

15

6

6

4

2

2

5

11

1

0% 25% 50% 75% 100%

directori/patroniocupaţii intelectuale

tehnicieni/maiştrifuncţionari

lucrători servicii/comerţmeşteşugari/mecanici


agricultoriTotal

sub 1 milion 1-1,99 2-2,99 3-3,99 4-4,99 5-5,99 6-6,99 7-8,99 9 milioane sau peste


Nici nu era de aşteptat ca lucrurile să stea altfel având în vedere că trăim într-o societate cu economie de piaţă, în care veniturile unei aceleiaşi categorii nu mai sunt prestabilite (şi diferenţiate doar de vechimea în muncă, eventual de poziţia în ierarhia socială). Muncitorii calificaţi pot fi angajaţi la un patron care plăteşte mai bine sau mai rău, pot lucra pe cont propriu, pot activa într-un domeniu mai bine sau mai prost plătit sau, pur şi simplu, pot face o muncă de mai bună sau mai slabă calitate; toate aceste aspecte, şi multe altele, se pot oglindi în nivelul câştigurilor subiecţilor. A renunţa la utilizarea categoriilor socio-profesionale în analiza stratificării sociale pe motiv că sunt eterogene din perspectiva distribuirii veniturilor nu ni se pare o opţiune rezonabilă, cel puţin atâta timp cât nu se demonstrează că există alte modalităţi de grupare mai pertinente. Evident, resursele materiale sunt extrem de importante pentru existenţa cotidiană a individului, pentru aşteptările lui, pentru gradul general de satisfacţie în raport cu propria viaţă, etc. Considerăm, însă, că există şi alte aspecte la fel de importante, cum ar fi natura ocupaţiei sau nivelul de studii. Vom încerca să argumentăm acest punct de vedere de-a lungul acestui capitol. Până în prezent, percepţia subiecţilor asupra puterii de decizie, a prestigiului şi a câştigurilor dezirabile proprii diferitelor (grupări de) ocupaţii susţine faptul că, la nivelul conştiinţei comune, societatea este apreciată ca fiind ierarhizată din acest punct de vedere, între cele trei criterii – bani, putere, prestigiu – existând o corelaţie ridicată. Am putea imagina, la limită, o segmentare a populaţiei în funcţie de decila de venit în care se încadrează şi să analizăm particularităţile acestor grupuri din perspectiva modului de viaţă sau al raportărilor valoric-atitudinale. Credem, însă, că o astfel de perspectivă reduce inacceptabil de mult semnificaţia conceptului de stratificare socială: ar fi rizibilă, credem noi, o întrebare privitoare la prestigiul şi, mai ales, la puterea de decizie de care se bucură cei care aparţin, de exemplu, decilei opt de venit. În plus, nu am putea formula aprecieri de genul: deoarece au un venit ridicat, discută mai mult despre politica externă, fără să vulgarizăm excesiv tentativa de discurs sociologic. Evident, categoriile de populaţie delimitate în acest mod ar diferi din perspectiva nivelului de studii, a ponderii cu care aparţin diferitelor categorii socio-profesionale şi o bună parte a diferenţelor dintre modurile de raportare la viaţa socială pe care le-am releva ar fi mai pertinent să le punem pe seama acestor aspecte şi nu să le considerăm determinate în mod direct de standardul lor material. Ca o exemplificare, cu aproximaţie, cei mai bogaţi 10% dintre subiecţi sunt cei având venituri de 7 milioane şi peste. Această categorie este compusă din 57 de directori / patroni reprezentând 14,3% din total, 142 de intelectuali (35,6%), 34 de tehnicieni / maiştri (8,5%), 40 de funcţionari (10%), 34 de lucrători în servicii / comerţ (8,5%), şi 72 de muncitori calificaţi (18%), celelalte ocupaţii având ponderi sub 3%. Se obţine omogenitatea relativă a veniturilor (care pot fi oricât peste şapte milioane) cu preţul unei puternice eterogenităţi din perspectiva nivelului de studii şi a tipului de activitate profesională. Oricum rămâne de verificat dacă, de exemplu, muncitorii calificaţi cu venituri ridicate au un mod de viaţă mai asemănător cu cei din propria categorie socio-profesională sau cu cei având venituri echivalente. Ne propunem ca, în continuare, să operăm cu decilele de venituri (sau cu grupări ale acestora) pentru a putea face anumite comparaţii din perspectiva mai sus amintită. Pentru a percepe modul în care este influenţată imaginea asupra distribuirii veniturilor subiecţilor de grila pe care o utilizăm pentru delimitarea categoriilor de venit, vom prezenta echivalentul informaţiei din figura 3.5 utilizând, de această dată, intervalele delimitate de decile.

Figura 3.6 Valorile medii ale veniturilor subiecţilor la nivelul intervalelor delimitate de decile

În figura 3.6 am prezentat valorile medii ale veniturilor la nivelul intervalelor delimitate de decile; raportul dintre intervalele extreme poate fi interpretat ca nivel al inegalităţii sociale. În cazul nostru, cei 10% cei mai bogaţi au un venit de 52 de ori mai mare decât cei 10% cei mai săraci. Urmărind acest raport pentru barometrele din 2005 şi până în prezent se poate stabili evoluţia „inegalităţii”, cel puţin din perspectiva câştigurilor. De remarcat faptul că, în mod firesc, dispersia

0,22 1,26 1,99 2,38 2,81 3,33 3,75 4,76 5,82

11,41

0

5

10

Sub dec. 1 Între 1şi 2 Între 2şi 3 Între 3 şi 4 Între 4 şi 5 Între 5 şi 6 Între 6 şi 7 Între 7 şi 8 Între 8 şi 9 Peste 10


veniturilor în categoriile delimitate de decile este redusă, cu o singură excepţie: valorile superioare decilei 9 (care pot fi „oricât de mari” peste pragul de 6,95 milioane – a se vedea tabelul 3.6, Anexa III). Decila 5 (3 milioane), de fapt valoarea mediană, împarte populaţia ocupată în două grupuri: 50% din total care au venituri cel mult egale cu această valoare şi 50% care câştigă peste 3 milioane. Comparativ cu prima variantă de analiză, cu grupe de venituri având ecartul de un milion, utilizarea decilelor conduce la o analiză mai detaliată a veniturilor mici şi la una mai grosieră a celor cu nivel relativ ridicat (peste cinci milioane). Pentru a fi mai clară paralela pe care o facem, vom prezenta, comparat, valorile care delimitează intervalele de grupare a veniturilor şi ponderea subiecţilor cuprinşi în fiecare dintre acestea. Notăm faptul că, deşi în cazul decilelor respectivele ponderi ar fi trebuit să fie riguros egale cu 10%, situaţia nu este aceasta în mod riguros datorită faptului că aceleaşi venituri au fost declarate de mai mulţi subiecţi (mai ales pentru valori numere întregi, cum ar fi „3 milioane”).

Tabelul 3.2 Gruparea populaţiei ocupate în categorii de venit pe intervale egale respectiv pe decile Intervale egale (milioane) sub 1 1-1,99 2-2,99 3-3,99 4-4,99 5-5,99 6-6,99 7-7,99 8-8,99 Peste 9 Total Frecvenţă 561 499 1123 750 515 326 209 92 96 211 4382 Procent 12,8% 11,4% 25,6% 17,1% 11,8% 7,4% 4,8% 2,1% 2,2% 4,8% 100%

Sub dec. 1 Între 1 şi 2 Între 2 şi 3 Între 3 şi 4 Între 4 şi 5 Între 5şi 6 Între 6 şi 7 Între 7 şi 8 Între 8 şi 9 Peste 9 Intervale inter-decile (milioane) 0-0,58 0,59-1,74 1,75-2,22 2,23-2,50 2,51-3,00 3,01-3,48 3,49-4,05 4,06-5,00 5,01-6,95 Peste 6,95

Total

Frecvenţă 438 471 401 469 563 335 417 485 391 412 4382 Procent 10,0% 10,7% 9,2% 10,7% 12,8% 7,6% 9,5% 11,1% 8,9% 9,4% 100%

Figura 3.7, în plus faţă de cea analogă construită utilizând cealaltă variantă de grupare a datelor, relevă mai clar un anumit avantaj al intelectualilor în raport cu directorii / patronii: doar 18% dintre cei dintâi au venituri sub valoarea mediană (3 milioane) faţă de 33%, în cazul celorlalţi.

Figura 3.7 Ponderile diferitelor categorii ale venitului propriu declarat de către populaţia ocupată în funcţie de categoria socio-profesională

După acelaşi criteriu, însă, muncitorii calificaţi sunt în avantaj nu numai în raport cu meşteşugarii / mecanicii reparatori ci şi cu lucrătorii în servicii şi comerţ (avantaj contracarat, după cum spuneam, de ponderea mai mare a celor având veniturile cele mai ridicate, şi care se înscriu, de fapt, într-un interval între 6,96 şi 90 de milioane). Diferenţele între tehnicieni / maiştri şi funcţionari sunt mai nete dacă facem comparaţia în funcţie de valoarea mediană dar cea care apare cu şi mai multă pregnanţă este aceea dintre cele două categorii luate împreună şi gruparea subsumând muncitorii calificaţi, meşteşugarii / mecanicii şi lucrătorii din servicii / comerţ). Este vorba, evident, doar de o chestiune de lecturare a datelor, care poate fi, însă, importantă în momentul în care ne punem problema unor regrupări ale categoriilor socio-profesionale (în speţă, pentru a analiza mobilitatea

2

2

1

0

2

7

3

8

4

1

3

3

11

12

7

14

30

9

2

2

8

13

8

11

18

8

7

5

5

7

18

10

13

21

4

11

8

13

17

17

19

15

19

3

2

8

8

11

6

14

11

6

2

5

9

11

12

12

10

13

6

1

12

21

21

16

7

10

12

3

3

12

18

17

11

7

6

9

2

2

37

26

18

15

7

4

5

1

244

0% 20% 40% 60% 80% 100%





agricultori

sub dec. 1 dec. 1-2 dec. 2-3 dec. 3-4 dec. 4-5dec. 5-6 dec. 6-7 dec. 7-8 dec. 8-9 peste dec. 9

A se vedea tab. 3.5, Anexa III


socială astfel încât trecerea dintr-o categorie în alta să aibă semnificaţia reală a unei mobilităţi ascendente sau descendente). În continuare, vom prezenta componenţa socio-profesională a grupărilor de subiecţi (aparţinând populaţiei ocupate) delimitate în funcţie de raportarea veniturilor acestora la valorile celor nouă decile proprii respectivei variabile.

Figura 3.8 Componenţa socio-profesională a grupărilor de subiecţi delimitate de decilele de venit

După cum putem vedea din figura 3.8, există o singură categorie relativ omogenă din perspectiva componenţei socio-profesionale: cei cu veniturile sub 0,59 milioane care sunt, în marea lor majoritate, agricultori. În al doilea interval (0,59-1,74 milioane), tot agricultorii au ponderea cea mai mare dar o pondere importantă o au şi muncitorii (calificaţi / necalificaţi) respectiv lucrătorii în servicii şi comerţ. Este interesant de observat că această categorie socio-profesională, cu excepţia primului interval, pare a reprezenta un segment destul de important la nivelul fiecărei categorii de venit. Pentru ultimele trei intervale, desemnând câştigurile cele mai ridicate, ponderea lucrătorilor în servicii şi comerţ este aproape identică (aproximativ 8%, faţă de ponderea în total populaţie, care este de 11%). Pentru intervalele cuprinse între decila 1 şi 7, nivelul de reprezentare a categoriei fluctuează destul de puţin în jurul valorii de 15%. În cazul muncitorilor calificaţi, reprezentarea relativ constantă o întâlnim în intervalele cuprinse între decila 2 şi 8, nivelul acesteia fluctuând neliniar, de la 39% pentru intervalul dintre decila 2 şi 3 înspre 48% pentru intervalul 5-6 şi ajungând la 36% în cazul segmentului de populaţie delimitat de ultimele două decile (5,01-6,95 milioane). La nivelul cel mai înalt al venitului ei sunt, însă, prezenţi cu o pondere de doar jumătate din cea a propriei categorii în raport cu totalul populaţiei ocupate. În cazul meşteşugarilor / mecanicilor ,situaţia este apropiată de cea a muncitorilor calificaţi, cu diferenţa că ei se regăsesc într-o proporţie apropiată de cea a propriei categorii faţă de ansamblul populaţiei ocupate la nivelul cel mai de jos al veniturilor (sub 0,59 milioane). Pentru funcţionari constatăm o sub-reprezentare puternică pentru primele două intervale de venit, şi una moderată pentru cele două intervale delimitate de decilele 2, 3 şi 4 (0,59-1,74 respectiv 1,75-2,22 milioane). Urmează, apoi, o uşoară supra-reprezentare aproape constantă pentru cele cinci grupe de venit aflate între decila 4 şi 9 (2,51 respectiv 6,59) şi o reprezentare aproape dublă faţă de cea proprie categoriei în raport cu totalul pentru veniturile cele mai ridicate (peste 6,59). În ceea ce-i priveşte pe tehnicieni / maiştri, sub-reprezentarea este puternică la nivelul de jos al veniturilor, scade până la intervalul delimitat de decilele 3-4, urmează o reprezentare aproape egală cu cea a propriei categorii faţă de ansamblu pentru cele trei intervale delimitate de decilele 4-7 (2,51, 3,01 3,49 şi 4,05 milioane). Urmează, apoi, o reprezentare aproape dublă pentru fiecare din cele trei intervale desemnând câştigurile cele mai ridicate. Pentru intelectuali, ponderea reprezentării propriei ocupaţii la nivelul grupurilor delimitate de decilele de venit creşte aproape constant pe măsură ce ne apropiem de zona desemnând câştigurile cele mai ridicate. Ponderea celor cu ocupaţii intelectuale e aproximativ egală cu aceea a întregii categorii faţă

11423

1245

154

31

36

81312

2426

3513

11

12

556

99

95

02

54

898

98

106

312

1619

1510

157

88

11

23

22

44

32

21

2

1123

3942

4148

4737

3618

34

610

1515

126

522

18

7547

147442

543

17

0% 20% 40% 60% 80% 100%

sub dec. 1dec. 1-2dec. 2-3dec. 3-4dec. 4-5dec. 5-6dec. 6-7dec. 7-8dec. 8-9

peste dec. 9Total

directori/patroni ocupaţii intelectuale tehnicieni/maiştrifuncţionari lucrători servicii/comerţ meşteşugari/mecanicimuncitori calificaţi muncitori necalificaţi agricultori

A se vedea şi tabelul 3.7, Anexa


de ansamblu pentru intervalele interdecilice 5-6 şi 6-7, e aproape dublă pentru intervalele 7-8 şi 8-9 şi este aproape triplă pentru nivelul cel mai ridicat de venituri (peste 6,59 milioane). Ponderea directorilor / patronilor are o evoluţie mult mai sinuoasă: este foarte mică pentru primele două intervale, creşte la 4% (chiar ponderea categoriei în raport cu totalul) pentru al treilea interval apoi scade la 1% pentru intervalul dintre decilele 5 şi 6. Pentru penultimele două intervale reprezentarea este aproximativ egală cu cea a categoriei în raport cu totalul populaţiei ocupate, pentru a urma o creştere spectaculoasă la nivelul superior decilei 9 (supra-reprezentare de aproape patru ori). Imaginea globală care se desprinde privitor la componenţa diferitelor grupuri delimitate de decilele venitului personal este aceea în care doar la baza şi la vârful scalei se pot discerne profiluri specifice (preponderenţa agricultorilor sub decila 1 şi a directorilor / patronilor împreună cu intelectualii peste decila 9). În zona dintre decilele 2 şi 9, pe măsură ce urcăm „treptele” scalei veniturilor, componenţa acestora se modifică, în principal, prin scăderea constantă a ponderii muncitorilor necalificaţi şi agricultorilor şi a creşterii cuantumului intelectualilor şi a tehnicienilor / maiştrilor, nivelul de reprezentarea al muncitorilor calificaţi rămânând aproape constant. Vom completa tabloul oferit de figurile 3.8 şi 3.9 cu cel al venitului pe membru în familie deoarece, credem noi, acesta exprimă în mai mare măsură standardul material real.

Figura 3.9 Ponderile diferitelor categorii ale venitului per membru în familie, la nivelul populaţiei ocupate, în funcţie de categoria socio-profesională

Observăm că utilizarea acestui nou criteriu modifică, sub unele aspecte, imaginea oferită de figura 3.7. Persoanele având ocupaţii intelectuale sunt mai bine plasate decât directorii / patronii din perspectiva venitului per membru în familie atât la nivelul penultimului cât şi al ultimului interval de venit (decilele 8-9 şi superior decilei 9). Funcţionari se situează, la rândul lor, într-o poziţie superioară tehnicienilor / maiştrilor, dacă ne referim la categoria cea mai ridicată de venit sau cumulat, la veniturile superioare decilelor 6, 7 şi 8 (oricum, conform figurii 3.4, venitul mediu al gospodăriei era, şi el, mai mare). O altă inversiune importantă este aceea dintre muncitorii calificaţi şi lucrătorii în servicii / comerţ. Primii au venituri per membru în familie superioare decilei 9 doar în proporţie de 4% pe când pentru cei din urmă ponderea este de 10%. Superioritatea se păstrează şi pentru intervalul de venit delimitat de decilele 8 şi 9. Inversiunile pot fi datorate, pe de o parte, taliei diferite a familiei (mai ales numărului mediu de copii) dar şi statutului ocupaţional al celorlalţi membri ai familiei (mai ales deţinerea unui loc de muncă pentru soţul / soţia respondentului, în cazul celor căsătoriţi – care au, de departe, ponderea cea mai mare la nivelul populaţiei ocupate). Pe ultimele locuri ale ierarhiei se află tot agricultorii şi muncitorii necalificaţi, cu ponderi apropiate la nivelul celor trei intervale desemnând veniturile cele mai ridicate dar diferenţiaţi clar în ceea ce priveşte nivelul cel mai de jos: agricultorii au în proporţie de 45% venituri sub 0,46 milioane per membru în familie pe când, în cazul muncitorilor necalificaţi, procentul este de numai 9%. Prezentăm , şi de această dată, valorile medii ale veniturilor la nivelul celor zece intervale de

2

1

1

1

2

6

4

9

45

4

1

1

2

8

11

11

17

19

5

3

4

5

13

23

13

20

13

6

3

9

5

10

12

12

17

5

4

7

9

10

12

14

13

12

5

5

7

13

11

11

13

13

9

4

11

10

16

16

12

9

12

8

2

17

16

15

17

8

7

11

3

2

18

20

20

17

13

6

8

2

2

28

32

12

17

10

1

4

2

3

0% 20% 40% 60% 80% 100%





agricultori

Sub decila 1: 0-0,46 între 1 şi 2: 0,47-0,83 între 2 şi 3: 0,84-1,16 între 3 şi 4: 1,17-1,44între 4 şi 5: 1,45-1,74 între 5 şi 6: 1,75-2,03 între 6 şi 7: 2,04-2,52 între 7 şi 8: 2,53-3,19între 8 şi 9: 3,20-4,39 peste 9: Peste 4,39

A se vedea şi tabelul 3.8, Anexa III


limitate de decile. De această dată, raportul dintre valoarea cea mai ridicată şi cea mai scăzută este mai mic: cei mai bogaţi 10% dintre subiecţi au un venit per membru de familie mai mare, în medie, de 28,5 ori faţă de cei cu câştiguri per persoană sub decila 1.

Figura 3.10 Veniturile medii per membru în gospodărie la nivelul intervalelor delimitate de decile

Dacă analizăm, din nou, componenţa grupărilor delimitate de decilele venitului per membru în gospodărie din perspectiva componenţei socio-profesionale a acestora, observăm, şi de această dată, câteva diferenţe demne de luat în considerare. Cei cu ocupaţii intelectuale „ocupă” 41% din categoria cu veniturile cele mai ridicate (supra-reprezentare de 3,24 ori faţă ponderea propriei categorii în totalul populaţiei ocupate) pe când directorii / patronii constituie numai 11% din respectivul segment (supra-reprezentare de 2,79 ori).

Figura 3.11 Componenţa socio-profesională a grupărilor de subiecţi delimitate de decilele de venit per membru în gospodărie

În cazul muncitorilor necalificaţi este mai evidentă scăderea ponderii lor odată cu creşterea venitului per membru în familie pe când pentru lucrătorii din servicii şi comerţ cuantumul în raport cu fiecare categorie de venit (în afara celei mai scăzute) fluctuează în jurul valorii de 11% (care reprezintă chiar ponderea categoriei în raport cu populaţia ocupată), inclusiv pentru treapta cea mai ridicată a câştigurilor financiare. În cazul directorilor / patronilor curba în formă de U nu se mai regăseşte: pentru primele şase intervale delimitate de decile ponderea respectivei categorii socio-profesionale fluctuează în jurul valorii de 2% după care urmează o creştere constantă pentru ultimele patru categorii de venit per membru de familie. Avantajul funcţionarilor în raport cu tehnicienii / maiştri este evidenţiat de creşterile pozitive sau nule ale ponderilor acestora odată cu depăşirea fiecărei decile de venit. De la decila 6 în sus, nivelul reprezentării (de aproximativ 1,7 ori mai mare decât cea a propriei categorii raportată la totalul populaţiei ocupate) rămâne aproape constant. În cazul tehnicienilor / maiştrilor, ponderea lor creşte constant până la nivelul decilei 9 după care se înregistrează o scădere importantă la nivelul veniturilor celor mai ridicate (unde este, totuşi, reprezentată cu un procent peste cuantumul categoriei raportat la populaţia ocupată). Considerăm că este demn de reţinut faptul că analiza categoriilor socio-profesionale din perspectiva veniturilor per membru de familie relevă o perspectivă mai favorabilă asupra celor cu ocupaţii intelectuale, a funcţionarilor şi a lucrătorilor în servicii / comerţ şi una mai puţin favorabilă asupra

0,24 0,65 1,02 1,31 1,59 1,91 2,31 2,86 3,76,84

02468

Sub dec. 1 Între 1 şi 2 Între 2 şi 3 Între 3 şi 4 Între 4 şi 5 Între 5 şi 6 Între 6 şi 7 Între 7 şi 8 Între 8 şi 9 Peste 9

12232246711

4

113

499

1321

2541

13

25

47

88

106

5

13

47

710

1111

117

39

1412

1412

1410

1412

11

13

53

33

22

1

2

1338

3945

4545

4037

2713

34

713

1414

97

62

21

8

7432

2010

87

343

417

0% 20% 40% 60% 80% 100%

Sub decila 1: 0-0,46Între 1 şi 2: 0,47-0,83Între 2 şi 3: 0,84-1,16Între 3 şi 4: 1,17-1,44Între 4 şi 5: 1,45-1,74Între 5 şi 6: 1,75-2,03Între 6 şi 7: 2,04-2,52Între 7 şi 8: 2,53-3,19Între 8 şi 9: 3,20-4,39

Peste 9: peste 4,39Total

directori/patroni ocupaţii intelectuale tehnicieni/maiştrifuncţionari lucrători servicii/comerţ meşteşugari/mecanicimuncitori calificaţi muncitori necalificaţi agricultori

A se vedea şi tabelul 3.10, Anexa III


tehnicienilor / maiştrilor şi a muncitorilor calificaţi. Diferenţele care se conturează între distribuirea câştigurilor proprii respectiv a celor medii ce revin unui membru din familie nu sunt de mare anvergură dar apreciem că trebuie luate în calcul, având în vedere, mai ales, că pot fi privite ca reflectând aspecte diferite ale standardului material. Un alt aspect direct legat de resursele materiale ale subiecţilor îl constituie, credem noi, dotările gospodăriei (autoturism, telefon fix, celular, frigider, computer, TV cablu sau parabolică, TV color, congelator, maşină de spălat automată, legătură internet). În tabelul 4.2.37 (Capitolul IV) am indicat modul în care au fost formulate întrebările în chestionarele proprii celor şase barometre de opinie şi cum au fost uniformizate. Menţionăm, în plus, că am reţinut doar zece dintre cele douăsprezece elemente ale listelor, televizoarele alb-negru şi maşinile de spălat clasice eliminându-le din analiză. Am apreciat că prezenţa lor exprimă, mai degrabă, starea de sărăcie şi nu bunăstarea unei gospodării (pentru mai multe detalii, a se vedea Capitolul IV). În plus, în barometrele din mai şi octombrie 2004 întrebarea vizând existenţa diferitelor dotări a fost completată cu cerinţa ca ele să fie luate în calcul doar dacă se află în stare de funcţionare; singurele diferenţe importante au apărut exact la cele două articole mai sus menţionate.

Figura 3.12 Populaţie ocupată. Numărul mediu de dotări ale gospodăriei per global şi separat pe medii de rezidenţă, în funcţie de categoria socio-profesională

După cum se poate observa în figura 3.12, la nivelul global al populaţiei ocupate ierarhia indusă de numărul mediu al dotărilor gospodăriei este similară cu cea care apare utilizând valoarea medie a venitului gospodăriei. Meşteşugarii şi mecanicii reparatori au o poziţie inferioară în raport cu muncitorii calificaţi iar tehnicienii / maiştrii se clasează în urma funcţionarilor. Diferenţele dintre sat şi oraş sunt importante la nivelul fiecărei categorii socio-profesionale dar au valori mai ridicate pentru categoriile „privilegiate”. La sat se constată un fenomen interesant: funcţionarii, tehnicienii / maiştri, intelectualii şi directorii / patronii au nivele medii apropiate ale dotării gospodăriilor pe când la oraş se constată diferenţe destul de importante în favoarea ultimelor două categorii. În figura 3.4 am văzut că şi veniturile, atât cele personale cât şi ale gospodăriilor sunt mai mici la sat. Totuşi, aici o bună parte a consumului alimentar este asigurat de producţia proprie. Ne punem întrebarea dacă diferenţele de dotare a gospodăriilor care sunt puse în evidenţă se datorează cuantumului venitului sau infrastructurii localităţii (existenţa sau nu a telefoniei fixe, a semnalului pentru telefoanele celulare, a posibilităţilor de conectare la internet sau a televiziunii prin cablu). Variabila ale cărei valori le-am calculat are o semnificaţie destul de discutabilă: privită ca un indicator sintetic, în componenţa acestuia intră cu ponderi egale automobilul şi congelatorul de exemplu, ceea ce este foarte greu de justificat. Înainte de a încerca o analiză mai detaliată, să vedem cum sunt caracterizate grupările de subiecţi realizate în funcţie de decilele venitului per membru în familie în funcţie de numărul de dotări de care dispune gospodăria. După cum rezultă din figura 3.13, diferenţele relevate prin utilizarea grupării subiecţilor în funcţie de decilele venitului per membru în familie indică disparităţi foarte pronunţate între primul şi ultimul interval, mai ales în cazul mediului rural. La sat, cei cu venituri per membru în familie de cel mult 0,46 milioane au, în medie, de 4,5 ori mai puţine dotări ale gospodăriei; în mediul urban, respectiva valoare este de numai 2,2. Pentru ambele medii de rezidenţă, numărul mediu al bunurilor / facilităţilor de care se bucură grupul familial (sau spaţiul de locuire care îi este propriu) creşte constant odată cu venitul per membru al acestuia, cu o singură excepţie: la sat, cei aparţinând penultimului interval de venit (2,53-3,19

Total populaţie ocupată2,14

3,44,824,64

5,776,596,51

7,267,55

0 2 4 6 8 10

conducători de unităţi, patroni ocupaţii intelectuale

tehnicieni sau maiştrifuncţionari în administraţie

lucrători în servicii şi comerţmeşteşugari şi mecanici


agricultoriNr. dotări / gospodărie Sat

22,72

3,553,56

4,475,545,565,625,9

0 2 4 6 8 10

Oraş3,4

4,075,45,51

6,276,96

6,77,58

8,06

0 2 4 6 8 10A se vedea tab. 3.11, Anexa III


milioane) se află într-o poziţie inferioară în raport cu persoanele aflate pe antepenultimul (3,2-4,39 milioane). Trebuie să facem o observaţie: la sat, pentru intervalul dintre veniturile nule şi prima decilă, există 368 de subiecţi (a se vedea tabelul 3.12, Anexa III) pe când, în cazul mediului urban, în respectivul interval se înscriu doar 53 de persoane. Invers, la nivelul cel mai ridicat al venitului, la oraş locuiesc 366 de persoane pe când la sat, doar 54 (de fapt, ponderea celor din urban este din ce în ce mai mare pe măsură ce creşte venitul per membru în familie). Este de presupus că şi componenţa grupărilor de subiecţi în funcţie de decilele venitului (stabilite la nivelul total al populaţiei ocupate) să difere sensibil între cele două medii de rezidenţă.

Figura 3.13 Numărul de dotări ale gospodăriilor pentru totalul populaţiei ocupate şi pe medii de rezidenţă în funcţie de categoriile delimitate de decilele venitului per membru de familie

Este de remarcat, în plus, faptul că împărţirea fiecărei categorii de venit în două subgrupuri, în funcţie de mediul de rezidenţă, nu conduce la o scădere a valorilor abaterii standard (dacă facem comparaţia în valori absolute). Oricum, venitul per membru în familie, utilizat drept criteriu de segmentare a populaţiei ocupate, pare a fi un predictor mai puternic pentru numărul mediu al dotărilor gospodăriei, comparativ cu categoriile socio-profesionale. Nu trebuie să uităm, însă, că agricultorii, aflaţi în poziţia cea mai defavorizată, reprezintă aproximativ 17% din populaţia ocupată, deci comparaţia de mai sus nu este întru totul licită. Dacă ne referim la primele două decile de venit (0-0,83 milioane), numărul mediu de dotări ale gospodăriei este foarte apropiat de cel propriu celor care aparţin populaţiei ocupate din sectorul agricol. De remarcat, în plus, că cele mai favorizate categorii socio-profesionale, directorii / patronii şi persoanele având ocupaţii intelectuale (şi care reprezintă 16,6% din ansamblul populaţiei ocupate) sunt caracterizate printr-un număr mediu al dotărilor gospodăriei care se înscrie în imediata vecinătate a celui obţinut pentru grupul situat deasupra ultimei decile de venit per persoană. Abaterile standard pentru variabila „număr de dotări ale gospodăriilor” sunt destul de apropiate atât la nivelul diferitelor categorii socio-profesionale cât şi pentru segmentele de populaţie delimitate de decilele venitului per membru în gospodărie (a se vedea tabelele 3.11 şi 3.12, Anexa III). Un aspect care ni se pare extrem de interesant îl constituie faptul că deşi la nivelul categoriilor socio-profesionale abaterile standard ale venitului per membru în familie au valori mult mai ridicate decât în cazul grupării subiecţilor în funcţie de decilele aceleiaşi variabile – de peste zece ori, cu excepţia categoriei de venit maxim (a se vedea tabelele 3.9 şi 3.13), în ceea ce priveşte dotările gospodăriei, diferenţele de eterogenitate a veniturilor nu se regăsesc. Sau, invers privind problema, omogenitatea ridicată a veniturilor nu conduce la o mai mare omogenitate a distribuţiei variabilei „număr de dotări ale gospodăriei”, (în raport cu gruparea populaţiei după ocupaţie) chiar dacă facem analiza separată pe medii de rezidenţă. Acest fapt înseamnă, credem noi, că nici măcar în ceea ce priveşte dotările gospodăriei, aspectul despre care apreciem că este cel mai direct legat de categoria de venit, faptul de a opera cu categorii de subiecţi delimitate în funcţie de acest criteriu nu conduce la mai multă omogenitate în interiorul subgrupurilor decât utilizarea categoriilor socio-profesionale. Vom încerca, în continuare, să stabilim care este relaţia dintre ocupaţia subiecţilor şi posesia asupra diferitelor bunuri / servicii (din lista celor zece menţionate anterior). În figura 3.14 au fost redate procentele în care sunt posedate, la nivelul fiecărei categorii socio-profesionale, bunurile / serviciile de care se bucură

Sat

4,995,21

4,574,45

4,163,82

3,272,47

1,29

5,8

0 2 4 6 8


6,756,31

5,825,39

4,964,58

3,852,92

1,56

7,48

0 2 4 6 8


Peste 9: peste 4,39

Nr. dotări gospodărie Oraş

7,086,63

6,175,83

5,435,22

4,553,98

3,45

7,7

0 2 4 6 8A se vedea şi tab. 3.12, Anexa III


gospodăriile subiecţilor (a se vedea şi tabelul 3.14, Anexa III). Maximumul posibil ar fi fost de 1000, dacă la fiecare din cele zece aspecte avute în vedere s-ar fi obţinut 100%. De remarcat că elementele cele mai puţin discriminante sunt frigiderul şi televizorul color; ele par să reprezinte elemente aproape obligatorii ca suport al modului de viaţă propriu gospodăriilor din România. Din contră, prezenţa calculatorului şi accesul la internet par a desemna un nivel ridicat de conectare la modernitate, care este propriu doar categoriilor având un statut privilegiat. Telefonul celular pare a se înscrie, şi el în această categorie, în ciuda percepţiei de la nivelul simţului comun conform cărei toată lumea dispune de el (inclusiv copiii de grădiniţă!). Evident, nu trebuie să uităm că datele au fost culese în anii 2002-2004 şi că în acest domeniu, dinamica pieţei bunurilor / serviciilor este extrem de ridicată.

Figura 3.14 Posesia diferitelor dotări ale gospodăriei în funcţie de categoria socio-profesională

Diferenţele în ceea ce priveşte dotarea cu telefonie fixă presupunem că sunt datorate, în bună măsură, locuirii în rural sau urban, aspect valabil şi pentru televiziunea prin cablu (deşi întrebarea din chestionar menţiona şi varianta „antenă parabolică”, pentru care în prezent există variante comparabile, ca preţ / abonament cu cea prin cablu, accesibile, evident, şi la sat). Fiecare dintre cele zece elemente luate în calcul par să aibă o evoluţie ascendentă pe măsură ce venitul per membru de familie est mai ridicat. Muncitorii calificaţi au un mic avantaj în raport cu meşteşugarii / mecanicii reparatori iar lucrătorii în servicii şi comerţ sunt clar privilegiaţi comparativ cu ambele categorii. Tehnicienii / maiştri sunt devansaţi de către funcţionari în ceea ce priveşte prezenţa calculatorului, accesul la internet, telefonul celular, adică aspectele care, credem că exprimă în măsura cea mai înaltă plierea pe modelul cultural european. Între directori / patroni şi cei cu ocupaţii intelectuale diferenţele sunt mici, legate mai ales de posesia automobilului (aspect care e puternic legat de standardul material dar poate reprezenta în mai mare măsură o necesitate vitală pentru directori / patroni) şi de accesul la internet. Şi această din urmă facilitate poate semnifica, cu ponderi diferite, necesitatea de a accesa informaţii concrete, strict necesare la un moment dat, sau perceperea importanţei conectării la „magistrala comunicaţională a satului global”, dacă ne este permisă o astfel de sintagmă. Desigur, nu încercăm să ne raportăm la categoria directorilor / patronilor ca la un segment al populaţiei ocupate lipsit de cultură (în sensul restrâns al termenului, propriu simţului comun); chiar dacă au, per global, un nivel de şcolaritate inferior „intelectualilor”, printre ei se găsesc multe persoane care au finalizat studiile superioare. Voiam doar să subliniem o diferenţă de nuanţă. Avantajul pe care îl au funcţionarii în raport cu tehnicienii / maiştri în ceea ce priveşte prezenţa calculatorului şi a accesului la internet în gospodărie ar putea fi datorat, şi el, faptului că cei dintâi sunt în mai mare măsură familiarizaţi atât cu operarea pe calculator cât şi cu obţinerea de informaţii din reţeaua comunicaţională internaţională. Imaginea globală pe care ne-o oferă figura 3.14 este a unei similarităţi între directori / patroni şi cei cu ocupaţii intelectuale, pe de o parte, respectiv între maiştri / tehnicieni şi funcţionari, pe de altă parte. Lucrătorii în servicii şi comerţ au o poziţie intermediară şi destul de clar conturată între ultima grupare amintită şi cea constituită din muncitorii calificaţi şi meşteşugari / mecanici reparatori. Muncitorii necalificaţi se situează clar în urma celor calificaţi dar au un avantaj important faţă de agricultori. Credem că este foarte importantă o comparaţie între rural şi urban pentru a testa ipotezele anterior formulate. Comparând diagramele prezentate în figura 3.15, constatăm că ponderea posesiei

80

65

61

60

48

42

37

22

18

82

89

87

83

69

59

62

40

24

80

72

55

65

59

33

39

27

14

98

99

98

96

96

93

81

59

88

87

81

81

77

55

69

48

22

99

98

97

97

95

92

90

77

52

74

66

62

59

49

38

40

22

17

74

74

60

64

53

38

37

19

52

53

37

40

24

100

7 2

14

11

5

15

12

2

3

8

26

30directori, patroniocupaţii intelectuale




agricultori

Automobil Telefon fix Telefon celular Frigider TV cabluTV color Congelator M. spălat auto. Calculator Acces internet


automobilului diferă în mică măsură, aspect valabil şi pentru frigider / congelator respectiv televizor color (a se vedea şi tabelul 3.15, Anexa III). Diferenţe importante apar referitor la deţinerea telefoanelor fixe / celulare, a maşinii de spălat automate, a calculatorului şi a accesului la televiziune prin cablu (sau antenă parabolică) şi internet. Avantajul pe care îl aveau muncitorii calificaţi în raport cu meşteşugarii / mecanicii reparatori pare să fi dispărut dacă facem comparaţia separat pe mediile de rezidenţă. Faptul se explică, după cum rezultă din tabelul 3.11, prin distribuirea în mediul urban a mai mult de două treimi dintre muncitorii calificaţi (unde, per global, dotările gospodărie sunt superioare) pe când în cazul meşteşugarilor / mecanicilor reparatori distribuţia între sat şi oraş este aproximativ egală. Scorul global mai mare al muncitorilor calificaţi se datorează, deci, prezenţei mai masive „la oraş”. În ceea ce priveşte relaţia dintre funcţionari şi tehnicieni / maiştri, avantajul celor dintâi apare doar în mediul urban. Un alt aspect interesant, care a fost relevat, la modul global, şi în figura 3.1, îl constituie similaritatea, la nivelul ruralului, dintre funcţionari, tehnicieni / maiştri şi cei cu ocupaţii intelectuale. Mai mult, funcţionarii (la egalitate cu tehnicienii / maiştrii) deţin calculatoare în măsură sensibil mai mare decât „intelectualii”. Nici privitor la accesul la internet aceştia din urmă nu sunt în avantaj decât în raport cu funcţionarii.

Figura 3.15 Posesia dotări ale gospodăriei în funcţie de categoria socio-profesională şi rezidenţă Cu riscul de a fi acuzaţi că fabricăm explicaţii ad hoc, dorim să sugerăm că la sat există destul de multe persoane care au „ocupaţii intelectuale” fără să fi finalizat nivelul respectiv de studii (profesori suplinitori necalificaţi, referenţi în primării, etc.). Evident, acelaşi lucru poate fi valabil, însă, şi pentru funcţionari (dar mai puţin pentru tehnicieni / maiştri). Diferenţele de infrastructură dintre rural şi urban sunt oglindite în ponderea sensibil diferită a telefoniei fixe şi a celei prin satelit (ne referim, în acest caz, la „petele albe” ale hărţilor indicând zonele de acoperire cu semnal ale reţelelor de telefonie mobilă). Diferenţele dintre cele două medii de rezidenţă se manifestă şi la nivelul directorilor / patronilor şi a celor cu ocupaţii intelectuale, despre care putem presupune că-şi permit plata unui abonament telefonic (şi că îl consideră necesar). Televiziunea prin cablu / antenă este sensibil mai prezentă la oraş, apreciem noi, tot datorită diferenţelor de infrastructură, manifestate mai ales între urban şi comunele izolate. Referitor la maşina de spălat automată, diferenţele importante credem că sunt legate de importanţa acordată confortului casnic. Este

RURAL

77

63

59

65

43

35

33

22

18

67

68

62

70

46

35

38

25

22

54

51

50

53

42

26

29

26

12

94

96

95

91

92

84

70

59

60

61

51

56

49

17

36

29

19

98

92

92

93

87

90

80

69

51

76

68

64

59

47

35

34

21

16

35

35

44

35

27

23

16

11

6

23

23

28

28

13

6

5

100

2

1

2

1

8

4

6


tehnicieni, maiştrifuncţionari administraţielucrători servicii/comerţmeşteşugari, mecanici


agricultori


URBAN

81

66

62

58

50

48

39

22

22

87

93

92

87

78

78

73

56

51

88

76

56

69

66

39

43

29

30

99

99

99

98

98

97

91

69

96

91

87

89

87

85

83

66

51

99

99

98

99

98

94

94

85

67

73

66

61

59

49

40

43

23

22

86

81

63

74

62

51

47

27

61

59

38

45

28

100

20

17

8

8

15

11

4

13

19

30



lucrători servicii/comerţmeşteşugari, mecanici


agricultori

3

4

2


important de semnalat, în plus, avantajul net pe care îl au cei cu ocupaţii intelectuale şi directorii / patronii, în mediul urban, în raport cu funcţionarii în administraţie şi aceştia, la rândul lor, faţă de tehnicieni / maiştri. Pentru a fi consecvenţi cu comparaţia pe care ne-am propus-o, cea între segmentarea populaţiei în funcţie de categoriile socio-profesionale respectiv după sub-grupurile delimitate de decilele venitului per persoană, vom relua analiza în funcţie de cel de al doilea criteriu. Segmentarea din perspectiva venitului per membru în familie pare să indice o diferenţiere mai mare între sub-grupurile populaţiei ocupate decât cea realizată în funcţie de categoria socio-profesională. Nu trebuie să uităm, însă, că agricultorii reprezintă, după cum am mai subliniat, aproximativ 17% din populaţie după cum, directorii / patronii, împreună cu „intelectualii” sumează tot cam 17% din total. Dacă ne referim la aspectele cele mai distinctive, posesia calculatorului şi accesul la internet, cei cu ocupaţii intelectuale şi directorii / patronii au un ascendent în raport cu persoanele având un venit superior decilei 9 referitor la primul aspect iar, în ceea ce priveşte accesul la reţeaua de comunicare, ponderile prezenţei respectivei facilităţi se află cu două procente deasupra respectiv dedesubt (faţă de aceeaşi categorie de venit per persoană). Bunurile care se găsesc şi în aproape jumătate din gospodăriile celor mai săraci 10% dintre românii care aparţin populaţiei ocupate sunt frigiderul şi televizorul color. Comparaţia anterioară între categoriile socio-profesionale privilegiate şi cei aparţinând categoriei cu veniturile cele mai ridicate o putem relua într-o formă apropiată dacă ne referim, de această dată, la agricultori şi la persoanele aflate pe ultimele două trepte ale venitului. Astfel, dotările gospodăriilor ţărăneşti se situează între cele ale grupurilor de subiecţi delimitate de decilele 1 şi 2 ale venitului per membru în familie. Din nou abaterile standard ale variabilelor dummy (luând valoarea 1 pentru prezenţa unei anumite dotări şi 0 în rest) nu par să indice mai multă omogenitate din perspectiva bunurilor / facilităţilor de care se bucură gospodăria în cazul segmentării populaţiei în funcţie de decilele venitului per membru de familie comparativ cu împărţirea în categorii socio-profesionale (a se vedea tabelul 3.17, Anexa III).

Figura 3.16 Populaţie ocupată. Ponderea dotărilor gospodăriei şi abaterea standard pentru variabilele dummy în funcţie de apartenenţa la categoriile de venit per membru de familie (decile)

Trebuie să subliniem un anumit aspect: nivelul de dotare al gospodăriilor, analizat până în acest moment, ne spune destul de mult despre felul în care trăiesc oamenii, despre existenţa lor cotidiană în spaţiul domestic şi nu numai. Este important, însă, să ţinem seama că felul în care oamenii ar dori să-şi organizeze viaţa în funcţie de propriile opţiuni axiologice, de propriile priorităţi, este limitat, esenţialmente, de resursele de care dispun. Efectul unei presupuse subculturi proprii „clasei de sus” sau „clasei de jos” poate fi analizat numai prin controlul variabilei venit (per membru de familie, de exemplu). Credem că „stilul de viaţă” oglindeşte personalitatea individului în măsura în care există resurse care pot fi gestionate în mod diferit, în funcţie de priorităţi. Dacă trăieşti în pragul sărăciei, chiar având o ocupaţiei intelectuală, este foarte greu să duci viaţa pe care ţi-ai dori-o. Poţi, evident să citeşti o carte împrumutată de la bibliotecă în loc să urmăreşti o telenovelă sau să discuţi despre politica externă a României în locul ultimelor bârfe dar sub foarte multe aspecte, direct dependente de standardul material, viaţa ta va semăna cu a celorlalţi săraci.

223137414544585870

324956656675

8182

90

2227

364044

515963

79

4576

8994

9496

989797

99

3648

6173

7680

7986

90

4069

8591

9195

9696

9898

3138

4049

5058

6566

3135

4353

6269

80

2831

4249

1928

131510 1620

9

20

612

2013

146

4

108

54

0 100 200 300 400 500 600 700


Peste 9: peste 4,39



Consideraţiile de mai sus au vrut să justifice lipsa de omogenitate a categoriilor de ocupaţii din perspectiva dotărilor acestora, inclusiv privitor la cele despre care apreciem că exprimă „distincţia”: calculatorul şi accesul la internet. În continuare vom face aceeaşi paralelă între urban şi rural din punctul de vedere al facilităţilor / obiectelor de folosinţă îndelungată pe care am realizat-o separat în funcţie de ocupaţia subiecţilor, utilizând, de această dată, venitul per membru de familie ca şi criteriu de segmentare a populaţiei ocupate (a se vedea tabelul 3.16, Anexa III).

Figura 3.17 Populaţie ocupată în rural / urban. Ponderile dotărilor gospodăriei în funcţie de apartenenţa la categoriile de venit per membru de familie delimitate de decile

La nivelul veniturilor celor mai scăzute, diferenţele dintre rural şi urban sunt dramatice. Telefonul fix, de exemplu, este prezent în doar 11% din gospodăriile de la ţară faţă de 43%, în cazul locuitorilor de la oraş. Presupunem că diferenţa are o atât de mare anvergură în bună măsură datorită faptului că multe sate izolate nu au fost conectate la reţeaua de telefonie fixă (şi că, la nivelul acestora, este concentrată şi sărăcia din rural). Diferenţa foarte mare la nivelul posesiei unui automobil este mai greu de explicat, chiar dacă drumurile sunt mult mai proaste. Criteriul „utilitate” nu pare, nici el, să ofere o explicaţie rezonabilă, având în vedere că transportul în comun, înspre sate, lasă mult de dorit, mai ales în cazul celor izolate. Din punct de vedere strict material, la un acelaşi venit în bani, cei care locuiesc la sat ar trebui să fie avantajaţi, în raport cu orăşenii, de auto-consumul produselor din propria gospodărie. Nu trebuie să uităm, însă, că, pe de o parte, în segmentul de populaţie ocupată aflat sub decila 1 a venitului per membru de familie, agricultorii sunt foarte puternic reprezentaţi (74%), restul fiind constituit, practic, din muncitori necalificaţi (7%) şi calificaţi (13%). Pe de altă parte, conform tabelului 3.16, cele două sub-grupuri sunt foarte diferite ca efectiv: la sat sunt 366 de indivizi având venituri de cel mult 0,46 milioane, pe când la oraş efectivul este de 52 de persoane. Veniturile scăzute, mai ales la oraş, pot exprima o situaţie conjuncturală (persoane aflate în şomaj tehnic dar înregistrate ca ocupate, având soţul / soţia şomer, lucrători pe cont propriu care au avut o lună mai proastă, etc.) pe când, evident, dotările gospodăriei reprezintă rezultatul unei acumulări pe o perioadă mai îndelungată. Prezentăm, pentru un plus de claritate, componenţa socio-profesională a celor având venitul per membru în familie sub decila 1, separat pentru cele două medii de rezidenţă. Din tabelul 3.3 rezultă că, la nivelul mediului urban, segmentul de populaţie ocupată care a declarat venituri per membru în gospodărie sub 0,47 de

URBAN

32

25

29

40

41

45

45

58

57

43

48

67

69

74

75

83

86

87

95

33

34

29

40

45

48

54

61

67

82

70

88

97

97

99

100

100

99

99

47

63

71

79

85

89

87

89

92

95

68

81

92

95

95

99

97

98

99

98

21

27

30

38

40

48

50

57

65

67

23

23

29

47

43

51

59

70

75

85

11

17

24

32

34

5370

95

47

16

8

8

31

5

107

12

2

3

2

2Sub decila 1: 0-0,46Între 1 şi 2: 0,47-0,83Între 2 şi 3: 0,84-1,16Între 3 şi 4: 1,17-1,44Între 4 şi 5: 1,45-1,74Între 5 şi 6: 1,75-2,03Între 6 şi 7: 2,04-2,52Între 7 şi 8: 2,53-3,19Între 8 şi 9: 3,20-4,39

Peste 9: peste 4,3919

RURAL21

3334

424541

5760

70

25

3541

5048

47

6551

63

717

2631

323641

5339

59

4271

91

909192

9091

96

24

2840

514854

4951

57

3663

7986

8588

90

8991

94

717

3137

4151

51

6265

65

712

1221

2631

3334

44

712

11

23

1011

84

12 3

20

2

12

11

16

8

1

3

21


Peste 9: peste 4,39


3


milioane este extrem de eterogen, cuprinzând inclusiv trei directori / patroni, doi intelectuali, etc. Ne putem întreba în ce măsură veniturile declarate sunt în concordanţă cu situaţia reală.

Tabelul 3.3 Asocierea dintre categoria socio-profesională şi rezidenţă pentru cei cu venituri per membru în familie sub decila 1 (0,46 milioane)

conducători de unităţi,

patroni ocupaţii


sau maiştri funcţionari în adminis-

traţie





agricultori Total

Frecv. Proc. Frecv. Proc. Frecv. Proc. Frecv. Proc. Frecv. Proc. Frecv. Proc. Frecv. Proc. Frecv. Proc. Frecv. Proc. Frecv. Proc. Total 3 0,7% 3 0,7% 2 0,5% 2 0,5% 11 2,6% 6 1,4% 53 12,6% 30 7,1% 312 73,9% 422 100% Oraş 3 5,7% 2 3,8% 2 3,8% 1 1,9% 5 9,4% 2 3,8% 15 28,3% 8 15,1% 15 28,3% 53 100% Sat 0 0% 1 0,3% 0 0% 1 0,3% 6 1,6% 4 1,1% 38 10,3% 22 6,0% 297 80,5% 369 100% Diferenţe de anvergură se manifestă, însă, şi pentru următorul interval de venit (0,47-0,83 milioane), mai puţin pentru automobil, televizor color şi frigider / congelator; aceste articole par a fi „de bază” într-o gospodărie, marcând pătrunderea modului de viaţă urban în spaţiul social al satului românesc. Diferenţele care rămân marcante, la acelaşi cuantum al venitului, sunt reprezentate, pe de o parte, de cele ce ţin de infrastructură - telefonie fixă şi televiziune prin cablu - şi, pe de altă parte, de deschiderea spre modernitate, adică prezenţa calculatorului în gospodărie. Referitor la telefonia mobilă, chestiunea nu este clară: de vină sunt reţelele distribuitoare pentru că nu au acoperire sau e vorba de reticenţa celor de la sat în a folosi o astfel de facilitate comunicaţională. În plus, după cum spuneam, în localităţile rurale în care nu există televiziune prin cablu, opţiunea pentru antena parabolică nu mai reprezintă o investiţie de anvergură. Problema accesului la internet este, şi ea, greu de interpretat. În principiu, toţi cei ce dispun de telefon fix şi de calculator pot dispune de această facilitate, chiar dacă nu există, în localitate, un distribuitor specializat. În urban, la nivelul categoriilor superioare de venit, ponderea celor cu acces la internet, dintre cei care deţin calculator, este ridicată, pe când la sat ea este sensibil mai redusă. Concluzia ar fi că utilizarea calculatorului şi, mai ales, accesarea informaţiilor prin intermediul acestuia, a pătruns în mult mai mică măsură în mediul rural, chiar dacă este vorba de populaţia ocupată (dar că diferenţele sunt importante între sub-grupurile definite în funcţie de venitul per membru în familie). În cele ce urmează, vom încerca să testăm dacă, la acelaşi nivel al venitului, există diferenţe între categoriile socio-profesionale în ceea ce priveşte prezenţa calculatorului şi a conexiunii la internet, aspecte pe care le considerăm definitorii. Pentru a putea face o comparaţie cât de cât pertinentă, am fost nevoiţi să grupăm primele două şi ultimele două intervale de venituri, datorită numărului mic de subiecţi din anumite categorii socio-profesionale având veniturile cele mai scăzute respectiv cele mai ridicate.

Figura 3.18 Deţinerea calculatorului în funcţie de ocupaţie şi venitul / membru de familie (decile) Credem că figura 3.18 relevă suficient de clar că nivelul venitului nu este singurul determinant în ceea ce priveşte achiziţia unui calculator (a se vedea şi tabelul 3.18, Anexa III). Practic, indiferent de standardul material, agricultorii, muncitorii (calificaţi sau nu) şi meşteşugarii / mecanicii reparatori achiziţionează în sensibil mai mică măsură un computer. De remarcat faptul că pentru cei cu ocupaţii intelectuale ponderea posesiei respectivului bun depinde în cea mai mică

43

25

13

6

6

6

3

13

21

13

8

14

5

6

20

35

17

13

19

13

13

14

43

34

21

25

17

7

9

6

13

38

39

35

28

18

38

18

3

20

56

50

45

43

23

22

17

14

28

63

43

34

37

25

23

13

31

60

58

49

57

43

14

21

23

4

45

2





agricultoriTOTAL

Sub 2: 0-0,83 2-3: 0,84-1,16 3-4: 1,17-1,44 4-5: 1,45-1,745-6: 1,75-2,03 6-7: 2,04-2,52 7-8: 2,53-3,19 Peste 8: peste 3,19


măsură de categoria de venit per membru în gospodărie. În cazul directorilor / patronilor, dependenţa este sensibil mai mare: pentru cei care câştigă sub nivelul decilei 2, nici unul (dintre cei 10 subiecţi) nu are calculator personal acasă. La nivelul veniturilor scăzute, aceeaşi categorie se află într-o poziţie inferioară în raport cu „intelectualii”. Pe de altă parte, tehnicienii / maiştri posedă în mai mare măsură computer, comparativ cu funcţionarii, în cazul veniturilor reduse şi în mai mică măsură la nivelul celor ridicate. Gruparea „intelectuali” şi directori / patroni versus tehnicieni / maiştri şi funcţionari pare să aibă consistenţă şi la acest capitol. Lucrătorii în servicii şi comerţ au o poziţie intermediară, făcând trecerea spre muncitorii calificaţi (situaţi, din nou, pe o poziţie uşor superioară meşteşugarilor / mecanicilor reparatori). Pe ultimele două poziţii se situează muncitorii calificaţi şi agricultorii; există, însă, un mic avantaj în favoarea celor din urmă. Prezentăm aceeaşi analiză privitoare, de această dată, la existenţa conexiunii la internet. Trebuie să începem prin a face observaţia că subgrupurile delimitate de intersecţia dintre categoria socio-profesională şi venitul per membru de familiei sunt extrem de inegale ca şi volum, după cum este şi firesc. În aceste condiţii, categoriile „privilegiate” au efective foarte mici pentru veniturile scăzute iar cele dezavantajate (agricultori, muncitori necalificaţi) au puţini reprezentanţi la nivelul veniturilor ridicate. În consecinţă, tablourile oferite de figurile 3.18 şi 3.19 trebuie privite ca imagini globale ale unor tendinţe care se manifestă (a se vedea şi tabelul 3.19, Anexa III). La nivelul veniturilor celor mai ridicate, directorii / patronii au în cea mai mare măsură acces la internet, având un avantaj considerabil faţă de cei cu ocupaţii intelectuale (care se situează doar cu puţin deasupra funcţionarilor). Funcţionarii, la rândul lor, au un avantaj net în raport cu tehnicienii / maiştri, aflaţi pe aceeaşi poziţie cu lucrătorii în servicii şi comerţ. Dacă ne referim la veniturile per membru în gospodărie cuprinse între 2,53 şi 3,19 milioane, raportul dintre directori / patroni şi „intelectuai” se păstrează, în schimb tehnicienii / maiştri au un uşor avantaj în raport cu funcţionarii, ambele categorii fiind clar superioare lucrătorilor din servicii şi comerţ (care se situează la un nivel similar cu muncitorii calificaţi şi agricultorii.

Figura 3.19 Accesul la internet în funcţie de ocupaţie şi venit / membru de familie (decile) Per global, din nou persoanele cu ocupaţii intelectuale sunt cele pentru care accesul la internet este cel mai puţin dependent de nivelul venitului. În cazul directorilor / patronilor, pentru primele trei nivele de venit, nu există nici o persoană care să declare că dispune de respectiva facilitate. Am putea presupune că în cazul celor care au ocupaţii intelectuale accesul la internet este perceput în mai mare măsură ca o necesitate şi nu ca un echivalent al televizorului cu diagonala de o sută de centimetri, exprimând standardul material ridicat. Revenind la discuţia despre similarităţi / diferenţe, cu amendamentul că directorii / patronii nu au acces la internet la nivelul cel mai scăzut al veniturilor, aceştia, împreună cu „intelectualii” se diferenţiază net în raport cu celelalte categorii. Funcţionarii şi tehnicienii / maiştri au, şi ei situaţii destul de asemănătoare, cu observaţia că cei din urmă nu au acces la internet pentru nivelul cel mai scăzut de venit (sub decila 2, adică 0.83 de milioane). Meşteşugarii şi mecanicii reparatori au o situaţie stranie: deţin facilitatea gospodăriei la care ne referim doar la nivelul segmentului de venit 1,75-2,03 milioane; nu putem decât să invocăm hazardul (precizăm, totuşi, că întreaga categorie însumează 115 subiecţi, la nivelul populaţiei

0

29

0

2

0

0

7

0

8

5

0

12

4

2

2

2

29

11

6

4

5

2

4

13

13

15

4

4

8

4

5

39

22

6

10

4

4

8

33

15

13

11

5

5

6

10

43

32

19

27

19

7

15

4

231

1

1

1





agricultoriTOTAL

Sub 2: 0-0,83 2-3: 0,84-1,16 3-4: 1,17-1,44 4-5: 1,45-1,745-6: 1,75-2,03 6-7: 2,04-2,52 7-8: 2,53-3,19 Peste 8: peste 3,19


ocupate). Pentru muncitorii calificaţi, aflaţi, per global, pe o poziţie inferioară lucrătorilor în servicii şi comerţ, accesul la internet creşte constant odată cu nivelul venitului dar rămâne la mai puţin de o treime în raport cu ansamblul populaţiei ocupate pentru câştigurile superioare decilei 8 (3,19 milioane). Concluzia pe care o desprindem este aceea că posesia calculatorului şi accesul la internet depind nu numai de standardul material (care este, desigur, important) ci şi de semnificaţia / importanţa percepută a acestora; probabil că natura profesiei şi nivelul de studii au un cuvânt important de spus (inclusiv datorită familiarizării cu operarea pe calculator şi cu accesarea informaţiilor existente la nivelul „magistralei comunicaţionale mondiale”). În mod evident, cele două resurse pot fi folosite în maniere extrem de diferite: strict ca şi poştă electronică, loisir (filme, jocuri) şi, de ce nu, ca o formă de consum ostentativ (mai ales dacă computerul costă mii de euro) sau ca modalitate de accesare şi/sau procesare a unor informaţii extrem de diverse proprii spaţiului nostru cultural sau lumii, în ansamblu. Nu dorim să sugerăm că un mod sau altul de percepţie sau utilizare a calculatorului / internetului ar fi propriu doar uneia sau alteia dintre categoriile socio-profesionale; presupunem, doar, că, în funcţie de nivelul de educaţie sau de familiarizare cu facilităţile oferite de calculator (inclusiv prin legarea lui la internet) subiecţii pot înclina mai degrabă într-un sens sau în altul. Vom prezenta, în continuare, competenţele auto-percepute ale subiecţilor privitor la folosirea calculatorului. Menţionăm că respectivul aspect a fost surprins doar în barometrele din 2003 şi 2004, sub două forme: subiecţii au fost întrebaţi, pe de o parte, dacă ştiu să folosească calculatorul şi dacă da, ce notă, de la 1 la 10 şi-ar acorda la acest capitol.

Tabelul 3.4 Asocierea dintre categoria socio-profesională şi cunoaşterea operării pe calculator conducători de unităţi,

patroni ocupaţii


sau maiştri funcţionari în adminis-

traţie





agricultori Total 2003-2004 Ştiţi să folosiţi computerul? N % N % N % N % N % N % N % N % N % N % Da 82 54,7% 305 76,3% 78 60,0% 145 71,4% 140 40,0% 11 20,0% 224 22,2% 35 13,7% 21 4,0% 1041 33,8% Nu 68 45,3% 95 23,8% 52 40,0% 58 28,6% 210 60,0% 44 80,0% 787 77,8% 220 86,3%50496,0% 2038 66,2% Total 150 100% 400 100% 130 100% 203 100% 350 100% 55 100% 1011 100% 255 100% 525 100% 3079 100% În momentul în care întrebarea a fost pusă la modul tranşant, majoritatea subiecţilor aparţinând categoriilor celor mai favorizate (directori / patroni şi „intelectuali) dar şi tehnicienii / maiştri respectiv funcţionarii în administraţie au declarat că ştiu să folosească computerul. Cei cu ocupaţii intelectuale se află pe primul loc dar cei care urmează sunt funcţionarii în administraţie (probabil pentru că aproape nu mai există birouri care să nu fi fost informatizate). Tehnicienii / maiştri se află pe o poziţie superioară directorilor / patronilor, fapt care ni se pare greu de explicat strict din perspectiva ocupaţiei (avem serioase dubii privitor la răspândirea largă a proiectării pe calculator la nivelul tehnicienilor). Ar putea fi vorba, mai degrabă, de nivelul de pregătire şcolară superior al tehnicienilor în raport cu directorii / patronii. Nu dorim să facem alte speculaţii; vom reveni la determinările nivelului de studii în următorul sub-capitol. Lucrătorii în servicii şi comerţ se află, din nou, într-o poziţie intermediară între primele patru categorii socio-profesionale (ordonate din perspectiva venitului) şi muncitorii calificaţi, care se situează pe o poziţie uşor superioară meşteşugarilor / mecanicilor reparatori. Urmează muncitorii necalificaţi, clar demarcaţi atât în raport cu cele două categorii anterior menţionate cât şi faţă de agricultori (dintre care doar 4% apreciază că ştiu să lucreze cu calculatorul). După cum se vede, abilităţile de operare cu calculatorul sunt strâns legate de natura activităţii prestate de către indivizi. Vom prezenta, în continuare, auto-percepţia subiecţilor care declară că ştiu să lucreze cu calculatorul asupra nivelului de competenţă pe care şi-l atribuie. Analizând figura 3.20 (a se vedea şi tabelul 3.20, Anexa III), dacă ne referim la notele de 10 pe care şi le acordă subiecţii, constatăm că patronii, urmaţi la doar un procent diferenţă de cei cu ocupaţii intelectuale şi tehnicienii / maiştri se află în primele poziţii. Funcţionarii îşi acordă nota maximă în 6% din situaţii iar lucrătorii în servicii şi comerţ, în 5%. Dacă ne referim, cumulat, la notele de 9 şi 10, intelectualii apar pe prima poziţie, la mică distanţă de directori / patroni şi destul de net diferenţiaţi de funcţionari, care se auto-plasează într-o poziţie superioară tehnicienilor / maiştrilor.


În schimb, dacă comentăm, împreună, notele de 8, 9 şi 10, ierarhia, în zona superioară este: ocupaţii intelectuale, funcţionari, directori / patroni, tehnicieni / maiştri şi lucrători în servicii / comerţ. În cazul meşteşugarilor / mecanicilor reparatori, există în total 10 subiecţi care au declarat că ştiu să folosească computerul iar dintre agricultori, 19. Muncitorii calificaţi se apreciază ca fiind ceva mai buni utilizatori ai computerului, dacă ne referim, cumulat, la notele de 8, 9 şi 10 pe care şi le acordă.

Figura 3.20 Barometrele 2003-2004. Notele auto-atribuite, de către subiecţii care au declarat că ştiu să folosească calculatorul, nivelului abilităţilor pe care le deţin

Ideea importantă este aceea că cei cu ocupaţii intelectuale, directorii / patronii, tehnicienii maiştri şi funcţionarii nu numai că deţin în cea mai mare măsură calculatoare şi acces la internet dar se apreciază ca fiind şi cei mai pricepuţi utilizatori ai computerului. Între cele patru categorii mai sus menţionate, diferenţele în ceea ce priveşte posesia, la domiciliu, a unui calculator sunt destul de mici iar cunoaşterea utilizării este declarată în cea mai mare măsură de cei cu ocupaţii intelectuale şi de funcţionarii din administraţie (aceştia acordându-şi cel mai frecvent şi notele de 8 sau mai mari). În chestionarul aplicat în mai 2003, a existat un set de întrebări privitoare la frecvenţa utilizării internetului, email-ului şi chat-ului exprimată în număr aproximativ de zile din lună, pentru subiecţii care au afirmat că ştiu să folosească computerul. Cu rezerva că numărul de subiecţi este mic la nivelul fiecărei categorii socio-profesionale, prezentăm valorile medii ale respectivelor variabile, cu observaţia că meşteşugarii / mecanicii reparatori (doar 3, în total, care au afirmat că ştiu să folosească calculatorul), nu vor mai fi luaţi în calcul (sub titlu informativ, cu toţii au declarat că nu folosesc deloc internetul, emailul şi chat-ul; a se vedea şi tabelul 3.21, Anexa III).

Figura 3.21 Mai 2003. Persoane ocupate care ştiu folosi calculatorul. Numărul mediu de zile din lună în care este utilizat internetul, email-ul şi chat-ul în funcţie de categoria socio-profesională

Referitor la utilizarea internet-ului şi a emailului, directorii / patronii se află pe primul loc iar cei cu ocupaţii intelectuale se află în apropiere. Urmează tehnicienii / maiştrii şi lucrătorii în servicii / comerţ, funcţionarii ocupând doar poziţia numărul cinci (din opt). Chat-ul este folosit cel mai mult de „intelectuali” şi de lucrătorii în servicii şi comerţ şi de muncitorii necalificaţi (care, per global, se situează clar deasupra celor calificaţi). Nu trebuie să uităm că din fiecare categorie socio-profesională au fost selectaţi cei care au declarat că ştiu să folosească calculatorul şi că, între respectivele grupuri, există diferenţe importante în ceea ce priveşte atât cunoaşterea minimală a

10,8

9,8

6,2

2,9

5,5

2,3

4,3

1,1

6,2

12,7

10,3

7,5

3,7

5,4

3,2

4,2

1,1

7

1,3

3,9

2,5

1,3

3,9

0,9

3

2,4


tehnicieni sau maiştrifuncţionari în administraţielucrători în servicii/comerţ


agricultoriTotal

Email Internet Chat

10

9

9

6

5

2

3

10

13

3

9

3

10

4

3

5

14

22

14

25

15

11

9

5

19

21

17

20

21

30

14

26

11

11

11

16

11

14

12

9

5

22

13

21

13

24

20

26

20

32

14

4

12

8

10

20

14

11

16

3

5

9

5

5

20

12

11

16

2

1

2

4

9

5

2

2

1

5

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%

conducători de unităţi, patroni ocupaţii intelectualetehnicieni sau maiştri

funcţionari în administraţielucrători în servicii şi comerţ

meşteşugari şi mecanici reparatorimuncitori calificaţi

muncitori necalificaţi neagricoliagricultori

10 9 8 7 6 5 4 3 2 1


operării pe calculator, respectiv privitor la performanţele auto-percepute. Faptul că funcţionarii în administraţie folosesc puţin internet-ul, email-ul şi chat-ul poate însemna că, pur şi simplu, lucrează pe calculator la serviciu creând documente în word, excel sau lucrând cu baze de date. Figura 3.21 nu face decât să releve utilizarea anumitor facilităţi oferite de accesul la un calculator legat la reţeaua de comunicare / informare mondială (a se vedea şi tabelul 3.22, Anexa III). Referitor la aceeaşi chestiune a utilizării calculatorului, în barometrul din octombrie 2003 a existat o întrebare, pentru cei care s-au declarat utilizatori ai calculatorului, privitor la locul în care au învăţat (singuri, la şcoală, la serviciu, sau printr-un curs). Cei care au declarat cel mai frecvent că au învăţat la serviciu sau urmând un curs sunt funcţionarii, urmaţi de persoanele având ocupaţii intelectuale şi apoi de lucrătorii din servicii şi comerţ. Autodidacţii au fost, în cea mai mare măsură, conducătorii de unităţi / patronii şi tehnicienii / maiştri, urmaţi de muncitorii calificaţi. Dintre aceştia din urmă, însă, un procent destul de mare au indicat serviciul ca fiind locul unde s-au iniţiat în lucrul cu computerul. Muncitori necalificaţi şi agricultorii n-au mai fost menţionaţi deoarece nu însumau decât patru persoane cei dintâi şi cinci cei din urmă.

Figura 3.22 Octombrie 2003. Persoane ocupate care ştiu folosi calculatorul. Locul în care au învăţat să folosească computerul în funcţie de categoria socio-profesională

Desigur, locul în care au învăţat subiecţii să opereze cu calculatorul nu spune prea multe privitor la măsura în care propriul lor serviciu impune utilizarea acestuia. Cei care declară că au învăţat la locul de muncă sau au urmat un curs, se folosesc probabil de computer în activitatea profesională. În schimb, puteau accede la un loc de muncă ştiind deja să folosească un PC. Invers, faptul de a fi autodidact nu înseamnă că, mai târziu, nu puteai folosi cunoştinţele pe care le-ai dobândit de unul singur într-un post care necesita respectivele abilităţi. Întrebarea vizând locul în care subiecţii folosesc cel mai des computerul (formulată tot în barometrul din octombrie 2003), lămureşte, într-o anumită măsură, lucrurile: funcţionarii şi cei cu ocupaţii intelectuale declară că la serviciu lucrează cel mai mult pe calculator, urmaţi de lucrătorii în servicii / comerţ şi directori / patroni (a se vedea şi tabelul 3.23, Anexa III). Tehnicienii / maiştrii şi muncitorii calificaţi se află practic la egalitate, pe ultima poziţie (din şase).

Figura 3.23 Octombrie 2003. Persoane ocupate care ştiu folosi calculatorul. Locul în care folosesc computerul cel mai des în funcţie de categoria socio-profesională

Acasă folosesc calculatorul cel mai mult tehnicienii maiştri (47%) – probabil pentru că la serviciu sunt în mai mică măsură obligaţi să o facă –, directorii / patronii şi muncitorii calificaţi (probabil pe acelaşi considerent). Internet-cafe-ul reprezintă o opţiune pentru muncitorii calificaţi deoarece deţin, în mai mică măsură, calculator acasă.

5029

4728

2141

32

2121

1613

3122

21

1426

2130

2822

25

1424

1130

1711

19

5

35

3

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100


tehnicieni / maiştrifuncţionari

lucrători în servicii / comerţmuncitori calificaţi

TOTALSingur La şcoală La serviciu A urmat curs Altă situaţie

2923

471314

3024

72

27

2

5073

4281

6143

62

5

716

5

142

54

1111

7

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100




TOTALAcasă La şcoală La serviciu La Internet Cafe Altă situaţie


Un ultim aspect privitor la utilizarea calculatorului surprins în octombrie 2003 este cel referitor la scopul utilizării calculatorului (evident, de către cei care declară că au cel puţin competenţe minime în acest domeniu; a se vedea şi tabelul 3.24, Anexa III).

Figura 3.24 Octombrie 2003. Persoane ocupate care ştiu folosi calculatorul. Scopul în care folosesc computerul cel mai des în funcţie de categoria socio-profesională

Varianta de răspuns a întrebării anterioare, vizând serviciul ca spaţiu în care este folosit preponderent calculatorul, se suprapune în bună măsură cu opţiunea de declarare a cerinţelor specifice locului de muncă drept scop în care este folosit computerul (funcţionarii şi cei cu ocupaţii intelectuale confirmă faptul că ei sunt cei care îl folosesc cel mai frecvent în viaţa profesională). Pentru distracţie, calculatorul este cel mai adesea utilizat de către muncitorii calificaţi, de tehnicieni / maiştri şi lucrătorii în servicii şi comerţ. Varianta de răspuns „la şcoală” a întrebării anterioare şi „pentru şcoală” a celei vizând scopul folosirii computerului se referă, evident, la elevi studenţi dar cuprinde, la nivelul populaţiei ocupate, şi subiecţii care sunt cuprinşi în formarea continuă (studenţi ai învăţământului la distanţă sau persoane care urmează diferite cursuri de perfecţionare sau chiar de masterat). Un alt aspect interesant este cel privitor la utilizarea calculatorului cu scopul de a obţine noi informaţii; tehnicienii / maiştri indică această variantă cel mai frecvent, urmaţi de directori / patroni şi de cei cu ocupaţii intelectuale. Există, evident, o ambiguitate a variantelor de răspuns: pentru serviciu, de exemplu, poţi fi obligat să cauţi o serie de informaţii (date statistice, legi, directive, etc.). Pe de altă parte, pentru serviciu poţi lucra şi acasă (situaţie tipică pentru profesori, de exemplu, dar plauzibilă şi pentru funcţionari, de exemplu – situaţii care trebuie finalizate, etc.) Din analiza modului în care este folosit computerul la nivelul categoriilor socio-profesionale putem desprinde câteva aspecte generale, care, însă, trebuie să fie fundamentate pe tabloul oferit de figurile 3.18 şi 3.19, care indică diferenţele marcante, dintre acestea, privitor la deţinerea calculatorului şi accesul la internet. De asemenea, esenţială este şi imaginea care se desprinde din tabelul 3.4 privitoare la cunoaşterea, cel puţin minimală, a operării pe calculator, respectiv cea oferită de figura 3.20 vizând competenţele autopercepute ale celor care declară că folosesc computerul. Pentru majoritatea intelectualilor, a funcţionarilor, a directorilor / patronilor şi a tehnicienilor / maiştrilor, folosirea calculatorului, dintr-un motiv sau altul, reprezintă un aspect al existenţei cotidiene. Pentru cei cu ocupaţii intelectuale şi pentru funcţionari, viaţa profesională este cel mai strâns legată de utilizarea computerului, ei folosindu-l cel mai mult la serviciu, în scopuri legate de acesta (şi nu pentru a asculta muzică, de exemplu). Accesul la internet induce o diferenţiere mai puternică între categoriile socio-profesionale în raport cu simpla deţinere a unui calculator, directorii / patronii şi cei cu profesii intelectuale fiind net avantajaţi (la nivelul celor ce ştiu să opereze pe computer, internetul şi emailul sunt de departe folosite cel mai frecvent de respectivele categorii). Lucrătorii în servicii şi comerţ (care declară în proporţie de 40% că ştiu folosi calculatorul), se află într-o poziţie intermediară (clar delimitată) între grupul primelor patru categorii socio-profesionale (directori / patroni, intelectuali, funcţionari şi tehnicieni / maiştri) şi muncitorii calificaţi; destul de mulţi dintre ei deţin calculator şi îl folosesc, inclusiv la serviciu, indicând competenţe relativ ridicate. La nivelul muncitorilor (calificaţi sau nu) şi a meşteşugarilor / mecanicilor reparatori, calculatorul şi facilităţile oferite de acesta au pătruns în mică măsură iar în cazul agricultorilor sunt aproape inexistente. Am putea avansa ideea că sociatatea românească se modernizează în ritmuri diferite, dependente de ocupaţia subiecţilor, de măsura în care locul de

5073

4285

5446

63

73

2

2

2117

269

1416

16

73

26

2532

14

143

54

756

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100




TOTALLucru/loc de muncă Pentru şcoală Informare Distracţie (joc) Altă situaţie


muncă cere subiecţilor să folosească un calculator, să acceseze internet-ul pentru a obţine diferite informaţii sau să trimită / primească documente în format electronic (tabele documentaţii tehnice, imagini, etc.). Cu siguranţă că respectiva modernizare decurge şi din cerinţele exprimate de şcoală în raport cu copiii persoanelor care deţin un loc de muncă sau, pur şi simplu, de dorinţa acelor copii de a avea un calculator (pe care învaţă să-l folosească la şcoală). Nu intenţionăm să supralicităm importanţa aspectelor de care ne-am ocupat în ultimele pagini ale analizei noastre; prezenţa calculatorului, accesul la internet sau email şi folosirea acestor facilităţi pot însemna simpla înlocuire a scrisorilor cu o modalitate mai simplă şi mai rapidă de comunicare şi a modalităţilor clasice de a asculta muzică sau a vedea filme cu căutarea / accesarea lor de pe internet. Chiar ţinând seama de astfel de situaţii, apreciem că diferenţele marcante dintre categoriile socio-profesionale exprimă modalităţi diferite de conectare la modernitate şi, ceea ce este mai important, şanse diferite de ascensiune socială sau de apărare în raport cu mobilitatea descendentă. Nu credem că mai este nevoie să se demonstreze că obţinerea unei poziţii sociale medii sau ridicate nu va mai fi posibilă fără deţinerea de bune competenţe de operare cu calculatorul, atât prin utilizarea pachetelor microsoft cât şi prin exploatarea tuturor facilităţilor oferite de conexiunea la internet. Desigur, se poate pune întrebarea: tipul ocupaţiei reprezintă aspectul cel mai important sau nivelul de studii? Credem că aspectul trebuie analizat în detaliu, şi vom face acest lucru după ce vom analiza o prezumtivă stratificare pe nivele de studii a populaţiei ocupate. Pe moment facem observaţia că dintre adulţii care deţineau un loc de muncă în România anilor 2002-2004, un segment destul de redus şi-au finalizat studiile după 1990. În plus, cunoştinţele de operare cu calculatorul au pătruns în programele analitice mult mai târziu, în preajma anului 2000. Dintre subiecţii care au declarat că ştiu să folosească computerul, doar 20% au declarat că au învăţat „la şcoală”; cei care au învăţat la locul de muncă sau prin cursuri specializate reprezintă cam 45% iar autodidacţii, 32%. În următorul subcapitol vom încerca să relevăm, la nivelul populaţiei ocupate, relaţia dintre nivelul de studii, categoria socio-profesională şi veniturile proprii subiecţilor.

Nivelul de studii şi mizele acestuia

Trebuie să facem o observaţie de la bun început: ne vom referi, în acest capitol, la cei care deţin un loc de muncă, deci şi-au valorificat, mai bine sau mai rău, studiile pe care le-au finalizat. Dacă vom constata, să spunem, că 10% dintre cei cu studii superioare sunt directori / patroni, acest lucru nu are legătură directă cu şansa unui absolvent de facultate de a atinge respectiva poziţie socială. Am făcut această observaţie, evident, nu pentru sociologi, care înţeleg foarte bine acest lucru, ci pentru alte persoane care ar putea fi interesate de analiza care urmează. Un prim aspect pe care dorim să-l relevăm îl reprezintă distribuţia stocului educaţional la nivelul categoriilor socio-profesionale, per totalul populaţiei ocupate şi separat, pe cele două medii de rezidenţă.

Figura 3.25 Populaţie ocupată. Numărul mediu al anilor de şcoală per global şi separat pe medii de rezidenţă, în funcţie de categoria socio-profesională

Stocul educaţional este maxim, după cum era de aşteptat, pentru cei având ocupaţii intelectuale după care urmează, dacă ne referim la ansamblul populaţiei ocupate, directorii / patronii, apoi tehnicienii / maiştrii, foarte aproape de funcţionarii. Lucrătorii din servicii şi comerţ sa află, din nou, într-o poziţie intermediară şi clar delimitată între tehnicieni / maiştri împreună cu funcţionarii şi


9,911,211,211,9

13,213,315,2

13,3

0 2 4 6 8 10 12 14 16 18



lucrători în servicii şi comerţmeşteşugari şi mecanici


agricultoriNumărul anilorde şcoală

Sat8,58

9,5610,811,111,3

12,813,114

12,4

0 2 4 6 8 10 12 14 16 18

Oraş8,86

10,311,411,3

12,113,413,3

15,413,6

0 2 4 6 8 10 12 14 16 18A se vedea şi tab. 3.25, Anexa III


muncitorii calificaţi, aflaţi cu foarte puţin în urma meşteşugarilor / mecanicilor reparatori. Acestea din urmă două categorii sunt clar superioare, din perspectiva studiilor, în raport cu muncitorii necalificaţi care, la rândul lor, au sensibil mai multă şcoală decât agricultorii. Comparaţia dintre rural şi urban relevă doar aspectul aşteptat: pentru fiecare categorie socio-profesională, la sat nivelul de pregătire profesională este ceva mai scăzut. Acest lucru poate fi interpretat şi în sens pozitiv, ca o şansă mai mare de valorificare a diplomei la sat. Explicaţia diferenţei constă, însă, în faptul că o parte mai mare din locurile de muncă sunt ocupate, în mediul rural, de persoane care nu au nivelul de studii cerut de postul pe care îl ocupă (şi / sau că în mediul urban apare mai frecvent situaţia de supra-calificare în raport cu cerinţele locului de muncă, fapt valabil pentru poziţiile sociale de nivel mai scăzut). Aceste aspecte se vor clarifica atunci când vom prezenta asocierea dintre categoria socio-profesională şi nivelul de studii. În figura 3.25 este prezentată doar o imagine globală, care ascunde eterogenitatea categoriilor de ocupaţii din perspectiva nivelului maxim de studii pe care l-au finalizat. Per global, dispersia cea mai mare a numărului anilor de şcoală se înregistrează pentru directori / patroni şi pentru categoriile cele mai defavorizate din acest punct de vedere, adică muncitorii necalificaţi şi agricultorii. În cazul categoriei celei mai favorizate ca standard material, explicaţia este simplă: nu există cerinţe precise privitor la şcoala absolvită pentru a începe o afacere; în plus, într-o firmă particulară, mai ales, director poate fi persoana dorită de patron, de multe ori chiar el însuşi. În cazul agricultorilor, aceeaşi observaţie este valabilă: cei care s-au hotărât să lucreze pământul puteau renunţa la studii după finalizarea celor obligatorii din respectiva perioadă, sau puteau continua, în ideea de a-şi oferi, în viitor, o şansă în plus. Pe de altă parte, ştim că o parte din persoanele care, în prezent, sunt considerate „ocupate în agricultură” deţin calificare în domeniul respectiv pe când altele nu, şi că, în plus, delimitarea lor în raport cu populaţia care nu deţine un loc de muncă a fost făcută oarecum arbitrar, în funcţie de existenţa sau nu a pensiei de stat (a se vedea tabelele 4.2.3-4.2.5, Capitolul IV) şi, implicit, de vârstă. Cei care, din perspectiva sondajelor de opinie 2002-2004 sunt consideraţi ca lucrând în domeniul agriculturii au o vârstă medie de aproximativ 40 de ani şi este destul de posibil să fi avut, mai înainte, locuri de muncă la oraş, presupunând cel puţin şcoală profesională (ne gândim la scăderea dramatică a locurilor de muncă în industrie care a avut loc după 1990 şi la cei care au fost obligaţi să se întoarcă la ţară, unde deţineau gospodărie / pământ). În continuare vom prezenta relaţia care există între categoria socio-profesională de apartenenţă şi ultima şcoală absolvită de către subiecţi. Deoarece cei „fără şcoală” sunt extrem de puţini la nivelul populaţiei ocupate (2,6% în cazul agricultorilor, 0,8% pentru muncitorii necalificaţi şi zero, în rest), am luat în considerare treapta cea mai de jos a studiilor sub forma „cel mult patru clase” (a se vedea tabelul 3.26, Anexa III).

Figura 3.26 Populaţie ocupată. Asocierea dintre nivelul de studii şi categoria socio-profesională

Evident, din perspectiva studiilor cu nivelul cel mai ridicat, cei cu ocupaţii intelectuale deţin un avantaj foarte puternic: 76% au finalizat cel puţin colegiul universitar iar 8% deţin şi studii post-universitare. Pe poziţia următoare se află directorii / patronii, 37% având studii superioare, funcţionarii aflându-se pe poziţia a treia, pe o poziţie sensibil inferioară (25%) dar, la rândul lor, devansându-i clar pe tehnicieni / maiştri, care deţin studii superioare doar în 11% din cazuri (pentru

1

1

1

6

19

4

3

1

1

4

9

10

27

34

12

9

9

2

16

49

34

25

19

20

5

1

1

2

10

5

11

16

15

9

35

15

26

53

53

29

37

24

10

30

11

8

51

17

9

6

6

2

2

9

4

10

6

6

2

1

31

58

5

17

4

1

1

12

2

8

2

1

13

1

0% 20% 40% 60% 80% 100%

Directori / patroniOcupaţii intelectuale

Tehnicieni / maiştriFuncţionari

Lucrători servicii/comerţMeşteşugari/mecanici

Muncitori calificaţiMuncitori necalificaţi

AgricultoriTotal

Max. 4 cls Gimnaziu Profesională 10 clase Liceu Postliceală Univ. scurt Univ. lung Post-univ.


ei fiind clar vorba de supra-calificare). Singura categorie soio-profesională în care nivelul superior de pregătire şcolară mai este prezent cât de cât consistent îl reprezintă lucrătorii în servicii şi comerţ: aproximativ 7% au finalizat cel puţin un colegiu universitar. Celelalte categorii de ocupaţii sunt diferenţiate, din perspectiva nivelului ridicat al pregătirii profesionale, de studiile postliceale: muncitorii calificaţi şi meşteşugarii / mecanicii reparatori se află pe poziţii similare, 6% dintre ei deţinând respectivul nivel de pregătire pe când muncitorii necalificaţi şi agricultorii aflându-se în respectiva situaţi în doar 2% din cazuri. Valorile modale ale nivelului de studii sunt cele superioare, în mod firesc, pentru persoanele având ocupaţii intelectuale, şcoala post-liceală pentru tehnicieni /maiştri, liceul pentru funcţionari şi lucrătorii în servicii / comerţ. Pentru muncitorii calificaţi şi pentru meşteşugari / mecanici reparatori, situaţia tipică este aceea a finalizării şcolii profesionale sau a liceului (este vorba, cu cea mai mare probabilitate, de un liceu cu profil industrial). Pentru muncitorii necalificaţi, situaţia tipică o constituie finalizarea şcolii profesionale sau a gimnaziului pe când în cazul agricultorilor şcoala primară sau gimnaziul însumează 53% dintre subiecţi. Se observă, totuşi, în cazul ultimelor două categorii socio-profesionale la care ne-am referit, o variabilitate pronunţată a studiilor, care se întind, cu ponderi destul de importante, de la şcoala primară, până la nivelul post-liceal. Funcţionarii, pe de altă parte, reprezintă o categorie cu un profil aparte, deşi 53% au finalizat doar liceul, se află pe locul trei în ceea ce priveşte nivelul universitar şi pe locul doi ca pondere a celor care au absolvit şcoala postliceală. Pentru a încerca să ne facem o imagine ceva mai clară despre componenţa (diversitatea) categoriilor socio-profesionale, am apelat la Nomenclatorul ocupaţiilor (COR) având adresa http://www.prefecturabacau.ro/portal/djs/index.htm. Notăm faptul că există 4 nivele de generalitate în prezentarea grupărilor de ocupaţii, din care trei sunt descrise în tabelul 3.27 (Anexa III). Prezentăm, mai jos, diviziunea la primele ei două nivele, pentru a o putea compara cu categoriile socio-profesionale utilizate în barometrele din 2002-2003. 1. MEMBRII AI CORPULUI LEGISLATIV AI EXECUTIVULUI, INALTI CONDUCATORI AI ADMINISTRATIEI PUBLICE, CONDUCATORI SI FUNCTIONARI SUPERIORI DIN UNITATILE ECONOMICO-SOCIALE SI POLITICE 11 LEGISLATORI, MEMBRII AI EXECUTIVULUI SI INALTI CONDUCATORI AI ADMINISTRATIEI PUBLICE 12 CONDUCATORI DE UNITATI ECONOMICO-SOCIALE MARI (CORPORATII) 13 CONDUCATORI DE UNITATI ECONOMICO-SOCIALE MICI (GIRANTI)

2. SPECIALISTI CU OCUPATII INTELECTUALE SI STIINTIFICE 21 FIZICIENI, MATEMATICIENI SI INGINERI 22 SPECIALISTI IN BIOLOGIE, AGRONOMIE SI STIINTELE VIETII 23 PROFESORI IN INVATAMANTUL SUPERIOR, SECUNDAR SI ASIMILATI 24 ALTI SPECIALISTI CU OCUPATII INTELECTUALE SI STIINTIFICE

3. TEHNICIENI, MAISTRI SI ASIMILATI 31 TEHNICIENI IN DOMENIUL FIZICII SI TEHNICII 32 TEHNICIENI IN STIINTELE VIETII, OCROTIREA SANATATII SI ASIMILATI 33 INVATATORI SI ASIMILATI 34 ALTE OCUPATII ASIMILATE TEHNICIENILOR

4. FUNCTIONARI ADMINISTRATIVI 41 FUNCTIONARI DE BIROU 42 FUNCTIONARI IN SERVICII CU PUBLICUL

5. LUCRATORI OPERATIVI IN SERVICII, COMERT SI ASIMILATI 51 LUCRATORI IN SERVICII PERSONALE SI DE PROTECTIE 52 MODELE, MANECHINE SI VANZATORI IN MAGAZINE SI PIETE

6. AGRICULTORI SI LUCRATORI CALIFICATI IN AGRICULTURA, SILVICULTURA SI PESCUIT 61 AGRICULTORI SI LUCRATORI CALIFICATI IN AGRICULTURA, SILVICULTURA SI PESCUIT

7. MESTESUGARI SI LUCRATORI CALIFICATI IN MESERII DE TIP ARTIZANAL, DE REGLARE SI INTRETINERE A MASINILOR SI INSTALATIILOR 71 MESERIASI SI MUNCITORI CALIFICATI IN INDUSTRIA EXTRACTIVA SI CONSTRUCTII 72 MESERIASI SI MUNCITORI CALIFICATI IN METALURGIE, CONSTRUCTII METALICE SI ASIMILATI 73 MESERIASI SI MUNCITORI CALIFICATI IN MECANICA FINA, ARTIZANAT, IMPRIMERIE SI ASIMILATI 74 MESERIASI SI MUNCITORI CALIFICATI IN INDUSTRIA ALIMENTARA SI ALTE MESERII ARTIZANALE

8. OPERATORI LA INSTALATII SI MASINI SI ASAMBLORI DE MASINI, ECHIPAMENTE SI ALTE PRODUSE 81 OPERATORI LA INSTALATIILE FIXE SI LUCRATORI ASIMILATI 82 OPERATORI LA MASINI, UTILAJE SI ASAMBLORI DE MASINI, ECHIPAMENTE SI ALTE PRODUSE 83 CONDUCATORI DE VEHICULE SI OPERATORI LA INSTALATII MOBILE

9. MUNCITORI NECALIFICATI 91 MUNCITORI NECALIFICATI, IN SERVICII SI VANZARI 92 MUNCITORI NECALIFICATI IN AGRICULTURA, SILVICULTURA SI PESCUIT 93 MUNCITORI NECALIFICATI IN INDUSTRIA MINIERA, CONSTRUCTII, LUCRARI PUBLICE, INDUSTRIA PRELUCRATOARE SI TRANSPORTURI


Prima „grupă majoră” din Nomenclatorul Ocupaţiilor (COR) pare a se suprapune peste „conducători de unităţi, patroni”, cu observaţia că termenul de „patron” apare doar la „sub-grupa majoră” având indicativul „13 CONDUCĂTORI DE UNITĂŢI ECONOMICO-SOCIALE MICI (GIRANTI)”. În plus, „meşteşugarii şi mecanicii reparatori” din grila categoriilor socio-profesionale utilizate în cadrul sondajelor de opinie din 2002-2004 apar cuprinşi într-o „grupă majoră” comună cu muncitorii calificaţi. La nivelul cel mai general de grupare din Nomenclatorul Ocupaţiilor există, în plus faţă de barometrele 2002-2004, o „grupă majoră” definită ca „8. OPERATORI LA INSTALAŢII ŞI MASINI ŞI ASAMBLORI DE MAŞINI, ECHIPAMENTE ŞI ALTE PRODUSE”. Credem că operatorii de teren au încadrat membrii acestei categorii (care cuprinde, conform COR, şi şoferii, de exemplu), printre muncitorii calificaţi sau meşteşugarii / mecanicii reparatori. Aspectul care prezintă, însă cea mai mare importanţă îl constituie principiile de grupare care au fost utilizate şi, evident, ierarhia acestora.

Primele două principii care au stat la baza clasificării ocupaţiilor (a se vedea Anexa III): – Principiul grupării unităţilor de clasificat după criterii economice şi sociale obiective.

Constituirea categoriilor de clasificare s-a făcut în concordantă cu diviziunea socială a muncii, folosind caracteristici de grupare tehnico-economice obiective, în succesiunea importantei lor pentru activitatea practică.

– Principiul omogenităţii maxime în constituirea categoriilor de clasificat (grupe, subgrupe etc.). Pentru fiecare nivel de clasificare s-a folosit un singur criteriu, fiecare subîmpărţire reflectând aspecte din ce în ce mai amănunţite ale criteriului aplicat la subîmpărţirile precedente, ca de exemplu:

- gradul de instruire (nivelul şcolii absolvite); - nivelul competenţelor determinat de amploarea şi complexitatea activităţilor care definesc ocupaţiile; - gradul de specializare în cadrul aceleiaşi activităţi; - felul materiilor prime şi utilajelor folosite, proceselor tehnologice utilizate.

(...) Încadrarea ocupaţiilor pe cele 4 niveluri ierarhice s-a făcut în funcţie de criteriile de clasificare, astfel:

1. Nivelul de instruire (şcoala absolvită), care se aplică în constituirea celor 10 grupe majore. Opt dintre cele 10 grupe majore sunt descrise în raport cu cele 4 mari niveluri de calificare definite de ISCO, conform tabelului următor:

GRUPA MAJORĂ NIVEL DE PREGĂTIRE 1. Legiuitori, înalţi funcţionari şi conducători - 2. Specialişti (cu ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice) 4 3. Tehnicieni 3 4. Funcţionari 2 5. Lucrători, operatori în comerţ şi asimilaţi 2 6. Muncitori din agricultură şi pescuit 2 7. Muncitori şi meseriaşi 2 8. Operatori pe instalaţii, maşini şi asamblori de maşini, echipamente şi alte produse 2 9. Muncitori necalificaţi 1 0. Forţele armate -

Cinci dintre cele 8 grupe majore (4,5,6,7 şi 8) sunt considerate a fi la acelaşi nivel de calificare şi se deosebesc prin referirea la grupe largi de specializare pe meserii.

În definiţiile celor două grupe majore denumite "Legislatori, înalţi funcţionari şi conducători " (grupa majoră 1) şi la "Forţele armate" (grupa majoră 0), nu se face referire la nivelul de calificare, întrucât în cadrul acestora intervin alte elemente, ţinând de natura muncii, considerate drept criterii de similaritate mai importante, cum ar fi decizia politică şi atribuţiile de conducere, respectiv obligaţiile militare.

Totuşi, subgrupele majore şi grupele minore ale grupei majore 1 au fost astfel construite încât să includă ocupaţii cu niveluri de pregătire similare.

2. Nivelul de competentă şi complexitatea sarcinilor de îndeplinit acţionează la formarea subgrupelor majore, grupelor minore şi grupelor de bază din cadrul grupei majore 1.

3. Gradul de specializare se manifestă în constituirea subgrupelor majore, grupelor minore şi grupelor de bază ce compun grupele majore 2 şi 8.

4. Procesele tehnologice, materiile prime utilizate sau maşinile şi instalaţiile cu care se lucrează sunt criterii de alcătuire a subgrupelor majore, grupelor minore şi grupelor de bază ce compun grupele majore 3, 7 şi 8. (...)


CODUL UNEI OCUPAŢII va fi reprezentat de 4 cifre: – prima cifră va reprezenta grupa majoră; – a doua cifră va reprezenta subgrupa majoră; – a treia cifră va reprezenta grupa minoră; – a patra cifră va reprezenta grupa de bază.

COD 2 GRUPA MAJORĂ - SPECIALIŞTI (CU OCUPAŢII INTELECTUALE ŞI ŞTIINŢIFICE) COD 2 1 SUBGRUPA MAJORĂ - FIZICIENI, MATEMATICIENI ŞI INGINERI COD 2 1 1 GRUPA MINORĂ - Fizicieni, chimişti şi asimilaţi

EXEM

PLU:

COD 2 1 1 1 GRUPA DE BAZĂ - Fizicieni şi astronomi

După cum rezultă din specificările privitoare la construirea nomenclatorului ocupaţiilor, criteriul de maximă importanţă l-a constituit nivelul de studii presupus de diferitele categorii de ocupaţii, cu excepţia grupelor majore „Legiuitori, înalţi funcţionari şi conducători” respectiv „Forţele armate”. Cea din urmă categorie nu am inclus-o în analiza noastră asupra stratificării sociale datorită extremei ei neomogenităţi din perspectiva nivelului de studii presupus, a veniturilor şi, cu mare probabilitate, a prestigiului asociat diferitelor segmente ale acesteia (calitatea de subofiţer, maistru militar sau ofiţer, gradul militar, specializarea, militară sau „civilă”, cât şi funcţia în ierarhia militară, etc.). Apreciem că simpla apartenenţă la „forţele armate” spune foarte puţin despre statusul unei persoane, cel puţin din perspectiva poziţiei acesteia într-o ierarhie bazată, în principal, pe nivelul de studii şi cel al veniturilor. Mai departe, ar fi practic imposibil de interpretat mobilitatea inter sau intra-generaţională în momentul în care una dintre poziţiile de raportare o constituie, pur şi simplu, categoria militarilor. Dacă tatăl subiectului, de exemplu, are o ocupaţie intelectuală iar fiul a devenit ofiţer superior, având ca pregătire Academia Militară, putem considera că este vorba de imobilitate; dacă, în schimb, este plutonier şi se ocupă de cazarmament, credem că este vorba, în mod evident, de mobilitate descendentă. În ceea ce priveşte prima „grupă majoră”, este firesc să nu primeze pregătirea şcolară ci „decizia politică şi atribuţiile de conducere”. Există, totuşi, o bună doză de ambiguitate privitoare la plasarea patronilor, oarecum firească având în vedere că această sintagmă desemnează, mai degrabă, un statut ocupaţional (sau un raport de proprietate) decât o ocupaţie, în sensul propriu. Evident, de multe ori patronii sunt şi directorii firmei pe care o deţin, dar acest lucru nu este obligatoriu. În Anuarul statistic 2004, în precizările metodologice, este oferită următoarea definiţie: „patron, persoana care-şi exercită ocupaţia (meseria) în propria sa unitate (întreprindere, agenţie, atelier, magazin, birou fermă etc.), pentru a cărei activitate are angajaţi unul sau mai mulţi salariaţi” (a se vedea Capitolul IV) Definiţia de mai sus presupune că patronul participă activ la desfăşurarea activităţilor din unitatea pe care o deţine; situaţia pare perfect pliată pe întreprinderile mici şi mijlocii din România, în care nu s-a produs distanţarea clară între posesia asupra mijloacelor de producţie şi aspectele care ţin de management. Presupunând, însă, că patronul şi-ar delega întreaga putere de decizie directorului pe care l-a angajat şi că, pur şi simplu, s-ar limita la a beneficia de profitul realizat de firmă, ar fi greu de vorbit, credem noi, despre patron ca fiind „persoana care-şi exercită ocupaţia (meseria) în propria sa unitate”. Mai departe, un individ care ar deţine acţiuni la mai multe firme şi ar gestiona respectivele acţiuni, obţinând venituri, pe lângă dividende, din vânzări / cumpărări, cum ar trebui încadrat ca şi ocupaţie? (el nu este broker, deoarece operează cu propriile acţiuni, dar nu este nici patron, deoarece nu are o unitate proprie). Credem că „patronii” care aparţin populaţiei ocupate sunt cei care au locul de muncă în propria firmă, fiind auto-angajaţi, pe când cei care doar beneficiază de profiturile realizate trebuie încadraţi la populaţia inactivă. Privitor la chestiunea definirii patronului ca posesor al unei întregi unităţi economice, credem că, în viitor, nomenclatorul ocupaţiilor va trebui completat iar definiţia „patronilor” va necesita nuanţări; proprietatea asupra unei părţi dintr-o întreprindere (sau din mai multe) va deveni o realitate de care va trebui să se ţină seama. În baza de date sumativă 2002-2004, toate cele 69 de persoane care au statusul de „patron cu angajaţi” sunt considerate ca aparţinând populaţiei ocupate, 80% fiind subsumaţi categoriei „conducători de unităţi, patroni”, restul de 20% fiind distribuiţi printre celelalte categorii socio-profesionale (5 la „alte categorii”, 4 la „muncitori calificaţi”, 2 la „ocupaţii intelectuale”, 2 la „lucrători în servicii şi comerţ” şi 1 la „funcţionari în administraţie”). Categoria socio-profesională „conducători de unităţi, patroni” numără 223 de persoane (cam 4% din cei care deţin un loc de muncă); ponderea patronilor, în raport cu întreaga


categorie, este de 31% iar în raport cu totalul populaţiei ocupate, este de aproximativ 1%. Ponderea foarte mică nu ne poate determina, evident, să îi ignorăm, deoarece, după cum am văzut, sunt percepuţi ca având bani, putere şi prestigiu la un nivel foarte ridicat. Ceea ce dorim să punctăm este faptul că, pentru datele de care dispunem, nivelul de implicare a patronilor în activitatea firmei sau statutul lor de auto-angajat nu reprezintă o chestiune pe care să încercăm să o analizăm mai în profunzime. Ceea ce este demn de reţinut este faptul că la nivelul nomenclatorului ocupaţiilor, locul patronilor nu a fost clar delimitat de cel al directorilor managerilor şi a şefilor de la diferite nivele; ca atare, opţiunea celor care au proiectat barometrele de opinie din 2002-2004 de a-i subsuma unei aceleiaşi categorii, pare perfect justificată. Un alt aspect ridică unele probleme: după cum am arătat în capitolul IV (tabelul 4.2.1), agricultorii au fost împărţiţi, în mai 2002, în două segmente, cei care deţin şi cei care nu deţin calificare în domeniu. În celelalte cinci barometre de opinie, segmentarea a fost făcută între cei „cu calificare sau în gospodăria proprie” respectiv „zilieri în agricultură”. Pentru unificarea bazelor de date, am construit o singură categorie „agricultori”, după ce am arătat că „zilierii” sunt, în mare parte, agricultori care deţin suprafeţe mai mici de teren şi mai puţine animale şi care îşi completează veniturile lucrând „cu ziua” (a se vedea tabelele 4.2.3-4.2.5, Capitolul IV). Referitor la problema nivelului de calificare, conform tabelului 4.2.2 (Capitolul IV), rezultă că din totalul celor care lucrează sau au lucrat în domeniul agricol, 422 nu deţin o pregătire profesională şi doar 37 sunt calificaţi. În plus, dintre cei 37, doar 5 au fost încadraţi la populaţia ocupată în barometrul din mai 2002. Astfel se explică de ce diviziunea realizată la nivelul acestui sondaj de opinie nu a mai fost continuată în celelalte cinci. Zilierii în agricultură au, însă, şi ei, o pondere redusă în raport cu ansamblul agricultorilor şi prezintă interes, credem noi, doar pentru cei care vor să identifice „pungile de sărăcie”; nu credem însă, că analizarea lor ca o „categorie socio-profesională” distinctă s-ar justifica într-o analiză asupra stratificării sociale. Dorim să mai facem o observaţie privitoare la nomenclatorul ocupaţiilor în ceea ce priveşte clasificarea celor care lucrează în agricultură: referitor la respectiva categorie am întâlnit formularea „Agricultori şi lucrători calificaţi în agricultură, silvicultura şi pescuit”, adică „grupa majoră” 6, atunci când am accesat clasificarea completă. În fişierul care oferă informaţii privitoare la principiile de construcţie a respectivei clasificări, apare sintagma „Muncitori din agricultură şi pescuit”, despre care credem că este, pur şi simplu, o neatenţie din partea celui care a compus documentul explicativ. Urmărind mai în detaliu diviziunile „COR” am constatat că se face mereu distincţia „agricultori” versus „lucrători calificaţi”; cu toate acestea, în ceea ce priveşte nivelul de studii propriu celor din grupa majoră 6 (agricultori şi lucratori calificaţi în agricultură, silvicultura şi pescuit) el este identic cu cel al muncitorilor calificaţi şi al funcţionarilor. Credem că explicaţia este legată de încercarea de pliere a nomenclatorului ocupaţiilor pe cel utilizat în Uniunea Europeană (a se vedea Anexa III, Clasificarea ocupaţiilor în România). Credem că ţara noastră se află într-o situaţie atipică, cel puţin în raport cu cele dezvoltate din Europa, din perspectiva ponderii deosebit de importante a celor care practică agricultura fără să aibă calificare în acest domeniu. Ca atare, nivelul 2 de studii propriu agricultorilor reprezintă un deziderat de aliniere la standardele europene şi nu o realitate a societăţii noastre. Este foarte interesantă, în plus, distincţia netă care se face între nivelul de studii propriu tehnicienilor / maiştrilor (deducem că este vorba de şcoală post-liceală / de maiştri) respectiv cel necesitat de condiţia de „funcţionar administrativ”, adică liceu, cu cea mai mare probabilitate. Acest fapt ar explica imaginea oferită în figura 3.26 asupra nivelului de studii propriu celor două categorii dacă, evident, instrucţiunile de clasificare date operatorilor de teren au fost în concordanţă cu cele oficiale. Aspectul important îl constituie distincţia clară între simplii funcţionari în administraţie şi specialiştii din domeniile omoloage (şi care pot lucra, evident, chiar în aceleaşi instituţii, cum ar fi primăriile, de exemplu), având titulatura de „expert”, „consilier”, referent sau, pur şi simplu, specificaţia, în paranteză, „studii superioare”. În analizele care vor urma este important, credem noi, să ştim dacă o persoană este încadrată pe post în concordanţă cu specificaţiile din fişa postului, este supra-calificată sau, din contră, este sub-calificată. Ne aşteptăm ca, pentru generaţiile tinere, să apară fenomenul supra-calificării într-o proporţie mult mai mare decât pentru cele mai vârstnice iar cel al sub-calificării să fie sensibil mai rar (nu numai pentru că la începutul carierei este mai probabil ca indivizii să accepte servicii care presupun un nivel de pregătire inferior celui pe care efectiv îl deţin, ci şi datorită


inflaţiei de diplome universitare care s-a manifestat în ultimii ani şi care, cu mare probabilitate, a dus la devalorizarea acestora). Dacă presupunem că operatorii de teren au încadrat subiecţii în concordanţă cu nomenclatorul oficial, 42% dintre funcţionarii administrativi se află în situaţia de supra-calificare şi doar 5% în cea de sub-calificare pe când, în cazul tehnicienilor / maiştrilor, doar 12% au studii superioare şcolii post-liceale (sau de maiştri) iar 37% au nivel inferior de pregătire în raport cu cel propriu categoriei socio-profesionale din care fac parte. Pentru persoanele considerate „specialişti (cu ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice)”, ponderea celor aflaţi în situaţie de sub-calificare este de 34% (pentru că de supra-calificare nu ar putea fi vorba decât, eventual, pentru cei care au finalizat studii post-universitare, adică 8% din întreaga categorie). Din perspectiva pe care am încercat să o abordăm, aceea a sub şi supra-calificării, muncitorii necalificaţi se află într-o situaţie interesantă: presupunând că gimnaziul este nivelul tipic pentru această categorie socio-profesională, 67% din componenţii ei au un nivel de studii superior celui din „fişa postului” şi doar 4% au un nivel inferior. Mai semnalăm o ambiguitate: pentru „grupele majore” având titulaturile „funcţionari”, „lucrători, operatori în comerţ şi asimilaţi”, „muncitori şi meseriaşi” respectiv „operatori pe instalaţii, maşini şi asamblori de maşini, echipamente şi alte produse”, nivelul cerut de pregătire îl constituie liceul de specialitate sau şcoala profesională (eventual simpla absolvire a unui curs de calificare după finalizarea gimnaziului). Presupunem că liceul „de profil” oferă acelaşi nivel de competenţă ca şi o şcoală profesională în cazul ocupaţiilor mai sus amintite, cu excepţia funcţionarilor, pentru care presupunem că terminarea liceului reprezintă condiţia necesară ocupării legitime a unui post definit ca atare. Nu continuăm cu alte speculaţii; ne permitem, doar, să sugerăm că, cel puţin în prezent, nu există o diferenţă clară între competenţele oferite de liceu respectiv de şcoala profesională, diploma de bacalaureat constituind, mai degrabă, condiţia necesară pentru continuarea studiilor decât un atu pentru o poziţie socială privilegiată în raport cu cei care au urmat învăţământul profesional. În plus, în „baza de date sumativă” 2002-2004 există 9% subiecţi care au finalizat „treapta I de liceu”. Aceştia reprezintă rezultatul politicii de generalizare a învăţământului de zece clase (înainte de 1989), când au apărut foarte multe locuri la liceu, urmând, apoi o selecţie prin organizarea „examenului pentru treapta a doua” (promovarea din clasa a X-a în a XI-a). O parte dintre cei care nu au reuşit la respectivul examen şi-au continuat studiile la şcoala profesională, alţii au părăsit sistemul de învăţământ fără să deţină, de fapt, nici o pregătire profesională atestată. Muncitorii necalificaţi şi agricultorii se află cel mai des în această situaţie (16% respectiv 15%) dar şi 11% dintre muncitorii calificaţi (care, după cum spuneam, puteau să dobândească respectiva calificare şi la locul de muncă sau urmând un curs de pregătire profesională care, însă, nu este surprins prin variabila desemnând „nivelul de studii maxim atins”). Oricum, este evident că angajarea unei persoane pe un anumit post nu se face (şi nu se făcea) strict în funcţie de pregătirea profesională certificată de diplomă ci, în bună măsură, de relaţia existentă între cererea şi oferta de forţă de muncă de la un moment dat; există conjuncturi favorabile pentru accesul la anumite locuri de muncă chiar fără nivelul de studii tipic, eventual cerut de fişa postului (în perioada de industrializare rapidă a economiei româneşti puteai deveni uşor muncitor calificat, chiar dacă nu aveai decât un nivel minim de studii). Evident, şi reversul este valabil: dacă oferta de forţă de muncă înalt calificată este excedentară în raport cu cererea, multe locuri de muncă presupunând un nivel mediu de pregătire vor fi ocupate de absolvenţi de facultate (cel puţin ca prim pas în cariera profesională). Având în vedere că fiecare cohortă s-a întâlnit în momentul intrării în viaţa activă cu o situaţie economico-socială particulară, sunt posibile diferenţe importante din perspectiva modului în care şi-au putut valorifica competenţele certificate de diplome. Pasul următor al analizei noastre va fi, însă, acela de a testa relaţia dintre nivelul de studii al subiecţilor şi cel al veniturilor, la nivelul populaţiei ocupate. Suntem interesaţi în ce măsură treapta de şcolaritate cea mai înaltă pe care a absolvit-o o persoană (care deţine un loc de muncă) reprezintă un predictor al standardului material al acesteia. Cel mai simplu şi mai sintetic mod de prezentare a situaţiei o reprezintă calcularea veniturilor medii realizate la nivelul diferitelor categorii de studii. Vom prezenta, la acest nivel, şi situaţia separată pe cele două medii de rezidenţă pentru a stabili dacă diferenţele, în favoarea urbanului, observate până în prezent se regăsesc şi la nivelul câştigurilor proprii diferitelor categorii de şcolaritate.


Figura 3.27 Populaţie ocupată. Venitul personal mediu per global şi separat pe medii de rezidenţă, în funcţie de studiile absolvite

Observaţia generală este, evident, aceea că venitul mediu este cu atât mai ridicat cu cât nivelul maxim de studii absolvite de către subiecţi este mai ridicat. Faptul de a fi finalizat doar treapta I de liceu este asociat cu câştiguri personale inferioare celor proprii absolvenţilor unei şcoli profesionale / de ucenici. Diferenţele dintre veniturile proprii celor cu studii post-universitare şi cele caracteristice persoanelor care au absolvit doar patru clase sunt importante, având o anvergură comparabilă cu cea existentă între veniturile medii ale directorilor / patronilor şi cele ale agricultorilor. Trebuie, însă, să subliniem faptul că o comparaţie în aceşti termeni nu este licită deoarece directorii / patronii au o pondere sensibil mai mare în raport cu populaţia ocupată decât persoanele care au finalizat studii post-universitare (cuantumul primilor este de aproximativ 3,7% din total, pe când al celor din urmă este de numai 1,4%); în aceeaşi ordine de idei, agricultorii reprezintă 17% din totalul celor care deţin un loc de muncă, pe când persoanele care au finalizat maximum patru clase subsumează doar 4%. În plus, la nivelul global al populaţiei ocupate, gruparea în funcţie de nivelul de studii nu conduce la mai multă omogenitate a veniturilor proprii comparativ cu cea realizată în funcţie de veniturile personale (a se vedea tabelele 3.3 şi 3.27, Anexa III), dacă comparaţia o facem în funcţie de valorile abaterilor standard proprii veniturilor personale de la nivelul fiecărui subgrup. Cel puţin la nivelul global al populaţiei ocupate, nivelul de studii nu este un predictor mai bun, pentru standardul material, decât categoria socio-profesională. Comparând, în continuare, cele două medii de rezidenţă din perspectiva veniturilor personale asociate diferitelor categorii ale populaţiei ocupate (segmentată în funcţie de treapta de şcolaritate absolvită), constatăm că, la toate nivelele, cei care locuiesc la oraş sunt avantajaţi în raport cu locuitorii din rural. Acest fapt poate fi interpretat în sensul că mediul rural oferă mai mici şanse de valorificare a diplomei; nu trebuie să uităm, însă, că a locui la sat nu înseamnă, neapărat, a şi avea un loc de muncă la nivelul acestui mediu de rezidenţă. Chiar dacă navetismul n-ar mai avea anvergura de dinainte de 1989, el rămâne o realitate consistentă a vieţii cotidiene pentru mulţi dintre români. Este probabil, însă, ca cei care locuiesc dar şi muncesc la sat să aibă în mai mică măsură acces la posturi bine plătite datorită, de exemplu, lipsei unor întreprinderi de mare anvergură (unde ierarhia organizaţională presupune diferenţe de salarizare importante) sau datorită faptului că instituţiile statului sunt reprezentate în teritoriu la nivele ierarhice inferioare celor de la oraş. Trebuie să subliniem faptul că diferenţele dintre veniturile medii proprii celor care locuiesc la sat respectiv la oraş sunt foarte importante, cel puţin în termeni relativi, pentru nivelele inferioare liceului. De exemplu, cei care au finalizat doar şcoala generală şi locuiesc la sat câştigă aproape de 2,5 ori mai puţin decât cei care locuiesc la oraş. Diferenţele, în termeni relativi, se atenuează pe măsură ce nivelul de studii este mai ridicat. Explicaţia, credem noi, constă în faptul că persoanele care au absolvit doar patru clase sunt, în marea lor majoritate, agricultori, segment caracterizat prin cele mai mici venituri. Dacă, din interiorul acestei categorii socio-profesionale, îi selectăm pe cei cu nivelul minim de studii, obţinem ceea ce s-ar putea numi o nişă a sărăciei (discutabilă, după cum spuneam, deoarece au fost luate în calcul doar veniturile sub formă de bani). În cazul următorului nivel de studii, agricultorii au o pondere importantă dar şi cea a muncitorilor necalificaţi sau chiar calificaţi este importantă. Ar fi util să prezentăm componenţa socio-profesională a segmentelor de populaţie delimitate în funcţie de nivelul de studii; datorită numărului mic de subiecţi având nivelul post-universitar respectiv


6,63

5,91

4,75

3,78

2,53

3,01

2,031,15Maximum 4 clase

gimnaziu (5 - 8 clase)profesionalã / ucenici

liceu treapta I (9 - 10 clase)liceu (9 – 12 clase)

post-licealã / de maiştriuniversitar scurt / colegiu

universitar lungstudii post-universitare

Venit personal mediu Sat7,56

5,055,24

4,24

3,36

1,96

2,54

1,69

0,96

Oraş8,36

6,846,17

4,89

3,97

3,26

3,43

2,81

2,36A se vedea şi tab. 3.27, Anexa III


universitar scurt, va trebui să operăm o regrupare sub titulatura „studii superioare”. De asemenea, pentru că doar 4% dintre persoanele ocupate au absolvit cel mult patru clase, vom construi categoria „cel mult 8 clase” (fiecare dintre cele două categorii nou definite însumează aproximativ 16% din populaţia ocupată; a se vedea şi tabelul 3.28, Anexa III).

Figura 3.28 Populaţie ocupată. Asocierea dintre nivelul de studii şi categoria socio-profesională

În categoria celor având cel mult opt clase, agricultorii domină clar, dar şi muncitorii necalificaţi, constituind 8% din populaţia ocupată, sunt dublu reprezentaţi, pe când cei calificaţi au o pondere de numai 22% (faţă de 33%, la nivelul ansamblului). În cazul persoanelor care au finalizat şcoala profesională / de ucenici, muncitorii calificaţi sunt preponderenţi (dar agricultorii şi muncitorii necalificaţi au, şi ei, o pondere foarte apropiată de cea a propriei categorii în raport cu totalul populaţiei ocupate). În cadrul aceluiaşi segment de populaţie ocupată, meşteşugarii / mecanicii reparatori sunt de trei ori mai numeroşi, în termeni relativi, decât la nivelul ansamblului. Persoanele care au finalizat treapta I de liceu au o situaţie atipică: agricultorii şi muncitorii calificaţi sunt clar supra-reprezentaţi, muncitorii calificaţi au o pondere cu puţin superioară faţă de cea a categoriei în raport cu totalul populaţiei ocupate, aspect valabil şi pentru lucrătorii în servicii şi comerţ. Comparativ cu persoanele care au absolvit şcoala profesională, cei care au finalizat prima treaptă de liceu au o probabilitate de a deveni muncitori necalificaţi sau agricultori sensibil mai mare dar, în acelaşi timp, au mai mari şanse de a deveni lucrători în servicii şi comerţ. Este evident că să discuţi în termeni de probabilităţi este, mai mult, o formă de raportare la distribuţia variabilei „categoria socio-profesională” în interiorul sub-grupurilor definite în funcţie de venitul subiecţilor, având în vedere că avem de-a face cu o multitudine de cohorte care după cum subliniam anterior, şi-au valorificat studiile diferit, în funcţie de contextul socio-economic în care au intrat în viaţa activă, respectiv care a caracterizat, în timp, parcursul profesional al acestora. Luând în considerare amendamentele formulate, relevăm, totuşi, faptul că discuţia se referă la o radiografie a momentului, indicând modul în care, la ora actuală, sunt, de fapt, valorificate diplomele din perspectiva apartenenţei la o categorie socio-profesională sau alta. Din această perspectivă, subiecţii care au finalizat liceul au o poziţie clar superioară în raport cu cei care au absolvit şcoala profesională sau doar treapta I de liceu (şi care, la rândul lor, sunt net avantajaţi faţă de absolvenţii a cel mult zece clase). În cazul celor care deţin o diplomă de bacalaureat, categoria funcţionarilor este puternic supra-reprezentată (în condiţiile în care, pentru studiile inferioare liceului, era practic inexistentă), tehnicienii / maiştrii şi directorii / patronii au o pondere apropiată de cea a propriei categorii în raport cu ansamblul populaţiei ocupate iar accesul la ocupaţii intelectuale este, şi el, destul de important (7% din absolvenţii de liceu ocupă locuri de muncă presupunând studii superioare). Ponderea celor „supra-calificaţi” (adică cei care sunt muncitori necalificaţi sau agricultori) este de 11%. Subiecţii care au absolvit şcoala post-liceală sau cea de tehnicieni / maiştri reprezintă aproximativ 9% din totalul populaţiei ocupate pe când ponderea categoriei socio-profesionale „tehnicieni / maiştri” este de numai 5%. Această diferenţă importantă conduce la necesitatea supra şi / sau sub-calificării a unei ponderi importante din totalul categoriei având respectivul nivel de studii. După cum se poate vedea în figura 3.28, mai puţin de o treime dintre absolvenţii şcolii post-liceale sau de maiştri / tehnicieni sunt încadraţi în conformitate cu pregătirea lor profesională, 12% ocupă posturi care presupun studii superioare (sub-calificare), 6% sunt directori / patroni (în care caz nu se pune problema excesului sau insuficienţei pregătirii profesionale), iar restul au locuri de muncă presupunând (cel puţin conform

122

56

115

1

17

1266

14

21

428

45

11

1212

117

4913

2011

511

26

12

2

2

2256

4040

233

33

169

136

2

8

5515

2754

161

0% 20% 40% 60% 80% 100%

Cel mult 8 claseProfesională / ucenici

treapta I de liceuliceu

Postliceală / maiştriUniversitar

Total

Directori/patroni Ocup. intelectuale Tehnicieni/maiştri Funcţionari Servicii/comerţMeşteşug./mec. Muncitori calif. Muncitori necalif. Agricultori


surselor oficiale), un nivel inferior de pregătire celui deţinut de respectiva grupă de studii. Oricum, poziţia absolvenţilor de şcoală profesională / de maiştri (tehnicieni) este net superioară posesorilor diplomei de bacalaureat, din perspectiva accesului la primele patru categorii socio-profesionale cele mai bine situate ca standard material (în cazul directorilor / patronilor, diferenţa este, însă, mică). Absolvenţii studiilor universitare se află în situaţia imposibilităţii sub-calificării; ei reprezintă 15% din totalul populaţiei ocupate iar categoria socio-profesională sumând ocupaţiile intelectuale are ponderea de aproximativ 14%. Diferenţa mică se oglindeşte în faptul că marea majoritate a absolvenţilor de facultate ocupă poziţii în conformitate cu nivelul de pregătire (66%). Tot absolvenţii de facultate au şi cea mai mare probabilitate de a fi directori / patroni (ponderea acestora este mai mult decât dublă comparativ cu cea a propriei categorii raportată la ansamblul populaţiei ocupate). Rămâne, totuşi, o treime din cei având studii superioare care ocupă poziţii necesitând nivele inferioare de pregătire profesională (4% sunt tehnicieni / maiştri, 11% funcţionari, 5% lucrători în servicii şi comerţ iar 3% ocupă chiar posturi de muncitori calificaţi). Ceea ce trebuie reţinut este faptul că, deşi diferitele categorii socio-profesionale sunt compuse, în principal, din subiecţi având nivelul de studii tipic cerut de specificul ocupaţiilor care le compun, situaţiile de sub sau supra-calificare sunt destul de frecvente. În plus, cel puţin pentru populaţia ocupată din România anilor 2002-2004, finalizarea studiilor liceale conduce, per global, la o situaţia sensibil mai bună decât absolvirea unei şcoli profesionale. În continuare, vom prezenta relaţia dintre nivelul de studii finalizat de către subiecţi şi categoria socio-profesională de care aparţin la nivelul a patru grupări de cohorte. Persoanele aparţinând populaţiei ocupate cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani nu au fost luate în considerare, având în vedere că o bună parte dintre acestea nu şi-au finalizat pregătirea profesională. Intenţia noastră a fost aceea de a surprinde eventualele diferenţe în ceea ce priveşte valorificarea diplomei dintre diferitele (grupări de) cohorte; informaţiile se referă, evident, la situaţia din anii 2002-2003 şi ca atare raportarea poziţiei sociale pe care o au subiecţii vizează momente foarte diferite ale carierei lor. Pentru cei având 25-34 de ani este vorba, mai degrabă, de începutul acesteia, pe când pentru subiecţii cu vârste între 55 şi 64 de ani, este vorba de final. În consecinţă, diferenţele pe care le vom releva pot fi datorate, în aceeaşi măsură, contextului socio-economic general, după cum pot fi datorate momentelor diferite ale carierei subiecţilor care au fost luate în calcul. Faptul de a accede la o poziţie de director (sau şef) este mai probabilă la apogeul sau finele carierei; în aceeaşi ordine de idei, a reuşi să te angajezi pe un post în concordanţă cu propriul nivel de pregătire profesională este mai puţin probabilă la începutul carierei pe când la finele acesteia ar fi de aşteptat (dacă există, cât de cât, o concordanţă între ponderile diferitelor categorii socio-profesionale şi cele ale grupurilor de indivizi având nivelul de studii tipic pentru respectivele categorii). Mai trebuie să facem o observaţie: persoanele având 55-64 de ani au un profil aparte, ele reprezentând „supravieţuitorii” procesului de ieşire din viaţa activă, care se manifestă diferit în funcţie de apartenenţa de sex (femeile se pensionează la vârste mai mici) dar şi în funcţie de nivelul ocupaţiilor indivizilor. Tabelul 3.5 Populaţie ocupată: asocierea dintre vârstă şi categoria socio-profesională de apartenenţă

Directori, patroni


Tehnicieni, maiştri Funcţionari

Lucrători în servicii, comerţ

Meşteşugari / mecanici reparatori


Muncitori necalificaţi Agricultori Total

N % N % N % N % N % N % N % N % N % N % 25-34 ani 51 4,0% 184 14,3% 37 2,9% 81 6,3% 181 14,0% 24 1,9% 432 33,5% 118 9,1% 183 14,2% 1291 100% 35-44 ani 57 4,4% 152 11,8% 61 4,7% 95 7,4% 145 11,3% 41 3,2% 517 40,1% 80 6,2% 140 10,9% 1288 100% 45-54 ani 86 6,7% 197 15,4% 103 8,0% 106 8,3% 110 8,6% 34 2,7% 422 32,9% 53 4,1% 170 13,3% 1281 100% 55-64 ani 15 4,8% 71 22,6% 24 7,6% 12 3,8% 12 3,8% 2 0,6% 43 13,7% 19 6,1% 116 36,9% 314 100%

Total 209 5,0% 604 14,5% 225 5,4% 294 7,0% 448 10,7% 101 2,4% 1414 33,9% 270 6,5% 609 14,6% 4174 100% După cum rezultă din tabelul 3.5, primele trei grupări de cohorte conţin cam acelaşi număr de subiecţi pe când cei având 55-64 de ani reprezintă sub o treime din efectivul mediu. Cei cu ocupaţii intelectuale şi tehnicienii / maiştrii apar destul de puternic supra-reprezentaţi, agricultorii au o pondere de 2,5 ori mai mare iar muncitorii de aproape trei ori mai mică decât cele ale respectivelor categorii raportate la populaţia ocupată cu vârsta între 25 şi 64 de ani. Cei din poziţiile „privilegiate” îşi păstrează mai mult locul de muncă probabil pentru că doresc acest lucru, pe când, pentru agricultori (în speţă cei care nu au pensie) reprezintă o condiţie a supravieţuirii. Prezentăm,


în continuare, componenţa socio-profesională a categoriilor de studii, separat pentru cele patru grupări de cohorte anterior menţionate (a se vedea şi tabelele 4.2.16-4.2.23, Capitolul IV). La nivelul celor cu studii superioare, cei mai privilegiaţi par a fi subiecţii având 55-64 de ani, 80% având ocupaţii intelectuale şi 13% fiind directori / patroni (mai mult decât ponderea respectivei categorii la nivelul celor cu studii universitare având 25-64 de ani; a se vedea tabelul 3.29, Anexa III). Subliniem, din nou, că privilegiată nu este întreaga cohortă ci aceia care şi-au păstrat locul de muncă. Pentru celelalte trei grupări de cohorte, ponderea celor care au ocupaţii intelectuale este practic constantă, pe când cuantumul directorilor / patronilor (care este maxim pentru cei cu vârste între 45 şi 54 de ani) descreşte odată cu scăderea vârstei, respectiv a lungimii traiectoriei profesionale deja parcursă. Pentru cele trei grupări cu vârste între 25 şi 54 de ani, ponderea subiecţilor încadraţi ca funcţionari este practic constantă, „pierderile de teren” în raport cu situaţia de director / patron reflectându-se în ocuparea, cu o pondere din ce în ce mai mare, a poziţiilor de tehnician / maistru, lucrător în servicii / comerţ şi de muncitor calificat.

În cazul celor care au finalizat şcoala post-liceală sau de maiştri, situaţia este asemănătoare cu cea proprie „intelectualilor”, cu observaţia că ponderea directorilor / patronilor, a celor cu ocupaţii intelectuale şi a tehnicienilor / maiştrilor scade constant de la gruparea de cei cu vârste între 55-64 de ani până la gruparea 35-44 de ani. Cei mai tineri (25-34 de ani) au o situaţie specială: 7% sunt directori / patroni iar 12% au ocupaţii intelectuale, faţă de doar 3% respectiv 8% în cazul categoriei 35-44 de ani; în schimb, ponderea persoanelor care lucrează efectiv ca tehnicieni / maiştri este de numai 14%, faţă de 30%, în cazul grupării 35-44 de ani.

Figura 3.29 Asocierea dintre nivelul de studii şi categoria socio-profesională per ansamblul populaţiei ocupate având între 25 şi 64 de ani respectiv pe categorii de vârstă

Ponderea funcţionarilor creşte foarte puţin odată cu scăderea vârstei; ponderile celorlalte categorii presupunând un nivel de calificare inferior şcolii post-liceale / de maiştri sunt, însă, sensibil mai ridicate în cazul celor mai tineri dintre subiecţi, cu excepţia meşteşugarilor / mecanicilor reparatori, al căror cuantum nu fluctuează univoc în raport cu categoria de vârstă. Poziţia celor mai tineri,

1

211024

2233

355

8467

378

6710

1513

11

2

0

11

2

155

114

612

812

1912

6564

6480

66

1

1

11

3721

213

13

57

215

1430

3439

293

55

4

1

11

1

1

22

18

1221

1412

1313

1211

1212

1111

511

53

42

48

810

2913

1412

2513

2217

1414

1818

910

611

74

31

4

5

1

13

86

562

2

22

33

31

31

2

1

1236

379

2653

5957

5456

294950

4143

4432

2941

2727

226

23641

3

2419

1212

1514

85

817

107

2512

74

1

522

62

0

5240

4276

5120

1213

3216

3620

2338

2766

314

555

264

111

1

1

0% 20% 40% 60% 80% 100%

25-34 ani35-44 ani45-54 ani55-64 ani

Total Max. 8 cls.25-34 ani35-44 ani45-54 ani55-64 ani

Total Profesio.25-34 ani35-44 ani45-54 ani55-64 ani

Total 10 clase25-34 ani35-44 ani45-54 ani55-64 ani

Total Liceu25-34 ani35-44 ani45-54 ani55-64 ani

Total Postliceală25-34 ani35-44 ani45-54 ani55-64 ani

Total Facultate

Directori/patroni Ocup. intelectuale Tehnicieni/maiştri Funcţionari Servicii/comerţMeşteşug./mec. Muncitori calif. Muncitori necalif. Agricultori


dezavantajaţi în a ocupa o poziţie conformă cu propriul nivel de pregătire, i-a condus, pe de o parte, la a avea un avantaj privitor la ocuparea poziţiilor superioare (director / patron respectiv ocupaţii intelectuale) dar a generat şi un nivel ridicat al situaţiilor de supra-calificare în raport cu cerinţele postului (mai ales printr-o orientare mai puternică spre sfera serviciilor şi comerţului). Privitor la cei care deţin diploma de bacalaureat, gruparea care are vârsta cea mai înaintată se găseşte pe poziţia cea mai avantajată doar dacă ne referim global la categoriile director / patron, intelectuali şi tehnician / maistru. Dacă vizăm doar primele două categorii socio-profesionale, cei având 55-64 de ani se află pe cea din urmă poziţie. Ponderea mare a tehnicienilor / maiştrilor ar putea să se datoreze existenţei, pentru o anumită perioadă de timp, a unor licee în care se făceau nu patru ani ci cinci, şi care confereau diplomă de tehnician. Comparând celelalte trei grupări de cohorte, constatăm că ponderea celor deţinând poziţii superioare propriului nivel de pregătire profesională scade constant (tehnicieni / maiştri şi ocupaţii intelectuale), fapt valabil şi pentru cuantumul directorilor / patronilor. Este interesant, însă, că şi procentele celor care au fost încadraţi ca funcţionari sunt din ce în ce mai mici (categorie care, în mod evident, are o poziţie superioară printre cele care presupun nivelul II de şcolarizare, conform nomenclatorului ocupaţiilor). Diferenţele se regăsesc în creşterea destul de importantă a ponderii lucrătorilor în servicii şi comerţ, a muncitorilor (calificaţi şi necalificaţi) şi a agricultorilor. În ceea ce-i priveşte pe absolvenţii primei trepte de liceu, ponderile apartenenţei la diferitele categorii socio-profesionale evoluează, în funcţie de vârstă, asemănător cu situaţia descrisă în cazul celor care posedă diploma de bacalaureat, cu diferenţa că poziţiile „privilegiate” sunt deţinute în măsură mult mai mică (directori / patroni, ocupaţii intelectuale, tehnicieni / maiştri şi funcţionari); în plus, ponderea agricultorilor este maximă la nivelul categoriilor extreme de vârstă. Avantajul celor mai în vârstă constă doar în ponderea ridicată (în termeni relativi) a tehnicienilor / maiştrilor (celelalte categorii superioare nefiind proprii nici unei persoane având 55-64 de ani). La nivelul subiecţilor care au finalizat cel mult opt clase, avantajul celor mai în vârstă dispare, ponderea agricultorilor fiind maximă pentru cei cu vârstele cale mai înaintate şi pentru cei mai tineri. Situaţiile în care sunt deţinute poziţii superioare nivelului de pregătire şcolară sunt proprii, cel mai frecvent, subiecţilor având între 45 şi 54 de ani. Concluzia pe care o putem desprinde, în plus faţă de analiza globală, este aceea că segmentarea pe categorii de vârstă induce diferenţe de maximă anvergură pentru nivelele cele mai ridicate de pregătire profesională (în sensul că ocuparea poziţiilor „privilegiate” este cu atât mai consistentă cu cât vârsta este mai înaintată) dar că diferenţele scad pe măsură ce treapta de şcolaritate absolvită este mai scăzută, pentru ca, la nivelul celor care au absolvit cel mult gimnaziul, dezavantajate să fie categoriile extreme de vârstă. În plus, pentru cei cu studii liceale sau inferioare, cei având 55-64 de ani nu mai sunt privilegiaţi în ceea ce priveşte deţinerea calităţii de director / patron sau ocuparea unui post presupunând studii superioare. Pentru fiecare categorie de vârstă, nivelul studiilor este în strânsă legătură cu categoria socio-profesională în care se încadrează subiecţii dar nivelul de valorificare a diplomei diferă sensibil în funcţie atât de nivelul acesteia cât şi de lungimea traiectoriei profesionale parcurse (şi, cu mare probabilitate, de contextul socio-economic cu care s-au confruntat subiecţii în timpul vieţii active). După cum am subliniat în repetate rânduri, tabloul oferit de figura 3.29 reprezintă o imagine transversală, o radiografie a momentului indicând, pentru populaţia ocupată având 25-64 de ani, care este nivelul diplomei celor care deţin o poziţie socială sau alta. Ea nu ne spune nimic despre paşii succesivi în carieră pe care i-au făcut subiecţii până în momentul în care au răspuns la întrebările din chestionar. Pe de altă parte, după cum am văzut, nivelul studiilor nu este un predictor mai bun decât categoria socio-profesională în ceea ce priveşte standardul material al subiecţilor. Faptul de a cunoaşte apartenenţa unui subiect la o categorie de ocupaţii sau alta poate fi privit ca o informaţie sintetică referitoare la nivelul său de studii, standardul său material, prestigiul şi puterea de care se bucură. Dorim, în continuare, să stabilim dacă segmentarea în categorii socio-profesionale este acompaniată de diferenţieri importante ale capitalului social propriu subiecţilor şi dacă nivelul acestuia induce o ierarhie a grupărilor de ocupaţii consonantă cu cele generate de utilizarea criteriilor mai sus menţionate.


Categoriile socio-profesionale şi capitalul social

Capitalul social „constă în totalitatea abilităţilor individului de a lucra şi a se integra în grupuri sociale, având astfel acces la resursele controlate de alţi indivizi din grup sau de întregul grup ca atare. În termeni operaţionali, capitalul social se traduce prin încredere şi participare în reţele sociale. El nu reprezintă o caracteristică intrinsecă individului, ci reflectă poziţia pe care acesta o deţine într-un mediu social specific, fiind o proprietate a reţelelor şi relaţiilor sociale. Acestea oferă oportunitatea de a accesa resursele controlate de alţii şi de a dezvolta propriile portofolii de capitaluri”. (Bogdan Voicu, Penuria Pseudo-Modernă a Postcomunismului Românesc. Volumul II. Resursele. Iaşi, Editura Expert Projects, 2005). Din definiţia dată de Bogdan Voicu capitalului social, aspectul care ne interesează în primul rând îl constituie beneficiile / avantajele de care se bucură indivizii de pe urma apartenenţei la reţelele şi relaţiile sociale. În chestionarele proprii sondajelor de opinie realizate în anii 2002-2004 există o serie de întrebări adresate subiecţilor privitoare la existenţa anumitor persoane capabile să îi ajute pentru a-şi rezolva o problemă de sănătate, juridică, administrativă, la poliţie, la bancă (credite) respectiv pentru obţinerea unui loc de muncă. În anii 2003-2004 s-au adăugat celor de mai sus încă trei întrebări privind relaţiile / cunoştinţele pe care respondenţii se pot baza la instituţiile judeţene, în lumea afacerilor respectiv în străinătate. După cum se poate vedea din tabelul 3.30 (Anexa III), numărul nonrăspunsurilor este mic, astfel încât nu considerăm că merită analizată această chestiune (ponderea maximă este de 4,6% şi vizează relaţiile deţinute pentru obţinerea unui loc de muncă dar majoritatea nonrăspunsurilor fluctuează în jurul valorilor de 1-2%, indiferent de barometrul de opinie avut în vedere). În figura 3.30 prezentăm procentele răspunsurilor afirmative oferite de subiecţi privitor la existenţa unor persoane pe care se pot baza sau care pot să-i sprijine în anumite situaţii, separat în funcţie de barometrul de opinie în care au fost culese datele, având în vedere diferenţele importante înregistrate de la un sondaj la altul (a se vedea şi tabelul 3.31).

Figura 3.30 Populaţie ocupată. Ponderea răspunsurilor afirmative privitor la existenţa persoanelor care pot oferi suport / ajutor subiecţilor în funcţie de data realizării sondajului de opinie

Observăm că singurele domenii în care nu se constată o scădere constantă, în timp a ponderii răspunsurilor afirmative îl constituie existenţa persoanelor pe care subiecţii se pot baza în străinătate, în lumea afacerilor şi la instituţiile judeţene (prefectură şi consiliul judeţean). Pentru aceste variabile, datele au fost recoltate, însă, doar în anii 2003 şi 2004. În rest, procentele celor care consideră că pot fi ajutaţi sprijiniţi scade puternic între mai 2002 şi octombrie 2004, chiar la mai puţin de jumătate (în domeniul juridic). Având în vedere că scăderea se constată şi privitor la relaţiile subiecţilor în lumea medicală, nu putem trage decât o singură concluzie: lupta declarată corupţiei şi / sau conotaţia negativă a existenţei / utilizării relaţiilor a condus la mistificare sau la tranşarea situaţiilor ambigue înspre răspunsuri negative. Trebuie să observăm, în plus, că între anii 2003 şi 2004, diferenţele sunt sensibil mai mici decât între aceşti doi luaţi împreună şi anul 2002. Revăzând chestionarele utilizate în cele şase sondaje de opinie, am constatat că în anul 2002

51

27

30

28

18

23

46

27

32

25

19

20

42

15

22

20

10

13

6

12

17

39

14

25

18

14

16

9

11

14

30

13

15

15

9

13

6

8

15

32

12

16

15

8

14

8

11

21

de sănătate (consult, tratament, operaţie)juridică (tribunal, notar, avocat)

administrativă (primărie, prefectură)la poliţie (acte, amenzi)

la bancă (credite)pentru obţinerea unui loc de muncă

la instituţii judeţene (prefectură, cons. jud.)în lumea afacerilor

în străinătate

Există c

ineva

care

-i poa

te aju

ta să

-şi re

zolve

o pr

oblem

ă / pe

care

se po

t baz

a:

2002 mai: % DA 2002 oct: % DA 2003 mai: % DA 2003 oct: % DA 2004 mai: % DA 2004 oct: % DA


întrebarea a fost formulată sub forma „În cercul dvs. de cunoştinţe, aveţi pe cineva care vă poate ajuta să rezolvaţi...” pe când în anii 2003 şi 2004, formularea a fost: „Aveţi relaţii / cunoştinţe pe care vă puteţi baza...”. Apreciem că ambele aspecte puteau contribui la scăderile înregistrate de răspunsurile afirmative: în primul rând, schimbarea modului de formulare a întrebării, prin introducerea sintagmei „relaţii / cunoştinţe” a determinat scăderea globală la nivelul anilor 2003 şi 2004; în plus, intensitatea crescândă a discursului politic anti-corupţie a determinat micşorări ale procentelor răspunsurilor afirmative, mai ales acolo unde faptul de a „avea relaţii” sugerează ideea de ilegalitate (probleme juridice, administrative, la poliţie sau la bancă). Scăderea constantă a ponderii celor ce declară (în 2002) că, „în cercul lor de cunoştinţe, au pe cineva care îi poate ajuta să rezolve o problemă” respectiv (în 2003 şi 2004) că „au relaţii / cunoştinţe pe care se pot baza” în caz de boală pentru consultaţie, tratament, intervenţie chirurgicală, nu poate fi explicată, în cazul sondajelor în care întrebările au fost identic formulate, decât prin scăderea progresivă a dezirabilităţii sociale a faptului de „a cunoaşte pe cineva”, „a avea o relaţie”. În analizele care urmează vom utiliza doar datele culese în anii 2003 şi 2004, având în vedere că formularea întrebărilor, în 2002, induce diferenţe importante între subiecţi.

Figura 3.31 Populaţie ocupată. Ponderea răspunsurilor afirmative privitor la existenţa persoanelor care pot oferi suport / ajutor subiecţilor în funcţie de categoria socio-profesională

Judecând lucrurile la modul global, directorii / patronii par să deţină cel mai ridicat capital social, cel puţin din perspectiva accesului „la resursele controlate de alţi indivizi din grup sau de întregul grup ca atare” (Bogdan Voicu). Sunt, urmaţi, destul de aproape, de persoanele având ocupaţii intelectuale şi de funcţionarii din administraţie. Aceştia din urmă au un ascendent puternic în raport cu tehnicienii / maiştrii, care sunt, practic, la egalitate cu lucrătorii din servicii şi comerţ (probabil că, prin natura activităţii lor, funcţionarii interacţionează cu cele mai variate categorii de populaţie de pe o poziţie care le permite să deţină o „monedă de schimb” pentru serviciile de care, la rândul lor, au nevoie). Celelalte categorii socio-profesionale, în care muncitorii calificaţi deţin un anumit avantaj, se află pe poziţii destul de apropiate şi net diferenţiate de primele cinci. Domeniul în care discrepanţele dintre grupările de ocupaţii sunt mai puţin accentuate îl constituie sănătatea, chestiunile legate de primărie şi suportul / relaţiile în străinătate (deşi chiar şi aici cei de pe cea mai ridicată poziţie declară cu ponderi de 3-4 ori mai mari că au relaţii / cunoştinţe pe care se pot baza). Discrepanţele sunt maxime referitor la obţinerea unui credit, la deţinerea suportului în „lumea afacerilor” şi în ceea ce priveşte existenţa relaţiilor la prefectură / consiliul judeţean. Într-o poziţie intermediară se află inegalităţile vizând relaţiile în domeniul juridic (tribunal, notar, avocat) şi cele privitoare la suportul existent în cadrul poliţiei. Dacă am construi o variabilă desemnând numărul relaţiilor de care dispun subiecţii, ordonarea categoriilor profesionale pe care am obţine-o prin intermediul acesteia ar fi foarte apropiată de cea realizată prin intermediul venitului propriu, excepţia constituind-o faptul că

Aveţi relaţii / cunoştinţe pe care vă puteţi baza:

56

62

60

53

52

39

22

30

22

17

36

37

30

32

17

24

19

9

7

5

5

14

38

32

34

12

38

19

11

13

12

17

20

36

29

31

17

28

20

9

14

8

7

17

28

22

23

14

21

11

7

7

3

3

11

24

24

24

19

16

22

7

11

10

5

14

20

16

17

6

19

7

2

4

2

1

7

44

22

28

13

15

14

7

5

4

3

10

34

30

31

20

21

20

9

13

13

8

17

Directori, patroniIntelectuali

Intelectuali+DirectoriTehnicieni, maiştri

FuncţionariServicii, comerţ

Meşteşugari/mecaniciMuncitori calificaţiMuncitori necalif.

AgricultoriTOTAL

în caz de boală la tribunal, notar, avocat la primăriela poliţie în obţinerea unui credit în obţinerea unui loc de muncăla prefectură, consiliu judeţean în lumea afacerilor în străinătate

A se vedea şi tab. 3.32, Anexa III


funcţionarii sunt plasaţi mai bine decât tehnicienii / maiştrii. Ne propunem, în continuare, să stabilim diferenţele, la nivelul capitalului social, induse de segmentarea populaţiei ocupate în funcţie de nivelul de studii (evident, cu scopul de a compara relevanţa relativă a celor două criterii). Reamintim faptul că o comparaţie cât de cât pertinentă a intensităţii inegalităţii dintre grupele aflate pe poziţiile extreme presupune, pentru a discuta despre segmente de dimensiuni apropiate, punerea în paralel a subiecţilor având cel mult opt clase cu agricultorii şi a absolvenţilor învăţământului superior cu directorii / patronii împreună cu persoanele având ocupaţii intelectuale. Tabloul oferit de analiza legăturii dintre suportul / relaţiile de care se bucură persoanele deţinând diferitele nivele de pregătire profesională este caracterizat printr-o relaţie liniară între studii şi acea dimensiune a capitalului social desemnând anvergura accesului la resursele gestionate de alţi indivizi. Excepţia o constituie relaţiile / cunoştinţele pe care le au absolvenţii de cel mult opt clase la primărie (cu pondere superioară absolvenţilor şcolii profesionale) şi suportul de care se bucură cei care au absolvit şcoala profesională în străinătate (mai mare decât cei care deţin diploma de bacalaureat).

Figura 3.32 Populaţie ocupată. Ponderea răspunsurilor afirmative privitor la existenţa persoanelor care pot oferi suport / ajutor subiecţilor în funcţie de nivelul maxim de studii absolvit

Referitor la amplitudinea diferenţelor, ele sunt, per global, apropiate de cele relevate de gruparea populaţiei în funcţie de ocupaţiile subiecţilor, în condiţiile în care „intelectualii” şi directorii / patronii sunt subsumaţi unei singure categorii (în figura 3.31 am introdus respectiva grupare cu scopul de a uşura comparaţia). Făcând o paralelă între informaţiile oferite în tabelele 3.31 şi 3.32, constatăm că între grupul sumând directorii / patronii şi persoanele cu ocupaţii intelectuale respectiv grupul absolvenţilor de învăţământ superior nu există diferenţe univoce în ceea ce priveşte abaterile standard ale celor nouă variabile luate în calcul. Aceeaşi observaţie este valabilă şi dacă comparăm agricultorii şi persoanele care au finalizat cel mult gimnaziul. Rămâne de văzut dacă împărţirea populaţiei pe grupe de venit conduce la diferenţieri mai puternice sau mai slabe, în ceea ce priveşte relaţiile / cunoştinţele pe care le au subiecţii în diferite domenii, comparativ cu cea realizată în funcţie de ocupaţiile acestora. Pentru a păstra comparaţia în termenii mai sus menţionaţi (grupele extreme având ponderi apropiate de cele ale agricultorilor, pe de o parte, şi a patronilor / directorilor respectiv „intelectualilor” subsumaţi aceluiaşi grup, pe de altă parte), vom utiliza segmentarea pe categorii de venit în care primele două intervale delimitate de decile şi ultimele două sunt luate în considerare în mod cumulat (reamintim că directorii / patronii, împreună cu „intelectualii” reprezintă 16,4% din populaţia ocupată iar agricultorii constituie 16,8% din aceasta). Segmentarea populaţiei în funcţie de nivelul venitului per membru în gospodărie conduce la o diferenţiere a ponderii cu care subiecţii deţin relaţii / cunoştinţe în diferite domenii mai puţin uniformă decât cea obţinută atunci când criteriul de definire a sub-grupurilor a fost nivelul de studii. În plus, categoria cu veniturile per membru în familie maxime, superioare decilei 8 (3,18 milioane), deţine, per global, o poziţie inferioară în raport cu subiecţii având studii superioare sau faţă de sub-grupul directorilor / patronilor consideraţi împreună cu subiecţii având ocupaţii intelectuale).

Aveţi relaţii / cunoştinţe pe care vă puteţi baza:.

17

24

26

39

51

60

36

4

5

8

16

19

30

14

16

12

16

21

24

30

20

6

11

13

21

26

26

17

4

5

7

12

18

21

11

6

10

10

18

17

21

14

1

3

4

8

9

18

7

2

5

5

11

14

27

10

9

11

8

19

22

32

17


treapta I de liceuLiceu


Total




Comparând persoanele cu veniturile cele mai ridicate cu grupul cumulat al directorilor / patronilor şi „intelectualilor” separat pentru fiecare din cele nouă aspecte vizate, avantajul celor din urmă se păstrează. Dacă ne referim la sub-grupurile cele mai defavorizate din perspectiva ocupaţiei, studiilor şi a standardului material, persoanele având veniturile per membru în familie sub decila 2 (0,83 milioane), au per ansamblu, o poziţie cu puţin inferioară în raport cu agricultorii, respectiv cu cei care au absolvit cel mult gimnaziul. Dacă facem, în mod analog, comparaţia dintre cei cu veniturile cele mai scăzute şi categoria socio-profesională cea mai defavorizată, pentru fiecare situaţie în care pot exista relaţii / cunoştinţe, constatăm că cei cu câştigurile financiare aflate sub decila 2 au de fiecare dată o situaţie inferioară sau cel mult egală cu cea a agricultorilor (inferioară în şapte situaţii din nouă).

Figura 3.33 Populaţie ocupată. Ponderea răspunsurilor afirmative privitor la existenţa unor persoane care pot oferi suport / ajutor subiecţilor în funcţie de venitul / membru în gospodărie

Ponderea răspunsurilor afirmative referitoare la deţinerea de relaţii /cunoştinţe creşte constant odată cu nivelul venitului pentru chestiunile legate de sănătate, de poliţie, de „lumea afacerilor” şi de existenţa suportului în străinătate. Ponderea relaţiilor de la primărie fluctuează cel mai atipic: creşte de la 12% până la 22% pentru primele patru intervale, după care urmează o descreştere şi apoi un salt la 26%, procent caracteristic ultimelor două intervale ale venitului. Dorim să facem doar observaţia că sintagma „relaţii la primărie” poate subsuma aspecte foarte diferite, de la accesul la informaţii vizând viitoarea zonă declarată intra-vilană până la facilitarea obţinerii unui loc la cantina de ajutor social. Ponderea celor care deţin relaţii la poliţie fluctuează foarte puţin pentru subgrupurile de subiecţi al căror venit este cuprins între decilele 3 şi 7, aspect valabil şi pentru suportul de care dispun subiecţii în obţinerea unui credit respectiv pentru existenţa, în străinătate, a unor persoane pe care să poată conta. Cuantumul subiecţilor care declară că au relaţii la Prefectură sau Consiliul Judeţean se modifică, şi ea, destul de puţin pentru cele patru sub-grupuri de subiecţi delimitate de decilele 3-7 ale venitului per membru în familie. Am putea spune că venitul per membru de familie este util pentru identificarea celor mai „săraci” în ceea ce priveşte capitalul social dar că diferenţele între categoriile intermediare sunt de mică anvergură iar cei care deţin un nivel foarte ridicat de „relaţii” nu pot fi clar delimitaţi. În continuarea discuţiei despre dimensiunea capitalului social pe care am avut-o în vedere, accesul la resursele controlate de alţii, dorim să relevăm diferenţele dintre rural şi urban care se manifestă în acest domeniu. Ne vom limita la aceeaşi comparaţie sintetică, utilizând, de această dată, valorile medii ale variabilei care indică numărul răspunsurilor afirmative privitor la cele nouă domenii în care subiecţii au fost rugaţi să indice dacă au relaţii / cunoştinţe. Nu avem pretenţia de a fi construit un indicator sintetic deoarece, evident, fiecare item intră în componenţa variabilei sumative cu aceeaşi pondere, fapt greu de justificat din punct de vedere metodologic. Caracteristica dorim să o tratăm aşa cum este, ca un număr de răspunsuri afirmative, oferind o imagine de ansamblu, chiar dacă nu cu foarte mare acurateţe.

Aveţi relaţii / cunoştinţe pe care vă puteţi baza:

16

22

29

26

33

36

49

54

36

3

5

7

9

12

14

17

26

14

12

14

20

22

17

15

26

26

20

5

11

14

16

15

15

27

26

17

3

4

9

7

7

9

15

19

11

4

7

11

9

16

18

17

22

14

1

3

5

5

4

7

11

14

7

2

2

4

7

8

9

14

19

10

7

9

13

15

15

16

21

27

17

Sub 2: 0-0,83 milioaneÎntre 2 şi 3: 0,84-1,16Între 3 şi 4: 1,17-1,44Între 4 şi 5: 1,45-1,74Între 5 şi 6: 1,75-2,03Între 6 şi 7: 2,04-2,52Între 7 şi 8: 2,53-3,19

Peste 8: peste 3,19 milioaneTotal




Per global, în urban, variabila desemnând numărul de relaţii / cunoştinţe pe care le au subiecţii este ceva mai ridicat decât în mediul rural. Faptul este datorat, mai ales, răspunsurilor oferite de agricultori, reprezentând 40% din populaţia ocupată de la sat, care au dat cele mai puţine răspunsuri afirmative în ceea ce priveşte suportul de care pot beneficia. În rest, se constată că pentru categoriile socio-profesionale caracterizate prin veniturile şi nivelul de studii cel mai ridicat, cei care locuiesc în rural indică existenţa unei reţele suportive mai densă. Orăşenii se află în avantaj doar pentru lucrătorii în servicii şi comerţ, pentru meşteşugari / mecanici reparatori şi în cazul agricultorilor (care reprezintă doar 1,7% din populaţia ocupată care locuieşte în mediul urban).

Figura 3.34 . Numărul mediu de relaţii / cunoştinţe pe care subiecţii declară că le au la nivelul întregii populaţii ocupate şi separat pe medii de rezidenţă, în funcţie de categoria socială

Ierarhia indusă, la nivelul categoriilor socio-profesionale, de variabila desemnând numărul relaţiilor / cunoştinţelor pe care le au subiecţii este, la nivelul întregii populaţii ocupate, cea pe care am descris-o deja, adică identică cu cea pe care o obţinem folosind venitul global al gospodăriei drept criteriu de ordonare (sau similară cu ierarhizarea în funcţie de venitul propriu dar inversând funcţionarii şi tehnicienii / maiştrii). Comparând cele două medii de rezidenţă, constatăm că la sat ierarhia este identică cu cea de la nivelul global, pe când la oraş apar două schimbări: lucrătorii în servicii şi comerţ se poziţionează înaintea tehnicienilor / maiştrilor şi agricultorii au o situaţie mai bună decât muncitorii necalificaţi. Acei puţini agricultori care locuiesc la oraş s-ar putea să aibă o situaţie specială (de exemplu, să fie, în mai mare măsură decât confraţii lor din mediul rural, deţinători ai unei pregătiri de specialitate). În ceea ce priveşte uşorul avantaj al lucrătorilor în servicii / comerţ în raport cu tehnicienii / maiştrii, presupunem că tot natura activităţii este cea responsabilă pentru deţinerea mai multor relaţii / cunoştinţe.

Privind lucrurile în ansamblu, am putea concluziona că în lumea satului, faptul de a fi director / patron, intelectual, tehnician / maistru sau funcţionar îţi conferă o poziţie sensibil mai importantă decât la oraş şi, ca atare, reţeaua de relaţii este mai densă. Un ultim aspect referitor la densitatea reţelei de relaţii proprii subiecţilor pe care dorim să îl testăm este reprezentat de relevanţa, la nivelul aceleiaşi categorii socio-profesionale, a vârstei subiecţilor (sau, mai exact, a „lungimii traiectoriei profesionale parcursă deja). Ipoteza noastră iniţială a fost aceea că respectiva reţea este cu atât mai diversificată cu cât subiecţii sunt mai în etate; conform tabloului oferit de figura 3.35, lucrurile nu par, nici pe departe, să stea în acest mod. Cu excepţia meşteşugarilor / mecanicilor şi tehnicienilor / maiştrilor, valorile cele mai ridicate ale variabilei sunt luate de subiecţii având vârsta cuprinsă între 18 şi 24 de ani. Reamintim faptul că acest segment al populaţiei ocupate are un profil aparte: el este constituit din doar 373 de persoane, comparativ cu următoarele trei sub-grupuri care numără cam 800 de subiecţi (a se vedea 3.34, Anexa III). Este foarte plauzibil ca persoanele având cel mult 24 de ani care deţin un loc de muncă să aibă o situaţie privilegiată, care a favorizat angajarea (să nu uităm că „relaţiile” pe care le deţin părinţii sunt, în mare măsură, operante şi pentru copiii). Cei mai în vârstă dintre subiecţii care deţin un loc de muncă reprezintă un segment şi mai redus decât tinerii (doar 225 de persoane); este vorba de un sub-grup cu preponderenţă masculină, în care cei cu ocupaţii intelectuale şi agricultorii sunt sensibil mai puternic reprezentaţi decât la nivelul mediu al populaţiei ocupate. Evident, particularităţile pe care le-am relevat nu explică nivelul relativ redus al relaţiilor de care dispun, mai ales în cazul persoanelor cu ocupaţii intelectuale, care sunt destul de numeroase (52 din


0,66

0,781,02

0,841,69

2,31

1,72,62

3,09

1,43



lucrători în servicii şi comerţmeşteşugari, mecanici

muncitori calificaţimuncitori necalificaţi neagricoli

agricultoriTOTAL

Nr. de relaţii /cunoştinţe

Sat

0,650,86

1,050,78

1,652,65

2,372,78

3,13

1,15Oraş

0,81

0,691

0,891,71

2,18

1,592,58

3,08

1,62 A se vedea şi tab. 3.35, Anexa III


totalul de 225) comparativ, de exemplu, cu directorii / patronii care sunt doar nouă. Chiar dacă am face comparaţie doar între categoriile de vârstă care sunt majoritar cuprinse în viaţa activă 25-34, 35-44 şi 45-54 de ani, tot nu putem desprinde regularităţi ale relaţiei dintre vârstă şi volumul / diversitatea relaţiilor pe care subiecţii declară că le deţin.

Figura 3.35 . Populaţie ocupată Numărul mediu de relaţii / cunoştinţe pe care subiecţii declară că le au la nivelul fiecărei categorii socio-profesionale în funcţie de categoria de vârstă

Este foarte probabil ca mai multe aspecte, cu efecte care se suprapun, să concureze la această distribuţie a variabilei pe care o analizăm; în debutul carierei, subiecţii beneficiază, în mare măsură, de relaţiile / cunoştinţele proprii familiei din care provin, mai ales ale părinţilor, care se află, cu mare probabilitate, la apogeul carierei (dacă presupunem că între generaţii există, în medie, o diferenţă de aproximativ treizeci de ani). În momentul în care se căsătoresc, indivizii au acces şi la resursele relaţionale pe care le deţine soţul / soţia (inclusiv ale familiei din care provine partenerul, mai ales dacă mariajul are loc la începutul vieţii active). Pe măsură ce subiecţii parcurg propria traiectorie profesională, este probabil ca propriul cerc de cunoştinţe „utile” (sumat cu ale partenerului, în cazul celor căsătoriţi, care sunt clar majoritari), să crească în anvergură dar, în acelaşi timp, este de aşteptat ca suportul din partea generaţiei anterioare să scadă datorită ieşirii din viaţa activă. Pentru cei având vârsta cea mai înaintată (55-64 de ani) este foarte probabil ca doar persoana (de sex masculin, în mod tipic) cuprinsă în analiză să aparţină populaţiei ocupate pe când partenerul să fi părăsit, deja viaţa activă, fapt care restrânge, în bună măsură, resursele relaţionale ale respectivei categorii (în condiţiile în care, în mod tipic, propriii copii sunt la începutul carierei şi deţin, la rândul lor, puţine cunoştinţe care să le faciliteze accesul la resursele pe care nu le gestionează ei înşişi). Evident, consideraţiile privitoare la transferul inter-generaţional şi prin intermediul mariajului al capitalului de relaţii se doresc a fi doar o ipoteză care se cere a fi testată. Aspectul care rezultă cu suficientă claritate, credem noi, din analiza (sumară) a diversităţii / anvergurii relaţiilor / cunoştinţelor pe care le deţin subiecţii în diverse sfere ale vieţii sociale este acela că, la nivelul categoriilor socio-profesionale, există puternice inegalităţi din respectivul punct de vedere şi că aceste inegalităţi sunt în consonanţă cu cele puse în evidenţă prin intermediul altor criterii cu relevanţă socială, cum ar fi standardul material, nivelul de studii, prestigiul sau puterea asociate diferitelor grupe de ocupaţii. Este important să reţinem, de asemenea, că segmentarea populaţiei ocupate după alte criterii, cum ar fi venitul sau nivelul de studii, nu conduce la punerea în evidenţă a unor diferenţe mai accentuate între categoriile extreme şi nici la mai multă omogenitate în interiorul fiecărei categorii. În finalul acestui capitol ne propunem să stabilim în ce măsură este relevantă apartenenţa la o categorie socio-profesională sau alta pentru anumite dimensiuni ale consumului cultural şi, mai general, pentru gestionarea bugetului de timp liber propriu subiecţilor. Evident, şi analiza acestei chestiuni este limitată de informaţiile culese la nivelul celor şase sondaje de opinie; un aspect care apare la nivelul fiecărei baze de date îl constituie consumul mass-media al subiecţilor. Pentru alte chestiuni, vom fi nevoiţi să apelăm doar la unele dintre ele, cu dezavantajul faptului că analizele nu vor putea fi rafinate prin luarea în calcul, simultană, a mai multor variabile şi că relevanţa regularităţilor observate va fi mai scăzută.

4,84,0

1,42,8

2,2

1,31,00,9

1,7

3,42,7

1,42,4

2,0

1,2

0,71,6

2,42,4

1,82,4

1,20,7

1,00,80,7

1,3

3,62,5

1,92,0

1,31,2

0,80,8

0,71,4

2,02,5

1,12,3

1,71,0

0,80,8

1,2

0,2 0,8

0,6

0,5

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17

Directori / patroniOcupaţii intelectuale

Tehnicieni / maiştriFuncţionari

Lucrători servicii / comerţMeşteşugari / mecanici reparatori

Muncitori calificaţiMuncitori necalificaţi

AgricultoriTotal

18-24 ani 25-34 ani 35-44 ani 45-54 ani 55-64 ani



Categoriile socio-profesionale şi consumul mass-media

Privitor la consumul mass-media, surprins în cele şase barometre de opinie realizate în 2002-2003 prin întrebări vizând frecvenţa cu care citesc ziare, cărţi, ascultă radioul şi urmăresc programele de televiziune, subiecţii au oferit răspunsuri valide aproape cu toţii, aşa că nu vom mai discuta chestiunea nonrăspunsurilor. După cum se poate uşor observa, citirea ziarelor este o practică mult mai frecvent răspândită decât cea a cărţilor: peste jumătate dintre subiecţi optează pentru variantele de răspuns „zilnic” sau „de câteva ori pe săptămână” în cazul primei întrebări şi doar 19% în cazul celei de a doua.

Figura 3.36 Populaţie ocupată. Frecvenţa citirii cărţilor / ziarelor în funcţie de tipul de ocupaţie

Dacă ne referim la practicarea zilnică a acelei activităţi, faptul de a citi ziare respectiv cărţi induce ierarhii apropiate la nivelul categoriilor socio-profesionale, existând, însă, două excepţii: privitor la ziare, funcţionarii devansează toate celelalte grupe de ocupaţii pe când, referitor la cititul cărţilor, se află doar pe cea de a treia poziţie; pe de altă parte, meşteşugarii / mecanicii reparatori sunt ultimii în ceea ce priveşte primul aspect şi penultimii, pentru al doilea. Respectivele ierarhii sunt apropiate de cea obţinută prin utilizarea numărului mediu al anilor de şcoală drept criteriu de ordonare; aspectul diferit îl constituie poziţia clar inferioară a tehnicienilor / maiştrilor, în raport cu funcţionarii, referitor la ambele practici avute în vedere. Putem formula ipoteza că, pe lângă nivelul de studii, cititul ziarelor este influenţat şi de natura ocupaţiei subiecţilor. În cazul funcţionarilor, obţinerea de informaţii din presa scrisă ar putea să fie un aspect mai intim legat de activitatea de la locul de muncă decât în cazul tehnicienilor / maiştrilor sau chiar a persoanelor cu ocupaţii intelectuale. Cititul cărţilor induce diferenţe mult mai importante între „intelectuali” şi celelalte categorii socio-profesionale decât lectura ziarelor; în acest caz funcţionarii se află pe a doua poziţie, dar alegând varianta „zilnic” de două ori mai rar decât cei având ocupaţii care presupun studii superioare. Dacă judecăm în termeni de „inegalităţi”, lectura cărţilor relevă o distanţă mult mai mare, în termeni relativi, decât cea a ziarelor, între categoriile aflate pe poziţiile extreme ale celor două ierarhii („intelectualii” declară că citesc cărţi zilnic de 16,7 ori mai frecvent decât meşteşugarii / mecanicii reparatori pe când funcţionarii citesc ziare de 4,9 ori mai des prin comparaţie cu agricultorii). Discutăm, de fapt, despre două modalităţi ale consumului cultural dintre care una este larg răspândită la nivelul maselor, pe când cealaltă este tipică pentru cei având un nivel ridicat de pregătire şcolară şi / sau o profesie presupunând procesarea unor informaţii complexe. Evident, faptul de a fi comentat practicarea zilnică a celor două activităţi şi nu, în mod cumulat, a ultimelor două trepte ale scalei, de exemplu, presupune o bună doză de arbitrar. Se poate observa, însă, că şi în acest caz ierarhiile pe care le-am fi obţinut ar fi fost apropiate de cele induse prin utilizarea ponderii variantei de răspuns „zilnic” drept criteriu de ordonare a categoriilor socio-profesionale. În ceea ce priveşte ascultarea radioului şi urmărirea programelor de televiziune, ne aşteptăm ca diferenţierile dintre grupele de ocupaţii să fie mult mai mici; aceste tipuri de mass-media presupun un efort sensibil mai mic din partea receptorului şi reprezintă variante tipice de petrecere a

Frecvenţa citirii ziarelor

977

131317

2748

19

109117

141917

2220

15

141212

1217

2217

2012

15

3132

3932

3035

2818

1226

3741

3143

2612

2113

924

6

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%

Directori / patroniocupaţii intelectuale


lucrători servicii/comerţmeşteşugari / mecanici


agricultoriTOTAL

Deloc O data pe lună/mai rar De câteva ori pe lună De câteva ori pe săpt. ZilnicFrecvenţa citirii cărţilor

2551312

303838

4965

34

3322

4235

343637

3023

32

1722

2524

181713

115

15

1322

1116

117

864

10

1328

1014

8

9

243

3

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%Vezi şi tab. 3.37-3.38, Anexa III


timpului liber (sau de acompaniere a unor activităţi casnice, mai ales în primul caz) pentru marea majoritate a subiecţilor. În acest caz, aspectul care ar induce diferenţe semnificative ar fi tipul de emisiuni vizate cu precădere. Televiziunea face parte în mai mare măsură din viaţa cotidiană a românilor decât radioul dar ambele exprimă-relevă modalităţi tipice de petrecere a timpului liber sau de obţinere a unor informaţii. În ceea ce priveşte urmărirea programelor TV, agricultorii sunt cei care se disting printr-o rată sensibil mai mică, comparativ cu toate celelalte categorii socio-profesionale, a răspunsurilor „zilnic” şi printr-o pondere mult mai ridicată a alegeri variantei „niciodată”. Trebuie să reamintim că, privitor la deţinerea unui televizor color, doar 52% dintre agricultori au răspuns afirmativ şi 76% dintre muncitorii necalificaţi. Evident, în cazul ambelor categorii subiecţii puteau deţine aparate alb - negru, dar este plauzibil ca subiecţii care au indicat frecvenţele cele mai mici ale urmăririi programelor TV să nu deţină un televizor, cel puţin nu în stare de funcţionare. Comparaţia între toate categoriile socio-profesionale, destul de puţin relevantă, indică, totuşi, ponderi mai ridicate ale urmăririi zilnice a programelor TV pentru cei cu studii şi venituri mai ridicate. Ascultarea zilnică a radioului induce diferenţe relative de aceeaşi anvergură ca şi cele proprii urmăririi programelor TV, cu observaţia că, aşa cum am mai spus, această mass-media este mai puţin prezentă în viaţa cotidiană a subiecţilor. Figura 3.37 Populaţie ocupată. Frecvenţa urmăririi programelor TV / radio în funcţie de tipul ocupaţiei Pe primele trei poziţii, d.p.d.v. al ascultării zilnice a radioului, se află funcţionarii, urmaţi de tehnicieni / maiştri şi de cei cu ocupaţii intelectuale iar pe ultimele trei, meşteşugarii / mecanicii reparatori secondaţi de muncitorii necalificaţi şi de agricultori. În cazul urmăririi zilnice a programelor TV, în „plutonul” primilor trei se află aceleaşi categorii cu excepţia că „intelectualii” sunt înlocuiţi de directori / patroni pe când grupul ultimelor trei clasate îşi păstrează componenţa (şi ordinea). Trebuie să subliniem faptul că informaţia pe care am analizat-o oferă doar o imagine „din avion” asupra consumului diferenţiat al audio-vizualului; ar fi fost extrem de important de ştiut câte ore, în medie, sunt alocate zilnic televiziunii / radioului, care este contextul în care sunt „consumate” (radioul poate fi ascultat şi la serviciu, în automobil, etc.). Aspectul cel mai „distinctiv” rămâne, însă, natura programelor de radio şi TV urmărite; evident, acelaşi tip de observaţiei este valabilă şi pentru cărţi / ziare dar, în acest caz, apreciem că însăşi obişnuinţa de a te informa sau de a te destinde citind are o semnificaţie puternică. În continuare vom prezenta relaţia existentă între nivelul de studii al subiecţilor şi frecvenţa citirii cărţilor / ziarelor respectiv a urmăririi programelor de radio şi televiziune, având în vedere că, de această dată, ne aşteptăm ca studiile subiecţilor să fie mai relevante decât apartenenţa la o categorie socio-profesională sau alta, cel puţin în ceea ce priveşte primele două domenii. Nivelul de studii induce o creştere uniformă, atât în ceea ce priveşte cititul ziarelor cât şi al cărţilor, a frecvenţei respectivelor practici pe măsură ce nivelul de studii este din ce în ce mai ridicat (dacă, evident, considerăm absolvirea doar a primei trepte de liceu ca fiind un nivel inferior în raport

Frecvenţa urmăririi programelor TV

1

11235

154

211

11

31

2

32

54

2

8

1216

1117

2013

898789898579

8372

5880

1

1

22

9

107

0% 20% 40% 60% 80% 100%

Directori / patroniocupaţii intelectuale


lucrători servicii/comerţmeşteşugari / mecanici


agricultoriTOTAL

Deloc O data pe lună/mai rar De câteva ori pe lună De câteva ori pe săpt. ZilnicFrecvenţa ascultării radioului

91059

111414

2121

14

94

32

865

57

6

56

56

68

697

6

1814

2015

1928

202327

20

59666768

57

55

4555

43

39

0% 20% 40% 60% 80% 100%A se vedea şi tab. 3.39-3.40, Anexa III


cu absolvirea şcolii profesionale, fapt care ni se pare rezonabil; a se vedea tabelele 3.41-3.44, Anexa III). Din perspectiva cititului zilnic al cărţilor, „inegalitatea” existentă între cei cu studii superioare şi absolvenţii de maximum opt clase este de aceeaşi anvergură cu cea dintre subiecţii având ocupaţii intelectuale şi agricultori (de altfel, categoriile extreme delimitate de nivelul de studii respectiv de grupările de ocupaţii se suprapun în bună măsură). Privitor la cititul ziarelor, diferenţa între nivelul cel mai ridicat şi cel mai scăzut de studii este mai mare decât cea dintre agricultori şi funcţionari (care au declarat cel mai frecvent că citesc zilnic ziarele). Dacă ne referim, cumulat, la răspunsurile indicând frecvenţa „de câteva ori pe săptămână” sau „zilnic”, observaţiile făcute mai sus rămân valabile.

Figura 3.38 Populaţie ocupată. Frecvenţa citirii cărţilor / ziarelor şi a urmăririi programelor de radio şi televiziune în funcţie de nivelul de studii maxim atins

Frecvenţa urmăririi programelor de televiziune în funcţie de studiile absolvite are o variaţie asemănătoare cu cea a cititului cărţilor / ziarelor, cu diferenţa că cei cu studii superioare se plasează după tehnicieni / maiştri (şi că, evident, diferenţele induse între categorii sunt mult mai mici). Ponderea celor care declară că ascultă zilnic radioul induce o ierarhizare a grupelor de studii identică cu cea obţinută utilizând drept criteriu acelaşi răspuns referitor la lectura cărţilor şi ziarelor. În ceea ce priveşte diferenţele dintre categoriile extreme (judecate în funcţie de ponderile răspunsului „zilnic”) induse de segmentarea populaţiei în funcţie de categoriile de ocupaţii respectiv de nivelele de studii, ele sunt cam aceleaşi. Apreciem că este vorba despre un fapt demn de luat în seamă că nici din perspectiva frecvenţei expunerii la mesajele diferitelor mass-media, gruparea populaţiei în funcţie de nivelul de studii nu implică distanţe mai mari între categorii comparativ cu segmentarea ei după criteriul ocupaţional. Neavând informaţii, în bazele de date din 2002-2004, despre bugetul de timp alocat radioului, televizorului, ziarelor şi cărţilor şi nici referitor la interesul manifestat de respondenţi pentru diferite genuri de programe, am fost nevoiţi să apelăm la datele recoltate în sondajul de opinie din mai 2001, în care subiecţii au fost chestionaţi privitor la preferinţele pe care le au în domeniul emisiunilor de radio şi TV. Din păcate, în această bază de date nu există informaţii despre categoria socio-profesională a subiecţilor, astfel încât ne vom limita la a releva relaţia care există între preferinţele acestora şi nivelul de studii absolvit. După cum am văzut, însă, categoria celor cu studii superioare (aparţinând populaţiei ocupate, evident) se suprapune în bună măsură cu „ocupaţiile intelectuale” iar cei care au absolvit cel mult opt clase sunt, în marea lor majoritate, agricultori. Precizăm faptul că prin analiză factorială am relevat o anumită grupare a variabilelor (ordinale, având variantele de răspuns foarte mult, mult, puţin, foarte puţin şi deloc) care ni se pare că merită să fie

Frecvenţa citirii ziarelor

5018

261276

19

1922

1814

98

15

1119

2016

1311

15

1323

2231

3531

26

71814

2736

4424


Treapta I de liceuLiceu


TOTAL

Deloc O data pe lună/mai rar De câteva ori pe lună De câteva ori pe săpt. ZilnicFrecvenţa citirii cărţilor

69

47

51

24

17

5

34

18

36

29

39

35

24

32

5

10

11

17

27

22

15

4

6

12

12

22

10

8

9

27

9

5

4

3

4

Frecvenţa urmăririi programelor TV

15

45

4

123

22

20

1313

129

913

57

8077

8689

8780

33

5

2




TOTALFrecvenţa ascultării radioului

231616

118914

667

644

6

767

676

6

272120

191716

20

375050

596566

55


menţionată. Interesul pentru muzica uşoară (românească sau străină) este asociat cu cel pentru filme, emisiuni de divertisment şi jocuri / concursuri. Preferinţa pentru emisiunile economice este corelată cu cea pentru subiectele din domeniul politic, sportiv şi cu ştirile, în general. Cei care apreciază muzica populară urmăresc mai mult şi emisiunile de religie, respectiv cele vizând agricultura / satul, în general. O ultimă grupare este aceea indicând consonanţa dintre preferinţa pentru teatru radio / TV, muzica simfonică şi emisiunile de cultură. Ne vom orienta după aceste grupări când vom prezenta asocierea dintre nivelul de studii şi opţiunile subiecţilor aparţinând populaţiei ocupate. Aprecierea, la radio şi TV, a muzicii populare, a emisiunilor cu caracter religios şi a celor care vizează viaţa satului şi agricultura este cu atât mai intensă cu cât nivelul de studii al subiecţilor este mai scăzut (a se vedea tabelele 3.45-3.48, Anexa III). Excepţia o constituie subiecţii care au absolvit şcoala post-liceală / de maiştri care apreciază programele care transmit muzică populară sau vizează satul / agricultura mai mult decât cei care au finalizat liceul. De remarcat, de asemenea, că persoanele care au finalizat doar treapta I de liceu apreciază cele trei tipuri de emisiuni într-un mod foarte asemănător cu absolvenţii şcolii profesionale, fiind, însă, „fani” ceva mai puţin înfocaţi.

Figura 3.39 Barometrul mai 2001, populaţie ocupată. Aprecierea emisiunilor radio / TV de muzică populară, religioase şi despre sat / agricultură în funcţie de nivelul de studii

Presupunem că cele trei domenii apar conectate între ele pe axa rural / urban sau tradiţional / modern. Subiecţii care s-au socializat la sat şi nu au beneficiat de un parcurs şcolar de lungă durată care să le influenţeze interesele / gusturile, sunt mai interesaţi de muzica şi problematica satului. Importanţa mai mare acordată religiei este, credem noi, din nou asociată cu mediul rural; în plus, apartenenţa la acest mediu este tipică în mult mai mare măsură celor cu un nivel scăzut de studii. Aspectul care induce diferenţele cele mai mari între categoriile extreme de şcolaritate îl constituie aprecierea „foarte mult” a muzicii populare, ponderea absolvenţilor de cel mult opt clase care au ales respectivul răspuns fiind de aproape şase ori mai mare decât cea a subiecţilor care deţin diplomă universitară. În cazul emisiunilor despre sat / agricultură, valoarea respectivului raport este de 4,2 iar în ceea ce priveşte emisiunile religioase, de 3,6. Facem observaţia că sintagma „emisiuni religioase” poate desemna chestiuni sensibil diferite: transmiterea, la radio sau TV, a slujbei religioase sau a „predicii” dar, în aceeaşi măsură, poate face trimitere la dezbateri pe teme religioase. Presupunerea noastră este că semnificaţia atribuită cel mai frecvent a fost cea legată de transmiterea ritualului religios, eventual ca paleativ pentru participarea directă la acesta (pentru cei care locuiesc în localităţile rurale izolate, distanţa care trebuie parcursă până la biserica unde oficiază slujba un preot poate fi foarte mare). Următorul grupaj de domenii pe care îl prezentăm este cel vizând muzica uşoară, filmele, divertismentul şi jocurile / concursurile. Ne aşteptăm ca, în acest

Aprecierea muzicii populare

654

146

179

235

78

126

91317

2830

3922

2826

2429

30

2227

555351

2226

1036




TOTALDeloc Foarte puţin Puţin Mult Foarte mult

Aprecierea emsiunilor religioase

109

10

14

920

12

79

7

16

1927

14

2430

34

37

3530

32

3229

29

20

2816

26

2723

21

13

98

18

Deloc Foarte puţin Puţin Mult F. mult

Aprecierea emisiunilor despre sat/agricultură

9108

1814

1813

9512

1614

2012

1726

27

3630

3628

3836

31

2228

2029

282422

915

717




TOTALTipul de rezidenţă după studii

1334

18

4843

5736

1323

17

2433

2822

7444

65

2825

1542 Oraş peste

100 mii loc.oraş sub 100mii loc.Rural


caz, diferenţele între diferitele categorii de subiecţi să fie sensibil mai mici, cel puţin în cazul aprecierii filmelor, care pot necesita competenţe de decodificare a mesajului extrem de diferite. După cum se poate vedea în figura 3.39, per global, vizionarea filmelor la TV se află pe primul loc printre preferinţele subiecţilor, urmate îndeaproape de emisiunile de divertisment (a se vedea şi tabelele 3.49-3.53, Anexa III). În ambele cazuri cei care declară în cea mai mică măsură că apreciază „foarte mult” respectivul gen de emisiuni sunt persoanele având studii superioare iar procentele cele mai mari ale respectivei variante de răspuns se întâlnesc la absolvenţii şcolii profesionale. Putem afirma, totuşi, că cele două tipuri de emisiuni diferenţiază în mică măsură subiecţii, fiind apreciate „mult” sau „foarte mult” de marea majoritate a acestora. După cum sugeram mai sus, a vedea un film poate însemna să alegi o telenovelă sau să selectezi, în măsura în care este posibil, o creaţie cinematografică având o anumită valoare artistică. Oricum, credem că aprecierea ridicată de care se bucură filmele, indiferent ce natură au, rezidă din funcţia lor de eliberare din cotidian, din tern, prin oferirea unui univers în care subiecţii se pot proiecta, pot „trăi” experienţe spectaculoase, refuzate de viaţa de zi cu zi. Ni se pare firesc, deci, să aibă o audienţă ridicată, indiferent de studiile subiecţilor. Iar nevoia de a râde, de a te distra, este, credem, tot atât de generală.

Figura 3.40 Barometrul mai 2001, populaţie ocupată. Aprecierea emisiunilor radio / TV de muzică uşoară (românească / străină), de divertisment sau jocuri / concursuri şi a filmelor în funcţie de studii Per global, muzica uşoară românească este sensibil mai apreciată decât cea străină şi, în acelaşi timp, ea induce diferenţele cele mai mari între sub-grupurile definite în funcţie de lungimea parcursului şcolar. Persoanele care au absolvit o facultate indică de aproximativ 6,5 ori mai rar varianta de răspuns „foarte mult” comparativ cu cei ce au finalizat şcoala profesională sau treapta I de liceu (şi care apreciază în cel mai înalt grad emisiunile de muzică uşoară românească). Preferinţa pentru emisiunile de muzică străină diferenţiază în mică măsură grupurile obţinute prin segmentarea populaţiei în funcţie de nivelul studiilor. Trebuie să facem observaţia că preferinţa pentru emisiunile de muzică nu trebuie confundată cu ascultatul muzicii (credem că melomanii ascultă, în primul rând, propria colecţie de CD-uri, fişierele comprimate de pe calculator, casete audio / video, DVD). În ceea ce priveşte emisiunile de jocuri şi concursuri, per global sunt mai puternic valorizate chiar decât muzica uşoară românească; „fanii” cei mai convinşi sunt absolvenţii primei trepte de liceu pe când aprecierea minimă este arătată de persoanele care au finalizat studii superioare; diferenţa, însă, în termeni relativi, este mai mică decât cea indusă de aprecierea muzicii uşoare româneşti. La modul global, cele cinci tipuri de emisiuni se bucură de aprecierea majorităţilor subiecţilor (fapt evident dacă ne referim la variantele „mult” şi „foarte mult”), induc diferenţieri de

Aprecierea emisiunilor de divertisment

36

2

26

34

233

4

159

12109

2813

2640

384347

4339

3445

404340

2439

18 7Cel mult 8 claseProfesională / ucenici



TOTAL

Deloc Foarte puţin Puţin Mult Foarte mult

Apreciere jocuri/concursuri

1862710

1810

95

476

178

1713

152019

2819

3240

403535

2635

2436

393130

1129

Deloc F. puţin Puţin Mult F. mult

Apreciere muzică uşoară românească

13223165

62567

85

2116

17

20

24

37

22

3442

39

44

46

43

41

2637

37

27

23

6

27




TOTALmuzică uşoară străină

97

339

1467

1

6

2427

31

19

2931

25

2136

29

49

4747

39

1623

25

25

1913

21

25

3

6

3

Apreciere filme

16242

25

11

1

4

18

8

18

12

18

21

14

24

38

35

38

43

46

36

32

49

39

48

38

30

41

51

3

3


mică anvergură între subiecţii divizaţi în funcţie de studiile absolvite, cu excepţia interesului pentru emisiunile de muzică românească şi, într-o oarecare măsură, pentru cele de jocuri şi concursuri. La nivelul acestui grupaj, desemnând, probabil, interesul pentru informaţii generale şi specifice, emisiunile de ştiri au, de departe, cea mai mare popularitate, fiind destul de aproape urmate de cele cu subiect sportiv şi la mare distanţă de emisiunile economice şi politice (a se vedea şi tabelele 3.54-3.57, Anexa III). Judecând în funcţie de alegerea variantei de răspuns „foarte mult”, diferenţierile cele mai mici între categoriile de subiecţi definite în conformitate cu nivelul de studii atins se regăsesc pentru emisiunile care, la nivel global, sunt cele mai apreciate (ştirile şi cele din lumea sportului). Trebuie menţionat, totuşi, că, referitor la ştiri, persoanele cu studii superioare au optat în cea mai mică măsură pentru varianta „foarte mult” pe când în ceea ce priveşte sportul, cei care au absolvit cel mult opt clase s-au aflat, în mod clar, pe ultima poziţie (cei cu diplomă universitară situându-se pe penultima).

Figura 3.41 Barometrul mai 2001, populaţie ocupată. Aprecierea emisiunilor radio / TV de ştiri, politice, economice şi de sport în funcţie de studii

Emisiunile cu subiect economic şi politic, având, ambele, o popularitate de nivel scăzut, sunt valorizate destul de diferit în funcţie de studiile subiecţilor: nivelul minim se regăseşte, în ambele cazuri, la cei care au absolvit cel mult gimnaziul iar cel maxim, la absolvenţii şcolii post-liceale. Relaţia dintre interesul pentru subiectele economice şi politice nu are, însă o variaţie liniară cu nivelul de studii: absolvenţii şcolii profesionale / de ucenici se situează pe poziţia imediat următoare după cei care au finalizat studii post-liceale referitor la aprecierea emisiunilor economice şi pe locul trei (după absolvenţii de şcoală post-liceală respectiv universitate) în ceea ce priveşte valorizarea programelor cu subiect politic. Dorim să facem o observaţie generală: subiecţii nu au fost rugaţi să ierarhizeze cele cincisprezece domenii ci au fost întrebaţi „cât de mult le plac” acestea. În aceste condiţii dezirabilitatea socială putea acţiona fără îngrădiri: dacă respondenţii au dorit să pară mai „intelectuali” puteau alege în mai mare măsură zona indicând aprecierea mai intensă pentru domeniul economic şi politic, de exemplu. Evident, observaţia de mai sus se aplică şi absolvenţilor de studii superioare; este plauzibil, însă, ca pentru cei având nivel scăzut de şcolaritate dezirabilitatea socială să fi intervenit în mai mare măsură (ei se puteau percepe ca fiind mai expuşi la judecăţile negative ale operatorilor de anchetă). În plus, în afară de nivelul de studii, mai există o variabilă care are o puternică relevanţă în cea ce priveşte interesul manifestat pentru diferite tipuri de programe: vârsta subiecţilor. În consecinţă, diferenţele la nivelul valorilor medii ale vârstei diferitelor grupe de studii se vor regăsi în opţiunile globale ale acestora pentru un tip de program sau altul. Înainte de a încerca să explicităm mai clar chestiunea, vom prezenta răspunsurile

Aprecierea emisiunilor de ştiri

73141

4

11

13

32

128

1012

811

11

4339

4241

3052

41

3649

4641

5634

43

5




TOTALDeloc F. puţin Puţin Mult F. mult

Aprecierea emisiunilor de politică

33

25

15

26

14

11

23

21

11

15

11

15

17

14

23

29

37

36

32

31

31

17

24

23

20

27

29

22

7

12

11

8

14

13

10


Aprecierea emisiunilor economice

3017

1512

97

16

1811

1815

1010

14

3229

3940

3235

35

1529

2125

3536

25

514

89

1513

10




TOTALAprecierea emisiunilor de sport

298

1112

612

14

136

710

1512

10

1514

2525

1822

20

2329

2724

3426

26

1944

3030

2827

30


subiecţilor şi referitor la ultimul grupaj de teme: teatrul radio / TV, muzica simfonică şi emisiunile de cultură (a se vedea tabelele 3.58-3.60, Anexa III). Aprecierea emisiunilor care difuzează teatru radio sau TV nu este univoc legată de nivelul de studii al subiecţilor, absolvenţii de liceu (sau a primei trepte a acestuia) şi cei de şcoală profesională situându-se pe poziţii apropiate şi manifestând interesul maxim pentru acest domeniu. Cei care deţin o diplomă universitară declară la un nivel uşor sub medie că apreciază „foarte mult” teatrul iar persoanele care au finalizat cel mult opt clase se situează pe ultima poziţie. Interesul pentru emisiunile culturale relevă diferenţe sensibil mai puternice între segmentele populaţiei ocupate definite în funcţie de nivelul de studii; cei aflaţi pe ultimul loc sunt tot absolvenţii a cel mult opt clase dar pe primul loc se află subiecţii care au finalizat studii post-liceale / de maiştri. Abstracţie făcând de unele permutări dintre cei cu studii superioare, absolvenţii şcolii post-liceale şi subiecţii care deţin diplomă de bacalaureat, ierarhia, privitor la aprecierea emisiunilor culturale, este inversă comparativ cu cea indusă de interesul pentru muzica populară, pentru programele vizând viaţa satului şi pentru cele religioase.

Figura 3.42 Barometrul mai 2001, populaţie ocupată. Aprecierea emisiunilor radio / TV de teatru, culturale şi de muzică simfonică în funcţie de studii

Interesul pentru muzica simfonică, sensibil mai scăzut decât cel pentru emisiunile culturale, relevă diferenţe mult mai puternice între categoriile de subiecţi delimitate în funcţie de nivelul de studii decât în cazul anterior. Ierarhia indusă de opţiunea pentru varianta „foarte mult” este aceeaşi, cu diferenţa că absolvenţii primei trepte de liceu se află nu pe penultima poziţie ci pe ultima. La finalul acestui capitol, a cărui complexitate a fost mult mai redusă comparativ cu multitudinea de aspecte care s-ar fi putut releva privitor la diferenţele existente între categoriile socio-profesionale din perspectiva modului lor de trai şi, mai ales, al stilului lor de viaţă, se impune o concluzie de ordin general. În ciuda eterogenităţii existente la nivelul fiecărei grupări de ocupaţii, considerăm că diferenţele dintre categoriile socio-profesionale din punctul de vedere al venitului mediu, al dotărilor gospodăriei, al studiilor, al volumului şi complexităţii reţelei de sociabilitate precum şi din perspectiva acelui tip de consum cultural care denotă competenţe intelectuale ridicate, reprezintă un fundament suficient de consistent pentru a considera că această segmentare a populaţiei ocupate este pliată pe realităţile proprii spaţiului social românesc şi permite, în continuare, o analiză cu relevanţă sociologică a mobilităţii sociale. Notăm, însă, că, în a doua parte a studiului nostru, problematica transmiterii inter-generaţionale o vom analiza-o şi din alte perspective decât cea a relaţiei dinte ocupaţia părinţilor şi cea a copiilor (a se vedea volumul II).

Aprecierea emisiunilor de teatru

352118

149

1019

1513

1311

16

1313

202127

3327

2927

1926242438

3426

11191817

10

1415




TOTALDeloc F. puţin Puţin Mult F. mult

Aprecierea emisiunilor culturale

279

9

6

10

1510

9

5

6

8

2628

38

23

19

18

25

2034

28

43

40

53

36

1220

17

24

33

25

21

223


Aprecierea emisiunilor de muzică simfonică

6662

5931

27

744

1412

1117

19

1114

1418

2331

21

4024

44

612

20

3312

3

912

96

2

1




TOTAL

Capitolul IV

Construcţia bazei de date sumative 2002-2004

1. Aspecte generale

Am considerat necesară prezentarea separată a acestui capitol al lucrării deoarece se referă la aspecte preponderent tehnice, care pot avea o relevanţă considerabilă asupra pertinenţei concluziilor la care vom ajunge (dar care pot părea mai puţin interesante). În primul rând, trebuie să justificăm opţiunea de a utiliza date care au fost culese de-a lungul a trei ani de o manieră asemănătoare celei utilizate într-o cercetare transversală propriu-zisă. La acest capitol, lucrurile sunt suficient de clare: ne-am propus să analizăm, ca un aspect important al studiului nostru, mobilitatea intergeneraţională a populaţiei ocupate, segmentată pe categorii socio-profesionale, încercând să controlăm, pe cât este cu putinţă, influenţa vârstei subiecţilor asupra statusului social (ocupaţional) pe care îl ocupă aceştia. Singura sursă de informaţii care ne-a fost accesibilă pentru un astfel de demers o constituie bazele de date rezultate în urma prelucrării barometrelor de opinie finanţate de Fundaţia pentru o Societate Deschisă (site-ul www.osf.ro). Deşi barometrele de opinie publică au fost realizate pe eşantioane naţionale de mari dimensiuni – aproximativ 2000 de subiecţi, nici unul dintre acestea, luat separat, nu permitea o analiză relevantă statistic a relaţiei dintre statusul familial şi cel deţinut de subiect, în condiţiile în care am dorit să studiem grupări de cohorte. Iată un exemplu cu scop strict ilustrativ: dacă într-o bază de date există 1000 de persoane ocupate, clasificate în zece categorii socio-profesionale şi dacă utilizăm cinci grupări de cohorte, tabelele de asociere dintre statusul subiecţilor şi cel familial se vor referi la aproximativ 200 de indivizi pentru fiecare grupă de vârstă şi vor conţine 100 de căsuţe interioare. Dacă analiza este făcută separat în funcţie de apartenenţa de sex, vom avea, în medie, un individ în fiecare căsuţă. În realitate, situaţia devine şi mai dificilă, având în vedere că grupările de cohorte au efective sensibil mai mici pentru tineri, dintre care o bună parte încă nu au un loc de muncă, şi pentru cei mai în vârstă, care părăsesc, treptat, viaţa activă. Am optat pentru utilizarea barometrelor de opinie realizate în perioada 2002-2004 pentru că la nivelul acestora au fost surprinse o serie de variabile comune, inclusiv informaţii despre ocupaţia şi nivelul de studii al subiecţilor şi al părinţilor acestora iar schema de eşantionare a fost aceeaşi, realizată de prof. univ. dr. Dumitru Sandu. Trebuie să subliniem că o astfel de strategie are dezavantajele sale: dintre cei cuprinşi într-un acelaşi tabel de mobilitate, în decursul celor trei ani, unii şi-au schimbat, deja, poziţia socială, au părăsit viaţa activă sau au decedat. În plus, în bazele de date există informaţii despre subiecţi care împliniseră vârsta de cel puţin optsprezece ani în momentul recoltării datelor; pentru prima recoltare de date (2002), cohorta cea mai tânără este cea a celor născuţi în 1984, pentru a doua vor fi luaţi în calcul şi cei născuţi în 1985 iar pentru datele preluate în 2004 vom avea informaţii şi despre cohorta 1986. Astfel, dacă ne raportăm la vârsta subiecţilor în 2003 (an ales deoarece corespunde celui pentru care deţinem date din anuarul statistic), categoria de vârstă de 18-24 de ani va corespunde (cu o aproximaţie inerentă) celor născuţi între 1979 şi 1985, categoriei 25-34 de ani îi vor fi proprii cohortele 1969-1978, etc.

Tabelul 4.1.1 Categoriile de vârstă ale subiecţilor chestionaţi în 2003 şi grupările de cohorte cărora le corespund

Vârstă 18-24 ani 25-34 ani 35-44 ani 45-54 ani 55-64 ani 65 şi peste Cohorte în 2003 1979-1985 1969-1978 1959-1968 1949-1958 1939-1948 Înainte de 1939

Dacă am utiliza această grupare de cohorte pentru a delimita subdiviziunile eşantionului, am pierde subiecţii care aveau optsprezece ani în 2004 (cohorta 1986). În plus, la nivelul fiecărei grupări de cohorte, vârsta la care au fost culese informaţiile ar diferi în plus sau în minus cu un an în raport cu extremităţile intervalului de vârstă. Altfel spus, pentru gruparea de cohorte 1969-1978, de exemplu, deoarece datele au fost prelevate în trei ani diferiţi, vârstele subiecţilor la momentul culegerii informaţiilor au fost 24-33 pentru cei chestionaţi în anul 2002, 25-34 pentru persoanele


intervievate în anul 2003 şi 26-35 pentru subiecţii de la care au fost prelevate informaţii în anul 2004. La o situaţie analogă se ajunge dacă se calculează vârstele celor care au răspuns la chestionar între anii 2002 şi 2004 în funcţie de cea pe care o aveau în 2003. O altă opţiune ar fi aceea de a grupa subiecţii în funcţie de anii împliniţi în momentul culegerii datelor, având în vedere că, mai ales pentru cei mai tineri, statusul depinde în mare măsură de categoria de vârstă căreia le aparţin. În aceste condiţii, va apărea o anumită suprapunere a cohortelor de apartenenţă pentru două categorii succesive de vârstă (la momentul prelevării datelor).

Tabelul 4.1.2 Categoriile de vârstă ale subiecţilor (din 2002 până în 2004) în momentul prelevării datelor, grupările de cohorte cărora le corespund şi categoriile de vârstă raportate la anul 2003

Practic, la nivelul primului subeşantion definit prin categoria de vârstă la momentul prelevării datelor (18-24 de ani), cei având 24 de ani în 2002 (aproximativ 1/18 din totalul subeşantionului) vor depăşi cu un an respectiva categorie dacă facem raportarea la anul 2003. Analog, pentru cel de al doilea subeşantion (25-34 de ani în momentul prelevării datelor), cei având 24 de ani în 2004 (aproximativ 1/30 din subeşantion) vor avea mai puţin cu un an decât limita inferioară a intervalului de vârstă definit în raport cu anul 2003. Având în vedere ponderile mici ale celor care nu se înscriu în categoria de vârstă (raportată la anul 2003), apreciem că erorile introduse sunt puţin importante, chiar dacă ele ar avea un caracter sistematic. Privitor la erorile introduse prin sumarea bazelor de date construite pornind de la informaţiile obţinute în trei ani diferiţi, un alt aspect apreciem că prezintă mai mare importanţă: în cazul construirii unui tabel de mobilitate intergeneraţională, vom cumula într-o singură imagine trei realităţi diferite, proprii celor trei ani în care au fost prelevate datele. Dacă de la un an la altul ar avea loc schimbări dramatice, cum ar fi creşterea puternică a şomajului, mărirea accentuată a accesibilităţii pieţei forţei de muncă din străinătate, privatizări masive acompaniate de schimbări preponderent într-o anumită direcţie a organigramelor întreprinderilor, etc., analiza sumată a bazelor de date ar putea ascunde efectele schimbării. Aceste aspecte pot fi, însă, verificate prin compararea datelor surprinse în cele trei momente de timp; în plus, elemente structurale cum ar fi distribuirea subiecţilor pe categorii socio-profesionale sau pe nivele de studii au o stabilitate destul de mare în timp. Apreciem că altele sunt sursele de erori cu adevărat importante care pot apărea în momentul în care sunt utilizate simultan mai multe baze de date, respectiv cele ce provin din modul de definire a variabilelor, de instruire a operatorilor de teren în ceea ce priveşte încadrarea subiecţilor în diferitele categorii socio-profesionale sau de status ocupaţional, tratarea nonrăspunsurilor, etc. Nu trebuie să uităm că la proiectarea şi aplicarea barometrelor de opinie au participat mai multe institute de sondare a opiniei publice care, deşi au încercat să păstreze comparabilitatea datelor, în anumite situaţii acest lucru s-a realizat doar parţial (a fost modificată grila categoriilor socio-profesionale, cea a statusului ocupaţional, etc.). În continuare vom analiza câteva dintre problemele mai sus amintite vizând, în primul rând, unele date factuale de prim interes relative la subiecţii chestionaţi (eventual la parteneri, dacă există) şi la părinţii acestora. Trebuie să menţionăm faptul că o bază de date

Grupări în funcţie de vârsta la care s-au recoltat datele Anul culegerii datelor 18-24 ani 25-34 ani 35-44 ani 45-54 ani 55-64 ani 65 şi peste

2002 Cohorte Vârste (în 2003)

1978-1984 19-25 (2003)

1968-1977 26-35 (2003)

1958-1967 36-45 (2003)

1948-1957 46-55 (2003)

1938-1947 56-65 (2003)

Înainte de 1938 66 şi peste (2003)


1979-1985 18-24

1969-1978 25-34

1959-1968 35-44

1949-1958 45-54

1939-1948 55-64

Înainte de 1939 65 şi peste


1980-1986 17-23 (2003)

1970-1979 24-33 (2003)

1960-1969 34-43 (2003)

1950-1959 44-53 (2003)

1940-1949 54-63 (2003)


2002-2004

Cohorte (sumat) Vârste (în 2003)

1978-1986 17-25 (2003)

1968-1979 24-35 (2003)

1958-1969 34-45 (2003)

1948-1959 44-55 (2003)

1938-1949 54-65 (2003)


Cohorte comune:

1938-1939

Cohorte comune:

1948-1949

Cohorte comune:

1958-1959

Cohorte comune:

1968-1969

Cohorte comune:

1978-1979

Construcţia bazei de date sumative 2002-2004 101

sumativă pentru anii 1998-2004 a fost construită de Bogdan Voicu, coordonatorul programului de sondare a opiniei publice (sub auspiciile Fundaţiei pentru o Societate Deschisă), şi pusă la dispoziţia publicului larg pe acelaşi site care găzduieşte chestionarele, bazele de date şi caietele de prezentare ale barometrelor de opinie publică. Vom încerca să utilizăm o parte a acesteia dar, având în vedere intervalul de timp mai larg la care se referă respectiva bază de date, şi, implicit, numărul extrem de mare de variabile care au fost surprinse de-a lungul timpului, este extrem de greu de urmărit acurateţea cu care au fost compatibilizate cele şase surse de informaţii care prezintă interes pentru noi (în fiecare an au fost realizate câte două sondaje de opinie, unul primăvara, celălalt toamna).

2. Analiza comparativă a construcţiei bazelor de date În principiu, pentru a putea suma două sau mai multe baze de date, este necesar ca acestea să conţină variabile având exact aceeaşi semnificaţie sociologică, acelaşi mod de formulare a întrebărilor, aceleaşi variante de răspuns şi modalităţi de codare a datelor lipsă. În plus, este necesar ca în baza de date variabilele să fie identice din punct de vedere tehnic: numele variabilei, numărul maxim de caractere, tipul de variabilă (numerică, şir de caractere, etc.), codurile utilizate pentru fiecare variantă de răspuns şi pentru datele lipsă. Mai există, însă, un aspect la fel de important, mai ales atunci când există anumite ambiguităţi referitoare la încadrarea anumitor răspunsuri: modul în care au fost operaţionalizate anumite concepte, instrucţiunile care au fost date operatorilor de teren sau celor care au verificat datele şi le-au transpus în formă electronică. Voi încerca să dau câteva exemple cu scop strict ilustrativ: studenţii de la învăţământul de zi care practică o activitate aducătoare de venituri, în ce categorie de status ocupaţional vor fi clasificaţi? Aparţin sau nu populaţiei active? Cei care au ieşit la pensie dar lucrează pe cont propriu, au statusul de pensionari sau sunt consideraţi ca aparţinând categoriei persoanelor ocupate? Faptul că o persoană care se declară salariată nu are nici un venit în luna precedentă reprezintă un nonrăspuns sau valoarea zero trebuie tratată ca una printre celelalte date valide? Referitor la identitatea sub aspect formal a variabilelor, inspecţia chestionarelor este suficientă pentru a şti dacă subiecţilor li s-a cerut sau nu aceeaşi informaţie. Tot de aici aflăm codificările variantele de răspuns, inclusiv pentru cele care au un regim aparte: nonrăspunsurile, varianta „nu e cazul”, etc. Indicaţiile date operatorilor de teren menţionate în chestionar, sunt, de asemenea, extrem de utile pentru a şti dacă avem sau nu de-a face cu variabile identice. Ceea ce lipseşte, însă, este instructajul complet al echipei care a cules informaţiile, mai ales în ceea ce priveşte criteriile de încadrare în categoriile socio-profesionale sau în statusurile ocupaţionale. În momentul în care variabilele sunt identice ca formulare a problemei (întrebării) dar diferă variantele de răspuns, se poate pune problema recodificării astfel încât să se ajungă la noi categorii ale unei variabile în care să poată fi univoc introduse răspunsurile subiecţilor. Subiectul ar putea fi amplu dezvoltat dar, în ceea ce ne priveşte, chestiunea vizată este, din nou, cea a compatibilizării modului în care a fost surprins statusul social şi ocupaţional al subiecţilor şi al părinţilor acestora. Nu vom continua consideraţiile generale ci vom începe prezentarea bazelor de date din perspectiva care ne interesează, relevând dificultăţile întâmpinate şi indicând modul în care am încercat să le depăşim. După cum am mai arătat, considerăm necesară prezentarea acestui demers, chiar dacă nu este direct legat de problematica generală a cercetării, deoarece relevanţa oricărei analize sociologice depinde în mod esenţial de acurateţea şi de tratarea adecvată a informaţiilor disponibile. În primul rând trebuie să relevăm faptul că dintre cele şase baze de date supuse analizei doar cinci conţin informaţii despre nivelul de studii al părinţilor subiecţilor şi doar patru despre categoria socio-profesională a acestora (respectiv despre ultima ocupaţie, în cazul părinţilor pensionari sau decedaţi). În barometrul de opinie din octombrie 2002 lipsesc ambele informaţii iar în cel din octombrie 2003 nu a fost surprinsă ocupaţia părinţilor subiecţilor. Cu toate acestea, am inclus şi respectivele baze de date în studiul nostru, având în vedere că urmărim să surprindem nu doar aspecte privitoare la relaţia dintre statusul atribuit şi cel dobândit de către subiecţi ci şi o serie de chestiuni legate de profilul fiecărui segment de populaţie ocupată, definit prin apartenenţa la una dintre categoriile socio-profesionale, relevanţa acestei diviziuni pentru standardul material al subiecţilor, pentru atitudinile lor faţă de diverse aspecte ale vieţii sociale.


Baza de date din mai 2002 este cea care ridică o serie de probleme: să ne referim, în primul rând, la categoriile socio-profesionale, în care cei ce desfăşoară activităţi în agricultură au fost împărţiţi în „agricultori cu calificare” şi „agricultori fără calificare”, spre deosebire de celelalte cinci cazuri în care segmentarea a fost făcută sub forma „agricultori cu calificare sau în gospodăria proprie” respectiv „zileri în agricultură”.

Tabelul 4.2.1 Grilele utilizate pentru surprinderea categoriilor socio-profesionale

Mai 2002 Octombrie 20021) Mai 20032) Octombrie 2003 Aprilie 20043) Octombrie 20043) 1. conducători de

unităţi, patroni

2. ocup. intelectuale 3. tehnicieni sau

maiştri 4. funcţionari în

administraţie 5. lucrători în

servicii şi comerţ 6. agricultori cu

calificare

7. meşteşugari şi mecanici reparatori

8. muncitori calificaţi

9. muncitori neca-lificaţi în sectoa-re neagricole

10. agricultori fără calificare

11. cadru militar

97. NC4) 99. NR 100 Nu există

1. conducători de unităţi şi patroni




servicii şi comerţ 6. agricultori cu cali-

ficare sau în gos-podăria proprie




10. zileri în agricultură

11. cadru militar 12. altele 98. NC 99. NR

1. conducători de unităţi şi patroni, întreprinzători




servicii şi comerţ 6. agricultori cu cali-

ficare sau în gos-podăria proprie





11. cadru militar 12. altele 98. NC 99. NR



maiştri 4. funcţionari

5. lucrători în servicii şi comerţ

6. agricultori cu cali-ficare sau în gos-podăria proprie





11. cadru militar 12. altele 97 Inactiv5) 99 NR





















1) OCUP. Ocupaţia principală: numai pentru ocupaţi, codurile 10 (lucrează cu carte de muncă, autorizaţie sau contract), 11 (lucrează pe cont propriu - include agricultor), 12 (lucrează cu ziua) la Status) 2) OCUP. Ocupaţia principală: numai pentru ocupaţi, codurile 10 (lucrează cu carte de muncă, autorizaţie sau contract), 11 (lucrează pe cont propriu - include agricultor), 12 (patron cu angajaţi / salariaţi) la Status 3) OCUP. Ocupaţia principală în prezent sau ultima ocupaţie: Pentru persoanele care în prezent sunt inactive (şomeri, pensionari etc.) sau decedate pe coloana OCUP se va completa ultima ocupaţie pe care a avut-o respectiva persoană 4) NC = Inactiv: Nu a muncit niciodată cu carte de muncă sau contract 5) Inactiv = copii, elevi / studenţi, şomeri, casnice, pensionari Problema ridicată de modul în care au fost clasificate persoanele care lucrează în agricultură poate fi tranşată prin sumarea acestora într-o singură categorie, cu scăderea inerentă a fineţii analizei. Vom reveni asupra acestei probleme ulterior, pentru a încerca să surprindem care sunt aspectele principale prin care diferă cei calificaţi în agricultură, cei care lucrează în gospodăria proprie respectiv lucrătorii cu ziua pentru a estima relevanţa informaţiei care se pierde prin includerea lor într-un singur grup de analiză. În prealabil trebuie, însă, să facem câteva observaţii privitoare la celelalte categorii utilizate pentru surprinderea ocupaţiilor subiecţilor: în primul rând, în chestionarul aferent barometrului de opinie din mai 2002 lipseşte varianta „altă categorie”, fapt care a determinat, probabil, operatorii de teren să forţeze încadrarea într-una dintre variantele valide de răspuns sau printre datele lipsă. În


plus, prima categorie, cea a conducătorilor de unităţi şi patronilor, utilizată în anul 2002, este completată în următorii doi ani cu „întreprinzători”, persoane care au o afacere proprie dar nu au angajaţi. Vom prezenta, în continuare, tabelul de asociere dintre ocupaţia subiectului şi „statutul ocupaţional” al acestuia (în barometrul din mai 2002) pentru a înţelege mai bine felul în care a fost utilizată grila categoriilor socio-profesionale.

Tabelul 4.2.2 Asocierea dintre statutul ocupaţional al subiectului şi ocupaţia înregistrată a acestuia

P0STAT Statut ocupaţional - subiect Inactivi sau şomeri Persoane ocupate

Baza de date MAI 2002 P0OCUP Ocupaţie – subiect

1 elev / student, 2 casnic(a), 3 şomer înregistrat, 4 şomer neînregistrat (nu mai primeşte ajutor de şomaj sau alocaţie

5 pensionar(ă) 6 persoană în incapacitate de muncă

7 lucrează cu

carte de muncă,

autorizaţie sau contract

8 lucrează pe cont propriu (include

agricultor)

9 lucrează cu ziua 99

NR Total 1 conducători de unităţi, patroni 8 22 8 38 2 ocupaţii intelectuale 82 139 4 1 226 3 tehnicieni sau maiştri 52 42 2 1 97 4 funcţionari în administraţie 29 42 1 72 5 lucrători în servicii si comerţ 63 92 7 1 163 6 agricultori cu calificare 32 3 2 37 7 meşteşugari si mecanici reparatori 39 30 6 75 8 muncitori calificaţi 319 271 15 9 614 9 muncitori necalificaţi în sectoare neagricole 93 36 4 5 138 10 agricultori fără calificare 296 1 106 19 422 11 cadru militar 9 10 19 97 N-a muncit niciodată cu carte de muncă sau contract 260 2 4 7 1 274 99 NR 34 3 37 Total 1316 693 158 41 4 2212 Deoarece interesul nostru este centrat pe populaţia activă, cei care nu se încadrează, conform statutului ocupaţional înregistrat, în această categorie au fost grupaţi în „inactivi sau şomeri”. Din tabelul de mai sus rezultă cu claritate că ocupaţia a fost înregistrată nu doar pentru cei care în momentul înregistrării datelor erau cuprinşi într-o activitate aducătoare de venituri sau de alte beneficii materiale ci şi pentru aceia care ieşiseră din viaţa activă (pensionarii), erau persoane active dar nu şi ocupate (şomerii) respectiv erau în curs de finalizare a studiilor. Pentru elevi şi studenţi se ridică o problemă dificil de tranşat univoc: pentru 22 din totalul de 127 se indică o ocupaţie (un conducător de unitate / patron, 12 persoane având ocupaţii intelectuale, 6 muncitori şi un agricultor fără calificare), restul de 99 fiind înregistraţi cu codul „Nu a muncit niciodată cu carte de muncă sau contract” iar pentru 6 subiecţi înregistrându-se nonrăspunsuri. Dacă cele 22 de persoane aveau o ocupaţie şi îşi continuau, sub o anumită formă, studiile, normal ar fi fost ca statutul lor ocupaţional să fie cel de „ocupat”. Dacă desfăşori, de exemplu, o activitate intelectuală este greu de înţeles cum poţi face acest lucru altfel decât sub una dintre formele: „cu carte de muncă, autorizaţie sau contract”, „pe cont propriu” sau „cu ziua”. Având în vedere că marea majoritate a categoriei „elevi / studenţi” a fost înregistrată ca „nelucrând niciodată cu carte de muncă sau contract”, am putea presupune că cei pentru care s-a înregistrat, totuşi, o ocupaţie, nu se află în această situaţie, ei deţinând venituri proprii, rezultate prin muncă. Cei 12 elevi şi studenţii având „ocupaţii intelectuale” ar putea deţine un post superior nivelului lor de pregătire şcolară, fiind în curs de dobândire a competenţei profesionale cerută de poziţia pe care o ocupă. Ei au vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani iar nivelul de studii maxim atins este următorul: 3 au finalizat şcoala profesională, o persoană a terminat prima treaptă de liceu, şase au finalizat liceul, unul are studii post-liceale iar cel din urmă a absolvit un colegiu universitar. Cei care au finalizat şcoala profesională este greu de înţeles cum deţin un loc de muncă presupunând nivel superior de pregătire dar nu total imposibil: ar putea fi cadre didactice suplinitoare sau funcţionari / referenţi ai unei primării, încadraţi pe posturi presupunând nivel superior de pregătire. În baza de date din mai 2002 nu există informaţii despre


sursele de venituri individuale ale subiecţilor ci doar despre cele ale gospodăriilor acestora deci nu mai există nici o modalitate de a controla veridicitatea statusului ocupaţional al subiecţilor. După cum anticipam, un alt grup pentru care e greu să discernem criteriile în funcţie de care s-a stabilit apartenenţa membrilor lui la populaţia ocupată îl reprezintă agricultorii fără calificare. Din 422 de indivizi încadraţi în această categorie, 208 sunt pensionari, 63 se declară casnici, 20 sunt şomeri (din care 10 neînregistraţi), 4 sunt în incapacitate de muncă, unul este elev / student, ceilalţi fiind încadraţi la populaţia activă. Aspectul problematic îl reprezintă faptul că aproape toţi cei care locuiesc în rural deţin o gospodărie proprie din care este asigurată o parte importantă a consumului şi, eventual, unele venituri băneşti obţinute prin vânzarea de produse. În aceste condiţii, diferenţa dintre doi subiecţi, cu vârste apropiate (şi, evident, relativ înaintate), dintre care unul deţine o pensie şi celălalt nu, se poate dovedi puţin semnificativă din perspectiva ocupării în muncă. Vom încerca o succintă analiză a diferenţelor care apar între categoriile de agricultorii fără calificare definite în funcţie de statutul ocupaţional la care au fost încadraţi subiecţii din perspectiva surselor de produse alimentare, a timpului alocat activităţilor lucrative de şi a veniturilor personale. Vom elimina din analiză persoana care e înregistrată ca „elev / student” (şi care are 82 de ani!), subiectul care „lucrează cu carte de muncă, autorizaţie sau contract” şi pe cei patru care au fost declarate ca fiind „în incapacitate de muncă”.

Tabelul 4.2.3 Valorile medii ale efectivelor de animale existente în gospodăriile agricultorilor fără calificare în funcţie de statutul lor ocupaţional

P0STAT Statut ocupaţional - subiect

2 casnic(ă)

3 şomer

înregistrat

4 şomer neînregistrat (fără suport financiar)

5 pensionar(ă)

8 Lucrează pe cont propriu

(include agricultor)

9 lucrează cu

ziua

BAZA MAI 2002 AGRICULTORI fără calificare Cate animale aveţi in gospodărie? (valori medii) N Media N Media N Media N Media N Media N Media bovine (vaci, vitei, boi) 63 0,83 9 0,78 10 0,60 208 0,75 103 1,16 19 0,53 Porcine 63 1,08 9 1,67 10 0,90 207 1,32 103 1,49 19 0,84 cabaline (cai, măgari) 63 0,49 9 0,11 10 0,80 208 0,37 104 0,63 19 0,21 ovine (oi, capre) 63 1,44 9 1,22 10 2,80 208 2,08 105 2,87 19 0,00 păsări de curte 63 18,73 9 15,00 10 12,10 208 13,21 104 13,23 19 8,68 Între categoria pensionarilor şi cea a celor ocupaţi, lucrând „pe cont propriu”, diferenţele privind numărul de animale deţinute nu sunt importante decât în ceea ce priveşte bovinele şi cabalinele. Cei care lucrează cu ziua se află în situaţia cea mai precară dar nu sunt, nici pe departe, complet lipsiţi de mijloace proprii de subzistenţă. Vom încerca să stabilim dacă statutul ocupaţional este legat de vârsta medie a subiecţilor, de veniturile personale, de timpul alocat muncii (în gospodărie sau în afara ei) şi de suprafaţa de teren deţinută sau aflată în folosinţă.

Tabelul 4.2.4 Valorile medii pentru venitul personal, suprafaţa de teren deţinută /în folosinţă, timpul

alocat muncii în gospodărie /în afara ei şi vârsta subiecţilor în funcţie de statutul lor ocupaţional P0STAT Statut ocupaţional - subiect

2 casnic(ă)

3 şomer

înregistrat


5 pensionar(ă)

Lucrează pe cont propriu


9 lucrează cu

ziua

BAZA MAI 2002 AGRICULTORI FĂRĂ CALIFICARE (valori medii) N Media N Media N Media N Media N Media N Media Venitul personal în luna trecută 21 906 8 581 5 460 207 696 59 893 17 539 Terenul în posesie sau folosinţă 57 1,76 9 1,87 10 1,38 205 2,1 104 1,34 18 0,50

în gospodărie 62 9,52 10 8,20 10 9,20 205 8,60 103 8,90 19 7,42 Timp lucrat pe zi (luni – vineri): în afara gosp. 60 0,55 10 5,30 10 2,80 197 0,59 99 2,86 19 6,00 Vârsta – subiect 63 47,06 10 32,10 10 28,30 208 69,00 106 39,72 19 39,32

Compararea veniturilor este puţin relevantă având în vedere că în baza de date din mai 2002 apar foarte multe nonrăspunsuri. Valoarea medie a suprafeţei deţinută sau în folosinţă este maximă


pentru pensionari şi minimă pentru lucrătorii cu ziua. În ceea ce priveşte numărul de ore de muncă alocate, în zilele lucrătoare, propriei gospodării („casă sau curte”, după specificarea din chestionar) nu constatăm diferenţe semnificative între diferitele categorii de status, cu excepţia zilierilor care au valoarea medie sensibil mai scăzută (7,42 ore). Diferenţe mai consistente apar în ceea ce priveşte lucrul în afara gospodăriei („de exemplu, serviciu”, conform explicitării din acelaşi chestionar): agricultorii „pensionari” lucrează în afara gospodărie 0,59 ore faţă de 2,86 ore pentru cei înregistraţi ca lucrând pe cont propriu respectiv faţă de cele 6 ore declarate de cei înregistraţi ca zilieri. Vârsta medie a subiecţilor pare să facă mai multă lumină privitor la diferenţele dintre sub-categoriile agricultorilor fără calificare: pensionarii sunt net delimitaţi de celelalte categorii, având, în medie 69 de ani faţă de aproximativ 40 pentru lucrătorii pe cont propriu şi pentru zilieri. Probabil că cei având o pensie de stat (foşti lucrători în CAP sau IAS, persoane care au avut un serviciu la oraş, lucrători în gospodăria proprie care au obţinut, la începutul anilor 90 o pensie de agricultor, etc.) au fost înregistraţi ca pensionari, chiar dacă continuau să desfăşoare activităţi lucrative aducătoare de beneficii materiale.

Tabelul 4.2.5 Asocierea dintre ponderea, din consumul familiei, a necesarului acoperit de bunurile

produse în gospodărie şi statutul ocupaţional al „agricultorilor fără calificare” (variabila „ocupaţie”) P0STAT Statut ocupaţional – subiect (Baza Mai 2002)

2 casnic(ă)

3 şomer

înregistrat


5 pensionar(ă)

Lucrează pe cont propriu


9 lucrează cu

ziua Total

AGRICULTORI fără calificare Cât din consumul gospodăriei a fost acoperit din ceea ce s-a produs sau primit? Frecv. % col. Frecv. % col. Frecv. % col. Frecv. % col. Frecv. % col. Frecv. % col. Frecv. % col. N-au existat 14 22,2% 3 30,0% 1 10,0% 35 16,8% 16 15,1% 3 15,8% 72 17,3% Cam un sfert 14 22,2% 4 40,0% 4 40,0% 40 19,2% 15 14,2% 8 42,1% 85 20,4% Cam jumătate 21 33,3% 3 30,0% 46 22,1% 19 17,9% 3 15,8% 92 22,1% Cam două treimi 4 6,3% 1 10,0% 29 13,9% 11 10,4% 3 15,8% 48 11,5% Aproape complet 10 15,9% 2 20,0% 2 20,0% 55 26,4% 43 40,6% 2 10,5% 114 27,4% Nonrăspuns 3 1,4% 2 1,9% 5 1,2% Total 63 100% 10 100% 10 100% 208 100% 106 100% 19 100% 416 100% În cazul agricultorilor care „lucrează pe cont propriu”, aproximativ jumătate dintre subiecţi declară că produsele obţinute în gospodărie sau primite au asigurat cel puţin două treimi din consumul familiei iar în cazul zilierilor, ponderea este de doar 26%. Pentru persoanele înregistrate ca nefiind „ocupate”, poziţia privilegiată o au pensionarii, dintre care 40% indică faptul că au obţinut / primit produse care au asigurat cel puţin două treimi din consum. Din datele analizate până în acest moment, diferenţa esenţială dintre agricultorii pensionari şi persoanele considerate ocupate sau active este cea dată de vârstă şi de existenţa unei pensii ca sursă de venit. În rest, resursele gospodărie, munca în cadrul acesteia şi beneficiile obţinute sunt comparabile, excepţie făcând timpul alocat activităţilor lucrative din afara spaţiului domestic. Prin consideraţiile de mai sus nu facem decât să relevăm o realitate larg cunoscută la nivelul simţului comun: în gospodăria ţărănească nu există persoane retrase din activitate; tineri sau bătrâni, oamenii muncesc atâta vreme când sunt în putere iar, pe măsură ce îmbătrânesc, îşi restrâng activitatea, dar nu renunţă complet la ea decât când devin cu adevărat neputincioşi. Nu trebuie să uităm, însă, că la exploatarea resurselor gospodăriei contribuie şi alte persoane în afara subiecţilor investigaţi: mai ales în ceea ce priveşte munca câmpului sunt antrenaţi şi copiii, chiar dacă locuiesc în altă localitate, eventual la oraş. Simbioza rural-urban, existentă şi înainte de 1989, a continuat, căpătând noi valenţe, mai ales datorită presiunii preţurilor la alimente asupra bugetelor familiale ale celor de la oraş dar, cu mare probabilitate, şi datorită redobândirii proprietăţilor agricole.

Revenind la problema care ne interesează, adică pertinenţa criteriului de includere a persoanelor cu activităţi în domeniul agricol printre cei ocupaţi în activitate, activi dar fără ocupaţie temporară sau inactivi, apreciem că, cel puţin pentru barometrul de opinie din mai 2002, nu există o modalitate de a delimita riguros statutul ocupaţional al acestor subiecţi aşa că ne vom vedea nevoiţi


să folosim variabila definită ca atare în baza de date. Agricultorii „ocupaţi” vor fi consideraţi aceia pentru care în chestionar au fost înregistrate variantele de răspuns „lucrează cu carte de muncă, autorizaţie sau contract”, „lucrează pe cont propriu (include agricultor)” sau „lucrează cu ziua”.

În Tabelul 4.2.1 am prezentat grilele prin intermediul cărora au fost surprinse categoriile socio-profesionale pentru cele şase barometre de opinie. Am stabilit că inadvertenţele care apar pot fi soluţionate, până la un punct, prin includerea agricultorilor într-o singură categorie, indiferent dacă este vorba de persoane cu calificare, fără calificare sau de zilieri. Putem presupune, de asemenea, că variantele de răspuns “funcţionari” respectiv “funcţionari în administraţie” au vizat aceleaşi categorii de angajaţi. O problemă care rămâne, însă, în suspans o reprezintă categoria întreprinzătorilor pe cont propriu, care nu se regăseşte explicit în barometrele de opinie din mai şi octombrie 2002. Conform precizărilor metodologice din Anuarul Statistic al României 2004, capitolul III (forţa de muncă), “Statutul profesional reprezintă situaţia unei persoane ocupate, în funcţie de modul de obţinere a veniturilor prin exercitarea unei activităţi şi anume:

- salariat, persoana care-şi exercită activitatea pe baza unui contract de muncă într-o unitate economică sau socială - indiferent de forma ei de proprietate - sau la persoane particulare, în schimbul unei remuneraţii sub formă de salariu, plătit în bani sau natură, sub formă de comision etc.;

- patron, persoana care-şi exercită ocupaţia (meseria) în propria sa unitate (întreprindere, agenţie, atelier, magazin, birou fermă etc.), pentru a cărei activitate are angajaţi unul sau mai mulţi salariaţi;

- lucrător pe cont propriu, persoana care-şi exercită activitatea în unitatea proprie sau într-o afacere individuală, fără a angaja nici un salariat, fiind ajutat, sau nu, de membrii familiei, neremuneraţi;

- lucrător familial neremunerat, persoana care-şi exercită activitatea într-o unitate economică familială condusă de un membru al familiei sau o rudă, pentru care nu primeşte remuneraţie sub formă de salariu sau plată în natură; gospodăria ţărănească (agricolă) este considerată o astfel de unitate;

- membru al unei societăţi agricole sau al unei cooperative, persoana care a lucrat fie ca proprietar de teren agricol într-o societate agricolă constituită conform legii fie ca membru al unei cooperative meşteşugăreşti, de consum sau de credit”. Ţinând cont de această definiţie, distincţia dintre cei care lucrează pe cont propriu şi patroni este netă, şi, ca atare, ne punem problema modului în care au fost înregistraţi, din perspectiva ocupaţiei, subiecţii care aveau o afacere proprie dar nu şi angajaţi. De exemplu, un zidar muncind ca persoană fizică putea fi înregistrat la categoria muncitorilor calificaţi dar nu la cea desemnând conducătorii de unităţi, patronii. Aspectul prezintă importanţă având în vedere că ocupaţiile sunt surprinse, în cele două baze de date din 2002, utilizând o categorie separată pentru conducătorii de unităţi şi patroni dar care exclude „întreprinzătorii”, pe când în grilele folosite în cele patru sondaje de opinie din 2003 - 2004 situaţiile mai sus amintite sunt cuprinse într-o singură „categorie socio-profesională”. După cum vom vedea din Tabelul 4.2.15, în care este prezentată distribuţia de frecvenţă a variabilei ocupaţie pentru cele şase baze de date (2002-2004) luând, evident, în calcul doar populaţia ocupată (controlând datele prin intermediul variabilei statut ocupaţional), observăm că ponderea patronilor şi a conducătorilor de unităţi (pentru mai şi octombrie 2002) este apropiată de respectiva categorie la care s-au adăugat întreprinzătorii în anii 2003 şi 2004. Am putea deduce de aici că cei care lucrează pe cont propriu, indiferent dacă fac acest lucru având o autorizaţie de prestări servicii, de vânzare a unor produse sau un birou de avocatură, notarial, etc., nu sunt consideraţi „întreprinzători”. În Tabelul 4.2.2, desemnând asocierea dintre statutul ocupaţional al celor chestionaţi în mai 2002 şi ocupaţia acestora, se vădeşte faptul că, în afară de militari, pentru fiecare categorie ocupaţională există şi subiecţi care lucrează pe cont propriu fără autorizaţie sau contract, inclusiv pentru „conducători de unităţi, patroni”. Apreciem că este vorba de un viciu al grilei de încadrare a statusului, care nu oferă o variantă pentru patronii care doar deţin o afacere, fără a fi încadraţi cu o anumită funcţie. Ei sunt beneficiarii profitului dar nu sunt angajaţi cu carte de muncă, contract. Simplii patroni nu puteau fi încadraţi (în mai şi octombrie 2002), pentru variabila


status, decât, eventual, printre „lucrătorii pe cont propriu”, categorie interpretată ca „întreprinzător”. Înainte de a încerca să aducem noi precizări referitoare la ocupaţiile subiecţilor, vom indica

modul în care a fost surprinsă variabila „statut ocupaţional” la nivelul celor şase barometre de opinie realizate între anii 2002 şi 2004, având în vedere că acest aspect este, după cum am văzut, esenţial atât pentru delimitarea categoriilor socio-profesionale cât şi, global, a populaţiei ocupate. Privitor la Tabelul 4.2.6 trebuie, în primul rând, să relevăm faptul că unele dintre grilele prezentate au fost utilizate pentru înregistrarea tuturor membrilor gospodăriei şi, ca atare, unele dintre categoriile acestora, cum ar fi cele referitoare la tinerii sub 18 ani din chestionarele aplicate în octombrie 2002 şi în anul 2003, nu îi vizează pe subiecţii chestionaţi.

Tabelul 4.2.6 Grilele utilizate pentru surprinderea statutului ocupaţional în barometrele de opinie din 2002-2004

Mai 2002 Octombrie 2002 Mai 2003 Octombrie 2003 Aprilie 2004 Octombrie 2004 1. elev/student

2. casnic(ă) 3. şomer înregistrat 4. şomer neînregistrat

(nu mai primeşte ajutor de şomaj sau alocaţie de sprijin şi caută de lucru)

5. pensionar(ă) 6. persoană în

incapacitate de muncă

7. lucrează cu carte de muncă, autorizaţie sau contract

8. lucrează pe cont propriu (include agricultor)

9. lucrează cu ziua 99. NR

1. grădiniţă/ creşă 2. elev/student 3. copil sub 7 ani

care stă acasă 4. copil 7 - 16 ani

care nu mai merge la şcoală şi stă acasă







12. lucrează cu ziua 99. NR

1. grădiniţă / creşă 2. elev / student 3. copil sub 7 ani









13. lucrează cu ziua 12. patron cu anga-

jaţi / salariaţi 99. NR

1. grădiniţă / creşă 2. elev / student 3. copil sub 7 ani









13. lucrează cu ziua sau la negru

12. patron cu angajaţi

99. NR

1 2 elev / student 3 4

5 casnic(ă) 6 şomer înregistrat 7 şomer neînregistrat


8 pensionar(ă) 9 persoană în


10 lucrează cu carte de muncă, autorizaţie sau contract

11 lucrează pe cont propriu (include agricultor)



99. NR

12 2 elev / student 3 4

5 casnic(ă) 6 şomer înregistrat 7 şomer neînregistrat


8 pensionar(ă) 9 persoană în


10 lucrează cu carte de muncă, autorizaţie sau contract

11 lucrează pe cont propriu (include agricultor)



99. NR

Categoria persoanelor care lucrează cu ziua din primele trei barometre de opinie a fost completată, în octombrie 2003 şi în ambele sondaje din 2004, cu cei care prestează activităţi lucrative „la negru”. Nu credem că respectiva completare schimbă semnificativ componenţa respectivului grup de statut ocupaţional având în vedere că munca de zilier se desfăşoară frecvent, mai ales în agricultură, fără existenţa unor forme legale. În anii 2003 şi 2004 apare, în grila de înregistrare a statutului ocupaţional, categoria „patroni cu angajaţi (salariaţi)”. Este evident că în anul 2002 s-a comis o eroare prin omiterea variantei respective deoarece, după cum anticipam, persoanele având această calitate nu puteau fi corect incluse în nici una dintre celelalte categorii ale grilei de înregistrare dar, pe de altă parte, studiul nostru, în măsura în care este centrat pe analiza populaţiei ocupate, nu este afectat decât dacă patronii, la înregistrarea statusului ocupaţional, ar fi fost excluşi din segmentul celor ocupaţi, situaţie puţin probabilă. Variabila „statut ocupaţional” o vom folosi, practic, doar pentru selectarea, din baza de date, a celor care se încadrează în populaţia ocupată, având în vedere că apartenenţa la o


categorie profesională sau alta a fost înregistrată diferit de la un sondaj de opinie la altul, uneori vizând ocupaţia prezentă, alteori fiind inclusă şi ultima ocupaţie a subiecţilor şomeri sau pensionari în momentul prelevării datelor. Rămân dificultăţile tehnice ale construcţiei variabilei care surprinde statusul ocupaţional, deoarece nu pare a fi licită „combinarea” patronilor cu nici una dintre celelalte variante, cu atât mai mult cu cât nu cunoaştem modul în care aceştia au fost distribuiţi, în funcţie de respectiva caracteristică, pentru barometrele din anul 2002. Vom păstra categoria „patronilor cu angajaţi” ca atare, dar vom ţine seama că ea are semnificaţie doar pentru anii 2003 şi 2004, în anul 2002 subiecţii cu acea calitate fiind distribuiţi, probabil, printre cei care lucrează pe cont propriu. Oricum, după cum vom vedea, patronii par să reprezinte sub 2% din populaţia ocupată, deci distorsiunile introduse pentru anul 2002 sunt mici. Înainte de a face pasul următor al demersului nostru, acela de a delimita categoriile socio-profesionale ale populaţiei ocupate, vom prezenta distribuţiile de frecvenţă ale variabilelor ocupaţie şi statut ocupaţional pentru toate cele şase baze de date, din dorinţa de a releva discordanţele de înregistrare a datelor (acolo unde este cazul, evident). În anexa IV vom introduce şi tabelele de asociere dintre variabilele mai sus amintite care facilitează, într-o oarecare măsură, înţelegerea instructajului primit de operatori.

Tabelul 4.2.7 Distribuţia variabilei „statut ocupaţional” în Barometrele de Opinie din 2002-2004 Mai

2002 Octombrie

2002 Mai

2003 Octombrie

2003 Aprilie 2004 Octombrie 2004

Frecv. % valid Frecv. %

valid Frecv. % valid Frecv. %


valid elev/student 127 5,8 99 4,7 145 6,9 119 5,9 154 7,0 75 4,2 Casnică 250 11,3 200 9,4 264 12,6 170 8,4 256 11,7 241 13,5 şomer înregistrat 76 3,4 59 2,8 67 3,2 36 1,8 42 1,9 30 1,7 şomer neînregistrat 63 2,9 119 5,6 95 4,5 64 3,2 92 4,2 53 3,0 Pensionar 780 35,3 684 32,2 673 32,1 669 33,1 743 33,8 619 34,6 persoană în incapacitate de muncă 20 0,9 44 2,1 45 2,1 38 1,9 35 1,6 40 2,2 lucrează cu carte de muncă, autorizaţie sau contract 693 31,4 728 34,3 620 29,6 618 30,6 678 30,9 558 31,2 lucrează pe cont propriu (include agricultori) 158 7,2 145 6,8 125 6,0 213 10,5 121 5,5 115 6,4 Patron cu angajaţi (din mai 2003) - - - - 14 0,7 24 1,2 17 0,8 14 0,8 lucrează cu ziua (sau la negru – din oct. 2003) 41 1,9 46 2,2 50 2,4 70 3,5 57 2,6 43 2,4 Total date valide 2208 100,0 2124 100,0 2098 100,0 2021 100,0 2195 100,0 1788 100,0 NR 4 4 2 14 14 12 Total general 2212 2128 2100 2035 2209 1800 Total populaţie ocupată 892 40,5 919 43,3 809 38,7 925 45,8 873 39,8 892 40,5 Conform variabilei „statut ocupaţional”, ponderea populaţiei ocupate variază, în cele şase baze de date, între 38,7% şi 45,8%, în condiţiile în care, evident, raportarea a fost făcută la persoanele cu vârsta de 18 ani şi peste. În Anuarul Statistic al României 2004 ponderea populaţie ocupate (raportată la cei având vârsta de cel puţin 15 ani, deci la un segment conţinând trei cohorte în plus) este, totuşi, sensibil mai mare.

Tabelul 4.2.8 Rata de ocupare a forţei de muncă între 1997 şi 2003 Rata ocupare(3 1997 1998 1999 2000 2001 2002(1 2003(1 Total populaţie 60,9% 59,6% 59,1% 58,8% 58,1% 51,3% 51,0% Urban 54,3 52,3 50,8 49,8 49,2 47,3 47,5 Rural 68,9 68,4 69,2 69,8 69,2 56,1 55,2

1) Începând cu anul 2002, datele au fost extinse pe baza Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor, din 18 martie 2002 3) Calculate faţă de populaţia totală de 15 ani şi peste

Sursa datelor: Anuarul Statistic al României 2004, Tabelul 3.1.1

S-ar putea ca diferenţele să fie datorate modului în care a fost operaţionalizat conceptul de „persoană ocupată”, sensibil mai larg în cazul “Anchetei trimestriale asupra forţei de muncă în


gospodării” decât cel care transpare din categoriile variabilei „statut ocupaţional” (din Barometrele de Opinie Publică 2002-2004) şi care conduc la valori apropiate între ele dar mai mici cu aproximativ 10% faţă de datele oficiale. În Anuarul Statistic 2004 «Populaţia ocupată cuprinde, conform metodologiei “Anchetei trimestriale asupra forţei de muncă în gospodării”, toate persoanele de 15 ani şi peste, care au desfăşurat o activitate economică producătoare de bunuri sau servicii de cel puţin o oră2) în perioada de referinţă (săptămâna înaintea înregistrării), în scopul obţinerii unor venituri sub formă de salarii, plată în natura sau alte beneficii.» Conform definiţiei de mai sus, o bună parte a pensionarilor, persoanelor casnice sau a elevilor / studenţilor care nu deţin un loc de muncă dar prestează diferite activităţi aducătoare de venituri / beneficii pot fi încadraţi în categoria celor activi (pensionari din rural care vând produse agricole din gospodăria proprie sau lucrează cu ziua, studenţi care prestează diferite servicii – îngrijirea unui copil, de exemplu, şomeri muncind „la negru”, etc.). Operatorii de anchetă au încadrat subiecţii în funcţie de „statusul principal” deci o parte dintre cei care nu deţineau un loc de muncă stabil au fost incluşi în categoria „elevi / studenţi” dacă urmau o formă de şcolarizare sau, dacă deţineau un venit sub formă de pensie, în cea de „pensionar”, chiar dacă existau unele venituri ocazionale obţinute prin muncă. Observaţia este valabilă, evident, şi pentru persoanele care s-au declarat casnice, mai ales în mediul rural. Vom arăta că diferenţele dintre datele oferite de Anuarul Statistic 2004 sunt datorate, în bună măsură, modului în care a fost încadrată populaţi din mediul rural în categoriile variabilei „statut ocupaţional”. Din Tabelul 4.2.8 rezultă clar că aplicarea definiţiei “Anchetei trimestriale asupra forţei de muncă în gospodării” conduce la o rată a ocupării sensibil mai ridicată în rural comparativ cu mediul urban, foarte probabil datorită includerii în populaţia ocupată a celor cu venituri din agricultură, chiar dacă îşi continuă studiile, nu sunt angajaţi cu carte de muncă / contract sau deţin o pensie. Prezentăm, în Tabelul 4.2.9, rata de ocupare care rezultă din distribuţia de frecvenţă a variabilei „status” pentru bazele de date din mai 2002 – octombrie 2004.

Tabelul 4.2.9 Rata de ocupare a forţei de muncă calculate pornind da la Barometrele de Opinie Publică (Mai 2002-Octombrie 2004, variabila „status”) raportată la populaţia având cel puţin 18 ani Rata ocupare Mai

2002 Octombrie

2002 Mai 2003

Octombrie 2003

Aprilie 2004

Octombrie 2004

Total populaţie 40,5% 43,3% 38,7% 45,8% 39,8% 40,5% Urban 45,8 45,2 44,7 45,6 44,9 46,8 Rural 33,6 36,3 31,1 45,9 33,6 33,5

Notă: persoanele ocupate sunt cele care au fost încadrate la una din categoriile: „lucrează cu carte de muncă, autorizaţie sau contract”, „lucrează pe cont propriu (include agricultori)”, „Patron cu angajaţi” şi „lucrează cu ziua (sau la negru)” Observaţie: pentru mai 2003 au fost considerate persoane ocupate şi zilierii din sectorul neagricol (vezi anexa IV, tab. 4.3) Prin comparaţie cu datele din Anuarul Statistic 2004, rata de ocupare din rural pentru anii 2002-2003 apare puternic subevaluată pe când în cazul mediului urban diferenţele sunt mult mai mici (chiar ţinând seama că în cazul datelor din Anuarul statistic 2004 rata e calculată în raport cu o populaţie mai largă, conţinând şi persoanele cu vârste între 15 şi 17 ani). Important este, însă, să stabilim ce consecinţe au evaluările diferite realizate de statisticele oficiale respectiv de Barometrele de Opinie Publică asupra structurii populaţiei ocupate şi a ponderii acesteia pe cele două medii de rezidenţă. O astfel de comparaţie este posibilă, cu unele dificultăţi legate de definirea variabilelor, doar pentru informaţiile privitoare la anul 2003, având în vedere că în Anuarul Statistic 2004 există date despre statusul persoanelor ocupate per total populaţie şi diferenţiat pe sexe / medii de rezidenţă doar pentru acea perioadă. Reamintim faptul că variabila „statut profesional”, conform metodologiei din Anuarul Statistic 2004, conţine, printre categoriile sale, pe lângă salariaţi, patroni şi lucrători pe cont propriu, şi „lucrător familial neremunerat”, respectiv „membru al unei societăţi 2) Pentru lucrătorii pe cont propriu şi lucrătorii familiali neremuneraţi care lucrează în agricultură, durata minimă este de 15 ore.


agricole sau al unei cooperative”, categorii care lipsesc din grilele utilizate în Barometrele de Opinie 2002-2004, dar nu permite încadrarea separată a celor care lucrează cu ziua sau „la negru”.

Tabelul 4.2.10 Asocierea dintre statutul profesional al populaţiei ocupate şi apartenenţa de sex respectiv rezidenţă (date din Anuarul Statistic pentru anul 2003)

Distribuţie pe sexe

Distribuţie după rezidenţă

Total populaţie ocupată Masculin Feminin Urban Rural

STATUT PROFESIONAL Frecv. % Frecv. % Frecv. % Frecv. % Frecv. % Salariat 5760 62,5 3197 63,2 2563 61,5 4270 91,6 1490 32,7 Patron 122 1,3 92 1,8 30 0,7 99 2,1 23 0,5 Lucrător pe cont propriu 1954 21,2 1363 27,0 591 14,2 234 5,0 1720 37,7 Lucrător familial neremunerat 1370 14,9 394 7,8 976 23,4 57 1,2 1313 28,8 Membru al unei societăţi agricole sau al unei cooperative 17 0,2 11 0,2 6 0,1 2 0,0 15 0,3 TOTAL 9223 100 5057 100 4166 100 4662 100 4561 100 Notă: Procentele din tabel au fost calculate pornind de la Tabelul 3.1.7 „Structura populaţiei ocupate pe grupe de vârstă, sexe, medii şi după statutul profesional, în 2003”, din Anuarul Statistic 2004, capitolul 3.1, Forţa de Muncă. La nivelul mediului urban diferenţele dintre imaginile oferite de Anuarul Statistic respectiv de Barometrele de opinie din mai şi octombrie 2003 nu sunt importante (lucrătorii familiali neremuneraţi respectiv cei care lucrează cu ziua au o pondere mică). În cazul mediului rural, însă, în barometrele de opinie (mai-octombrie 2003) ponderea salariaţilor apare sensibil mai mare în rural.

Tabelul 4.2.11 Asocierea dintre statutul profesional al populaţiei ocupate şi apartenenţa de sex respectiv rezidenţă (date din Barometrele Mai şi Octombrie 2003)

MAI 2003 OCTOMBRIE 2003 Total Urban Rural Total Urban Rural

Status ocupaţional principal Frecv. % Frecv. % Frecv. % Frecv. % Frecv. % Frecv. % lucrează cu carte de muncă, autorizaţie/contract 620 76,6% 465 90,1% 155 52,9% 618 66,8% 435 88,8% 183 42,1% lucrează pe cont propriu (include agricultor) 125 15,5% 25 4,8% 100 34,1% 213 23,0% 18 3,7% 195 44,8% patron cu angajaţi / salariaţi 14 1,7% 12 2,3% 2 0,7% 24 2,6% 18 3,7% 6 1,4% lucrează cu ziua 50 6,2% 14 2,7% 36 12,3% 70 7,6% 19 3,9% 51 11,7% Total 809 100% 516 100% 293 100% 925 100% 490 100% 435 100% Explicaţia pe care o propunem este aceea că în rural cei care sunt salariaţi au fost integral cuprinşi în categoria populaţiei ocupate în cele două sondaje de opinie pe când cei care lucrează în gospodăria proprie, mai ales cei care nu beneficiază direct de vânzarea unor produse (probabil cei încadraţi în Anuarul Statistic ca „lucrător familial neremunerat”), au fost excluşi din respectiva categorie. Lucrătorii cu ziua, cu o pondere destul de importantă în rural, conform barometrelor de opinie, au fost încadraţi (în statistica oficială), probabil, printre lucrătorii familiali neremuneraţi sau pe cont propriu, având în vedere că o bună parte dintre ei deţin teren agricol pe care îl exploatează respectiv surse de venit din muncă în afara gospodăriei. După cum rezultă din Tabelul 4.2.10, în Anuarul Statistic 2004 lucrătorii familiali neremuneraţi sunt în marea lor majoritate femei (acestea au o pondere de trei ori mai mare decât bărbaţii) iar în mediul urban respectiva categorie este aproape inexistentă. De aici rezultă că femeile din rural sunt cele care constituie marea majoritate a lucrătorilor familiali neremuneraţi, categorie care este plauzibil să fi fost încadrată, la nivelul barometrelor de opinie, în mare măsură printre persoanele casnice. Vom analiza asocierea dintre apartenenţa de sex şi statutul ocupaţional la nivelul întregii populaţii, separat pentru cele două medii de rezidenţă, aşa cum apare ea în barometrele de opinie din 2003. Din informaţiile prelevate în sondajul de opinie din mai 2003 (a se vedea Tabelul 4.2.12) rezultă că 33,6% din femeile care locuiesc în rural sunt casnice iar prelucrarea datelor culese în luna octombrie a aceluiaşi an conduce la o pondere de 20% a aceleiaşi categorii. S-ar părea că ipoteza pe care am formulat-o referitoare la diferenţele dintre datele oferite de Anuarul Statistic 2004 şi cele care rezultă din barometrele de opinie realizate în 2003 este susţinută.


Diferenţe există, însă, şi între cele două sondaje de opinie: în cel realizat în mai 2003, rata de ocupare a populaţie rurale este cu 14,9% mai mică decât în octombrie 2003 iar pentru femeile din rural diferenţa este şi mai mare (19,2%). Datele din octombrie 2003 sunt mai apropiate de cele din Anuarul Statistic 2004 dar presupun, totuşi, un nivel mai scăzut al evaluării ratei de ocupare din mediul rural.

Tabelul 4.2.12 Asocierea dintre statutul profesional al populaţiei adulte (18 ani şi peste) şi apartenenţa de sex în funcţie de rezidenţă (date din Barometrele Mai şi Octombrie 2003)

Mai 2003 Octombrie 2003 Rural Urban Rural Urban Status – subiect Masc. Fem. Total Masc. Fem. Total Masc. Fem. Total Masc. Fem. Total Elev / student 4,0% 3,6% 3,8% 10,6% 8,5% 9,4% 2,0% 4,5% 3,3% 9,1% 7,4% 8,2% casnic(ă) 3,2% 33,6% 18,5% 1,0% 12,9% 7,8% 2,8% 20,0% 11,7% ,2% 9,8% 5,5% şomer înregistrat 3,0% 3,0% 3,0% 3,0% 3,7% 3,4% 1,5% 1,4% 1,5% 2,3% 1,9% 2,0% şomer neînregistrat 7,9% 3,2% 5,5% 5,0% 2,7% 3,7% 4,6% 1,8% 3,2% 3,9% 2,5% 3,2% pensionar(ă) 37,2% 34,7% 35,9% 24,9% 32,0% 28,9% 35,9% 30,2% 32,9% 32,3% 34,0% 33,2% Persoana în incapacitate muncă 2,8% 1,7% 2,2% 2,4% 1,8% 2,1% 0,4% 2,4% 1,5% 1,4% 2,9% 2,2% lucrează cu carte muncă / autorizaţie 21,3% 11,6% 16,4% 46,8% 35,3% 40,3% 21,7% 17,1% 19,3% 42,4% 38,9% 40,5% lucrează pe cont propriu 13,8% 7,4% 10,6% 3,0% 1,5% 2,2% 21,7% 19,6% 20,6% 2,9% 0,7% 1,7% patron cu angajaţi 0,2% 0,2% 0,2% 1,6% 0,6% 1,0% 0,9% 0,4% 0,6% 2,1% 1,4% 1,7% lucrează cu ziua / negru 6,6% 1,1% 3,8% 1,6% 0,9% 1,2% 8,5% 2,4% 5,4% 3,3% 0,5% 1,8% Total 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% Rata de ocupare (18 ani şi peste) 41,9% 20,3% 31,0% 53,0% 38,3% 44,7% 52,8% 39,5% 45,9% 50,7% 41,5% 45,7% Având în vedere că în cercetarea noastră accentul nu este pus pe structura populaţie ci pe mobilitatea intergeneraţională, nu este foarte important dacă selectarea populaţie ocupate de la sat s-a făcut exact în acelaşi mod în barometrele de opinie din anii 2002-2004 sau dacă operaţionalizarea conceptului a fost cea proprie statisticilor oficiale. Este evident că variabila „status principal” conduce la o rată a ocupării mai scăzută decât cea din Anuarul Statistic 2004 dar, după cum vom vedea, este singura care poate fi utilizată pentru delimitarea categoriei respective de populaţie la nivelul fiecăreia dintre cele şase baze de date pe care le-am utilizat. Vom prezenta, în continuare, modul în care a fost înregistrată ocupaţia subiecţilor, mai ales pentru a releva diferenţele dintre bazele de date referitoare la încadrarea persoanelor care nu sunt ocupate. Tabelul 4.2.13 Distribuţia de frecvenţă a variabilei „ocupaţie” în Barometrele de Opinie din 2002-2004

Mai 2002

Octombrie 2002

Mai 2003

Octombrie 2003 Aprilie 2004 Octombrie

2004




valid conducători de unităţi, patroni (şi întreprinzători, din 2003) 38 1,7 42 2,0 44 2,1 34 1,7 47 2,1 41 2,3 ocupaţii intelectuale 226 10,4 111 5,3 110 5,2 93 4,7 142 6,5 149 8,3 Tehnicieni sau maiştri 97 4,5 59 2,8 41 2,0 37 1,9 76 3,5 59 3,3 funcţionari în administraţie (doar funcţionari din oct. 2003) 72 3,3 69 3,3 42 2,0 66 3,3 81 3,7 87 4,8 lucrători în servicii şi comerţ 163 7,5 89 4,2 83 4,0 97 4,9 162 7,4 119 6,6 agricultori cu calificare (sau în gosp. proprie din oct. 2002) 37 1,7 66 3,1 137 6,5 216 10,8 249 11,3 243 13,5 meşteşugari şi mecanici reparatori 75 3,4 26 1,2 18 0,9 8 0,4 33 1,5 33 1,8 muncitori calificaţi 614 28,2 264 12,5 243 11,6 257 12,9 539 24,5 486 27,1 muncitori necalificaţi în sectoare neagricole 138 6,3 58 2,8 64 3,1 76 3,8 124 5,6 95 5,3 agricultori fără calificare (zilieri în agricultură din oct. 2002) 422 19,4 43 2,0 18 0,9 38 1,9 57 2,6 83 4,6 cadru militar 19 0,9 14 0,7 14 0,7 16 0,8 23 1,0 10 0,6 Altele (începând din oct. 2002) - - 55 2,6 32 1,5 42 2,1 62 2,8 39 2,2 N-a muncit cu carte de muncă / contract (inactiv din oct. 2002) 274 12,6 1208 57,4 1252 59,7 1020 51,0 603 27,4 350 19,5 Total date valide 2175 100,0 2104 100,0 2098 100,0 2000 100,0 2198 100,0 1794 100,0 NR 37 24 2 35 11 6 Total general 2212 2128 2100 2035 2209 1800

În baza de date din mai 2002 a fost înregistrată ocupaţia pentru toate persoanele ocupate dar şi pentru cele care au deţinut, în trecut, un loc de muncă (actualmente şomeri, pensionari, etc.) fiind


excluşi doar tinerii care n-au avut, încă, un loc de muncă, femeile care au fost mereu casnice şi cei care n-au avut niciodată capacitate de muncă. Pentru a delimita populaţia ocupată, din totalul celor pentru care era înregistrată ocupaţia, am selectat subiecţii care erau încadraţi, pentru variabila „status ocupaţional”, la una dintre categoriile “lucrează cu carte de muncă, autorizaţie sau contract”, „lucrează pe cont propriu (include agricultor)” sau „lucrează cu ziua” (a se vedea tabelul 4.1, Anexa IV). În aceste condiţii, rata de ocupare, raportată la datele valide pentru variabila „ocupaţie” a fost de 889 / 2175 = 40,9%.

Pentru sondajul din octombrie 2002, indicaţia pentru încadrarea subiecţilor a fost „numai pentru ocupaţi, codurile 10 (lucrează cu carte de muncă, autorizaţie sau contract), 11 (lucrează pe cont propriu - include agricultor), 12 (lucrează cu ziua)”, ajungându-se la o pondere a persoanelor ocupate de 42,5%, aceeaşi cu cea indicată de variabila „status principal” (din tabelul 4.2, Anexa IV; rezultă că în acest caz a fost înregistrată ocupaţia subiecţilor doar pentru cei consideraţi ca având statusul respectiv).

În mai 2003 indicaţiile privind înregistrarea ocupaţiei au fost de acelaşi tip dar a fost adăugată categoria „patroni cu angajaţi / salariaţi” şi a fost exclusă cea a zilerilor. Cele 50 de persoane încadrate, conform variabilei status, ca zilieri (în afara sectorului agricol) au fost excluse din categoriile de ocupaţie valide (au fost considerate inactive). Din tabelul 4.3 (Anexa IV) rezultă că au existat câteva excepţii de la metodologia prescrisă, cele mai multe vizând categoria „agricultori cu calificare sau în gospodăria proprie”, din care 14 aveau statusul „casnică”, 10 „şomer” şi 42 „pensionar”. Dacă ţinem cont doar de variabila „Ocupaţia principală (respondent)”, rata da ocupare care rezultă este de 40,3% (sunt incluşi şi subiecţi care nu au statusul de persoană ocupată dar sunt excluşi zilierii din sectorul neagricol). Dacă utilizăm variabila „Status ocupaţional principal (respondent)” incluzându-i şi pe zilieri, ponderea populaţiei ocupate este de 38,6. Dacă, din cei pentru care s-a înregistrat ocupaţia îi eliminăm pe cei care nu au fost înregistraţi (pentru variabila status) ca populaţie ocupată, aceeaşi rată devine 36,1% (a se vedea tabelul I.3). Având în vedere că ponderea populaţie pentru care este înregistrată ocupaţia este, oricum, cea mai redusă comparativ cu celelalte baze de date şi că pentru zilierii din sectoarele neagricole oricum nu putem stabili ocupaţia, vom păstra categoriile de ocupaţie aşa cum au fost înregistrate prin variabila „Ocupaţia principală (respondent)”. Consecinţa va fi o reprezentare mai puternică a agricultorilor, dar care este, totuşi, mai redusă comparativ cu datele din octombrie 2003 (a se vedea Tabelul 4.2.14). Tabelul 4.2.14 Frecvenţa şi ponderea subiecţilor încadraţi ca agricultori pentru variabila ocupaţie şi a celor care, dintre respectiva categorie, au fost consideraţi populaţie ocupată (pentru variabila status)

Mai 2002

Octombrie 2002

Mai 2003

Octombrie 2003

Aprilie 2004

Octombrie 2004

Frecv. % valid Frecv. % valid Frecv. % valid Frecv. % valid Frecv. % valid Frecv. % valid Agricultori încadraţi ca populaţie ocupată 131 6 109 5,1 87 4,1 175 8,8 106 4,8 100 5,6 Total persoane încadrate ca agricultori 459 21,1 109 5,1 155 7,4 254 12,7 306 13,9 326 18,1 Total pers. pt. care e menţionată ocupaţia 1901 87,3 896 42,5 846 40,5 980 49,2 1595 72,5 1444 80,4 Total date valide 2175 100 2104 100 2098 100 2000 100 2198 100 1794 100

În chestionarul barometrului din octombrie 2003 nu există specificaţii pentru operatori privitor la modul de înregistrare a ocupaţiei, apărând, însă, pentru respectiva variabilă, şi varianta de încadrare „97. Inactiv (copii, elevi / studenţi, şomeri, casnice, pensionari)”. După cum rezultă din Tabelul 4.2.14, în cazul acestui barometru ponderea agricultorilor care apar ocupaţi pentru variabila „status” este cea mai mare (8,8%) dar ponderea totală a categoriei agricultorilor este de doar 12,7%, sensibil mai mică decât în cazul barometrului din mai 2002, în care s-a înregistrat ocupaţia pentru toate persoanele care au sau au avut, vreodată, un loc de muncă. Modul de înregistrare a ocupaţiei nu s-a făcut nici exclusiv pentru populaţia definită ca ocupată pentru variabila „status”, nici înregistrând ultima ocupaţie pentru cei care, în prezent, sunt inactivi sau şomeri.

În barometrele din aprilie şi octombrie 2004, a existat aceeaşi cerinţă pentru operatori privitor la înregistrarea ocupaţiei: „OCUP. Ocupaţia principală în prezent sau ultima ocupaţie: Pentru persoanele care în prezent sunt inactive (şomeri, pensionari etc.) sau decedate, pe coloana OCUP se va completa ultima ocupaţie pe care a avut-o respectiva persoană”. Cu toate acestea,


ponderea totalului populaţiei pentru care s-a indicat ocupaţia diferă cu aproape 8% între cele două sondaje şi este sensibil mai mică faţă de barometrul din mai 2002, în care s-au colectat date pentru 87,3% din populaţie. Modul de stabilire a ocupaţiei pentru sondajele din octombrie 2003 şi aprilie-octombrie 2004 pare a fi unul intermediar între cele două situaţii extreme: înregistrarea ocupaţiei doar pentru cei ce deţin, în prezent, un loc de muncă, respectiv pentru toţi cei care au sau au avut un loc de muncă.

Singura modalitate de uniformizare a informaţiilor recoltate din toate sondajele de opinie o constituie luarea în considerare a ocupaţiei doar pentru cei care au fost înregistraţi ca persoane ocupate pentru variabila status. În două dintre cele şase baze de date nu vom opera, însă, această modificare având în vedere că în octombrie 2002 nu există discrepanţe între status şi ocupaţie iar în mai 2003 discrepanţele sunt foarte mici, vizându-i practic, doar pe cei 68 agricultori care apar, în plus, ca persoane ocupate.

Prezentăm, în continuare, rezultatul recodificării variabilei „ocupaţie” (reunirea persoanelor care lucrează în agricultură) şi al selectării subiecţilor care au fost înregistraţi ca persoane ocupate pentru variabila „status” (cu excepţia bazelor de date din octombrie 2002 şi mai 2003).

Tabelul 4.2.15 Distribuţia de frecvenţă a variabilei „ocupaţie” după eliminarea celor care nu aveau statusul de persoane ocupate (pentru barometrele din mai 2002 şi octombrie 2003 – octombrie 2004)

Mai 2002

Octombrie 2002

Mai 2003

Octombrie 2003

Aprilie 2004

Octombrie 2004

Subiect: Ocupaţia Frecv % valid Frecv %

valid Frecv % valid Frecv %


valid Conducători de unităţi, patroni 1) 30 1,4 42 2,0 44 2,1 33 1,7 38 1,7 36 2,0 Ocupaţii intelectuale 144 6,6 111 5,3 110 5,2 89 4,5 97 4,4 105 5,9 Tehnicieni sau maiştri 45 2,1 59 2,8 41 2,0 36 1,8 31 1,4 24 1,3 Funcţionari în administraţie 2) 43 2,0 69 3,3 42 2,0 66 3,3 47 2,1 50 2,8 Lucrători în servicii si comerţ 100 4,6 89 4,2 83 4,0 93 4,7 102 4,6 77 4,3 Meşteşugari şi mecanici reparatori 36 1,7 26 1,2 18 0,9 7 0,4 14 0,6 16 0,9 Muncitori calificaţi 295 13,6 264 12,5 243 11,6 243 12,2 292 13,3 248 13,8 Muncitori necalificaţi în sectoare neagricole 45 2,1 58 2,8 64 3,1 74 3,7 78 3,5 42 2,3 Agricultori 3) 131 6,0 109 5,2 155 7,4 175 8,8 106 4,8 100 5,6 Cadru militar 10 0,5 14 0,7 14 0,7 16 0,8 12 0,5 4 0,2 Altele (numai din octombrie 2002) - - 55 2,6 32 1,5 31 1,6 40 1,8 26 1,4 Populaţie neocupată 1296 59,6 1208 57,4 1252 59,7 1137 56,9 1341 61,0 1066 59,4 Total 2175 100 2104 100,0 2098 100 2000 100 2198 100 1794 100 NR 37 24 2 35 11 6 Total 2212 2128 2100 2035 2209 1800

1) din mai 2003 se adaugă „întreprinzători” 2) din octombrie 2003, numai „funcţionari” 3) pentru mai 2002, „agricultori cu calificare” şi “agricultori fără calificare”; începând din octombrie 2002, “agricultori cu calificare sau în gospodăria proprie” şi „zilieri în agricultură” După cum rezultă din Tabelul 4.2.15, datele înregistrate în cele şase barometre de opinie sunt destul de apropiate, cea mai scăzută rată de ocupare înregistrându-se în octombrie 2004 (39%) iar ca mai ridicată în octombrie 2003 (43,1%). Fluctuaţiile cele mai importante apar, după cum era de aşteptat, pentru agricultori, a căror pondere maximă, raportată la populaţia de 18 ani şi peste, e de 8,8% în octombrie 2003 iar cea minimă, de 4,8% în aprilie 2004. În continuare vom face o comparaţie între modul de distribuire a populaţiei ocupate în interiorul categoriilor socio-profesionale aşa cum rezultă din forma finală a variabilei ocupaţie (Tabelul 4.2.15) pentru octombrie 2003 şi informaţiile din Anuarul Statistic al României 2004. (la capitolul 3, - forţa de muncă -, este prezentată „structura populaţiei ocupate, pe grupe de vârstă, sexe, medii şi grupe de ocupaţii, în 2003”). Trebuie să precizăm faptul că variabilele nu au fost identic definite în barometrele de opinie şi în statistica oficială la care am apelat şi, de aceea, dorim doar să relevăm cu aproximaţie


diferenţele care există şi care vin să confirme observaţiile anterioare privitoare la evaluarea ratei de ocupare a populaţiei care practică agricultura.

Tabel 2.16 Asocierea dintre “grupa de ocupaţii” şi categoria de vârstă a populaţie ocupate în 2003 Total pop. ocup. (mii) 15-24 25-34 35-49 50-64 65 şi + Anuarul Statistic al României 2004

Grupa de ocupaţii a subiecţilor

% pe coloane Frecv. % pe

linii % pe linii

% pe linii

% pe linii

% pe linii

% pe linii

Membri ai corpului legislativ, ai executivului, înalţi conducători ai administraţiei publice, conducători şi funcţionari din unităţile economico-sociale şi politice

2,4% 225 100% 1,2 25,2 52,0 21,2 0,4

Specialişti cu ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice 7,5% 689 100% 3,2 34,5 40,1 21,7 0,2 Tehnicieni, maiştri şi asimilaţi 9,1% 836 100% 5,5 32,9 41,4 19,6 0,2 Funcţionari administrativi 4,0% 372 100% 8,9 35,5 42,1 13,4 0,1 Lucrători operativi în servicii, comerţ şi asimilaţi 8,1% 745 100% 13,2 37,2 40,3 9,1 0,2 Agricultori şi lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit 32,6% 3004 100% 10,7 19,8 22,8 29,0 17,7 Meşteşugari şi lucrători calificaţi în meserii de tip artizanal, de reglare şi întreţinere ale maşinilor şi instalaţiilor 17,8% 1642 100% 10,0 29,0 49,0 11,9 0,1

Alte categorii de ocupaţii 18,6% 1710 100% 14,9 32,3 39,3 12,2 0,8 din care: Muncitori necalificaţi 7,3% 674 100% 14,6 28,2 39,6 15,6 2,0 Total 100% 9223 100% 10,3 28,3 36,4 19,0 6,0 Sursa datelor: Anuarul Statistic al României 2004, capitolul 3, - forţa de muncă, tabelul 3.1.6 Procentele pe coloane au fost calculate pornind de la frecvenţele absolute prezentate în tabel Categoria “agricultori şi lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit” are, de departe, ponderea cea mai importantă din totalul celor ocupaţi şi distribuţia, pe grupe de vârstă, indică îmbătrânirea puternică a acestui segment de populaţie.

Tabelul 4.2.17 Asocierea dintre categoria socio-profesională şi grupa de vârstă a populaţie ocupate (barometrul din Octombrie 2003)

Vârsta subiectului (5 categorii)

18-24 ani 25-34 ani 35-49 ani 50-64 ani 65 ani si peste Total

Barometrul de opinie publică Octombrie 2003 Subiect: Ocupaţia

Total % pe

coloane Frecv. % pe linii Frecv. % pe

linii Frecv. % pe linii Frecv. % pe


linii Conducători de unităţi, patroni, întrep. 3,8% 1 3,0% 7 21,2% 17 51,5% 7 21,2% 1 3,0% 33 100% Ocupaţii intelectuale 10,3% 8 9,0% 21 23,6% 31 34,8% 29 32,6% 89 100% Tehnicieni sau maiştri 4,2% 2 5,6% 5 13,9% 16 44,4% 13 36,1% 36 100% Funcţionari în administraţie 7,6% 6 9,1% 13 19,7% 34 51,5% 13 19,7% 66 100% Lucrători în servicii si comerţ 10,8% 24 25,8% 26 28,0% 33 35,5% 10 10,8% 93 100% Meşteşugari şi mecanici reparatori 0,8% 6 85,7% 1 14,3% 7 100% Muncitori calificaţi 28,2% 29 11,9% 63 25,9% 114 46,9% 37 15,2% 243 100% Muncitori necalificaţi (sect. neagricol) 8,6% 21 28,4% 20 27,0% 26 35,1% 7 9,5% 74 100% Agricultori 20,3% 20 11,4% 43 24,6% 59 33,7% 37 21,1% 16 9,1% 175 100% Cadru militar 1,9% 1 6,3% 9 56,3% 3 18,8% 2 12,5% 1 6,3% 16 100% Altele 3,6% 13 41,9% 5 16,1% 7 22,6% 6 19,4% 31 100% Total 100% 125 14,5% 212 24,6% 346 40,1% 162 18,8% 18 2,1% 863 100% În barometrul de opinie din octombrie 2003 ponderea agricultorilor este cu 12,3% mai mică decât cea a persoanelor ocupate în „agricultură, silvicultură şi pescuit” (conform Anuarului Statistic al României 2004). În plus, ponderea, la nivelul întregii populaţii ocupate, a celor având vârsta de 50 de ani sau peste este 25% în statistica oficială pe când în sondajul de opinie din octombrie 2003 ponderea aceleiaşi categorii de vârstă este de numai 20,9%. Pentru ca lucrurile să devină şi mai clare vom compara datele din Anuarul Statistic 2004 cu referire la populaţia ocupată din mediul rural cu cele oferite de barometrul de opinie publică din octombrie 2003. Vom arăta anvergura diferenţei dintre ponderile agricultorilor (raportate la populaţia ocupată) care rezultă din cele două estimări. Conform Anuarului Statistic 2004, ponderea agricultorilor, silvicultorilor şi piscicultorilor în


totalul populaţiei ocupate din rural este de 62,8% pe când din barometrul de opinie rezultă un cuantum al agricultorilor de 42%. Diferenţa este aproape dublă faţă de cea înregistrată la nivelul întregii populaţii, fapt care confirmă că diferenţele dintre ratele de ocupare ce apar între statistica oficială şi barometrele de opinie se datorează, în mare măsură, nivelului de încadrare a celor din rural în populaţia ocupată (în agricultură).

Tabelul 4.2.18 Asocierea dintre “grupa de ocupaţii” şi vârsta populaţie ocupate în rural (2003) Total pop. ocup. (mii) 15-24 25-34 35-49 50-64 65 şi + Anuarul Statistic al României 2004

RURAL Grupa de ocupaţii a subiecţilor

% pe coloane Frecv. % pe

linii % pe linii

% pe linii

% pe linii

% pe linii

% pe linii

Membri ai corpului legislativ, ai executivului, înalţi conducători ai administraţiei publice, conducători şi funcţionari din unităţile economico-sociale şi politice

0,7% 31 100% 1,8 26,8 43,9 27,5 -

Specialişti cu ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice 1,7% 77 100% 5,7 36,0 31,5 26,1 0,7 Tehnicieni, maiştri şi asimilaţi 3,3% 152 100% 8,4 33,1 38,9 19,5 0,1 Funcţionari administrativi 1,4% 66 100% 9,7 33,2 43,0 14,1 - Lucrători operativi în servicii, comerţ şi asimilaţi 3,9% 180 100% 14,1 39,6 36,0 9,6 0,7 Agricultori şi lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit 62,8% 2864 100% 10,8 19,9 22,5 29,0 17,8

Meşteşugari şi lucrători calificaţi în meserii de tip artizanal, de reglare şi întreţinere ale maşinilor şi instalaţiilor 10,9% 497 100% 11,7 35,3 42,9 9,9 0,2

Alte categorii de ocupaţii 15,2% 694 100% 17,7 33,1 33,7 13,6 1,9 din care: Muncitori necalificaţi 7,4% 337 100% 15,1 30,2 34,1 16,8 3,8 Total 100% 4561 100% 11,8 25,3 28,1 23,2 11,6 Sursa datelor: Anuarul Statistic al României 2004, capitolul 3, - forţa de muncă, tabelul 3.1.6 Procentele pe coloane au fost calculate pornind de la frecvenţele absolute prezentate în tabel Conform Anuarului Statistic, în mediul rural 17,8% dintre lucrătorii din agricultură, silvicultură şi pescuit au 65 de ani şi peste pe când procentul este de 8,3% pentru barometrul din octombrie 2003.

Tabelul 4.2.19 Asocierea dintre categoria socio-profesională şi grupa de vârstă a populaţie ocupate din rural (barometrul din Octombrie 2003)

Vârsta subiectului (5 categorii)

18-24 ani 25-34 ani 35-49 ani 50-64 ani 65 ani si peste Total

Barometrul de opinie publică Octombrie 2003 Populaţie rurală Subiect: Ocupaţia

Total % pe

coloane Frecv. % pe



linii Frecv. % pe linii

Conducători de unităţi, patroni, întrep. 2,8% 3 27,3% 6 54,5% 2 18,2% 11 100% Ocupaţii intelectuale 4,3% 2 11,8% 2 11,8% 6 35,3% 7 41,2% 17 100% Tehnicieni sau maiştri 0,8% 1 33,3% 2 66,7% 3 100% Funcţionari în administraţie 3,8% 3 20,0% 2 13,3% 8 53,3% 2 13,3% 15 100% Lucrători în servicii si comerţ 9,5% 12 31,6% 13 34,2% 9 23,7% 4 10,5% 38 100% Meşteşugari şi mecanici reparatori 0,3% 1 100% 1 100% Muncitori calificaţi 21,5% 11 12,8% 24 27,9% 40 46,5% 11 12,8% 86 100% Muncitori necalificaţi (sect. neagricol) 11,0% 17 38,6% 13 29,5% 10 22,7% 4 9,1% 44 100% Agricultori 42,0% 19 11,3% 41 24,4% 57 33,9% 37 22,0% 14 8,3% 168 100% Cadru militar 1,5% 2 33,3% 1 16,7% 2 33,3% 1 16,7% 6 100% Altele 2,8% 5 45,5% 1 9,1% 2 18,2% 3 27,3% 11 100% Total 100% 70 17,5% 103 25,8% 140 35,0% 72 18,0% 15 3,8% 400 100%

Privitor la structura globală pe vârste în rural, se vede clar că populaţia ocupată din statistica oficială este mai în etate decât cea cuprinsă în respectiva categorie la nivelul eşantionului din octombrie 2003. Ponderea celor având 50 de ani sau peste este de 34,8% în Anuarul statistic 2004 şi de numai 22,8% în sondajul de opinie din octombrie 2003.

Este demn de reţinut faptul că în barometrul de opinie din octombrie 2003 ponderea agricultorilor este cea mai mare comparativ cu celelalte cinci realizate în perioada 2002-2004 şi, ca


urmare, diferenţele dintre acestea şi statistica oficială vor fi şi mai mari decât cele relevate de tabelele 2.16 – 2.19.

O ultimă comparaţie pe care dorim să o realizăm este cea privitoare la distribuţia pe nivele de şcolaritate a populaţiei ocupate în anul 2003, pe grupe de vârstă, după cum rezultă ea tot din Anuarul Statistic al României 2004 respectiv din sondajul de opinie realizat în octombrie 2003.

Tabelul 4.2.20 Date preluate din Anuarul Statistic al României 2004 Structura populaţiei ocupate pe grupe de vârstă şi nivel de instruire, în 2003

Grupe de vârstă (ani) Nivel de instruire Total populaţie ocupată 15-24 25-34 35-49 50-64 65 şi

peste Mii persoane

Total 9223 947 2612 3358 1753 553 Total 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 Superior 10,4 3,8 13,0 11,6 10,8 1,1 Postliceal de specialitate sau tehnic de maiştri 4,3 2,1 5,1 4,1 6,1 0,5 Liceal 30,5 28,8 40,6 37,3 12,2 1,8 Profesional, complementar sau de ucenici 24,7 26,8 26,0 29,1 19,9 3,4 Gimnazial 21,2 32,5 13,8 15,9 33,0 31,5 Primar sau fără şcoală absolvită 8,9 6,0 1,5 2,0 18,0 61,7 Sursa datelor: Anuarul Statistic al României 2004, capitolul 3.1 Forţa de muncă, Tabelul 3.1.5 Per global se constată o reprezentare mai puternică a persoanelor cu studii superioare şi postliceale în barometrul de opinie din octombrie 2003, unde acestea au o pondere, împreună, de 25%, comparativ cu statistica oficială, unde cuantumul este de doar 14,7%.

Tabel 4.2.21 Asocierea dintre nivelul maxim de studii atins şi grupa de vârstă a populaţie ocupate (procente pe coloane, barometrul din Octombrie 2003)

Varsta subiectului (5 categorii) Total 18-24 ani 25-34 ani 35-49 ani 50-64 ani 65 ani si peste Studii subiect Frecv. Procent Frecv. Procent Frecv. Procent Frecv. Procent Frecv. Procent Frecv. Procent

Studii superioare 124 14,4% 10 8,0% 34 16,2% 45 13,0% 34 21,0% 1 5,6% Postliceala, Sc. maistri 91 10,6% 7 5,6% 25 11,9% 34 9,8% 24 14,8% 1 5,6% Liceu 239 27,8% 43 34,4% 70 33,3% 102 29,5% 23 14,2% 1 5,6% 9-10 clase 83 9,6% 9 7,2% 23 11,0% 42 12,1% 9 5,6% Profesionala, Ucenici 182 21,1% 31 24,8% 40 19,0% 81 23,4% 29 17,9% 1 5,6% Gimnaziu 111 12,9% 21 16,8% 18 8,6% 36 10,4% 30 18,5% 6 33,3% Primar sau deloc 31 3,6% 4 3,2% 6 1,7% 13 8,0% 8 44,4% Total 861 100% 125 100% 210 100% 346 100% 162 100% 18 100%

Pentru nivelul scăzut de şcolaritate, situaţia este inversă: din Anuarul Statistic al României

2004 rezultă o pondere a celor având cel mult opt clase de 30,1% pe când din sondajul de opinie realizat în octombrie 2003 procentul celor care au finalizat cel mult gimnaziu este de 16,5. Apreciem că diferenţele înregistrate sunt datorate cuprinderii sensibil mai ridicate, în cadrul populaţiei ocupate, a persoanelor din mediul rural care practică agricultura şi care au, în general, un nivel scăzut de pregătire şcolară.

Analizând fiecare categorie de vârstă în parte (cu rezerva că cei având 65 de ani sau peste sunt prea puţini pentru a permite comparaţii pertinente) constatăm aceleaşi diferenţe ca şi la nivel global. Pentru studiile de nivel intermediar (şcoală profesională – liceu) comparaţia este dificilă având în vedere că în barometrul de opinie din octombrie 2003 a existat şi varianta primei trepte de liceu (9-10 clase) despre care nu ştim cum a fost tratată în statistica oficială.

Dorim să mai facem o observaţie: pentru datele barometrului de opinie din octombrie 2003 categoria de vârstă 50-64 de ani are cea mai mare pondere a celor cu studii superioare şi postliceale (cu 6,4% peste media globală pentru universitate şi 4,2% pentru postliceală), pe când în cazul Anuarului Statistic 2004, ponderea este foarte apropiată de cea a întregii populaţii active. Având în


vedere că ponderea celor cu studii superioare, raportată la întregul efectiv al cohortelor din care fac parte, este cu atât mai scăzută cu cât vârsta este mai înaintată, am dorit să analizăm distribuţia pe categorii de vârstă, pentru fiecare nivel de studii, aşa cum rezultă din statistica oficială, respectiv din sondajul de opinie realizat în octombrie 2003. Pornind de la datele prezentate în Tabelul 4.2.20, am calculat frecvenţele interioare ale acestuia şi procentele pe linii (a se vedea Tabelul 4.2.22).

Tabelul 4.2.22 Date calculate pornind de la Anuarul Statistic al României 2004 Structura populaţiei ocupate pe grupe de vârstă şi nivel de instruire, în 2003

Grupe de vârstă (ani) Nivel de instruire

Total populaţie ocupată 15-24 25-34 35-49 50-64 65 şi peste

Frecv. În mii Frecv. % Frecv. % Frecv. % Frecv. % Frecv. % Frecv. % Superior 959,2 100 36,0 3,8 339,6 35,4 389,5 40,6 189,3 19,7 6,1 0,6 Postliceal / de maiştri 396,6 100 19,9 5,0 133,2 33,6 137,7 34,7 106,9 27,0 2,8 0,7 Liceal 2813,0 100 272,7 9,7 1060,5 37,7 1252,5 44,5 213,9 7,6 10,0 0,4 Profesional / ucenici 2278,1 100 253,8 11,1 679,1 29,8 977,2 42,9 348,8 15,3 18,8 0,8 Gimnazial 1955,3 100 307,8 15,7 360,5 18,4 533,9 27,3 578,5 29,6 174,2 8,9 Primar sau fără şcoală 820,8 100 56,8 6,9 39,2 4,8 67,2 8,2 315,5 38,4 341,2 41,6 Total 9223 100 947 10,3 2612 28,3 3358 36,4 1753 19,0 553 6,0 Populaţia ocupată care a absolvit maximum opt clase, şi în mod special cei având cel mult patru clase, are, în medie, o vârstă mult mai înaintată comparativ cu celelalte categorii de studii. Presupunem că faptul este datorat prezenţei masive, în această categorie, a persoanelor din rural care se ocupă cu agricultura. Din păcate, în Anuarul statistic datele nu sunt prezentate defalcat pe medii de rezidenţă.

Tabel 4.2.23 Asocierea dintre nivelul maxim de studii atins şi grupa de vârstă a populaţie ocupate (procente pe linii, barometrul din Octombrie 2003)

Vârsta subiectului (5 categorii) Total 18-24 ani 25-34 ani 35-49 ani 50-64 ani 65 ani si peste Studii subiect Frecv. Procent Frecv. Procent Frecv. Procent Frecv. Procent Frecv. Procent Frecv. Procent

Studii superioare 124 100% 10 8,1% 34 27,4% 45 36,3% 34 27,4% 1 0,8% Postliceală, Sc. maiştri 91 100% 7 7,7% 25 27,5% 34 37,4% 24 26,4% 1 1,1% Liceu 239 100% 43 18,0% 70 29,3% 102 42,7% 23 9,6% 1 0,4% 9-10 clase 83 100% 9 10,8% 23 27,7% 42 50,6% 9 10,8% Profesională, Ucenici 182 100% 31 17,0% 40 22,0% 81 44,5% 29 15,9% 1 0,5% Gimnaziu 111 100% 21 18,9% 18 16,2% 36 32,4% 30 27,0% 6 5,4% Primar sau deloc 31 100% 4 12,9% - - 6 19,4% 13 41,9% 8 25,8% Total 861 100% 125 14,5% 210 24,4% 346 40,2% 162 18,8% 18 2,1% Comparând datele din barometrul din octombrie 2003 cu cele prezentate în Tabelul 4.2.22 constatăm că, pentru populaţia ocupată având studii superioare, ponderea celor având 50 de ani şi peste apare cu 8% mai mare pentru datele culese prin sondajul de opinie. În cadrul aceleiaşi comparaţii, populaţia ocupată cu nivel scăzut de studii este mai slab reprezentată în barometrul din octombrie 2003 (pentru persoanele având studii gimnaziale diferenţa este de 6.1% iar pentru cele care au absolvit cel mult patru clase, de 12,3%). Categoria persoanelor ocupate având 50 de ani şi peste, aşa cum rezultă din sondajul de opinie realizat în octombrie 2003, comparativ cu statistica oficială, este supra-reprezentată pentru cei cu studii superioare şi sub-reprezentată pentru nivelul scăzut de studii (gimnazial şi primar) probabil datorită, simultan, includerii unei proporţii mai mari de intelectuali mai în vârstă din rural în cadrul populaţiei active şi sub-selectării agricultorilor. Comparând tabelele 2.18 şi 2.19, putem observa că pentru ocupaţiile intelectuale, cei având 50 de ani şi peste din mediul rural au o pondere de 27,8% în Anuarul statistic 2004 pe când pentru datele barometrului de opinie din octombrie 2003 ponderea este de 41,2%.

În barometrul de opinie din octombrie 2003 populaţia ocupată apare ca fiind mai “bătrână” la nivelul ocupaţiilor intelectuale şi mai “tânără” în ceea ce-i priveşte pe cei cu nivel scăzut de


studii, în speţă agricultorii din mediul rural. În plus, după cum am văzut, ponderea populaţiei ocupate este mai mare în statisticile oficiale, în bună măsură datorită includerii sensibil mai puternice a agricultorilor din rural. Subliniem faptul că aceste diferenţe nu trebuie interpretate ca deficienţe ale metodologiei utilizate în barometrele de opinie având în vedere că modul de definire a populaţie ocupate nu a fost acelaşi cu cel indicat în Anuarul Statistic al României 2004. Variabila “statut ocupaţional principal” a fost, evident, mai restrictivă decât cea utilizată în statistica oficială: “toate persoanele de 15 ani şi peste, care au desfăşurat o activitate economică producătoare de bunuri sau servicii de cel puţin o oră2) în perioada de referinţă (săptămâna înaintea înregistrării), în scopul obţinerii unor venituri sub formă de salarii, plată în natura sau alte beneficii”. Comparaţiile pe care le-am realiza până în acest moment au avut ca scop mai buna înţelegere a informaţiilor pe care ni le oferă bazele de date asupra cărora dorim să realizăm o analiză secundară şi, mai ales, uniformizarea acestora în vederea construirii, după cum am mai precizat, a unei baze de date sumative.

În continuarea demersului nostru de compatibilizare a modului de înregistrare a datelor am avut în vedere statutul ocupaţional al subiecţilor şi al partenerilor acestora (soţ/soţie sau concubin(ă). Am recodificat variabilele desemnând statutul ocupaţional în bazele de date corespunzătoare barometrelor din mai şi octombrie 2002 astfel încât să fie identice cu cele utilizate în anii 2003 şi 2004. Reamintim faptul că în mai şi octombrie 2002 lipsea categoria patronilor cu angajaţi şi că, pentru cei care lucrează cu ziua, din octombrie 2003 s-a adăugat specificarea „sau la negru” (a se vedea Tabelul 4.2.6).

Prezentăm doar situaţia statutului ocupaţional al partenerilor având în vedere că cea privitoare la subiecţi a fost deja descrisă în Tabelul 4.2.7.

Tabelul 4.2.24 Distribuţia de frecvenţă a variabilei „statut ocupaţional” pentru soţul (concubinul) / soţia (concubina) subiectului în Barometrele de Opinie din 2002-2004

Mai 2002

Octombrie 2002

Mai 2003

Octombrie 2003

Aprilie 2004

Octombrie 2004




valid elev/student 2 0,1 4 0,3 8 0,6 5 0,4 8 0,5 3 0,3 Casnică 218 14,8 218 15,7 203 15,5 147 11,6 211 14,5 189 15,9 şomer înregistrat 29 2,0 34 2,5 25 1,9 26 2,0 26 1,8 20 1,7 şomer neînregistrat 36 2,4 50 3,6 43 3,3 22 1,7 38 2,6 27 2,3 Pensionar 508 34,4 439 31,7 435 33,1 393 31,0 464 31,9 373 31,5 persoană în incapacitate de muncă 13 0,9 21 1,5 28 2,1 33 2,6 13 0,9 26 2,2 lucrează cu carte de muncă, autorizaţie sau contract 528 35,8 514 37,1 453 34,5 435 34,3 557 38,3 431 36,4 lucrează pe cont propriu (include agricultori) 117 7,9 85 6,1 66 5,0 165 13,0 85 5,8 72 6,1 Patron cu angajaţi (din mai 2003) - - 18 1,4 13 1,0 13 0,9 13 1,1 lucrează cu ziua (sau la negru – din oct. 2003) 25 1,7 22 1,6 34 2,6 30 2,4 41 2,8 31 2,6 Total date valide 1476 100,0 1387 100,0 1313 100,0 1269 100,0 1456 100,0 1185 100,0 NC/NR 736 741 787 766 753 615 Total general 2212 2128 2100 2035 2209 1800 Total populaţie ocupată 670 45,4 621 44,8 571 43,5 643 50,7 696 47,8 547 46,2 Persoane necăsătorite / fără partener(ă) 736 33,3 741 34,8 787 37,5 766 37,6 753 34,1 34,2

Între informaţiile oferite de cele şase baze de date nu apar discrepanţe; procentul persoanelor

pentru care s-au cules date privitoare la soţ / soţie (partener / parteneră) variază între 66,7% (mai 2002) şi 62,4% (octombrie 2003). Ponderea populaţiei ocupate este mai mare decât în cazul subiecţilor, având în vedere că e vorba de un grup particular, persoane care şi-au constituit deja o familie sau care trăiesc în concubinaj (şi care au o vârstă medie mai mare decât ansamblul).

Privitor la ocupaţiile părinţilor şi ale partenerilor subiecţilor (soţ / soţie sau concubin /

2) Pentru lucrătorii pe cont propriu şi lucrătorii familiali neremuneraţi care lucrează în agricultură, durata minimă este de 15 ore.


concubină) menţionăm faptul că acestea au fost înregistrate cu aceleaşi grile ca şi în cazul subiecţilor chestionaţi dar că, după cum am mai arătat, datele lipsesc în barometrul din mai 2002 şi în cel din octombrie 2003. Uniformizarea variabilelor din cele patru baze de date am realizat-o în acelaşi mod ca şi în cazul informaţiilor privitoare la subiecţii chestionaţi, adică agricultorii au fost comasaţi în aceeaşi categorie. În cazul părinţilor subiecţilor nu s-a mai pus problema dacă ocupaţia menţionată este cea prezentă sau ultima ocupaţie pe care au avut-o având în vedere că, pentru o analiză a mobilităţii intergeneraţionale, nu putem stabili un reper unic de raportare în ceea ce priveşte statusul familial, cum ar fi ocupaţia tatălui la o anumită vârstă a acestuia sau într-un anumit moment al vieţii. Raportând poziţia socială a subiecţilor la cea proprie în prezent unuia dintre părinţi respectiv la ultima ocupaţie deţinută de acesta înainte de ieşirea din viaţa activă inducem anumite distorsiuni în analiză având în vedere că taţii (sau mamele) celor mai tineri din eşantion mai pot avea în faţă încă 10-15 ani în care cariera lor poate evolua. Câtă vreme părinţii sunt activi, sub-evaluarea statusului parental este acompaniată de o sub-evaluare corespunzătoare a statusului subiectului, care se află la început de carieră. Distorsiunile devin sistematice în momentul în care ne referim la cohorte mai în etate, pentru care practic toţi părinţii au părăsit viaţa activă. Comparând, de exemplu, cohortele celor având 45-54 de ani cu cele ale subiecţilor având 55-64 de ani vom raporta poziţia socială în momente diferite ale traiectoriei profesionale la acelaşi reper, adică ultima ocupaţie deţinută de taţii sau mamele persoanelor chestionate. Observaţia este importantă doar în momentul în care am dori să tragem concluzii privitoare la evoluţia mobilităţii sociale în România pornind de la datele oferite de o anchetă transversală; important este să reţinem că astfel de comparaţii trebuie realizate cu multă prudenţă datorită inconsistenţei reperelor de raportare a statusurilor parentale şi filiale.

Prezentăm, în continuare, ocupaţiile pentru părinţi şi pentru partenerii subiecţilor, aşa cum rezultă din analiza bazelor de date mai 2002-octombrie 2004, cu observaţia că în cazul partenerilor am încadrat ca „populaţie neocupată” indivizii care, pentru variabila „statut ocupaţional”, au fost înregistraţi în modul respectiv. Persoanele fără partener şi nonrăspunsurile au fost sumate într-o aceeaşi categorie datorită modului ambiguu în care au fost înregistrate informaţiile despre soţi / parteneri: nu exista o variantă de răspuns de genul „persoană fără partener”, şi, ca atare, în bazele de date au fost lăsate spaţii libere (missing sistem) în situaţiile respective. Tabelul 4.2.25 Partener Subiect: Distribuţia variabilei „ocupaţie” după eliminarea celor care nu aveau statusul de persoane ocupate (pentru barometrele din mai 2002 şi octombrie 2003 – octombrie 2004)

Mai 2002

Octombrie 2002

Mai 2003

Octombrie 2003

Aprilie 2004

Octombrie 2004

Partener subiect: Ocupaţia Frecv % valid Frecv %



valid Conducători de unităţi, patroni 24 1,6 31 2,3 26 2,0 21 1,7 25 1,7 26 2,2 Ocupaţii intelectuale 103 7,0 80 5,9 80 6,3 63 5,2 75 5,2 83 7,0 Tehnicieni sau maiştri 42 2,9 42 3,1 25 2,0 30 2,5 27 1,9 14 1,2 Funcţionari în administraţie 44 3,0 41 3,0 29 2,3 42 3,4 35 2,4 27 2,3 Lucrători în servicii si comerţ 74 5,1 57 4,2 44 3,4 44 3,6 75 5,2 53 4,5 Meşteşugari şi mecanici reparatori 26 1,8 21 1,5 9 0,7 7 0,6 10 0,7 11 ,9 Muncitori calificaţi 226 15,4 197 14,4 201 15,7 212 17,3 275 19,1 210 17,8 Muncitori necalificaţi în sectoare neagricole 30 2,0 23 1,7 39 3,1 29 2,4 43 3,0 27 2,3 Agricultori 79 5,4 64 4,7 55 4,3 123 10,1 66 4,6 65 5,5 Cadru militar 10 0,7 9 0,7 13 1,0 14 1,1 14 1,0 7 0,6 Altele (numai din octombrie 2002) - - 35 2,6 15 1,2 12 1,0 32 2,2 19 1,6 Populaţie neocupată 806 55,1 766 56,1 742 58,1 626 51,2 760 52,9 638 54,1 Total 1464 100 1366 100 1278 100 1223 100 1437 100 1180 100 Persoane fără partener sau NR 748 762 822 812 772 620 Total 2212 2128 2100 2035 2209 1800

Datorită ambiguităţii mai sus menţionate ne limităm a observa că pentru datele valide nu există discrepanţe evidente între ponderile categoriilor socio-profesionale care rezultă din cele şase baze de date. Categoria care cunoaşte fluctuaţiile cele mai mari o constituie agricultorii pentru care


diferenţa este maximă între mai şi octombrie 2003 dar între cele două baze de date se înregistrează şi diferenţa cea mai mare în ceea ce priveşte rata de ocupare a partenerilor subiecţilor (în Tabelul 4.2.25 procentele sunt calculate în raport cu întreaga sub-populaţie, atât activi cât şi inactivi). Este plauzibil ca rata de ocupare sensibil mai mare în octombrie 2003 să se datoreze cuprinderii mai puternice în cadrul populaţiei ce deţine un loc de muncă a partenerilor subiecţilor care practică agricultura în gospodăria proprie. Privitor la ocupaţiile mamelor şi taţilor subiecţilor, situaţia este, din nou, ambiguă: în mai 2002 au fost înregistrate ocupaţiile pentru toţi părinţii cu excepţia celor care deţin sau au deţinut un loc de muncă. În mai 2003 şi în aprilie-octombrie 2004 se pare că avem de-a face cu o situaţie intermediară, în sensul că pentru o parte din părinţii care nu mai aparţineau populaţiei active sau şomerilor s-a consemnat ultima ocupaţie pe când alţii au fost încadraţi ca inactivi.

Tabelul 4.2.26 Ocupaţia PĂRINŢILOR subiectului sau ultima ocupaţie pe care au avut-o Mai 2002 Mai 2003 Aprilie 2004 Octombrie 2004

Mama Tatăl Mama Tatăl Mama Tatăl Mama Tatăl PĂRINŢII subiectului: Ocupaţia N %

valid N % valid N %

valid N % valid N %

valid N % valid N %

valid N % valid

Conducători de unităţi, patroni 6 0,3 17 0,8 16 0,8 19 0,9 11 0,5 21 1,1 9 0,5 9 0,5 Ocupaţii intelectuale 127 6,0 93 4,4 66 3,2 70 3,4 59 2,9 50 2,6 44 2,6 61 3,7 Tehnicieni sau maiştri 23 1,1 77 3,7 15 0,7 79 3,9 25 1,2 66 3,4 19 1,1 54 3,3 Funcţionari în administraţie 59 2,8 48 2,3 49 2,4 55 2,7 55 2,7 57 2,9 49 2,9 45 2,7 Lucrători în servicii si comerţ 100 4,7 55 2,6 68 3,3 54 2,7 73 3,6 56 2,9 53 3,2 44 2,7 Meşteşugari / mecanici reparatori 26 1,2 83 3,9 12 0,6 57 2,8 8 0,4 43 2,2 17 1,0 40 2,4 Muncitori calificaţi 346 16,3 626 29,7 272 13,3 548 26,9 310 15,5 598 30,6 241 14,4 507 30,8 Muncitori necalificaţi (neagricoli) 100 4,7 151 7,2 74 3,6 147 7,2 66 3,3 108 5,5 72 4,3 88 5,3 Agricultori 930 43,9 872 41,4 590 28,8 650 31,9 667 33,3 612 31,3 647 38,6 673 40,9 Cadru militar 0 0 22 1,0 1 0,0 29 1,4 2 0,1 28 1,4 5 0,3 12 0,7 Altele - - - - 27 1,3 39 1,9 34 1,7 47 2,4 30 1,8 26 1,6 Populaţie neocupată 401 18,9 62 2,9 861 42,0 290 14,2 695 34,7 267 13,7 488 29,2 88 5,3 Total 2118 100 2106 100 2051 100 2037 100 2005 100 1953 100 1674 100 1647 100 NR 94 106 49 63 204 256 126 153 Total 2212 2212 2100 2100 2209 2209 1800 1800 Pop. neocupată. Masc. / Fem. 0,15 0,34 0,38 0,18

După cum era de aşteptat, pentru taţi ocupaţia este specificată în proporţie sensibil mai mare

decât pentru mame (care au mult mai frecvent statusul de casnică pe tot parcursul vieţii). De observat, totuşi, că raportul masculin / feminin de înregistrare a populaţiei neocupate variază puternic de la o bază de date la alta (de la 0,15, în mai 2002, la 0,38 în aprilie 2004).

Neomogenitatea înregistrării datelor afectează analiza pe care ne propunem să o realizăm în măsura în care pentru subiecţii aparţinând populaţiei active lipsesc informaţii despre părinţi, în speţă despre taţii acestora. Oricum, datorită fecundităţii diferenţiate, structura ocupaţiilor părinţilor subiecţilor nu oglindeşte structura socială a generaţiei precedente, cei aparţinând categoriilor populare fiind supra-reprezentaţi; dacă lipsesc, însă, informaţii despre părinţii subiecţilor aparţinând populaţiei active, analiza mobilităţii sociale se va restrânge asupra datelor valide, cu riscul deformării structurii ocupaţionale a subiecţilor care, în prezent, deţin un loc de muncă.

Ne vom concentra atenţia asupra completitudinii informaţiilor privitoare la taţii subiecţilor având în vedere, că, în analizele clasice, acesta este reperul de raportare a statusului deţinut de subiecţi. După cum se poate deduce din Tabelul 4.2.26, în mai 2002 procentul cumulat al datelor lipsă şi al persoanelor înregistrate ca neocupate a fost cel mai mic (3,1%) pe când mai 2003 a avut valoarea cea mai ridicată (14,5%); ponderea nonrăspunsurilor prezintă, şi ea, fluctuaţii importante pentru cele patru baze de date. Vom încerca să stabilim dacă aceste date lipsesc în aceeaşi măsură în raport cu toate categoriile socio-profesionale ale subiecţilor care deţin, în prezent, un loc de muncă sau există anumite distorsiuni sistematice.

Pentru verificarea modului în care este influenţată structura populaţiei ocupate de lipsa datelor privitoare la taţii subiecţilor (în cazul asocierii celor două variabile) am construit o nouă


caracteristică vizându-i pe aceştia din urmă cu trei categorii: „date valide”, „nonrăspuns” şi „populaţie neocupată”. Avem, astfel, posibilitatea să comparăm structura populaţiei ocupate cu cea care rezultă în urma eliminării subiecţilor pentru care nu există informaţii despre categoria socio-profesională a taţilor.

Tabelul 4.2.27 Asocierea dintre categoria socio/profesională a subiecţilor şi tipul de date deţinute despre ocupaţia taţilor acestora

Mai 2002 Mai 2003 Aprilie 2004 Octombrie 2004 SUBIECT: Ocupaţia (numai activi)

Date valid

Neo-cupat NR Total Date

valid Neo-cupat NR Total Date

valid Neo-cupat NR Total Date

valid Neo-cupat NR Total

29 1 30 37 7 44 26 9 3 38 32 2 2 36 Conducători de unităţi, patroni 3,5% 3,4% 3,4% 5,3% 5,6% 5,2% 3,9% 8,1% 3,6% 4,4% 4,9% 5,6% 4,8% 4,9%

141 3 144 93 15 2 110 78 7 12 97 94 6 5 105 Ocupaţii intelectuale 16,8% 10,3% 16,4% 13,3% 11,9% 9,5% 13,0% 11,8% 6,3% 14,5% 11,3% 14,5% 16,7% 11,9% 14,4% 44 1 45 35 6 41 26 2 3 31 23 1 24 Tehnicieni sau

maiştri 5,3% 3,4% 5,1% 5,0% 4,8% 4,8% 3,9% 1,8% 3,6% 3,6% 3,5% 2,4% 3,3% 41 2 43 31 8 3 42 33 5 9 47 46 3 1 50 Funcţionari în

administraţie 4,9% 6,9% 4,9% 4,4% 6,3% 14,3% 5,0% 5,0% 4,5% 10,8% 5,5% 7,1% 8,3% 2,4% 6,9% 94 2 4 100 68 14 1 83 79 12 11 102 66 6 5 77 Lucrători în servicii si

comerţ 11,2% 16,7% 13,8% 11,4% 9,7% 11,1% 4,8% 9,8% 11,9% 10,8% 13,3% 11,9% 10,2% 16,7% 11,9% 10,6% 35 1 36 13 5 18 12 2 14 13 2 1 16 Meşteşugari /

mecanici reparatori 4,2% 3,4% 4,1% 1,9% 4,0% 2,1% 1,8% 1,8% 1,6% 2,0% 5,6% 2,4% 2,2% 279 5 11 295 194 38 11 243 215 47 30 292 222 8 18 248 Muncitori calificaţi 33,3% 41,7% 37,9% 33,6% 27,8% 30,2% 52,4% 28,7% 32,4% 42,3% 36,1% 34,1% 34,2% 22,2% 42,9% 34,1% 40 2 3 45 50 13 1 64 63 11 4 78 38 3 1 42 Muncitori necalificaţi

(neagricoli) 4,8% 16,7% 10,3% 5,1% 7,2% 10,3% 4,8% 7,6% 9,5% 9,9% 4,8% 9,1% 5,8% 8,3% 2,4% 5,8% 125 3 3 131 140 14 1 155 89 12 5 106 88 4 8 100 Agricultori 14,9% 25,0% 10,3% 14,9% 20,0% 11,1% 4,8% 18,3% 13,4% 10,8% 6,0% 12,4% 13,5% 11,1% 19,0% 13,7% 10 10 8 4 2 14 9 3 12 4 4 Cadru militar 1,2% 1,1% 1,1% 3,2% 9,5% 1,7% 1,4% 3,6% 1,4% 0,6% 0,5% - - - - 30 2 32 33 4 3 40 24 2 26 Altele - - - - 4,3% 1,6% 3,8% 5,0% 3,6% 3,6% 4,7% 3,7% 5,6% 3,6%

838 12 29 879 699 126 21 846 663 111 83 857 650 36 42 728 Total 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% În Tabelul 4.2.27 coloana „Total” reprezintă structura ocupaţională a subiecţilor care deţin

actualmente un loc de muncă iar „date valide” exprimă aceeaşi structură din care s-au eliminat, însă, subiecţii pentru care părinţii au fost înregistraţi ca persoane neocupate sau pentru care nu exista informaţia respectivă. Diferenţa cea mai importantă înregistrată este de 1,7% pentru agricultori în mai 2003 şi tot de 1,7% pentru muncitorii calificaţi în aprilie 2004. Cele două categorii au ponderea ridicată în populaţia ocupată (muncitorii se află pe primul loc iar agricultorii pe al treilea) şi, ca atare, ponderea modificării este de mică anvergură. Per global apreciem că nu apar distorsiuni sistematice, în sensul supra sau subreprezentării celor cu status social scăzut sau ridicat.

Vom continua demersul nostru prin prezentarea modului de înregistrare a nivelului de studii pentru subiecţi, pentru soţul (partenerul) / soţia (partenera) şi pentru părinţii respondenţilor. Trebuie, în primul rând, să facem observaţia că în barometrele mai 2002 – octombrie 2003 au fost utilizate zece categorii de studii pe când în cele două sondaje de opinie realizate în 2004 pentru surprinderea nivelului de şcolaritate s-au utilizat douăsprezece. Itemii „şcoala profesională / ucenici” respectiv „scoală post-liceală sau tehnică de maiştri”, utilizaţi în 2002 şi 2003 au fost înlocuiţi, în 2004, cu patru categorii desemnând fiecare tip de diplomă şcolară separat. Evident, soluţia de compatibilizare a bazelor de date a fost aceea de a recodifica variabilele desemnând nivelul de studii existente în bazele de date ale barometrelor mai şi octombrie 2004, fără ca informaţia să sufere distorsiuni. În Tabelul 4.2.28 prezentăm datele aşa cum au fost ele înregistrate în cele şase baze de date. Pentru părinţii subiecţilor şi pentru soţul (partenerul) / soţia (partenera) acestuia vom oferi datele care au rezultat în urma recodificării variabilelor desemnând nivelul de studii pentru sondajele de opinie din mai şi octombrie 2004.


Analizând sumar datele tabelului 2.28 constatăm că nu există mari diferenţe între informaţiile oferite de cele şase baze de date, cu excepţia ponderii celor care au gimnaziul respectiv liceul pentru barometrele din mai şi octombrie 2002. Tabelul 4.2.28 Distribuţia variabilei „Ultima şcoală - subiect” în Barometrele de Opinie din 2002-2004

Mai 2002

Octombrie2002

Mai 2003

Octombrie2003

Aprilie 2004

Octombrie 2004

Frecv. Procent valid Frecv. Procent

valid Frecv. Procent valid Frecv. Procent


valid fără şcoală 68 3,1 50 2,4 48 2,3 36 1,8 56 2,5 39 2,2 primar (1- 4 clase) 216 9,8 252 11,9 235 11,2 219 10,8 229 10,4 237 13,2 gimnazial (5 - 8 clase) 526 23,8 383 18,0 479 22,8 408 20,1 504 22,9 349 19,4 şcoala profesională / ucenici 363 16,4 354 16,7 334 15,9 350 17,3 - - - - ucenici (din 2004) - - - - - - - - 23 1,0 21 1,2 treapta I de liceu (9 - 10 clase) 164 7,4 122 5,7 179 8,5 158 7,8 183 8,3 142 7,9 şcoala profesională (din 2004) - - - - - - - - 360 16,4 265 14,8 liceu (9 – 12 clase) 511 23,1 590 27,8 472 22,5 494 24,4 514 23,4 434 24,2 scoală post-liceală (de maiştri) 135 6,1 173 8,1 173 8,2 175 8,6 - - - - şcoală maiştri - - - - - - - - 46 2,1 38 2,1 şcoală post-liceală - - - - - - - - 99 4,5 80 4,5 universitar scurt / colegiu 41 1,9 46 2,2 32 1,5 32 1,6 35 1,6 38 2,1 universitar de lungă durată 167 7,5 146 6,9 136 6,5 141 7,0 136 6,2 129 7,2 studii postuniversitare 20 0,9 10 0,5 11 0,5 15 0,7 16 0,7 23 1,3 Total date valide 2211 100 2126 100 2099 100 2028 100 2201 100 1795 100 NR 1 2 1 7 8 5 Total 2212 2128 2100 2035 2209 1800 În octombrie 2002 s-au înregistrat cu 5,8% mai puţine persoane care au finalizat opt clase şi cu 4,6% mai multe care au terminat liceul. Nu comentăm aceste diferenţe, ele putându-se datora fluctuaţiilor normale de eşantionare. Nivelul maxim de studii atins de soţul (partenerul) / soţia (partenera) subiectului este prezentat în Tabelul 4.2.29.

Tabelul 4.2.29 Studiile partenerului (partenerei) subiectului (Barometrele de Opinie din 2002-2004) Mai

2002 Octombrie

2002 Mai

2003 Octombrie

2003 Aprilie 2004

Octombrie 2004

Ultima şcoală - Partener Frecv. Procent valid Frecv. Procent



valid fără şcoală 31 2,0 28 2,0 39 2,5 35 2,4 24 1,6 19 1,6 primar (1- 4 clase) 164 10,6 157 11,3 208 13,2 169 11,5 144 9,8 111 9,3 gimnazial (5 - 8 clase) 358 23,2 249 18,0 343 21,8 334 22,7 324 22,1 235 19,7 şcoala profesională / ucenici 274 17,7 276 19,9 286 18,1 287 19,5 273 18,6 218 18,3 treapta I de liceu (9 - 10 clase) 92 6,0 88 6,4 110 7,0 94 6,4 122 8,3 104 8,7 liceu (9 – 12 clase) 356 23,1 318 23,0 324 20,6 295 20,1 319 21,7 275 23,1 scoală post-liceală (de maiştri) 90 5,8 114 8,2 100 6,3 107 7,3 115 7,8 83 7,0 universitar scurt / colegiu 33 2,1 29 2,1 30 1,9 33 2,2 30 2,0 23 1,9 universitar de lungă durată 139 9,0 119 8,6 129 8,2 105 7,1 104 7,1 109 9,2 studii postuniversitare 7 0,5 7 0,5 7 0,4 12 0,8 14 1,0 14 1,2 Total date valide 1544 100 1385 100 1576 100 1471 100 1469 100 1191 100 Fără partener sau NR 668 30,2% 743 34,9% 524 25,0% 564 27,7% 740 33,5% 609 33,8% Total subiecţi 2212 2128 2100 2035 2209 1800 În tabelul de mai sus diferenţele importante apar între ponderile subiecţilor pentru care s-a înregistrat informaţia respectivă. Considerăm că diferenţele sunt datorate modului ambiguu în care subiecţii necăsătoriţi au interpretat ideea de „partener”. În plus, în octombrie 2002 şi în mai – octombrie 2003 s-au cerut informaţii despre soţ / soţie pe când în celelalte trei erau vizaţi şi concubinii (concubinele). Diferenţe importante apar şi între ponderile datelor valide înregistrate


pentru variabila status respectiv nivel de studii: în mai 2003 ponderea celor încadraţi la categoria „Fără partener sau NR” este de 25% pentru nivelul de şcolaritate şi 37,5% pentru status. În octombrie 2003, pentru aceleaşi variabile, ponderile sunt 27.7% şi 37,6%. Explicaţia credem că este legată de faptul că în chestionarele din mai şi octombrie 2003 a existat, pentru nivelul de studii, indicaţia „soţia poate fi şi concubina sau prietena” pe când statusul a fost înregistrat doar pentru „soţ / soţie”. Probabil că inducerea termenului de „prietenă” a condus la lărgirea categorie celor despre care s-a considerat că au un partener. Ambiguitatea informaţiilor poate fi eliminată prin selectarea populaţiei căsătorite, aşa că nu vom mai insista asupra acestui aspect. Nivelul de studii al părinţilor este prezentat în tabelele 2.30 şi 2.31. Şi în acest caz ponderea datelor valide diferă sensibil atât pentru mame cât şi pentru taţi.

Tabelul 4.2.30 Studiile mamei subiectului (Barometrele de Opinie din 2002-2004) Mai

2002 Octombrie

2002 Mai

2003 Octombrie

2003 Aprilie 2004

Octombrie 2004

Ultima şcoală - MAMA Frecv. Procent valid Frecv. Procent



valid fără şcoală 411 19,3 - - 269 14,2 232 12,6 257 13,2 259 15,5 primar (1- 4 clase) 603 28,3 - - 667 35,2 666 36,0 672 34,6 589 35,2 gimnazial (5 - 8 clase) 683 32,1 - - 495 26,1 489 26,5 508 26,1 436 26,0 şcoala profesională / ucenici 78 3,7 - - 130 6,9 139 7,5 129 6,6 82 4,9 treapta I de liceu (9 - 10 clase) 73 3,4 - - 48 2,5 64 3,5 81 4,2 67 4,0 liceu (9 – 12 clase) 203 9,5 - - 202 10,6 169 9,1 205 10,5 157 9,4 scoală post-liceală (de maiştri) 36 1,7 - - 27 1,4 39 2,1 44 2,3 39 2,3 universitar scurt / colegiu 9 0,4 - - 15 0,8 13 0,7 12 0,6 10 ,6 universitar de lungă durată 34 1,6 - - 41 2,2 34 1,8 31 1,6 33 2,0 studii postuniversitare 1 0,0 - - 3 0,2 3 0,2 5 0,3 2 0,1 Total date valide 2131 100,0 - - 1897 100 1848 100 1944 100 1674 100 NR 81 3,7 - - 203 9,7 187 9,2 265 12,0 126 7,0 Total 2212 100 - - 2100 100 2035 100 2209 100 1800 100

Fluctuaţiile ponderilor nonrăspunsurilor ar putea fi explicate şi prin faptul că în sondajele de opinie din 2003, pentru surprinderea nivelului maxim de studii, a existat şi codul „97 NC”, care se referea la situaţia în care subiectul nu este căsătorit (sau nu are partener) dar care a fost utilizat în 4,4% din cazuri pentru taţi şi în 3,6% din situaţii pentru mame în barometrul din mai 2003.

Tabelul 4.2.31 Studiile tatălui subiectului (Barometrele de Opinie din 2002-2004) Mai

2002 Octombrie

2002 Mai

2003 Octombrie

2003 Aprilie 2004

Octombrie 2004

Ultima şcoală - TATĂL Frecv. Procent valid Frecv. Procent



valid fără şcoală 299 14,2 - - 157 8,4 139 7,6 147 7,8 151 9,2 primar (1- 4 clase) 587 27,9 - - 599 32,2 619 33,8 615 32,4 555 33,8 gimnazial (5 - 8 clase) 621 29,5 - - 490 26,4 471 25,7 490 25,8 440 26,8 şcoala profesională / ucenici 219 10,4 - - 234 12,6 245 13,4 245 12,9 168 10,2 treapta I de liceu (9 - 10 clase) 41 1,9 - - 40 2,2 45 2,5 47 2,5 42 2,6 liceu (9 – 12 clase) 170 8,1 - - 159 8,6 138 7,5 180 9,5 139 8,5 scoală post-liceală (de maiştri) 74 3,5 - - 78 4,2 82 4,5 91 4,8 78 4,8 universitar scurt / colegiu 18 0,9 - - 20 1,1 27 1,5 16 0,8 12 0,7 universitar de lungă durată 71 3,4 - - 74 4,0 60 3,3 56 3,0 54 3,3 studii postuniversitare 6 0,3 - - 8 0,4 7 0,4 9 0,5 3 0,2 Total date valide 2106 100 - - 1859 100 1833 100,0 1896 100 1642 100 NR 106 4,8 - - 241 11,5 202 9,9 313 14,2 158 8,8 Total 2212 100 - - 2100 100 2035 100 2209 100 1800 100

Pentru datele din octombrie 2003, procentele înregistrării codului „97 NC” sunt de 2,8% pentru taţi şi de 2,3% pentru mame. Nu vom mai încerca să facem speculaţii privitor la motivele nonrăspunsurilor ci vom încerca să stabilim în ce fel este influenţată analiza relaţiei dintre nivelul


de studii al subiecţilor încadraţi ca populaţie activă şi cel al părinţilor acestora de ponderea acestor nonrăspunsuri.

Tabelul 4.2.32 Asocierea dintre studiile subiecţilor aparţinând populaţiei ocupate şi tipul de date deţinute despre ultima şcoală absolvită de taţii acestora

TATA: Date valide Studii Mai 2002 Mai 2003 Octombrie 2003 Mai 2004 Octombrie 2004 Subiect: Ultima şcoală absolvită

Date valide NR Total Date

valide NR Total Date valide NR Total Date

valide NR Total Date valide NR Total

3 3 5 1 6 5 5 4 1 5 1 1 fără şcoală 0,4% 0,3% 0,6% 1,8% 0,7% 0,6% 0,6% 0,5% 1,1% 0,6% 0,1% 0,1% 28 28 34 4 38 24 2 26 23 23 21 21 primar (1- 4 clase) 3,3% 3,2% 4,3% 7,0% 4,5% 3,0% 3,8% 3,0% 3,0% 2,7% 3,1% 2,9%

103 4 107 102 5 107 101 10 111 88 17 105 71 3 74 gimnazial (5 - 8 clase) 12,1% 16,0% 12,2% 12,9% 8,8% 12,6% 12,5% 18,9% 12,9% 11,5% 18,3% 12,3% 10,4% 7,0% 10,2%

176 3 179 135 8 143 170 12 182 169 21 190 128 8 136 şcoala profesională / ucenici 20,6% 12,0% 20,4% 17,1% 14,0% 16,9% 21,0% 22,6% 21,1% 22,1% 22,6% 22,2% 18,8% 18,6% 18,8%

72 3 75 75 7 82 73 10 83 73 9 82 65 4 69 treapta I de liceu (9 - 10 clase) 8,4% 12,0% 8,5% 9,5% 12,3% 9,7% 9,0% 18,9% 9,6% 9,6% 9,7% 9,6% 9,5% 9,3% 9,5%

254 12 266 234 14 248 230 9 239 231 24 255 208 21 229 liceu (9 – 12 clase) 29,7% 48,0% 30,3% 29,7% 24,6% 29,3% 28,5% 17,0% 27,8% 30,3% 25,8% 29,8% 30,5% 48,8% 31,6% 60 2 62 91 8 99 86 5 91 63 8 71 59 4 63 şcoală post-liceală

sau tehnic de maiştri 7,0% 8,0% 7,1% 11,5% 14,0% 11,7% 10,6% 9,4% 10,6% 8,3% 8,6% 8,3% 8,7% 9,3% 8,7% 28 28 19 2 21 21 1 22 22 1 23 26 26 universitar de scurtă

durată / colegiu 3,3% 3,2% 2,4% 3,5% 2,5% 2,6% 1,9% 2,6% 2,9% 1,1% 2,7% 3,8% 3,6% 116 1 117 86 8 94 87 3 90 81 11 92 85 3 88 universitar de lungă

durată 13,6% 4,0% 13,3% 10,9% 14,0% 11,1% 10,8% 5,7% 10,5% 10,6% 11,8% 10,7% 12,5% 7,0% 12,1% 14 14 8 8 11 1 12 9 1 10 18 18 studii

postuniversitare 1,6% 1,6% 1,0% 0,9% 1,4% 1,9% 1,4% 1,2% 1,1% 1,2% 2,6% 2,5% 854 25 879 789 57 846 808 53 861 763 93 856 682 43 725 Total populaţie

ocupată 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% După cum rezultă din Tabelul 4.2.32, nonrăspunsurile privitoare la nivelul de studii al taţilor subiecţilor aparţinând populaţiei active sunt relativ uniform repartizate în funcţie de şcolaritatea atinsă de persoanele chestionate. Diferenţa dintre coloana „total”, desemnând distribuţia de frecvenţă a nivelului de studii pentru activi, diferă puţin de coloana „date valide”, care exprimă aceeaşi distribuţie din care au fost eliminaţi subiecţii pentru care nu a fost consemnată pregătirea şcolară (diferenţa maximă se înregistrează pentru subiecţii având studii liceale din octombrie 2004 şi este de 1,1%). Informaţiile de mai sus sunt importante în cazul analizei mobilităţii educaţionale intergeneraţionale, având în vedere că în cazul calculării indicelui de mobilitate Yasuda modificarea ponderii diferitelor categorii ale variabilei poate conduce la intensităţi diferite ale mobilităţii.

Exemplu cu date fictive: Studii Subiecţi Total mobili = 40

Nivel scăzut Nivel ridicat Total Total imobili = 60 Nivel scăzut 40 30 70 Maxim imobili = 50 + 30 = 80 Nivel ridicat 10 20 30 Minim mobili = 100 – 80 = 20

Studii Taţi

Total 50 50 100 Maxim mobili = 50x70/100 +50x30/100 = 50

Ym = (mobili reali – minim mobili) / (maxim mobili – minim mobili) = (40 – 20) / 50 – 20) = 0,66

Dacă se înregistrează 10 nonrăspunsuri pentru subiecţii cu studii de nivel ridicat, toate corespunzând părinţilor cu nivel scăzut de studii, vom avea:

Studii Subiecţi Total mobili = 30 Nivel scăzut Nivel ridicat Total Total imobili = 60

Nivel scăzut 40 20 60 Maxim imobili = 50 + 30 = 80 Nivel ridicat 10 20 30 Minim mobili = 90 – 80 = 10

Studii Taţi

Total 50 40 90 Maxim mobili = 40x60/90 +50x30/90 = 43,3 Ym = (mobili reali – minim mobili) / (maxim mobili – minim mobili) = (30 – 10) / 43,3 – 10) = 0,60


Exemplul cu date fictive de mai sus relevă dependenţa coeficientului de mobilitate al lui Yasuda de completitudinea datelor deţinute despre părinţii subiecţilor, cel puţin pentru cazul în care se ajunge la modificarea distribuţiilor frecvenţelor interioare şi marginale ale tabelului de mobilitate. Evident, se pot imagina situaţii în care lipsa masivă a datelor să nu inducă nici o modificare a coeficientului de mobilitate (pentru exemplul cu date fictive, dacă fiecare frecvenţă interioară sau marginală ar fi împărţită la 10). Analiza realizată până în acest moment a avut un dublu scop: cunoaşterea structurii eşantioanelor cu care vom opera şi aducerea la o formă identică a variabilelor din bazele de date (atât ca semnificaţie sociologică cât şi ca mod de înregistrare a lor la nivelul bazelor de date). După cum precizam mai înainte, pe site-ul Fundaţiei pentru o Societate Deschisă există baza de date sumativă pentru barometrele de opinie din 1998-2004 pe care ne propunem să o fructificăm, cel puţin parţial. Din această bază de date am selecţionat, în primul rând, informaţiile care au fost culese în anii 2002-2004, utilizând variabila „valbop”, care desemna momentul realizării sondajului de opinie. Variabila „agentie” indică institutul de sondare a opiniei publice care a realizat fiecare dintre cele şase barometre care ne interesează. Tabelul 4.2.33 Institutele de sondare a opiniei publice care au realizat barometrele de opinie 2002-2004

AGENTIE agenţia de colectare a datelor 1 CURS 2 MMT 3 IMAS 4 Gallup Total

2002,05 (mai 2002) 2212 2212 2002,10 (octombrie 2002) 2128 2128 2003,05 (mai 2003) 2100 2100 2003,10 (octombrie 2002) 2035 2035 2004,05 (mai 2004) 1100 1109 2209

VALBOP (momentul realizării

sondajului) 2004,10 (octombrie 2002) 1800 1800

Total 2035 3228 2212 5009 12484 Sursa datelor: Baza de date construită de Ovidiu Voicu, site-ul Fundaţiei pentru o Societate Deschisă

Din Tabelul 4.2.33 se poate vedea că barometrul de opinie din mai 2002 a fost realizat de IMAS, cel din octombrie 2002 de MMT, etc. Este interesant de ştiut că barometrul de opinie din mai 2004 a fost realizat de MMT împreună cu Gallup, fapt important pentru construirea aşa numitului supercod, variabilă care are destinaţia, în baza de date construită de Bogdan Voicu, de a sintetiza informaţii vizând momentul realizării sondajului, institutul care a cules informaţiile precum şi codul chestionarului, aşa cum a fost el introdus în fiecare dintre bazele iniţiale de date. Reconstituirea acestui „supercod” a fost importantă pentru noi deoarece ne-am propus să ataşăm variabilele pe care le-am analizat până în acest moment (şi pe care le-am adus la aceeaşi formă) bazei sumative pe care a construit-o el. Regula utilizată pentru construirea „supercodului” a fost următoarea: primele patru cifre reprezentau anul realizării sondajului, următoarele două, luna în care au fost culese datele, urma apoi numărul iniţial al chestionarului (completat la stânga cu zerouri dacă era mai mic de patru cifre) apoi virgula zecimală urmată de cifra 1 şi apoi de codul institutului de sondare a opiniei publice (1 pentru CURS, 2 pentru MMT, 3 pentru IMAS şi 4 pentru Gallup). Spre exemplificare, 2004060005,12 semnifică sondaj realizat în iunie 2004, de MMT, având codul iniţial al chestionarului 5. Am construit această variabilă în fiecare dintre cele şase baze de date pe care le vizăm, singura dificultate întâmpinând-o în cazul sondajului de opinie din primăvara anului 2004. În acest caz exista o variabilă „id” având eticheta „id_chestionar” în care numerele chestionarelor se dublau (existau două cu indicele 1, două cu indicele 2, etc.). O altă variabilă „id2”, cu eticheta „ID chestionar” elimina dublarea prin adăugarea cifrei 1 înaintea numărului chestionarului pentru 1109 dintre chestionare respectiv cifra 2 pentru celelalte 1100. Am dedus că primul val de sondare au fost realizate de Gallup (1109 subiecţi) iar următorul de MMT (1100 subiecţi). Variabila „supercod” permite o ordonare crescătoare perfectă a bazei de date sumative astfel încât datele apar în ordinea culegerii informaţiei iar pentru fiecare sondaj, datele sunt ordonate în funcţie de codul iniţial al chestionarului. După ce am construit variabila „supercod” pentru toate cele şase baze de date cu care am operat până în prezent, am construit propria bază de date sumativă, să o numim redusă, care conţinea doar variabilele „standardizate” (apartenenţă de sex, vârstă, ocupaţie, statut ocupaţional,


etc.) şi, evident, variabila „supercod” şi care conţinea informaţii despre toţi cei 12484 de subiecţi care au fost chestionaţi în barometrele din mai 2002 – octombrie 2004. Următorul pas l-a constituit ordonarea crescătoare a „bazei sumative redusă” şi a celei construită de Bogdan Voicu (şi oferită spre analiză pe site-ul Fundaţiei pentru o Societate Deschisă) în funcţie de variabila comună „supercod” şi combinarea celor două (prin instrucţiunea programului SPSS: data, merge files, add variables). Vom numi această bază de date, cu care vom opera preponderent în continuare, „baza de date sumativă 2002-2004” şi vom încerca să indicăm, ori de câte ori vom opera analize în care datele nu provin din toate cele şase sondajele realizate între 2002 şi 2004, care a fost sursa informaţiilor. Pentru a reduce complexitatea bazei de date sumative 2002-2004 am eliminat toate variabilele care nu se găseau în cel puţin două dintre cele şase baze de date iniţiale, demers uşurat de introducerea, de către Bogdan Voicu, a codului – 4 având eticheta „variabila nu a fost culeasă în valul respectiv”. Am eliminat, deci, variabilele care luau valoarea – 4 în cinci sau şase dintre bazele de date vizate de noi. Datele care au fost culese doar în câte unul dintre sondaje, şi care prezintă interes pentru analizele noastre, vor fi prelucrate separat în bazele de date originale (cum ar fi, de exemplu, întrebările referitoare la educaţie şi sistemul de învăţământ, prezente în barometrul din mai 2004). Dintre variabilele „bazei de date sumative 2002-2004” şi care au fost preluate ca atare din cea construită de Bogdan Voicu, nivelul veniturilor ridică probleme destul de greu de soluţionat; în primul rând este vorba despre faptul că inflaţia dar şi creşterea salarială au fost destul de importante în perioada de referinţă dar, în acelaşi timp, am constatat anumite inadvertenţe în ceea ce priveşte modul în care au fost înregistrate datele lipsă în bazele iniţiale de date şi care, evident, s-au regăsit în baza sumativă existentă pe site-ul Fundaţiei pentru o Societate Deschisă.

Ne vom referi, mai întâi, la veniturile personale ale subiecţilor, care sunt surprinse prin variabila: XF0300 Care ar fi venitul dvs. personal luna trecută? -4 variabila nu a fost culeasă in valul respectiv -2 NR -1 NS/NR 99 NS/NR Variabila a fost surprinsă în toate cele şase sondaje de opinie, astfel încât eticheta –4 nu a fost folosită. O primă observaţie este aceea că în cinci din cele şase sondaje de opinie s-au înregistrat procente importante pentru răspunsul „0”, adică nici un venit, pe când în barometrul din mai 2002 nu a fost indicată niciodată această situaţie. Probabil că operatorii de anchetă au catalogat drept nonrăspuns nivelul zero al veniturilor în cazul acestui sondaj de opinie. Aspectul este important, în primul rând, dacă la nivelul populaţiei ocupate există subiecţi care, dintr-un motiv oarecare, nu au avut nici un venit în luna premergătoare culegerii informaţiilor. În acest caz, dacă ne propunem să estimăm veniturile medii ale anumitor categorii de populaţie, valorile vor apărea ca fiind mai mari decât cele reale datorită eliminării din calcul a celor care n-au realizat nici un beneficiu de natură financiară. În plus, printre valorile înregistrate pentru veniturile subiecţilor din barometrul mai 2003 apare codul „9”, în condiţiile în care, în baza sumativă 2002-2004 valorile au fost exprimate în lei. Vom arăta modul în care e prezentată situaţia datelor lipsă în baza mai sus amintită segmentând analiza în funcţie de barometrul de opinie din care provin respectivele date. Deşi „0” reprezintă informaţie validă, o vom trata drept dată lipsă pentru a putea compara cuantumul acestui răspuns în cele şase baze de date.

După cum rezultă din Tabelul 4.2.34, ponderea celor care au declarat un venit nenul variază între 70,2% (în mai 2003) şi 79,9%, în cazul sondajului din mai 2002.

Ponderea celor care declară venit nul este maximă în mai 2004 (20,1%) şi minimă în octombrie 2003 (14,4%) dacă, evident, considerăm că în mai 2002 respectiva variantă de răspuns nu a fost luată în considerare separat. Codul 9, care apare pentru 101 subiecţi în mai 2003, reprezintă, cu mare probabilitate, o eroare de recodificare: în baza originală a barometrului există 101 subiecţi pentru care s-a înregistrat


codul 98, adică „nu ştiu” şi 128 pentru care apare codul 99 (nonrăspuns). Tabelul 4.2.34 Venitul subiectului. Ponderea datelor valide, a venitului nul

şi a nonrăspunsurilor în funcţie de barometrul de opinie din care provin datele Data realizării sondajului de opinie

2002,05 Mai 2002

2002,10 Octombrie 2002

2003,05 Mai 2003

2003,10 Octombrie 2003

2004,05 Mai 2004

2004,10 Octombrie 2004 Total VSUB_MIS

Subiect: venit 0 sau date lipsã Frecv. Procent Frecv. Procent Frecv. Procent Frecv. Procent Frecv. Procent Frecv. Procent Frecv. Procent

-2 420 19,0% 97 4,6% 128 6,1% 108 5,3% 93 4,2% 81 4,5% 927 7,4% -1 24 1,1% 47 2,2% 66 3,2% 47 2,1% 39 2,2% 223 1,8% 0 333 15,6% 397 18,9% 294 14,4% 443 20,1% 325 18,1% 1792 14,4% 9 101 4,8% 101 0,8%

10 Date valide 1768 79,9% 1651 77,6% 1474 70,2% 1567 77,0% 1626 73,6% 1355 75,3% 9441 75,6% Total 2212 100% 2128 100% 2100 100% 2035 100% 2209 100% 1800 100% 12484 100%

În continuare vom trata ca şi date lipsă cele care au codurile –1, -2 şi 9, utilizând un nou cod 9000000000 (am ales această valoare având în vedere că venitul cel mai mare declarat pentru toţi subiecţii chestionaţi în cele şase barometre de opinie este de două miliarde). Referitor la impactul tratării venitului nul ca dată lipsă în barometrul din mai 2002, vom încerca să estimăm erorile care apar în ceea ce priveşte estimarea nivelului mediu al beneficiilor financiare proprii subiecţilor în funcţie de statusul ocupaţional al acestora.

Tabelul 4.2.35 Venitul subiectului. Ponderea datelor valide, a venitului nul şi a nonrăspunsurilor în funcţie de barometrul de opinie din care provin datele şi de statusul ocupaţional al subiectului

Data realizării sondajului de opinie Mai 2002 Octombrie 2002 Mai 2003 Octombrie 2003 Mai 2004 Octombrie 2004 P0S_O_FI Subiect: Statut ocupaţional

-1 NR

0 Fără venit

10 Date valide

-1 NR

0 Fără venit

10 Date valide

-1 NR

0 Fără venit

10 Date valide

-1 NR

0 Fără venit

10 Date valide

-1 NR

0 Fără venit

10 Date valide

-1 NR

0 Fără venit

10 Date valide

54 73 17 44 38 27 50 68 21 38 60 14 78 62 11 42 22 2 elev / student 42,5% 57,5% 17,2% 44,4% 38,4% 18,6% 34,5% 46,9% 17,6% 31,9% 50,4% 9,1% 50,6% 40,3% 14,7% 56,0% 29,3% 192 58 23 135 42 30 188 46 17 120 33 8 200 48 11 172 58 5 casnic(a) 76,8% 23,2% 11,5% 67,5% 21,0% 11,4% 71,2% 17,4% 10,0% 70,6% 19,4% 3,1% 78,1% 18,8% 4,6% 71,4% 24,1% 7 69 3 8 48 7 15 45 3 7 26 4 3 35 3 6 21 6 şomer înregistrat 9,2% 90,8% 5,1% 13,6% 81,4% 10,4% 22,4% 67,2% 8,3% 19,4% 72,2% 9,5% 7,1% 83,3% 10,0% 20,0% 70,0% 36 27 10 78 31 4 71 20 9 37 18 6 65 21 7 28 18 7 şomer neînregistrat

(nu mai primeşte ajutor) 57,1% 42,9% 8,4% 65,5% 26,1% 4,2% 74,7% 21,1% 14,1% 57,8% 28,1% 6,5% 70,7% 22,8% 13,2% 52,8% 34,0% 20 760 16 5 663 49 12 612 30 7 632 26 12 705 17 9 593 8 pensionar(a) 2,6% 97,4% 2,3% ,7% 96,9% 7,3% 1,8% 90,9% 4,5% 1,0% 94,5% 3,5% 1,6% 94,9% 2,7% 1,5% 95,8% 4 16 5 39 3 3 39 1 5 32 1 4 30 4 36 9 persoană în

incapacitate de muncă 20,0% 80,0% 11,4% 88,6% 6,7% 6,7% 86,7% 2,6% 13,2% 84,2% 2,9% 11,4% 85,7% 10,0% 90,0% 64 629 51 12 665 80 7 533 50 12 556 59 10 609 51 9 498 10 lucrează cu carte de

muncă, autorizaţie/contract 9,2% 90,8% 7,0% 1,6% 91,3% 12,9% 1,1% 86,0% 8,1% 1,9% 90,0% 8,7% 1,5% 89,8% 9,1% 1,6% 89,2% 61 97 20 37 88 12 41 72 22 55 136 9 44 68 11 38 66 11 lucrează pe cont pro-

priu (include agricultori) 38,6% 61,4% 13,8% 25,5% 60,7% 9,6% 32,8% 57,6% 10,3% 25,8% 63,8% 7,4% 36,4% 56,2% 9,6% 33,0% 57,4% - - - - - 4 10 12 1 11 7 10 4 1 9 12 Patron cu angajaţi - - - - - 28,6% 71,4% 50,0% 4,2% 45,8% 41,2% 58,8% 28,6% 7,1% 64,3% 4 37 2 9 35 11 10 29 6 10 54 4 22 31 2 12 29 13 lucrează cu ziua 9,8% 90,2% 4,3% 19,6% 76,1% 22,0% 20,0% 58,0% 8,6% 14,3% 77,1% 7,0% 38,6% 54,4% 4,7% 27,9% 67,4%

442 1766 142 333 1649 227 397 1474 171 292 1558 138 438 1619 117 321 1350 Total 20,0% 80,0% 6,7% 15,7% 77,6% 10,8% 18,9% 70,3% 8,5% 14,4% 77,1% 6,3% 20,0% 73,8% 6,5% 18,0% 75,5% În Tabelul 4.2.35 putem observa că datele referitoare la veniturile elevilor, studenţilor persoanelor casnice, a şomerilor (mai ales neînregistraţi) şi a celor care lucrează pe cont propriu sunt major influenţate de neînregistrarea, ca dată validă, a venitului nul în mai 2002 pe când în cazul celor care „lucrează cu carte de muncă, autorizaţie/contract” şi al pensionarilor, diferenţele sunt minime. În ceea ce-i priveşte pe cei care lucrează cu ziua, ponderea datelor valide este sensibil mai mare în barometrul din mai 2002, în ciuda faptului că nu s-au înregistrat separat veniturile nule. Dacă ne referim doar la populaţia ocupată, modul de înregistrare a venitului din mai 2002 ar introduce erori importante în momentul în care ne-am propune, de exemplu, să calculăm veniturile medii ale persoanelor care lucrează în agricultură sau în alte domenii în care ponderea celor care muncesc pe cont propriu este importantă. Având în vedere că în barometrul din mai 2002 nu au fost


înregistrate sursele de venit ale subiectului ci doar ale întregii gospodării şi că nu apare nici o altă variabilă care să ne indice dacă persoana chestionată a avut sau nu un câştig financiar în luna precedentă, comparabilitatea celor şase baze de date, din acest punct de vedere, poate fi păstrată doar dacă estimările se vor face, cel puţin în cazul agricultorilor, doar pentru subiecţii care au declarat un venit nenul. Vom analiza, pentru populaţia ocupată, ponderea nonrăspunsurilor, a venitului nul şi a datelor valide în funcţie de barometrul de opinie din care provin datele şi de categoria socio-profesională a subiecţilor.

Tabelul 4.2.36 Venitul subiectului. Populaţia ocupată. Ponderea datelor valide, a venitului nul şi a nonrăspunsurilor, în funcţie de sondajul de opinie din care provin datele şi de ocupaţia subiectului

Data realizării sondajului de opinie Mai 2002 Octombrie 2002 Mai 2003 Octombrie 2003 Mai 2004 Octombrie 2004 P0OC_FIN Subiect: Ocupaţia

-1 NR

0 Fără venit

10 Date valide

-1 NR

0 Fără venit

10 Date valide

-1 NR

0 Fără venit

10 Date valide

-1 NR

0 Fără venit

10 Date valide

-1 NR

0 Fără venit

10 Date valide

-1 NR

0 Fără venit

10 Date valide

5 25 9 33 11 33 14 1 18 12 26 7 29 1 conducători de unităţi, patroni 16,7% 83,3% 21,4% 78,6% 25,0% 75,0% 42,4% 3,0% 54,5% 31,6% 68,4% 19,4% 80,6%

20 124 13 4 94 20 2 88 15 74 14 83 16 2 87 2 ocupaţii intelectuale 13,9% 86,1% 11,7% 3,6% 84,7% 18,2% 1,8% 80,0% 16,9% 83,1% 14,4% 85,6% 15,2% 1,9% 82,9% 8 37 6 53 4 37 4 32 1 30 1 1 22 3 tehnicieni sau maiştri 17,8% 82,2% 10,2% 89,8% 9,8% 90,2% 11,1% 88,9% 3,2% 96,8% 4,2% 4,2% 91,7% 5 38 7 62 7 35 9 1 56 7 40 5 45 4 funcţionari în

administraţie 11,6% 88,4% 10,1% 89,9% 16,7% 83,3% 13,6% 1,5% 84,8% 14,9% 85,1% 10,0% 90,0% 9 91 1 1 87 12 1 70 3 1 89 9 3 90 9 3 65 5 lucrători în servicii şi

comerţ 9,0% 91,0% 1,1% 1,1% 97,8% 14,5% 1,2% 84,3% 3,2% 1,1% 95,7% 8,8% 2,9% 88,2% 11,7% 3,9% 84,4% 7 29 26 1 3 14 1 6 14 1 2 13 7 meşteşugari şi

mecanici reparatori 19,4% 80,6% 100% 5,6% 16,7% 77,8% 14,3% 85,7% 100% 6,3% 12,5% 81,3% 15 280 13 6 245 22 2 219 10 4 229 20 7 265 15 12 221 8 muncitori calificaţi 5,1% 94,9% 4,9% 2,3% 92,8% 9,1% 0,8% 90,1% 4,1% 1,6% 94,2% 6,8% 2,4% 90,8% 6,0% 4,8% 89,1% 4 41 5 2 51 3 4 57 7 5 62 4 7 67 2 1 39 9 muncitori necalificaţi

în sectoare neagricole 8,9% 91,1% 8,6% 3,4% 87,9% 4,7% 6,3% 89,1% 9,5% 6,8% 83,8% 5,1% 9,0% 85,9% 4,8% 2,4% 92,9% 51 80 9 34 66 9 56 90 13 49 113 6 48 52 8 37 55 10 agricultori 38,9% 61,1% 8,3% 31,2% 60,6% 5,8% 36,1% 58,1% 7,4% 28,0% 64,6% 5,7% 45,3% 49,1% 8,0% 37,0% 55,0% 1 9 1 13 3 11 2 14 1 1 10 1 3 11 cadru militar 10,0% 90,0% 7,1% 92,9% 21,4% 78,6% 12,5% 87,5% 8,3% 8,3% 83,3% 25,0% 75,0% - - 8 7 40 5 2 25 3 28 2 2 36 3 23 12 altele - - 14,5% 12,7% 72,7% 15,6% 6,3% 78,1% 9,7% 90,3% 5,0% 5,0% 90,0% 11,5% 88,5%

125 754 72 54 770 97 70 679 81 61 721 76 68 713 68 58 602 Total 14,2% 85,8% 8,0% 6,0% 85,9% 11,5% 8,3% 80,3% 9,4% 7,1% 83,5% 8,9% 7,9% 83,2% 9,3% 8,0% 82,7% Agricultorii sunt, de departe, categoria cu cea mai mare pondere a veniturilor nule. În mai 2003 şi octombrie 2004 se înregistrează rate destul de ridicate ale declarării venitului nul pentru meşteşugari şi mecanici reparatori iar în mai şi octombrie 2003 respectiv mai 2004, pentru muncitorii necalificaţi în sectoare neagricole.

În ceea ce priveşte ponderea nonrăspunsurilor, conducătorii de unităţi şi patronii sunt cei mai puţin dispuşi să indice câştigurile financiare din luna precedentă. În octombrie 2003 42,4% dintre cei aparţinând categoriei „conducători de unităţi, patroni” au refuzat să răspundă iar în mai 2004 31,6% s-au aflat în respectiva situaţie. Persoanele având ocupaţii intelectuale au, şi ele, o rată a nonrăspunsului constant superioară mediei per barometru de opinie. Aceeaşi situaţie este caracteristică funcţionarilor din administraţie, dar ponderile refuzului declarării venitului din luna anterioară sunt ceva mai mici decât în cazul celor cu ocupaţii intelectuale. În general, se poate observa că muncitorii (calificaţi sau nu) şi agricultorii îşi declară venitul cu ponderi superioare valorii medii calculată la nivelul întregii populaţii ocupate. Se pare că cei având un status social mai ridicat şi, implicit, venituri mai ridicate sunt mai reticenţi în a oferi informaţii despre standardul lor material; cei cu status social mai scăzut oferă cu mai multă uşurinţă respectiva informaţie.

În analiza pe care o întreprindem valorile medii ale veniturilor subiecţilor joacă un rol important deoarece reprezintă un criteriu de relevare a ierarhiei categoriilor socioprofesionale, instrumentul de bază prin intermediul căruia vom defini stratificarea socială proprie societăţii româneşti. Este clar faptul că nonrăspunsurile pot influenţa negativ rezultatele studiului, în măsura


în care, evident, cei care refuză să ofere informaţii privitoare la venituri conduc la deformări importante ale estimărilor valorilor medii proprii grupului din care fac parte. Dacă, de exemplu, conducătorii de unităţi şi patronii cu veniturile cele mai mari sunt cei care refuză în cea mai mare măsură să ofere informaţii despre câştigurile personale din luna anterioară, pentru categoria respectivă se va ajunge la o subevaluare importantă.

Informaţiile care lipsesc ar putea fi înlocuite dacă s-ar putea construi un model de regresie care să explice variabila venit cu suficientă acurateţe şi care, evident, să facă apel la variabile independente pentru care există date despre cei care nu şi-au declarat venitul. În fiecare dintre cele şase baze de date au fost cerute informaţii despre dotările gospodăriei în care locuiesc subiecţii, putându-se obţine, astfel, o estimare a standardului material caracteristic în primul rând familiei dar care este de presupus că reflectă şi contribuţia subiectului, prin veniturile pe care le aduce în respectiva gospodărie.

Tabelul 4.2.37 Modul de înregistrare a informaţiilor vizând dotările gospodăriei în barometrele de opinie realizate în perioada mai 2002-octombrie 2004

Mai 2002 Oct. 2002 Oct. 2004

Mai 2003 Octombrie 2003 Mai 2004

Dacă NU aveţi: Aceasta este pentru că… Oct 2003 Aveţi în gospodărie...?

(în stare de funcţionare, din mai 2004) DA NU DA NU aţi dori dar nu vă

puteţi permite nu doriţi DA

NU, pentru că nu vă

puteţi permite

NU, pentru că nu vă

doriţi

Nu, din alte

motive NR

AUTO Autoturism 1 2 1 2 1 2 1 2 3 7 9

TELEMOB telefon mobil (din oct 2002 inclusiv de la firmă) 1 2 1 2 1 2 1 2 3 7 9

TEL telefon fix 1 2 1 2 1 2 1 2 3 7 9 FRIG Frigider 1 2 1 2 1 2 1 2 3 7 9 APRC cablu / antenă parabolică 1 2 1 2 1 2 1 2 3 7 9 TVC Televizor color 1 2 1 2 1 2 1 2 3 7 9 TVAN Televizor alb negru 1 2 1 2 1 2 1 2 3 7 9 VID Video (numai din mai 2003) 1 2 1 2 1 2 1 2 3 7 9 CONG congelator / ladă frigorifică 1 2 1 2 1 2 1 2 3 7 9 MS maşina de spălat neautomată 1 2 1 2 1 2 1 2 3 7 9 MAUT maşină de spălat automată 1 2 1 2 1 2 1 2 3 7 9 PC Computer 1 2 1 2 1 2 1 2 3 7 9 NET acces la Internet 1 2 1 2 1 2 1 2 3 7 9 În octombrie 2004 a existat şi codul 9 pentru nonrăspuns. De la un sondaj de opinie la altul au existat unele diferenţe în denumirea variabilelor Sursa: chestionarele aplicate în sondajele de opinie comandate de Fundaţia pentru o Societate Deschisă, accesibile pe sit-ul www.osf.ro Analizând Tabelul 4.2.37 constatăm că singura problemă în construirea variabilelor care să exprime posesia diferitelor dotări ale gospodăriei o ridică precizarea, prezentă din mai 2004, a stării de funcţionare pentru respectivele dotări. Vom analiza măsura în care respectiva precizare influenţează răspunsurile subiecţilor după ce vom corecta o eroare pe care am constatat-o în construirea variabilelor: pentru barometrul din mai 2004 lipsesc datele privitoare la posesia computerului de către subiecţi (apare codul –4, semnificând că în respectivul val nu a fost recoltată informaţia). Variabilele construite de Bogdan Voicu sunt de tip dummy, adică iau valoarea 1 în cazul posesiei unui anumit obiect şi 0 în caz contrar, astfel încât pot fi utilizate în analize cantitative cum ar fi regresia multiliniară. În Tabelul 4.2.38 prezentăm modul în care au răspuns subiecţii defalcat pe barometrele de opinie din care provin datele. Ne-am permis o modificare a celor douăsprezece variabile (care au fost surprinse în toate cele şase barometre de opinie) prin utilizarea unui singur cod pentru datele


lipsă, valoarea –2. Iniţial –2 semnifica „NR” iar –1 „NS (unele valuri: NS/NR). Tabelul 4.2.38 Ponderile dotărilor gospodăriei declarate de către subiecţi în funcţie de sursa datelor

Posesie autoturism

Posesie telefon fix

Posesie Telefon celular

Posesie frigider

Posesie computer

Posesie TV cablu sau parabolică

Momentul recoltării datelor NR NU DA NR NU DA NR NU DA NR NU DA NR NU DA NR NU DA

4 1507 701 7 1006 1199 14 1629 569 3 402 1807 15 1950 247 9 1147 1056 Mai 2002 0,2% 68,1% 31,7% 0,3% 45,5% 54,2% 0,6% 73,6% 25,7% 0,1% 18,2% 81,7% 0,7% 88,2% 11,2% 0,4% 51,9% 47,7% 1 1371 756 1 909 1218 1 1472 655 1 369 1758 1 1847 280 1 1068 1059 Octombrie

2002 0,0% 64,4% 35,5% 0,0% 42,7% 57,2% 0,0% 69,2% 30,8% 0,0% 17,3% 82,6% 0,0% 86,8% 13,2% 0,0% 50,2% 49,8% 11 1434 655 33 896 1171 18 1477 605 6 379 1715 28 1781 291 28 967 1105 Mai 2003 0,5% 68,3% 31,2% 1,6% 42,7% 55,8% 0,9% 70,3% 28,8% 0,3% 18,0% 81,7% 1,3% 84,8% 13,9% 1,3% 46,0% 52,6% 18 1362 655 10 869 1156 19 1381 635 7 285 1743 13 1730 292 16 866 1153 Octombrie

2003 0,9% 66,9% 32,2% 0,5% 42,7% 56,8% 0,9% 67,9% 31,2% 0,3% 14,0% 85,7% 0,6% 85,0% 14,3% 0,8% 42,6% 56,7% 8 1502 699 11 932 1266 22 1346 841 7 352 1850 28 1787 394 19 832 1358 Mai 2004 0,4% 68,0% 31,6% ,5% 42,2% 57,3% 1,0% 60,9% 38,1% 0,3% 15,9% 83,7% 1,3% 80,9% 17,8% 0,9% 37,7% 61,5% 3 1215 582 4 779 1017 11 1091 698 5 274 1521 9 1443 348 6 692 1102 Octombrie

2004 0,2% 67,5% 32,3% 0,2% 43,3% 56,5% 0,6% 60,6% 38,8% 0,3% 15,2% 84,5% 0,5% 80,2% 19,3% 0,3% 38,4% 61,2% 45 8391 4048 66 5391 7027 85 8396 4003 29 2061 10394 94 10538 1852 79 5572 6833 TOTAL 0,4% 67,2% 32,4% 0,5% 43,2% 56,3% 0,7% 67,3% 32,1% 0,2% 16,5% 83,3% 0,8% 84,4% 14,8% 0,6% 44,6% 54,7%

Posesie

TV alb-negru Posesie TV color

Posesie congelator

Posesie maşină de spălat clasică

Posesie maşină spălat automată

Posesie legătură internet

Momentul recoltării datelor NR NU DA NR NU DA NR NU DA NR NU DA NR NU DA NR NU DA

24 1484 704 3 638 1571 8 1491 713 17 1466 729 15 1611 586 31 2093 88 Mai 2002 1,1% 67,1% 31,8% 0,1% 28,8% 71,0% 0,4% 67,4% 32,2% 0,8% 66,3% 33,0% 0,7% 72,8% 26,5% 1,4% 94,6% 4,0% 1 1455 672 1 548 1579 1 1340 787 1 1356 771 1 1513 614 1 2011 116 Octombrie

2002 0,0% 68,4% 31,6% 0,0% 25,8% 74,2% 0,0% 63,0% 37,0% 0,0% 63,7% 36,2% 0,0% 71,1% 28,9% 0,0% 94,5% 5,5% 47 1472 581 8 532 1560 15 1395 690 36 1454 610 18 1499 583 44 1940 116 Mai 2003 2,2% 70,1% 27,7% 0,4% 25,3% 74,3% 0,7% 66,4% 32,9% 1,7% 69,2% 29,0% 0,9% 71,4% 27,8% 2,1% 92,4% 5,5% 23 1486 526 10 436 1589 19 1320 696 16 1404 615 14 1402 619 28 1896 111 Octombrie

2003 1,1% 73,0% 25,8% 0,5% 21,4% 78,1% 0,9% 64,9% 34,2% 0,8% 69,0% 30,2% 0,7% 68,9% 30,4% 1,4% 93,2% 5,5% 41 1635 533 7 436 1766 19 1368 822 44 1567 598 14 1416 779 47 2023 139 Mai 2004 1,9% 74,0% 24,1% 0,3% 19,7% 79,9% 0,9% 61,9% 37,2% 2,0% 70,9% 27,1% ,6% 64,1% 35,3% 2,1% 91,6% 6,3% 9 1482 309 3 338 1459 8 1157 635 15 1368 417 12 1121 667 14 1660 126 Octombrie

2004 0,5% 82,3% 17,2% 0,2% 18,8% 81,1% 0,4% 64,3% 35,3% 0,8% 76,0% 23,2% 0,7% 62,3% 37,1% 0,8% 92,2% 7,0% 145 9014 3325 32 2928 9524 70 8071 4343 129 8615 3740 74 8562 3848 165 11623 696 TOTAL 1,2% 72,2% 26,6% 0,3% 23,5% 76,3% 0,6% 64,7% 34,8% 1,0% 69,0% 30,0% 0,6% 68,6% 30,8% 1,3% 93,1% 5,6%

În primul rând, din Tabelul 4.2.38 putem observa că procentajul nonrăspunsurilor este mult mai mic decât în cazul declarării veniturilor. În ceea ce priveşte celălalt aspect pe care ne-am propus să-l urmărim, adică influenţa precizării că obiectele la care se referă întrebările trebuie să fie în stare de funcţionare, constatăm că singurele articole pentru care se constată o scădere a ponderii posesiei declarate îl constituie televizoarele alb-negru şi maşina de spălat clasică. În celelalte cazuri se constată, mai degrabă, o evoluţie pozitivă a dotării gospodăriilor pe parcursul celor trei ani sau, în cel mai rău caz, o stagnare (de exemplu, posesia automobilului şi a telefonului fix). Apreciem că dotarea gospodărie cu televizor alb-negru sau maşină de spălat neautomată denotă nu un standard ridicat ci indică, mai degrabă, starea de sărăcie. Oricum, considerăm că eliminând dintre variabilele referitoare la dotările gospodăriei pe cele mai sus amintite, putem să le utilizăm pe celelalte zece rămase pentru a analiza relaţia lor cu veniturile declarate de către subiecţi, chiar dacă din anul 2004 formularea întrebării a fost modificată. Am presupus că fiecare variabilă luată în parte are puţină relevanţă pentru nivelul veniturilor subiecţilor aşa că am construit un indicator sintetic desemnând numărul de bunuri existente în gospodăria fiecărei persoane chestionate. Indicatorul respectiv ridică o singură problemă, în momentul în care este construit prin instrucţiunea „transform count”: este calculat de câte ori a răspuns afirmativ subiectul la cele zece întrebări, fără a se ţine seama de nonrăspunsuri. Dând un


exemplu extrem, cineva care nu a răspuns la nici o întrebare va avea scorul 0, ca şi cum ar fi declarat că nu dispune de nici una dintre dotările gospodăriei. Pentru a controla acest aspect, am construit o nouă variabilă desemnând numărul nonrăspunsurilor.

Tabelul 4.2.39 Numărul de nonrăspunsuri vizând dotările gospodăriei (excluzând TV alb-negru şi maşina de spălat clasică)

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Total Frecvenţă 12119 239 65 21 6 6 2 3 3 4 16 12484 Procent 97,1% 1,9% 0,5% 0,2% 0,0% 0,0% 0,0% 0,0% 0,0% 0,0% 0,1% 100% Procent cumulat 97,1% 99,0% 99,5% 99,7% 99,7% 99,8% 99,8% 99,8% 99,8% 99,9% 100% Pentru definirea datelor lipsă ale variabilei desemnând numărul de dotări ale gospodăriei, cea mai simplă soluţie ar fi constituit-o eliminarea tuturor subiecţilor care n-au răspuns la cel puţin una dintre întrebări. În aceste condiţii, ponderea nonrăspunsurilor ar deveni 2,9%. Am considerat, însă, că acceptarea a cel mult trei nonrăspunsuri este rezonabilă în sensul păstrării semnificaţiei variabilei. Am eliminat, deci, toţi subiecţii care au refuzat de mai mult decât de trei ori să indice prezenţa sau absenţa unuia sau altuia dintre cele zece aspecte puse în discuţie şi, astfel, ponderea nonrăspunsurilor a devenit 0,3%. Înainte de a analiza corelaţia dintre venitul declarat de subiect în luna precedentă recoltării informaţiilor şi numărul de bunuri existente în gospodărie este necesar să stabilim diferenţele de venituri datorate recoltării informaţiilor la momente diferite de timp, adică pe parcursul celor trei ani în care s-au realizat cele şase sondaje de opinie. Per global, subiecţii au declarat venituri cuprinse între zero şi o sută de milioane, cu o singură excepţie, în mai 2004, unde un patron cu angajaţi având vârsta de 56 de ani şi studii superioare, a indicat o sumă de două miliarde. Deşi este plauzibil un astfel de venit, l-am considerat ca dată lipsă deoarece conducea la o valoare a dispersiei datelor de zece ori mai mare decât cea proprie datelor culese în octombrie 2004. Respectiva eliminare a condus la o scădere a mediei veniturilor în mai 2004 cu 965.342 de lei. Facem, din nou, observaţia că în mai 2002 nu au fost înregistrate veniturile nule ca date valide, fapt care conduce la o valoare medie mai ridicată decât cea reală. Prezentăm, în acelaşi tabel, atât datele referitoare la întreaga populaţie cât şi cele care vizează populaţia ocupată, având în vederea că aceasta din urmă este cea care ne interesează în primul rând.

Tabelul 4.2.40 Venitul subiectului. Valorile medii ale veniturilor pentru populaţia totală respectiv pentru cea ocupată în funcţie de sondajul de opinie în care au fost culese datele

Care ar fi venitul dvs. personal luna trecuta? Total populaţie Populaţie ocupată Sondajul

de opinie (data) N Min. Maximum Media Abaterea

standard N Min. Maximum Media Abaterea standard

2002,05 1768 72.000 30.000.000 1.955.828 1.915.539 754 100.000 30.000.000 2.847.066 2.413.449 2002,10 1984 0 47.000.000 2.069.837 2.684.008 824 0 47.000.000 3.254.924 3.290.908 2003,05 1871 0 50.000.000 2.178.445 2.823.444 748 0 50.000.000 3.592.179 3.694.441 2003,10 1861 0 35.000.000 2.409.210 2.514.024 782 0 35.000.000 3.577.123 3.091.180 2004,05 2068 0 80.000.000 2.705.924 3.598.407 780 0 80.000.000 4.384.295 4.817.287 2004,10 1680 0 100.000.000 3.079.872 4.412.006 660 0 100.000.000 4.895.545 5.958.035

Observăm, după cum era de aşteptat, că atât la nivel global cât şi pentru populaţia ocupată veniturile cresc de la un moment la altul al recoltării datelor cu ponderi destul de importante. Excepţia apare în anul 2003 pentru populaţia ocupată, fapt explicabil, probabil, prin valorile extreme ale seriilor de date. Se observă că dispersia datelor este sensibil mai mică pentru veniturile declarate de către subiecţi în mai 2002, fapt datorat neluării în calcul a celor care au declarat venit nul. Vom reface analiza din Tabelul 4.2.40 în condiţiile în care vor fi luate în calcul doar persoanele care au indicat un venit diferit de 0, pentru a putea compara valorile obţinute în anii 2002 şi 2003. Menţionăm faptul că intenţionăm să tratăm datele ca şi cum ar fi fost recoltate la un singur moment


de timp, deci trebuie să ne punem problema realizării unor corecţii care să conducă la situaţia în care aceeaşi sumă de bani să aibă semnificaţii apropiate în toate cele şase sondaje de opinie.

Tabelul 4.2.41 Venitul subiectului. Valorile medii ale veniturilor nenule pentru populaţia totală respectiv pentru cea ocupată în funcţie de sondajul de opinie în care au fost culese datele

Care ar fi venitul dvs. personal luna trecuta? (excluse veniturile nule) Total populaţie Populaţie ocupată Sondajul

de opinie (data) N Min. Maximum Media Abaterea

standard N Min. Maximum Media Abaterea standard

2002,05 1768 72.000 30.000.000 1.955.828 1.915.539 754 100.000 30.000.000 2.847.066 2.413.449 2002,10 1651 100.000 47.000.000 2.487.314 2.760.208 770 100.000 47.000.000 3.483.191 3.285.490 2003,05 1474 70.000 50.000.000 2.765.176 2.914.939 678 100.000 50.000.000 3.963.053 3.686.217 2003,10 1567 100.000 35.000.000 2.861.225 2.492.538 721 100.000 35.000.000 3.879.764 3.031.359 2004,05 1625 100.000 80.000.000 3.443.600 3.733.476 712 100.000 80.000.000 4.803.020 4.838.566 2004,10 1355 200.000 100.000.000 3.818.587 4.616.843 602 200.000 100.000.000 5.367.209 6.032.266

Seriile de valori obţinute prin eliminarea veniturilor nule au semnificaţie mai degrabă pentru posibilitatea de comparare a situaţiei din mai 2002. Observăm că valorile medii obţinute în mai şi octombrie 2003 rămân foarte apropiate. Calculând, pentru populaţia ocupată, valoarea medie pentru anul 2002, obţinem 3.165.129 lei, iar pentru anul 2003, un venit de 3.921.409 lei. Aparent, multiplicarea venitului ar fi de 1,24 ori, dacă este ignorată rata inflaţiei. Pentru întreaga populaţie, venitul mediu în 2002 este de 2.221.571 iar în 2003, valoarea obţinută este 2.813.201, conducând la o multiplicare de 1,27. În Anuarul Statistic al României 2004, capitolul 12.1 „veniturile populaţiei”, indicele câştigului salarial real al anului 2003 luând ca bază anul 2002 este de 110,7%. Pentru a obţine datele referitoare la anul 2004, am apelat la „Principalele Proiecţii Macroeconomice pentru 2006” a Comisiei Naţionale de Prognoză, finalizată în 3 Mai 2006.

Tabelul 4.2.42 Evoluţia câştigului salarial mediu pe total economie

2003 2004 2005*) 2006

*)

Câştigul salarial mediu brut ( RON/lunar) 664 818 958 1080 Indicele câştigului salarial mediu brut (%) - anul anterior = 100 124,8 123,2 117,1 112,7 Câştigul salarial mediu net ( RON/lunar) 484 599 731 817 Indicele câştigului salarial mediu net (%) - anul anterior = 100 127,7 123,7 122,1 111,8 Ponderea câştigului salarial mediu net in cel brut ( % ) 72,9 73,2 76,3 75,6 Indicele preţurilor de consum (%) - anul anterior = 100 115,3 111,9 109,0 107,2 Raportul dintre indicele câştigului salarial mediu net si indicele preţurilor de consum (%) 110,8 110,5 112,0 104,3 Indicii câştigului salarial real ( % ) 110,7

**) - - -

*) Date preliminate şi prognozate pe baza anchetei anuale privind forţa de muncă şi câştigul salarial. **)Indici calculaţi de INS ca raport între indicele câştigului salarial nominal mediu net şi indicele preţurilor de consum al populaţiei, pentru gospodăriile de salariaţi, publicaţi în anuar.

Sursa: Comisia Naţională de Prognoză, Principalele Proiecţii Macroeconomice Pentru 2006 - Prognoza de primăvară - 3 Mai 2006 Pentru anul 2004 obţinem, pentru populaţia ocupată, un venit mediu de 5.085.115 iar pentru întreaga populaţie, 3.631.094. Multiplicarea, în raport cu 2003, este de 1,297 pentru populaţia ocupată şi de 1,2907 per total. Comparând datele cu cele din tabel constatăm că indicii câştigului salarial mediu net pentru anii 2003 şi 2004 sunt apropiaţi de cei calculaţi pentru populaţia ocupată, chiar dacă câştigul salarial mediu net este sensibil mai mic (în ciuda faptului că au fost eliminaţi din analiză cei cu venituri nule şi că au fost luate în calcul toate sursele de venit ale subiecţilor). Dacă ne propunem să luăm ca referinţă anul 2003, ar trebui să multiplicăm veniturile din 2002 cu indicele preţurilor de consum (2003 raportat la 2002) iar sumele declarate de subiecţi în 2004 ar trebui împărţite la indicele preţurilor de consum al anului 2004 raportat la 2003. Am construit o nouă variabilă pornind de la cea existentă în baza de date. Notăm faptul că aceleaşi transformări le vom aplica asupra variabilelor desemnând veniturile şi cheltuielile gospodăriilor, pentru a putea realiza o mai bună comparabilitate a datelor obţinute în cei trei ani.


Corelaţia dintre variabila desemnând venitul „real” al subiectului (cu corecţia anterior definită) şi numărul de dotări ale gospodăriei are nivelul de 0,379 pentru întreaga populaţie (toate cele şase eşantioane) iar pentru cea ocupată, coeficientul de corelaţie este 0,400. O altă variabilă aflată în strânsă legătură cu standardul material al subiectului o constituie venitul total al gospodăriei, care a fost surprins în toate cele şase sondaje de opinie. După cum am precizat deja, asupra acestei variabile am aplicat aceeaşi corecţie ca şi asupra venitului personal din luna anterioară. Vom prezenta variabila respectivă, cu observaţia că datele lipsă au fost recodificate într-o valoare unică (9.000.000.000). Ne va interesa, din nou, ponderea nonrăspunsurilor şi a veniturilor declarate nule. Se mai impune o precizare: am considerat dată lipsă venitul de două miliarde declarat pentru gospodărie de aceeaşi persoană care a afirmat că propriul câştig bănesc a fost de 2.000.000.000. Am tratat tot ca dată lipsă (posibil eroare de introducere a datelor) şi venitul gospodăriei de cinci sute de milioane indicat de un alt subiect, agricultor, care nu dispunea de nici una din cele zece bunuri ale gospodăriei surprinse, nu avea baie în casă, etc., şi care a declarat cheltuieli ale gospodărie pentru bunuri alimentare de 100.000 lei şi totale de 500.000. Ar putea fi vorba de o eroare, având în vedere că în octombrie 2003 datele s-au introdus în milioane (500 de milioane putea fi înregistrarea greşită pentru cinci sute de mii de lei), după cum ar putea fi vorba de un venit provenit din vânzarea unui teren, a unui imobil, etc. În general, semnificaţia venitului global al gospodărie poate fi alterată de sumele de bani ocazional obţinute (ex: pentru agricultori vânzări de produse în cantitate mare sau de animale, bani primiţi de la rudele plecate în străinătate, etc.), fapt care măreşte dispersia variabilei şi o face mai puţin relevantă pentru standardul material real. Neexistând date defalcate despre veniturile obţinute din fiecare sursă în parte, este imposibilă separarea celor stabile.

Tabelul 4.2.43 Venitul gospodăriei. Ponderea datelor valide, a venitului nul şi a nonrăspunsurilor în funcţie de barometrul de opinie din care provin datele

Data realizării sondajului de opinie 2002,05

Mai 2002 2002,10

Oct. 2002 2003,05

Mai 2003 2003,10

Oct.2003 2004,05

Mai 2004 2004,10

Oct. 2004 Total VSUB_MIS Subiect: venit 0 sau date lipsã Frecv. Procent Frecv. Procent Frecv. Procent Frecv. Procent Frecv. Procent Frecv. Procent Frecv. Procent -1 Nonrăspuns 169 7,6% 217 10,2% 338 16,1% 234 11,5% 221 10,0% 174 9,7% 1353 10,8%

0 Venit nul 25 1,2% 34 1,6% 20 1,0% 41 1,9% 27 1,5% 147 1,2% 10 Date valide 2043 92,4% 1886 88,6% 1728 82,3% 1781 87,5% 1947 88,1% 1599 88,8% 10984 88,0%

Total 2212 100% 2128 100% 2100 100% 2035 100% 2209 100% 1800 100% 12484 100% După cum se poate vedea din Tabelul 4.2.43, în mai 2002 nu au fost înregistrate veniturile nule nici la nivelul gospodăriilor dar, în ciuda acestui fapt, ponderea datelor valide este cea mai ridicată. Per global, ponderea nonrăspunsurilor este cu 12,6% mai mică decât în cazul venitului individual, iar cea a venitului declarat nul este inferioară cu 13,2%. În mai 2003 s-a înregistrat, din nou, cea mai ridicată rată a refuzului declarării venitului global al gospodăriei pentru luna precedentă. Vom încerca, din nou, să vedem dacă statusul ocupaţional respectiv categoria socio-profesională căreia îi aparţin subiecţii au influenţat disponibilitatea acestora de a oferi informaţii despre suma totală de bani care a fost obţinută de toţi membrii gospodăriei. Per global se constată că nonrăspunsurile sunt mult mai uniform distribuite decât în cazul venitului propriu. Şi în acest caz elevii / studenţii refuză mai frecvent să declare venitul gospodăriei (sau nu îl cunosc?) dar patronii cu angajaţi se află cel mai des în această situaţie. Cei care lucrează pe cont propriu au un nivel superior mediei nonrăspunsurilor dar mult mai redus decât cel referitor la venitul personal. Venituri nule declară cel mai frecvent cei care lucrează pe cont propriu (unde sunt incluşi şi agricultorii), şomerii neînregistraţi şi cei care lucrează cu ziua. Modul în care s-a răspuns la întrebarea vizând veniturile gospodăriei a fost influenţat semnificativ doar de apartenenţa la categoria celor care încă îşi continuă pregătire şcolară şi de calitatea de patron cu angajaţi. În momentul în care analizăm populaţia activă, informaţiile vor fi sensibil mai puţine pentru categoria având statusul cel mai ridicat, cel puţin din punctul de vedere al resurselor financiare. Dacă cei având veniturile cele mai ridicate au fost în mai mică măsură dispuşi să le declare, se va ajunge, evident, la subevaluarea nivelului mediu al acestora.


Tabelul 4.2.44 Venitul gospodăriei. Ponderea datelor valide, a venitului nul şi a nonrăspunsurilor

în funcţie de barometrul de opinie din care provin datele şi de statusul ocupaţional al subiectului Data realizării sondajului de opinie Mai 2002 Octombrie 2002 Mai 2003 Octombrie 2003 Mai 2004 Octombrie 2004 P0S_O_FI Subiect: Statut ocupaţional

-1 NR

0 Fără venit

10 Date valide

-1 NR

0 Fără venit

10 Date valide

-1 NR

0 Fără venit

10 Date valide

-1 NR

0 Fără venit

10 Date valide

-1 NR

0 Fără venit

10 Date valide

-1 NR

0 Fără venit

10 Date valide

25 102 31 68 45 2 98 28 1 90 36 1 117 25 1 49 2 elev / student 19,7% 80,3% 31,3% 68,7% 31,0% 1,4% 67,6% 23,5% 0,8% 75,6% 23,4% 0,6% 76,0% 33,3% 1,3% 65,3% 13 237 29 5 166 47 14 203 19 3 148 16 20 220 14 13 214 5 casnic(a) 5,2% 94,8% 14,5% 2,5% 83,0% 17,8% 5,3% 76,9% 11,2% 1,8% 87,1% 6,3% 7,8% 85,9% 5,8% 5,4% 88,8% 3 73 4 2 53 10 57 2 34 3 39 3 27 6 şomer înregistrat 3,9% 96,1% 6,8% 3,4% 89,8% 14,9% 85,1% 5,6% 94,4% 7,1% 92,9% 10,0% 90,0% 7 56 13 5 101 17 4 74 9 2 53 7 3 82 11 1 41 7 şomer neînregistrat

(nu mai primeşte ajutor) 11,1% 88,9% 10,9% 4,2% 84,9% 17,9% 4,2% 77,9% 14,1% 3,1% 82,8% 7,6% 3,3% 89,1% 20,8% 1,9% 77,4% 32 748 40 1 643 74 2 598 53 2 614 45 1 697 34 585 8 pensionar(a) 4,1% 95,9% 5,8% 0,1% 94,0% 11,0% 0,3% 88,7% 7,9% 0,3% 91,8% 6,1% 0,1% 93,8% 5,5% 94,5% 1 19 1 1 42 10 35 4 4 30 4 31 1 39 9 persoană în

incapacitate de muncă 5,0% 95,0% 2,3% 2,3% 95,5% 22,2% 77,8% 10,5% 10,5% 78,9% 11,4% 88,6% 2,5% 97,5% 65 628 74 1 653 101 1 517 72 2 544 76 2 600 66 492 10 lucrează cu carte de

muncă, autorizaţie/contract 9,4% 90,6% 10,2% ,1% 89,7% 16,3% 0,2% 83,5% 11,7% 0,3% 88,0% 11,2% 0,3% 88,5% 11,8% 88,2% 21 137 20 6 119 17 10 98 22 2 189 17 5 99 11 10 94 11 lucrează pe cont pro-

priu (include agricultori) 13,3% 86,7% 13,8% 4,1% 82,1% 13,6% 8,0% 78,4% 10,3% 0,9% 88,7% 14,0% 4,1% 81,8% 9,6% 8,7% 81,7% - - - - 4 10 12 1 11 6 11 2 12 12 Patron cu angajaţi - - - - 28,6% 71,4% 50,0% 4,2% 45,8% 35,3% 64,7% 14,3% 85,7% 41 3 4 39 12 1 37 10 60 8 7 42 4 1 38 13 lucrează cu ziua 100% 6,5% 8,7% 84,8% 24,0% 2,0% 74,0% 14,3% 85,7% 14,0% 12,3% 73,7% 9,3% 2,3% 88,4%

167 2041 215 25 1884 337 34 1727 229 19 1773 218 39 1938 171 26 1591 Total 7,6% 92,4% 10,1% 1,2% 88,7% 16,1% 1,6% 82,3% 11,3% 0,9% 87,7% 9,9% 1,8% 88,3% 9,6% 1,5% 89,0% După cum anticipam, pentru populaţia ocupată nonrăspunsurile sunt cele mai frecvente în cazul patronilor şi conducătorilor de unităţi. Tabelul 4.2.45 Venitul gospodăriei. Ponderea datelor valide, a venitului nul şi a nonrăspunsurilor, pentru populaţia ocupată, în funcţie de sondajul de opinie din care provin datele şi de ocupaţia subiectului

Data realizării sondajului de opinie Mai 2002 Octombrie 2002 Mai 2003 Octombrie 2003 Mai 2004 Octombrie 2004

P0OC_FIN Subiect: Ocupaţia

-1 NR

0 Fără venit

10 Date valide

-1 NR

0 Fără venit

10 Date valide

-1 NR

0 Fără venit

10 Date valide

-1 NR

0 Fără venit

10 Date valide

-1 NR

0 Fără venit

10 Date valide

-1 NR

0 Fără venit

10 Date valide

5 25 14 28 11 33 13 1 19 11 27 6 30 1 conducători de unităţi, patroni 16,7% 83,3% 33,3% 66,7% 25,0% 75,0% 39,4% 3,0% 57,6% 28,9% 71,1% 16,7% 83,3%

24 120 15 1 95 21 89 18 71 16 81 21 84 2 ocupaţii intelectuale 16,7% 83,3% 13,5% 0,9% 85,6% 19,1% 80,9% 20,2% 79,8% 16,5% 83,5% 20,0% 80,0% 8 37 9 50 2 39 6 30 1 30 1 23 3 tehnicieni sau maiştri 17,8% 82,2% 15,3% 84,7% 4,9% 95,1% 16,7% 83,3% 3,2% 96,8% 4,2% 95,8% 3 40 5 64 9 33 11 55 7 40 4 46 4 funcţionari în

administraţie 7,0% 93,0% 7,2% 92,8% 21,4% 78,6% 16,7% 83,3% 14,9% 85,1% 8,0% 92,0% 12 88 8 81 12 70 4 89 17 85 12 65 5 lucrători în servicii şi

comerţ 12,0% 88,0% 9,0% 91,0% 14,6% 85,4% 4,3% 95,7% 16,7% 83,3% 15,6% 84,4% 6 30 2 24 1 1 16 2 5 1 13 2 2 12 7 meşteşugari şi

mecanici reparatori 16,7% 83,3% 7,7% 92,3% 5,6% 5,6% 88,9% 28,6% 71,4% 7,1% 92,9% 12,5% 12,5% 75,0% 13 282 17 1 246 35 208 21 2 220 25 2 265 21 1 226 8 muncitori calificaţi 4,4% 95,6% 6,4% 0,4% 93,2% 14,4% 85,6% 8,6% 0,8% 90,5% 8,6% 0,7% 90,8% 8,5% 0,4% 91,1% 2 43 9 49 9 55 9 65 8 1 69 2 40 9 muncitori necalificaţi

în sectoare neagricole 4,4% 95,6% 15,5% 84,5% 14,1% 85,9% 12,2% 87,8% 10,3% 1,3% 88,5% 4,8% 95,2% 12 119 6 6 97 15 12 128 18 2 155 13 8 85 10 8 82 10 agricultori 9,2% 90,8% 5,5% 5,5% 89,0% 9,7% 7,7% 82,6% 10,3% 1,1% 88,6% 12,3% 7,5% 80,2% 10,0% 8,0% 82,0% 10 3 11 3 11 2 14 2 10 4 11 cadru militar 100% 21,4% 78,6% 21,4% 78,6% 12,5% 87,5% 16,7% 83,3% 100% 7 2 46 8 1 23 4 27 2 38 4 22 12 altele 12,7% 3,6% 83,6% 25,0% 3,1% 71,9% 12,9% 87,1% 5,0% 95,0% 15,4% 84,6%

85 794 95 10 791 126 14 705 108 5 750 103 11 743 83 11 634 Total 9,7% 90,3% 10,6% 1,1% 88,3% 14,9% 1,7% 83,4% 12,5% 0,6% 86,9% 12,0% 1,3% 86,7% 11,4% 1,5% 87,1%


Cei cu ocupaţii intelectuale au, şi ei, o rată a nonrăspunsului superioară mediei, fapt valabil pentru funcţionarii din administraţie doar în trei dintre barometre. Corelaţia dintre numărul de bunuri deţinute în gospodărie (fără TV alb-negru şi maşină de spălat clasică) şi venitul global din luna trecută este de 0.511 la nivelul întregii populaţii şi de 0,495 pentru populaţia ocupată. În mod firesc, standardul material al gospodăriei (operaţionalizat prin numărul de dotări al acesteia) este mai strâns legat de veniturile totale ale membrilor familiei decât de cel al subiectului chestionat. Corelaţia dintre venitul personal şi cel al gospodăriei este de 0,563 pentru întreaga populaţie şi de 0,651 pentru cei care deţin un loc de muncă, adică 42,4% din varianţa unei variabile poate fi explicată prin valorile celeilalte în cazul populaţiei ocupate. Vom analiza care este relaţia dintre datele lipsă privitoare la veniturile subiectului şi cele vizând câştigurile tuturor membrilor gospodăriei.

Tabelul 4.2.46 TOTAL POPULAŢIE. Asocierea dintre variabilele desemnând validitatea datelor privitoare la venitul subiectului respectiv al gospodăriei

Venitul gospodărie Validitatea datelor Venitul subiectului. Validitatea datelor -1 NR 0 Fără venit 10 Date valide Total -1 Nonrăspuns 710 6 535 1251 0 Fără venit 164 136 1492 1792 10 Date valide 479 5 8957 9441 Total 1353 147 10984 12484

La nivelul întregului eşantion, pentru cele 1251 de nonrăspunsuri privitoare la veniturile

subiecţilor există 710 nonrăspunsuri vizând cele ale gospodăriei, 6 răspunsuri indicând lipsa resurselor financiare şi 535 de date valide. Invers, există 479 de subiecţi care şi-au declarat propriul venit (nenul) dar nu şi pe cel al gospodăriei. În ceea ce-i priveşte pe cei 1792 de indivizi care au indicat lipsa oricărui venit personal, 164 nu au declarat venitul gospodăriei, 136 l-au declarat nul iar 1492 au oferit informaţii valide. Evident, nu putem considera venitul nul ca fiind o informaţie falsă în condiţiile în care există resurse financiare ale gospodăriei dacă ne referim la toate persoanele având 18 ani şi peste (poate fi vorba de elevi, studenţi, casnice, „lucrători familiali neremuneraţi” din agricultură, etc.). Vom relua analiza aceleiaşi chestiuni referindu-ne, de data aceasta, doar la populaţia ocupată.

Tabelul 4.2.47 POPULAŢIE OCUPATĂ Asocierea dintre variabilele desemnând validitatea datelor privitoare la venitul subiectului respectiv al gospodăriei

Venitul gospodărie Validitatea datelor Venitul subiectului. Validitatea datelor -1 NR 0 Fără venit 10 Date valide Total -1 Nonrăspuns 374 2 143 519 0 Fără venit 20 47 244 311 10 Date valide 206 2 4030 4238 Total 600 51 4417 5068

Observăm că, în cazul populaţiei ocupate, ponderea nonrăspunsurilor privitoare la venitul personal este mai mică decât cea vizând resursele financiare ale întregii gospodării. Există, totuşi, 143 de subiecţii care au indicat venitul gospodăriei, dar nu şi pe cel propriu. De asemenea, observăm că dintre cei 311 care au afirmat că nu au câştigat nimic în luna anterioară realizării sondajului de opinie, 244 au dat un răspuns valid privitor la câştigurile tuturor membrilor familiei. Vom încerca să analizăm legătura care există între declararea venitului propriu şi / sau al gospodăriei şi categoria socio-profesională a subiecţilor pentru a stabili dacă o estimare a datelor lipsă privitoare la propriu venit prin intermediul celui al gospodărie este justificată. Ceea ce ne interesează, în mod special, este dacă acele categorii care şi-au declarat în cea mai mică măsură propriul venit, de exemplu directorii de întreprinderi şi patronii, au fost în mai mare măsură dispuşi să indice resursele financiare ale tuturor membrilor familiei. Problema se pune, însă, şi pentru agricultori, mai ales pentru cei care nu sunt „cap de gospodărie” şi care nu gestionează resursele financiare ale familiei dar sunt, chiar indirect, beneficiarii acestora.


Din Tabelul 4.2.48 constatăm că ponderile celor care au refuzat să indice propriul venit dar care au declarat venitul total al gospodăriei au valori care variază între 12,2%, în cazul ocupaţiilor intelectuale, şi 65% în cazul agricultorilor.

Tabelul 4.2.48 POPULAŢIE OCUPATĂ Asocierea dintre variabilele desemnând validitatea datelor privitoare la venitul subiectului respectiv al gospodăriei în funcţie de categoria socio-profesională

Procente pe linii Venitul GOSPODĂRIEI. Validitatea datelor 1 conducători de unităţi, patroni 2 ocupaţii intelectuale Venitul INDIVIDUAL

Validitatea datelor -1 NR 0 Fără venit

10 Date valide Total -1 NR 0 Fără

venit 10 Date valide Total

-1 NR 49 84,5% 9 15,5% 58 100% 86 87,8% 12 12,2% 98 100% 0 Fără venit 1 100% 1 100% 1 12,5% 1 12,5% 6 75,0% 8 100% 10 Date valide 11 6,7% 153 93,3% 164 100% 28 5,1% 522 94,9% 550 100% Total 60 26,9% 1 ,4% 162 72,6% 223 100% 115 17,5% 1 ,2% 540 82,3% 656 100% 3 tehnicieni sau maiştri 4 funcţionari în administraţie -1 NR 19 79,2% 5 20,8% 24 100% 26 65,0% 14 35,0% 40 100% 0 Fără venit 1 100% 1 100% 1 100% 1 100% 10 Date valide 8 3,8% 203 96,2% 211 100% 13 4,7% 263 95,3% 276 100% Total 27 11,4% 209 88,6% 236 100% 39 12,3% 278 87,7% 317 100% 5 lucrători în servicii şi comerţ 7 meşteşugari şi mecanici reparatori -1 NR 36 83,7% 7 16,3% 43 100% 8 80,0% 2 20,0% 10 100% 0 Fără venit 9 100% 9 100% 3 60,0% 2 40,0% 5 100% 10 Date valide 29 5,9% 462 94,1% 491 100% 6 5,9% 96 94,1% 102 100% Total 65 12,0% 478 88,0% 543 100% 14 12,0% 3 2,6% 100 85,5% 117 100% 8 muncitori calificaţi 9 muncitori necalificaţi în sectoare neagricole -1 NR 73 76,8% 1 1,1% 21 22,1% 95 100% 19 76,0% 6 24,0% 25 100% 0 Fără venit 1 3,2% 4 12,9% 26 83,9% 31 100% 1 5,3% 1 5,3% 17 89,5% 19 100% 10 Date valide 58 4,0% 1 ,1% 1400 96,0% 1459 100% 19 6,0% 298 94,0% 317 100% Total 132 8,3% 6 ,4% 1447 91,3% 1585 100% 39 10,8% 1 ,3% 321 88,9% 361 100% 10 agricultori 11 cadru militar -1 NR 37 38,5% 1 1,0% 58 60,4% 96 100% 4 44,4% 5 55,6% 9 100% 0 Fără venit 16 7,1% 34 15,2% 174 77,7% 224 100% 1 100% 1 100% 10 Date valide 21 4,6% 1 ,2% 434 95,2% 456 100% 5 8,3% 55 91,7% 60 100% Total 74 9,5% 36 4,6% 666 85,8% 776 100% 10 14,3% 60 85,7% 70 100%

Ipoteza că cei cu veniturile cele mai ridicate şi care nu doresc să îl declare pe cel propriu ar fi în mai mare măsură dispuşi să îl indice pe cel global al gospodărie nu pare a se confirma, cel puţin în cazul patronilor / directorilor respectiv al persoanelor având ocupaţii intelectuale. În cazul cadrelor militare ar putea fi vorba de mecanismul mai sus amintit dar, în aceeaşi măsură, ar putea fi vorba de apărarea „secretului de serviciu” vizând remuneraţiile (sau utilizarea lui ca subterfugiu pentru a nu răspunde la o întrebare incomodă). În cazul agricultorilor apreciem că explicaţia este cea propusă deja, adică faptul că o bună parte dintre aceştia nu pot decela cuantumul propriului venit din cel global al gospodărie. Privind, însă, lucrurile dintr-o altă perspectivă, constatăm că marea majoritate a subiecţilor care au declarat că nu au obţinut nici un venit în luna precedentă realizării sondajelor indică, totuşi, venitul global al gospodăriei (excepţia ar constitui-o meşteşugarii şi mecanicii reparatori, dar pentru care doar cinci persoane au spus că nu au avut nici un câştig). Declararea unui venit nul pentru o persoană încadrată ca ocupată poate reprezenta un nonrăspuns sau o situaţie pliată pe realitate: cei care lucrează pe cont propriu (inclusiv sau mai ales agricultorii) pot să nu fi obţinut, în luna anterioară realizării sondajului de opinie, nici un beneficiu financiar; de asemenea, unii salariaţi aflaţi în şomaj tehnic este posibil să se fi aflat în aceeaşi situaţie. Totuşi, pentru noi nu prezintă interes situaţia particulară a lunii din an vizată în întrebarea din chestionare ci una generală, vizând relaţia dintre ocupaţie şi venit. Având în vedere că, pe termen lung, un individ ocupat nu poate să aibă, în mod normal, un venit personal nul, ar părea justificată înlocuirea valorilor egale cu zero prin aproximări bazate pe venitul gospodăriei (acolo unde acesta a fost declarat, evident) În acest moment trebuie să ne punem problema avantajelor şi dezavantajelor înlocuirii unor date lipsă, în sensul că orice astfel de operaţie poate conduce la erori care nu pot fi estimate (teoretic ar fi posibil ca relaţia dintre venitul personal şi cel al gospodăriei să fie altul pentru persoanele care l-au declarat pe al doilea dar nu şi pe primul comparativ cu cei care le-au declarat pe ambele. Prezentăm din nou asocierea dintre variabilele desemnând completitudinea


informaţiilor vizând câştigurile financiare (la nivel individual respectiv al gospodăriei) pentru fiecare categorie socio-profesională, calculând, de această dată, procentele per total, pentru a putea estima cuantumul nonrăspunsurilor şi a veniturilor declarate nule referitor la situaţia individuală care ar putea fi înlocuite cu veniturile gospodăriei (ponderate, evident).

Tabelul 4.2.49 POPULAŢIE OCUPATĂ Asocierea dintre variabilele desemnând validitatea datelor privitoare la venitul subiectului respectiv al gospodăriei în funcţie de categoria socio-profesională

Procente per total Venitul GOSPODĂRIEI. Validitatea datelor 1 conducători de unităţi, patroni 2 ocupaţii intelectuale Venitul INDIVIDUAL

Validitatea datelor -1 NR 0 Fără venit

10 Date valide Total -1 NR 0 Fără

venit 10 Date valide Total

-1 NR 49 22,0% 9 4,0% 58 26,0% 86 13,1% 12 1,8% 98 14,9% 0 Fără venit 1 0,4% 1 0,4% 1 ,2% 1 0,2% 6 0,9% 8 1,2% 10 Date valide 11 4,9% 153 68,6% 164 73,5% 28 4,3% 522 79,6% 550 83,8% Total 60 26,9% 1 0,4% 162 72,6% 223 100% 115 17,5% 1 0,2% 540 82,3% 656 100% 3 tehnicieni sau maiştri 4 funcţionari în administraţie -1 NR 19 8,1% 5 2,1% 24 10,2% 26 8,2% 14 4,4% 40 12,6% 0 Fără venit 1 0,4% 1 0,4% 1 0,3% 1 0,3% 10 Date valide 8 3,4% 203 86,0% 211 89,4% 13 4,1% 263 83,0% 276 87,1% Total 27 11,4% 209 88,6% 236 100% 39 12,3% 278 87,7% 317 100% 5 lucrători în servicii şi comerţ 7 meşteşugari şi mecanici reparatori -1 NR 36 6,6% 7 1,3% 43 7,9% 8 6,8% 2 1,7% 10 8,5% 0 Fără venit 9 1,7% 9 1,7% 3 2,6% 2 1,7% 5 4,3% 10 Date valide 29 5,3% 462 85,1% 491 90,4% 6 5,1% 96 82,1% 102 87,2% Total 65 12,0% 478 88,0% 543 100% 14 12,0% 3 2,6% 100 85,5% 117 100% 8 muncitori calificaţi 9 muncitori necalificaţi în sectoare neagricole -1 NR 73 4,6% 1 0,1% 21 1,3% 95 6,0% 19 5,3% 6 1,7% 25 6,9% 0 Fără venit 1 0,1% 4 0,3% 26 1,6% 31 2,0% 1 0,3% 1 0,3% 17 4,7% 19 5,3% 10 Date valide 58 3,7% 1 0,1% 1400 88,3% 1459 92,1% 19 5,3% 298 82,5% 317 87,8% Total 132 8,3% 6 0,4% 1447 91,3% 1585 100% 39 10,8% 1 0,3% 321 88,9% 361 100% 10 agricultori 11 cadru militar -1 NR 37 4,8% 1 0,1% 58 7,5% 96 12,4% 4 5,7% 5 7,1% 9 12,9% 0 Fără venit 16 2,1% 34 4,4% 174 22,4% 224 28,9% 1 1,4% 1 1,4% 10 Date valide 21 2,7% 1 ,1% 434 55,9% 456 58,8% 5 7,1% 55 78,6% 60 85,7% Total 74 9,5% 36 4,6% 666 85,8% 776 100% 10 14,3% 60 85,7% 70 100%

Privitor la subiecţii care nu au fost dispuşi să indice venitul personal dar l-au declarat pe cel al gospodăriei, ponderea cea mai mică este de 1,3% pentru lucrătorii în servicii şi comerţ respectiv pentru muncitorii calificaţi. Ponderea cea mai mare o au, evident, agricultorii (7,5%), urmaţi de cadrele militare (7,1%). Procentele pe care le-am indicat reprezintă, de fapt, măsura cu care ar creşte ponderea datelor considerate „valide”, dacă am estima venitul personal al subiecţilor pornind de la cel al gospodăriei. În cazul conducătorilor de unităţi şi al patronilor, unde ponderea nonrăspunsurilor privitoare la propriul venit este, de departe, cea mai ridicată (26%), doar 9 subiecţi, reprezentând 4% din totalul categoriei, se află în situaţia de a fi declarat venitul gospodăriei dar nu şi pe cel propriu. Pentru cei cu ocupaţii intelectuale, aflaţi pe locul doi din perspectiva cuantumului nonrăspunsurilor, doar douăsprezece persoane, reprezentând 1,8% din total, s-au aflat în situaţia mai sus menţionată. Referitor la veniturile proprii declarate nule, agricultorii se află, de departe, pe primul loc (28,9%), urmaţi, la mare distanţă, de muncitorii necalificaţi în sectoarele neagricole (5,3%). În cazul agricultorilor, 22,4% dintre subiecţi declară că nu au realizat câştiguri financiare în luna anterioară sondajului de opinie dar indică respectivele câştiguri pentru întreaga gospodărie. Apreciem că în cazul acestei categorii socio-profesionale nonrăspunsurile sau indicarea unui venit nul, în condiţiile în care în gospodărie au fost realizate câştiguri financiare, reprezintă, cu mare probabilitate, erori datorate inadecvării întrebării la situaţia particulară în care se află cei care muncesc în gospodăria proprie. Se pot, evident, imagina şi situaţii în care în gospodăriile subiecţilor având statutul de persoane ocupate în agricultură au intrat bani din surse aflate în afara respectivului domeniu de activitate (salarii, pensii ale altor membri ai familiei, ajutoare sociale, alocaţii, etc.) În cazul agricultorilor pe noi ne-ar interesa, de fapt, veniturile realizate în cadrul gospodăriei ţărăneşti care ar reveni persoanei chestionate deoarece prin intermediul acestei variabile vom estima câştigurile


medii realizate în agricultură. Vom încerca, în cele ce urmează, să relevăm relaţia care există între veniturile subiecţilor şi cele ale gospodăriilor din care fac parte separat pentru fiecare categorie socio-profesională prin intermediul analizei de regresie simplă în care am considerat câştigul personal ca variabilă dependentă.

Tabelul 4.2.50 Coeficienţii de corelaţie, varianţa şi eroarea standard a estimării pentru situaţia în care veniturile nule au fost considerate date valide respectiv date lipsă în funcţie de categoria socio-profesională

Veniturile nule considerate date valide Veniturile nule considerate date lipsă

P0OC_FIN Subiect: Ocupaţia R R2 R2 ajustat

Eroarea standard

a estimării R R2 R2 ajustat

Eroarea standard

a estimării 1 conducători de unităţi, patroni 0,869 0,755 0,753 5.143.288 0,868 0,754 0,752 5.159.065 2 ocupaţii intelectuale 0,701 0,492 0,491 2.881.995 0,705 0,498 0,497 2.843.374 3 tehnicieni sau maiştri 0,716 0,513 0,510 1.731.506 0,723 0,523 0,520 1.701.304 4 funcţionari în administraţie 0,401 0,161 0,158 2.221.390 0,401 0,160 0,157 2.212.079 5 lucrători în servicii şi comerţ 0,745 0,555 0,554 2.283.999 0,742 0,550 0,549 2.294.493 7 meşteşugari si mecanici reparatori 0,602 0,363 0,357 1.746.643 0,551 0,303 0,296 1.766.987 8 muncitori calificaţi 0,336 0,113 0,112 1.88.9308 0,326 0,106 0,106 1.854.567 9 muncitori necalificaţi în sectoare neagricole 0,472 0,223 0,220 1.334.977 0,470 0,220 0,218 1.260.749 10 agricultori 0,638 0,407 0,406 2.164.058 0,674 0,455 0,454 2.392.683 11 cadru militar 0,629 0,395 0,384 1.982.288 0,629 0,395 0,384 1.982.288 12 Altele 0,461 0,212 0,207 3.879.922 0,430 0,185 0,179 3.950.840 În primul rând trebuie să facem observaţia că faptul de a elimina din analiză persoanele care au declarat venitul ca fiind nul nu influenţează prea mult relaţia dintre cele două variabile supuse analizei. Doar în cazul agricultorilor diferenţa este mai importantă, în sensul că varianţa explicată creşte cu aproximativ 5%. Nu vom continua cu prezentarea în paralel a celor două analize de regresie ci ne vom referi, în continuare, la populaţia ocupată care a oferit răspunsuri valide, inclusiv la cei care au indicat un venit nul.

Din Tabelul 4.2.50 rezultă că intensitatea relaţiei dintre venitul gospodăriei şi cel al subiectului diferă puternic de la o categorie socio-profesională la alta: în cazul conducătorilor de unităţi şi al patronilor, 75% din varianţa variabilei venit personal poate fi explicată prin venitul gospodăriei. În cazul muncitorilor doar 11% (respectiv 10% dacă veniturile nule le considerăm date lipsă) din varianţă poate fi explicată. Intensitatea legăturii dintre venitul global şi cel personal al subiectului depinde de o serie de aspecte, cum ar fi numărul de persoane din gospodărie care au câştiguri financiare şi de raportul dintre veniturile proprii ale subiectului şi cele ale celorlalţi membri ai familiei. La limită, dacă numai subiectul ar „aduce bani în casă” sau dacă am avea de-a face doar cu persoane căsătorite al căror partener ar câştiga aceeaşi sumă şi nu ar exista alte surse de venit în familie, corelaţia dintre cele două venituri ar fi egală cu unu. Evident, aceeaşi situaţie am regăsi-o şi dacă într-un grup selectat din populaţie gospodăriile ar fi formate doar dintr-o singură persoană sau dacă, pentru un alt grup, ponderea venitului subiectului din cel al întregii gospodării ar fi constantă. Este vorba, evident, de cazuri extreme dar în categoriile pe care le analizăm este probabil să întâlnim cazuri apropiat de cele prezentate mai sus. Corelaţia puternică dintre variabilele care ne interesează existentă în cazul patronilor şi a conducătorilor de unităţi se explică, probabil, prin faptul că celelalte venituri ale gospodăriei sunt puţin semnificative în raport cu cele ale subiecţilor chestionaţi. Pentru ocupaţiile intelectuale, homogamia mai intensă de la nivelul acestei categorii ar putea explica relaţia destul de strânsă dintre venitul individual şi cel al gospodăriei. Trebuie, însă, să luăm în calcul şi ponderea femeilor / bărbaţilor din diferitele categorii socio-profesionale: Dacă femeile sunt plătite mai prost decât bărbaţii, chiar dacă aparţin aceleiaşi categorii socio-profesionale, ar trebui să rezulte corelaţii mai slabe cu venitul global al gospodăriei, în condiţiile în care presupunem că homogamia socio-profesională se manifestă destul de puternic (deci dacă soţul aparţine aceleiaşi categorii sau uneia apropiate, salariul soţiei va avea o pondere sensibil mai mică în raport cu venitul global). Vom arăta, în continuare, care este relaţia dintre venitul propriu şi cel al gospodăriei în funcţie de apartenenţa de sex, în interiorul fiecărei categorii socio-profesionale, indicând, de asemenea, veniturile medii realizate de către bărbaţi şi femei.


Având în vedere că în cazul corelaţiilor vom obţine informaţii doar despre populaţia ocupată care a declarat ambele venituri, vom calcula ponderea per categorie socio-profesională şi valorile medii pentru câştigurile financiare doar pentru aceşti subiecţi.

Tabelul 4.2.51 POPULAŢIE OCUPATĂ. Corelaţiile dintre venitul propriu respectiv al gospodăriei şi valorile medii ale câştigurilor financiare personale în funcţie de sex şi categoria socio-profesională

Ponderea bărbaţilor şi femeilor Venit mediu Corelaţii Baza de date sumativă 2002-2004 1 masculin 2 feminin Total Bărbaţi Femei Bărbaţi Femei P0OC_FIN Subiect: Ocupaţia Frecv. % Frecv. % Frecv. % N Mii lei N Mii lei N R N R 1 conducători de unităţi, patroni 109 70,8% 45 29,2% 154 100% 109 8.921 45 6.730 109 0,875 45 0,795 2 ocupaţii intelectuale 189 35,7% 340 64,3% 529 100% 189 6.657 340 5.429 189 0,750 340 0,683 3 tehnicieni sau maiştri 142 69,6% 62 30,4% 204 100% 142 5.327 62 3.916 142 0,733 62 0,696 4 funcţionari în administraţie 87 33,0% 177 67,0% 264 100% 87 5.192 177 4.052 87 0,641 177 0,368 5 lucrători în servicii şi comerţ 160 34,0% 311 66,0% 471 100% 160 4.381 311 3.095 160 0,820 311 0,686 7 meşteşugari si mecanici reparatori 90 89,1% 11 10,9% 101 100% 90 3.326 11 1.855 90 0,644 11 0,088 8 muncitori calificaţi 901 63,0% 530 37,0% 1431 100% 901 3.753 530 2.961 901 0,452 530 0,173 9 muncitori necalificaţi în sectoare neagricole 160 50,6% 156 49,4% 316 100% 160 2.682 156 2.250 160 0,613 156 0,223 10 agricultori 408 63,5% 235 36,5% 643 100% 408 1.555 235 853 408 0,689 235 0,419 11 cadru militar 52 94,5% 3 5,5% 55 100% 52 6.426 3 2.412 52 0,603 3 0,608 12 Altele 98 63,2% 57 36,8% 155 100% 98 4.538 57 3.504 98 0,453 57 0,509 Total 2396 55,4% 1927 44,6% 4323 100% 2396 4.033 1927 3.352 2396 0,733 1927 0,541

Toate corelaţiile prezentate sunt semnificative la nivelul de 99,9%, cu excepţia femeilor „meşteşugari si mecanici reparatori” şi a celor care lucrează în armată, pentru care coeficienţii nu sunt statistic semnificativi. Din Tabelul 4.2.51 rezultă că pentru fiecare categorie socio-profesională venitul personal declarat de către bărbaţi este mai mare decât cel al femeilor şi că, în plus, corelaţiile dintre respectiva variabilă şi suma de bani care a fost câştigată de toţi membrii gospodăriei este, din nou, mai mare în cazul persoanelor de sex masculin. În cazul conducătorilor de unităţi / patronilor, ponderea bărbaţilor este de peste 70% iar corelaţiile dintre venitul personal şi cel al gospodăriei sunt cele mai ridicate atât în cazul femeilor cât şi in cel al bărbaţilor. Diferenţa dintre veniturile medii este, însă, importantă, bărbaţii având, în medie, un salariu de 1,32 de ori mai mare decât femeile. Pentru ocupaţiile intelectuale, femeile au o pondere sensibil mai mare decât a bărbaţilor (reprezintă 64,3% din respectiva categorie) dar corelaţiile dintre variabilele care ne interesează au valori ridicate şi destul de apropiate. În acest caz, venitul mediu al celor de sex masculin este doar de 1,22 ori mai mare. Pentru tehnicieni şi maiştri, ponderea persoanelor de sex masculin este de aproape 70%, corelaţiile dintre variabile sunt apropiate iar raportul dintre venitul mediu al bărbaţilor şi cel al femeilor este de 1,36, superior primelor două categorii analizate. Situaţia funcţionarilor din administraţie pare a fi sensibil diferită în raport cu cele anterior prezentate: femeile au ponderea cea mai mare (67%), bărbaţii au salariul mediu de 1,28 ori mai mare decât al femeilor dar corelaţiile dintre cele două venituri sunt net diferite (0,641 în cazul bărbaţilor şi 0,368 pentru femei). Situaţia lucrătorilor în servicii şi comerţ este caracterizată tot prin preponderenţa puternică a femeilor (66%), printr-un raport de 1,42 între veniturile bărbaţilor şi ale femeilor dar prin corelaţii puternice între venitul propriu şi cel al gospodăriei, cu diferenţă destul de pronunţată, totuşi, în favoarea bărbaţilor (r = 0,820 pentru bărbaţi şi r = 0,686 pentru femei). Pentru meşteşugarii şi mecanicii reparatori, analiza pe sexe nu oferă decât informaţia că, în acest caz, femeile au o pondere extrem de redusă (10,9%, adică 11 persoane). În ceea ce-i priveşte pe muncitorii calificaţi, necalificaţi şi pe agricultori, preponderenţa este feminină (pentru muncitorii necalificaţi diferenţa este, însă, extrem de mică), corelaţiile dintre venitul propriu şi cel al gospodăriei este sensibil mai mare în cazul bărbaţilor iar rapoartele dintre venitul bărbaţilor şi cel al femeilor este de 1,26 pentru muncitorii calificaţi, 1,19 pentru cei necalificaţi şi de 1,82 pentru agricultori. Referitor la cadrele militare comparaţia dintre cele două sexe este inconsistentă deoarece bărbaţii sunt din nou în majoritate covârşitoare, femeile reprezentând doar 5,5% din categorie (trei persoane). Per global, apreciem că ponderea mai mică a venitului femeilor în raport cu cel global explică, într-o anumită măsură, corelaţia mai scăzută (comparativ cu cea înregistrată în cazul bărbaţilor) a respectivei variabile cu suma totală de bani obţinută în gospodărie dar că există situaţii în care diferenţele sunt sensibil mai


mari şi trebuie să acceptăm existenţa altor factori care au o influenţă importantă. Vom încerca să stabilim dacă există diferenţe în ceea ce priveşte manifestarea homogamiei socio-profesionale în funcţie de apartenenţa de sex prin construirea tabelului de asociere dintre ocupaţia subiectului chestionat şi cea a partenerului (partenerei). Evident, în cadrul acestei analize vor fi excluse persoanele care nu sunt căsătorite sau nu au o relaţie de concubinaj stabilă (unii dintre tineri, divorţaţi, văduvi) dar şi subiecţii ai căror parteneri (partenere) sunt casnici. În consecinţă, Tabelul 4.2.52 trebuie privit ca referindu-se doar la cuplurile în care ambii membri aparţin populaţiei ocupate.

Tabelul 4.2.52 Cupluri în care AMBII PARTENERI aparţin POPULAŢIEI OCUPATE. Asocierea dintre categoria socio-profesională a subiectului şi cea a partenerului

PARTENER: Ocupaţia

Conducă-tori de unităţi, patroni


Tehnicieni sau

maiştri

Funcţionari în admini-

straţie

Lucrãtori în servicii si comerţ

Meşteşu-gari şi

mecanici reparatori


Muncitori necalificaţi

în sectoare

neagricole

Agricultori Cadru militar Altele Total

SUBIECT: Ocupaţia N % N % N % N % N % N % N % N % N % N % N % N % MASCULIN 25 28,1 25 28,1 2 2,2 9 10,1 11 12,4 12 13,5 2 2,2 1 1,1 2 2,2 89 100 Conducători de

unităţi, patroni FEMININ 16 37,2 11 25,6 2 4,7 2 4,7 4 9,3 4 9,3 2 4,7 1 2,3 1 2,3 43 100 MASCULIN 3 2,0 114 75,0 4 2,6 12 7,9 9 5,9 1 0,7 6 3,9 3 2,0 152 100 Ocupaţii

intelectuale FEMININ 22 9,3 135 57,0 14 5,9 14 5,9 10 4,2 3 1,3 23 9,7 1 0,4 3 1,3 8 3,4 4 1,7 237 100 MASCULIN 2 2,0 20 20,4 22 22,4 12 12,2 12 12,2 1 1,0 23 23,5 3 3,1 3 3,1 98 100 Tehnicieni sau

maiştri FEMININ 4 9,3 8 18,6 13 30,2 2 4,7 2 4,7 3 7,0 9 20,9 1 2,3 1 2,3 43 100 MASCULIN 6 9,8 9 14,8 2 3,3 23 37,7 11 18,0 5 8,2 1 1,6 3 4,9 1 1,6 61 100 Funcţionari în

administraţie FEMININ 12 9,7 13 10,5 11 8,9 31 25,0 8 6,5 3 2,4 25 20,2 1 0,8 4 3,2 15 12,1 1 0,8 124 100 MASCULIN 2 2,5 6 7,4 2 2,5 6 7,4 46 56,8 2 2,5 12 14,8 3 3,7 1 1,2 1 1,2 81 100 Lucrători în

servicii, comerţ FEMININ 9 4,9 12 6,6 16 8,7 11 6,0 47 25,7 11 6,0 54 29,5 6 3,3 8 4,4 3 1,6 6 3,3 183 100 MASCULIN 2 5,4 1 2,7 1 2,7 9 24,3 3 8,1 17 45,9 3 8,1 1 2,7 37 100 Meşteşugari, me-

canici reparatori FEMININ 1 8,3 2 16,7 6 50,0 3 25,0 12 100 MASCULIN 5 1,2 20 4,8 9 2,1 24 5,7 49 11,7 251 59,9 36 8,6 15 3,6 1 0,2 9 2,1 419 100 Muncitori

calificaţi FEMININ 6 1,8 9 2,7 16 4,8 3 0,9 8 2,4 10 3,0 254 75,8 8 2,4 6 1,8 9 2,7 6 1,8 335 100 MASCULIN 1 2,7 1 2,7 1 2,7 1 2,7 5 13,5 10 27,0 13 35,1 4 10,8 1 2,7 37 100 Muncitori

necalificaţi FEMININ 6 6,7 2 2,2 2 2,2 2 2,2 51 57,3 19 21,3 3 3,4 2 2,2 2 2,2 89 100 MASCULIN 6 3,9 3 2,0 9 5,9 12 7,8 1 0,7 120 78,4 2 1,3 153 100 Agricultori FEMININ 2 1,2 3 1,9 2 1,2 2 1,2 3 1,9 26 16,0 7 4,3 114 70,4 1 0,6 2 1,2 162 100 MASCULIN 8 25,8 2 6,5 6 19,4 4 12,9 6 19,4 3 9,7 2 6,5 31 100 Cadru militar FEMININ 1 100 1 100 MASCULIN 3 8,1 1 2,7 3 8,1 7 18,9 10 27,0 1 2,7 2 5,4 10 27,0 37 100 Altele FEMININ 2 5,7 3 8,6 1 2,9 4 11,4 6 17,1 1 2,9 1 2,9 5 14,3 12 34,3 35 100 MASCULIN 44 3,7 214 17,9 46 3,8 100 8,4 172 14,4 7 0,6 364 30,5 63 5,3 147 12,3 5 0,4 33 2,8 1195 100 Total FEMININ 72 5,7 193 15,3 84 6,6 71 5,6 83 6,6 41 3,2 455 36,0 43 3,4 141 11,2 46 3,6 35 2,8 1264 100

Homogamia cea mai intensă apare în cazul agricultorilor unde 78,4% dintre bărbaţi şi 70,4% dintre femei au parteneri din aceeaşi categorie socio-profesională. Ei sunt urmaţi imediat de cei cu ocupaţii intelectuale, pentru care 75% dintre bărbaţi şi 57% dintre femei au realizat o căsătorie sau o uniune consensuală de tip homogamic. Oricum, este de observat că în cazul femeilor procentul este sensibil mai mic, 9,3% dintre acestea având soţi conducători de unităţi sau patroni, 9,7% muncitori calificaţi, 5,9% tehnicieni / maiştri şi 5,9% funcţionari în administraţie. S-ar părea că femeile având o ocupaţie care presupune studii superioare sunt mai deschise spre a avea un partener cu alt nivel de pregătire (principiul homogamic funcţionează mai puţin intens în alegerea partenerului). Pe al treilea loc din perspectiva intensităţii manifestării homogamiei socio-profesionale se află muncitorii calificaţi dar, în cazul acestora, femeile sunt cele care îşi aleg în mai mare măsură partener din interiorul propriului grup (75,8%) pe când, în cazul bărbaţilor, ponderea este de 59,9%. În ceea ce-i priveşte pe lucrătorii în servicii şi comerţ, homogamia se manifestă intens în cazul bărbaţilor (56,8% au partenere din acelaşi grup) dar în mult mai mică măsură în cel al femeilor (doar 25,7% au soţi / prieteni muncitori calificaţi). În cazul tehnicienilor / maiştrilor şi al funcţionarilor în administraţie, intensitatea de manifestare a homogamiei este relativ redusă (superioară pentru femei în primul caz - 30,2% faţă de 22,4% - şi superioară pentru bărbaţi în cel de al doilea - 37,7% faţă de 25,0%). Conducătorii de unităţi şi patronii au un nivel scăzut de homogamie ocupaţională, de 37,2% în cazul femeilor şi de 28,1% pentru bărbaţi. Observăm, însă, că o pondere importantă din membrii acestei categorii au parteneri din rândul celor cu ocupaţii intelectuale (28,1% în cazul bărbaţilor şi


25,6% în cazul femeilor. Aspectul relevant pentru analiza relaţiei dintre venitul propriu şi cel al gospodăriei ar fi surprinderea sintetică a numărului de categorii care separă subiectul de partenerul acestuia, ţinând seama şi de frecvenţa cuplurilor aflate în respectivele situaţii. Am putea construi o variabilă care să ia valoarea 0 pentru cazul în care subiectul are un partener aparţinând aceleiaşi categorii socio-profesionale, 1 atunci când a fost transgresată o barieră, 2 când au fost transgresate două, etc. Evident, ar fi nevoie de un spaţiu social perfect ordonat, între ale cărui categorii să putem presupune că avem „distanţe egale”. Ceea ce nu este cazul. Ne vom limita la a inspecta Tabelul 4.2.52 pentru a vedea dacă modul de alegere a partenerilor conjugali poate fi pus în legătură cu intensităţile diferite de manifestare a legăturii dintre venitul propriu şi cel al gospodăriei pentru bărbaţi şi femei. Ne vom referi la cele trei categorii pentru care discrepanţele sunt cele mai mari, adică muncitorii (calificaţi şi necalificaţi) şi agricultorii. În cazul muncitorilor calificaţi în nici un caz nu putem afirma că homogamia s-ar manifesta mai puţin intens pentru femei, ci chiar din contră. În cazul bărbaţilor probabilitatea de a avea un partener dintr-o categorie socio-profesională superioară celei proprii este sensibil mai ridicată comparativ cu femeile: 4,8% dintre muncitorii de sex masculin au soţii (partenere) cu ocupaţii intelectuale, funcţionare în administraţie (5,7%) respectiv lucrătoare în servicii şi comerţ (11,7%). În acelaşi timp, probabilitatea de a avea o parteneră cu un statut inferior este, şi ea, mai mare (3,6% dintre muncitorii calificaţi au soţii care lucrează în agricultură). În cazul muncitorilor necalificaţi homogamia este mai intensă în cazul bărbaţilor (35,1% faţă de 21,3% pentru femei) dar marea majoritate a muncitoarelor necalificate au soţi (parteneri) muncitori calificaţi (57,3%) pe când în cazul bărbaţilor deschiderea spre alte categorii socio-profesionale este sensibil mai ridicată (atât înspre cele superioare aflate la mai mare distanţă cât şi înspre cea inferioară - agricultorii). În ceea ce-i priveşte pe agricultori, homogamia este ceva mai puternică în ceea ce-i priveşte pe bărbaţi dar femeile au un spectru mai îngust de opţiuni în afara propriului grup de apartenenţă (4,3% au parteneri muncitori necalificaţi şi 16% muncitori calificaţi) pe când bărbaţii îşi aleg în mai mare măsură partenere cu statut social aflat la mare distanţă (3,9% au soţii cu ocupaţii intelectuale, 2% funcţionare şi 5,9% lucrătoare în servicii). Ideea că nivelul scăzut al corelaţiilor dintre venitul propriu şi cel al gospodăriei existent în cazul femeilor din anumite categorii socio-profesionale (funcţionari, muncitori şi agricultori) ar fi datorat unei homogamii mai scăzute a acestora comparativ cu bărbaţii nu pare a se adeveri. Oricum, analiza s-a făcut pe o sub-populaţie a persoanelor ocupate – cei care au declarat că au un partener – adică asupra a 1.195 de bărbaţi din totalul de 2.396 care au declarat atât venitul propriu cât şi cel al gospodăriei respectiv asupra a 1.264 femei din 1.927. Probabil că o segmentare a persoanelor ocupate în funcţie de starea civilă şi de faptul de a locui singure sau împreună cu familia de apartenenţă în cazul în care sunt necăsătorite, ar face un plus de lumină în ceea ce priveşte relaţia dintre venitul personal şi cel al gospodăriei. Prezentăm, în continuare, felul în care apare variabila „stare civilă” în baza de date construită de Bogdan Voicu, separat pentru fiecare din cele şase sondaje de opinie.

Tabelul 4.2.53 Starea civilă a subiectului (Extrasă din Baza de date 1998-2004) Mai 2002

Octombrie 2002

Mai 2003

Octombrie 2003

Aprilie 2004

Octombrie 2004

Baza de date sumativă construită de Ovidiu Voicu Frecv. Procent



valid Frecv. Procent valid

-1 NS/NR 3 0,1% - - 3 0,1% 15 0,7% 43 1,9% 1 0,1% 1 necăsătorit 385 17,4% 361 17,0% 420 20,0% 355 17,4% 411 18,6% 265 14,7% 2 căsătorit 1412 63,8% 1386 65,1% 1274 60,7% 1275 62,7% 1330 60,2% 1153 64,1 3 divorţat 54 2,4% 75 3,5% 70 3,3% 55 2,7% 73 3,3% 64 3,6% 4 văduv - - - - 260 12,4% 272 13,4% 262 11,9% 256 14,2% 5 în uniune liberă / în cuplu cu cineva 48 2,2% 51 2,4% 63 3,0% 54 2,7% 77 3,5% 53 2,9% 6 separat 310 14,0% 255 12,0% 10 0,5% 9 0,4% 13 0,6% 8 0,4% Total 2212 100% 2128 100% 2100 100% 2035 100% 2209 100,0 1800 100%

În Tabelul 4.2.53 putem observa o anomalie care nu poate fi explicată decât printr-o eroare de sumare a bazelor de date: în mai şi octombrie 2002 apar un număr foarte mare de persoane „separate” dar lipsesc cele văduve. Verificând în bazele de date originale (a se vedea Tabelul


4.2.54) constatăm că subiecţii înregistraţi ca separaţi în baza de date sumativă (1998 – 2004) pentru mai şi octombrie 2002 reprezintă, de fapt, suma persoanelor separate şi a celor văduve. Deşi pentru celelalte patru baze de date din 2003 şi 2004 nu s-au constatat erori, am sumat din nou cele şase baze de date (2002-2004) pentru variabila desemnând starea civilă a subiectului.

Tabelul 4.2.54 Starea civilă a subiecţilor, aşa cum rezultă din bazele de date originale pentru mai şi octombrie 2002

Mai 2002 Octombrie 2002 Starea civilă a subiectului Frecvenţă Procent Starea civilă a subiectului Frecvenţă Procent 1 căsătorit(a) cu acte 1412 63,8% 1 căsătorit cu acte 1386 65,1% 2 căsătorit(a) fără acte / concubinaj 48 2,2% 2 căsătorit fără acte 51 2,4% 3 divorţat(ă) 54 2,4% 3 divorţat 75 3,5% 4 separat(a) 12 0,5% 4 separat 10 0,5% 5 necăsătorit(ă) 385 17,4% 5 necăsătorit 361 17,0% 6 văduv(ă) 298 13,5% 6 văduv 245 11,5% 9 NR 3 0,1% 9 NR - - Total 2212 100% Total 2128 100% Vom analiza corelaţiile existente între venitul personal al subiecţilor şi cel al gospodăriei pentru cele şase categorii definite pentru starea civilă. În cadrul aceluiaşi tabel şi valorile coeficienţilor de corelaţie separat în funcţie de apartenenţa de sex a subiecţilor. Având în vedere că ponderea nonrăspunsurilor este extrem de redusă în cazul variabilei stare civilă, Tabelul 4.2.55 se referă la aproape întreaga populaţie activă.

Tabelul 4.2.55 POPULAŢIA OCUPATĂ Corelaţia dintre venitul personal al subiectului şi cel al gospodăriei în funcţie de starea civilă şi apartenenţa de sex

P0ST_CIV Starea civilă a subiectului 1 Căsătorit 2 Concubinaj 3 Divorţat 4 Separat 5 Necăsătorit 6 Văduv

Masculin +Feminin Masculin +Feminin Masculin +Feminin Masculin +Feminin Masculin +Feminin Masculin +Feminin R N R N R N R N R N R N

0,696 3114 0,812 131 0,920 159 0,762 22 0,494 746 0,872 138 1 masculin 2 feminin 1 masculin 2 feminin 1 masculin 2 feminin 1 masculin 2 feminin 1 masculin 2 feminin 1 masculin 2 feminin

R N R N R N R N R N R N R N R N R N R N R N R N 0,751 1729 0,635 1385 0,849 88 0,815 43 0,884 44 0,925 115 0,839 8 0,644 14 0,632 492 0,279 254 0,819 26 0,876 112 Toate corelaţiile prezentate sunt semnificative cel puţin la nivelul de 95% Corelaţia cea mai puternică apare pentru persoanele divorţate, fapt explicabil prin situaţia lor de unici sau principali contribuabili la bugetul gospodăriei. Intensitatea relaţiei este ceva mai mare în cazul femeilor deşi acestea se află relativ frecvent în situaţia de a primi pensia alimentară dacă au copii minori. Evident, mai pot exista şi alte venituri cum ar fi alocaţiile copiilor, dar acestea au o pondere extrem de mică în raport cu câştigurile salariale. Cel mai mic coeficient de corelaţie este înregistrat pentru persoanele necăsătorite, intensitatea relaţiei fiind, însă, de peste două ori mai mare în cazul bărbaţilor. Cei necăsătoriţi se află frecvent în situaţia de a locui cu propriii părinţi, astfel încât apare firească relaţia mai puţin strânsă între venitul propriu şi cel al gospodăriei. Diferenţa importantă dintre bărbaţi şi femei ar indica o mai slabă transmitere a statusului familial, cel puţin în ceea ce priveşte începutul carierei. S-ar putea ca femeile să fie în mai mare măsură dispuse să accepte, cel puţin la început, orice fel de loc de muncă pe când bărbaţii să acceadă în mai mare măsură la poziţii sociale în consonanţă cu propriul nivel de pregătire (sau cu statusul familial). Situaţia persoanelor văduve pare a fi foarte apropiată de cea a celor divorţate din perspectiva intensităţii relaţiei dintre venitul propriu şi cel al gospodăriei. În cazul persoanelor căsătorite corelaţia dintre venitul propriu şi cel al gospodăriei este, din nou, mai mare în cazul bărbaţilor. Având în vedere că homogamia în ceea ce priveşte alegerea partenerului nu se manifestă mai puternic în cazul femeilor, am putea presupune că diferenţa dintre coeficienţii de corelaţie ar putea fi datorată faptului că bărbaţii căsătoriţi se află sensibil mai des în situaţia de a fi singurii contribuabili la bugetul familial (în cazul în care soţia este casnică). Pentru persoanele de ambele sexe aflate în situaţia de concubinaj coeficienţii de corelaţie dintre venitul propriu şi cel al gospodăriei este sensibil mai ridicat decât în cazul celor căsătorite. Este posibil ca în acest segment


al populaţiei ocupate să existe cea mai mare pondere a situaţiilor în care ambii adulţi sunt aducători de venit şi nu există alte persoane care să contribuie la bugetul familiei (nu există copii care să locuiască împreună cu părinţii şi să aibă un venit propriu). Făcând un rezumat al analizei relaţiei dintre veniturile proprii şi cele ale gospodăriei pentru populaţia ocupată s-a vădit că aceasta depinde de categoria socio-profesională a subiecţilor, de apartenenţa de sex, de starea civilă. Am putea, evident, să testăm impactul altor variabile, cum ar fi categoria de vârstă (indicând etapa din viaţa activă în care se află subiecţii) sau tipul de familie căreia îi aparţin (nucleară cu copii necăsătoriţi care lucrează sau nu, extinsă conţinând unul sau ambii părinţi dar nu şi copii ai subiectului, extinsă conţinând propriii copii căsătoriţi, etc.). Cu siguranţă că o astfel de analiză ar fi interesantă dar, în acest moment, aspectul care ne interesează este cel al consistenţei datelor cu care vom opera atunci când vom studia diferenţele dintre categoriile socio-profesionale. Am început studiul legăturii dintre veniturile proprii şi cele ale gospodăriei pornind de la observaţia că o parte destul de importantă dintre subiecţi au refuzat să indice propriul venit sau l-au declarat inexistent în condiţiile în care cel al gospodăriei a fost precizat. Pentru categoria socio-profesională cu cele mai multe nonrăspunsuri referitoare la propriile câştiguri, adică conducătorii de unităţi şi patronii, doar 9 subiecţi (reprezentând 4% din totalul categoriei) s-au aflat în situaţia de a fi declarat venitul gospodăriei dar nu şi pe cel propriu (a existat o singură situaţie în care propriul venit a fost declarat ca fiind nul dar în acest caz s-a indicat valoarea zero şi pentru cel al gospodăriei). Singura categorie socio-profesională pentru care s-ar putea realiza o înlocuire a nonrăspunsurilor şi a veniturilor nule prin intermediul câştigurilor realizate la nivelul gospodăriei care să aducă un plus consistent de informaţii ar constitui-o agricultorii, pentru care 58 de subiecţi (7,5% din total) n-au declarat propriul venit dar l-au indicat pe cel al gospodăriei iar 174 de persoane (reprezentând 22,4% din total) au afirmat că nu au avut nici un câştig financiar în condiţiile în care au oferit informaţii vizându-l pe cel total la familiei (diferit de zero). Pentru agricultori, însă, doar 30% din varianţa variabilei venit personal este explicată de cea a venitului global al gospodăriei. Pentru bărbaţi (408 persoane, reprezentând 63.5% din totalul categoriei) varianţa explicată este de 47,4% pe când în cazul femeilor (235 de persoane, adică 36,5% din total) varianţa explicată este de numai 3,8% (a se vedea Tabelul 4.2.51). Calcularea coeficienţilor de corelaţie doar pentru agricultorii care au declarat un venit propriu nenul nu schimbă situaţia deloc în ceea ce-i priveşte pe bărbaţi şi conduce la o mică creştere a ponderii varianţei variabilei venit personal explicată prin intermediul celui global (6,2% în loc de 3,8%). Pentru a încerca să înţelegem mai bine relaţia dintre veniturile personale declarate de agricultori şi cele ale gospodăriei am calculat corelaţia dintre prima variabilă şi suma de bani care a revenit, în luna anterioară realizării sondajului, fiecărui membru al familiei. În cazul bărbaţilor coeficientul de corelaţie înregistrat a fost de 0,653 (faţă de 0,689, în cazul relaţiei cu venitul total al gospodăriei) pe când în cazul femeilor corelaţia a fost de 0,405, sensibil mai mare decât cel înregistrat între venitul personal şi cel global al familiei (0,195, dacă sunt luate în calcul şi veniturile personale declarate nule). Se pare că femeile şi bărbaţii care lucrează în agricultură apreciază sensibil diferit partea care le revine din venitul total al gospodăriei. Probabil că acest fapt este legat de poziţia de „cap al gospodăriei” pe care o are mai frecvent bărbatul şi de faptul că acesta gestionează în mai mare măsură resursele financiare ale familiei.

Tabelul 4.2.56 Agricultori. Valorile medii ale venitului propriu, al celui global al gospodăriei respectiv al venitului ce revine per membru în familiei în funcţie de apartenenţa de sex a subiectului

1 masculin 2 feminin

N Minim Maxim Media Abatere standard N Minim Maxim Media Abatere

standard Venitul gospodăriei 437 0 89.000.000 3.230.279 5.754.408 265 0 34.590.000 3.400.945 4.404.087 Venitul subiectului 430 0 35.746.202 1.551.278 3.277.124 250 0 9.000.000 823.017 1.333.705 Venitul / membru în gosp. 436 0 14.833.333 889.918 1.219.474 263 0 13.404.826 966.154 1.350.406

După cum rezultă din Tabelul 4.2.56, la venituri medii apropiate pentru întreaga

gospodărie (3,23 milioane pentru bărbaţi şi 3,4 milioane pentru femei), bărbaţii declară


câştiguri personale de aproximativ jumătate în raport cu cel al întregii familii pe când femeile indică, în medie, venituri mai mici de un sfert din total (chiar mai mic decât venitul mediu per membru în familie). Am construit o nouă variabilă desemnând ponderea din venitul gospodăriei pe care o are cel personal declarat de către subiect şi i-am calculat valorile medii în funcţie de numărul persoanelor din gospodărie şi apartenenţa de sex a subiecţilor pentru a vedea cum depind estimările bărbaţilor şi femeilor privitoare la ceea ce le aparţine din bugetul familiei în mediul rural (inclusiv veniturile proprii declarate nule de către subiecţi dar excluzând, evident, situaţiile în care venitul gospodăriei este nul).

Tabelul 4.2.57 Persoane ocupate în agricultură. Valoarea medie a raportului dintre venitul propriu şi cel al gospodăriei în funcţie de numărul membrilor familiei şi apartenenţa de sex

Numărul membrilor familiei (7 categorii) 1 membru 2 membri 3 membri 4 membri 5 membri 6 membri Peste 6 membri N Med. Abatere

std. N Med. Abatere std. N Med. Abatere



std. Masc. 17 0,90 0,26 81 0,58 0,35 63 0,48 0,35 78 0,40 0,43 56 0,40 0,37 35 0,33 0,28 54 0,31 0,31

Fem. 11 1,0 0,0 52 0,35 0,32 42 0,27 0,33 47 0,25 0,35 24 0,15 0,19 34 0,28 0,37 27 0,29 0,37

Observăm că pentru fiecare tip de gospodărie (definită prin numărul membrilor

acesteia), ponderea din venitul total declarată de subiecţi este mai mare în cazul bărbaţilor (cu excepţia gospodăriilor formate dintr-o singură persoană unde bărbaţii par să indice unele venituri ale gospodăriei din surse exterioare). Pentru bărbaţi, cu cât numărul persoanelor din gospodărie este mai mare, cu atât ponderea venitului propriu declarat este mai mică în raport cu cel al întregii gospodării. Pentru femei scăderea se înregistrează doar până la gospodăriile formate din cinci membri, după care urmează o creştere destul de importantă.

Prin analiză de regresie neliniară în care venitul individual al subiecţilor a reprezentat variabila dependentă iar cel al gospodăriei, variabila independentă am obţinut o estimare a venitului bărbaţilor ocupaţi în agricultură care explică 86,1% din varianţă, în cazul în care este utilizat un model de dependenţă de forma unui polinom de gradul trei. În cazul utilizării unui polinom de gradul doi, ponderea varianţei explicate este de 71,1% iar în cazul regresiei liniare aceasta este, după cum am văzut deja, 47,4%. Având în vedere că ne-am propus să tratăm valorile nule ale venitului personal ca date lipsă, aceste valori au fost eliminate din analiza de regresie (vom construi, de fapt un model al venitului personal în funcţie de venitul declarat nenul al gospodăriei; dacă venitul gospodăriei a fost declarat nul iar cel personal reprezintă nonrăspuns, vom conchide că el este, de fapt, zero). P0SEX: 1 masculin Independent: VEN_GOSP Dependent Mth Rsq d.f. F Sigf b0 b1 b2 b3 P0VEN_MO LIN 0,509 283 293,57 0,000 672083 0,3871 P0VEN_MO QUA 0,723 282 367,94 0,000 -734621 0,8632 -8,0E-09 P0VEN_MO CUB 0,878 281 674,45 0,000 808692 0,1460 3,0E-08 -3,E-16

Ecuaţia de regresie pentru cazul în care s-a utilizat polinomul de gradul trei (Mth CUB) este: Venitul subiectului = 808692 + 0,146x(venitul gospodăriei)1 + 3x 10 –8x(venitul gospodăriei)2 – 3,0x 10-16 (venitul gospodăriei)3

Modelul de mai sus are, însă, un dezavantaj major: pentru veniturile gospodăriei sub un milion conduce la valori ale venitului individual superioare celui total al familiei. Analizând separat subiecţii care au declarat venituri ale familiei sub respectiv peste un milion, puterea explicativă a modelului se vădeşte a fi mică în cazul veniturilor scăzute. O altă variantă de înlocuire a veniturilor personale lipsă şi a celor nule ar fi aceea de a utiliza valoarea medie proprie unui subgrup definit prin intermediul unor variabile privitoare la care există informaţii despre subiecţi. Segmentând


populaţia agricultorilor în funcţie de numărul de persoane din gospodărie, apartenenţa de sex şi categoria de venit a gospodăriei, de exemplu, se pot defini subgrupuri de subiecţi în cadrul cărora venitul personal are o valoare redusă a dispersiei. Datele lipsă din cadrul fiecărei categorii pot fi înlocuite cu valoarea medie proprie respectivului segment. Şi în acest caz apar, însă, situaţii în care înlocuim venitul propriu al subiectului cu o valoare care este superioară celei a întregii gospodării. O variantă de înlocuire a datelor lipsă care ar ocoli acest impediment ar fi aceea de a substitui veniturile personale nule sau nedeclarate cu venitul gospodăriei înmulţit cu ponderea medie a veniturilor personale ale subiecţilor în raport cu cel al gospodăriei (în interiorul subgrupurilor definite în funcţie de apartenenţa de sex, numărul persoanelor din gospodărie şi categoria de venit a gospodăriei). Prezentăm, în Tabelul 4.2.58, modul în care s-a modificat ponderea declarată a venitului personal în raport cu cel total după înlocuirea veniturilor personale nule şi a celor nedeclarate.

Tabelul 4.2.58 Persoane ocupate în agricultură. Valoarea medie a raportului dintre venitul propriu şi cel al gospodăriei în funcţie de numărul membrilor familiei şi apartenenţa de sex

- Datele lipsă înlocuite pentru agricultori - Numărul membrilor familiei (7 categorii) 1 membru 2 membri 3 membri 4 membri 5 membri 6 membri Peste 6 membri N Med. Abatere




std. Masc. 17 0,92 0,17 85 0,64 0,2664 70 0,54 0,27 81 0,52 0,34 66 0,52 0,28 39 0,35 0,25 54 0,45 0,26

Fem. 11 1,0 0,0 54 0,42 0,2563 45 0,39 0,24 63 0,29 0,29 28 0,19 0,15 37 0,34 0,33 29 0,32 0,34

După cum se poate observa prin compararea cu Tabelul 4.2.57, ponderile au crescut atât în cazul bărbaţilor cât şi în cel al femeilor pentru fiecare tip de gospodărie definită în funcţie de numărul membrilor acesteia. Faptul este explicabil prin înlocuirea veniturilor nule (care au fost tratate în Tabelul 4.2.58 ca date valide) cu venitul declarat al gospodăriei înmulţit cu valoarea medie a rapoartelor dintre veniturile individuale şi cele globale. Alura relaţiei dintre numărul membrilor familiei şi ponderea venitului individual în raport cu cel al gospodăriei nu pare a se fi schimbat nici pentru femei, nici pentru bărbaţi. Se poate observa, de asemenea o scădere a dispersiei ponderii venitului individual în interiorul fiecărei subcategorii. Vom prezenta comparativ relaţia dintre categoria de venit a gospodăriei subiectului şi ponderea venitului personal declarat de către subiect în raport cu cel global al familiei, separat pentru cele două sexe, înainte şi după înlocuirea datelor lipsă.

Tabelul 4.2.59 Persoane ocupate în agricultură. Valoarea medie a raportului dintre venitul propriu şi cel al gospodăriei în funcţie de categoria de venit a familiei şi apartenenţa de sex

P0SEX subiectul apartenenţă de sex 1 masculin 2 feminin Venitul gospodăriei (6 categorii) Venitul gospodăriei (6 categorii)

sub 1 milion

1-1,99 milioane

2-2,99 milioane

3-3,99 milioane

4-4,99 milioane

5 mil. şi peste

sub 1 milion

1-1,99 milioane

2-2,99 milioane

3-3,99 milioane

4-4,99 milioane

5 mil. Şi peste

N 87 79 66 44 26 77 44 38 52 26 23 46 Media 0,37 0,46 0,56 0,53 0,44 0,43 0,51 0,29 0,24 0,30 0,36 0,24 Date

iniţiale Abatere std. 0,40 0,37 0,43 0,34 0,30 0,33 0,45 0,34 0,27 0,45 0,27 0,27 N 97 84 70 47 26 83 51 45 60 29 24 50 Media 0,46 0,54 0,64 0,61 0,50 0,54 0,53 0,36 0,31 0,38 0,39 0,27

Date lipsă agricultori înlocuite Abatere std. 0,32 0,28 0,34 0,21 0,24 0,28 0,38 0,26 0,20 0,41 0,26 0,24 În primul rând putem observa că Tabelul 4.2.59 nu sugerează o legătură directă între categoria de venit a gospodăriei şi ponderea venitului personal declarat de către subiecţi în raport cu cel global al familiei. Prin înlocuirea veniturilor personale nedeclarate şi a nonrăspunsurilor, valorile medii ale raportului dintre câştigurile proprii şi cele ale familiei cresc, după cum era de aşteptat, pentru toate subgrupurile definite în funcţie de apartenenţa de sex şi de categoria de venit a gospodăriei iar dispersia variabilei este, şi ea, mai mică. În cazul veniturilor sub un milion ale gospodăriei femeile îşi atribuie o parte mai însemnată din suma


totală decât bărbaţii. Pentru celelalte categorii de venit, diferenţele sunt net în favoarea bărbaţilor. Nu vom mai prezenta comparaţia situaţiei valorilor medii ale raportului dintre venitul propriu şi cel al gospodăriei simultan în funcţie de cele trei variabile luate în calcul (număr de membri în familie, categoria de venit a gospodăriei şi apartenenţa de sex) având în vedere dimensiunile tabelului (82 de căsuţe interioare). Analiza datelor cuprinse în baza de date sumativă 2002-2004 ar putea continua dar preferăm ca, cel puţin pe moment, să ne limităm la cele care au fost deja trecute în revistă. În momentul în care vor apărea noi probleme vom face precizările necesare. Nu vom încerca să formulăm concluzii la final de capitol, având în vedere că această parte a lucrării a fost gândită ca un fel de anexă metodologică, adică un instrument util celui care şi-ar propune să înţeleagă până în ultimele amănunte propriul nostru demers sau să se lanseze într-unul în care paşii pe care i-am făcut s-ar vădi utili. Dorim să mai precizăm, în final, că faptul de a construi baza de date sumativă nu se justifică doar prin posibilitatea realizării unor comparaţii între categorii de vârstă (sau cohorte) ci şi prin posibilitatea oferită de a realiza diverse decupaje din populaţia adultă care să poată fi analizate separat, păstrându-se o anumită relevanţă statistică a rezultatelor. Partea a doua a studiului nostru, care urmează în continuare, se va referi la problematica mobilităţii sociale, într-o dublă raportare din punct de vedere teoretic şi metodologic, cea transversală (în care vom utiliza, în principal, „baza de date sumativă 2002-2004) şi cea longitudinală, în care vom apela la toate bazele de date rezultate din sondajele de opinie realizate în perioada 1995-2006.

Observaţii şi concluzii

Ne propunem, în finalul primei părţi a studiului nostru, să revedem obiectivele pe care ni le-am propus, să punctăm paşii pe care i-am realizat în demersul nostru analitic şi să sintetizăm câteva dintre concluziile care s-au putut desprinde pe parcursul acestuia. După cum am arătat deja, analiza empirică a stratificării sociale proprie spaţiului social românesc vizează, cu precădere, studierea relevanţei pe care o au, în prezent, categoriile socio-profesionale (CSP), definite de către sociologii români, pentru standardul material al subiecţilor, pentru modul şi stilul lor de viaţă şi, mai general, pentru felul în care se raportează la viaţa socială. Obiectivul final a fost, însă, acela de a propune o variantă pertinentă, din punct de vedere social şi sociologic, a stratificării societăţii noastre; pentru a da o oarecare consistenţă demersului nostru, am încercat să contrapunem posibile modele alternative celui care poate fi obţinut prin ierarhizarea categoriilor (sau grupărilor de categorii) socio-profesionale, utilizând, în primul rând, raportarea subiectivă a indivizilor la spaţiul social abstract, cu şapte trepte dintre care doar cea de jos, de mijloc şi de sus „purtau un nume”. De asemenea, ne-am propus să analizăm şi relevanţa altor segmentări „obiective” ale spaţiului social, pe lângă categoriile socio-profesionale, cum ar fi grupurile cu acelaşi nivel de studii sau având venituri apropiate, din perspectiva imaginii pe care o pot oferi asupra stratificării. Demersul nostru, în analizele statistice pe care le-am realizat în prima parte a lucrării noastre s-a constituit, de fapt, într-o argumentare a faptului că grupările de ocupaţii (similare, apropiate) ale subiecţilor reprezintă „cuantificări” sintetice ale recompenselor materiale şi simbolice de care se bucură membrii acestora şi, ca atare, sunt operante din perspectiva stabilirii poziţiei ocupate de indivizi în spaţiul social ierarhizat.

În capitolul dedicat Stratificării din perspectiva actorilor sociali, primul pas al demersului nostru analitic a fost acela de a analiza modul în care indivizii percep structura socială din perspectiva nivelului ei de polarizare (sau al anvergurii inegalităţilor) propriu societăţii româneşti în prezent, înainte de 1989, peste zece ani respectiv cea care ar fi de dorit pentru momentul în care au fost chestionaţi subiecţii.

În al doilea rând, am urmărit surprinderea percepţiei actorilor sociali asupra volumului şi componenţei „claselor sociale”, definite la modul abstract (şi, evident, stabilirea existenţei sau nu a unei coerenţe intersubiective între indivizi din perspectiva aspectelor mai sus menţionate).

A treia chestiune vizată a fost relevarea relaţiei existente între ierarhizările categoriilor socio-profesionale realizate utilizând criterii obiective, cum ar fi venitul sau numărul mediu al anilor de şcoală, şi cele obţinute folosind criterii subiective, de natura percepţiilor asupra prestigiului, a puterii sau recompenselor materiale efective sau dezirabile, ataşate respectivelor grupări de ocupaţii. Privitor la prima chestiune avută în vedere (percepţia asupra anvergurii inegalităţilor), reamintim faptul că respondenţilor li s-au oferit, iniţial, imagini reprezentând diferite forme posibile ale stratificării sociale, (având câte 7 straturi fiecare) cerându-li-se să o aleagă pe cea mai apropiată de situaţia României în prezent, înainte de 1989, cea care este de aşteptat peste 10 ani, respectiv pe cea care descrie cel mai bine situaţia care ar trebui să fie în România actuală. Pasul următor a fost acela de a indica, pe figura despre care au considerat că reprezintă cel mai bine situaţia actuală din România, stratul pe care cred că se află familia din care fac parte, după care operatorii de teren au marcat în chestionar codul corespunzător (mai precis, subiecţii au fost rugaţi să indice care este zona spaţiului social în care se situează propria familie pe un continuum în care 1 semnifică clasa de jos, 4 – clasa de mijloc iar 7 – clasa de sus). Ideile care s-au impus la sfârşitul acestui capitol sunt, credem noi, următoarele: românii percep societatea în care trăiesc ca fiind puternic polarizată, criteriul principal al definirii inegalităţii reprezentându-l standardul material, dar există o slabă consonanţă între subiecţi privitor la componenţa „claselor sociale” proprii unui spaţiu social definit la modul abstract. Pe de altă parte,


categoriile socio-profesionale sunt percepute ca segmente ale populaţiei ocupate ierarhizate în modalităţi similare în funcţie de criterii cu relevanţă socială (şi sociologică) cum ar fi prestigiul, puterea şi recompensele apreciate ca reale sau dezirabile. Mai mult, ierarhizările mai sus amintite ale CSP sunt consonante cu cele obţinute prin ordonarea acestora în funcţie de criterii obiective, cum ar fi valorile medii ale numărului anilor de şcoală respectiv ale veniturilor efectiv obţinute la nivelul respectivelor grupări de ocupaţii. La nivelul ierarhizărilor utilizând criterii subiective ale CSP există un nivel ridicat de consonanţă între subiecţi, aprecierile lor fiind puţin dependente de propria ocupaţie. Credem că, în aceste condiţii, opţiunea noastră de a analiza, în continuare, stratificare proprie societăţii noastre segmentând spaţiului social în categorii socio-profesionale reprezintă o alegere pertinentă, chiar dacă nu singura posibilă.

În capitolul Stratificarea şi mizele sociale ale categoriilor socio-profesionale am încercat să oferim o imagine a semnificaţiei apartenenţei subiecţilor la diferitele categorii socio-profesionale din perspectiva resurselor / capitalurilor care le sunt proprii, dar şi a modului de viaţă care le este caracteristic. Evident, demersul nostru a urmărit să releve şi omogenitatea sau eterogenitatea subgrupurilor spaţiului social delimitate prin apartenenţa la o grupare de categorii ocupaţionale din perspectiva aspectelor mai sus menţionate. Chiar dacă nu ne-am propus să definim, în final, „clase sociale” (în sens marxist) proprii societăţii româneşti din prezent, dezideratul nostru a fost acela de a releva o ierarhizare (utilizând, evident, un criteriu cu relevanţă socială cât mai mare) a unor categorii în interiorul cărora să existe un anumit nivel de omogenitate şi care să fie cât mai clar delimitate unele de altele. Imaginea unui continuum social în care „tăieturile” sunt făcute complet arbitrar de către sociolog iar „ocupanţii” segmentelor astfel definite sunt apropiaţi în funcţie de un anumit criteriu dar pot să difere oricât de mult în funcţie de altele nu ni se pare una fecundă din perspectiva raportării comprehensive la structura socială. În plus, obiectivul final al analizelor noastre asupra stratificării sociale a fost acela de a pune în evidenţă care este relevanţa transgresării liniilor de demarcaţie dintre diferitele grupuri care compun societatea. Ideea unui continuum social minimizează semnificaţia depăşirii unei singure „graniţe” în condiţiile în care o serie de indicatori ai mobilităţii sociale nu iau în calcul, totuşi, „distanţa” dintre poziţia socială de referinţă (de obicei, statusul tatălui, în cazul mobilităţii intergeneraţionale) şi cea dobândită de fiu / fiică. Având în vedere acest fapt, credem că diferenţele dintre două straturi succesive trebuie să fie atent analizate iar dacă ele nu sunt consistente, e preferabil să se opereze cu o categorie care să le înglobeze. Concluzia a acestui capitol ar putea fi formulată în termenii următori: în ciuda lipsei omogenităţii în interiorul grupărilor de ocupaţii, diferenţele globale care se manifestă între categoriile socio-profesionale vizând aspecte cu relevanţă pentru ierarhia socială, cum ar fi câştigurile salariale, condiţiile de locuire, capitalul educativ, capitalul social (surprins prin volumul şi diversitatea „relaţiilor” pe care le au subiecţii) sunt suficient de puternice pentru a susţine că o astfel de segmentare a spaţiului social este pertinentă pentru descrierea stratificării sociale din România.

Nu vom mai relua dificultăţile metodologice cu care ne-am confruntat din perspectiva lipsei de uniformitate a culegerii datelor, a inexistenţei acestora pentru unele dintre Barometrele de opinie sau, pur şi simplu, din punctul de vedere al constrângerilor legate de abordarea problematicii stratificării doar în funcţie de informaţiilor statistice la care am avut acces. Credem că rezultatele sondajelor de opinie realizate în anii 1995-2006 reprezintă o sursă de cunoaştere a socialului atât din perspectivă transversală cât şi din aceea a schimbării sociale de o valoare excepţională şi care trebuie fructificată cât mai eficient (cu constrângerile de rigoare proprii unei analize secundare a datelor în care, evident, se poate apela doar la informaţiile care există, în forma în care au fost culese). Încercarea noastră de a propune şi argumenta o variantă a stratificării sociale reprezintă doar una dintr-o multitudine de modalităţi de valorificare a acestor informaţii, care oferă celor care analizează societatea românească o şansă incredibilă, aceea de a putea analiza eşantioane de mari dimensiuni reprezentative la nivel naţional. Evident, nu dorim să sugerăm ideea că stratificarea socială n-ar trebui să facă obiectul unor cercetări destinate special acestei problematici. Important este, însă, faptul că astfel de cercetări pot porni de la informaţii valoroase care au fost deja culese şi care pot fi valorificate.

PARTEA I Capitolul II Anexa II Stratificarea şi categoriile socio-profesionale în România 149

Anexa II

Tabelul 2.1 Barometrul mai 2003. Percepţia subiecţilor asupra naturii stratificării sociale în România din trecut, prezent, viitor, respectiv cea dezirabilă

Date valide O mică elită la vârf,

foarte puţini oameni la mijloc şi cea mai mare parte a oamenilor la

bază

O societate ca o piramidă, cu o elită mică la vârf, mai mulţi oameni la mijloc şi cei mai mulţi

la bază

O piramidă cu excepţia faptului că puţini oameni

sunt chiar jos

O societate cu cei mai

mulţi oameni la mijloc

O societate cu cei mai mulţi

apropiaţi de vârf şi doar puţini jos

Total populaţie

Care figură

descrie cel mai bine situaţia: A B C D E Total

NŞ/ NR Total

Frecv. 1253 508 87 81 22 1951 149 2100 Procent 59,7 24,2 4,1 3,9 1,0 92,9 7,1 100 % valid 64,2 26,0 4,5 4,2 1,1 100

Din România de azi?

% cumul. 64,2 90,3 94,7 98,9 100,0 Frecv. 242 390 416 760 90 1898 202 2100 Procent 11,5 18,6 19,8 36,2 4,3 90,4 9,6 100 % valid 12,8 20,5 21,9 40,0 4,7 100

Din România dinainte de 1990? % cumul. 12,8 33,3 55,2 95,3 100,0


Din România peste 10 ani? % cumul. 32,5 53,5 67,1 88,4 100,0


Care ar trebui să fie în România? % cumul. 2,2 7,1 13,8 51,9 100,0

Tabelul 2.2 valorile medii ale variabilelor desemnând numărului anilor de şcoală, venitul gospodăriei, numărul de dotări ale acesteia şi vârsta subiecţilor în funcţie de caracterizarea stratificării în prezent

Care figură (situaţie) descrie cel mai bine situaţia din România de azi?

O mică elită la vârf,


bază

O societate ca o piramidă, cu o elită mică la vârf, mai mulţi oameni la mijloc şi cei mai mulţi

la bază

O piramidă cu excepţia faptului că puţini oameni

sunt chiar jos


oameni la mijloc

O societate cu cei mai mulţi apropiaţi

de vârf şi doar puţini jos

Barometrul mai 2003

Total populaţie NŞ/NR Figura A Figura B Figura C Figura D Figura E

N 149 1252 508 87 81 22 Media 7,87 10,21 10,37 9,91 10,64 10,50

Număr mediu al anilor de şcoală Abatere std. 3,98 3,56 3,43 3,12 2,77 2,72

N 118 1047 438 71 68 20 Media 3,035 4,907 5,780 5,475 6,875 5,010

Venit mediu (milioane) al gospodăriei Abatere std. 2,719331 5,204287 5,732131 4,617040 7,346343 4,071712

N 149 1253 508 87 81 22 Media 57,38 46,73 45,05 41,18 44,68 46,14 Vârstă

medie Abatere std. 19,16 18,12 17,95 18,09 19,94 20,70� N 148 1249 507 87 80 22 Media 2,49 4,04 4,37 4,43 4,55 4,77

Număr mediu de dotări ale gospodăriei Abatere std. 2,53 2,66 2,81 2,75 2,27 2,51�

Total populaţie (nesegmentat)

Număr mediu al anilor de şcoală

Venit mediu al gospodăriei (milioane)

Vârstă medie Număr mediu de dotări ale gospodăriei

N 2099 1762 2100 2093 Media 10,09 5,099 46,76 4,06 Abatere standard 3,56 5,325644 18,51 2,71


Tabelul 2.3 Populaţie ocupată. Asocierea dintre statutul socio-profesional al subiecţilor şi figurile alese pentru a desemna tipul de stratificare proprie României în prezent

Care figură descrie cel mai bine situaţia din România de azi? Barometrul mai 2003 A B C D E Total Subiect: Ocupaţia Frecv. % Frecv. % Frecv. % Frecv. % Frecv. % Frecv. % Conducători de unităţi, patroni 24 54,5% 15 34,1% 4 9,1% 1 2,3% 44 100%

Ocupaţii intelectuale 67 62,6% 34 31,8% 1 0,9% 4 3,7% 1 0,9% 107 100% Tehnicieni sau maiştri 25 62,5% 10 25,0% 1 2,5% 4 10,0% 40 100% Funcţionari în administraţie 26 65,0% 12 30,0% 2 5,0% 40 100% Lucrători în servicii si comerţ 53 67,9% 18 23,1% 5 6,4% 1 1,3% 1 1,3% 78 100% Meşteşugari şi mecanici reparatori 11 68,8% 5 31,3% 16 100% Muncitori calificaţi 146 62,1% 62 26,4% 14 6,0% 11 4,7% 2 0,9% 235 100%

Muncitori necalificaţi neagricoli 42 68,9% 12 19,7% 2 3,3% 4 6,6% 1 1,6% 61 100% Agricultori 84 58,7% 48 33,6% 8 5,6% 3 2,1% 143 100% Cadru militar 9 64,3% 4 28,6% 1 7,1% 14 100% Altele 15 48,4% 8 25,8% 3 9,7% 4 12,9% 1 3,2% 31 100% Total 502 62,1% 228 28,2% 38 4,7% 35 4,3% 6 0,7% 809 100%

Tabelul 2.4 Barometrul mai 2003. Percepţia subiecţilor asupra naturii stratificării sociale în România din trecut, prezent, viitor, respectiv cea dezirabilă

Date valide O mică elită la vârf,


bază

O societate ca o piramidă, cu o elită

mică la vârf, mai mulţi oameni la mijloc şi

cei mai mulţi la bază

O piramidă cu excepţia faptului

că puţini oameni sunt

chiar jos


oameni la mijloc

O societate cu cei mai mulţi apropiaţi

de vârf şi doar puţini jos

Populaţie ocupată

Care figură

descrie cel mai bine situaţia din: A B C D E Total

NŞ/ NR Total

Frecv. 502 228 38 35 6 809 36 845 Procent 59,4 27,0 4,5 4,1 0,7 95,7 4,3 100 România

de azi? % valid 62,1 28,2 4,7 4,3 0,7 100 Frecv. 89 166 170 324 36 785 60 845 Procent 10,5 19,6 20,1 38,3 4,3 92,9 7,1 100

România dinainte de 1990? % valid 11,3 21,1 21,7 41,3 4,6 100

Frecv. 242 165 111 166 70 754 91 845 Procent 28,6 19,5 13,1 19,6 8,3 89,2 10,8 100

România peste 10 ani? % valid 32,1 21,9 14,7 22,0 9,3 100

Frecv. 22 30 51 311 382 796 49 845 Procent 2,6 3,6 6,0 36,8 45,2 94,2 5,8 100

România care ar fi de dorit? % valid 2,8 3,8 6,4 39,1 48,0 100,0

Tabelul 2.5 Populaţie ocupată. Ponderea subiecţilor care au ales figura A (maximă inegalitate)

pentru a indica situaţia proprie României din prezent în funcţie de categoria de venit şi ocupaţie sub 1,5

milioane 1,5-2,99 milioane

3-4,99 milioane

4,5-5,99 milioane

6 milioane şi peste NR Total Barometrul mai 2003

Subiect: Ocupaţia N % N % N % N % N % N % N % Conducători de unităţi, patroni 2 50,0% 2 50,0% 3 33,3% 9 56,3% 8 72,7% 24 54,5% Ocupaţii intelectuale 4 100% 3 42,9% 16 88,9% 14 53,8% 18 56,3% 12 60,0% 67 62,6% Tehnicieni sau maiştri 3 75,0% 4 50,0% 10 83,3% 4 33,3% 4 100% 25 62,5% Funcţionari în administraţie 6 46,2% 9 90,0% 3 75,0% 4 66,7% 4 57,1% 26 65,0% Lucrători în servicii si comerţ 3 100% 20 62,5% 13 65,0% 4 66,7% 3 60,0% 10 83,3% 53 67,9% Meşteşugari / mecanici reparatori 1 50,0% 4 66,7% 5 83,3% 1 100% 11 68,8% Muncitori calificaţi 3 37,5% 46 68,7% 52 58,4% 12 48,0% 15 62,5% 18 81,8% 146 62,1% Muncitori necalificaţi neagricoli 7 70,0% 25 69,4% 5 55,6% 2 100% 1 100% 2 66,7% 42 68,9% Agricultori 58 58,0% 14 60,9% 6 66,7% 1 25,0% 3 100% 2 50,0% 84 58,7% Cadru militar 1 33,3% 2 100% 5 83,3% 1 33,3% 9 64,3% Altele 3 100% 4 36,4% 3 50,0% 1 100% 1 20,0% 3 60,0% 15 48,4% Total 79 60,8% 127 62,6% 116 63,7% 53 57,6% 63 57,3% 64 69,6% 502 62,1%


Tabelul 2.6 Total populaţie şi populaţie ocupată. Asocierea dintre statutul socio-profesional al subiecţilor şi figurile alese pentru a desemna tipul de stratificare proprie României în prezent

Fără şcoală

Primar (1- 4 cls.)

Gimnazial (5 - 8 cls..)

Şcoala profesio-

nalã / ucenici

Treapta I de liceu

(9 - 10 cls.) Liceu

(9 – 12 cls.) Şcoalã

postlicealã Universitar

scurt / colegiu

Universitar de lungă durată

Nivel post-universitar Total

Pop. ocup.

Total pop.

Pop. ocup.

Total pop.

Pop. ocup.

Total pop.

Pop. ocup.

Total pop.

Pop. ocup.

Total pop.

Pop. ocup.

Total pop.

Pop. ocup.

Total pop.

Pop. ocup.

Total pop.

Pop. ocup.

Total pop.

Pop. ocup.

Total pop.

Pop. ocup.

Total pop.

N 3 24 22 139 65 279 84 205 44 102 148 283 55 100 12 20 61 89 8 11 502 1252 A

% 100 64,9 71,0 69,8 65,0 65,3 61,3 64,1 56,4 59,0 60,9 62,2 56,7 59,5 60,0 69,0 66,3 67,9 100 100 62,1 64,2 N 9 9 48 28 113 38 77 23 44 66 119 29 52 7 8 28 38 228 508

B % 24,3 29,0 24,1 28,0 26,5 27,7 24,1 29,5 25,4 27,2 26,2 29,9 31,0 35,0 27,6 30,4 29,0 28,2 26,1 N 3 7 2 15 8 16 6 13 18 28 3 4 1 1 38 87

C % 8,1 3,5 2,0 3,5 5,8 5,0 7,7 7,5 7,4 6,2 3,1 2,4 1,1 ,8 4,7 4,5 N 1 3 5 17 7 18 4 11 8 17 9 11 2 3 35 81

D % 2,7 1,5 5,0 4,0 5,1 5,6 5,1 6,4 3,3 3,7 9,3 6,5 2,2 2,3 4,3 4,2 N 2 3 4 1 3 3 8 1 1 1 1 6 22

E % 1,0 0,7 1,3 1,3 1,7 1,2 1,8 1,0 ,6 5,0 3,4 ,7 1,1 N 3 37 31 199 100 427 137 320 78 173 243 455 97 168 20 29 92 131 8 11 809 1950

Care

figu

ră s

e pot

riveş

te R

omân

iei d

e azi?

Tot. % 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100

Tabelul 2.7 Barometrul mai 2003. Plasarea în spaţiul social a familiilor subiecţilor pentru întreaga populaţie respectiv pentru cei care deţin un loc de muncă

Date valide Date lipsă Total

Clasa de sus

2 3 Clasa

de mijloc

5 6 Clasa de jos

Total Nu ştiu NR Total

Frecvenţă 10 43 154 591 379 398 421 1996 81 23 104 2100 Procent 0,5% 2,0% 7,3% 28,1% 18,0% 19,0% 20,0% 95,0% 3,9% 1,1% 5,0% 100% Procent valid 0,5% 2,2 7,7% 29,6 19,0% 19,9% 21,1% 100%

Total adulţi

Procent cumul. 0,5% 2,7 10,4% 40,0% 59,0% 78,9% 100% Frecvenţă 1 18 69 297 175 163 99 822 18 5 23 845 Procent 0,1% 2,1% 8,2% 35,1% 20,7% 19,3% 11,7% 97,3% 2,1% ,6% 2,7% 100% Procent valid 0,1% 2,2% 8,4% 36,1% 21,3% 19,8% 12,0% 100%

Populaţie ocupată

Procent cumul. 0,1% 2,3% 10,7% 46,8% 68,1% 88,0% 100%

Tabelul 2.8 Populaţie ocupată. Asocierea dintre categoria socio-profesională a subiectului şi poziţia în care acesta îşi plasează propria familie

Clasa de sus

2 3 Clasa de mijloc 5 6 Clasa

de jos Total Barometrul mai 2003

Subiect: Ocupaţia N % N % N % N % N % N % N % N % Conducători de unităţi, patroni 1 2,3% 9 20,5% 15 34,1% 14 31,8% 3 6,8% 2 4,5% 44 100% Ocupaţii intelectuale 1 0,9% 13 11,9% 51 46,8% 28 25,7% 11 10,1% 5 4,6% 109 100% Tehnicieni sau maiştri 1 2,4% 1 2,4% 12 29,3% 12 29,3% 11 26,8% 4 9,8% 41 100% Funcţionari în administraţie 2 5,0% 22 55,0% 8 20,0% 6 15,0% 2 5,0% 40 100% Lucrători în servicii si comerţ 4 5,1% 6 7,6% 27 34,2% 21 26,6% 13 16,5% 8 10,1% 79 100% Meşteşugari şi mecanici reparatori 2 11,1% 5 27,8% 6 33,3% 3 16,7% 2 11,1% 18 100% Muncitori calificaţi 1 0,4% 1 0,4% 13 5,4% 90 37,3% 50 20,7% 58 24,1% 28 11,6% 241 100% Muncitori necalificaţi în sectoare neagricole 1 1,7% 5 8,5% 18 30,5% 7 11,9% 17 28,8% 11 18,6% 59 100% Agricultori 9 6,2% 12 8,2% 43 29,5% 16 11,0% 35 24,0% 31 21,2% 146 100% Cadru militar 2 15,4% 4 30,8% 5 38,5% 1 7,7% 1 7,7% 13 100% Altele 4 12,5% 10 31,3% 8 25,0% 5 15,6% 5 15,6% 32 100% Total 1 0,1% 18 2,2% 69 8,4% 297 36,1% 175 21,3% 163 19,8% 99 12,0% 822 100%


Tabelul 2.9 Populaţie ocupată. Asocierea dintre categoria socio-profesională a subiectului şi poziţia în care acesta îşi plasează propria familie

Superioară clasei mijlocii

Clasa de mijloc 5 6 Clasa

de jos Total Barometrul mai 2003

Subiect: Ocupaţia N % N % N % N % N % N % Conducători de unităţi, patroni 10 22,7% 15 34,1% 14 31,8% 3 6,8% 2 4,5% 44 100% Ocupaţii intelectuale 14 12,8% 51 46,8% 28 25,7% 11 10,1% 5 4,6% 109 100% Tehnicieni sau maiştri 2 4,9% 12 29,3% 12 29,3% 11 26,8% 4 9,8% 41 100% Funcţionari în administraţie 2 5,0% 22 55,0% 8 20,0% 6 15,0% 2 5,0% 40 100% Lucrători în servicii si comerţ 10 12,7% 27 34,2% 21 26,6% 13 16,5% 8 10,1% 79 100% Meşteşugari şi mecanici reparatori 2 11,1% 5 27,8% 6 33,3% 3 16,7% 2 11,1% 18 100% Muncitori calificaţi 15 6,2% 90 37,3% 50 20,7% 58 24,1% 28 11,6% 241 100% Muncitori necalificaţi în sectoare neagricole 6 10,2% 18 30,5% 7 11,9% 17 28,8% 11 18,6% 59 100% Agricultori 21 14,4% 43 29,5% 16 11,0% 35 24,0% 31 21,2% 146 100% Cadru militar 2 15,4% 4 30,8% 5 38,5% 1 7,7% 1 7,7% 13 100% Altele 4 12,5% 10 31,3% 8 25,0% 5 15,6% 5 15,6% 32 100% Total 88 10,7% 297 36,1% 175 21,3% 163 19,8% 99 12,0% 822 100%

Tabelul 2.10 Barometrul mai 2003. Venitul mediu al populaţiei ocupate în funcţie de categoria socio-profesională de apartenenţă

Subiect: Ocupaţia


patroni ocupaţii


sau maiştri funcţionari lucrători în servicii şi comerţ



muncitori necalificaţi agricultori cadru militar Altele

N 33 90 37 35 70 17 221 61 150 11 27 Media 8,442 5,803 5,081 4,111 3,697 2,388 3,594 2,216 1,313 5,818 3,511

Abatere std. 8,726398 4,176700 1,916716 2,358436 4,795347 1,419015 1,724280 1,185071 2,385446 1,847603 3,035854

Tabelul 2.11 Barometrul mai 2003 Numărul mediu al anilor de şcoală pentru populaţia ocupată în funcţie de categoria socio-profesională de apartenenţă

Subiect: Ocupaţia


patroni ocupaţii





muncitori necalificaţi agricultori cadru militar Altele

N 44 110 41 42 82 18 243 64 155 14 32 Media 13,23 14,95 13,63 13,02 11,80 11,00 11,09 10,47 8,15 13,36 12,56

Abatere std. 2,25 1,94 1,02 1,57 2,03 1,33 1,63 2,02 3,32 1,55 2,61

Tabelul 2.12 Valorile medii pentru variabilele: venituri proprii (în milioane lei), ale gospodăriei şi per membru de familie, numărul de dotări ale gospodăriei şi numărul

anilor de şcoală ai subiectului în funcţie de categoria socială în care a încadrat propria familie Superioară

clasei mijlocii Clasa de mijloc 5 6 Clasa de jos Total Valorile medii ale următoarelor variabile: N Med. abatere

std. N Med. abatere std. N Med. abatere

std. N Med. abatere std. N Med. abatere

std. N Med. abatere std.

Subiect: Nr. ani de şcoală 88 10,9 3,61 297 12,2 2,62 175 12,2 2,38 163 11,2 2,68 99 9,9 3,50 845 11,5 3,01

Subiect: Venit personal 75 4,65 7,04 252 4,13 3,96 150 3,71 2,52 160 3,04 2,15 93 2,38 1,89 752 3,61 3,66

Venitul gospodăriei 71 7,88 8,30 242 7,95 5,79 151 7,31 4,68 148 5,27 3,31 90 4,30 5,78 719 6,89 6,43

Venitul / membru de familie 71 2,48 2,91 242 2,45 1,84 151 2,33 1,49 148 1,70 1,42 90 1,57 2,74 719 2,17 2,05

Nr. de dotări / gospodărie 88 4,67 3,15 297 5,85 2,50 174 5,66 2,23 163 4,09 2,28 99 2,84 2,50 844 4,92 2,70

Tabelul 2.13 Barometrul mai 2003. Distribuţia de frecvenţă a variabilei ocupaţie Subiect: Ocupaţia


patroni ocupaţii





muncitori necalificaţi agricultori cadru

militar Altele

Frecv. 44 110 41 42 82 18 243 64 155 14 32 Procent 5,2% 13,0% 4,9% 5,0% 9,7% 2,1% 28,8% 7,6% 18,3% 1,7% 3,8% % cumulat 5,2% 18,2% 23,1% 28,0% 37,8% 39,9% 68,6% 76,2% 94,6% 96,2% 100%


Tabelul 2.14 Barometrul mai 2003. Starea civilă a populaţiei ocupate în funcţie de apartenenţa de sex Date valide Total Căsătorit Concubinaj Divorţat Separat Necăsătorit Văduv

Frecvenţă 323 12 6 3 115 8 467 Masculin Procent valid 69,2 2,6 1,3 0,6 24,6 1,7 100 Frecvenţă 265 8 26 1 56 22 378 Feminin Procent valid 70,1 2,1 6,9 0,3 14,8 5,8 100

Tabelul 2.15 Barometrul mai 2003. Plasarea în spaţiul social a familiilor subiecţilor aparţinând populaţiei ocupate în funcţie de apartenenţa de sex

Superioară clasei de sus


de jos Total Nu ştiu NR Total Total

Frecvenţă 44 158 109 96 51 458 6 3 9 467 Procent 9,4 33,8 23,3 20,6 10,9 98,1 1,3 0,6 1,9 100 Procent valid 9,6 34,5 23,8 21,0 11,1 100 Masculin Procent cumul. 9,6 44,1 67,9 88,9 100 Frecvenţă 44 139 66 67 48 364 12 2 14 378 Procent 11,6 36,8 17,5 17,7 12,7 96,3 3,2 0,5 3,7 100 Procent valid 12,1 38,2 18,1 18,4 13,2 100 Feminin Procent cumul. 12,1 50,3 68,4 86,8 100

Tabelul 2.16 Barometrul mai 2003. Persoane căsătorite. Plasarea în spaţiul social a familiilor subiecţilor aparţinând populaţiei ocupate în funcţie de apartenenţa de sex

Superioară clasei de sus


de jos Total Nu ştiu NR Total Total

Frecvenţă 26 103 87 74 29 319 2 2 4 323 Procent 8,0 31,9 26,9 22,9 9,0 98,8 ,6 ,6 1,2 100 Procent valid 8,2 32,3 27,3 23,2 9,1 100

Bărbaţi căsătoriţi

Procent cumul. 8,2 40,4 67,7 90,9 100,0 Frecvenţă 32 104 47 43 29 255 8 2 10 265 Procent 12,1 39,2 17,7 16,2 10,9 96,2 3,0 ,8 3,8 100 Procent valid 12,5 40,8 18,4 16,9 11,4 100

Femei căsătorite

Procent cumul. 12,5 53,3 71,8 88,6 100

Tabelul 2.17 Populaţie ocupată. Valorile medii pentru variabilele: venituri proprii (în milioane lei), ale gospodăriei şi per membru de familie, în funcţie de apartenenţa de sex şi starea civilă

MASCULIN FEMININ Starea civila a subiectului Starea civila a subiectului Căsătorit Divorţat Necăsătorit Văduv Căsătorit Divorţat Necăsătorit Văduv

Frecvenţă 288 6 104 8 232 25 47 21 Media 4,252 3,100 3,231 2,225 3,194 4,988 2,993 2,223 Ve

nit

perso

nal

Abatere std. 3,943 3,158 4,087 2,587 2,985 6,440 1,534 2,591 Frecvenţă 279 6 92 8 228 24 42 20 Media 7,122 3,407 6,783 2,775 7,406 6,071 7,029 3,136

Venit

gos-

podă

rie

Abatere std. 7,345 3,496 6,023 3,040 5,971 6,318 4,973 2,920 Frecvenţă 279 6 92 8 228 24 42 20 Media 2,009 3,077 2,301 1,408 2,282 3,145 2,350 1,612

Venit

pe

perso

ană

Abatere std. 1,837 3,656 1,947 1,497 2,265 3,364 1,469 1,469

Tabelul 2.18 Total populaţie Statutul ocupaţional al subiecţilor în funcţie de apartenenţa de sex

Elev / student casnic(ă) şomer

înregistrat şomer

neînregistrat pensionar(ă) persoana în incapacitate de munca

lucrează cu carte de muncă,


lucrează pe cont propriu


patron cu

angajaţi lucrează cu ziua Total

Frecvenţă 72 20 29 62 299 25 333 80 9 39 968 Procent 7,4 2,1 3,0 6,4 30,9 2,6 34,4 8,3 0,9 4,0 100,0

Masc

.

% cumulat 7,4 9,5 12,5 18,9 49,8 52,4 86,8 95,0 96,0 100,0 Frecvenţă 73 244 38 33 375 20 286 45 5 11 1130 Procent 6,5 21,6 3,4 2,9 33,2 1,8 25,3 4,0 ,4 1,0 100,0

Fem

.

% cumulat 6,5 28,1 31,4 34,3 67,5 69,3 94,6 98,6 99,0 100,0


Tabelul 2.19 Populaţie căsătorită deţinând un loc de muncă. Statutul ocupaţional al soţilor (soţiilor) subiecţilor

Relaţia în raport cu subiectul:

Elev / student casnic(ă) şomer

înregistrat şomer

neînregistrat pensionar(ă) persoana în incapacitate de munca

lucrează cu carte de muncă,


lucrează pe cont propriu


patron cu angajaţi

lucrează cu ziua Total

Frecvenţă 4 84 9 4 34 10 150 27 5 1 328

Procent 1,2 25,6 2,7 1,2 10,4 3,0 45,7 8,2 1,5 0,3 100,0

Soţii

le

% cumulat 1,2 26,8 29,6 30,8 41,2 44,2 89,9 98,2 99,7 100,0 Frecvenţă 2 6 7 18 39 3 162 17 5 6 265

Procent 0,8 2,3 2,6 6,8 14,7 1,1 61,1 6,4 1,9 2,3 100,0

Soţii

% cumulat 0,8 3,0 5,7 12,5 27,2 28,3 89,4 95,8 97,7 100,0

Tabelul 2.20 Persoane necăsătorite care deţin un loc de muncă. Plasarea propriei familii în spaţiul social în funcţie de faptul de a locui sau nu singure şi de sex

Bărbaţi Femei NU locuiesc singuri Locuiesc singuri NU locuiesc singure Locuiesc singure

Frcv. % valid % cumul. Frcv. % valid % cumul. Frcv. % valid % cumul. Frcv. % valid % cumul. Peste clasa mijlocie 13 13,3 13,3 1 8,3 8,3 6 12,5 12,5 1 16,7 16,7 4 Clasa de mijloc 43 43,9 57,1 2 16,7 25,0 17 35,4 47,9 1 16,7 33,3 5 17 17,3 74,5 2 16,7 41,7 8 16,7 64,6 3 50,0 83,3 6 15 15,3 89,8 4 33,3 75,0 10 20,8 85,4 1 16,7 100 Clasa de jos 10 10,2 100 3 25,0 100 7 14,6 100 Total 98 100 12 100 48 100 8 Nu ştiu 2 2 2 9 NR 1 Total general 100 3 50 6 100

Tabelul 2.21 Persoane ocupate, necăsătorite care nu locuiesc singure.

Valorile medii separat pe sexe, pentru veniturile proprii, ale gospodăriilor, per membru de familie, vârsta, numărul anilor de şcoală pentru subiecţi şi pentru părinţii

acestora, numărul de membri în familie şi ponderea persoanelor cu ocupaţii intelectuale Bărbaţi Femei

N Media Abatere standard N Media Abatere

standard Subiect: Venit pe luna anterioară (milioane lei) 90 3,186 4,353 43 2,934 1,526 Venitul gospodărie în luna precedenta (milioane lei) 79 7,275 6,340 38 7,387 5,078 Venitul per membru în gospodărie (milioane lei) 79 2,056 1,896 38 2,216 1,401 Număr membri in gospodărie 100 3,77 1,26 50 3,76 1,27 Subiect: Numărul anilor de şcoală 100 11,26 2,31 50 12,24 2,20 Tatăl: Numărul anilor de şcoală 98 10,11 3,32 48 11,35 2,38 Mama: Numărul anilor de şcoală 98 9,62 3,27 48 10,62 2,53 Ponderea subiecţilor având ocupaţii intelectuale 100 0,05 0,2190 50 0,24 0,4314 Vârsta 100 24,5 6,0 50 26,2 7,7

Tabelul 2.22 Starea civilă şi ponderea populaţiei ocupate pentru fiecare categorie

a stării civile pentru categoriile de vârstă 18-24 şi 25-34 în funcţie de apartenenţa de sex masculin feminin

18-24 ani 25-34 ani 18-24 ani 25-34 ani N %st. civ %Ocup N %st. civ %Ocup N %st. civ %Ocup N %st. civ %Ocup

Căsătorit 8 4,2 88% 84 61,3 77% 33 20,1 42% 105 71,9 55% Concubinaj 6 3,2 33% 7 5,1 57% 14 8,5 0% 6 4,1 33% Divorţat 1 ,6 0% 5 3,4 100% Separat 1 ,7 100% 1 ,7 0% Necăsătorit 176 92,6 40% 45 32,8 64% 115 70,1 26% 27 18,5 56% Văduv 1 0,6 100% 2 1,4 100%

Total 190 100,0 137 100,0 164 100,0 146 100,0


Tabelul 2.23 Total populaţie. Prestigiul perceput al ocupaţiilor Cât de mare este prestigiul unui:

Zilier muncitor necalificat vânzător muncitor calificat funcţionar Frecv. Procent Procent

cumul. Frecv. Procent Procent cumul. Frecv. Procent Procent

cumul. Frecv. Procent Procent cumul. Frecv. Procent Procent

cumul. 10 prestigiu maxim 24 1,7 1,7 27 1,8 1,8 31 2,1 2,1 55 3,7 3,7 97 6,8 6,8

9 9 0,6 2,3 8 0,5 2,4 21 1,5 3,6 47 3,2 6,9 78 5,5 12,3 8 23 1,6 3,9 41 2,8 5,1 55 3,8 7,4 113 7,6 14,5 169 11,9 24,2 7 36 2,5 6,4 49 3,3 8,5 60 4,2 11,6 128 8,6 23,1 216 15,2 39,4 6 53 3,7 10,0 62 4,2 12,7 93 6,4 18,0 135 9,1 32,2 188 13,2 52,7 5 93 6,4 16,4 135 9,1 21,8 221 15,3 33,3 259 17,5 49,7 276 19,4 72,1 4 107 7,4 23,8 111 7,5 29,3 161 11,2 44,5 223 15,0 64,7 184 13,0 85,1 3 130 9,0 32,8 159 10,8 40,1 261 18,1 62,6 229 15,4 80,1 116 8,2 93,2 2 250 17,3 50,1 262 17,7 57,8 290 20,1 82,7 193 13,0 93,1 58 4,1 97,3

1 prestigiu minim 722 49,9 100 624 42,2 100 250 17,3 100 102 6,9 100 38 2,7 100 Total 1447 100 1478 100 1443 100 1484 100 1420 100

99 NR 68 60 73 66 72 98 NŞ 585 562 584 550 608 Date lipsă Total 653 622 657 616 680

Total 2100 2100 2100 2100 2100

tehnician /maistru profesor director /patron al unei firme mic doctor director /patron al

unei firme mari 10 prestigiu maxim 87 6,2 6,2 488 32,6 32,6 498 36,0 36,0 581 38,6 38,6 697 50,4 50,4

9 83 5,9 12,0 270 18,0 50,6 224 16,2 52,2 275 18,3 56,8 296 21,4 71,9 8 180 12,8 24,8 299 20,0 70,6 290 21,0 73,2 324 21,5 78,4 196 14,2 86,0 7 197 14,0 38,8 193 12,9 83,4 174 12,6 85,8 157 10,4 88,8 88 6,4 92,4 6 179 12,7 51,5 103 6,9 90,3 82 5,9 91,8 63 4,2 93,0 48 3,5 95,9 5 248 17,6 69,0 81 5,4 95,7 56 4,1 95,8 51 3,4 96,3 28 2,0 97,9 4 187 13,3 82,3 29 1,9 97,7 26 1,9 97,7 27 1,8 98,1 8 0,6 98,5 3 143 10,1 92,4 22 1,5 99,1 12 0,9 98,6 14 0,9 99,1 10 0,7 99,2 2 62 4,4 96,8 8 0,5 99,7 8 0,6 99,1 4 0,3 99,3 7 0,5 99,7

1 prestigiu minim 45 3,2 100 5 0,3 100 12 0,9 100 10 0,7 100 4 0,3 100 Total 1411 100 1498 100 1382 100 1506 100 1382 100

99 NR 68 71 73 67 70 98 NŞ 621 531 645 527 648 Date lipsă Total 689 602 718 594 718

Total 2100 2100 2100 2100 2100

Tabelul 2.24 Total populaţie, procente pe coloane. Asocierea dintre prestigiul unui patron / director al unei firme mari şi cunoaşterea, de către subiecţi, a unui astfel de personaj

Cât de mare este prestigiul unui director /patron al unei firme mari? Cunosc un director /patron (firmă mare)?

1 prestigiu minim 2 3 4 5 6 7 8 9 10 prestigiu

maxim Nu ştiu NR Total

Frecvenţă 2 2 1 3 9 7 24 52 110 238 78 5 531 DA Procent 50,0% 28,6% 10,0% 37,5% 32,1% 14,6% 27,3% 26,5% 37,2% 34,1% 12,0% 7,1% 25,3% Frecv. 2 4 9 5 17 38 59 124 158 412 438 35 1301 Nu Procent 50,0% 57,1% 90,0% 62,5% 60,7% 79,2% 67,0% 63,3% 53,4% 59,1% 67,6% 50,0% 62,0% Frecv. 1 2 3 5 20 28 47 132 30 268 NR Procent 14,3% 7,1% 6,3% 5,7% 10,2% 9,5% 6,7% 20,4% 42,9% 12,8% Frecv. 4 7 10 8 28 48 88 196 296 697 648 70 2100 Total Procent 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100%


Tabelul 2.25 Total populaţie. Puterea de decizie asociată ocupaţiilor

10 putere de decizie maximă

9 8 7 6 5 4 3 2 1 putere

de decizie minimă

Total NR NŞ Total Total

Frecv. 16 6 18 13 26 78 66 80 204 930 1437 209 454 663 2100 % valid 1,1 0,4 1,3 ,9 1,8 5,4 4,6 5,6 14,2 64,7 100 zilier % cumulat 1,1 1,5 2,8 3,7 5,5 10,9 15,5 21,1 35,3 100 Frecv. 16 8 20 22 42 79 83 98 216 874 1458 206 436 642 2100 % valid 1,1 0,5 1,4 1,5 2,9 5,4 5,7 6,7 14,8 59,9 100 muncitor

necalificat % cumulat 1,1 1,6 3,0 4,5 7,4 12,8 18,5 25,2 40,1 100 Frecv. 25 12 40 38 61 152 135 211 254 501 1429 214 457 671 2100 % valid 1,7 0,8 2,8 2,7 4,3 10,6 9,4 14,8 17,8 35,1 100 Vânzător % cumulat 1,7 2,6 5,4 8,0 12,3 23,0 32,4 47,2 64,9 100 Frecv. 42 30 73 79 93 207 167 240 239 281 1451 209 440 649 2100 % valid 2,9 2,1 5,0 5,4 6,4 14,3 11,5 16,5 16,5 19,4 100 muncitor

calificat % cumulat 2,9 5,0 10,0 15,4 21,8 36,1 47,6 64,2 80,6 100 Frecv. 79 73 153 190 171 271 170 127 89 67 1390 212 498 710 2100 % valid 5,7 5,3 11,0 13,7 12,3 19,5 12,2 9,1 6,4 4,8 100 funcţionar % cumulat 5,7 10,9 21,9 35,6 47,9 67,4 79,6 88,8 95,2 100 Frecv. 77 60 154 174 165 233 167 155 112 104 1401 211 488 699 2100 % valid 5,5 4,3 11,0 12,4 11,8 16,6 11,9 11,1 8,0 7,4 100 tehnician

/maistru % cumulat 5,5 9,8 20,8 33,2 45,0 61,6 73,5 84,6 92,6 100 Frecv. 433 217 257 183 100 123 39 43 18 45 1458 209 433 642 2100 % valid 29,7 14,9 17,6 12,6 6,9 8,4 2,7 2,9 1,2 3,1 100 profesor % cumulat 29,7 44,6 62,2 74,8 81,6 90,1 92,7 95,7 96,9 100 Frecv. 635 221 215 135 56 40 21 19 7 26 1375 213 512 725 2100 % valid 46,2 16,1 15,6 9,8 4,1 2,9 1,5 1,4 ,5 1,9 100

director /patron (firmă mică) % cumulat 46,2 62,3 77,9 87,7 91,8 94,7 96,2 97,6 98,1 100

Frecv. 603 254 252 112 70 76 28 27 15 36 1473 203 424 627 2100 % valid 40,9 17,2 17,1 7,6 4,8 5,2 1,9 1,8 1,0 2,4 100 doctor % cumulat 40,9 58,2 75,3 82,9 87,6 92,8 94,7 96,5 97,6 100 Frecv. 821 255 149 59 15 30 14 14 3 12 1372 211 517 728 2100 % valid 59,8 18,6 10,9 4,3 1,1 2,2 1,0 1,0 ,2 0,9 100,0

director /patron (firmă mare) % cumulat 59,8 78,4 89,3 93,6 94,7 96,9 97,9 98,9 99,1 100

Tabelul 2.26 Total populaţie, procente pe linii (date valide). Asocierea dintre prestigiul unui patron / director al unei firme mari şi cunoaşterea, de către subiecţi, a unui astfel de personaj

Cât de mare este prestigiul unui director /patron al unei firme mari? Cunosc un director /patron (firmă mare)?

1 prestigiul minim 2 3 4 5 6 7 8 9 10 prestigiul

maxim Frecvenţă 2 2 1 3 9 7 24 52 110 238

DA Procent 0,4% 0,4% 0,2% 0,7% 2,0% 1,6% 5,4% 11,6% 24,6% 53,1% Frecv. 2 4 9 5 17 38 59 124 158 412

Nu Procent 0,2% ,5% 1,1% 0,6% 2,1% 4,6% 7,1% 15,0% 19,1% 49,8% Frecv. 1 2 3 5 20 28 47

NR Procent ,9% 1,9% 2,8% 4,7% 18,9% 26,4% 44,3% Frecv. 4 7 10 8 28 48 88 196 296 697

Total Procent 0,3% 0,5% 0,7% 0,6% 2,0% 3,5% 6,4% 14,2% 21,4% 50,4%


Tabelul 2.27 Total populaţie, procente pe coloane. Asocierea dintre puterea de decizie a unui patron / director al unei firme mari şi cunoaşterea, de către subiecţi, a unui astfel de personaj

Cât de mare este puterea de decizie a unui director /patron al unei firme mari? Cunosc un director /patron (firmă mare)?

1 putere minimă 2 3 4 5 6 7 8 9 10 putere

maximă Nu ştiu NR Total

Frecvenţă 3 1 2 5 4 10 43 86 299 61 17 531 DA Procent 25,0% 7,1% 14,3% 16,7% 26,7% 16,9% 28,9% 33,7% 36,4% 11,8% 8,1% 25,3% Frecv. 8 3 12 12 24 10 45 92 151 465 369 110 1301 Nu Procent 66,7% 100,0% 85,7% 85,7% 80,0% 66,7% 76,3% 61,7% 59,2% 56,6% 71,4% 52,1% 62,0% Frecv. 1 1 1 1 4 14 18 57 87 84 268 NR Procent 8,3% 7,1% 3,3% 6,7% 6,8% 9,4% 7,1% 6,9% 16,8% 39,8% 12,8% Frecv. 12 3 14 14 30 15 59 149 255 821 517 211 2100 Total Procent 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100% 100%

Tabelul 2.28 Total populaţie, procente pe linii (date valide). Asocierea dintre puterea de decizie

a unui patron / director al unei firme mari şi cunoaşterea, de către subiecţi, a unui astfel de personaj Cât de mare este prestigiul unui director /patron al unei firme mari? Cunosc un director

/patron (firmă mare)? 1 putere minimă 2 3 4 5 6 7 8 9 10 putere maximă Frecvenţă 3 1 2 5 4 10 43 86 299 DA Procent 0,7% 0,2% ,4% 1,1% 0,9% 2,2% 9,5% 19% 66,0% Frecv. 8 3 12 12 24 10 45 92 151 465 Nu Procent 1,0% 0,4% 1,5% 1,5% 2,9% 1,2% 5,5% 11,2% 18,4% 56,6% Frecv. 1 1 1 1 4 14 18 57 NR Procent 1,0% 1,0% 1,0% 1,0% 4,1% 14,4% 18,6% 58,8% Frecv. 12 3 14 14 30 15 59 149 255 821 Total Procent 0,9% 0,2% 1,0% 1,0% 2,2% 1,1% 4,3% 10,9% 18,6% 59,8%

Tabelul 2.29 Puterea de decizie a percepută unui patron / director (firmă mare) în funcţie de

statusul ocupaţional al subiecţilor respectiv de categoria socio-profesională, pentru cei ocupaţi Dar câtă putere de decizie are un director /patron al unei firme mari?

Subiect: Ocupaţia 1 puterea de decizie minimă 2 3 4 5 6 7 8 9 10 puterea de

decizie maximă Total

N 1 1 1 2 2 4 10 20 41 conducători de unităţi, patroni % 2,4% 2,4% 2,4% 4,9% 4,9% 9,8% 24,4% 48,8% 100%

N 1 1 1 4 9 21 55 92 ocupaţii intelectuale % 1,1% 1,1% 1,1% 4,3% 9,8% 22,8% 59,8% 100%

N 1 3 4 28 36 tehnicieni sau maiştri % 2,8% 8,3% 11,1% 77,8% 100%

N 1 1 1 4 5 19 31 funcţionari în administraţie % 3,2% 3,2% 3,2% 12,9% 16,1% 61,3% 100%

N 2 1 2 3 4 8 37 57 Lucrători în servicii si comerţ % 3,5% 1,8% 3,5% 5,3% 7,0% 14,0% 64,9% 100%

N 3 3 8 14 Meşteşugari, me-canici reparatori % 21,4% 21,4% 57,1% 100%

N 2 2 1 5 1 5 18 37 113 184 muncitori calificaţi % 1,1% 1,1% ,5% 2,7% 0,5% 2,7% 9,8% 20,1% 61,4% 100%

N 1 1 1 6 10 24 43 muncitori neca-lificaţi neagricoli % 2,3% 2,3% 2,3% 14,0% 23,3% 55,8% 100%

N 1 1 1 9 10 20 65 107 agricultori % 0,9% 0,9% 0,9% 8,4% 9,3% 18,7% 60,7% 100%

N 1 2 1 2 5 1 12 cadru militar % 8,3% 16,7% 8,3% 16,7% 41,7% 8,3% 100%

N 1 1 3 4 12 21 altele % 4,8% 4,8% 14,3% 19,0% 57,1% 100%

N 7 6 6 11 6 27 66 127 382 638 Total populaţie ocupată % 1,1% 0,9% 0,9% 1,7% 0,9% 4,2% 10,3% 19,9% 59,9% 100%

N 5 3 8 8 19 9 32 82 128 439 733 populaţie neocupată % 0,7% 0,4% 1,1% 1,1% 2,6% 1,2% 4,4% 11,2% 17,5% 59,9% 100%

N 12 3 14 14 30 15 59 148 255 821 1371 Total general % 0,9% 0,2% 1,0% 1,0% 2,2% 1,1% 4,3% 10,8% 18,6% 59,9% 100%


Tabelul 2.30 Prestigiul perceput al unui patron / director (firmă mare) în funcţie de statusul ocupaţional al subiecţilor respectiv de categoria socio-profesională, pentru populaţia ocupată

Dar câtă putere de decizie are un director /patron al unei firme mari? Subiect: Ocupaţia 1 prestigiu minim 2 3 4 5 6 7 8 9 10 prestigiu maxim Total

N 2 4 5 10 17 38 conducători de unităţi, patroni % 5,3% 10,5% 13,2% 26,3% 44,7% 100%

N 1 1 4 2 4 15 23 38 88 ocupaţii intelectuale % 1,1% 1,1% 4,5% 2,3% 4,5% 17% 26,1% 43,2% 100%

N 1 6 7 23 37 tehnicieni sau maiştri % 2,7% 16,2% 18,9% 62,2% 100%

N 1 2 8 9 19 39 funcţionari în administraţie % 2,6% 5,1% 20,5% 23,1% 48,7% 100%

N 1 2 1 2 5 5 11 31 58 lucrãtori în servicii si comerţ % 1,7% 3,4% 1,7% 3,4% 8,6% 8,6% 19% 53,4% 100%

N 1 1 5 8 15 Meşteşugari, me-canici reparatori % 6,7% 6,7% 33,3% 53,3% 100%

N 1 1 1 6 6 9 27 43 91 185 muncitori calificaţi % 0,5% 0,5% 0,5% 3,2% 3,2% 4,9% 14,6% 23,2% 49,2% 100% N 1 2 2 7 13 16 41 muncitori neca-

lificaţi neagricoli % 2,4% 4,9% 4,9% 17,1% 31,7% 39% 100% N 3 3 9 14 19 62 110 agricultori % 2,7% 2,7% 8,2% 12,7% 17,3% 56,4% 100% N 1 2 3 4 2 12 cadru militar % 8,3% 16,7% 25% 33,3% 16,7% 100% N 1 1 1 1 2 4 3 9 22 altele % 4,5% 4,5% 4,5% 4,5% 9,1% 18,2% 13,6% 40,9% 100% N 3 3 3 5 16 20 37 95 147 316 645 Total populaţie

ocupată % 0,5% 0,5% 0,5% 0,8% 2,5% 3,1% 5,7% 14,7% 22,8% 49% 100%� N 1 4 7 3 12 28 51 100 149 381 736 populaţie

neocupată % 0,1% 0,5% 1% 0,4% 1,6% 3,8% 6,9% 13,6% 20,2% 51,8% 100% N 4 7 10 8 28 48 88 195 296 697 1381 Total general % 0,3% 0,5% 0,7% 0,6% 2% 3,5% 6,4% 14,1% 21,4% 50,5% 100%�

Tabelul 2.31 Venitul mediu (milioane lei) estimat de către subiecţi că este propriu respectiv că ar trebui să fie propriu diferitelor categorii de ocupaţii

Cât câştigă? (milioane lei) Cât ar trebui să câştige? (milioane lei) N Minim Maxim Media Abatere std. N Minim Maxim Media Abatere std. Zilier 1136 0,00 7,00 2,03 1,01 1199 0,10 20,00 4,00 1,84 Muncitor necalificat 1336 0,30 10,00 2,13 0,72 1369 1,00 20,00 4,33 1,73 vânzător 1288 0,50 12,00 2,48 0,87 1322 ,80 20,00 4,56 1,83 Muncitor calificat 1301 1,00 20,00 3,64 1,37 1334 2,00 30,00 6,36 2,64 Funcţionar 1051 1,00 28,00 4,68 2,26 1139 2,00 50,00 7,03 3,51 Tehnician / maistru 1082 1,30 30,00 5,13 2,27 1161 1,50 35,00 7,72 3,25 Profesor 1158 1,00 30,00 4,86 2,42 1250 2,00 70,00 9,42 5,64 Director / patron (firmă mare) 763 1,00 100,00 14,15 12,27 819 1,50 100,00 14,83 9,65 Doctor 1060 1,00 50,00 8,15 4,98 1205 2,00 100,00 13,02 9,21 Director / patron (firmă mare) 717 2,00 500,00 37,76 46,93 789 2,00 400,00 30,45 33,99

Tabelul 2.32 Venit mediu (milioane lei) perceput ca real / dezirabil de către subiecţi pentru patroni / directori (firmă mare) în funcţie de statutul ocupaţional respectiv de ocupaţie pentru populaţia ocupată

Cât ar trebui să câştige un director / patron (firmă mare)? Cât câştigă un director / patron (firmă mare)? Subiect: Ocupaţia N Minim Maxim Media Abatere std. N Minim Maxim Media Abatere std conducători de unităţi, patroni 25 5,0 100,0 38,2 30,3 27 3,5 100,0 33,0 25,1 ocupaţii intelectuale 51 8,0 200,0 38,0 35,7 56 7,0 500,0 49,4 72,6 tehnicieni sau maiştri 15 10,0 100,0 42,7 22,4 16 10,0 200,0 58,4 49,1 funcţionari în administraţie 10 20,0 70,0 35,5 15,0 11 20,0 80,0 38,2 18,3 lucrători în servicii si comerţ 37 6,0 70,0 22,3 14,4 30 10,0 100,0 30,3 26,1 meşteşugari/mecanici reparatori 7 15,0 50,0 33,6 13,8 5 20,0 50,0 44,0 13,4 muncitori calificaţi 105 6,0 200,0 32,8 32,5 103 7,0 500,0 48,2 72,7 muncitori necalificaţi neagricoli 33 5,0 100,0 25,0 22,6 28 4,0 120,0 38,1 35,1 agricultori 56 2,0 100,0 23,8 17,7 49 2,0 100,0 27,5 22,8 cadru militar 3 10,0 30,0 21,7 10,4 4 7,0 25,0 15,5 8,4 altele 12 9,0 50,0 22,2 10,7 10 7,0 30,0 16,7 6,8 Total populaţie ocupată 354 2,0 200,0 30,7 27,3 339 2,0 500,0 40,6 54,4 populaţie neocupată 434 2,0 400,0 29,8 37,8 377 5,0 500,0 35,1 38,8 Total general 788 2,0 400,0 30,2 33,5 716 2,0 500,0 37,7 46,9


Tabelul 2.33 Venit mediu (milioane lei) perceput ca real / dezirabil de către subiecţi pentru patroni / directori (firmă mică) în funcţie de statutul ocupaţional respectiv de ocupaţie pentru populaţia ocupată

Director / patron (firmă mică) Cât ar trebui să câştige? Cât câştigă?

Subiect: Ocupaţia N Minim Maxim Media Abatere std. N Minim Maxim Media Abatere

std conducători de unităţi, patroni 25 6,0 60,0 17,2 11,9 28 2,0 25,0 11,0 5,2 ocupaţii intelectuale 51 3,0 100,0 15,9 13,2 58 1,5 40,0 14,5 8,6 tehnicieni sau maiştri 16 7,0 50,0 22,9 12,5 16 7,0 100,0 23,7 27,1 funcţionari în administraţie 11 7,0 40,0 19,0 9,1 14 10,0 50,0 18,4 11,1 lucrãtori în servicii si comerţ 38 4,0 50,0 13,9 8,9 35 3,0 60,0 12,9 12,2 meşteşugari/mecanici reparatori 7

6,0 20,0 14,7 5,6 7

4,0 20,0 12,6 6,0 muncitori calificaţi 106 3,5 50,0 15,2 8,5 107 2,0 100,0 15,2 14,0 muncitori necalificaţi neagricoli 37 4,0 50,0 13,8 8,9 28 4,0 25,0 12,9 6,2 agricultori 62 3,0 40,0 14,6 7,7 58 1,0 100,0 14,4 13,7 cadru militar 3 6,0 15,0 11,0 4,6 4 5,0 10,0 8,0 2,4 altele 13 5,0 30,0 15,3 7,8 12 4,0 20,0 10,1 5,0 Total populaţie ocupată 369 3,0 100,0 15,5 9,7 367 1,0 100,0 14,4 12,6 populaţie neocupată 449 1,5 100,0 14,3 9,6 395 2,0 100,0 13,9 12,0 Total general 818 1,5 100,0 14,8 9,7 762 1,0 100,0 14,2 12,3

Tabelul 2.34 Populaţie ocupată. Prestigiul perceput al propriei ocupaţii Prestigiul unei persoane având ocupaţia subiectului

Subiect: Ocupaţia 1 prestigiu minim 2 3 4 5 6 7 8 9 10 prestigiu maxim Total N 1 1 1 2 5 1 6 12 2 6 37 conducători de

unităţi, patroni % 2,7% 2,7% 2,7% 5,4% 13,5% 2,7% 16,2% 32,4% 5,4% 16,2% 100% N 3 3 5 9 9 14 19 11 17 90 ocupaţii intelectuale % 3,3% 3,3% 5,6% 10% 10% 15,6% 21,1% 12,2% 18,9% 100% N 2 1 3 4 7 2 8 5 4 36 tehnicieni sau

maiştri % 5,6% 2,8% 8,3% 11,1% 19,4% 5,6% 22,2% 13,9% 11,1% 100% N 1 1 2 7 6 6 5 6 4 38 funcţionari în

administraţie % 2,6% 2,6% 5,3% 18,4% 15,8% 15,8% 13,2% 15,8% 10,5% 100% N 6 6 9 6 16 3 11 8 3 68 lucrători în servicii

si comerţ % 8,8% 8,8% 13,2% 8,8% 23,5% 4,4% 16,2% 11,8% 4,4% 100% N 2 2 1 4 5 1 1 16 Meşteşugari, me-

canici reparatori % 12,5% 12,5% 6,3% 25% 31,3% 6,3% 6,3% 100% N 11 23 20 18 35 18 24 33 7 14 203 muncitori calificaţi % 5,4% 11,3% 9,9% 8,9% 17,2% 8,9% 11,8% 16,3% 3,4% 6,9% 100% N 7 6 11 5 5 6 4 2 2 2 50 muncitori neca-

lificaţi neagricoli % 14% 12% 22% 10% 10% 12% 8% 4% 4% 4% 100% N 21 12 20 10 17 9 8 8 4 7 116 agricultori % 18,1% 10,3% 17,2% 8,6% 14,7% 7,8% 6,9% 6,9% 3,4% 6% 100% N 1 3 1 1 2 1 2 11 cadru militar % 9,1% 27,3% 9,1% 9,1% 18,2% 9,1% 18,2% 100% N 2 1 2 1 5 1 4 4 4 2 26 altele % 7,7% 3,8% 7,7% 3,8% 19,2% 3,8% 15,4% 15,4% 15,4% 7,7% 100% N 54 52 73 54 108 62 85 101 42 60 691 Total populaţie

ocupată % 7,8% 7,5% 10,6% 7,8% 15,6% 9% 12,3% 14,6% 6,1% 8,7% 100%�

Tabelul 2.35 Prestigiul unui muncitor necalificat în funcţie de categoria socio-profesională Cât de mare este prestigiul unui muncitor necalificat?

prestigiu maxim 9 8 7 6 5 4 3 2 prestigiu

minim Total Subiect: Ocupaţia N % N % N % N % N % N % N % N % N % N % N % directori, patroni 2 5,4% 1 2,7% 2 5,4% 6 16,2% 10 27% 16 43,2% 37 100% ocupaţii intelectuale 3 3,2% 3 3,2% 3 3,2% 10 10,5% 7 7,4% 13 13,7% 15 15,8% 41 43,2% 95 100% tehnicieni / maiştri 3 7,9% 2 5,3% 7 18,4% 1 2,6% 5 13,2% 6 15,8% 14 36,8% 38 100% Funcţionari administraţie 1 2,6% 1 2,6% 1 2,6% 3 7,9% 2 5,3% 2 5,3% 4 10,5% 8 21,1% 16 42,1% 38 100% lucrători servicii / comerţ 1 1,5% 1 1,5% 2 3% 1 1,5% 9 13,4% 2 3% 8 11,9% 13 19,4% 30 44,8% 67 100% meşteşugari / mecanici 1 5,9% 1 5,9% 3 17,6% 3 17,6% 9 52,9% 17 100% muncitori calificaţi 2 1% 1 0,5% 12 6% 9 4,5% 11 5,5% 18 9% 22 11% 26 13% 21 10,5% 78 39% 200 100% muncitori necalificaţi 1 2,1% 2 4,2% 2 4,2% 3 6,3% 4 8,3% 4 8,3% 6 12,5% 10 20,8% 16 33,3% 48 100% agricultori 2 1,8% 4 3,5% 5 4,4% 4 3,5% 11 9,7% 9 8% 14 12,4% 25 22,1% 39 34,5% 113 100% cadru militar 2 16,7% 1 8,3% 1 8,3% 2 16,7% 6 50% 12 100% Altele 2 8,3% 1 4,2% 1 4,2% 5 20,8% 3 12,5% 12 50% 24 100% Total 13 1,9% 3 0,4% 26 3,8% 21 3% 27 3,9% 64 9,3% 51 7,4% 91 13,2% 116 16,8% 277 40,2% 689 100%


Tabelul 2.36 Prestigiul unui muncitor calificat în funcţie de categoria socio-profesională


minim Total

Subiect: Ocupaţia N % N % N % N % N % N % N % N % N % N % N %

directori, patroni 2 5,3% 3 7,9% 1 2,6% 2 5,3% 8 21,1% 7 18,4% 9 23,7% 5 13,2% 1 2,6% 38 100%

ocupaţii intelectuale 4 4,1% 4 4,1% 5 5,2% 5 5,2% 13 13,4% 17 17,5% 16 16,5% 21 21,6% 7 7,2% 5 5,2% 97 100%

tehnicieni / maiştri 3 7,9% 4 10,5% 5 13,2% 5 13,2% 6 15,8% 5 13,2% 3 7,9% 7 18,4% 38 100%

Funcţionari administraţie 1 2,6% 2 5,1% 3 7,7% 3 7,7% 2 5,1% 11 28,2% 1 2,6% 7 17,9% 6 15,4% 3 7,7% 39 100%

lucrători servicii / comerţ 2 3,0% 3 4,5% 9 13,6% 4 6,1% 12 18,2% 9 13,6% 13 19,7% 10 15,2% 4 6,1% 66 100%

meşteşugari / mecanici 1 5,9% 1 5,9% 1 5,9% 2 11,8% 2 11,8% 3 17,6% 5 29,4% 1 5,9% 1 5,9% 17 100%

muncitori calificaţi 9 4,5% 8 4,0% 16 8,0% 22 10,9% 26 12,9% 40 19,9% 23 11,4% 24 11,9% 23 11,4% 10 5,0% 201 100%

muncitori necalificaţi 2 4,1% 3 6,1% 3 6,1% 3 6,1% 5 10,2% 6 12,2% 10 20,4% 11 22,4% 4 8,2% 2 4,1% 49 100%

agricultori 4 3,4% 5 4,3% 7 6,0% 13 11,2% 9 7,8% 20 17,2% 18 15,5% 22 19,0% 15 12,9% 3 2,6% 116 100%

cadru militar 2 18,2% 1 9,1% 3 27,3% 1 9,1% 2 18,2% 2 18,2% 11 100%

Altele 1 4,3% 3 13,0% 2 8,7% 4 17,4% 2 8,7% 3 13,0% 6 26,1% 2 8,7% 23 100%

Total 26 3,7% 25 3,6% 48 6,9% 64 9,2% 70 10,1% 127 18,3% 97 14,0% 119 17,1% 86 12,4% 33 4,7% 695� 100%

Tabelul 2.37 Prestigiul unui funcţionar în funcţie de categoria socio-profesională


minim Total


directori, patroni 1 2,7% 2 5,4% 6 16,2% 2 5,4% 6 16,2% 7 18,9% 10 27 % 1 2,7% 1 2,7% 1 2,7% 37 100%

ocupaţii intelectuale 6 6,4% 2 2,1% 9 9,6% 14 14,9% 12 12,8% 16 17 % 13 13,8% 11 11,7% 7 7,4% 4 4,3% 94 100%

tehnicieni / maiştri 2 5,4% 3 8,1% 5 13,5% 7 18,9% 4 10,8% 8 21,6% 7 18,9% 1 2,7% 37 100%

Funcţionari administraţie 4 10,5% 2 5,3% 4 10,5% 7 18,4% 4 10,5% 8 21,1% 3 7,9% 5 13,2% 1 2,6% 38 100%

Lucrători servicii / comerţ 4 6,5% 1 1,6% 10 16,1% 9 14,5% 9 14,5% 13 21 % 8 12,9% 5 8,1% 1 1,6% 2 3,2% 62 100%

meşteşugari / mecanici 2 13,3% 2 13,3% 1 6,7% 2 13,3% 4 26,7% 3 20 % 1 6,7% 15 100%

muncitori calificaţi 15 8,1% 11 5,9% 25 13,4% 29 15,6% 28 15,1% 29 15,6% 20 10,8% 13 7 % 11 5,9% 5 2,7% 186 100%

muncitori necalificaţi 3 7,1% 2 4,8% 2 4,8% 5 11,9% 6 14,3% 12 28,6% 7 16,7% 4 9,5% 1 2,4% 42 100%

agricultori 8 6,9% 9 7,8% 14 12,1% 18 15,5% 17 14,7% 25 21,6% 13 11,2% 10 8,6% 2 1,7% 116 100%

cadru militar 2 18,2% 1 9,1% 4 36,4% 1 9,1% 1 9,1% 1 9,1% 1 9,1% 11 100%

Altele 1 4,3% 2 8,7% 3 13 % 3 13 % 5 21,7% 2 8,7% 6 26,1% 1 4,3% 23 100%

Total 45 6,8% 33 5 % 79 12 % 97 14,7% 92 13,9% 131 19,8% 87 13,2% 58 8,8% 26 3,9% 13 2 % 661 100%

Tabelul 2.38 Prestigiul unui tehnician / maistru în funcţie de categoria socio-profesională


minim Total


directori, patroni 2 5,3% 7 18,4% 2 5,3% 7 18,4% 7 18,4% 8 21,1% 4 10,5% 1 2,6% 38 100%


tehnicieni / maiştri 3 7,9% 2 5,3% 9 23,7% 6 15,8% 5 13,2% 5 13,2% 5 13,2% 2 5,3% 1 2,6% 38 100%


lucrători servicii / comerţ 3 4,9% 1 1,6% 7 11,5% 10 16,4% 6 9,8% 10 16,4% 11 18% 7 11,5% 3 4,9% 3 4,9% 61 100%

meşteşugari / mecanici 1 5,9% 4 23,5% 3 17,6% 4 23,5% 3 17,6% 2 11,8% 17 100%


muncitori necalificaţi 3 6,7% 3 6,7% 3 6,7% 6 13,3% 5 11,1% 13 28,9% 5 11,1% 6 13,3% 1 2,2% 45 100%

agricultori 5 4,5% 7 6,3% 13 11,7% 17 15,3% 11 9,9% 25 22,5% 17 15,3% 11 9,9% 5 4,5% 111 100%

cadru militar 3 25% 4 33,3% 1 8,3% 2 16,7% 1 8,3% 1 8,3% 12 100%

Altele 2 9,1% 1 4,5% 2 9,1% 2 9,1% 3 13,6% 3 13,6% 5 22,7% 2 9,1% 1 4,5% 1 4,5% 22 100%

Total 38 5,7% 34 5,1% 95 14,3% 96 14,4% 85 12,8% 115 17,3% 97 14,6% 69 10,4% 22 3,3% 15 2,3% 666 100%


Tabelul 2.39 Prestigiul unui profesor în funcţie de categoria socio-profesională


minim Total


directori, patroni 14 36,8% 8 21,1% 8 21,1% 7 18,4% 1 2,6% 38 100% ocupaţii intelectuale 29 30,9% 23 24,5% 16 17 % 9 9,6% 11 11,7% 4 4,3% 1 1,1% 1 1,1% 94 100% tehnicieni / maiştri 16 42,1% 4 10,5% 13 34,2% 3 7,9% 2 5,3% 38 100% Funcţionari administraţie 10 24,4% 13 31,7% 7 17,1% 3 7,3% 4 9,8% 4 9,8% 41 100% lucrători servicii/comerţ 17 25,8% 11 16,7% 16 24,2% 7 10,6% 5 7,6% 5 7,6% 2 3 % 2 3 % 1 1,5% 66 100% meşteşugari / mecanici 7 43,8% 3 18,8% 5 31,3% 1 6,3% 16 100% muncitori calificaţi 60 30,5% 33 16,8% 36 18,3% 24 12,2% 19 9,6% 12 6,1% 9 4,6% 1 ,5% 1 0,5% 2 1 % 197 100% muncitori necalificaţi 16 35,6% 5 11,1% 5 11,1% 13 28,9% 3 6,7% 3 6,7% 45 100% agricultori 41 33,6% 27 22,1% 18 14,8% 18 14,8% 8 6,6% 5 4,1% 1 ,8% 3 2,5% 1 0,8% 122 100% cadru militar 1 8,3% 2 16,7% 2 16,7% 3 25 % 2 16,7% 1 8,3% 1 8,3% 12 100% Altele 6 25 % 1 4,2% 6 25 % 4 16,7% 2 8,3% 1 4,2% 3 12,5% 1 4,2% 24 100% Total 217 31,3% 130 18,8% 132 19 % 91 13,1% 57 8,2% 36 5,2% 13 1,9% 11 1,6% 3 ,4% 3 0,4% 693 100%

Tabelul 2.40 Prestigiul unui medic în funcţie de categoria socio-profesională


minim Total

Subiect: Ocupaţia N % N % N % N % N % N % N % N % N % N % N % directori, patroni 15 39,5% 7 18,4% 7 18,4% 5 13,2% 4 10,5% 38 100%

ocupaţii intelectuale 31 33,3% 21 22,6% 19 20,4% 12 12,9% 6 6,5% 1 1,1% 2 2,2% 1 1,1% 93 100%

tehnicieni / maiştri 20 54,1% 3 8,1% 12 32,4% 1 2,7% 1 2,7% 37 100%

Funcţionari administraţie 11 26,8% 12 29,3% 7 17,1% 4 9,8% 3 7,3% 3 7,3% 1 2,4% 41 100%

lucrãtori servicii/comerţ 18 27,7% 10 15,4% 16 24,6% 11 16,9% 3 4,6% 4 6,2% 2 3,1% 1 1,5% 65 100%

meşteşugari / mecanici 7 43,8% 4 25% 3 18,8% 1 6,3% 1 6,3% 16 100%

muncitori calificaţi 71 35,3% 39 19,4% 43 21,4% 21 10,4% 9 4,5% 8 4% 7 3,5% 3 1,5% 201 100%

muncitori necalificaţi 14 30,4% 5 10,9% 12 26,1% 9 19,6% 2 4,3% 3 6,5% 1 2,2% 46 100%

agricultori 61 49,6% 17 13,8% 25 20,3% 13 10,6% 3 2,4% 2 1,6% 1 0,8% 1 0,8% 123 100%

cadru militar 2 16,7% 2 16,7% 2 16,7% 3 25% 1 8,3% 1 8,3% 1 8,3% 12 100%

Altele 9 39,1% 3 13% 5 21,7% 2 8,7% 1 4,3% 2 8,7% 1 4,3% 23 100%

Total 259 37,3% 123 17,7% 151 21,7% 80 11,5% 33 4,7% 25 3,6% 15 2,2% 3 0,4% 1 0,1% 5 0,7% 695 100%

Tabelul 2.41 Puterea de decizie auto-percepută a subiecţilor

putere maximă 9 8 7 6 5 4 3 2 Putere

minimă Total

Subiect: Ocupaţia N % N % N % N % N % N % N % N % N % N % N % directori, patroni 11 28,9% 2 5,3% 9 23,7% 6 15,8% 3 7,9% 2 5,3% 1 2,6% 2 5,3% 2 5,3% 38 100%


tehnicieni / maiştri 4 11,1% 3 8,3% 5 13,9% 2 5,6% 8 22,2% 4 11,1% 1 2,8% 3 8,3% 2 5,6% 4 11,1% 36 100%


lucrători servicii/comerţ 2 3,0% 1 1,5% 9 13,4% 9 13,4% 5 7,5% 12 17,9% 3 4,5% 6 9,0% 9 13,4% 11 16,4% 67 100%

meşteşugari / mecanici 2 12,5% 1 6,3% 2 12,5% 1 6,3% 3 18,8% 1 6,3% 2 12,5% 4 25,0% 16 100%


muncitori necalificaţi 2 4,3% 1 2,1% 3 6,4% 2 4,3% 5 10,6% 3 6,4% 2 4,3% 9 19,1% 7 14,9% 13 27,7% 47 100%

agricultori 8 7,1% 2 1,8% 9 8,0% 7 6,2% 6 5,3% 11 9,7% 9 8,0% 19 16,8% 13 11,5% 29 25,7% 113 100%

cadru militar 2 18,2% 1 9,1% 2 18,2% 2 18,2% 1 9,1% 2 18,2% 1 9,1% 11 100%

Altele 4 16,0% 4 16,0% 2 8,0% 1 4,0% 2 8,0% 2 8,0% 1 4,0% 1 4,0% 4 16,0% 4 16,0% 25 100%

Total 65 9,6% 32 4,7% 85 12,6% 67 9,9% 61 9,0% 80 11,8% 41 6,1% 77 11,4% 63 9,3% 105 15,5% 676 100%


Tabelul 2.42 Total populaţie. Puterea de decizie asociată ocupaţiilor de propria CSP puterea de decizie

10 maximă 9 8 7 6 5 4 3 2 1

minimă Total NR NŞ Total Total

evaluare: muncitor necalificat Frecv. 1 4 4 2 3 10 25 49 6 9 15 64 muncitor necalificat % valid 2,0 8,2 8,2 4,1 6,1 20,4 51,0 100 evaluare: lucrători în servicii şi comerţ Frecv. 1 1 3 2 3 11 2 7 10 22 62 8 12 20 82 Vânzător % valid 1,6 1,6 4,8 3,2 4,8 17,7 3,2 11,3 16,1 35,5 100 evaluare: muncitor calificat Frecv. 10 8 10 14 10 33 20 30 29 34 198 15 30 45 243 muncitor calificat % valid 5,1 4,0 5,1 7,1 5,1 16,7 10,1 15,2 14,6 17,2 100 evaluare: funcţionar în administraţie Frecv. 2 3 5 2 1 7 1 7 2 3 33 3 6 9 42 funcţionar % valid 6,1 9,1 15,2 6,1 3,0 21,2 3,0 21,2 6,1 9,1 100 evaluare: tehnician /maistru Frecv. 1 3 9 3 5 5 4 3 3 2 38 2 1 3 41 tehnician /maistru % valid 2,6 7,9 23,7 7,9 13,2 13,2 10,5 7,9 7,9 5,3 100 evaluare: ocupaţii intelectuale Frecv. 26 17 16 11 7 5 1 5 1 4 93 5 12 17 110 profesor % valid 28,0 18,3 17,2 11,8 7,5 5,4 1,1 5,4 1,1 4,3 100 evaluare: director /patron Frecv. 15 5 5 8 2 3 1 2 41 1 2 3 44 director /patron (firmă mică) % valid 36,6 12,2 12,2 19,5 4,9 7,3 2,4 4,9 100 evaluare: ocupaţii intelectuale Frecv. 39 18 14 11 5 1 1 2 91 6 13 19 110 doctor % valid 42,9 19,8 15,4 12,1 5,5 1,1 1,1 2,2 100 evaluare: director /patron Frecv. 20 10 4 2 2 1 1 1 41 1 2 3 44 director /patron (firmă mare) % valid 48,8 24,4 9,8 4,9 4,9 2,4 2,4 2,4 100

Tabelul 2.43 Valorile medii ale salariului perceput ca fiind propriu respectiv considerat potrivit celor având aceeaşi ocupaţie cu subiectul în funcţie de categoria socio-profesională

Subiect: Ocupaţia conducători

de unităţi, patroni







muncitori necalificaţi în

neagricoli agricultori

câştig propriu: câştig propriu: câştig propriu: câştig propriu: câştig propriu: câştig propriu: câştig propriu: câştig propriu: câştig propriu:

real dorit real dorit real dorit real dorit real dorit real dorit real dorit real dorit real dorit N 35 35 93 89 36 36 36 34 68 69 15 15 212 207 50 52 88 102 Minimum 2 3 3 2,5 5 2 3,5 0,5 1,5 2 3,5 1 1 0,5 1 1 Maximum 50 100 35 90 10 20 10 20 20 100 5 10 10 15 23 35 25 40 Media 9,45 15,89 5,80 12,24 4,88 9,33 4,08 7,68 3,59 8,24 3,17 6,43 3,66 6,88 3,59 5,88 3,21 6,00 Abatere std. 8,62 16,36 4,09 12,51 1,66 3,26 1,91 3,75 2,53 12,36 0,96 1,82 1,38 2,72 3,93 4,74 4,05 4,75

Tabelul 2.44 Total populaţie. Puterea de decizie şi prestigiul asociat primarilor şi parlamentarilor 10 max. 9 8 7 6 5 4 3 2 1 min. Total NR NŞ Total Total Prestigiu Frecv. 766 304 188 100 42 41 6 13 11 10 1481 68 551 619 2100 primar % valid 51,7 20,5 12,7 6,8 2,8 2,8 0,4 0,9 0,7 0,7 100 % cumulat 51,7 72,2 84,9 91,7 94,5 97,3 97,7 98,6 99,3 100 Prestigiu Frecv. 810 201 128 64 56 67 39 21 22 38 1446 70 584 654 2100 parlamentar % valid 56 13,9 8,9 4,4 3,9 4,6 2,7 1,5 1,5 2,6 100 % cumulat 56 69,9 78,8 83,2 87,1 91,7 94,4 95,9 97,4 100 Putere Frecv. 875 284 162 63 34 33 7 7 2 9 1476 202 422 624 2100 primar % valid 59,3 19,2 11 4,3 2,3 2,2 ,5 ,5 ,1 0,6 100 % cumulat 59,3 78,5 89,5 93,8 96,1 98,3 98,8 99,3 99,4 100 Putere Frecv. 985 205 107 46 26 38 7 7 5 19 1445 210 445 655 2100 parlamentar % valid 68,2 14,2 7,4 3,2 1,8 2,6 0,5 0,5 0,3 1,3 100 % cumulat 68,2 82,4 89,8 92,9 94,7 97,4 97,9 98,3 98,7 100

Tabelul 2.45 Total populaţie. Estimarea veniturilor din prezent / dezirabile pentru primari / parlamentari Cât ar trebui sã câştige: Care credeţi cã este câştigul unui: primar parlamentar primar parlamentar

N 1014 1014 860 902 Minimum 1 0 1 3 Maximum 100 158 100 200 Media 14,87 20,08 13,49 33,01 Abatere standard 11,11 15,63 8,96 21,78

PARTEA I Capitolul III Anexa III Stratificarea şi mizele sociale ale categoriilor socio-profesionale 163

Anexa III

Tabelul 3.1 Date reduse la anul 2003 (putere de cumpărare echivalată cu cea din 2003) Media, valorile minime şi maxime ale veniturilor subiecţilor (exprimate în milioane lei)

în funcţie de sondajul de opinie, separat pentru totalul populaţiei respectiv pentru cea ocupată Total populaţie Populaţie ocupată Data realizării

sondajului N Minim Maxim Media Abatere std. N Minim Maxim Media Abatere std. 2002,05 1809 0,019 34,590 2,21837 2,20035 795 0,019 34,590 3,14617 2,77907 2002,10 1989 0 54,191 2,38665 2,93900 829 0 54,191 3,74499 3,48194 2003,05 1875 0 50,000 2,18999 2,81376 752 0 50,000 3,61344 3,66217 2003,10 1864 0 35,000 2,42185 2,50297 785 0 35,000 3,60267 3,05711 2004,05 2071 0 71,492 2,42637 3,20884 783 0 71,492 3,93400 4,28107 2004,10 1683 0 89,366 2,77072 3,93589 663 0 89,366 4,41425 5,29268

2002 (mai + oct.) 3798 0 54,191 2,30650 2,61436 1624 0 54,191 3,45185 3,17068 2003 (mai + oct.) 3739 0 50,000 2,30558 2,66553 1537 0 50,000 3,60794 3,36566 2004 (mai + oct.) 3754 0 89,366 2,58075 3,55687 1446 0 89,366 4,15420 4,77590

Tabelul 3.2 Date reduse la anul 2003 (putere de cumpărare echivalată cu cea din 2003) Media, valorile minime şi maxime ale veniturilor gospodăriei (exprimate în milioane lei)

în funcţie de sondajul de opinie, separat pentru totalul populaţiei respectiv pentru cea ocupată Total populaţie Populaţie ocupată

Data realizării sondajului N Minim Maxim Media Abatere

standard N Minim Maxim Media Abatere standard

2002,05 2043 0,113 115,300 4,58057 5,05201 794 0,173 115,300 6,22701 6,33938 2002,10 1911 0 98,005 5,38560 5,75281 801 0 80,710 7,36205 6,69075 2003,05 1762 0 89,000 5,09885 5,32564 719 0 89,000 6,88771 6,42689 2003,10 1801 0 210,000 5,68406 7,11972 755 0 99,990 7,34208 6,47560 2004,05 1988 0 62,556 5,61972 5,10147 754 0 62,556 7,51770 6,12208 2004,10 1626 0 89,366 6,36279 6,50303 645 0 89,366 8,69032 7,93642

2002 (mai + oct.) 3954 0 115,300 4,96965 5,41635 1595 0 115,300 6,79702 6,54084 2003 (mai + oct.) 3563 0 210,000 5,39466 6,30264 1474 0 99,990 7,12044 6,45370 2004 (mai + oct.) 3614 0 89,366 5,95404 5,78530 1399 0 89,366 8,05833 7,03881

Tabelul 3.3 Media, valorile minime, maxime şi abaterea standard a venitului (ajustat după creşterea

preţurilor) propriu / al gospodăriei pentru populaţia ocupată în funcţie de categoria socio-profesională Subiect: Ocupaţia


patroni ocupaţii


sau maiştri funcţionari în administraţie




muncitori necalificaţi

în neagricoli agricultori

Venituri: Venituri: Venituri: Venituri: Venituri: Venituri: Venituri: Venituri: Venituri:

Proprii Gosp. Proprii Gosp. Proprii Gosp. Proprii Gosp. Proprii Gosp. Proprii Gosp. Proprii Gosp. Proprii Gosp. Proprii Gosp. N 164 163 558 541 212 209 277 278 500 478 107 103 1490 1453 336 322 738 702 Minimum 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 1,39 0,00 0,93 0,00 1,30 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 Maximum 90,01 90,01 36,00 54,01 17,39 31,11 16,00 90,01 71,11 44,44 17,10 20,00 36,00 116,0 12,00 34,77 36,00 89,00 Media 8,00 13,49 5,91 11,43 4,91 8,97 4,42 9,64 3,64 7,44 3,15 5,64 3,50 6,60 2,48 5,16 1,46 3,30 Abatere std. 10,16 12,62 4,20 7,12 2,50 4,43 2,40 7,27 4,50 4,90 2,14 3,18 2,17 5,62 1,50 3,42 2,66 5,29

N 124 123 458 443 176 174 202 204 355 343 57 55 1014 992 171 160 48 45 Minimum 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 1,39 0,00 0,93 0,00 1,35 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 Maximum 90,01 90,01 36,00 54,01 17,39 31,11 16,00 44,44 44,44 44,44 17,10 18,00 36,00 116,0 12,00 20,00 13,33 27,00 Media 8,97 14,61 6,20 11,96 4,92 9,12 4,66 9,97 3,83 8,04 3,53 6,25 3,69 7,26 2,45 5,50 2,11 4,64 U

rban

Abat. std. 11,29 13,29 4,42 7,51 2,53 4,45 2,51 5,83 3,78 5,21 2,50 2,94 2,31 6,43 1,41 3,28 2,64 5,09 N 40 40 100 98 36 35 75 74 145 135 50 48 476 461 165 162 690 657 Minimum 0,62 2,22 0,00 0,81 0,23 1,74 1,16 1,97 0,00 1,30 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,27 0,00 0,00 Maximum 18,00 57,95 15,07 26,67 9,85 19,80 11,70 90,01 71,11 20,00 5,80 20,00 14,00 17,78 11,59 34,77 36,00 89,00 Media 4,98 10,04 4,60 9,01 4,84 8,24 3,76 8,73 3,16 5,89 2,72 4,94 3,09 5,17 2,52 4,82 1,41 3,21 R

ura

l

Abat. std. 4,19 9,63 2,61 4,22 2,35 4,32 1,97 10,24 5,89 3,61 1,55 3,34 1,76 2,76 1,60 3,54 2,66 5,29


Tabelul 3.4 Ponderile diferitelor categorii ale venitului propriu declarat de către populaţia ocupate în funcţie de categoria socio-profesională

Venitul subiectului (10 categorii) sub 1 milion

1-1,99 milioane

2-2,99 milioane

3-3,99 milioane

4-4,99 milioane

5-5,99 milioane

6-6,99 milioane

7-7,99 milioane

8-8,99 milioane

9 milioane sau peste Total

Subiect: Ocupaţia N % N % N % N % N % N % N % N % N % N % N % directori/patroni 5 3,0% 9 5,5% 37 22,6% 10 6,1% 11 6,7% 20 12,2% 15 9,1% 7 4,3% 11 6,7% 39 23,8% 164 100%ocupaţii intelectuale 13 2,3% 9 1,6% 65 11,6% 90 16,1% 102 18,3% 90 16,1% 47 8,4% 27 4,8% 34 6,1% 81 14,5% 558 100%tehnicieni/maiştri 4 1,9% 7 3,3% 35 16,5% 36 17,0% 36 17,0% 35 16,5% 25 11,8% 8 3,8% 13 6,1% 13 6,1% 212 100%funcţionari 2 0,7% 11 4,0% 69 24,9% 64 23,1% 52 18,8% 22 7,9% 17 6,1% 13 4,7% 10 3,6% 17 6,1% 277 100%lucrători servicii/comerţ 15 3,0% 75 15,0% 194 38,8% 90 18,0% 49 9,8% 25 5,0% 18 3,6% 6 1,2% 10 2,0% 18 3,6% 500 100%meşteşugari/mecanici 11 10,3% 14 13,1% 32 29,9% 24 22,4% 14 13,1% 7 6,5% 2 1,9% 1 0,9% 2 1,9% 107 100%muncitori calificaţi 58 3,9% 163 10,9% 453 30,4% 353 23,7% 214 14,4% 105 7,0% 72 4,8% 31 2,1% 13 0,9% 28 1,9% 1490 100%muncitori necalificaţi 36 10,7% 56 16,7% 161 47,9% 51 15,2% 15 4,5% 8 2,4% 4 1,2% 2 0,6% 3 0,9% 336 100%agricultori 417 56,5% 155 21,0% 77 10,4% 32 4,3% 22 3,0% 14 1,9% 9 1,2% 2 0,3% 10 1,4% 738 100%Total 561 12,8% 499 11,4% 1123 25,6% 750 17,1% 515 11,8% 326 7,4% 209 4,8% 92 2,1% 96 2,2% 211 4,8% 4382 100%

Tabelul 3.5 Ponderile diferitelor categorii ale venitului propriu (intervale inter-decile) declarat de către populaţia ocupate în funcţie de categoria socio-profesională

Între decilele: Sub decila 1 1 şi 2 2şi 3 3 şi 4 4 şi 5 5şi 6 6 şi 7 7 şi 8 8 şi 9

Peste decila 9

0-0,58 0,59-1,74 1,75-2,22 2,23-2,50 2,51-3,00 3,01-3,48 3,49-4,05 4,06-5,00 5,01-6,95 Peste 6,95 Total

N % N % N % N % N % N % N % N % N % N % N % directori/patroni 3 1,8% 6 3,7% 15 9,1% 11 6,7% 18 11,0% 4 2,4% 8 4,9% 19 11,6% 20 12,2% 60 36,6% 164 100% ocupaţii intelectuale 13 2,3% 5 ,9% 11 2,0% 29 5,2% 45 8,1% 43 7,7% 52 9,3% 115 20,6% 100 17,9% 145 26,0% 558 100% tehnicieni/maiştri 3 1,4% 7 3,3% 5 2,4% 10 4,7% 28 13,2% 16 7,5% 24 11,3% 44 20,8% 37 17,5% 38 17,9% 212 100% funcţionari 1 0,4% 8 2,9% 21 7,6% 20 7,2% 47 17,0% 31 11,2% 32 11,6% 45 16,2% 31 11,2% 41 14,8% 277 100% lucrători servicii/comerţ 11 2,2% 55 11,0% 63 12,6% 90 18,0% 86 17,2% 32 6,4% 61 12,2% 35 7,0% 33 6,6% 34 6,8% 500 100% meşteşugari/mecanici 7 6,5% 13 12,1% 9 8,4% 11 10,3% 20 18,7% 15 14,0% 11 10,3% 11 10,3% 6 5,6% 4 3,7% 107 100% muncitori calificaţi 46 3,1% 107 7,2% 158 10,6% 197 13,2% 229 15,4% 162 10,9% 198 13,3% 180 12,1% 140 9,4% 73 4,9% 1490 100% muncitori necalificaţi 27 8,0% 48 14,3% 62 18,5% 69 20,5% 65 19,3% 20 6,0% 21 6,3% 11 3,3% 8 2,4% 5 1,5% 336 100% agricultori 327 44,3% 222 30,1% 57 7,7% 32 4,3% 25 3,4% 12 1,6% 10 1,4% 25 3,4% 16 2,2% 12 1,6% 738 100% Total 438 10,0% 471 10,7% 401 9,2% 469 10,7% 563 12,8% 335 7,6% 417 9,5% 485 11,1% 391 8,9% 412 9,4% 4382 100%

Tabelul 3.6 Valorile medii ale veniturilor subiecţilor la nivelul intervalelor delimitate de decile Venitul subiectului (intervale delimitate de decile)

Între decilele: Sub decila 1 1 şi 2 2 şi 3 3 şi 4 4 şi 5 5şi 6 6 şi 7 7 şi 8 8 şi 9

Peste decila 9

0-0,58 0,59-1,74 1,75-2,22 2,23-2,50 2,51-3,00 3,01-3,48 3,49-4,05 4,06-5,00 5,01-6,95 Peste 6,95 Total

Frecvenţă 438 471 401 469 563 335 417 485 391 412 4382 Minim 0,000 0,600 1,748 2,222 2,512 3,013 3,500 4,060 5,041 6,960 0,000 Maxim 0,580 1,740 2,204 2,500 3,000 3,480 4,057 6,954 6,838 90,009 90,009 Media 0,224 1,258 1,987 2,383 2,806 3,327 3,754 4,759 5,815 11,412 3,685 Abatere standard 0,202 0,348 0,121 0,099 0,160 0,164 0,223 0,621 0,407 7,930 3,810

Tabelul 3.7 Ponderile diferitelor categorii socio-profesională ale subiecţilor în funcţie de categoria de venit propriu (intervale inter-decile) pentru populaţia ocupată

Între decilele: Sub decila 1 1şi 2 2şi 3 3 şi 4 4 şi 5 5şi 6 6 şi 7 7 şi 8 8 şi 9

Peste decila 9

0-0,58 0,59-1,74 1,75-2,22 2,23-2,50 2,51-3,00 3,01-3,48 3,49-4,05 4,06-5,00 5,01-6,95 Peste 6,95 Total

N % N % N % N % N % N % N % N % N % N % N % directori/patroni 3 0,7% 6 1,3% 15 3,7% 11 2,3% 18 3,2% 4 1,2% 8 1,9% 19 3,9% 20 5,1% 60 14,6% 164 3,7% ocupaţii intelectuale 13 3,0% 5 1,1% 11 2,7% 29 6,2% 45 8,0% 43 12,8% 52 12,5% 115 23,7%100 25,6%145 35,2% 558 12,7%tehnicieni/maiştri 3 0,7% 7 1,5% 5 1,2% 10 2,1% 28 5,0% 16 4,8% 24 5,8% 44 9,1% 37 9,5% 38 9,2% 212 4,8% funcţionari 1 0,2% 8 1,7% 21 5,2% 20 4,3% 47 8,3% 31 9,3% 32 7,7% 45 9,3% 31 7,9% 41 10,0% 277 6,3% lucrători servicii/comerţ 11 2,5% 55 11,7% 63 15,7% 90 19,2% 86 15,3% 32 9,6% 61 14,6% 35 7,2% 33 8,4% 34 8,3% 500 11,4%meşteşugari/mecanici 7 1,6% 13 2,8% 9 2,2% 11 2,3% 20 3,6% 15 4,5% 11 2,6% 11 2,3% 6 1,5% 4 1,0% 107 2,4% muncitori calificaţi 46 10,5%107 22,7%158 39,4%197 42,0% 229 40,7% 162 48,4% 198 47,5% 180 37,1%140 35,8% 73 17,7%1490 34,0%muncitori necalificaţi 27 6,2% 48 10,2% 62 15,5% 69 14,7% 65 11,5% 20 6,0% 21 5,0% 11 2,3% 8 2,0% 5 1,2% 336 7,7% agricultori 327 74,7%222 47,1% 57 14,2% 32 6,8% 25 4,4% 12 3,6% 10 2,4% 25 5,2% 16 4,1% 12 2,9% 738 16,8%Total 438 100% 471 100% 401 100% 469 100% 563 100% 335 100% 417 100% 485 100% 391 100% 412 100% 4382 100%


Tabelul 3.8 Ponderile diferitelor categorii ale venitului per membru în gospodărie (intervale inter-decile) pentru populaţia ocupată în funcţie de categoria socio-profesională


Peste decila 9

0-0,46 0,47-0,83 0,84-1,16 1,17-1,44 1,45-1,74 1,75-2,03 2,04-2,52 2,53-3,19 3,20-4,39 Peste 4,39 Total

N % N % N % N % N % N % N % N % N % N % N % directori/patroni 3 1,8% 7 4,3% 8 4,9% 10 6,1% 7 4,3% 8 4,9% 18 11,0% 27 16,6% 29 17,8% 46 28,2% 163 100% ocupaţii intelectuale 3 0,6% 4 0,7% 14 2,6% 17 3,2% 38 7,1% 39 7,2% 55 10,2% 88 16,4% 106 19,7% 174 32,3% 538 100% tehnicieni/maiştri 2 1,0% 2 1,0% 8 3,8% 18 8,6% 19 9,1% 27 12,9% 33 15,8% 32 15,3% 42 20,1% 26 12,4% 209 100% funcţionari 2 0,7% 6 2,2% 13 4,7% 15 5,5% 28 10,2% 29 10,5% 43 15,6% 46 16,7% 46 16,7% 47 17,1% 275 100% lucrători servicii/comerţ 11 2,3% 38 8,0% 64 13,4% 47 9,9% 58 12,2% 51 10,7% 57 12,0% 40 8,4% 61 12,8% 49 10,3% 476 100% meşteşugari/mecanici 6 5,9% 11 10,8% 23 22,5% 12 11,8% 14 13,7% 13 12,7% 9 8,8% 7 6,9% 6 5,9% 1 1,0% 102 100% muncitori calificaţi 53 3,7% 160 11,1% 185 12,9% 173 12,0% 190 13,2% 186 12,9% 167 11,6% 155 10,8% 114 7,9% 55 3,8% 1438 100% muncitori necalificaţi 30 9,3% 56 17,4% 65 20,2% 53 16,5% 38 11,8% 30 9,3% 26 8,1% 10 3,1% 7 2,2% 6 1,9% 321 100% agricultori 312 44,6% 133 19,0% 94 13,4% 38 5,4% 35 5,0% 28 4,0% 14 2,0% 16 2,3% 11 1,6% 18 2,6% 699 100% Total 422 10,0% 417 9,9% 474 11,2% 383 9,1% 427 10,1% 411 9,7% 422 10,0% 421 10,0% 422 10,0% 422 10,0% 4221 100%

Tabelul 3.9 Veniturile medii per membru în gospodărie la nivelul intervalelor delimitate de decile Venitul subiectului (intervale delimitate de decile)

Între decilele: Sub decila 1 1 şi 2 2 şi 3 3 şi 4 4 şi 5 5şi 6 6 şi 7 7 şi 8 8 şi 9

Peste decila 9

0-0,46 0,47-0,83 0,84-1,16 1,17-1,44 1,45-1,74 1,75-2,03 2,04-2,52 2,53-3,19 3,20-4,39 Peste 4,39 Total

Frecvenţă 422 417 474 383 427 411 422 421 422 422 4221 Minim 0,00 0,46 0,83 1,17 1,45 1,75 2,04 2,52 3,20 4,40 0,00 Maxim 0,46 0,83 1,16 1,45 1,74 2,03 2,52 3,19 4,35 33,33 33,33 Media 0,24 0,65 1,02 1,31 1,59 1,91 2,31 2,86 3,70 6,84 2,24 Abatere standard 0,15 0,10 0,11 0,08 0,09 0,10 0,13 0,17 0,31 3,60 2,15

Tabelul 3.10 Componenţa socio-profesională a grupărilor de subiecţi delimitate de decilele de venit per membru în gospodărie


Peste decila 9

0-0,46 0,47-0,83 0,84-1,16 1,17-1,44 1,45-1,74 1,75-2,03 2,04-2,52 2,53-3,19 3,20-4,39 Peste 4,39 Total

N % N % N % N % N % N % N % N % N % N % N % directori/patroni 3 0,7% 7 1,7% 8 1,7% 10 2,6% 7 1,6% 8 1,9% 18 4,3% 27 6,4% 29 6,9% 46 10,9% 163 3,9% ocupaţii intelectuale 3 0,7% 4 1,0% 14 3,0% 17 4,4% 38 8,9% 39 9,5% 55 13,0% 88 20,9% 106 25,1%174 41,2% 538 12,7%tehnicieni/maiştri 2 0,5% 2 ,5% 8 1,7% 18 4,7% 19 4,4% 27 6,6% 33 7,8% 32 7,6% 42 10,0% 26 6,2% 209 5,0% funcţionari 2 0,5% 6 1,4% 13 2,7% 15 3,9% 28 6,6% 29 7,1% 43 10,2% 46 10,9% 46 10,9% 47 11,1% 275 6,5% lucrători servicii/comerţ 11 2,6% 38 9,1% 64 13,5% 47 12,3% 58 13,6% 51 12,4% 57 13,5% 40 9,5% 61 14,5% 49 11,6% 476 11,3%meşteşugari/mecanici 6 1,4% 11 2,6% 23 4,9% 12 3,1% 14 3,3% 13 3,2% 9 2,1% 7 1,7% 6 1,4% 1 ,2% 102 2,4% muncitori calificaţi 53 12,6% 160 38,4% 185 39,0%173 45,2%190 44,5% 186 45,3%167 39,6%155 36,8% 114 27,0% 55 13,0% 1438 34,1%muncitori necalificaţi 30 7,1% 56 13,4% 65 13,7% 53 13,8% 38 8,9% 30 7,3% 26 6,2% 10 2,4% 7 1,7% 6 1,4% 321 7,6% agricultori 312 73,9% 133 31,9% 94 19,8% 38 9,9% 35 8,2% 28 6,8% 14 3,3% 16 3,8% 11 2,6% 18 4,3% 699 16,6%Total 422 100% 417 100% 474 100% 383 100% 427 100% 411 100% 422 100% 421 100% 422 100% 422 100% 4221 100%

Tabelul 3.11 Populaţie ocupată. Media, valorile minime, maxime şi abaterea standard pentru numărul dotărilor gospodăriei în funcţie de categoria socio-profesională


patroni ocupaţii







agricultori

Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat N 170 52 550 104 197 39 234 82 391 150 65 52 1077 500 179 180 51 724 Minimum 4 0 1 0 1 1 2 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 Maximum 10 10 10 10 10 10 10 10 10 9 10 9 10 10 10 8 9 9 Media 8,06 5,90 7,58 5,62 6,70 5,56 6,96 5,54 6,27 4,47 5,51 3,56 5,40 3,55 4,07 2,72 3,41 2,05 Abatere std. 1,61 2,32 1,74 2,17 1,86 2,51 1,92 2,06 1,89 2,28 1,92 2,02 1,97 2,09 2,08 2,00 2,64 1,99

N 222 654 236 316 541 117 1577 359 775 Minimum 0 0 1 0 0 0 0 0 0 Maximum 10 10 10 10 10 10 10 10 9 Media 7,55 7,26 6,51 6,59 5,77 4,64 4,82 3,40 2,14 T

OT

AL

Abat. std. 2,02 1,95 2,02 2,05 2,16 2,19 2,19 2,15 2,06�


Tabelul 3.12 Numărul mediu de dotări ale gospodăriei la nivelul grupurilor de subiecţi delimitate de decilele venitului per membru de familie


Peste decila 9

0-0,46 0,47-0,83 0,84-1,16 1,17-1,44 1,45-1,74 1,75-2,03 2,04-2,52 2,53-3,19 3,20-4,39 Peste 4,39 Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat N 53 368 125 290 214 260 205 177 267 159 281 130 329 93 322 96 354 67 366 54 Minimum 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0 1 0 1 0 Maximum 9 9 9 8 10 9 10 9 10 10 10 10 10 9 10 10 10 9 10 10 Media 3,45 1,29 3,98 2,47 4,55 3,27 5,22 3,82 5,43 4,16 5,83 4,45 6,17 4,57 6,63 5,21 7,08 4,99 7,72 5,80 Abatere std. 2,74 1,58 2,14 1,95 1,83 1,94 1,91 1,94 1,95 2,15 1,78 2,31 1,94 2,20 1,76 2,31 1,93 1,99 1,70 2,39

N 421 415 474 382 426 411 422 418 421 420 Minimum 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 Maximum 9 9 10 10 10 10 10 10 10 10 Media 1,56 2,92 3,85 4,58 4,96 5,39 5,82 6,31 6,75 7,48 T

OT

AL

Abatere std. 1,90 2,13 1,99 2,04 2,12 2,06 2,10 1,99 2,08 1,91�

Tabelul 3.13 Veniturile medii per membru în gospodărie în funcţie de categoria socio-profesională conducători








muncitori necalificaţi

în neagricoli agricultori

Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat N 123 40 441 97 174 35 203 72 341 135 54 48 983 455 160 161 45 654 Minimum 0,00 0,50 0,00 0,41 0,46 0,68 0,46 0,39 0,29 0,36 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,09 0,00 0,00 Maximum 27,04 14,49 23,18 7,20 7,78 8,69 11,11 22,50 14,67 10,00 6,00 4,00 33,33 6,75 6,67 11,59 13,50 14,83 Media 4,41 3,52 4,22 2,73 2,92 2,16 3,26 2,53 2,65 1,64 1,92 1,27 2,23 1,40 1,56 1,27 1,49 0,88 Abatere std. 4,16 3,37 2,85 1,36 1,39 1,43 1,91 2,59 1,88 1,16 1,05 0,81 1,94 0,87 1,02 1,09 2,17 1,18

N 163 538 209 275 476 102 1438 321 699 Minimum 0,00 0,00 0,46 0,39 0,29 0,00 0,00 0,00 0,00 Maximum 27,04 23,18 8,69 22,50 14,67 6,00 33,33 11,59 14,83 Media 4,19 3,95 2,80 3,07 2,36 1,61 1,97 1,41 0,92 T

OT

AL

Abat. std. 3,99 2,70 1,42 2,13 1,76 0,99 1,72 1,06 1,27

Tabelul 3.14 Populaţie ocupată. Pondere diferitelor dotări ale gospodăriei şi abaterea standard pentru respectivele variabilele dummy în funcţie de categoria socio-profesională


patroni ocupaţii







agricultori

N Med Abat. std. N Med Abat.

std. N Med Abat. std. N Med Abat.



std. N Med Abat. std.

Automobil 221 ,80 ,40 654 ,65 ,48 235 ,61 ,49 316 ,60 ,49 541 ,48 ,50 117 ,42 ,50 1580 ,37 ,48 359 ,22 ,41 773 ,18 ,39

Telefon fix 222 ,82 ,38 655 ,89 ,31 236 ,87 ,33 316 ,83 ,38 538 ,69 ,46 116 ,59 ,49 1571 ,62 ,49 359 ,40 ,49 768 ,24 ,42

Tel. celular 222 ,80 ,40 654 ,72 ,45 234 ,55 ,50 315 ,65 ,48 538 ,59 ,49 114 ,33 ,47 1573 ,39 ,49 357 ,27 ,45 771 ,14 ,34

Frigider 222 ,98 ,13 654 ,99 ,10 236 1,0 ,00 315 ,98 ,14 541 ,96 ,19 116 ,96 ,20 1580 ,93 ,26 360 ,81 ,40 775 ,59 ,49

TV cablu 222 ,88 ,33 653 ,87 ,34 236 ,81 ,39 314 ,81 ,40 538 ,77 ,42 117 ,55 ,50 1576 ,69 ,46 360 ,48 ,50 769 ,22 ,41

TV color 222 ,99 ,01 654 ,98 ,15 236 ,97 ,17 315 ,97 ,16 541 ,95 ,21 117 ,92 ,27 1582 ,90 ,30 361 ,77 ,42 774 ,52 ,50

Congelator 220 ,74 ,44 652 ,66 ,47 236 ,62 ,49 315 ,59 ,49 541 ,49 ,50 116 ,38 ,49 1575 ,40 ,49 359 ,22 ,41 775 ,17 ,37

M. spălat auto. 221 ,74 ,44 652 ,74 ,44 235 ,60 ,49 315 ,64 ,48 539 ,53 ,50 117 ,38 ,49 1573 ,37 ,48 359 ,19 ,39 775 ,07 ,26

Calculator 222 ,52 ,50 649 ,53 ,50 235 ,37 ,48 314 ,40 ,49 539 ,24 ,43 117 ,11 ,32 1571 ,14 ,34 357 ,05 ,21 768 ,02 ,14

Internet 219 ,30 ,46 645 ,26 ,44 233 ,12 ,33 310 ,15 ,36 539 ,08 ,27 115 ,02 ,13 1567 ,03 ,17 354 ,01 ,09 762 ,01 ,06


Tabelul 3.15 Populaţie ocupată în rural / urban. Pondere diferitelor dotări ale gospodăriei şi abaterea standard pentru respectivele variabilele dummy în funcţie de categoria socio-profesională


patroni








agricultori

RURAL N Med Abat. std. N Med Abat.




std. N Med Abat. std.

Automobil 52 ,77 ,43 104 ,63 ,49 39 ,59 ,50 82 ,65 ,48 150 ,43 ,50 52 ,35 ,48 501 ,33 ,47 181 ,22 ,41 723 ,18 ,38 Telefon fix 52 ,67 ,47 104 ,68 ,47 39 ,62 ,49 82 ,70 ,46 149 ,46 ,50 51 ,35 ,48 493 ,38 ,49 180 ,25 ,43 717 ,22 ,41 Tel. celular 52 ,54 ,50 103 ,51 ,50 38 ,50 ,51 81 ,53 ,50 148 ,42 ,50 50 ,26 ,44 498 ,29 ,45 180 ,26 ,44 721 ,12 ,33 Frigider 52 ,94 ,24 104 ,96 ,19 39 1,0 ,00 82 ,95 ,22 150 ,91 ,28 51 ,92 ,27 500 ,84 ,36 181 ,70 ,46 724 ,59 ,49 TV cablu 52 ,60 ,50 104 ,61 ,49 39 ,51 ,51 80 ,56 ,50 148 ,49 ,50 52 ,17 ,38 495 ,36 ,48 180 ,29 ,46 718 ,19 ,40 TV color 52 ,98 ,14 103 ,92 ,27 39 ,92 ,27 81 ,93 ,26 150 ,87 ,33 52 ,90 ,30 500 ,80 ,40 181 ,69 ,46 723 ,51 ,50 Congelator 51 ,76 ,43 104 ,68 ,47 39 ,64 ,49 82 ,59 ,50 150 ,47 ,50 51 ,35 ,48 500 ,34 ,47 180 ,21 ,41 724 ,16 ,37 M. spălat auto. 52 ,35 ,48 104 ,35 ,48 39 ,44 ,50 82 ,35 ,48 150 ,27 ,44 52 ,23 ,43 500 ,16 ,36 180 ,11 ,31 724 ,06 ,25 Calculator 52 ,23 ,43 104 ,23 ,42 39 ,28 ,46 81 ,28 ,45 149 ,13 ,33 52 ,058 ,24 498 ,054 ,23 179 ,01 ,11 717 ,02 ,13 Acces internet 52 ,08 ,27 104 ,06 ,23 38 ,08 ,27 80 ,04 ,19 149 ,02 ,14 51 ,00 ,00 495 ,01 ,08 176 ,00 ,00 711 ,00 ,00

URBAN N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ

Automobil 169 ,81 ,39 550 ,66 ,48 196 ,62 ,49 234 ,58 ,49 391 ,50 ,50 65 ,48 ,50 1079 ,39 ,49 178 ,22 ,42 50 ,22 ,42 Telefon fix 170 ,87 ,34 551 ,93 ,25 197 ,92 ,27 234 ,87 ,34 389 ,78 ,42 65 ,78 ,41 1078 ,73 ,44 179 ,56 ,50 51 ,51 ,50 Tel. celular 170 ,88 ,33 551 ,76 ,43 196 ,56 ,50 234 ,69 ,46 390 ,66 ,48 64 ,39 ,49 1075 ,43 ,50 177 ,29 ,45 50 ,30 ,46 Frigider 170 ,99 ,077 550 ,99 ,074 197 1,0 ,00 233 ,99 ,092 391 ,98 ,13 65 ,98 ,12 1080 ,97 ,17 179 ,91 ,29 51 ,69 ,47 TV cablu 170 ,96 ,19 549 ,91 ,28 197 ,87 ,34 234 ,89 ,31 390 ,87 ,33 65 ,85 ,36 1081 ,83 ,37 180 ,66 ,47 51 ,51 ,50 TV color 170 ,99 ,077 551 ,99 ,12 197 ,98 ,14 234 ,99 ,092 391 ,98 ,12 65 ,94 ,24 1082 ,94 ,23 180 ,85 ,36 51 ,67 ,48 Congelator 169 ,73 ,44 548 ,66 ,47 197 ,61 ,49 233 ,59 ,49 391 ,49 ,50 65 ,40 ,49 1075 ,43 ,50 179 ,23 ,42 51 ,22 ,42 M. spălat auto. 169 ,86 ,35 548 ,81 ,39 196 ,63 ,48 233 ,74 ,44 389 ,62 ,48 65 ,51 ,50 1073 ,47 ,50 179 ,27 ,44 51 ,20 ,40 Calculator 170 ,61 ,49 545 ,59 ,49 196 ,38 ,49 233 ,45 ,50 390 ,28 ,45 65 ,15 ,36 1073 ,17 ,38 178 ,079 ,27 51 ,078 ,27 Acces internet 167 ,37 ,48 541 ,30 ,46 195 ,13 ,34 230 ,19 ,39 390 ,11 ,31 64 ,031 ,18 1072 ,04 ,20 178 ,02 ,13 51 ,04 ,20

Tabelul 3.16 Populaţie ocupată în rural / urban. Pondere diferitelor dotări ale gospodăriei şi abaterea standard pentru respectivele variabilele dummy

în funcţie de apartenenţa la categoriile de venit per membru de familie delimitate de decile Între decilele: Sub

decila 1 1şi 2 2şi 3 3 şi 4 4 şi 5 5şi 6 6 şi 7 7 şi 8 8 şi 9 Peste

decila 9 0-0,46 0,47-0,83 0,84-1,16 1,17-1,44 1,45-1,74 1,75-2,03 2,04-2,52 2,53-3,19 3,20-4,39 Peste 4,39

RURAL N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ

Automobil 368 ,098 ,30 291 ,21 ,41 260 ,33 ,47 176 ,34 ,48 160 ,42 ,49 130 ,45 ,50 93 ,41 ,49 96 ,57 ,50 67 ,60 ,49 54 ,70 ,46 Telefon fix 366 ,11 ,31 289 ,25 ,44 254 ,35 ,48 175 ,41 ,49 159 ,50 ,50 130 ,48 ,50 93 ,47 ,50 96 ,65 ,48 65 ,51 ,50 54 ,63 ,49 Telefon celular 367 ,068 ,25 288 ,17 ,38 258 ,26 ,44 176 ,31 ,46 158 ,32 ,47 129 ,36 ,48 92 ,41 ,50 96 ,53 ,50 67 ,39 ,49 54 ,59 ,50 Frigider 368 ,42 ,49 290 ,71 ,46 259 ,84 ,37 177 ,91 ,29 160 ,90 ,30 130 ,91 ,29 93 ,92 ,27 96 ,90 ,31 67 ,91 ,29 54 ,96 ,19 TV cablu 367 ,12 ,33 289 ,24 ,42 257 ,28 ,45 176 ,40 ,49 156 ,51 ,50 130 ,48 ,50 91 ,54 ,50 96 ,49 ,50 67 ,51 ,50 54 ,57 ,50 TV color 368 ,36 ,48 290 ,63 ,48 259 ,79 ,41 176 ,86 ,34 160 ,85 ,36 129 ,88 ,32 93 ,90 ,30 96 ,89 ,32 67 ,91 ,29 54 ,94 ,23 Congelator 368 ,07 ,26 290 ,17 ,37 260 ,31 ,46 177 ,37 ,48 158 ,41 ,49 130 ,51 ,50 93 ,51 ,50 96 ,62 ,49 66 ,65 ,48 54 ,65 ,48 M. spălat auto. 368 ,03 ,18 290 ,07 ,26 260 ,12 ,32 177 ,12 ,33 159 ,21 ,41 130 ,26 ,44 93 ,31 ,47 96 ,33 ,47 67 ,34 ,48 54 ,44 ,50 Calculator 367 ,011 ,10 289 ,021 ,14 257 ,016 ,12 176 ,11 ,31 157 ,07 ,26 130 ,12 ,33 92 ,11 ,31 96 ,20 ,40 67 ,16 ,37 53 ,23 ,42 Acces internet 366 ,00 ,01 287 ,00 ,00 255 ,00 ,06 173 ,01 ,11 154 ,01 ,11 129 ,02 ,12 91 ,00 ,00 96 ,03 ,17 66 ,03 ,17 53 ,01 ,27

URBAN N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ

Automobil 53 ,32 ,47 124 ,25 ,43 214 ,29 ,45 205 ,40 ,49 267 ,41 ,49 281 ,45 ,50 329 ,45 ,50 323 ,58 ,49 352 ,57 ,50 366 ,70 ,46 Telefon fix 53 ,43 ,50 125 ,48 ,50 213 ,67 ,47 206 ,69 ,46 266 ,74 ,44 281 ,75 ,44 329 ,83 ,38 323 ,86 ,35 353 ,87 ,33 367 ,95 ,23 Tel. celular 52 ,33 ,47 125 ,34 ,47 214 ,29 ,46 204 ,40 ,49 267 ,45 ,50 278 ,48 ,50 328 ,54 ,50 323 ,61 ,49 352 ,67 ,47 367 ,82 ,38 Frigider 53 ,70 ,46 125 ,88 ,33 214 ,95 ,22 206 ,97 ,17 267 ,97 ,17 281 ,99 ,10 329 1,0 ,056 323 1,0 0,56 353 ,99 ,12 366 ,99 ,074 TV cablu 53 ,47 ,50 125 ,63 ,48 214 ,71 ,46 206 ,79 ,41 267 ,85 ,35 281 ,89 ,32 328 ,87 ,34 323 ,89 ,32 354 ,92 ,27 366 ,95 ,22 TV color 53 ,68 ,47 126 ,81 ,39 214 ,92 ,28 206 ,95 ,23 267 ,95 ,22 281 ,99 ,12 329 ,97 ,16 324 ,98 ,15 354 ,99 ,092 367 ,98 ,13 Congelator 53 ,21 ,41 125 ,27 ,45 214 ,30 ,46 205 ,38 ,49 267 ,40 ,49 280 ,48 ,50 329 ,50 ,50 320 ,57 ,50 353 ,65 ,48 366 ,67 ,47 M. spălat auto. 53 ,23 ,42 125 ,23 ,42 214 ,29 ,46 204 ,47 ,50 266 ,43 ,50 281 ,51 ,50 325 ,59 ,49 321 ,70 ,46 353 ,75 ,43 364 ,85 ,36 Calculator 53 ,076 ,27 124 ,081 ,27 214 ,11 ,32 204 ,16 ,37 267 ,17 ,38 278 ,24 ,43 327 ,32 ,47 322 ,34 ,48 354 ,47 ,50 363 ,53 ,50 Acces internet 53 ,019 ,14 125 ,016 ,13 214 ,023 ,15 205 ,029 ,17 266 ,049 ,22 277 ,072 ,26 327 ,10 ,31 320 ,12 ,32 351 ,22 ,41 359 ,31 ,46


Tabelul 3.17 Pondere diferitelor dotări ale gospodăriei şi abaterea standard pentru respectivele variabilele dummy în funcţie de apartenenţa la categoriile de venitul per membru de familie (decile)


Peste decila 9

0-0,46 0,47-0,83 0,84-1,16 1,17-1,44 1,45-1,74 1,75-2,03 2,04-2,52 2,53-3,19 3,20-4,39 Peste 4,39 TOTAL N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ

Automobil 421 ,13 ,33 415 ,22 ,42 474 ,31 ,46 381 ,37 ,48 427 ,41 ,49 411 ,45 ,50 422 ,44 ,50 419 ,58 ,49 419 ,58 ,49 420 ,70 ,46

Telefon fix 419 ,15 ,36 414 ,32 ,47 467 ,49 ,50 381 ,56 ,50 425 ,65 ,48 411 ,66 ,47 422 ,75 ,43 419 ,81 ,39 418 ,82 ,39 421 ,90 ,29

Tel. celular 419 ,10 ,30 413 ,22 ,42 472 ,27 ,45 380 ,36 ,48 425 ,40 ,49 407 ,44 ,50 420 ,51 ,50 419 ,59 ,49 419 ,63 ,48 421 ,79 ,41

Frigider 421 ,45 ,50 415 ,76 ,43 473 ,89 ,32 383 ,94 ,23 427 ,94 ,23 411 ,96 ,19 422 ,98 ,14 419 ,97 ,16 420 ,97 ,16 420 ,99 ,01

TV cablu 420 ,16 ,37 414 ,36 ,48 471 ,48 ,50 382 ,61 ,49 423 ,73 ,45 411 ,76 ,43 419 ,80 ,40 419 ,79 ,40 421 ,86 ,35 420 ,90 ,30

TV color 421 ,40 ,49 416 ,69 ,46 473 ,85 ,36 382 ,91 ,29 427 ,91 ,28 410 ,95 ,21 422 ,96 ,20 420 ,96 ,20 421 ,98 ,14 421 ,98 ,14

Congelator 421 ,09 ,28 415 ,20 ,40 474 ,31 ,46 382 ,38 ,49 425 ,40 ,49 410 ,49 ,50 422 ,50 ,50 416 ,58 ,49 419 ,65 ,48 420 ,66 ,47

M. spălat auto. 421 ,06 ,23 415 ,12 ,33 474 ,20 ,40 381 ,31 ,46 425 ,35 ,48 411 ,43 ,50 418 ,53 ,50 417 ,62 ,49 420 ,69 ,46 418 ,80 ,40

Calculator 420 ,02 ,14 413 ,04 ,19 471 ,06 ,24 380 ,14 ,34 424 ,13 ,34 408 ,20 ,40 419 ,28 ,45 418 ,31 ,46 421 ,42 ,49 416 ,49 ,50

Acces internet 419 ,01 ,07 412 ,01 ,07 469 ,01 ,11 378 ,02 ,14 420 ,04 ,19 406 ,05 ,23 418 ,08 ,27 416 ,10 ,30 417 ,19 ,39 412 ,28 ,45

Tabelul 3.18 Deţinerea calculatorului în funcţie de categoria socio-profesională şi venit Sub decila

2 2şi 3 3 şi 4 4 şi 5 5şi 6 6 şi 7 7 şi 8 Peste decila 8

0-0,83 0,84-1,16 1,17-1,44 1,45-1,74 1,75-2,03 2,04-2,52 2,53-3,19 Peste 3,19 Total

N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ directori/patroni 10 ,00 ,00 8 ,13 ,35 10 ,20 ,42 7 ,43 ,53 8 ,38 ,52 18 ,56 ,51 27 ,63 ,49 75 ,60 ,49 222 ,52 ,50

ocupaţii intelectuale 7 ,43 ,53 14 ,21 ,43 17 ,35 ,49 38 ,34 ,48 38 ,39 ,50 54 ,50 ,50 88 ,43 ,50 275 ,58 ,49 649 ,53 ,50

tehnicieni/maiştri 4 ,25 ,50 8 ,13 ,35 18 ,17 ,38 19 ,21 ,42 26 ,35 ,49 33 ,45 ,51 32 ,34 ,48 68 ,49 ,50 235 ,37 ,48

funcţionari 8 ,13 ,35 13 ,077 ,28 15 ,13 ,35 28 ,25 ,44 29 ,28 ,45 42 ,43 ,50 46 ,37 ,49 93 ,57 ,50 314 ,40 ,49

lucrători servicii/comerţ 48 ,06 ,24 64 ,14 ,35 47 ,19 ,40 58 ,17 ,38 51 ,18 ,39 57 ,23 ,42 40 ,25 ,44 110 ,43 ,50 539 ,24 ,43

meşteşugari/mecanici 17 ,06 ,24 23 ,00 ,00 12 ,00 ,00 14 ,071 ,27 13 ,38 ,51 9 ,22 ,44 7 ,00 ,00 7 ,14 ,38 117 ,11 ,32

muncitori calificaţi 210 ,06 ,23 184 ,054 ,23 170 ,13 ,34 190 ,09 ,29 185 ,18 ,38 166 ,17 ,38 153 ,23 ,42 168 ,21 ,41 1571 ,14 ,34

muncitori necalificaţi 86 ,01 ,11 65 ,015 ,12 53 ,057 ,23 36 ,056 ,23 30 ,033 ,18 26 ,00 ,00 9 ,00 ,00 13 ,23 ,44 357 ,05 ,21

agricultori 443 ,01 ,067 92 ,022 ,15 38 ,13 ,34 34 ,00 ,00 28 ,00 ,00 14 ,14 ,36 16 ,13 ,34 28 ,036 ,19 768 ,02 ,14

TOTAL 833 ,03 ,17 471 ,06 ,24 380 ,14 ,34 424 ,13 ,34 408 ,20 ,40 419 ,28 ,45 418 ,31 ,46 837 ,45 ,50 4772 ,22 ,40

Tabelul 3.19 Accesul la internet în funcţie de categoria socio-profesională şi venit Sub dec. 2 2şi 3 3 şi 4 4 şi 5 5şi 6 6 şi 7 7 şi 8 Peste dec. 8

0-0,83 0,84-1,16 1,17-1,44 1,45-1,74 1,75-2,03 2,04-2,52 2,53-3,19 Peste 3,19 Total

N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ

directori/patroni 10 0 0 8 0 0 10 0 0 7 ,286 ,488 8 ,125 ,354 18 ,389 ,502 27 ,333 ,480 73 ,425 ,498 219 ,301 ,460

ocupaţii intelectuale 7 ,286 ,488 14 ,071 ,267 17 ,118 ,332 38 ,105 ,311 38 ,132 ,343 54 ,222 ,420 88 ,148 ,357 273 ,322 ,468 645 ,259 ,438

tehnicieni/maiştri 4 0 0 8 0 0 18 0 0 18 ,056 ,236 26 ,154 ,368 33 ,061 ,242 32 ,125 ,336 67 ,194 ,398 233 ,124 ,331

funcţionari 8 0 0 13 ,077 ,277 14 0 0 28 ,036 ,189 28 ,036 ,189 42 ,095 ,297 45 ,111 ,318 92 ,272 ,447 310 ,148 ,356

lucrători servicii/comerţ 49 ,020 ,143 64 ,047 ,213 47 ,043 ,204 58 ,052 ,223 51 ,039 ,196 56 ,036 ,187 40 ,050 ,221 110 ,191 ,395 539 ,082 ,274

meşteşugari/mecanici 16 0 0 23 0 0 12 0 0 14 0 0 13 ,077 ,277 9 0 0 7 0 0 7 0 0 115 ,017 ,131

muncitori calificaţi 210 ,005 ,069 184 ,005 ,074 170 ,018 ,132 189 ,021 ,144 185 ,043 ,204 166 ,042 ,202 152 ,046 ,210 167 ,072 ,259 1567 ,029 ,169

muncitori necalificaţi 86 0 0 64 0 0 52 ,019 ,139 36 0 0 29 0 0 26 0 0 9 0 0 13 ,154 ,376 354 ,008 ,092

agricultori 441 0 0 91 0 0 38 0 0 32 0 0 28 0 0 14 0 0 16 ,063 ,250 27 ,037 ,192 762 ,004 ,063

TOTAL 831 ,005 ,069 469 ,013 ,113 378 ,021 ,144 420 ,036 ,186 406 ,054 ,227 418 ,081 ,274 416 ,099 ,298 829 ,233 ,423 4744 ,086 ,280


Tabelul 3.20 Barometrele 2003-2004 Notele auto-atribuite de către subiecţii care au declarat că ştiu să folosească calculatorul nivelului abilităţilor pe care le deţin


patroni ocupaţii







agricultori

N % % cumul N % %

cumul N % % cumul N % %



cumul N % % cumul

10 7 9,5 9,5 27 9,4 9,4 7 9,1 9,1 8 5,9 5,9 6 4,6 4,6 4 1,9 1,9 1 2,9 2,9 9 7 9,5 18,9 37 12,9 22,4 2 2,6 11,7 12 8,8 14,7 4 3,1 7,7 1 10,0 10,0 8 3,8 5,6 1 2,9 5,7 1 5,3 5,3 8 10 13,5 32,4 62 21,7 44,1 11 14,3 26,0 34 25,0 39,7 19 14,6 22,3 23 10,8 16,4 3 8,6 14,3 1 5,3 10,5 7 14 18,9 51,4 61 21,3 65,4 13 16,9 42,9 27 19,9 59,6 27 20,8 43,1 3 30,0 40,0 29 13,6 30,0 9 25,7 40,0 2 10,5 21,1 6 8 10,8 62,2 30 10,5 75,9 12 15,6 58,4 15 11,0 70,6 18 13,8 56,9 26 12,2 42,3 3 8,6 48,6 1 5,3 26,3 5 16 21,6 83,8 38 13,3 89,2 16 20,8 79,2 18 13,2 83,8 31 23,8 80,8 2 20,0 60,0 56 26,3 68,5 7 20,0 68,6 6 31,6 57,9 4 10 13,5 97,3 12 4,2 93,4 9 11,7 90,9 11 8,1 91,9 13 10,0 90,8 2 20,0 80,0 30 14,1 82,6 4 11,4 80,0 3 15,8 73,7 3 2 2,7 100 13 4,5 97,9 7 9,1 100 7 5,1 97,1 7 5,4 96,2 2 20,0 100 25 11,7 94,4 4 11,4 91,4 3 15,8 89,5 2 6 2,1 100 1 0,7 97,8 3 2,3 98,5 9 4,2 98,6 3 8,6 100 1 5,3 94,7 1 3 2,2 100 2 1,5 100 3 1,4 100 1 5,3 100

Total 74 100 286 100 77 100 136 100 130 100 10 100 213 100 35 100 19 100

Tabelul 3.21 Persoane ocupate care ştiu folosi calculatorul. Numărul mediu de zile din lună în care este utilizat internetul, email-ul şi chat-ul în funcţie de categoria socio-profesională


patroni ocupaţii






agricultori Total MAI 2003 Câte zile pe lună folosiţi: N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ

Email-ul 23 10,8 13 77 9,8 13,1 22 6,2 10,6 27 2,9 8,2 28 5,5 10,9 48 2,3 7,6 13 4,3 8,5 7 1,1 3,0 248 6,2 11,1

Internet-ul 23 12,7 13,2 78 10,3 13,1 22 7,5 11,7 27 3,7 9,9 28 5,4 10,0 47 3,2 6,9 13 4,2 8,6 7 1,1 3,0 248 7 11,3

Chat-ul 22 1,3 4,5 75 3,9 9,6 22 2,5 7 27 1,3 6 27 3,9 9,9 47 0,9 4,6 13 3,0 8,5 7 0 0 243 2,4 7,6

Tabelul 3.22 Persoane ocupate care ştiu folosi calculatorul. Locul în care au învăţat să folosească computerul în funcţie de categoria socio-profesională


patroni ocupaţii






agricultori Total OCT. 2003 Cum au învăţat să lucreze pe calculator? N % N % N % N % N % N % N % N % N % Singur 7 50,0% 18 29,0% 9 47,4% 13 27,7% 6 20,7% 15 40,5% 1 25,0% 1 20,0% 70 32,3% La şcoală 3 21,4% 13 21,0% 3 15,8% 6 12,8% 9 31,0% 8 21,6% 1 25,0% 2 40,0% 45 20,7% La serviciu 2 14,3% 16 25,8% 4 21,1% 14 29,8% 8 27,6% 8 21,6% 2 50,0% 54 24,9% A urmat curs 2 14,3% 15 24,2% 2 10,5% 14 29,8% 5 17,2% 4 10,8% 42 19,4% Altă situaţie 1 5,3% 1 3,4% 2 5,4% 2 40,0% 6 2,8% Total 14 100% 62 100% 19 100% 47 100% 29 100% 37 100% 4 100% 5 100% 217 100%

Tabelul 3.23 Persoane ocupate care ştiu folosi calculatorul.

Locul în care folosesc computerul cel mai des în funcţie de categoria socio-profesională conducători de unităţi,

patroni ocupaţii






agricultori Total OCT. 2003 Unde folosesc cel mai des calculatorul? N % N % N % N % N % N % N % N % N % Acasă 4 28,6% 14 23,3% 9 47,4% 6 12,8% 4 14,3% 11 29,7% 1 25,0% 2 50,0% 51 23,9% La şcoală 1 7,1% 1 1,7% 1 2,1% 2 7,1% 5 2,3% La serviciu 7 50,0% 44 73,3% 8 42,1% 38 80,9% 17 60,7% 16 43,2% 2 50,0% 1 25,0% 133 62,4% La Internet Cafe 1 5,3% 2 7,1% 6 16,2% 1 25,0% 10 4,7% Altă situaţie 2 14,3% 1 1,7% 1 5,3% 2 4,3% 3 10,7% 4 10,8% 1 25,0% 14 6,6% Total 14 100% 60 100% 19 100% 47 100% 28 100% 37 100% 4 100% 4 100% 213 100%


Tabelul 3.24 Persoane ocupate care ştiu folosi calculatorul. Scopul în care folosesc computerul cel mai des în funcţie de categoria socio-profesională


patroni







agricultori Total OCT. 2003 În ce scop folosesc cel mai des calculatorul? N % N % N % N % N % N % N % N % N % Lucru/loc de muncă 7 50% 44 73,3% 8 42,1% 40 85,1% 15 53,6% 17 45,9% 2 50,0% 1 25% 134 62,9%Pentru şcoală 1 7,1% 2 3,3% 1 2,1% 4 1,9% Informare 3 21,4% 10 16,7% 5 26,3% 4 8,5% 4 14,3% 6 16,2% 1 25% 33 15,5%Distracţie (jocuri) 1 7,1% 2 3,3% 5 26,3% 7 25,0% 12 32,4% 1 25,0% 1 25% 29 13,6%Altă situaţie 2 14,3% 2 3,3% 1 5,3% 2 4,3% 2 7,1% 2 5,4% 1 25,0% 1 25% 13 6,1% 14 100% 60 100% 19 100% 47 100% 28 100% 37 100% 4 100% 4 100% 213 100%

Tabelul 3.25 Populaţie ocupată. Media, valorile minime, maxime şi

abaterea standard pentru numărul anilor de şcoală în funcţie de categoria socio-profesională conducători









agricultori

Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş N 53 170 104 551 39 197 82 235 150 392 52 65 500 1081 181 179 725 51 Minimum 4 4 0 4 8 8 8 8 0 4 8 8 4 4 0 0 0 4 Maximum 18 18 18 18 16 18 18 18 15 18 14 16 18 16 14 16 16 18 Media 12,43 13,56 14,03 15,39 13,13 13,30 12,83 13,37 11,25 12,08 11,13 11,28 10,81 11,37 9,56 10,31 8,58 8,86 Abatere std. 2,53 2,39 2,45 1,68 1,66 1,48 1,78 1,85 1,64 1,79 1,24 1,58 1,65 1,51 2,35 2,30 2,96� 3,44

N 223 655 236 317 542 117 1581 360 776 Minimum 4 0 8 8 0 8 4 0 0 Maximum 18 18 18 18 18 16 18 16 18 Media 13,30 15,17 13,27 13,23 11,85 11,21 11,19 9,93 8,60 T

OT

AL

Abat. std. 2,46 1,89 1,51 1,85 1,79 1,43 1,58 2,35 3,00

Tabelul 3.26 Populaţie ocupată. Asocierea dintre nivelul de studii şi categoria socio-profesională Ultima şcoală absolvită de subiect (9 categorii)

Cel mult 4 clase Gimnaziu Profesională

/ ucenici treapta I de liceu liceu Postliceală

/ maiştri Colegiu

universitar Universitar

lung Post-

universitar Total

Subiect: Ocupaţia N % N % N % N % N % N % N % N % N % N % Directori / patroni 2 0,9% 7 3,1% 21 9,4% 10 4,5% 77 34,5% 25 11,2% 8 3,6% 69 30,9% 4 1,8% 223 100%

Ocupaţii intelectuale 2 0,3% 2 0,3% 3 0,5% 5 0,8% 95 14,5% 54 8,2% 65 9,9% 379 57,9% 50 7,6% 655 100%

Tehnicieni / maiştri 3 1,3% 20 8,5% 3 1,3% 62 26,3% 121 51,3% 14 5,9% 12 5,1% 1 0,4% 236 100%

Funcţionari 3 0,9% 6 1,9% 6 1,9% 168 53,0% 54 17,0% 19 6,0% 55 17,4% 6 1,9% 317 100%

Lucrători servicii / comerţ 3 0,6% 24 4,4% 88 16,2% 55 10,1% 286 52,8% 48 8,9% 12 2,2% 23 4,2% 3 0,6% 542 100%

Meşteşugari / mecanici reparatori 11 9,4% 57 48,7% 6 5,1% 34 29,1% 7 6,0% 1 0,9% 1 0,9% 117 100%

Muncitori calificaţi 8 0,5% 152 9,6% 542 34,3% 176 11,1% 578 36,6% 101 6,4% 7 0,4% 16 1,0% 1 0,1% 1581 100%

Muncitori necalificaţi 21 5,8% 97 26,9% 89 24,7% 57 15,8% 85 23,6% 8 2,2% 1 0,3% 2 0,6% 360 100%

Agricultori 146 18,8% 264 34,0% 150 19,3% 118 15,2% 77 9,9% 16 2,1% 3 0,4% 1 0,1% 1 0,1% 776 100%

Total 182 3,8% 563 11,7% 976 20,3% 436 9,1% 1462 30,4% 434 9,0% 130 2,7% 558 11,6% 66 1,4% 4807 100%


Lista ocupaţiilor din România (până la nivelul III) de detaliere

1. MEMBRII AI CORPULUI LEGISLATIV AI EXECUTIVULUI, INALTI CONDUCATORI AI ADMINISTRATIEI PUBLICE, CONDUCATORI şi FUNCTIONARI

SUPERIORI DIN UNITATILE ECONOMICO-SOCIALE şi POLITICE 11 LEGISLATORI, MEMBRII AI EXECUTIVULUI şi INALTI CONDUCATORI AI ADMINISTRATIEI PUBLICE 111 LEGISLATORI, MEMBRII AI EXECUTIVULUI I INALTI CONDUCATORI AI ADMINISTRATIEI PUBLICE 114 PRESEDINTI şi ALTI FUNCTIONARI SUPERIORI DIN ORGANIZATII POLITICE, PROFESIONALE, PATRONALE, SINDICALE şi ALTE ORGANIZATII OBSTESTI 12 CONDUCATORI DE UNITATI ECONOMICO-SOCIALE MARI (CORPORATII) 121 DIRECTORI GENERALI, DIRECTORI DIN UNITATI ECONOMICO-SOCIALE MARI şi ASIMILATI 122 CONDUCATORI DE COMPARTIMENTE (SECTIE, SERVICIU,BIROU,LABORATOR ETC.) CU ACTIVITATI DE PRODUCTIE şi SOCIALE DIN UNITATI ECONOMICO-SOCIALE MARI 123 ALTI CONDUCATORI DE COMPARTIMENTE (SECTIE, SERVICIU, BIROU, LABORATOR ETC.) CU ACTIVITATI NELUCRATIVE DIN UNITATI ECONOMICO SOCIALE MARI 13 CONDUCATORI DE UNITATI ECONOMICO-SOCIALE MICI (GIRANTI) 131 CONDUCATORI (SEFI DE UNITATI) DE UNITATI ECONOMICO-SOCIALE MICI

2. SPECIALISTI CU OCUPATII INTELECTUALE şi STIINTIFICE 21 FIZICIENI, MATEMATICIENI şi INGINERI 211 FIZICIENI, CHIMISTI şi ASIMILATI 212 MATEMATICIENI, SPECIALISTI STATISTICIENI şi ASIMILATI 213 SPECIALISTI IN INFORMATICA 214 ARHITECTI, INGINERI şi ASIMILATI (EXCLUSIV INGINERI DIN INDUSTRIA TEXTILA, PIELARIE, ALIMENTARA, LEMN şi MATERIALE DE CONSTRUCTII) 215 INGINERI IN INDUSTRIA TEXTILA-PIELARIE şi INDUSTRIA ALIMENTARA 216 INGINERI IN INDUSTRIA LEMNULUI, INDUSTRIA STICLEI, CERAMICII, INDUSTRIA CELULOZEI şi HARTIEI şi MATERIALELOR DE CONSTRUCTII (MATERIALE OXIDICE) 22 SPECIALISTI IN BIOLOGIE, AGRONOMIE şi STIINTELE VIETII 221 SPECIALISTI IN BIOLOGIE şi AGRONOMIE 222 MEDICI şi ASIMILATI 23 PROFESORI IN INVATAMANTUL SUPERIOR, SECUNDAR şi ASIMILATI 231 PROFESORI UNIVERSITARI, CONFERENTIARI, LECTORI, ASISTENTI şi ASIMILATI OCUPATI IN INVATAMANTUL SUPERIOR 232 PROFESORI IN INVATAMANTUL SECUNDAR 233 PROFESORI IN INVATAMANTUL PRIMAR 234 PROFESORI SPECIALIZATI PENTRU RECUPERAREA şi EDUCAREA HANDICAPATILO 235 ALTI SPECIALISTI IN INVATAMANT 24 ALTI SPECIALISTI CU OCUPATII INTELECTUALE şi STIINTIFICE 241 SPECIALISTI CU FUNCTII ADMINISTRATIVE şi COMERCIALE 242 JURISTI 243 ARHIVISTI, BIBLIOTECARI, DOCUMENTARISTI şi ASIMILATI 244 SPECIALISTI IN STIINTE ECONOMICE SOCIALE şi UMANISTE 245 SCRIITORI şi ARTISTI CREATORI, INTERPRETI şi ASIMILATI 246 MEMBRII AI CLERULUI 247 SPECIALISTI IN ADMINISTRATIA PUBLICA 248 CERCETATORI şi ASISTENTI DE CERCETARE IN STIINTE FIZICE şi CHIMICE 249 CERCETATORI şi ASISTENTI DE CERCETARE IN MATEMATICA şi STATISTICA 250 CERCETATORI şi ASISTENTI DE CERCETARE IN INFORMATICA 251 CERCETATORI, INGINERI DE CERCETARE şi ASISTENTI DE CERCETARE IN STIINTE TEHNICE 252 CERCETATORI, INGINERI DE CERCETARE şi ASISTENTI DE CERCETARE IN DOMENIUL TEXTILE, PIELARIE, INDUSTRIE ALIMENTARA 253 CERCETATORI, INGINERI DE CERCETARE şi ASISTENTI DE CERCETARE IN DOMENIUL LEMNULUI şi MATERIALELOR OXIDICE 254 CERCETATORI, INGINERI DE CERCETARE şi ASISTENTI DE CERCETARE IN STIINTELE VIETII 255 CERCETATORI şi ASISTENTI DE CERCETARE IN MEDICINA 256 CERCETATORI şi ASISTENTI DE CERCETARE IN DOMENIUL FINANCIAR BANCAR 257 CERCETATORI şi ASISTENTI DE CERCETARE IN DOMENIUL STIINTELOR JURIDICE 258 CERCETATORI şi ASISTENTI DE CERCETARE IN STIINTE ECONOMICE, SOCIALE şi UMANISTICE


3. TEHNICIENI, MAISTRI şi ASIMILATI

31 TEHNICIENI IN DOMENIUL FIZICII şi TEHNICII 311 TEHNICIENI IN DOMENIUL FIZICII, CHIMIEI şi TEHNICII (EXCLUSIV CEI DIN INDUSTRIA TEXTILA, PIELARIE, ALIMENTARA, LEMN şi MATERIALE DE CONSTRUCTII) 312 OPERATORI şi TEHNICIENI ECHIPAMENTE DE CALCUL şi ROBOTI INDUSTRIALI (EXPLOATARE INTRETINERE) 313 TEHNICIENI LA ECHIPAMENTE OPTICE şi ELECTRONICE (EXPLOATARE INTRETINERE) 314 TEHNICIENI DE NAVE MARITIME, FLUVIALE şi AERIENE 315 INSPECTORI PENTRU ASIGURAREA CLADIRILOR IMPOTRIVA INCENDIILOR, PENTRU PROTECTIA şi IGIENA MUNCII şi CONTROLORI DE CALITATE 316 TEHNICIENI şi MAISTRI IN INDUSTRIA TEXTILA, PIELARIE şi ALIMENTARA 317 TEHNICIENI şi MAISTRI IN INDUSTRIA LEMNULUI, INDUSTRIA STICLEI, CERAMICII, INDUSTRIA CELULOZEI şi HARTIEI şi MATERIALELOR DE CONSTRUCTII (MATERIALE OXIDICE) 32 TEHNICIENI IN STIINTELE VIETII, OCROTIREA SANATATII şi ASIMILATI 321 TEHNICIENI IN STIINTELE VIETII, OCROTIREA SANATATII şi ASIMILATI 322 TEHNICIENI şi ALTI LUCRATORI IN OCROTIREA SANATATII (EXCLUSIV SURORI MEDICALE) 323 SURORI MEDICALE, SURORI PUERICULTOARE, MOASE şi LABORANTE 33 INVATATORI şi ASIMILATI 331 INVATATORI 332 EDUCATOARE 333 INSTRUCTORI-EDUCATORI IN UNITATI DE HANDICAPATI 334 ALT PERSONAL IN INVATAMANT 34 ALTE OCUPATII ASIMILATE TEHNICIENILOR 341 AGENTI IN ACTIVITATEA FINANCIARA şi COMERCIALA 342 AGENTI COMERCIALI şi MIJLOCITORI DE AFACERI 343 ALTI LUCRATORI CU STUDII MEDII IN GESTIUNEA ECONOMICA şi ADMINISTRATIVA 344 INSPECTORI şi AGENTI FINANCIARI 345 INSPECTORI DE POLITIE şi DETECTIVI 346 ASISTENTI SOCIALI 347 TEHNICIENI IN DOMENIUL CREATIEI ARTISTICE, SPECTACOLE şi SPORT 348 PERSONAL LAIC DIN CULTE

4. FUNCTIONARI ADMINISTRATIVI

41 FUNCTIONARI DE BIROU 411 SECRETARI şi OPERATORI LA MASINI DE SCRIS şi DE CALCUL 412 FUNCTIONARI IN SERVICIILE DE EVIDENTA CONTABILA şi FINANCIARE 413 FUNCTIONARI IN EVIDENTA MATERIALELOR, PRODUCTIEI şi IN TRANSPORTURI 414 FUNCTIONARI IN BIBLIOTECA, ARHIVA, CORESPONDENTA şi ASIMILATI 419 ALTI FUNCTIONARI DE BIROU 42 FUNCTIONARI IN SERVICII CU PUBLICUL 421 CASIERI, OPERATORI LA GHISEU şi ASIMILATI 422 FUNCTIONARI LA RECEPTIE şi DE INFORMARE A CLIENTELEI

5. LUCRATORI OPERATIVI IN SERVICII, COMERT şi ASIMILATI 51 LUCRATORI IN SERVICII PERSONALE şi DE PROTECTIE 511 INSOTITORI DE ZBOR şi GHIZI 512 ADMINISTRATORI şi ALTI LUCRATORI OPERATIVI IN RESTAURANTE CANTINE, PENSIUNI, ETC. 513 PERSONAL DE INGRIJIRE şi ASIMILAT 514 ALTI LUCRATORI IN SERVICII PENTRU POPULATIE 516 PERSONAL DE PAZA şi ORDINE PUBLICA 52 MODELE, MANECHINE şi VANZATORI IN MAGAZINE şi PIETE 521 MANECHINE şi ASIMILATI 522 VANZATORI IN MAGAZINE şi PIETE


6. AGRICULTORI şi LUCRATORI CALIFICATI IN AGRICULTURA, SILVICULTURA şi PESCUIT

61 AGRICULTORI şi LUCRATORI CALIFICATI IN AGRICULTURA, SILVICULTURA şi PESCUIT 611 AGRICULTORI şi LUCRATORI CALIFICATI IN CULTURI VEGETALE 612 CRESCATORI DE ANIMALE 613 AGRICULTORI şi LUCRATORI CALIFICATI IN CULTURI VEGETALE şi CRESCATORI DE ANIMALE 614 LUCRATORI FORESTIERI şi ASIMILATI 615 PESCARI şi VANATORI

7. MESTESUGARI şi LUCRATORI CALIFICATI IN MESERII DE TIP ARTIZANAL,

DE REGLARE şi INTRETINERE A MASINILOR şi INSTALATIILOR

71 MESERIASI şi MUNCITORI CALIFICATI IN INDUSTRIA EXTRACTIVA şi CONSTRUCTII 711 MINERI şi ARTIFICIERI, TAIETORI şi CIOPLITORI IN PIATRA 712 MUNCITORI CONSTRUCTORI şi ASIMILATI 713 MUNCITORI CONSTRUCTORI LA LUCRARI DE FINISARE 714 ZUGRAVI, VOPSITORI, CURATITORI DE FATADE şi ASIMILATI 72 MESERIASI şi MUNCITORI CALIFICATI IN METALURGIE, CONSTRUCTII METALICE şi ASIMILATI 721 TURNATORI, SUDORI, TINICHIGII-CAZANGII şi ALTI LUCRATORI IN CONSTRUCTII METALICE 722 FORJORI, MATRITERI, REGLORI şi ASIMILATI 723 MECANICI, MONTATORI şi REPARATORI DE MASINI şi UTILAJE 724 MONTATORI şi REPARATORI DE APARATE şi ECHIPAMENTE ELECTRONICE şi ELECTROTEHNICE 73 MESERIASI şi MUNCITORI CALIFICATI IN MECANICA FINA, ARTIZANAT, IMPRIMERIE şi ASIMILATI 731 LUCRATORI IN MECANICA FINA şi ASIMILATI 733 LUCRATORI MESERIASI IN EXECUTAREA DE PRODUSE ARTIZANALE DIN LEMN, TEXTILE, PIELE şi ALTE MATERIALE 734 LUCRATORI POLIGRAFI şi ASIMILATI 74 MESERIASI şi MUNCITORI CALIFICATI IN INDUSTRIA ALIMENTARA şi ALTE MESERII ARTIZANALE 741 MESERIASI şi LUCRATORI IN INDUSTRIA ALIMENTARA 742 MESERIASI şi LUCRATORI IN TRATAREA şi PRELUCRAREA LEMNULUI 743 LUCRATORI IN INDUSTRIA TEXTILA şi CONFECTII 744 LUCRATORI IN PRELUCRAREA PIELII şi FABRICAREA INCALTAMINTEI

8. OPERATORI LA INSTALATII şi MASINI şi ASAMBLORI DE MASINI, ECHIPAMENTE şi ALTE PRODUSE

81 OPERATORI LA INSTALATIILE FIXE şi LUCRATORI ASIMILATI 811 OPERATORI LA INSTALATIILE DE EXPLOATARE MINIERA şi PETROLIERA, DE EXTRACTIE şi PREPARARE A MINEREURILOR 812 OPERATORI LA INSTALATIILE DE PRODUCERE şi PRELUCRARE A METALULUI 813 OPERATORI LA CUPTOARELE şi INSTALATIILE DE OBTINERE A STICLEI, CERAMICII şi PRODUSELOR REFRACTARE, ABRAZIVE DIN CARBUNE şi GRAFIT 814 OPERATORI LA INSTALATIILE DE PRELUCRARE A LEMNULUI şi FABRICARE A HARTIEI 815 OPERATORI LA INSTALATIILE DE PRELUCRARE CHIMICA 816 OPERATORI LA INSTALATIILE DE PRODUCERE A ENERGIEI şi TRATAREA APEI 817 OPERATORI LA LINIILE DE MONTAJ AUTOMAT şi ROBOTI INDUSTRIALI 82 OPERATORI LA MASINI, UTILAJE şi ASAMBLORI DE MASINI, ECHIPAMENTE şi ALTE PRODUSE 821 OPERATORI LA MASINILE PENTRU PRELUCRAREA METALELOR şi PRODUSELOR MINERALE 822 OPERATORI LA INSTALATIILE şi UTILAJELE PENTRU FABRICAREA PRODUSELOR CHIMICE 823 OPERATORI LA INSTALATIILE şi UTILAJELE PENTRU FABRICAREA ARTICOLELOR DIN CAUCIUC şi MASE PLASTICE 824 OPERATORI LA MASINILE şi UTILAJELE PENTRU FABRICAREA PRODUSELOR DIN LEMN 825 OPERATORI LA MASINILE şi UTILAJELE DIN TIPOGRAFII şi LEGATORII 826 OPERATORI LA MASINILE şi UTILAJELE PENTRU FABRICAREA PRODUSELOR şi ARTICOLELOR DIN TEXTILE, BLANURI şi PIELE 827 OPERATORI LA MASINILE PENTRU FABRICAREA PRODUSELOR ALIMENTARE 828 ASAMBLORI DE MASINI, ECHIPAMENTE şi ALTE PRODUSE 829 ALTI OPERATORI LA MASINI şi ASAMBLORI 83 CONDUCATORI DE VEHICULE şi OPERATORI LA INSTALATII MOBILE 831 MECANICI DE LOCOMOTIVA şi ASIMILATI 832 CONDUCATORI AUTO 833 CONDUCATORI DE MASINI AGRICOLE şi ALTE MASINI DE TRANSPORTAT şi RIDICAT 834 MARINARI, NAVIGATORI şi ASIMILATI


9. MUNCITORI NECALIFICATI 91 MUNCITORI NECALIFICATI, IN SERVICII şi VANZARI 911 VANZATORI AMBULANTI şi ASIMILATI 912 LUSTRAGII şi ALTI PRESTATORI DE MICI SERVICII PENTRU POPULATIE 913 PERSONAL CASNIC, SPALATORESE şi ASIMILATI 914 INGRIJITORI DE CLADIRI, SPALATORI DE VEHICULE, VITRINE şi GEAMURI 915 PERSONAL DE MANIPULARE şi SUPRAVEGHERE BAGAJE,MESAGERI,PORTARI, PAZNICI şi ASIMILATI 916 MUNCITORI NECALIFICATI IN SERVICII PUBLICE 92 MUNCITORI NECALIFICATI IN AGRICULTURA, SILVICULTURA şi PESCUIT 921 MUNCITORI NECALIFICATI IN AGRICULTURA, SILVICULTURA şi PESCUIT 93 MUNCITORI NECALIFICATI IN INDUSTRIA MINIERA, CONSTRUCTII, LUCRARI PUBLICE, INDUSTRIA PRELUCRATOARE şi TRANSPORTURI 931 MUNCITORI NECALIFICATI IN INDUSTRIA MINIERA, CONSTRUCTII şi LUCRARI PUBLICE 932 MUNCITORI NECALIFICATI IN INDUSTRIA PRELUCRATOARE 933 MUNCITORI NECALIFICATI IN TRANSPORTURI şi MANIPULANTI MARFURI CLASIFICAREA OCUPATIILOR ÎN ROMÂNIA

1. CLASIFICAREA OCUPATIILOR ÎN ROMÂNIA

În practica economică se utilizează SISTEME STANDARDIZATE DE CLASIFICĂRI, care constituie componentele de bază ale SISTEMULUI INFORMATIONAL ECONOMIC. Acesta se constituie în instrumente indispensabile pentru asigurarea în mod unitar a culegerii, stocării, prelucrării şi analizei datelor.

Ansamblul acestora reprezintă SISTEMUL UNITAR DE CLASIFICĂRI şi NOMENCLATOARE, care funcţionează la nivel macroeconomic.

Elaborarea noii clasificări a ocupaţiilor din România (COR) a avut ca obiectiv prioritar alinierea la standardele internaţionale elaborate de Comunitatea Europeană (ISCO-88-COM) şi ONU (ISCO-88), asigurându-se transparenta informaţiei economico-sociale în domeniul resurselor şi utilizării fortei de muncă.

Lucrarea are un caracter inedit prin aceea că, pentru prima dată în România, s-a realizat o clasificare a ocupaţiilor care cuprinde şi elemente de descriere pe fiecare treaptă a acesteia (grupa majoră, subgrupa majoră, grupa minoră şi de bază).

Alinierea la standardele internaţionale a COR s-a realizat cu luarea în considerare a specificului economiei româneşti. Concret, aceasta a însemnat constituirea unor grupe minore şi de bază pentru categorii de ocupaţii semnificative ca pondere şi specific în economia românească, cu asigurarea integrării în standardele internaţionale.

La elaborarea clasificării s-au avut în vedere următoarele principii şi criterii: – Principiul grupării unităţilor de clasificat după criterii economice şi sociale obiective.

Constituirea categoriilor de clasificare s-a făcut în concordantă cu diviziunea socială a muncii, folosind caracteristici de grupare tehnico-economice obiective, în succesiunea importantei lor pentru activitatea practică.

– Principiul omogenităţii maxime în constituirea categoriilor de clasificat (grupe, subgrupe etc.). Pentru fiecare nivel de clasificare s-a folosit un singur criteriu, fiecare subîmpărţire reflectând aspecte din ce în ce mai amănunţite ale criteriului aplicat la subîmpărţirile precedente, ca de exemplu:

- gradul de instruire (nivelul şcolii absolvite); - nivelul competenţelor determinat de amploarea şi complexitatea activităţilor care definesc

ocupaţiile; - gradul de specializare în cadrul aceleiaşi activităţi; - felul materiilor prime şi utilajelor folosite, proceselor tehnologice utilizate. – Principiul univocităţii grupării unităţilor, care presupune şi impune repartizarea fiecărei

unităţi de clasificat, numai într-o singură grupă sau subgrupă, numai într-un singur loc, indiferent de numărul locurilor şi unităţilor de clasificat.


– Principiul actualităţii, al luării în considerare a celor mai noi ocupaţii, a celor mai noi tehnici de construire a clasificărilor, inclusiv optimizării şi economicităţii folosirii codurilor.

– Principiul stabilităţii pe o perioadă mai îndelungată de timp, prin crearea unui sistem elastic care să permită adaptarea permanentă la noile condiţii de dezvoltare economico-socială.

– Principiul multilateralităţii folosirii pe diverse structuri organizatorice şi activităţi (strategii guvernamentale, statistică etc.). Posibilitatea utilizării clasificării în comparaţiile internaţionale.

În baza acestor principii, CLASIFICAREA OCUPATIILOR este operaţia de sistematizare a ocupaţiilor (funcţiilor şi meseriilor) populaţiei active, în care o ocupaţie este clasificată o singură dată.

OCUPAŢIA este activitatea utilă, aducătoare de venit (în bani sau natură), pe care o desfăşoară o persoană în mod obişnuit, într-o unitate economico-socială şi care constituie pentru aceasta sursă de existentă. Ocupaţia este, deci, proprie persoanelor active, care practică o activitate recunoscută de societate ca utilă pentru sine şi semenii săi. Ocupaţia unei persoane poate fi exprimată prin: funcţia sau meseria exercitată de aceasta.

FUNCŢIA este activitatea desfăşurată de o persoană într-o ierarhie funcţională de conducere sau execuţie. În clasificarea de fată, funcţiile sunt cuprinse în grupele majore de la 1 la 5.

MESERIA este complexul de cunoştinţe obţinute prin şcolarizare şi prin practică, necesare pentru executarea anumitor operaţii de transformare şi prelucrare a obiectelor muncii, sau pentru prestarea anumitor servicii. Meseriile sunt clasificate în grupele majore de la 6 la 8.

Pentru definirea corectă a noţiunii de ocupaţie şi evitarea confuziei, este necesar să se definească şi noţiunea de PROFESIE, care, în unele cazuri, poate fi şi ocupaţie, iar în altele nu.

Deci, PROFESIA este specialitatea (calificarea) obţinută prin studii, iar ocupaţia este specialitatea (calificarea) exercitată efectiv la locul de muncă.

De exemplu:

SPECIFICATIE PROFESIE OCUPATIE 1. Inginer metalurg 1. Inginer metalurg 2. Învăţător 2. Învăţător 3. Strungar 3. Strungar 4. Conducător auto 4. Conducător auto

Profesia corespunde cu ocupaţia

1. Jurist 1. Senator 2. Inginer chimist 2. Referent de specialitate 3. Medic 3. Director 4. Inginer agronom 4. Şef fermă agricola

Profesia diferă de ocupaţie

5. Economist 5. Secretar de stat

Clasificarea ocupaţiilor este concepută pe patru niveluri de clasificare, astfel: - nivelul I - Grupe majore; - nivelul II - Subgrupe majore; - nivelul III - Grupe minore; - nivelul IV - Grupe de baza.

Structurarea clasificării ocupaţiilor pe cele patru nivele s-a făcut în raport cu modul de acţiune a cerinţelor şi principiilor de grupare.

Grupa de bază fiind ultimul nivel de clasificare, include ocupaţia sau grupul de ocupaţii cu cel mai detaliat nivel de omogenitate, din punct de vedere al activităţii desfăşurate de persoanele cu astfel de ocupaţii.

Pentru codificare s-a adoptat SISTEMUL ZECIMAL DE CLASIFICARE, constituindu-se grupări conform sistemului, astfel:

– 10 grupe majore, fiecare grupă majoră dezagregându-se în 9 subgrupe minore; – fiecare subgrupă majoră se dezagregă în 9 grupe minore; – fiecare grupă minora se dezagregă în 9 grupe de bază.


CODUL UNEI OCUPATII va fi reprezentat de 4 cifre: – prima cifră va reprezenta grupa majoră; – a doua cifră va reprezenta subgrupa majoră; – a treia cifră va reprezenta grupa minoră; – a patra cifră va reprezenta grupa de bază.

COD 7 GRUPA MAJORĂ - MESERIAŞI LUCRĂTORI CALIFICAŢI ÎN MESERII DE TIP ARTIZANAL, DE REGLARE ŞI ÎNTREŢINERE A MAŞINILOR ŞI INSTALAŢIILOR

COD 7 1 SUBGRUPA MAJORĂ - MESERIAŞI ŞI MUNCITORI CALIFICAŢI ÎN INDUSTRIA EXTRACTIVĂ / CONSTRUCŢII COD 7 1 1 GRUPA MINORĂ - MINERI ŞI ARTIFICIERI , TĂIETORI ŞI CIOPLITORI ÎN PIATRĂ

EXEM

PLU

:

COD 7 1 1 1 GRUPA DE BAZĂ - MINERI ŞI LUCRĂTORI ÎN CARIERĂ

Deci, unei grupe de bază îi va corespunde un singur cod format din 4 cifre, în care se cuprind toate ocupaţiile corespunzătoare numai acesteia. Fiecare ocupaţie va fi codificată cu codul grupei din care face parte, căruia i se adaugă încă două caractere.

DE EXEMPLU: GRUPA DE BAZĂ 7224 - LUCRĂTORI LA MAŞINI DE POLIZAT, RECTIFICAT ŞI ASCUŢIT OCUPAŢII COMPONENTE: 722401 - ASCUŢITOR LAMINATE LA CALD; 722402 - ASCUŢITOR LAMINATE LA RECE; 722406 - POLIZATOR; 722407 - ŞLEFUITOR METALE.

Pentru necesităţi de cercetare mai analitică, ocupaţiile din grupa de bază pot fi detaliate până la nivelul care interesează, asociind acestora una sau mai multe caractere cifrice, cu posibilitatea obţinerii unor noi grupări.

1.2. Necesitatea noii clasificări a ocupaţiilor din România

Clasificări ale ocupaţiilor s-au mai făcut în ţara noastră, având la bază criterii şi principii de grupare specifice perioadei istorice şi lucrărilor pentru care s-au elaborat. Se pot exemplifica:

– gruparea ocupaţiilor după locul de muncă; – gruparea ocupaţiilor după unitatea economico-socială; – gruparea muncitorilor şi personalului operativ din comerţ şi servicii pe ramuri ale economiei

naţionale şi subramuri ale industriei.

Aceste clasificări au servit pentru a determina latura cantitativă a structurii ocupaţiilor, fără a oferi însă, în suficientă măsura, date de analiză privind structura omogen-calitativă a activităţii persoanelor ocupate.

În cadrul clasificărilor anterioare pot fi exemplificate o serie de grupări neomogene, cum sunt: – ocupaţiile de muncitori la un loc cu personalul operativ din servicii şi comerţ; – funcţii specifice personalului economic şi de evidentă care cuprind funcţii cu nivele de

instruire şi complexitate a sarcinilor diferite; – funcţii specifice din activitatea de ocrotire a sănătăţii, asistentei sociale, sportului, care

cuprind funcţii cu diferite niveluri de instruire şi grade de specializare şi altele. Oportunitatea unei noi clasificări a ocupaţiilor, valabilă pentru toate ţările şi în primul rând

pentru România, este determinată în principal de: a) apariţia de ocupaţii noi ca urmare a rezultatelor spectaculoase în activitatea de cercetare-

dezvoltare, a introducerii tehnologiilor noi, materiilor prime şi a diversificării din sfera serviciilor (crupier, informatician - designer, detectiv, astronaut etc.) ;

b) schimbările în structurile economico-sociale, mai ales în ţările care trec la economia de piaţă, impun noi grupări de ocupaţii (conducători de întreprinderi mari şi mici, specialişti cu ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice, manageri etc.) ;

c) alinierea întregului sistem de clasificări şi nomenclatoare la sistemele standard internaţionale, mai ales la cele din ţările Comunităţii Economice Europene, devine necesară cel puţin din următoarele considerente:

– creşterea posibilităţilor de cunoaştere, evaluare, comparare şi comunicare a indicatorilor de dezvoltare şi abordarea lor în mod unitar; – asigurarea unor informaţii corecte şi comparabile după aceleaşi criterii şi principii.


1.3. Clasificarea ocupaţiilor din România (COR) În baza Hotărârii Guvernului 575 bis/1992, cu privire la "Realizarea unor nomenclatoare

unitare de interes general prevăzute în concepţia generală a informatizării în România", Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale - în colaborare cu Comisia Naţională pentru Statistică, Ministerul Învăţământului şi Ministerul Industriilor - îi revine responsabilitatea realizării şi întreţinerii "la zi" a clasificării ocupaţiilor (funcţii - meserii) din România.

Pentru facilitarea comparaţiilor internaţionale, dar şi a reflectării restructurărilor ce ţin de trecerea la economia de piaţă, factorii de decizie au optat pentru armonizarea clasificării ocupaţiilor din România cu cea a ţărilor din Comunitatea Economică Europeană.

În acest scop, la nivelul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale s-a constituit un colectiv de elaborare a Clasificării Ocupaţiilor din România (COR), care a cuprins şi reprezentanţii Comisiei Naţionale pentru Statistică. Pe parcursul elaborării acestei prime variante a lucrării, colectivul a beneficiat de consultantă tehnică, din partea unei echipe de experţi britanici, în cadrul unui contract de asistentă tehnică finanţat de Banca Mondială.

Actuala ediţie a Clasificării Ocupaţiilor din România (COR) are la bază principiile de clasificare recunoscute pe plan internaţional şi recomandările corpului de experţi britanici ai Comunităţii Economice Europene şi O.N.U.

Pentru realizarea clasificării şi descrierea ocupaţiilor s-au mai avut în vedere următoarele lucrări:

- clasificarea internaţională standard a ocupaţiilor recomandata de CEE ISCO-88 (COM); - clasificarea internaţională standard a ocupaţiilor ISCO (88); - nomenclatorul ocupaţiilor utilizat pentru Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor din 1977 şi

1992; - nomenclatorul meseriilor pentru care s-au elaborat indicatoarele tarifare de calificare din anul

1964, completat cu denumirea meseriilor avizate "la zi"; - dictionnaire des professions – “Ofice National de l'emploi” - Bruxelles; - legislaţia în vigoare privind denumirea funcţiilor, meseriilor şi stabilirea salariilor; - informaţiile culese de la diferiţi agenţi economici, privind lista ocupaţiilor specifice acestora. Comparativ cu clasificările internaţionale, varianta românească (COR) prezintă următoarele

grupări:

ISCO 88 ISCO 88 (COM) COR 10 grupe majore; 10 grupe majore; 10 grupe majore;

28 subgrupe majore; 27 subgrupe majore; 27 subgrupe majore; 116 grupe minore; 111 grupe minore; 125 grupe minore; 390 grupe de bază. 372 grupe de bază. 414 grupe de bază.

Încadrarea ocupaţiilor pe cele 4 niveluri ierarhice s-a făcut în funcţie de criteriile de clasificare, astfel:

1. Nivelul de instruire (şcoala absolvită), care se aplică în constituirea celor 10 grupe majore. Opt dintre cele 10 grupe majore sunt descrise în raport cu cele 4 mari niveluri de calificare diferite de ISCO, conform tabelului următor:

GRUPA MAJORĂ NIVEL DE PREGĂTIRE 1. Legiuitori, înalţi funcţionari şi conducători - 2. Specialişti (cu ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice) 4 3. Tehnicieni 3 4. Funcţionari 2 5. Lucrători, operatori în comerţ şi asimilaţi 2 6. Muncitori din agricultură şi pescuit 2 7. Muncitori şi meseriaşi 2 8. Operatori pe instalaţii, maşini şi asamblori de maşini, echipamente şi alte produse 2 9. Muncitori necalificaţi 1 10. Forţele armate 0


Cinci dintre cele 8 grupe majore (4,5,6,7 şi 8) sunt considerate a fi la acelaşi nivel de calificare şi se deosebesc prin referirea la grupe largi de specializare pe meserii.

În definiţiile celor două grupe majore denumite "Legislatori, înalţi funcţionari şi conducători " (grupa majoră 1) şi la "Forţele armate" (grupa majoră 0), nu se face referire la nivelul de calificare, întrucât în cadrul acestora intervin alte elemente, ţinând de natura muncii, considerate drept criterii de similaritate mai importante, cum ar fi decizia politică şi atribuţiile de conducere, respectiv obligaţiile militare.

Totuşi, subgrupele majore şi grupele minore ale grupei majore 1 au fost astfel construite încât să includă ocupaţii cu niveluri de pregătire similare.

2. Nivelul de competentă şi complexitatea sarcinilor de îndeplinit acţionează la formarea subgrupelor majore, grupelor minore şi grupelor de bază din cadrul grupei majore 1.

3. Gradul de specializare se manifestă în constituirea subgrupelor majore, grupelor minore şi grupelor de bază ce compun grupele majore 2 şi 8.

4. Procesele tehnologice, materiile prime utilizate sau maşinile şi instalaţiile cu care se lucrează sunt criterii de alcătuire a subgrupelor majore, grupelor minore şi grupelor de bază ce compun grupele majore 3, 7 şi 8.

Respectând criteriile de clasificare menţionate şi cele 4 nivele ierarhice de agregare, în varianta românească a clasificării s-au constituit noi grupe minore şi grupe de bază ce se consideră necesare, specifice activităţilor ocupaţionale din tara noastră şi care nu se regăsesc în varianta ISCO 88 COM, astfel:

A. - La grupa majoră 2. – Specialişti cu ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice, grupe noi constituite : GRUPA MINORĂ - COD 215 - INGINERI ÎN INDUSTRIA TEXTILĂ, PIELĂRIE ŞI INDUSTRIA ALIMENTARĂ, CU DOUĂ GRUPE DE BAZĂ: GRUPA DE BAZA - COD 2151 - INGINERI ÎN INDUSTRIA TEXTILĂ ŞI PIELĂRIE; GRUPA DE BAZA - COD 2152 - INGINERI ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ. GRUPA MINORĂ - COD 216 - INGINERI ÎN INDUSTRIA LEMNULUI ŞI MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII (MATERIALE OXIDICE) CU DOUĂ GRUPE DE BAZĂ: GRUPA DE BAZĂ - COD 2161 - INGINERI ÎN INDUSTRIA LEMNULUI; GRUPA DE BAZĂ - COD 2162 - INGINERI ÎN INDUSTRIA MATERIALELOR DE CONSTRUCTII (MATERIALE OXIDICE).

Ocupaţiile specifice acestor activităţi, după ISCO 88 COM, se clasifică la grupa de bază cod 2149 " Alţi arhitecţi, ingineri şi asimilaţi ".

Faptul că numărul ocupaţiilor de ingineri din astfel de activităţi este mare, constituie motivul introducerii acestor grupe.

Tot la grupa majoră 2 s-au alcătuit 11 grupe minore şi 33 grupe de bază, care cuprind funcţiile de execuţie din activitatea de cercetare-dezvoltare (codurile 248-258).

Motivaţia introducerii acestora constă în : a) faptul că în cadrul grupei majore 1 (funcţii de conducere) există o grupă de bază (1237) care

cuprinde "conducătorii din cercetare - dezvoltare", ceea ce face necesară introducerea funcţiilor corespunzătoare, de execuţie din acest sector de activitate ;

b) în CAEN (Clasificarea Activităţilor din Economia Naţională) există diviziunea 73 " Cercetare - dezvoltare" cu 6 clase de activităţi specifice, în care lucrează persoane cu funcţii de conducere şi de execuţie;

c) nevoia de cunoaştere a structurii ocupaţiilor la un moment dat, precum şi de comparare cu perioadele trecute.

B. - La grupa majoră 3 - Tehnicieni şi asimilaţi, pentru aceleaşi motive ca la ocupaţiile de ingineri din industriile textilă, pielărie, alimentară, lemnului şi materiale oxidice (materialelor de construcţii) s-au constituit grupe separate şi pentru tehnicienii şi maiştrii care lucrează în activităţile menţionate, astfel: GRUPA MINORĂ - COD 316 - TEHNICIENI ÎN INDUSTRIA TEXTILĂ, PIELĂRIE ŞI INDUSTRIA ALIMENTARĂ, CU DOUĂ GRUPE DE BAZĂ: GRUPA DE BAZĂ - COD 3161 - TEHNICIENI ÎN INDUSTRIA TEXTILĂ ŞI PIELĂRIE; GRUPA DE BAZĂ - COD 3162 - TEHNICIENI ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ. GRUPA MINORĂ - COD 317 - TEHNICIENI ÎN INDUSTRIA LEMNULUI ŞI MATERIALELOR OXIDICE (MATERIALELOR DE CONSTRUCTII), CU DOUĂ

GRUPE DE BAZĂ: GRUPA DE BAZĂ - COD 3171 - TEHNICIENI ÎN INDUSTRIA LEMNULUI; GRUPA DE BAZĂ - COD 3172 - TEHNICIENI ÎN INDUSTRIA MATERIALELOR OXIDICE.


C. - La grupa majoră 6 - Agricultori şi lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit. Din grupa de bază ISCO 88 (COM) - Grădinari, horticultori şi lucrători în pepiniere s-au

constituit două grupe de bază: GRUPA DE BAZĂ - COD 6112 - ARBORICULTORI ŞI FLORICULTORI; GRUPA DE BAZĂ - COD 6115 - VITICULTORI ŞI POMICULTORI.

Din grupa de bază ISCO 88 (COM) - Crescători de animale şi alti lucrători neclasificati s-au constituit trei grupe de bază: GRUPA DE BAZĂ - COD 6123 - APICULTORI ŞI SERICICULTORI; GRUPA DE BAZĂ - COD 6124 - CRESCĂTORI - ÎNGRIJITORI DE CABALINE; GRUPA DE BAZĂ - COD 6125 - CRESCĂTORI DE ANIMALE MICI.

Aceste grupe exprimă mai pregnant ocupaţiile şi activităţile specifice fată de cele din ISCO 88 (COM) din care s-au desprins şi care sunt eterogene.

Noile grupe de ocupaţii introduse în varianta româneasca a clasificării, fata de ISCO 88 (COM), au determinat:

a) creşterea numărului de grupe minore cu 14 grupe şi a grupelor de bază cu 42; b) adoptarea unui sistem de codificare propriu, care s-a constituit prin acordarea codurilor

libere existente în ISCO 88 (COM), la grupele nou introduse.

Atât clasificarea în ansamblu, cât şi sistemul de codificare "deschis" permit cu uşurinţă conversia datelor despre ocupaţii în sistemul de clasificare ISCO 88 (COM) şi ISCO 88, şi agregarea pe 4 niveluri a datelor, completarea şi întreţinerea „la zi" a ediţiei actuale, pe măsura apariţiei (dispariţiei) unor ocupaţii.

1.4. Modul de utilizare a clasificării ocupaţionale din România

Lucrarea este concepută ca un instrument absolut necesar pentru utilizatori, adresându-se tuturor celor care gestionează şi prelucrează informaţii statistice referitoare la ocupaţii, la nivel macro- sau microeconomic, şi este destinată, în principal, clasificării şi codificării corecte a ocupaţiilor înregistrate cu privire la populaţia ocupată, şomeri, locuri vacante etc.

Modul în care este concepută şi sistematizată lucrarea facilitează identificarea locului şi codului fiecărei ocupaţii în cadrul clasificării.

Prima parte a lucrării explică natura clasificării ocupaţiilor din România, fundamentează conceptele de bază utilizate în realizarea ei, prezintă avantajele utilizării standardelor internaţionale pentru asemenea clasificări şi schiţează câteva din principalele utilizări ale acesteia.

Partea a II-a, care este principala parte a acestei lucrări, conţine clasificarea sistematică a ocupaţiilor, precum şi o scurtă descriere pentru cele patru niveluri de clasificare.

Partea a III-a cuprinde indexul alfabetic al denumirilor ocupaţiilor, cu prezentarea locului acestora în cadrul clasificării şi codului corespunzător.

Indexul alfabetic al ocupaţiilor cuprinde totalitatea ocupaţiilor din clasificarea sistematică, precum şi codul de identificare corespunzător. În plus, în indexul alfabetic sunt reluate ocupaţiile cu denumire de felul: zugrav – vopsitor; montator, reglor, depanator ascensoare; blocator, chituitor, deblocator; centrator, debordator piese optice şi altele de acest fel şi trecute în ordine alfabetică în funcţie de fiecare cuvânt component, dar cu păstrarea aceluiaşi cod. Reprodus după Site-ul „Clasificarea Ocupaţiilor în România, cu adresa http://www.dsclex.ro/ocupatii/cor1.htm


Tabelul 3.27 Populaţie ocupată. Media, valorile minime, maxime şi abaterea standard pentru venitul personal în funcţie de categoria de studii absolvite

cel mult 4 clase

gimnazial (5 - 8 clase)

şcoala profesionalã

/ ucenici

treapta I de liceu (9 - 10

clase) liceu (9 – 12

clase) şcoală post-licealã sau de maiştri

univ. scurtã duratã / colegiu

universitar de lungã duratã

studii post-universitare

Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş N 150 23 368 157 436 488 227 179 418 913 84 300 32 83 55 407 6 50 Minimum 0,00 0 0,00 0 0,00 0 0,00 0 0,00 0 0,00 0 0,00 0 0,44 0 2,25 0 Maximum 4,40 13,33 35,56 17,10 13,50 36,00 11,59 44,4471,11 54,47 20,0040,00 13,00 90,01 18,00 36,00 17,78 36,00 Media 0,96 2,36 1,69 2,81 2,54 3,43 1,96 3,26 3,36 3,97 4,24 4,89 5,24 6,17 5,05 6,84 7,56 8,36 Abatere std. 0,94 2,64 2,39 1,82 1,82 2,52 1,76 3,62 4,28 3,41 3,28 3,37 3,09 9,58 2,75 4,84 6,40 6,57

N 173 525 924 406 1331 384 115 462 56 Minimum 0 0 0 0 0 0 0 0 0 Maximum 13,33 35,56 36,00 44,44 71,11 40,00 90,01 36,00 36,00 Media 1,15 2,03 3,01 2,53 3,78 4,75 5,91 6,63 8,28 T

OT

AL

Abat. std. 1,37 2,29 2,26 2,81 3,71 3,36 8,29 4,68 6,50

Tabelul 3.28 Populaţie ocupată. Asocierea dintre nivelul de studii şi categoria socio-profesională Ultima şcoală absolvită de subiect (7 categorii)

Cel mult 8 clase

Profesională / ucenici

treapta I de liceu liceu Postliceală /

maiştri Universitar Total

Subiect: Ocupaţia Frecv.Procent Frecv. Procent Frecv. Procent Frecv. Procent Frecv. Procent Frecv. Procent Frecv. Procent Directori / patroni 9 1,2% 21 2,2% 10 2,3% 77 5,3% 25 5,8% 81 10,7% 223 4,6% Ocupaţii intelectuale 4 0,5% 3 0,3% 5 1,1% 95 6,5% 54 12,4% 494 65,5% 655 13,6% Tehnicieni / maiştri 3 0,4% 20 2,0% 3 ,7% 62 4,2% 121 27,9% 27 3,6% 236 4,9% Funcţionari 3 0,4% 6 0,6% 6 1,4% 168 11,5% 54 12,4% 80 10,6% 317 6,6% Lucrători servicii / comerţ 27 3,6% 88 9,0% 55 12,6% 286 19,6% 48 11,1% 38 5,0% 542 11,3% Meşteşugari/mec. reparatori 11 1,5% 57 5,8% 6 1,4% 34 2,3% 7 1,6% 2 0,3% 117 2,4% Muncitori calificaţi 160 21,5% 542 55,5% 176 40,4% 578 39,5% 101 23,3% 24 3,2% 1581 32,9% Muncitori necalificaţi 118 15,8% 89 9,1% 57 13,1% 85 5,8% 8 1,8% 3 0,4% 360 7,5% Agricultori 410 55,0% 150 15,4% 118 27,1% 77 5,3% 16 3,7% 5 0,7% 776 16,1% Total 745 100% 976 100% 436 100% 1462 100% 434 100% 754 100% 4807 100%

Tabelul 3.29 Asocierea dintre studii şi ocupaţie după vârstă şi per total populaţie ocupată (25-64 ani) Directori, patroni


Tehnicieni, maiştri Funcţionari Servicii,

comerţ Meşteşugari / mecanici


Muncitori necalificaţi Agricultori Total

N % N % N % N % N % N % N % N % N % N % 25-34 ani 1 1,0% 1 1,0% 1 1,0% 5 5,0% 5 5,0% 12 11,9% 24 23,8% 52 51,5% 101 100% 35-44 ani 2 1,9% 3 2,9% 37 35,9% 20 19,4% 41 39,8% 103 100% 45-54 ani 5 2,1% 2 0,8% 1 0,4% 10 4,2% 3 1,3% 88 37,0% 28 11,8% 101 42,4% 238 100% 55-64 ani 1 0,8% 2 1,6% 11 9,0% 15 12,3% 93 76,2% 122 100%

maximum 8 clase

Total 7 1,2% 2 0,4% 3 0,5% 2 0,4% 20 3,5% 8 1,4% 148 26,2% 87 15,4% 287 50,9% 564 100% 25-34 ani 1 0,4% 1 0,4% 2 0,8% 2 0,8% 19 8,1% 8 3,4% 124 52,5% 32 13,6% 47 19,9% 236 100% 35-44 ani 6 2,4% 3 1,2% 2 0,8% 21 8,4% 19 7,6% 149 59,4% 21 8,4% 30 12,0% 251 100% 45-54 ani 13 4,2% 1 0,3% 8 2,6% 2 0,7% 31 10,1% 19 6,2% 176 57,3% 16 5,2% 41 13,4% 307 100% 55-64 ani 3 7,3% 1 2,4% 2 4,9% 22 53,7% 13 31,7% 41 100%

Şcoală profesio-

nală Total 20 2,4% 2 0,2% 16 1,9% 6 0,7% 72 8,6% 48 5,7% 471 56,4% 69 8,3% 131 15,7% 835 100%

25-34 ani 3 2,2% 1 0,7% 1 0,7% 17 12,5% 2 1,5% 40 29,4% 23 16,9% 49 36,0% 136 100% 35-44 ani 5 2,7% 1 0,5% 3 1,6% 26 13,8% 4 2,1% 92 48,9% 19 10,1% 38 20,2% 188 100% 45-54 ani 2 3,3% 1 1,7% 1 1,7% 1 1,7% 7 11,7% 30 50,0% 4 6,7% 14 23,3% 60 100% 55-64 ani 1 12,5% 2 25,0% 2 25,0% 3 37,5% 8 100%

Treapta I de liceu

Total 10 2,6% 3 0,8% 3 0,8% 4 1,0% 52 13,3% 6 1,5% 162 41,3% 48 12,2% 104 26,5% 392 100% 25-34 ani 23 4,6% 25 5,1% 13 2,6% 38 7,7% 108 21,8% 8 1,6% 215 43,4% 36 7,3% 29 5,9% 495 100% 35-44 ani 24 5,1% 23 4,9% 23 4,9% 58 12,3% 79 16,8% 15 3,2% 205 43,5% 18 3,8% 26 5,5% 471 100% 45-54 ani 21 8,0% 29 11,0% 19 7,2% 55 20,8% 36 13,6% 8 3,0% 85 32,2% 3 1,1% 8 3,0% 264 100% 55-64 ani 1 3,6% 1 3,6% 6 21,4% 4 14,3% 4 14,3% 8 28,6% 4 14,3% 28 100%

Liceu

Total 69 5,5% 78 6,2% 61 4,8% 155 12,3% 227 18,0% 31 2,5% 513 40,8% 57 4,5% 67 5,3% 1258 100% 25-34 ani 7 7,2% 12 12,4% 14 14,4% 13 13,4% 17 17,5% 1 1,0% 26 26,8% 2 2,1% 5 5,2% 97 100% 35-44 ani 3 3,4% 7 8,0% 26 29,5% 11 12,5% 8 9,1% 3 3,4% 24 27,3% 2 2,3% 4 4,5% 88 100% 45-54 ani 12 6,5% 23 12,4% 63 33,9% 22 11,8% 19 10,2% 2 1,1% 41 22,0% 4 2,2% 186 100% 55-64 ani 3 8,3% 7 19,4% 14 38,9% 4 11,1% 2 5,6% 2 5,6% 2 5,6% 2 5,6% 36 100%

Postliceal / de

maiştri Total 25 6,1% 49 12,0% 117 28,7% 50 12,3% 46 11,3% 6 1,5% 93 22,9% 6 1,5% 15 3,7% 407 100%

25-34 ani 16 7,1% 145 64,7% 6 2,7% 27 12,1% 15 6,7% 13 5,8% 1 0,4% 1 0,4% 224 100% 35-44 ani 19 10,3% 118 64,1% 9 4,9% 21 11,4% 8 4,3% 8 4,3% 1 0,5% 184 100% 45-54 ani 33 14,7% 143 63,8% 10 4,5% 25 11,2% 6 2,7% 2 0,9% 2 ,9% 1 0,4% 2 0,9% 224 100% 55-64 ani 10 12,7% 63 79,7% 4 5,1% 1 1,3% 1 1,3% 79 100%

Universitar

Total 78 11,0% 469 66,0% 25 3,5% 77 10,8% 30 4,2% 2 0,3% 23 3,2% 2 0,3% 5 0,7% 711 100%


Tabelul 3.30 Total populaţie. Validitatea datelor pentru întrebările vizând diferite aspecte ale capitalului social propriu subiecţilor în funcţie de data realizării sondajului de opinie

Data realizării barometrului 2002 mai 2002 oct 2003 mai 2003 oct 2004 mai 2004 oct

Valid Lipsă Valid Lipsă Valid Lipsă Valid Lipsă Valid Lipsă Valid Lipsă de sănătate (consultaţie, tratament, operaţie) 2199 13 2117 11 2092 8 2024 11 2197 12 1789 11 juridică (tribunal, notar, avocat) 2196 16 2114 14 2089 11 2019 16 2198 11 1790 10 administrativă (primărie, prefectură) 2197 15 2110 18 2089 11 2021 14 2199 10 1790 10 la poliţie (acte, amenzi) 2197 15 2110 18 2085 15 2018 17 2198 11 1791 9 la bancă (credite) 2194 18 2107 21 2076 24 2010 25 2191 18 1784 16

Aveţi pe cineva care să vă ajute sa rezolvaţi o problemă:

obţinerea unui loc de muncă 2131 81 2031 97 2055 45 1945 90 2113 96 1747 53 la instituţiile judeţene (prefectură, cons. jud.) 0 2212 0 2128 2065 35 1978 57 2139 70 1771 29 în lumea afacerilor 0 2212 0 2128 2061 39 1968 67 2132 77 1767 33

Aveţi relaţii / cu-noştinţe pe care vă puteţi baza: în străinătate 0 2212 0 2128 2061 39 1976 59 2133 76 1769 31

Tabelul 3.31 Populaţie ocupată. Ponderea răspunsurilor afirmative privitor la existenţa

persoanelor care pot oferi suport / ajutor subiecţilor în funcţie de data realizării sondajului de opinie Data realizării barometrului

2002 mai 2002 oct 2003 mai 2003 oct 2004 mai 2004 oct N % DA N % DA N % DA N % DA N % DA N % DA

de sănătate (consultaţie, tratament, operaţie) 864 51% 823 46% 794 42% 809 39% 804 30% 693 32% juridică (tribunal, notar, avocat) 860 27% 821 27% 795 15% 807 14% 803 13% 693 12% administrativă (primărie, prefectură) 860 30% 821 32% 794 22% 808 25% 805 15% 694 16% la poliţie (acte, amenzi) 860 28% 820 25% 791 20% 807 18% 804 15% 695 15% la bancă (credite) 860 18% 818 19% 788 10% 805 14, 801 9,4% 692 8,2%

Aveţi pe cineva care să vă ajute sa rezolvaţi o problemă:

obţinerea unui loc de muncă 843 23% 808 20% 784 13% 789 16% 785 13% 691 14% la instituţiile judeţene (prefectură, cons. jud.) 786 5,6% 793 8,6% 788 6,1% 689 7,8% în lumea afacerilor 786 12% 788 11% 785 7,5% 689 11%

Aveţi relaţii / cu-noştinţe pe care vã puteţi baza în străinătate 784 17% 792 14% 783 15% 690 21%

Tabelul 3.32 Populaţie ocupată. Ponderea răspunsurilor afirmative privitor la existenţa

persoanelor care pot oferi suport / ajutor subiecţilor în funcţie de categoria socio-profesională Categoria socio-profesională

Directori, patroni


Tehnicieni, maiştri Funcţionari Servicii,

comerţ Meşteşugari / mecanici


Muncitori necalificaţi Agricultori Aveţi relaţii /

cunoştinţe pe care vă puteţi baza: N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ în caz de boală 150 0,56 0,50 398 0,62 0,49 132 0,53 0,50 202 0,52 0,50 350 0,39 0,49 55 0,22 0,42 1022 0,30 0,46 257 0,22 0,41 534 0,17 0,37

la tribunal, notar, avocat 149 0,37 0,48 396 0,30 0,46 132 0,17 0,38 203 0,24 0,43 350 0,19 0,39 54 0,09 0,29 1023 0,07 0,25 256 0,05 0,22 535 0,05 0,22

la primărie 149 0,38 0,49 397 0,32 0,47 132 0,12 0,33 203 0,38 0,49 351 0,19 0,40 55 0,11 0,31 1022 0,13 0,34 257 0,12 0,33 535 0,17 0,38

la poliţie 148 0,36 0,48 396 0,29 0,46 132 0,17 0,38 203 0,28 0,45 351 0,20 0,40 55 0,09 0,29 1020 0,14 0,34 257 0,08 0,27 535 0,07 0,26

în obţinerea unui credit 147 0,28 0,45 394 0,22 0,41 132 0,14 0,34 202 0,21 0,41 351 0,11 0,31 55 0,07 0,26 1016 0,07 0,26 256 0,03 0,16 533 0,03 0,17

pentru un loc de muncă 145 0,24 0,43 385 0,24 0,43 129 0,19 0,39 199 0,16 0,37 350 0,22 0,41 55 0,07 0,26 1006 0,11 0,31 252 0,10 0,30 528 0,05 0,22

la prefectură, Cons. Jud. 147 0,20 0,40 386 0,16 0,37 131 0,06 0,24 200 0,19 0,39 350 0,07 0,25 55 0,02 0,13 1003 0,04 0,20 256 0,02 0,14 528 0,01 0,11

în lumea afacerilor 144 0,44 0,50 385 0,22 0,42 130 0,13 0,34 201 0,15 0,36 349 0,14 0,34 55 0,07 0,26 1001 0,05 0,21 255 0,04 0,18 528 0,03 0,16

în străinătate 145 0,34 0,48 386 0,30 0,46 129 0,20 0,40 201 0,21 0,41 350 0,20 0,40 55 0,09 0,29 1001 0,13 0,34 253 0,13 0,33 529 0,08 0,27

Aveţi relaţii / cunoştinţe pe care vă puteţi baza: Total

populaţie ocupată

în caz de boală

la tribunal, notar, avocat la primărie la poliţie în obţinerea

unui credit pentru un loc

de muncă la prefectură,

cons. judeţean În lumea afacerilor

în străinătate

N 3100 3098 3101 3097 3086 3049 3056 3048 3049 Media 0,36 0,14 0,20 0,17 0,11 0,14 0,07 0,10 0,17 Abatere std. 0,48 0,34 0,40 0,38 0,31 0,35 0,26 0,31 0,38

Aveţi relaţii / cunoştinţe pe care vă puteţi baza: Intelectuali

şi directori / patroni

în caz de boală

la tribunal, notar, avocat la primărie la poliţie în obţinerea

unui credit pentru un loc

de muncă la prefectură,

cons. judeţean În lumea afacerilor

în străinătate

N 548 545 546 544 541 530 533 529 531 Media 0,60 0,32 0,34 0,31 0,23 0,24 0,17 0,28 0,31 Abatere std. 0,49 0,47 0,47 0,46 0,42 0,43 0,38 0,45 0,46


Tabelul 3.33 Populaţie ocupată. Ponderea răspunsurilor afirmative privitor la existenţa persoanelor care pot oferi suport / ajutor subiecţilor în funcţie de nivelul maxim de studii absolvit

Nivelul maxim de studii atins Cel mult 8

clase Profesională /

ucenici treapta I de

liceu liceu Postliceală / maiştri Universitar Total

Aveţi relaţii / cunoştinţe pe care vă puteţi baza: N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ în caz de boală 499 0,17 0,38 621 0,24 0,43 308 0,26 0,44 903 0,39 0,49 294 0,51 0,50 469 0,60 0,49 3100 0,36 0,48la tribunal, notar, avocat 497 0,04 0,21 622 0,05 0,22 308 0,08 0,28 903 0,16 0,37 293 0,19 0,39 469 0,30 0,46 3098 0,14 0,34la primărie 499 0,16 0,36 622 0,12 0,33 308 0,16 0,37 903 0,21 0,41 294 0,24 0,43 469 0,30 0,46 3101 0,20 0,40la poliţie 499 0,06 0,23 621 0,11 0,31 307 0,13 0,33 902 0,21 0,41 294 0,26 0,44 468 0,26 0,44 3097 0,17 0,38în obţinerea unui credit 495 0,04 0,19 621 0,05 0,21 305 0,07 0,26 901 0,12 0,32 293 0,18 0,39 465 0,21 0,41 3086 0,11 0,31pentru un loc de muncă 495 0,06 0,24 612 0,10 0,31 303 0,10 0,29 888 0,18 0,38 290 0,17 0,37 455 0,21 0,41 3049 0,14 0,35la prefectură, Cons. Jud. 495 0,01 0,12 611 0,03 0,16 302 0,04 0,20 893 0,08 0,27 292 0,09 0,28 457 0,18 0,38 3056 0,07 0,26în lumea afacerilor 496 0,02 0,15 610 0,05 0,22 302 0,05 0,21 888 0,11 0,31 291 0,14 0,35 456 0,27 0,45 3048 0,10 0,31în străinătate 497 0,09 0,29 611 0,11 0,32 300 0,08 0,27 888 0,19 0,39 290 0,22 0,42 457 0,32 0,47 3049 0,17 0,38

Tabelul 3.34 Populaţie ocupată. Ponderea răspunsurilor afirmative privitor la existenţa unor

persoane care pot oferi suport / ajutor subiecţilor în funcţie de venitul / membru în gospodărie Sub dec. 2 2şi 3 3 şi 4 4 şi 5 5şi 6 6 şi 7 7 şi 8 Peste dec. 8

0-0,83 0,84-1,16 1,17-1,44 1,45-1,74 1,75-2,03 2,04-2,52 2,53-3,19 Peste 3,19 Total Aveţi relaţii / cunoştinţe pe care vă puteţi baza: N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ în caz de boală 478 0,16 0,36 258 0,22 0,42 256 0,29 0,45 247 0,26 0,44 301 0,33 0,47 288 0,36 0,48 276 0,49 0,50 575 0,54 0,50 3100 0,36 0,48 la tribunal, notar, avocat 477 0,03 0,16 259 0,05 0,23 257 0,07 0,25 248 0,09 0,28 301 0,12 0,33 288 0,14 0,34 276 0,17 0,38 574 0,26 0,44 3098 0,14 0,34 la primărie 478 0,12 0,33 259 0,14 0,35 257 0,20 0,40 248 0,22 0,41 301 0,17 0,38 288 0,15 0,36 275 0,26 0,44 576 0,26 0,44 3101 0,20 0,40 la poliţie 478 0,05 0,21 257 0,11 0,31 256 0,14 0,34 248 0,16 0,37 301 0,15 0,36 287 0,15 0,36 275 0,27 0,45 577 0,26 0,44 3097 0,17 0,38 în obţinerea unui credit 477 0,03 0,16 258 0,04 0,20 255 0,09 0,29 247 0,07 0,26 300 0,07 0,26 285 0,09 0,29 276 0,15 0,36 575 0,19 0,40 3086 0,11 0,31 pentru un serviciu 474 0,04 0,21 257 0,07 0,25 255 0,11 0,31 244 0,09 0,29 295 0,16 0,36 284 0,18 0,38 272 0,17 0,38 566 0,22 0,42 3049 0,14 0,35 la prefectură, cons. jud. 473 0,01 0,08 257 0,03 0,16 255 0,05 0,23 245 0,05 0,22 297 0,04 0,20 282 0,07 0,26 272 0,11 0,31 568 0,14 0,34 3056 0,07 0,26 în lumea afacerilor 473 0,02 0,13 257 0,02 0,15 254 0,04 0,19 245 0,07 0,25 297 0,08 0,27 279 0,09 0,28 271 0,14 0,35 567 0,19 0,40 3048 0,10 0,31 în străinătate 473 0,07 0,26 255 0,09 0,29 255 0,13 0,34 245 0,15 0,35 296 0,15 0,35 283 0,16 0,36 272 0,21 0,41 566 0,27 0,44 3049 0,17 0,38

Tabelul 3.35 Populaţie ocupată. Media, valorile minime, maxime şi abaterea standard pentru

numărul răspunsurilor afirmative vizând relaţiile deţinute în funcţie de categoria socio-profesională conducători de unităţi,

patroni ocupaţii

intelectuale tehnicieni /

maiştri funcţionari

în administraţie




muncitori necalificaţi agricultori TOTAL

Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş Sat Oraş N 31 119 65 336 19 113 57 148 100 254 27 28 332 691 124 134 503 31 1258 1854 Media 3,13 3,08 2,78 2,58 2,37 1,59 2,65 2,18 1,65 1,71 0,78 0,89 1,05 1,00 0,86 0,69 0,65 0,81 1,15 1,62 Abatere std. 2,88 2,93 2,32 2,39 2,09 1,81 2,83 2,26 2,12 2,20 1,55 1,81 1,68 1,67 1,58 1,23 1,29 1,40 1,85 2,15

N 150 401 132 205 354 55 1023 258 534 3112 Media 3,09 2,62 1,70 2,31 1,69 0,84 1,02 0,78 0,66 1,43

TOTA

L

Abat. std. 2,91 2,37 1,86 2,43 2,18 1,68 1,67 1,41 1,30 2,05

Tabelul 3.36 Numărul mediu al relaţiilor / cunoştinţelor pe care le deţin subiecţii în funcţie de categoria socio-profesională şi grupa de vârstă căreia îi aparţin

Vârsta subiecţilor 18-24 ani 25-34 ani 35-44 ani 45-54 ani 55-64 ani Tot. pop. ocup.

Subiect: Ocupaţia N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ N Med σ Directori / patroni 4 4,75 3,77 34 3,38 3,03 45 2,42 2,45 55 3,56 3,19 9 2,00 2,29 150 3,09 2,91 Ocupaţii intelectuale 29 4,00 2,33 110 2,69 2,29 89 2,36 2,63 119 2,45 2,34 52 2,48 2,03 401 2,62 2,37 Tehnicieni / maiştri 5 1,40 1,34 14 1,36 1,45 36 1,83 1,87 58 1,90 2,07 17 1,12 1,45 132 1,70 1,86 Funcţionari 19 2,79 3,05 46 2,39 2,36 63 2,35 2,36 69 2,00 2,33 7 2,29 2,14 205 2,31 2,43 Lucrători servicii / comerţ 68 2,18 2,32 112 2,03 2,40 89 1,24 1,74 73 1,32 1,95 10 1,70 2,87 354 1,69 2,18 Meşteşugari / mecanici reparatori 6 0,17 ,41 10 0,80 1,40 19 0,68 ,82 19 1,21 2,53 1 1,00 0 55 0,84 1,68 Muncitori calificaţi 111 1,34 1,97 265 1,23 1,88 338 0,97 1,59 273 0,76 1,42 32 0,84 1,30 1023 1,02 1,67 Muncitori necalificaţi 67 1,00 1,50 76 0,57 1,10 61 0,80 1,40 40 0,80 1,74 12 0,75 1,60 258 0,78 1,41 Agricultori 64 0,86 1,53 118 0,69 1,41 99 0,68 1,56 112 0,71 1,16 85 0,51 ,98 534 0,66 1,30� Total 373 1,65 2,19 785 1,56 2,14 839 1,31 1,94 818 1,43 2,11 225 1,24 1,77 3112 1,43 2,0


Tabelul 3.37 Populaţie ocupată. Frecvenţa citirii ziarelor în funcţie de categoria socio-profesională

Directori / patroni


tehnicieni / maiştri funcţionari

lucrători servicii / comerţ

meşteşugari / mecanici reparatori



frecv. pond. frecv. pond. frecv. pond. frecv. pond. frecv. pond. frecv. pond. frecv. pond. frecv. pond. frecv. pond. frecv. pond.

Deloc 19 8,5% 43 6,6% 16 6,8% 18 5,7% 72 13,3% 15 12,9% 263 16,6% 97 26,9% 368 47,7% 911 19% Max. o data pe lună 22 9,9% 60 9,2% 25 10,6% 23 7,3% 74 13,6% 22 19,0% 275 17,4% 78 21,7% 155 20,1% 734 15,3% De câteva ori pe lună 32 14,3% 76 11,6% 29 12,3% 38 12,0% 90 16,6% 25 21,6% 276 17,4% 71 19,7% 90 11,7% 727 15,1% De câteva ori pe săpt. 68 30,5% 206 31,5% 92 39,0% 101 31,9% 165 30,4% 40 34,5% 437 27,6% 66 18,3% 90 11,7% 1265 26,3% Zilnic 82 36,8% 270 41,2% 74 31,4% 137 43,2% 142 26,2% 14 12,1% 332 21,0% 48 13,3% 69 8,9% 1168 24,3% Total 223 100% 655 100% 236 100% 317 100% 543 100% 116 100% 1583 100% 360 100% 772 100% 4805 100%

Tabelul 3.38 Populaţie ocupată.

Frecvenţa citirii cărţilor în funcţie de categoria socio-profesională

Directori / patroni







N pond. N pond. N pond. N pond. N pond. N pond. N pond. N pond. N pond. N pond.

Deloc 55 24,7% 34 5,2% 30 12,8% 39 12,3% 160 29,6% 44 37,9% 605 38,3% 176 49,4% 501 65,4% 1644 34,3%

Max. o data pe lună 74 33,2% 145 22,1% 98 41,7% 110 34,8% 185 34,2% 42 36,2% 581 36,8% 108 30,3% 173 22,6% 1516 31,7%

De câteva ori pe lună 38 17,0% 145 22,1% 58 24,7% 75 23,7% 97 17,9% 20 17,2% 207 13,1% 38 10,7% 38 5,0% 716 15,0%

De câteva ori / săpt. 28 12,6% 146 22,3% 26 11,1% 49 15,5% 58 10,7% 8 6,9% 118 7,5% 22 6,2% 33 4,3% 488 10,2%

Zilnic 28 12,6% 186 28,4% 23 9,8% 43 13,6% 41 7,6% 2 1,7% 67 4,2% 12 3,4% 21 2,7% 423 8,8%

Total 223 100% 656 100% 235 100% 316 100% 541 100% 116 100% 1578 100% 356 100% 766 100% 4787 100%

Tabelul 3.39 Populaţie ocupată. Frecvenţa

urmăririi programelor TV în funcţie de categoria socio-profesională

Directori / patroni







N pond. N pond. N pond. N pond. N pond. N pond. N pond. N pond. N pond. N pond. Deloc 1 0,4% 6 0,9% 1 ,4% 4 1,3% 7 1,3% 2 1,7% 40 2,5% 17 4,7% 118 15,3% 196 4,1% Max. o data pe lună 2 0,9% 1 0,2% 4 1,7% 3 0,9% 7 1,3% 12 0,8% 5 1,4% 24 3,1% 58 1,2% De câteva ori / lună 4 1,8% 14 2,1% 5 2,1% 1 0,3% 5 0,9% 3 2,6% 32 2,0% 16 4,5% 31 4,0% 111 2,3% De câteva ori / săpt. 17 7,6% 67 10,2% 17 7,2% 27 8,5% 65 12,0% 19 16,4% 181 11,4% 62 17,3% 151 19,6% 606 12,6% Zilnic 199 89,2% 567 86,6% 209 88,6% 282 89,0% 457 84,5% 92 79,3% 1317 83,2% 259 72,1% 446 57,9% 3828 79,8% Total 223 100% 655 100% 236 100% 317 100% 541 100% 116 100% 1582 100% 359 100% 770 100% 4799 100%


ascultării radioului în funcţie de categoria socio-profesională

Directori / patroni







N pond. N pond. N pond. N pond. N pond. N pond. N pond. N pond. N pond. N pond. Deloc 21 9,4% 67 10,3% 12 5,1% 29 9,2% 57 10,5% 16 13,8% 223 14,1% 75 20,9% 160 20,8% 660 13,8% Max. o data / lună 19 8,5% 28 4,3% 8 3,4% 7 2,2% 43 7,9% 7 6,0% 80 5,1% 17 4,7% 53 6,9% 262 5,5% De câteva ori / lună 12 5,4% 41 6,3% 11 4,7% 18 5,7% 30 5,5% 9 7,8% 99 6,3% 31 8,6% 54 7,0% 305 6,4% De câteva ori / săpt. 39 17,5% 88 13,5% 47 20,0% 48 15,2% 102 18,8% 32 27,6% 309 19,6% 82 22,8% 204 26,5% 951 19,8% Zilnic 132 59,2% 428 65,6% 157 66,8% 214 67,7% 310 57,2% 52 44,8% 868 55,0% 154 42,9% 300 38,9% 2615 54,6% Total 223 100% 652 100% 235 100% 316 100% 542 100% 116 100% 1579 100% 359 100% 771 100% 4793 100%


Tabelul 3.41 Populaţie ocupată. Frecvenţa citirii ziarelor în funcţie de nivelul de studii maxim atins

Cel mult 8 clase


Treapta I de liceu Liceu Postliceală /

maiştri Universitar TOTAL

Frecv. Pond. Frecv. Pond. Frecv. Pond. Frecv. Pond. Frecv. Pond. Frecv. Pond. Frecv. Pond.

Deloc 371 50,0% 178 18,3% 111 25,5% 171 11,7% 32 7,4% 46 6,1% 909 18,9% O data pe lună / mai rar 142 19,1% 211 21,7% 79 18,2% 206 14,1% 38 8,8% 57 7,6% 733 15,3% De câteva ori pe lună 80 10,8% 185 19,0% 87 20,0% 231 15,8% 58 13,4% 85 11,3% 726 15,1% De câteva ori pe săptămână 99 13,3% 228 23,4% 97 22,3% 453 31,0% 150 34,6% 237 31,4% 1264 26,3% Zilnic 50 6,7% 171 17,6% 61 14,0% 400 27,4% 155 35,8% 329 43,6% 1166 24,3% Total 742 100% 973 100% 435 100% 1461 100% 433 100% 754 100% 4798 100%


Frecvenţa citirii cărţilor în funcţie de nivelul de studii maxim atins

Cel mult 8 clase







urmăririi programelor TV în funcţie de nivelul de studii maxim atins

Cel mult 8 clase







ascultării radioului în funcţie de nivelul de studii maxim atins

Cel mult 8 clase


treapta I de liceu liceu Postliceală /





Tabelul 3.45 Populaţie ocupată. Aprecierea muzicii populare la radio / TV în funcţie de nivelul de studii maxim atins

Cel mult 8 clase Profesională / ucenici


maiştri Universitar TOTAL Baza de date Mai 2001 Frecv. Pondere Frecv. Pondere Frecv. Pondere Frecv. Pondere Frecv. Pondere Frecv. Pondere Frecv. Pondere

Deloc 14 6,4% 11 5,2% 3 3,6% 44 13,8% 5 5,6% 20 16,5% 97 9,3% Foarte puţin 4 1,8% 6 2,8% 4 4,8% 23 7,2% 7 7,9% 15 12,4% 59 5,7% Puţin 19 8,7% 27 12,7% 14 16,9% 90 28,2% 27 30,3% 47 38,8% 224 21,5% Mult 62 28,4% 56 26,3% 20 24,1% 91 28,5% 27 30,3% 27 22,3% 283 27,1% Foarte mult 119 54,6% 113 53,1% 42 50,6% 71 22,3% 23 25,8% 12 9,9% 380 36,4% Total 218 100% 213 100% 83 100% 319 100% 89 100% 121 100% 1043 100%


Aprecierea emisiunilor cu subiect religios la radio / TV în funcţie de nivelul de studii maxim atins






Aprecierea emisiunilor despre sat şi agricultură la radio / TV în funcţie de nivelul maxim de studii





Tabelul 3.48 Populaţie ocupată. Ponderea tipului de rezidenţă în funcţie de nivelul maxim de studii

Cel mult 8 clase



maiştri Universitar TOTAL Baza de date Mai 2001 frecv. pond. frecv. pond. frecv. pond. frecv. pond. frecv. pond. frecv. pond. frecv. pond.

Oraş peste 100 mii loc. 29 13,1% 72 33,5% 15 18,1% 153 47,8% 38 42,7% 69 57,0% 376 35,8% oraş sub 100 mii locuitori 29 13,1% 49 22,8% 14 16,9% 77 24,1% 29 32,6% 34 28,1% 232 22,1% Rural 163 73,8% 94 43,7% 54 65,1% 90 28,1% 22 24,7% 18 14,9% 441 42,0% Total 221 100% 215 100% 83 100% 320 100% 89 100% 121 100% 1049 100%

Tabelul 3.49 Populaţie ocupată. Aprecierea emisiunilor

de muzică uşoară românească la radio / TV în funcţie de nivelul maxim de studii



maiştri Universitar TOTAL Baza de date Mai 2001 frecv. pond. frecv. pond. frecv. pond. frecv. pond. frecv. pond. frecv. pond. frecv. pond.



Tabelul 3.50 Populaţie ocupată. Aprecierea emisiunilor de muzică uşoară străină la radio / TV în funcţie de nivelul maxim de studii





Tabelul 3.51 Populaţie ocupată. Aprecierea filmelor, la TV, în funcţie de nivelul maxim de studii




Deloc 34 15,7% 5 2,3% 3 3,6% 5 1,6% 2 1,7% 49 4,7% Foarte puţin 23 10,6% 6 2,8% 4 4,8% 4 1,3% 1 1,1% 3 2,5% 41 3,9% Puţin 38 17,6% 17 8,0% 15 18,1% 37 11,6% 16 18,0% 25 20,7% 148 14,2% Mult 52 24,1% 80 37,6% 29 34,9% 121 38,1% 38 42,7% 55 45,5% 375 36,1% Foarte mult 69 31,9% 105 49,3% 32 38,6% 151 47,5% 34 38,2% 36 29,8% 427 41,1% Total 216 100% 213 100% 83 100% 318 100% 89 100% 121 100% 1040 100%


de divertisment la radio / TV în funcţie de nivelul maxim de studii






de jocuri şi concursuri la radio / TV în funcţie de nivelul maxim de studii






Aprecierea emisiunilor de ştiri la radio / TV în funcţie de nivelul maxim de studii






Tabelul 3.55 Populaţie ocupată. Aprecierea emisiunilor de politică la radio / TV în funcţie de nivelul maxim de studii






Aprecierea emisiunilor economice la radio / TV în funcţie de nivelul maxim de studii






Aprecierea emisiunilor de sport la radio / TV în funcţie de nivelul maxim de studii



maiştri Universitar TOTAL Baza de date Mai 2001

Frecv. Pondere Frecv. Pondere Frecv. Pondere Frecv. Pondere Frecv. Pondere Frecv. Pondere Frecv. Pondere Deloc 62 28,7% 17 8,0% 9 10,8% 38 11,9% 5 5,6% 15 12,4% 146 14,0% Foarte puţin 29 13,4% 13 6,1% 6 7,2% 31 9,7% 13 14,6% 15 12,4% 107 10,3% Puţin 33 15,3% 29 13,6% 21 25,3% 79 24,8% 16 18,0% 27 22,3% 205 19,7% Mult 50 23,1% 61 28,6% 22 26,5% 76 23,8% 30 33,7% 31 25,6% 270 25,9% Foarte mult 42 19,4% 93 43,7% 25 30,1% 95 29,8% 25 28,1% 33 27,3% 313 30,1% Total 216 100% 213 100% 83 100% 319 100% 89 100% 121 100% 1041 100%


Aprecierea emisiunilor de teatru la radio / TV în funcţie de nivelul maxim de studii






Aprecierea emisiunilor de muzică simfonică la radio / TV în funcţie de nivelul maxim de studii






Tabelul 3.60 Populaţie ocupată. Aprecierea emisiunilor culturale la radio / TV în funcţie de nivelul maxim de studii





PARTEA I Capitolul IV Anexa IV Construcţia bazei de date sumative 2002-2004 189

Anexa IV

Tabelul 4.1 MAI 2002 Asocierea dintre „Ocupaţie – subiect” şi „Statut ocupaţional – subiect”

Statut ocupaţional - subiect MAI 2002 Ocupaţie - subiect El

ev / s

tuden

t

casn

ic(a)

şome

r înr

egist

rat

şome

r neîn

regis

trat (

nu m

ai pr

imeş

te su

port

finan

ciar)

pens

ionar

(a)

perso

ana î

n inc

apac

itate

de

munc

a luc

rează c

u car

te de

mun

ca,

autor

izaţie

sau c

ontra

ct luc

rează p

e con

t pro

priu

(in

clude

agric

ultor

)

lucre

ază c

u ziua

Total

conducători de unităţi, patroni 1 1 6 22 8 38 ocupaţii intelectuale 12 6 1 2 60 1 139 4 225 tehnicieni sau maiştri 1 4 3 43 1 42 2 96 funcţionari în administraţie 4 2 23 42 71 lucrători în servicii si comerţ 2 11 6 4 39 1 92 7 1 163 agricultori cu calificare 3 1 28 3 2 37 meşteşugari si mecanici reparatori 5 1 1 31 1 30 6 75 muncitori calificaţi 4 28 32 25 222 8 271 15 9 614 muncitori necalificaţi în sectoare neagricole 2 15 6 4 66 36 4 5 138 agricultori fără calificare 1 63 10 10 208 4 1 106 19 422 cadru militar 9 10 19 Nu a muncit niciodată cu carte de muncă sau contract 99 110 13 12 24 2 2 4 7 273 Total 121 246 76 62 759 18 690 158 41 2171

Tabelul 4.2 MAI 2002 Asocierea dintre variabilele „Ocupaţia principală” * şi „Status”

Status Octombrie 2002 Ocupaţia principală ele

v / st

uden

t

casn

ică

şome

r înr

egist

rat

şome

r neîn

regis

trat

pens

ionar

perso

ană î

n inc

apac

itate

de

muncă

lucre

ază c

u car

te de

mun

că,

autor

izaţie

sau c

ontra

ct

lucre

ază p

e con

t pro

priu

lucre

ază c

u ziua

Total

conducători de unitari si patroni 25 17 42 ocupaţii intelectuale 1 106 3 1 111 tehnicieni sau maiştri 59 59 funcţionari în administraţie 68 1 69 lucrători în servicii si comerţ 83 5 1 89 agricultori cu calificare sau în gospodăria proprie 5 60 1 66 meşteşugari şi mecanici reparatori 21 5 26 muncitori calificaţi 255 9 264 muncitori necalificaţi în sectoare neagricole 42 12 4 58 zilieri în agricultură 10 33 43 cadru militar 1 13 14 altele 39 13 3 55 NC 99 200 59 119 682 44 1 1204 Total 99 200 59 119 684 44 717 135 43 2100


Tabelul 4.3 Mai 2003 Asocierea dintre „Ocupaţia principală (respondent)” şi „Status ocupaţional principal (respondent)”

Status ocupaţional principal (respondent) Mai 2003

Ocupaţia principală (respondent) ele

v / st

uden

t

casn

ic(ă)

şome

r înr

egist

rat

şome

r neîn

regis

trat (

nu m

ai pr

imeş

te su

port

finan

ciar)

pens

ionar

(ă)

perso

ană î

n inc

apac

itate

de

muncă

lucre

ază c

u car

te de

mun

că,

autor

izaţie

sau c

ontra

ct luc

rează p

e con

t pro

priu

(inclu

de ag

ricult

or)

patro

n cu a

ngaja

ţi / sa

lariaţ

i

lucre

ază c

u ziua

Total

conducători de unităţi şi patroni, întreprinzători 22 10 12 44 ocupaţii intelectuale 7 2 95 6 110 tehnicieni sau maiştri 1 40 41 funcţionari în administraţie 2 1 38 1 42 lucrători în servicii şi comerţ 1 77 5 83 agricultori cu calificare sau în gospodăria proprie 14 2 8 42 5 66 137 meşteşugari şi mecanici reparatori 15 3 18 muncitori calificaţi 1 2 232 8 243 muncitori ne-calificaţi în sectoare ne-agricole 1 57 6 64 zilieri în agricultură 1 1 1 15 18 cadru militar 14 14 altele 2 1 24 3 2 32 NC 132 249 65 86 623 45 50 1250 Total 145 264 67 95 673 45 620 123 14 50 2096

Tabelul 4.4 Octombrie 2003 Asocierea dintre „Ocupatia dvs. principala în prezent” şi „Status – subiect”

Status - subiect

Octombrie 2003 Ocupaţia dvs. principala in prezent

Elev

/ stud

ent

casn

ic(ă)

şome

r înr

egist

rat

şome

r neîn

regis

trat

pens

ionar

(a)

perso

ană i

n inc

apac

itate

muncă

lucre

ază c

u car

te mu

nca /

au

toriza

ţie

lucre

ază p

e con

t pro

priu

patro

n cu a

ngaja

ţi

lucre

ază c

u ziua

/ neg

ru

Total

conducător unităţi şi patroni, întreprinzători 1 8 8 17 34 ocupaţii intelectuale 3 1 87 1 92 tehnicieni sau maiştri 1 35 1 37 funcţionari 62 1 2 65 lucratori in servicii şi comerţ 1 1 2 82 6 1 4 97 agricultori cu calificare sau in gospodăria proprie 1 15 2 53 2 139 4 216 meşteşugari şi mecanici reparatori 1 5 1 1 8 muncitori calificaţi 2 1 8 3 239 1 1 2 257 muncitori necalificaţi in sectoare neagricole 1 1 49 10 15 76 zilieri in agricultura 2 2 3 1 2 8 20 38 cadru militar 10 6 16 altele 2 2 3 4 12 7 3 6 39 inactiv 108 142 33 55 591 34 10 26 16 1015 Total 117 163 35 64 663 38 603 213 24 70 1990


Tabelul 4.5 Mai 2004 Asocierea dintre

„Respondent ocupaţia principală în prezent sau ultima ocupaţie” şi „Respondent status principal”

Respondent status principal Mai 2004 Respondent ocupaţia principală în prezent sau ultima ocupaţie ele

v / st

uden

t

casn

ic(ă)

şome

r înr

egist

rat

şome

r neîn

regis

trat (

nu m

ai pr

imeş

te aju

t.şom

aj/alo

c. sp

rijin

pens

ionar

(ă)

perso

ană î

n inc

apac

itate

de

muncă

lucre

ază c

u car

te de

mun

că,

autor

izaţie

sau c

ontra

ct luc

rează p

e con

t pro

priu

(inclu

de

agric

ultor

)

patro

n cu a

ngaja

ţi

lucre

ază c

u ziua

sau l

a neg

ru

Total

conducători de unităţi şi patroni, întreprinzători 9 14 9 15 47 ocupaţii intelectuale 2 1 3 37 2 92 3 1 141 tehnicieni sau maiştri 2 2 3 37 1 29 2 76 funcţionari 3 29 2 46 1 81 lucrători în servicii şi comerţ 2 15 4 3 34 2 95 3 3 161 agricultori cu calificare sau în gospodăria proprie 1 22 5 11 127 2 4 75 2 249 meşteşugari şi mecanici reparatori 3 1 1 13 1 14 33 muncitori calificaţi 1 33 12 21 174 6 281 6 1 2 537 muncitori necalificaţi în sectoare neagricole 14 2 9 20 1 56 3 18 123 zilieri în agricultură 1 4 1 2 24 7 18 57 cadru militar 1 10 12 23 altele 2 3 2 3 10 2 31 4 4 61 inactiv (copii, elevi/studenţi, şomeri, casnice, pensionar 144 153 13 36 217 15 2 7 10 597 Total 153 254 42 92 741 34 676 120 17 57 2186

Tabelul 4.6 Octombrie 2004 Asocierea dintre „Subiect: ocupaţia principală în prezent sau ultima ocupaţie” şi „Subiect: status principal”

Subiect: status principal Octombrie 2004

Subiect: ocupaţia principală în prezent sauultima ocupaţie ele

v / st

uden

t

casn

ic(ă)

şome

r înr

egist

rat

şome

r neîn

regis

trat (

nu m

ai pr

imeş

te su

port

finan

ciar)

pens

ionar

(ă)

perso

ană î

n inc

apac

itate

de

muncă

lucre

ază c

u car

te de

mun

că,

autor

izaţie

sau c

ontra

ct luc

rează p

e con

t pro

priu

(inclu

de

agric

ultor

)

patro

n cu a

ngaja

ţi

lucre

ază c

u ziua

sau l

a neg

ru

Total

conducători de unităţi şi patroni, întreprinzători 4 1 13 12 11 41 ocupaţii intelectuale 2 2 1 1 37 1 103 2 149 tehnicieni sau maiştri 3 1 1 28 2 22 1 1 59 funcţionari 5 32 49 86 lucrători în servicii şi comerţ 1 7 3 30 1 70 4 1 2 119 agricultori cu calificare sau în gospodăria proprie 38 1 6 124 3 2 67 2 243 meşteşugari şi mecanici reparatori 3 2 11 1 12 3 32 muncitori calificaţi 1 27 13 13 172 12 227 10 2 8 485 muncitori necalificaţi în sectoare neagricole 8 3 4 36 2 37 2 3 95 zilieri în agricultură 16 2 2 34 1 8 20 83 cadru militar 5 1 4 10 altele 4 1 3 5 16 5 5 39 inactiv (copii, elevi/studenţi, şomeri, casnice, pensionar 70 128 5 21 99 16 2 1 2 344 Total 74 241 30 53 617 40 558 115 14 43 1785

Bibliografie: Beck U., La société du risque: sur la voie d‘une autre modernité, L’Aubier, Paris, 2001. Bosc, S, Stratification et classes sociales, Nathan, Paris, 2001 Bourdieu P., La distinction, Minuit, Paris, 1979. Bourdieu P., Noblesse d’Etat, Minuit, Paris, 1989 Bourdieu P., Raisons pratiques: sur la théorie de l’action, Le Seuil, Paris, 1994. Cherkaoui M., în R. Boudon (coord.), Tratat de Sociologie, Humanitas, Bucureşti, 1997. Dahrendorf R., Essays in the theory of society, Stanford University Press, Stanford, 1968. Dahrendorf R., Classes et conflits de classes dans les sociétés industrielles, Paris-La Haye, Mouton, 1972. Goldthorpe J.H., Lockwood D., Bechhofer F., Platt J. (1968), L’ouvrier de l’abondance, Le Seuil, Paris, 1972. Hoggart R., La culture du pauvre: étude sur le style de vie des classes populaires en Angleterre, Minuit, Paris, 1976. Lahire B., La culture des individus: dissonances culturelles et distinction de soi, La Découverte, Paris, 2004. Marx K. (1847), Misère de la Philosophie, Ed. Sociales, Paris, 1944. Marx K. et Engels F. (1848), Manifeste du parti communiste, Editions Sociales, Paris, 1967. Michels R. (1911), Les partis politiques: essai sur les tendances oligarchiques des démocraties, Flammarion, Paris, 1971. Mills C.W., The Power Elite (1956), L’élite du pouvoir, Maspero, Paris, 1969. Mosca G., Elementi de scienza politica, Fratelli Bocca, Roma, 1896. Pareto V. (1916), Traité de sociologie générale, DROZ, Paris/Genève, 1933. Pareto V. (în Les grands thèmes de la sociologie par les grands sociologues, Colin, Paris, 1999), L’histoire est un cimetière d’aristocraties, Les systemes socialistes, DROZ, 1965 (1902-1903). Rosanvallon P.,Fitoussi J.-P., Le nouvel âge des inégalités, Le Seuil, Paris, 1996. Rotariu T., Iluţ P., Sociologie, Ed. Mesagerul, Cluj-Napoca, 1966. Turner B.S., Statusul, Ed. DU Style, Bucureşti, 1998. Weber M. (1921), Economie et société, Plon, Paris, 1971. Wright E.O., Class, Crisis and the State, Verso, London, 1979. Wright E.O., Classes, New Left Books, 1985. Adrese internet

Anuarul statistic al României, Institutul Naţional de Statistică (http://www.insse.ro) Clasificarea Ocupaţiilor în România COR, http://www.dsclex.ro/ocupatii/cor1.htm Fundaţia pentru o Societate deschisă (http://www.osf.ro) Institutul Naţional de Statistică, „România în cifre – ediţia 2005” (http://www.insse.ro/publicatii/Romania_in_cifre.pdf)

CUPRINS

PARTEA I

INTRODUCERE ............................................................................................................................................. 5

Capitolul I Stratificarea Socială. Repere teoretice şi metodologice............................................................................ 9

Marx şi Weber ........................................................................................................................................... 9 Sociologia elitelor ..................................................................................................................................... 9 Neo-marxiştii........................................................................................................................................... 10 Abordări stratificaţioniste – Funcţionalismul .......................................................................................... 11 Lloyd Warner – un clasic al sociologiei comunităţilor............................................................................ 11 Pierre Bourdieu şi modelul său cultural-conflictualist ............................................................................ 11 Sfârşitul claselor sociale? ........................................................................................................................ 12 „Cultura indivizilor” (Lahire versus Bourdieu)...................................................................................... 12 Sociologia Empirică din Anglia .............................................................................................................. 12

ASPECTE ALE STRATIFICĂRII SOCIALE ÎN ROMÂNIA Capitolul II

Stratificarea din perspectiva actorilor sociali ......................................................................................... 13 Percepţia asupra naturii stratificării......................................................................................................... 14 Percepţia asupra ponderii şi componenţei „claselor sociale” .................................................................. 18 Bani, putere, prestigiu şi percepţia asupra stratificării sociale ................................................................ 28

Capitolul III

Stratificarea şi mizele sociale ale categoriilor socio-profesionale.......................................................... 50 Categoriile socio-profesionale şi resurse / capitaluri............................................................................... 51

Resursele materiale............................................................................................................................. 55 Nivelul de studii şi mizele acestuia .................................................................................................... 74 Categoriile socio-profesionale şi capitalul social ............................................................................... 86 Categoriile socio-profesionale şi consumul mass-media.................................................................... 92

Capitolul IV

Construcţia bazei de date sumativă 2002-2004....................................................................................... 99 Aspecte generale ..................................................................................................................................... 99 Analiza comparativă a construcţiei bazelor de date .............................................................................. 101

OBSERVAŢII ŞI CONCLUZII ................................................................................................................. 147 Anexe ............................................................................................................................................................ 149 Bibliografie................................................................................................................................................... 192

Casa Cărţii de Ştiinţă Director: Mircea Trifu

Fondator: dr. T.A. Codreanu Tehnoredactare computerizată: autorul

Tiparul executat la Casa Cărţii de Ştiinţă

400129 Cluj-Napoca; B-dul Eroilor nr. 6-8 Tel./fax: 0264-431920

www.casacartii.ro; e-mail: [email protected]

vlad millea vol i integral

Documents