Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti

Colectiv de redacţie:

Christian Balazs, student, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

Maria Truşcă, studentă, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

Răzvan Stanciu, student, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

Ana-Maria Iancu, studentă, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

Andreea Visu, studentă, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

Elena Filimon, studentă, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

Chelu Cosmin, student, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

Laura-Andreea Drăgan, studentă, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

Sima Elena Mădălina, studentă, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

Coordonator:

Lect. univ. dr. Olga Bălănescu

Numărul 4 - luna octombrie, anul I

2

Editorial………….……………………………3

Viața de student…….……….………………...6

Interviu..............................................................9

Din universul publicitar……..……………….13

Tradiții….….………………………………...16

Evenimente..........................………………....18

Poşta redacţiei……………………………….23

3

Vin sărbătorile!

Ne pregătim să parcurgem, cu bucurie în suflet, poate cea mai frumoasă perioadă a anului și cea mai

îndelung așteptată: sărbătorile de iarnă. Se apropie de noi acel moment magic al schimbărilor în bine, al

îmbrățișării generoase în speranța unor vești bune, al împăcării cu sine și cu toți din jur, al bucuriei de aduce

bucurie în suflete.

Această generală stare de bine îi este cunoscută publicitarului care așteaptă și el momentul

sărbătorilor, deși dintr-un motiv mult mai prozaic: sporirea vânzărilor ca urmare a unor mesaje publicitare de

impact. Și ce poate fi mai percutant decât evocarea fie la nivel iconic, fie la nivel discursiv-textual a

elementelor reprezentative acestui context absolut unic.

Privind conceptul de context din perspectivă pragmatică, îl deslușim drept un fundal prietenos pe care

se proiectează interacțiunea verbală a publicitarului cu publicul său țintă: inimile se deschid, gândurile se

îmbunează, iar dialogul se țese armonios, în deplin acord unul cu altul. Căci acord deplin este, din momemt

ce consumatorul este impresionat de mesajul primit, se bucură și se hotărăște să achiziționeze produsul sau

serviciul promovat care îi corespunde așteptărilor, îi sporește starea de bine, ba mai mult, întreține atmosfera

fericită de sărbători.

Iar companiile producătoare se întrec între ele în targetarea cât mai emoționantă a publicului țintă de

sărbători ... Indiferent că este vorba de produse cu grad minim de implicare din partea consumatorului (așa

numitele commodities: biscuiți, apă, suc, șampon), sau de produse cu grad maxim de implicare din partea

consumatorului (electrocasnice scumpe, autoturisme, servicii bancare).

Sunt companii care adresează doar urări clienților lor, apelând la atât de cunoscutele scrisori de

menținere: bănci renumite, furnizori de utitlități ( Enel, Engie), companii bine implementate în spațiul nostru

românesc (Cristim, de exemplu), transmit, la orele de maximă audiență, mesaje de urări de sănătate și

îndelungată colaborare pe aproape toate canalele TV. Ne bucură să vedem că le pasă de noi.

Sunt companii care adaugă mesajului publicitar, pe care oricum l-ar transmite, insemnele sărbătorii,

cum este, spre exemplu, campania Orange nou lansată la sfârșit de noiembrie 2016. Este plin Bucureștiul

(cred că și alte orașe din țară), la ora aceasta, de bannere care promovează diferite produse Orange. ”Fiecare

reușită/merită sărbătorită!” aflăm dintr-o reclamă Orange care promovează ochelari RV la numai 19 euro și

telefoane mobil gratis. Fulgul de zăpadă în forma unei steluțe colorate adăpostește , în interiorul său, pe cele

două mascote Orange, atât de cunoscute publicului nostru.

4

Sunt companii care creează contexte festive proprii sărbătorilor de iarnă, contexte menite să promoveze

mai eficient produsele lor. Mă gândesc la camioanele Coca-Cola, luminate sclipitor, în preajma brazilor

împodobiți luminos de Crăciun. Sau la băiețelul ștrengar care, așteptându-l pe Moș Crăciun, îi pregătește

acestuia o delicioasă cafeluță Iacobs, deschide fereastra ( iar noi vedem, astfel, ce frumos și liniștit ninge

afară ...) și scoate ceașca aburindă pe geam, ademenindu-l pe Moș cu irezistibila aromă a licorii fierbinți și

gustoase. Rezultatul este cel scontat: Moșul, simțind mirosul plăcut al cafelei, își îndreaptă sania trasă de reni

spre casa băiatului (Alint Aroma Iacobs).

În noiembrie anul acesta, Coca-Cola ne-a surprins cu o nouă campanie interesantă. Spun interesantă

pentru că este construită unitar în jurul sloganului Feel the taste. Mesajul iconic ne prezintă o familie adunată

în jurul bradului de Crăciun, fiecare ținând în mână o sticlă de Coca-Cola. Mesajul discursiv textual

accentuează savoarea băuturii Coca-Cola băută de Crăciun, cu familia: ”Gustul sărbătorilor de iarnă”.

Dar sunt și companii care creează produse în ediție limitată, special pentru a marca prazența

sărbătorilor de iarnă. De la Heidi, de exemplu, așteptăm, în preajma Crăciunului, ciocolata cu umplutură de

măr copt și scorțișoară. Milka ne aduce ingenioase și gustoase figurine de ciocolată: Moși Crăciuni, reni,

brăduți, căsuțe troienite. Iar companiile de odorizante de interior pregătesc, în această perioadă a anului,

produse cu miros de brad, de pin sau de scorțișoară.

Iată cum elemente de natură olfactivă, cromatică sau gustativă pot evoca și întreține spiritul festiv și

unic al sărbătorilor de iarnă. Iar dacă adăugăm și elementele de natură sonoră (clinchetul clopoțeilor de la

sanie, fragmente de colinde, melodii consacrate de Crăciun, șuierul viscolului într-o iarnă viforoasă, sau

clinchetul paharelor în jurul mesei festive), imaginea sărbătorilor de iarnă va fi completă.

Spiritul festiv al sărbătorilor de iarnă este prezent, în reclame, atât la nivel iconic, cât și la nivel

discursiv-textual.

Mă voi opri, în acest articol, asupra mesajului iconic, deoarece acesta reprezintă cel dintâi contact

vizual cu publicul țintă, atrăgându-i atenția. De-abia după ce acest demers a fost realizat, consumatorul este

interesat să vadă ce îi oferă mesajul dsicursiv-textual și va începe să parcurgă textul reclamei. Pe umerii

mesajului iconic stă, așadar, accesarea propriu-zisă a consumatorului.

Categoria personajului garant suferă, în această perioadă, o modificare esențială: în aproape toate

reclamele apar acum: Moș Crăciun, reni zglobii sau o Crăciuniță simpatică și atrăgătoare, zâmbitor invitându-

te să încerci produsul promovat.

Putem întâlni și un personaj garant colectiv specific momentului: cetele de colindători, îmbrăcați

tradițional sau nu, cântând colinde consacrate sau, cel mai adesea, moderne în scopul promovării celor mai

surprinzătoare produse ori servicii: telefoane mobile sau accesorii de telefonie mobilă, servicii de internet sau

de televiziune prin cablu, jocuri video sau produse de ultimă generație IT.

Tot la nivel iconic mai remarcăm contextul festiv, din care, obligatoriu, face parte bradul împodobit de

Crăciun, sau măcar o crenguță de brad cu câteva globulețe colorate și un fir jucăuș de beteală. În alte reclame,

contextul este construit prin alăturarea câtorva cadouri împachetate sofisticat, evocând bucuria deschiderii

cadourilor de Crăciun. Printre ele se află și produsul promovat, care se distinge drept cel mai impozant.

Un alt element iconic exploatat la maximum este globulețul-ornament al bradului de Crăciun. Uneori

chiar nu există compatibilitate semantică între acest element iconic și produsul promovat, dar promovarea se

face cu succes deoarece publicitarul mizează pe factorul de natură psihologică: inducerea unei stări de bine

este favorabilă dialogului. Compania Dove a lansat anul acesta, în noiembrie, o campanie de promovare a

cosmeticelor bărbătești ”Dove Men Plus Care”. Sunt reclame în care apar patru globulețe, în altele apar doar

trei, dar fiecare conține câte un produs cosmetic bărbătesc (șampon, gel de duș, after-shave, deodorant) în

interiorul unui asemenea glob ornament de Crăciun.

5

Ideea nu a fost întâmplătoare: femeia, natură sensibilă, atentă la detaliu și la frumos, dar și receptivă la

dorințele celor dragi, va observa, în interiorul globulețelor, produsele cosmetice de care bărbatul ei ar avea

nevoie. Cunoaște firma, ea însăși folosindu-i produsele și își va surprinde partenerul printr-o alegere inspirată

și ... parfumată.

Se cuvine să remarcăm și asocierea mai multor elemente iconice specifice sărbătorilor de iarnă în

promovarea publicitară a anumitor produse ori servicii.

Tot în noiembrie 2016, Mega Mall a lansat campania Ooooh jeep frumos!. Parafrazarea renumitului

”O, brad frumos!” devine evidentă. La nivel iconic aflăm că silueta impunătorului și modernului Mega Mall

este vizitată de Moș Crăciun în vestita lui sanie trasă de reni. Ninge ca-n poveste. Ecouri cristaline rezonează

în mentalul colectiv Reclama ne mai spune ”Cumperi cadouri celor dragi, iar noi te răsplătim cu multe daruri

zilnice și un Jeep Cherokee !” Dăruirea este limitată la intervalul 25 noiembrie – 22 decembrie, nu

întâmplător, ci pentru a corespunde inițiativei generoase de a face cadouri celor dragi cu ocazia sărbătorilor.

Exemplele se pot înmulți deoarece ne afăm într-un dintre cele mai prolifice perioade ale anului, din

punct de vedere publicitar, dat fiind că sărbătorile de iarnă au un puternic ecou în comunitatea noastră creștină.

Depinde de arta publicitarului de a se ridica deasupra încercărilor firave și de a impresiona cu adevărat

consumatorul. Și de a vinde produsul, căci, ceea ce contează este, în cele din urmă, vânzarea!

Olga Bălănescu

6

Un adio temporar facultății

Trec anii de facultate ca și când ai număra o secundă. Dar nu te culca pe-o ureche, drag

student.Prețuiește fiecare an în parte pentru că nu te vei mai întâlni cu ei. Îți dă acest sfat din spatele tastaturii

o studentă în anul 2 la Comunicare și Relații Publice, Facultatea de Litere din cadrul Universității București.

Crede-mă că nici măcar îm momentul de față nu realizez când am pășit către Strada Edgar Quinet 5-7, când

am intrat în holul facultății și am căutat cu teamă,rătăcită în mulțimea de oameni, Amfiteatrul Bălcescu, locul

festivității de începere al noului an universitar.

Și cum nu ne dorim să deviem de la subiect, acest articol al numărului din decembrie vine în ajutorul

tău.Spun acest lucru pentru că te-am tot stresat cu sesiunea în numerele anterioare, ți-am dat sfaturi cum să

treci cu brio peste examene, dar ce-ai zice dacă azi ți-aș da sfaturi despre cum să te relaxezi în prag de

Sărbători? Cum să te deconectezi de realitate și în loc sa iti faci griji pentru cursurile de la facultate, să ai griji

pentru ca n-ai planuri la început de iarnă.

Din acest motiv sunt aici, să devin busola ta către Wonderland.Îti propun să parcurgem împreună un

mic tur virtual către Delia.

Unde? La Teatrul Național din București.

Când? 5 decembrie , începând cu orele 19:00.

De ce ? Pentru că Delia promite nu un simplu concert, ci experiența

muzicală a iernii! Un adevarat spectacol de poveste alături de un big

grand orchestra live.

Ce veți vedea la acest concert inedit? Elemente de grafică, proiecții de

ultima generație, scenografie grandioasă, costume excepționale create

special pentru acest eveniment și machiaje desprinse din regate

înghețate, un spectacol unic în prezent în Romania în ceea ce privește

concept de Sărbători.

7

Și acum să ajungem la partea cea mai interesantă al acestui post, nu neapărat pentru că ar fi punctul

culminant al articolului, dar cu siguranță pușculița voastră de student are nevoie de explicații. Prețul unui bilet

pornește de la 490 lei și se oprește la 690 lei.

Prin urmare, apucați-vă de strâns bani, dragi studenți, sunt sigură că merită. Un eveniment de așa

anvergură și mai ales un concept inovativ în Romania nu are loc prea des, ci în acest an. 5 decembrie.Orele

19:00. Teatrul Național din București.

Nu îl rata. See you there!

Ana-Maria Iancu,

Comunicare şi Relaţii Publice, Facultatea de Litere, anul II, Universitatea din București

Crăciunul în culorile zacuscăi

Înainte să ajungi acasă, unde buna ta maică te va obliga să îndeși în tine zecile de feluri de mâncare cu

specific de Crăciun pentru că „Vai, cât ai slăbit acolo!”, administratorii căminelor încearcă să te pună în

contact cu frumoasa lumină a sărbătorilor. Mai stângaci, mai subtil, dar încearcă. Elemente comune: brad,

beteală, colinde; modalitățile de reprezentare - diverse.

În căminul privat Arcca, Crăciunul nu prezintă doar simbolistica cadourilor și venirii Moșului (nu vorbim aici

despre gardianul veteran de la intrarea din spate), ci și agitația spiritului sărbătorilor printre studenți,

asemănător cu cel al părinților când pregătesc tăierea porcului, masa festivă din Ajunul Crăciunului și, nu în

ultimul rând, dansul în jurul focului.

Crăciunul reprezintă valori ale eticii, moralei și a tuturor emoțiilor ce izvorăsc din străfundul inimii tale

așezate la naftalină în oricare altă perioada a anului. Nu și acum, căci e momentul să-ți scoți capa de erou din

dulap, să tragi o gură mare de aer în tine, să te privești în oglindă, ca mai apoi să-ți dai cu apă rece pe față și să

revii la realitate. Tot ce poți face pentru a da dovadă de empatie este share-uitul cadourilor și să nu te mai iei la

ceartă cu vecinii de palier. P.S. : pentru băieții care se respectă, mai ales cei de la parterul clădirii M6, se oferă

o mică atenție dacă, cel puțin atunci, se va înceta cu distracția bahică pe sonorizarea lui Salam, la 4 a.m.

Cu toate acestea, evenimentele de anul trecut au stârnit un sentiment de liniște sufletească în rândul celor

cazați aici. Serios, vă spun: în ultimele săptămâni dinaintea sărbătorilor nimeni nu se mai plânge de excesul

căldurii din camere, de perioada sesiunii ce va urma sau de colegul de cameră cântăcios din perioada audițiilor

„Vocea României”.

O provocare din partea administrației a fost anul trecut faimosul „Secret Santa” ce presupunea ca fiecare

student cazat ce dorea participarea, să primească numele unei persoane căreia urma să îi dăruiască un cadou,

fără ca „beneficiarul” să știe de la cine este. La rândul său, cel ce primea cadoul urma să dăruiască altuia un

dar după cum îl lasă inima și îi permite portofelul. Toate cadourile erau adunate în clădirea administrativă, cu

inscripția numelui, în virtutea lui Moș Crăciun, scris pe el. Per total, a ieșit o treabă foarte frumoasă, iar cei

implicați în micuțul eveniment au rămas cu amintiri plăcute, materiale sau mai puțin.

Un alt element desprins din basmele de sărbători, bradul, a fost „vedeta” tuturor campusurilor, luând locul cel

mai de vază, în centru, sau chiar sub scara de acces la etajele superioare ale căminului. De asemenea, fiecare

8

clădire din campus a fost personalizată prin adăugarea, mai mult sau mai puțin dorită, a decorațiilor de

Crăciun pe uși, în camere, sau pe scări. Vremea poate influența negativ organizarea estetică, printr-o simplă

rafală de vânt și un ger de crapă pietrele – „calamitățile” acestea sunt primite, de obicei, ca ninsorile

abundente de pe șoselele din țară: pe nepregătite.

Fie că ești boboc și aștepți cu mare patos primii fulgi de nea pe puf, sau un temerar al căminului, prevezi, cu

o naivitate de invidiat, reprezentarea strategică a Crăciunul în locul care a constituit mediul tău de refugiu

după cursuri, seminare și parțiale, timp de câteva luni.

Sărbători fericite, dragi iubitori de zacuscă! Ne întoarcem la anul, cu forțe proaspete și borcane pline!

Articol realizat de Elena Filimon și Chelu Cosmin-Cristian (Hari),

Comunicare și Relații Publice, Anul II, Facultatea de Litere, Universitatea din București.

9

Secţia de Comunicare şi Relaţii Publice câștigă tot mai multă popularitate în rândul tinerilor care îşi doresc să devină studenţi ai Facultăţii de Litere. Cum întâmpinaţi această alegere a celor care visează să-şi construiască o carieră de succes în sfera comunicării?

În calitate de profesor care predă în cadrul acestui program de studii și de absolventă a Facultății de

Litere (trecând prin toate treptele de învățământ aici – licență, masterat, doctorat) nu pot decât să mă bucur

atunci când constat că liceenii aleg instituția noastră. Cât despre interesul manifestat de tineri pentru

specializarea Comunicare și Relații Publice, el este potențat de existența numeroaselor debușee profesionale

pe care absolvirea unui astfel de program le propune alumnilor. La încheierea studiilor, ei pot lucra în agenții

de relații publice și de publicitate, în departamente de comunicare ale companiilor private și de stat, în mass

media, în organizații non-guvernamentale ș.a. Piața de muncă absoarbe relativ repede promoțiile de

comunicatori, uneori chiar de pe băncile facultății, și acesta este un argument considerabil atunci când optezi

pentru cursurile unei anumite facultăți.

În plus, îmi place să cred că și caracterul interdisciplinar al planurilor noastre de învățământ și

noutatea multor discipline îi atrag pe tineri către un program de studii dinamic, inserat într-o prestigioasă

instituție de învățământ superior, cu o tradiție care a depășit un veac și jumătate. Aș adăuga, cu speranță, că

unul dintre atuurile pentru care liceeni vin către noi este acela că alumnii CRP devin ambasadori ai mesajului

că merită să-ți petreci trei ani din viață în compania dascălilor exigenți, dar și jucăuși, de aici.

Conf. univ. dr. Cristina Bogdan, prodecan al Facultăţii de Litere:

“O performanță lipsită de bucuria traseului parcurs și a descoperirii unor oameni

(colegii și profesorii tăi) mi se pare de neînțeles!”

10

Cum aţi rezuma o zi frumoasă din viaţa unui prodecan? Care ar fi cuvintele-cheie? O zi frumoasă din viața unui prodecan este aceea în care se simte mai ales… profesor. Administrația

universitară, cu toate meandrele și hățișurile ei, îți poate complica uneori atât de mult existența încât să pierzi

din vedere exact esențialul. Funcția de prodecan este una temporară, cea de profesor este mult mai mult decât

o funcție sau o meserie, este o alegere definitivă, izvorâtă dintr-o autentică vocație.

Ca să răspund totuși mai clar întrebării, o zi frumoasă din viața unui prodecan responsabil cu

comunicarea internă și externă a facultății (căci acesta este portofoliul care îmi revine în actualul mandat

managerial) este aceea în care simte că mesajele transmise pe diverse canale (grupurile de comunicare

internă, site-ul și pagina de Facebook a instituției, comunicatele de presă și articolele din diverse publicații)

au ajuns cu adevărat la destinatari, au fost preluate de partenerii media și transmise către categorii mai largi

de public și au înseninat, într-un fel sau altul, o clipă din viața studenților și profesorilor de la Litere.

Noi credem că ne putem mândri cu propria revistă studenţească ''DeCeRP'', coordonată de doamna lector univ. dr. Olga Bălănescu. Care ar putea fi beneficiile pe termen lung pe care le-ar putea simţi studenţii implicaţi în acest proiect îndrăzneţ?

Am fost bucuroasă când am aflat de această inițiativă a voastră, care creează cumva și o punte peste timp

cu prima revistă editată de studenții de la Comunicare și Relații Publice, în anii 2000 (revista DCRP).

Beneficiile sunt multiple, din punctul meu de vedere: exersarea lucrului în echipă și descoperirea frumuseții

unei activități de voluntariat, punerea în lumină a anumitor calități legate de actul jurnalistic, investigarea

unor subiecte care țin de viața studențească, dar și de caracterul fluid al societății în care trăim. Cel mai mare

beneficiu însă cred că rămâne întâlnirea cu ceilalți, cu colegii de echipă, cu persoanele intervievate, cu tine

însuți – devenit un altul într-o ipostază pe care nu ți-o cunoșteai până atunci (aceea de reporter, eseist, într-un

cuvânt, de jurnalist).

Ce calităţi şi defecte au studenţii din prezent? Studenții de astăzi sunt foarte inteligenți, capabili să se adapteze cu ușurință la situații noi, curioși și

îndrăzneți atunci când trebuie să depășească anumite bariere și să atingă un scop, dornici să învețe lucrurile

mai ales în dimensiunea lor aplicată, pragmatică.

Sentimentul accesului nelimitat la informații multiple, diverse și adesea greu de gestionat cred că îi

determină să trateze uneori cu prea mare ușurință anumite subiecte de reflecție. Dacă ar fi să le găsesc o

carență între numeroasele lor calități, m-aș referi la problema atenției, a grabei cu care depășesc anumite

chestiuni, care ar merita, poate, o privire care să le îmbrățișeze într-un răstimp mai generos și din mai multe

unghiuri. Curgerea halucinant de rapidă a timpului și șuvoiul de informație în care actualele generații se

scaldă încă din copilărie atrag un soi de trăire accelerată a existenței, care vine întrucâtva în răspăr cu nevoia

de a zăbovi meditativ asupra diverselor volute ale realității, pentru a le înțelege și a ți le apropria. Le-aș

aminti de ideea unui teoretician al postmodernismului, Jean-François Lyotard: Într-un univers în care

succesul constă în a câştiga timp, a gândi nu are decât un defect, dar unul incorigibil: de a face să se piardă

timpul.

Ştim că aţi fost şefă de promoție în cadrul Facultății de Litere, ce sfaturi ne puteți oferi nouă, studenţilor de la CRP, pentru a atinge o asemenea performanţă? Aș spune că cel mai important lucru nu este acela de a ajunge pe o primă poziție într-un clasament, ci de a-ți

desfășura mereu activitățile cu bucurie (ca student sau, ulterior, ca profesionist într-un anumit domeniu),

simțind sensul și intuind rodul muncii tale. O performanță lipsită de bucuria traseului parcurs și a descoperirii

unor oameni (colegii și profesorii tăi) mi se pare de neînțeles. Lucrurile cu adevărat trainice nu se obțin doar

11

prin perseverență și muncă multă, ci, mai ales, prin așezarea în albia care ți se potrivește, prin sentimentul

că acela este locul tău în lume și că nu poți trăi decât frumos, cu tot ceea ce ești, experiențele din el.

Cum ar trebui să interpreteze tinerii cartea dumneavoastră, Moartea şi lumea românească premodernă. Discursuri întretăiate (apărută anul acesta la Editura Universității din București)? Cât este de uşor / greu să scrii despre moarte?

Cartea mea încearcă să lumineze, pornind de la surse literare și iconografice, felul în care se raportau la

ideea de sfârșit comunitățile (mai ales rurale) din Țara Românească a secolelor XVIII-XIX. Pornind de la

anchetele de teren pe care le-am desfășurat între 2000 și 2015, la bisericile de zid și de lemn din Oltenia și

Muntenia, am încercat să răspund la o suită de întrebări, pentru a scoate la iveală realități la care nu mai

avem acces direct sau pentru care codurile de lectură s-au modificat de-a lungul timpului și, uneori, chiar s-

au pierdut. Iată câteva dintre ele: Are Moartea un chip sau mai multe în iconografia românească? Imaginea

în care au înveșmântat-o zugravii de subțire este decupată din cărțile populare, din credințele folclorice sau

din recomandările erminiilor și caietelor de modele? Se înscrie personajul într-un gen sau, schelet fiind, joacă

cartea neutralității?

Înzestrată cu coasa și alte instrumente ale despărțirii sufletului de trup, cu potirul în mână sau desaga pe

umăr, Moartea străjuia acum două secole intrările și ieșirile oamenilor din biserică. În ce fel se mai reflectă

aceste secvențe, în care apariția stranie dialoghează uneori cu un tânăr împărat, alteori cu un bătrân ostenit de

viață, în ochiul privitorului contemporan? Sperie sau amuză, invită la meditație gravă pe marginea sfârșitului

sau provoacă, dimpotrivă, atitudini hedoniste?

Aparent este greu să scrii despre moarte, pentru că e un subiect apăsător, pentru că obosești să aduni

informații triste și să te confrunți cu realități neplăcute, însă orice temă pe care ți-o asumi cu toată ființa

devine spațiul tău existențial, nu îți mai pui întrebarea dacă e greu sau ușor, pur și simplu încerci să îl

delimitezi și să îl configurezi cât mai bine cu putință.

Cu certitudine, profesorii marchează elevii, dar deseori şi elevii îşi pun amprenta asupra profesorilor. Ne puteţi povesti succint o întâmplare cu un student care v-a marcat?

Am să vă răspund la întrebare evocând o situație care mi-a rămas puternic întipărită în memoria afectivă.

Cred în eficacitatea simbolică a cuvintelor, de aceea am pariat adesea pe efectul pe care îl putea crea, la

începutul unui seminar sau al unui curs, fragmentul de text, povestea care te introduce în tema discuţiei.

Micul ritual al cortinei de vocabule care se deschide peste o realitate ce urmează a fi supusă dezbaterii era şi

o formă de a capta atenţia, de a crea o atmosferă care să izoleze sala de clasă de lumea dezlănţuită din afara

ei.

Reciprocitatea dialogului mi s-a dovedit, neaşteptat, înaintea momentului în care urma să port Torţa Olimpică, pe 19 iulie 2012, în Broadstairs. Expediată în Anglia de dragostea studenţilor mei, înconjurată, până în ultimul moment, de mesajele lor de încurajare, resimţeam o emoţie copleşitoare la gândul că îi reprezint, că sunt purtătoarea lor de flacără olimpică. Mă întrebam neliniştită cum voi reuşi să-mi gestionez tremurul interior, cum voi face faţă situaţiei ieşite din comun pentru un dascăl. Răspunsul l-am primit firesc, chiar de la unul dintre studenţii mei: îmi propunea să refacem, împreună, exerciţiul de intrare în rol. Înainte de a începe să parcurg cei 300 de metri în numele CRP-iştilor, aş fi rostit în gând un text îndrăgit. Iar ei, de-acasă, ar fi deschis atunci o carte şi m-ar fi însoţit, navigând pe albia istoriilor turnate-n scriitură. Ideea năstruşnică m-a făcut să-nţeleg limpede că micul meu „comerţ” cu vocabule fusese mai mult decât avantajos; negustorul îşi trimisese marfa în lume, dar desaga îi rămăsese chiar mai plină decât la începutul peregrinărilor. Ideea acestui tânăr mi-a amintit că în profesia de dascăl nu se știe niciodată cine dă și cine primește. Eu simt că am primit de la studenții mei din toate generațiile mult mai mult decât aș fi putut dărui

12

vreodată și nu voi putea niciodată să le mulțumesc îndeajuns pentru toată bucuria și frumusețea pe care le-

au adus în viața mea.

Ce gânduri le transmiteţi tuturor studenţilor care ne citesc?

Le doresc din toată inima să vină cu bucurie la facultate, să profite din plin de răstimpul ce li s-a dat pentru

a fi alături de colegii și de profesorii lor, să petreacă ore bune în Sala de Lectură a Bibliotecii de la Litere

(pentru că e cel mai frumos colț din instituția noastră), să dea curs oricărui context în care pot învăța ceva nou,

făcând stagii de voluntariat sau de practică în diverse organizații, asociații studențești etc. Și, mai ales, să se

bucure că au tinerețea în buzunarul de la piept, GPS-ul curiozității în minte și dascăli care își doresc din toată

inima să le fie îndrumători, adică parteneri de drum pentru răstimpul anilor de facultate (și nu numai).

Vă mulţumim!

Interviu realizat de Cristian Balazs şi Maria Truşcă,

Comunicare și Relații Publice, Anul II, Facultatea de Litere, Universitatea din București.

Conf. univ. dr. Cristina Bogdan alături de Promoţia 2013-2016

13

Reclame de sezon

Salutare dragi cititori!

În numărul din această lună m-am gândit să vă vorbesc despre cea mai frumoasă perioadă din an, mai exact despre Crăciun! Fiecare dintre noi, fie că este copil sau bătrân, părinte sau tânăr așteaptă acest eveniment cu multă bucurie.

În preajma Crăciunului totul este învăluit în magie. Reclamele au și ele magia lor. Emoția sărbătorilor de iarnă este resimțită și la nivelul publicității. Știți reclamele în care este vorba despre reuniunea familiei? Sau acele reclame în care apar copiii care despachetează bucuroși cadouri? Toate acestea au un lucru în comun: spun o poveste. Vă invit, așadar, să aflați ce povești interesante ne transmit reclamele! Urmăriți articolul și aflați-vă povestea!

14

O reclamă drăguță care circulă pe internet este cea de la KFC, Să-l salvăm pe Athos

În această reclamă se remarcă tema familiei, publicitarul vrând să surprindă acest aspect al Crăciunului. Echipa de la KFC îndeamnă publicul să nu mai pună accent pe îmbrăcăminte, ci îi sfătuiește să se bucure de clipele petrecute în familie. Fiind o reclamă destinată mâncării se urmărește și acest lucru: să vină câți mai mulți clienți la KFC care să cumpere produsele lor și împreună cu cei dragi să le savureze cu plăcere!

O altă reclamă care spune o poeveste este cea de la Pepsi

În această reclamă se observă o altă ideea da a petrece Crăciunul: acest Pepsi este destinat persoanelor care doresc să sărbătorească altfel ,,nopțile albe”. Publicitarul a mers pe unicitatea momentului: în reclamă ,,nu toate camioanele aduc același lucru/ nu toate cadourile vin la pachet/ și nu toată lumea stă la masa de Căciun”. Așadar, se reflectă ideea că Pepsi se poate consuma în orice situație.

În încheierea articolului vă voi vorbi despre o reclamă virală pe internet, și anume reclama Sainsbury’s – “Calamitatea de Crăciun a lui Mog”, o pisică a familiei Thomas, care în mod întâmplător salvează casa de la incendiu. Cu toate acestea, locuința a fost distrusă și totul părea că va fi compromis, dar vecinii au pus mână de la mână și au salvat Crăciunul familiei Thomas. Prin urmare, reclama încurajează publicul să dăruiască și să fie mai receptiv la probleme semenilor. Așadar, dragi cititori, reclamele de mai sus surprind câte un aspect al Crăciunului reprezentat creativ de publicitari. Fie că este vorba despre bucuria de a petrece Crăciunul în familie sau faptul că aveți multă treabă și sărbătoriți Crăciulul ,,în fugă” sau preferați să faceți oameni fericiți, toate aceste lucruri fac parte din viața noastră, deci toate spun o poveste. Sper că v-ați regăsit în aceste reclame, iar dacă nu, vă invit să vă creați propria poveste de Crăciun și să ne-o trimiteți la poșta redacției decerpinfo@yahoo.com.

Să aveți sărbători minunate alături de cei dragi! Pe curând!

Articol realizat de Sima Mădălina,

Comunicare și Relații Publice, Anul II, Facultatea de Litere, Universitatea din București

Sursa foto: KFC.ro

Sursa foto: pepsi.ro

15

Prima mea experiență în câmpul muncii

Am început facultatea în anul 2015, un an destul de greu: multe cursuri, multe bătăi de cap, proiecte, toți

profesorii mă speriau, îmi dădeam seama că nu înțeleg majoritatea cuvintelor, că de, limbaj academic, dar,

am luat-o ușor, pas cu pas și, din toate, adunate, am învățat multe despre oameni și despre ce pot face ei

pentru a ajunge în locurile dorite de ei, în locurile unde le este creat un avantaj, sau, de ce nu, unde avantajul

este la ei acasă.

Trecând de primul an greu, am ajuns în anul al doilea, în care, aparent, mai mult sau mai puțin, am

fost “somat” de către ai mei părinți să-mi caut un job, “ca altfel nu se mai poate”, din seria “eu te-am făcut,

eu te omor”. Așa a pornit journey-ul meu în căutarea unui job; am fost la diferite interviuri, am cunoscut

diferite persoane de HR, care mai de care cu “nume”, niciuna dintre ele nu mi-a trezit interesul, nici în a

prelua job-ul pe care mi-l ofereau și nici interesul de a continua o conversație pe care nici măcar nu știau să o

ducă, da, sunt o persoană pretențioasă când vine vorba de oameni sau de lucruri care mi s-ar putea întâmpla

sau care mi-ar putea afecta viața, doar una avem, după asta mă ghidez – “Carpet” Diem.

Am ajuns.

11 Octombrie 2016, ajung în COTROCENI Business Center, intru, nimic wow, doar multe uși pe

care urma să le deschid, însă, la fel de multe uși urmau să mi se deschidă în viitorul apropiat; nu-i așa că e

minunat? Câte oportunități îți poate oferi viața într-un timp atât de scurt…Ma întâmpină o femeie blondă,

undeva la 1,75, bătrânică, trecută de 40 de ani, cu experiență în spate. Îmi ia interviul, m-a făcut să mă simt

foarte bine acolo, am răspuns rapid întrebărilor pe care mi le adresa și mi-a făcut un “tur” prin sala unde

urma să-mi petrec următoarele luni- Vodafone România.

Am început un training, a fost foarte obositor, dar mi-a plăcut, multă informație și era ceva ce n-am

mai făcut niciodată(mereu mi-a plăcut noul), proceduri peste proceduri, statistici, numere, tactici, strategii de

comunicare, dar până la urmă, au trecut cele 2 săptămâni și-am pornit în a ajuta clientul.

Colegii erau foarte de treabă, toată lumea se ocupa de ce trebuia și totul era ordine și disciplină, dar

cu un spirit foarte frumos, toată sala era un zâmbet, râdeau, se simțeau bine lucrând și ajutând lumea prin

intermediul telefonului-consider și acum că toată lumea care lucrează acolo chiar își dorește să ajute lumea

cum pot ei mai bine.

Cu riscul de a mă crede un ipocrit, chiar îmi place ceea ce fac, am crescut împreună cu ei, toată

lumea a fost alături de mine și m-a învățat tot ce trebuie să știu. Îmi place să ajut lumea, să studies omul și

diferitele personalități pe care le dezvoltă și e locul potrivit unde le pot face pe amândouă, dar, cel mai mare

atuu pe care mi-l oferă acest job este acela de a îmi exersa arta comunicării.

Vă recomand să vă angajați în locuri în care aveți de-a face cu omul, vă va dezvolta personal și vă va

ajuta psihicul, va fi un exercițiu continuu, mintal.

(sursa Vodafone.ro)

Articol realizat de Răzvan Stanciu,

Comunicare și Relații Publice, Anul II, Facultatea de Litere,

Universitatea din București

16

Luna decembrie este luna minunilor, este Crăciunul și ne bucurăm de dragostea celor dragi mai profund decât în restul anului. Pe de altă parte, putem să ne alocăm o clipă pentru a-l cinsti pe Dumitru Bagdasar, fostul medic neurochirurg.

Sursă foto: ziarullumina.ro

Dumitru Bagdasar s-a născut la 17 decembrie 1893, în comuna Roșiești și a fost un medic neurochirurg român, profesor la Facultatea de Medicină din București, care a pus bazele școlii românești de neurochirgie. Acesta a decedat la 16 iulie 1946, în București, România.

17

În acest număr mi-am propus să prezint partea spirituala a sărbătorilor de iarnă. Să fie o ediție specială, m-am gândit să privesc dincolo de tradițiile și obiceiurile românilor în preajma Crăciunului.

Crăciunul este sărbătoarea familiei și a miracolelor. Este sărbătoarea care aduce oamenii împreună și îi înzestrează cu o bunătate aparte, care, din păcate, dispare pe parcursul anului.

De Crăciun familiile norocoase petrec timpul împreună, iar cele despărțite tânjesc după puțină căldură sufletească. Iubim mai mult, visăm mai mult și percepem viața altfel.

De Crăciun îi sărbătorim pe cei ce poartă numele de Cristian și Cristiana, numele lor fiind moștenite de la Mântuitorul Iisus Hristos. Sărbătorim dragostea și pacea. Crăciunul este o perioada pacificatoare pentru toată lumea.

Venirea lui Moș Crăciun este cel mai frumos moment al acestei sărbători pentru copiii din lumea întreagă. Misterul în care se învăluie noaptea îi face pe copii să adoarmă cu greu și să se trezească nerăbdători și plini de energie. Aceștia deschid cadourile cu mare curiozitate și interes și se bucură alături de părinți de darurile apărute peste noapte sub brad.

Să fie oare cadourile partea cea mai frumoasă a Crăciunului? În niciun caz, dar asta realizăm în timp. Când suntem mici Crăciunul înseamnă cadouri, apoi creștem și realizăm că cel mai de preț dar este masa de Crăciun alături de cei dragi și momentele petrecute în familie. Acestea sunt momentele care ne fac să realizăm că suntem cu adevarat binecuvântați având un acoperiș de asupra capului și de-ale gurii pe masă.

Această sărbătoare exprimă puritate și magia ei ne pătrunde în suflete vrând, nevrând. Dacă se întâmplă să ningă de Crăciun, acest lucru creează o aură si mai inocentă și spiritul sărbătorilor de iarnă este mai puternic.

Vă urez vizionare plăcută! Cum la ce? Deja e o tradiție să urmărim filmul „Singur acasă” în ajunul Crăciunului.

Totuși, până la Crăciun îl avem pe Moș Nicolae, care este un alt prieten al copiilor cuminți. Aceste ne lasă dulciuri în ghetuțe și ne face fericiți, mai ales când vrem să ne încălțăm și realizăm că mai avem o mandarină în vârful lor.

Cadouri, cadouri și iar, cadouri... Cel mai de preț cadou va fi întotdeauna familia, cu momentele petrecute împreună. Cadourile sunt doar niște bonusuri că ne-am născut în familia respectivă.

Iubiți Crăciunul! Iubiți momentele în familie!

Articol realizat de Andreea Visu,

Comunicare și Relații Publice, Anul II, Facultatea de Litere,

Universitatea din București

18

Iarna aceasta ne delectăm cu cel mai așteptat spectacol de balet clasic pe data de 13.12.2016 la Sala

Palatului, București. Compania de balet clasic din Sankt Petersburg, condusă de Andrey Batalov prezintă o

poveste de iarnă captivantă istorisită pe doua acte unde jucariile devin personaje fantastice : Spargătorul de

nuci înfruntă o armată de șoareci pentru a se transforma în prinț și a duce la bun sfârșit misiunea. Vor

captiva cu siguranță privirea spectatorilor atât dinamismul cât și aranjamentul muzical, atmosfera, elementele

tehnice și diversitatea personajelor.

Biletele pentru reprezentația găzduită pe 13 decembrie de Sala Palatului sunt deja în vânzare la casa de

bilete a Sălii Palatului și online pe mystage.ro, startickets, ro, bilete.ro, blt.ro.

Data: marți, 13 decembrie 2016

Ora de începere: 19:00

Locație: Sala Palatului, București

Acces: Bilete în avans

Telefon rezervări: n/a

Bilete Spărgătorul de nuci la Sala Palatului

Categoria I - 200 lei

Categoria II - 150 lei

Categoria III - 120 lei

Categoria IV - 100 lei

19

CONCERT DELIA – 5 DECEMBRIE

DATA EVENIMENTULUI:

Luni, 05. dec 2016

la 19:00

PRET : 690 lei

Delia`s Winter Wonderland va fi mai mult decât un

concert ci o experiență nemaipomenită de iarnă însoțită de

muzică. Publicul va fi invitat la cocktails & entrées şi

ulterior la after party high-class la Nuba-unul dintre cele

mai exclusiviste lounge & bar locuri din oraş. Delia va

surprinde cu elemente de grafică, proiecții de ultimă

generație, scenografie uluitoare, costume unice pentru

atmosfera magică ce se va crea.

Sursa foto:eventim.ro

20

FESTIGAAAAAAAAAAL!!

Eu am un vis : să ajung la FestiGal. Care este visul tău?

Vedetele noastre favorite ne-au pregătit un spectacol unic în această iarnă. Un show pentru toate vârstele

unde se va îmbina teatrul muzical, circul, bătăliile în scheme de dans, muzica, costumele spectaculoase și

maparea video.

„Imaginează-ți un vrăjitor dintr-o altă galaxie care aterizează în România și produce un spectacol tv despre

cinci copii al căror vis este să cânte în fața publicului și să-și cunoască starurile preferate. Vei descoperi cum

în culisele show-ului au loc întâmplări pline de dramă și de comedie, vei afla mai multe despre tentația

banilor, despre manifestările hărțuirii, totul pe un fundal cuceritor de mapare video cu peisaje de vis,

elemente de circ, clovni, teatru muzical, bătălii în scheme de dans – și un final în forma unui concurs

muzical nemaivăzut, cu un câștigător-surpriză.” ( www.festigal.ro)

FestiGal va avea loc la Sala Polivalentă din Capitala, pe 1 și 2 decembrie. Prețul unui bilet pornește

de la 50 de lei.

Eu am un vis!

Sursa foto: festigal.ro

21

Cel mai așteptat film al anului!

„Slujnica”

Tot ce pun spune este că acest film este pe departe cel mai ”mindfuck” pe care l-am văzut. Inițial ideea

coreeană mi s-a părut obișnuita, o viață destul de normală a unui celebru pictor. Pe parcurs însă lucrurile s-au

schimbat la 90 de grade povestea având un final cu totul și cu totul neașteptat.

Rubrică realizată de Laura Drăgan,

Comunicare și Relații Publice, Anul II, Facultatea de Litere,

Universitatea din București

Sursa foto: cinemagia.ro

22

“Dineu cu proști” de Francis Veber

Teatrul Național București, aflat sub pecetea lui I. L. Caragiale, prezintă, începând cu data de 30

noiembrie, o comedie spumoasă – „Dineu cu proști”. În regia marelui Ion Caramitru, prezent în rolul

editorului, spectacolul se joacă întotdeauna cu casa închisă. Timp de o oră și 40 de minute o să râzi cum a

râs taică-tău de notele tale de anul trecut, n-o să mai simți nicio nevoie, fie ea fiziologică ori de

autorealizare.

Cu un nivel al endorfinelor comparativ cu cel înregistrat după ce ai mâncat toată ciocolata primită de

Crăciun, te lași purtat de replicile care vin constant spre întregirea comicului absolut savuros. Pierre,

editorul - intelectual francez- organizează, în fiecare miercuri, un așa numit „dineu cu proști”: fiecare dintre

prietenii săi este antrenat într-o vânătoare de indivizi cu pasiuni ciudate sau „săraci cu duhul”, pe care îi vor

batjocori la întâlnirile lor săptămânale.

François Pignon, interpretat de maestrul Horaţiu Mălăele, se află în postura invitatului. Printr-o aparență

detașată și superficială, cu incoerență în acțiuni și cu o atitudine naiv de binevoitoare, prostul care creează

machete de clădiri din chibrituri îl introduce pe Pierre în tot felul de situații tensionate, scoțând la iveală

întâmplări și comportamente din trecutul său tumultos. Ca să vă dați seama de complicații, celelalte

personaje sunt: un doctor, un lucrător la Fisc, amanta și un scriitor neînsemnat. Mai apar, în conversațiile

telefonice de pe parcursul piesei (elemente care contribuie decisiv la inițierea comicului), un creator de

modă și soția lui Pierre.

Cu toate acestea, finalul spectacolului conferă consistența psihologică necesară; parcă acum ești împăcat

cu sine și cu lumea din jur, ai ajuns la o armonizare totală din momentul în care ai revelația faptului că

prostul nu e neapărat și fudul, așa cum ai fost obișnuit din expresia pe care ți-o zicea familia să te

îmbărbăteze, și că orice situație, aparent fără scăpare, are o soluție spre rezolvare.

„Dineu cu proști” reprezintă un cumul de episoade ilare ce se află la baza satirizării unor personaje

generice. Cu o ușoară ducere spre extrem, tot ceea ce auzi, vezi, simți, se încadrează în câteva frustrări

adâncite în substraturile societății. Așa că alege-ți vestimentația din partea aia de dulap pe care nu o deschizi

decât la ocazii speciale și mergi la teatru. E la doi pași de Universitate, nu ai de ce să te plângi. În plus,

biletul îl achiziționezi, așa cum ne place tuturor să ne bucurăm de statusul posedat, cu o reducere

substanțială.

P.S: Ia-ți cu tine și prietenii care stau doar în fața laptop-ului, să aveți ce să dezbateți când ieșiți la bere.

Articol realizat de Elena Filimon,

Comunicare și Relații Publice, Anul II, Facultatea de Litere, Universitatea din București.

23

Pentru că în orice demers, fie personal sau public, comunicarea joacă un rol esențial și pentru că

părerea voastră contează, vă invităm să ne scrieți pe adresa de e-mail a redacție: decerpinfo@yahoo.com

Dacă sunteți nelămuriți ,curioși sau pur și simplu doriți să ne transmiteți un gând bun, colectivul

redacției DeCeRP stă la dispoziția voastră! Așteptăm cu nerăbdare să vă răspundem la întrebări, să vă ajutăm

și să vă lămurim în legătură cu informațiile furnizate de revista noastră.