christian balazs maria truşcă răzvan stanciu ana …3 la mulți și plini de succes ani, decerp!...
TRANSCRIPT
Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti
Colectiv de redacţie:
Christian Balazs, student, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti
Maria Truşcă, studentă, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti
Răzvan Stanciu, student, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti
Ana-Maria Iancu, studentă, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti
Andreea Visu, studentă, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti
Elena Filimon, studentă, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti
Chelu Cosmin, student, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti
Laura-Andreea Drăgan, studentă, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti
Sima Elena Mădălina, studentă, anul II, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti
Aldea Cristiana-Sabrina, studentă, anul I, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti
Bărduţ Andreea, studentă, anul II, CRP, IFR, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti
Drăgan Bianca Valentina, studentă, anul I, CRP, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti
Coordonator:
Lect. univ. dr. Olga Bălănescu
Numărul 6 - luna martie, anul I
2
Editorial………….……………………………3
Viața de student…….……….………………...5
Interviu............................................................14
Din universul publicitar……..……………….16
Tradiții….….………………………………...21
Evenimente..........................………………....25
Poşta redacţiei……………………………….28
3
La mulți și plini de succes ani, DeCeRP!
Pentru cititorii revistei noastre urarea poate părea bizară, dar statornica și talentata mea echipă de
redacție știe că anul trecut, pe vremea aceasta, se năștea revista noastră, după multe discuții, propuneri,
căutări.
Am crezut unii în alții, în puterile noastre, în gândul cel nobil că putem da viață unui dialog academic
efervescent în paginile unei reviste studențești. Și ne-am împlinit gândul muncind cot la cot, fiecare cu
rubrica pe care a propus-o, și-a asumat-o și a onorat-o (cu aplombul și personalitatea unui viitor specialist în
comunicare și relații publice) timp de un an de zile. Am adus informații necesare, le-am prezentat plăcut
cititorilor (îndeplinind bine cunoscutul principiu AIDA, de targetare a publicului țintă), am analizat cu spirit
critic din spațiul nostru publicitar, oferind, celor interesați, ingenioase și bine argumentate puncte de reper în
analizarea și interpretarea constructului publicitar, am încercat o abordare, în spirit studențesc, a realității
contemporane.
Este momentul bilanțului. Acel moment unic în care ne uităm în spatele nostru, cu emoție, pentru a
vedea ce am fost în stare să realizăm, cât, din ce ne-am propus, am îndeplinit (și cum!), ce-am greșit, de ce-
am greșit, ce sentiment ne aduce munca depusă până atunci cu atâta dăruire.
Mă bucur să văd că entuziasmul nostru este chiar mai viu, fapt explicabil prin experiența de redacție
dobândită, ceea ce imprimă o indubitabilă siguranță de sine și dorință de autodepășire.
Mă bucur să observ preocuparea constantă de a aduce, în paginile revistei noastre, nume sonore de
profesori și de publicitari – adevărate modele profesionale pentru studenți- prin intermediul iscusitelor
interviuri luate.
Sunt impresionată de migala și sensibilitatea cu care au fost adunate, număr de număr, tradițiile și
obiceiurile noastre românești, semn că marasmul cotidian nu a alterat puritatea sufletului tânăr.
Este, de asemenea, lăudabil efortul de a sintetiza, pentru cititorii noștri, cele mai semnificative
evenimente culturale și mondene ale perioadei în curs: spiritul tânăr al zilelor noastre se formează, în egală
măsură, în amfiteatrele de curs, dar și în sălile de teatru, în sălile de seminar, dar și la vernisajul unei galerii
de pictură, la concerte în aer liber, în bibliotecă sau la spectacole de strângere de fonduri, în stagii de
voluntariat, în tabere studențești sau în team-building.
Dar viața studențească înseamnă și cămin, cu toate aspectele implicate! Căci sunt. Este de apreciat
seriozitatea cu care aprigii redactori ai acestei rubrici au știut să le fie de folos colegilor lor, așa cum își
doriseră și ei, la vremea primilor pași în facultate, să fie îndrumați.
4
Revista noastră crește văzând cu ochii. Au apărut noi colaboratori: colegii mai tineri din anul l, colegii
de la ”distanță” (forma IFR), sau chiar de la alte facultăți. Avem planuri de viitor. Clădim proiecte...
Este un semn că strădania noastră dă roade. Că nopțile petrecute în corectura la literă a articolelor ne
răsplătesc acum nesomnul. Mi-aduc aminte, în această clipă, de numărul din august 2016, când toți (inclusiv
subsemnata) eram plecați, care pe unde, în vacanță. Dar telefoanele au zbârnâit într-una multe zile în șir, până
am scos un număr de revistă pe cinste. Stăteam pe plajă cu laptopul în brațe pentru a rescrie ceva din articol,
sau pentru a comenta articolul unui coleg; era un du-te-vino de idei, păreri, comentarii, râsete, contraziceri și
îmbufnări fugare, ne împărțeam fiecare (căci fiecare plecase în vacanță într-o companie: eu – cu familia,
redactorii mei tineri – cu prietenii) între revistă și ”companie”, scriam, corectam și rescriam și ce bucuroși am
fost când numărul a fost postat pe site: eram, într-adevăr, mândri de noi.
Da, dragii mei, am împlinit un an de pasionată, serioasă și rodnică muncă. Fie ca revista noastră să aibă
un parcurs lin și îndelungat, să bucure mințile și sufletele studenților mulți ani de-acum încolo, iar voi, tinerii
mei redactori, din posturile pe care le veți ocupa, cu siguranță, după absolvire, acolo unde țintiți și meritați, să
vă mai aruncați o privire prietenos-părintească la discipolii voștri, să-i sprijiniți când au nevoie și să le dați
interviuri!
La mulți ani, DeCeRP!
Olga Bălănescu
5
Luna lui Mărțișor sau cum să fii inspirat să cumperi din plăcere
Martie este luna doamnelor și a domnișoarelor, luna mamelor, bunicilor, dar de ce nu ar fi și luna
noastră, a studentelor?
Dragile mele, dați-mi voie să vă spun că merităm din plin să fim răsfățate și iubite zilnic. Din punctul
meu de vedere nu trebuie să existe o zi anume în care să ținem cont de acest aspect, dar luna asta, este fără
doar și poate luna noastră.
Cu toate acestea, și noi oferim cadouri în luna martie celor ”speciale” din viața noastră și cum eu sunt
mereu în pană de idei pentru alegerea celui mai frumos mărțișor sau a unui cadou, în general, m-am gândit să
mă documentez puțin în privința cererii si ofertei lunii și să împărtășesc cu voi în numărul de martie al
revistei, un top al darurilor speciale adunate random din locuri unde am ajuns, din magazinele în care am
intrat sau pur și simplu din experiențele prietenilor care au darul de a dărui.
Așadar, vă prezint mai jos un top întocmit care vine atât în ajutorul meu, cât și al vostru și al
studenților pe care îi avem colegi și care probabil nu știu cum să ne surprindă.
1.Târgul din fața Universității București
6
Anul acesta a fost unul plin în ceea ce privește oferta expozanților din Piața Universității care s-au intrecut in
vânzări cu mărțisoare hand-made, cele cu tematică sau diverse modele inspirate din motive tradiționale
românești. Dragi și drage, e imposibil să nu aruncați un ochi sau să nu vă ”împiedicați” în drumul vostru către
facultate de nebunia alb-roșu de la Universitate.
2. Târg de Mărțisor la Muzeul
Țăranului
Din oferta expozanților nu lipsesc
mărțișoarele cu tematică tradițională
precum căsuțele din imaginea prezentată
mai sus. De asemenea,aici puteți găsi
sute de modele care duc cu gândul la un
singur cuvânt: Tradiție.
3.Târg de Mărțișor magazinul
Victoria
Aici deja vorbim despre mărțișoare
unicat și creații ale unor designeri
autohtoni care iși prezintă oferta înt-un
mod cu totul și cu totul deosebit: la
Târgul de la magazinul Victoria. Nu
ratați dacă sunteți în zonă și căutati un
cadou de martie nonconformist.
7
5.Librăria ”DarȘiCarte”
Situată în incinta centrului comercial Liberty
Center, Librăria ”DarȘiCarte” își expune o
gamă largă de mărțișoare; de la broșe
moderne la mărțișoare personalize pentru
copii și adulți, totul la prețuri accesibile pentru
toate buzunarele. De asemenea, aceasta ofera
servicii de personalizare mărțișoare si
împachetat cadouri pentur cei dragi.
Prin urmare, nu mai stați pe gânduri
studenți și studente si luați la pas târgurile
destinate lunii martie. Dacă tot nu mergeți la
cursuri pentru că soarele de afară și
temperatura din termopetre vă instigă să
chiuliți, folosiți timpul util si plăcut: plimbați-
vă în luna lui alb-roșu și fiți primii care ii iau
prin prin surpindere pe cei apropiați cu cele
mai cool mărțisoare.
Primăvara frumoasă și un semestru
înfloritor!
Ana-Maria Iancu,
CRP, anul II
4.Târgul Mărțișorului 2017
Dacă mă veți întreba pe mine,cel mai
frumos și inspirat târg cu standuri de
mărțișoare îl reprezintă ” Dezbracă-te
de iarnă ”, o idee genială pusă în
aplicare în București Mall si Plaza
România unde veți găsi combinația
perfectă între tradițional și
modern.Gamă variată de mărțișoare și
cadouri numai bune să vi le faceti chiar
și pentru voi.
8
Astăzi, 15 Februarie, o zi ca oricare alta, trec uitându-mă la chipurile oamenilor prin pasajul de la Unirii, lung mai e, dar nu mai lung decât Fețele oamenilor pe care îi vedeam, dar toți, nu numai o nație, toți adunați, cu fețe care mai de care mai lungi, probabil prea adânciți în problemele lor pentru a zâmbi sau pentru... a evolua. Deși puțin denaturată însemnătatea acestui termin, o să vorbesc puțin despre el. Luând termenul și pătrunzând pe harta scriituri mele, ajung la un consens cu mintea când vine vorba despre evoluție – găsirea liniștii interioare prin cunoașterea, calmarea minții… și găsirea conștiinței, care, de altfel, infinită e. Liniștea o poți găsi oriunde, fie in metrou, cu zgomotul mersului in background, fie in noaptea de revelion, până și in Poligonul de tragere – totul stă în noi și in puterea noastra de a ne controla creierul și mintea… gânditoare. Creăm diferite stări de spirit, atitudini, până și personalități din simpla foame de cunoaștere a minții gânditoare, fiind nimic mai mult decât o falsă impresie in care cădem cu toții; nu acolo este calea spre fericire, noi ne punem întrebări doar ca să căutam răspunsuri, ca să alimentam foamea minții gânditoare. Nu-ți mai pune întrebări ca să ai la ce să te gândești, ia totul așa cum e, nu căuta logica întâmplării, anumite lucruri sunt doar o înlănțuire de întâmplări. De ce să stai să cauți raționamentul când poți, pur și simplu, să mergi înainte și să nu-ți mai pui TU ȚIE piedici?
Ce-ai zice dacă de mâine ai fi fericit, ce-ai zice dacă de mâine te-ai opri din a cauta răspunsuri și a pune întrebări și doar... să tratezi viața ca pe ceva care este o pură serie de întâmplări? Ce-ai zice să te oprești din reflectat la, pe șleau spus, nimic? Știu că îți va apărea Error 404 Not found, dar dacă stai puțin să te gandesti, dar nu cum o faci de obicei, o să vezi că “face sens” ce spun eu aici. Stai într-un loc confortabil, unde te simți tu stăpân, Închide ochii și doar asculta liniștea, interacționează cu ea și, crede-mă, îți vor veni cele mai misțo idei posibile. Stai, asculta, imaginează-ți, Creează.. doar ascultând liniștea. Când o să faci cele enunțate mai sus, nu te gândi că imediat ce le faci te vei simți ca și când ai fi rege peste palatul minții tale, vei începe să-l controlezi ușor-ușor, fă exercițiul ăsta zilnic până când ajungi să te împaci cu tine și să nu te mai identifici cu gândurile tale și de atunci… poți fi fericit. Liniștea duce la fericirea, fericirea duce… la tine www.tymsthoughts.wordpress.com -> more like this
Razvan Stanciu
Un trick care-ți face viața mai ușoară Eckhart Tolle: Puterea Prezentului
9
Ne e drag...oste de primăvară
Căminul Arcca Vitan nu trece cu vederea vreo
sărbătoare fără a-i răsplăti pe cei cazați în cadrul acestuia,
astfel studenții au dreptul de a asista și a participa la
evenimente pe placul lor, ori le sunt dăruite fel și fel de
minunăți culinare, fără a fi însă duși cu zăhărelul.
Urmând evenimentele în manieră cronologică,
observăm că „Sfântul Valentin”, o sărbătoare americană a
echilibrului afectiv din cadrul relațiilor amoroase, a fost
acceptată în rândul tinerilor, pretext extraordinar fructificat
de mediul comercial de a vinde inimioare și alte obiecte
specifice înainte de autohtona „Dragobete”, dar și de a
răspândi emoții și o satisfacție sufletească în relație cu
sexul opus, când vine vorba de dăruit cadouri.Valentine’s
Day presupune momentul special al anului când fie
simbolul zodiacal, curentul pentru care se pariază la bursă
sau entitatea universală cu puteri supraomenești îți
șoptește că trebuie să-ți găsești pe cineva pentru a forma
un cuplu. Trebuie să fii acel tip de cuplu ce l-ar face pe
Shakespeare să tresare la auzul zvonului despre voi doi, să
aibe regrete eterne că nu v-a invocat în locul Julietei și al
lui Romeo; să vă facă părinții să le arate vecinilor poze cu
voi doi în diferite ipostaze (e greu de crezut că se mai
poate, asta datorită selfie-urilor și al boticului de rățușcă),
ori să aibă o consecință directă asupra bătrânicililor de la
gura metroului și, direct, asupra cererii peste măsura a
trandafirilor roșii pe care acestea le vând-„asta e”, în
dragoste, creativitatea nu mai e o cerință esențială. Dacă
oferi trandafiri roșii la început de relație și continui cu
vacanțe în Grecia după câțiva ani de la nuntă, te poți
considera un pămânean obișnuit.
Poate că Arcca nu rezolvă toate aceste probleme, în
schimb, ei îți pot face ziua mai frumoasă cu baloane în
formă de inimioare și cu mesajul „Eu te iubesc”, cadouri
simbolice ce-ți sugerează direct că în familia lărgită a
căminului nu ești înlăturat.
Dacă n-ai nimerit-o cu cadoul pentru ziua lui Vali, stai
liniștit. Supărarea și tensiunea va dura doar maximum 10
zile, când mai ai o șansă să te remarci, de „Dragobete”.
Bișnițarii nu și-au strâns tarabele, deci astrele sunt aliniate
în favoarea ta.
Urmează apoi nemiloasa lună a femeii în care ești asaltat
cu multe mesaje subliminale ce te îndeamnă să împarți, să
fii mai bun, să eviți certurile, dar toate acestea în raport cu
femeia. Încă din prima zi a primăverii, meriți tu, suflet
frumos, să te bucuri de acest anotimp dăruind o floare și
un mărțișor nu unei sinngure fete, ci tuturor domnișoarelor
ce-ți ies în cale. Vie și sublimă să-ți fie primăvara!
Mărțișorul are diferite forme, unele creative, altele mai
puțin. Fie că vorbim de trifoi cu 4 foi, semne zodiacale,
cotururi florale sau păsări exotice, fie de fructe, toate
trebuie să poarte acea ață roș-albă, reprezentativă pentru
începutul primăverii –puritate și dragoste. Ia zi, prietene,
cum stai cu portofelul?
Imediat ce ai reușit să intri în campusul Arcca, vei
observa precum un analist cu ochi de șoim și sete de
mărțișoare că aici se împarte cu o bucurie deosebită
ciocolată ce au în dreptul ambalajului căte un șnur alb-
roșu, auzind, totodată fiecare fată în parte ce-și primește
cadoul exclamând un „Merci!” plin de speranță.
Mărturisiri de 1 martie:
„Plecam din cameră având 11 buchețele de ghiocei în
mână. Colegele mele sunt mai multe, dar am făcut niște
calcule și alegeri în cap. Întârziasem deja rău de tot, așa că
am țâșnit, trăgând ușa după mine. Clipisem, așa că n-am
sesizat iminența impactului frontal cu tipa de la camera de-
alături. Am ajuns la Universitate cu 10 buchețele, așa că
vânzătoarea aia bătrânică din colțul clădirii a devenit zâna
primăverii, ajutorul meu de mărțișor."
- Alex, 21 de ani.
„Îmi amintesc că anul trecut eram încântată de primirea
unui mărțișor de la un tip fain de tot din aceeași serie cu
mine. Era un fel de broşă făcută manual. O albină. Am
intrat la curs și, pentru că n-am apucat să mi-l pun în piept,
am tot rugat-o pe colegă-mea să o facă. Din
neîndemânarea ei și presiunea că ne vede profu, m-a
înțepat. Reacția mea firească a fost să țip. Așa tare, încât
toți colegii din amfiteatru s-au holbat restul cursului la
mine, dându-și coate și făcând tot felul de glume pe seama
mea"
- Ioana, 20 de ani.
Așa că, dragii noștri, lăsăm zacusca pentru luna
păcălelilor. Începutul de an este dedicat dulcegăriilor și
drasticelor credite bancare. Toate compromisurile pentru
persoana iubită!
Articol realizat de Elena Filimon și Chelu Cosmin-
Cristian (Hari), Comunicare și Relații Publice, Anul II,
Facultatea de Litere, Universitatea din București.
10
6,9 pe scara Richter
-recenzie de film-
Într-o perioadă în care schimbările bruște și pro-
testele reprezintă punctele de interes ale întregii țări,
debutează un film, care ne ajută să ne desprindem din
atmosfera tensionată, ne trezește zâmbetul pe buze și
ne înfățișează un subiect atipic.
În regia lui Nae Caramfil, filmul "6,9 pe scara Rich-
ter" a avut avanpremiera pe 18 ianuarie 2016 la Grand
Cinema & More Băneasa și a făcut furori în rândul
tinerilor frumoși și liberi. Nu doar bucureștenii au
fost încântați de ideea și distribuția peliculei, ci și clu-
jenii care s-au adunat în număr de peste 3000 în Piața
Unirii din Cluj-Napoca.
Tot lui Nae Caramfil îi aparțin și muzica și versurile,
iar acest lucru pare să fie pe placul telespectatorilor
întrucât filmul are notă 7,9 conform site-ului IMDB.
Probabil nota mare se datorează și faptului că filmul
pare să fie “în pas cu moda”, ținând cont că astăzi
auzim pretutindeni în mass-media că ne paște un mare
cutremur în lunile anii, ori mileniile ce urmează.
Acesta este și motivul pentru care am considerat că
pelicula merită să îi acordăm atenția necesară și o re-
cenzie pe cinste! Dacă știrile de la radio și de la TV
ne îngrozesc cu preziceri inspaimantoare, "6,9 pe
scara Richter" ne aduce o imagine mult mai comică a
unui cutremur de mari proporții și a unei relații
șubrede mai ceva decât unele clădiri din București.
Printre actori se număra Laurențiu Bănescu, Teodor
Corban, Alexandru Papadopol și Măria Obretin.
Actriță din "Umbre" (2014), născută în Călărasi, s-a
întors în orașul natal pentru a fi prezența la premieră
filmului ce a avut loc în luna ianuarie a anului trecut,
oferindu-le fanilor săi șansa de a pune intrebări și de
a face câteva aprecieri. Aceștia s-au arătat interesați și
foarte mulțumiți, după vizionarea filmului.
Filmul "6,9 pe scară Richter" urmăreste povestea
comică și pe alocuri tragică a unui tanăr actor de
teatru (Laurențiu Bănescu), care trebuie să își con-
sume energia și timpul între soția mult prea geloasă și
extrem de depresivă (Măria Obretin) și tatăl sau, care
11
a reapărut în viață să după câțiva ani buni de absență inexplicabilă (Teodor Corban). Cele două personaje nu
reprezintă singurele surse de stres din viața lui Tony, căci acesta întâmpina probleme și pe scena de teatru.
Pelicula debutează cu o scenă în care cei doi căsătoriti, Tony și soția acestuia, Kitty, dorm în patul matrimo-
nial, iar un cutremur zguduie atât pământul, cât și relația celor doi. În timp ce Kitty doarme fără a fi tulburată
de seism, Tony se trezește bulversat și pornește radioul pentru a auzi mai multe detalii. Acela este momentul
din care tanărul actor va începe să devină obsedat că un cutremur devastator va pune capăt omenirii, iar
această idee va persista pe tot parcusul filmului.
Paranoia și neliniștea pun din ce în ce mai mult stăpanire pe tanărul actor, iar toate acestea se amplifică în
momentul în care tatăl sau, căruia îi pierduse urmă acum mulți ani, își face apariția la teatru dându-se drept un
regizor străin. Nu doar că apare pe neașteptate în viață fiului săi, ci “Daddy” inventează și că este grav bolnav
pentru a abuza de naivitatea lui Tony.
Filmul are un subiect serios, dar situațiile prin care trece bietul Tony nu știi dacă sunt demne de râs sau de
plâns. Teatrul, femeia iubită și chiar și tatăl sau par că complotează împotrivă să, iar toate îi ies pe dos. Relatia
cu Kitty se înrautățește vizibil pe zi ce trece, iar orice incercare a lui Tony de a-i alunga gelozia este în zadar,
căci Kitty îincepe să sufere, mai nou, și de despresie.
"6,9 pe scară Richter" urmărește nu neapărat un cutremur exterior, căci acesta are loc doar la începutului
filmului, ci mai degrabă unul interior, care are loc în subconștientul protagonistului. Va fi sau nu un seism? Să
îi facă pe plac tatălui regăsit după ani de zile? Să încerce să facă fată crizelor de isterie ale lui Kitty? Să se con-
centreze doar asupra carierei de la teatru? Sunt doar câteva dintre multele întrebări între care Tony pendulează.
Locul in care se petrec dezbaterile "filozofice" este chiar cabina lui Tony de la teatru, unde acesta isi marturis-
este problemele in fata unui coleg actor. Din fericire, totul este prezentat într-o manieră nostimă și realistă, iar
scenele amuzante sunt relativ dese.
Cu siguranță nu vă veți plictisi! Deși numele filmului duce cu gândul la o poveste “cutremurătoare”, ceea ce
se întâmplă în peliculă este, mai de grabă, de râsu-plansului, iar gelozia exagerată a lui Kitty, obsesia pentru
seism a lui Tony și insistența lui Daddy vă vor aduce, fără doar și poate, zâmbetul pe buze! Scena dansantă
din finalul filmului “face toți banii” și vă va amuza pe cinste!
Concluzia este că, atunci când toate merg prost, dansul, muzica și voia bună sunt remedii excelente pentru a-ți
păstra o căsnicie fericită și pentru a reuși pe plan profesional!
Drăgan Bianca Valentina
Universitatea din București, Facultatea de Litere
Specializarea: Comunicare și Relații Publice
Anul I, Grupa 2
12
O altfel de carte...
Mi-a permis timpul, fiind în mini-vacanța de
Crăciun, să mai arunc un ochi în biblioteca de acasă
( anii stundenției parcă sunt un vârtej continuu care îți
dictează până și ce să citești). Așa că, am decis să fac
recenzia unei cărți a cărei subiect este mai mult decât
emoționant, poate chiar înfricoșător pentru unii sau,
din contră, intrigant pentru alții. “ Un băiat pe lista
lui Schindler” este o poveste de viață ( impropriu
spus “viață”) care te prinde încă de la prima pagină
citită. În liceu dezvoltasem o pasiune (ușor macabră,
recunosc) pentru istoria Holocaustului și cu siguranță,
după ce veți citi asta și voi veți păți același lucru.
Cartea a apărut în anul 2013 și este o lucrare
biografică în care Leon Leyson, autorul cărții,
rememorează anii copilăriei sale. În postfață se
menționează motivația care l-a făcut pe Leon să-și
spună povestea ani la rând (deși retrăia vremuri
sfâșietoare de fiecare dată când vorbea). Aceea era
dorința de a onora memoria familiei sale și a
milioanelor de victime ale Holocaustului. Lucrarea
are 235 de pagini, lucru de speriat pentru cei mai
leneși, însă cea mai importantă este tema abordată.
Cărțile de acest gen stau drept dovadă istorică
suferințelor trăite, dar și împiedică repetarea istoriei
prin cunoașterea acesteia. Dacă ar fi să fac o
comparație cu alte cărți citite de aceeași temă, n-aș
putea să mă pronunț exact care este mai bună. Fiecare
are un impact puternic și imediat asupra cititorilor,
deoarece acestea (de obicei) sunt susținute și cu
imagini și documente originale (ca în cazul
subiectului de față), iar povestea este relatată prin
prisma experiențelor trăite. De aceea această carte
intră în categoria nonficțiune.
Subiectul lucrării se bazează pe experiența trăită
și relatată în cele din urmă, de către Leon Leyson, un
biet copil, la vremea aceea de numai 10 ani, care a
fost forțat, împreună cu familia, sa să se mute într-un
ghetou din Cracovia. Autorul aduce informații exacte
și autentice legate de identitatea sa: „ Numele meu
este Leib Lejzon, deși acum sunt cunoscut drept Leon
Leyson. M-am născut la Narewka, un sat din nord-
estul Poloniei, de lângă Bialstok, nu departe de
granița cu Belarus. Strămoșii mei locuiseră acolo
generații la rând; de fapt, mai bine de două sute de
ani.” Rememorează toate clipele în care a trăit sub
imperiul fricii, cu moartea amenințându-l la orice pas.
Trăiește o copilărie marcată de lupta pentru
supraviețuire și de un război care i-a furat viața,
dreptul la educație și speranțele: „ Cruzimea lor m-a
îngrețoșat. Am vrut să fug, să nu mai văd, dar îmi
simțeam picioarele prinse în beton. Am văzut șocul și
rușinea din ochii tatălui meu, întins pe jos, neajutorat
în fața soției și a copiilor lui.”; „ Întrucât erau
cincisprezece mii de oameni înghesuiți într-un spațiu
conceput pentru cel mult cinci mii, sistemul sanitar
era absolut inadecvat.[...] La cele câteva toalete de
afară se făceau cozi lungi, iar iarna, până să îmi vină
rândul, aproape că îmi înghețau picioarele.
Aglomerația, hrana proastă și lipsa igienei au crescut
13
numărul bolilor; de tifos până la scarlatină, de la malnutriție până la psihoze, diversele boli au afectat aproape
fiecare familie.”; ” […] zbătându-mă să supraviețuiesc încă o zi... Doar grosimea sârmei ghimpate despărțea
viața mea în iad de viața lor în libertate, dar am fi putut fi la fel de bine pe planete diferite.”. Deși totul era un
haos, dragostea încă se încăpățâna să existe. Oamenii nu se temeau să se îndrăgostească chiar și în acele
condiții: ” Unii oameni se opuneau îndrăgostindu-se. Cuplurile își făceau curte și se căsătoreau; apoi se
nășteau copii. Poveștile de iubire înfloreau în ciuda prigoanei care ne înconjura.”. Leyson reușește să scape
cu viață sadismului nazist printr-un noroc incredibil, ambiție și curaj. Generozitatea și iscusința unui general
german numit Oskar Schindler au fost cele care i-au salvat viața lui Leon, ca și unor membri din familia sa,
numele lor fiind adăugate pe lista muncitorilor evrei din fabrica acestuia- o listă ce a devenit faimoasă în
toată lumea: Lista lui Schindler. Incredibil la această carte este modul în care autorul relatează momentele
cutremurătoare fără a fi încercat de ură, reușind să ierte, vorbind cu foarte mare recunoștință și iubire despre
Schindler: „ Eram doar un băiat- nu cunoșteam pe nimeni, nu știam să fac nimic. Dar aveam un lucru
favorabil mie care întrecea orice altceva: Oskar Schindler credea că viața mea era valoroasa.”. Aceasta este
singura carte de memorii publicată vreodată de un copil supraviețuitor de pe Lista lui Schindler și ilustrează
perfect demnitatea autorului, dar și o față a războiului văzută prin ochii unui copil speriat, al cărui unică
dorință era să supraviețuiască fiecărei zile în parte. Cititorul câștigă în urma lecturării o altfel de realitate,
perspectivă, legată de Holocaust, dar și informații veridice pentru cultura generală. Totul parcă s-ar desfășura
în fața ochilor și ai fi martorul atrocităților din acea vreme, ca la final să rămâi cu gândul la ea zile întregi.
Singurul minus pe care l-ar avea cartea pentru cititor ar fi acela că nu este pentru cei slabi de înger, deoarece
are un impact foarte puternic întocmai pentru că se bazează pe fapte reale.
În concluzie, această incredibilă lucrare biografică pune încă o piesă în puzzel-ul Holocaustului, de
această dată privită prin ochii uni copil. „ Un băiat pe lista lui Schindler” este un omagiu adus milioanelor de
victime ale Holocaustului, făcându-te în același timp să înțelegi cât de importantă este viața, lucrurile mici,
mărunte, de zi cu zi, educația, familia și nu în cele din urmă...libertatea. Cartea merită citită cu certitudine
mai ales pentru faptul că multă lume face asocierea Holocaust-Auscwitz, dar suferința oamenilor nevinovați a
fost pretutindeni și a căpătat proporții monstruoase.
Aldea Cristiana-Sabrina,
Comunicare şi Relaţii Publice, anul I,
Facultatea de Litere
14
Lumea prin ochii unui fotograf
-interviu cu Andrei Ghioarcă-
Cum a început drumul tău în arta fotografiei?
Andrei G.:Drumul meu în arta fotografiei a început clișeic, aș putea spune. Dorința de a mă exprima
diferit și de a capta anumite momente și peisaje unice, au dus la deținerea unui aparat foto. Apoi au urmat
niște ani de studiu și multe cadre trase. Consider că este întotdeauna loc de mai bine, chiar și în fotografie
– ora potrivită, compoziția, lumina, detaliile, toatea acestea converg către un rezultat și către o evoluție
personală.
Este fotografia un hobby pentru tine sau s-a
tranformat pe parcursul anilor în job?
Andrei G.: Fotografia pentru mine este atât un
job, cât și un hobby. După deschiderea unui PFA
și o colaborare cu fondatorii Pegas, am știut că pot
să împart timpul liber cu un job project-based. M-
am specializat în fotografia de produs și de
locație, dar nu mă pot abține să nu trag câteva
cadre cu un apus urban sau un peisaj montan.
Se spune că o poză reuşită face cât 1000 de
cuvinte. Este această exprimare doar un clişeu?
Andrei G.: Părerea mea este că o fotografie
exprimă 900 de cuvinte din 1000. Orice fotografie
are nevoie de cateva rânduri pentru a descrie exact
ceea ce dorești să transmiți. Percepția umană este
diferită și personală pentru fiecare individ în
parte. Chiar și un titlu elocvent este suficient
pentru a facilita înțelegerea fotografiei de către
public.
15
Ce importanţă au fotografiile în promovarea
unui produs/ serviciu pe reţelele sociale? Dar în
viaţa de zi cu zi?
În zilele noastre, concurența a ajuns la un nivel
liniar, un nivel bazat doar pe atragerea clienților
prin tarife mai mici. Într-adevăr, publicitatea pe
rețelele sociale a prins elan în ultimii doi ani, dar
este loc de mai bine. Consider că o fotografie
reușită poate stârni curiozitatea unui individ de a
accesa un website sau o pagina de Facebook,
desigur, alături de un text potrivit. Cred că toți
procedăm așa – ”urmăm” niște imagini care ne
conving, în funcție de standardele proprii.
Legat de promovarea pe rețelele sociale, pot
spune că este cel mai bun mod de a promova un
business. Este gratuit, target-ul este imens, iar
dacă investești și în advertising, deja ești pe
drumul cel bun către un real succes. Gandește-te
doar câți cunoscuți de-ai tăi NU au un cont de
Facebook. Probabil niciunul.
Care a fost şedinţa foto care te-a provocat cel
mai mult? Ne poţi povesti o întâmplare din
spatele obiectivului?
Toate ședințele foto au reprezentat o provocare.
Întotdeauna îmi doresc să mulțumesc clientul și să
îi demonstrez că nu a fâcut o alegere/investiție
greșită. Provocările te dezvoltă, te fac mai bun și
în definitiv mai sigur pe tine, mai ales pentru
viitoarele proiecte. În acest business, toată lumea
își dorește să fie mulțumită: clienții de rezultatele
mele finale și de impactul acestora în propria
afacere, iar eu de feedback-ul pozitiv.
Totuși, o adevărată provocare pentru mine a fost
un proiect cu 700 de produse de birotică și
papetărie. Au fost necesare 10 zile de program full
-time pentru a finaliza toate fotografiile, împreună
cu editarea acestora pentru site. Mulțumirile au
sosit în momentul în care mi-am văzut munca
materializată într-un magazin online.
Fotografiile câştigă mereu lupta cu timpul.
Odată cu evoluţia tehnologiei, oamenii
„arhivează” pozele pe gadget-uri şi uită de
varianta printată a acestora. Cum crezi că vor
evolua lucrurile în următorii ani?
Evoluția tehnologiei nu poate fi întreruptă.
Suntem nevoiți să ne adaptăm schimbărilor și să
acceptam lucrurile așa cum sunt. Spre exemplu,
eu am o imprimantă Wi-Fi cu care îmi printez
fotografiile preferate, dar aceleași fotografii le
păstrez și pe HDD-uri externe și în Cloud-uri.
Viitoarele generații vor beneficia doar de
tehnologie, așa că mă simt mândru că eu pot avea
un album fizic, sau chiar un print de dimensiuni
mari, pe când ei vor beneficia doar de amintiri
virtuale.
Poate un tânăr pasionat de fotografie să-şi
transforme hobby-ul într-un job?
Ce este pasiunea pentru un tânăr? Dacă ne
raportăm la plăcerea de a face un lucru cu drag,
însemnă că se află pe drumul cel bun. Alături de
pasiune, mai trebuie presărați și ani de studiu,
investiții într-un echipament bun, cât și
perseverență. Desigur, există programe de
finanțare cu care oricine își poate deschide un
business, asta dacă are o idee îndrăzneață, ce
merită a fi susținută.
Din punct de vedere publicitar, în ce măsură
poate influenţa imaginea unui produs
atitudinea consumatorului?
Să pornim invers. Atitudinea consumatorului
poate fi schimbată de nenumărate ori. Cu cât
imaginea produsului dorit este mai convingătoare,
cu atât și atitudinea consumatorului poate fi
“modelată”. De exemplu, când realizez fotografii
“food”, compoziția și prospețimea preparatelor
sunt cele mai importante. Urmăresc întotdeauna
ca preparatele să fie proaspete, abia ieșite din
bucătărie, chiar dacă necesită timp, tocmai pentru
a transmite ceea ce un restaurant trebuie să
transmită. Dacă prezinți consumatorului preparate
care nu arată
corespunzător, acesta
nu va intra în
restaurantul tău și nu
îl vei putea repera ca
pe un potețial client.
Deci, da, imaginea
unui produs schimbă
atitudinea consuma-
torului.
16
Care sunt lucrurile pe care le surprinde fotografia, dar nu și ochiul liber?
Nu cred că este vorba neapărat despre lucrurile pe care le suprinde o fotografie, ci mai degrabă este
vorba despre faptul că imortalizează momente și sentimente. Bineînțeles că depinde și de tipul de
fotografie. Spre exemplu, în cazul fotografiilor de produs, detaliile sunt foarte importante, mai ales că
trăim zile pe fast-forward și din ce în ce mai puține persoane sunt atente la aceste lucruri. Cred că fiecare
fotografie transmite o emoție, iar pentru mine toate acestea reprezintă o arhivă cu amintiri.
Ce sfat le poţi da studenţilor de la Comunicare şi Relaţii Publice, care vor să-şi transforme hobby-
ul în business?
Dacă îți face plăcere să faci un anumit lucru, încearcă să investești în el și în tine, iar apoi să deții propia
afacere. Alocă timp pentru studiu și pentru realizarea unui plan de afacere. Cercetează piața și fii mai bun
decât concurența. Oferă servicii de calitate, iar numărul clienților se va tripla – un client mulțumit aduce
după sine alți trei, dar un client nemulțumit îți elimină zece potențiali clienți. Dacă tu crezi într-o idee,
este păcat să nu o fructifici. Loc este pentru toată lumea, chiar și pentru tine!
Interviu realizat de Christian Balazs şi Maria Truşcă,
Comunicare şi Relaţii Publice, anul II, Facultatea de Litere
17
Reclame vechi și noi de Mărțișor
Salutare dragi cititori!
În sfârșit a venit primăvara! Am așteptat acest moment cu nerăbdare mai ales că este luna martie, o lună dedicată femeilor și mamelor. Vorbim despre primăvară, despre lune martie și implicit ne gândim și la mărțișor, talismanul protector care oferă un echilibru în lupta dintre bine și rău.
Şnurul acestuia – alb şi roşu – reprezintă îmbinarea dintre iarnă şi primăvară, dintre frig şi cald, dintre întuneric şi lumina. Alături de şnur se mai poartă în general simboluri ale norocului, precum trifoi cu patru foi, potcoavă, coşar sau inima.
Vreau să vă arăt în acest număr ideile de raclame de mărțișor din ani 50’ în comparație cu anul 2017 și ce evoluție au avut acestea.
18
ANUL 1950
Mărțișorul era destul de scump și nu toți își permiteau din punct de vedere financiar să îl cumpere.
ANUL 2017
Mărțișorul este accesibil tuturor, iar cele predominante pe piață rămân mărțișoarele handmane. Astăzi mărțișoarele au o multitudine de forme și felul în care sunt promovate aceste produse nu ne este necunoscut, întrucât le remarcăm mereu în perioada 1-9 martie. Este vorba de renumitele ,,tarabe” de mărțișoare.
19
În această perioadă de început de primăvară, pe lângă dăruirea mărțișoarelor se mai păstrează un obicei, și anume alegerea babei.
Babele de martie, 9 la număr - sunt o tradiție frumoasă de primăvară care vine de la romani. Bunicii noștri cunoșteau că primele zile din această lună sunt fie prea friguroase, fie prea calde. Ei au numit aceste zile cu vreme schimbătoare, zilele babelor. De unde vine acest obicei? Etnografii spun că mitul "babelor" este unul din cele mai importante mituri românești, cel al Babei Dochia. Există credința că Baba Dochia și-a luat numele de la Sfânta Muceniță Evdochia, sărbătorită de Biserică pe 1 martie. Dochia este cea care în mai multe variante ale poveștii urcă pe munte prea devreme primăvara și moare din cauza frigului.
Se observă astfel, cât de frumos au pus în scenă publicitarii anilor 50’ acest mit al babelor, transformându-l într-o reclamă extraordinară pentru o fabrică de pudră.
Așadar, dragii mei bucurați-vă de această primăvară și gandiți-vă întotdeauna că în fiecare lucru pe care îl vedem și poate îl considerăm neînsemnat găsim o poveste. Pe data viitoare!
20
Reclamele ABSOLUT reprezintă un caz foarte particular în peisajul publicității, dar un caz perfect
pentru imaginea-metaforă. Absolut Vodka se identifica astazi cu stilul si rafinamentul, iar reclamele Absolut
au transformat publicitatea in arta si au adus arta in publicitate
Aşadar, la o primă apreciere pot spune că Absolut Vodka Limited Edition Gold este o reclamă care se impune prin opulenţă şi complexitate. Contextul este unul cât se poate inedit: într-un decor lipsit de viata, negru, vedeta este sticla de băutura în ediţie limitata. Culoare, strălucire şi rafinament.
Actul pragmatic este transmis foarte eficient prin culoarea băuturii din paharul care are un design aparte. Aceasta reprezintă optimismul, căldură dar si motivaţie. Acest mesaj se completează de minune cu elementele din planul secundar: maşina glam, de epocă care reprezintă clasa socială a oamenilor înstăriţi, coroana din cristale cazută pe silueta feminină dar si puful alb.
Elementele sunt aranjate strategic pentru publicul ţintă. Femeilor le sunt dedicate: paharul cu marginea aurită şi cu piciorul alcătuit din cristale, care este şi elemental principal, coroana preţioasă, puful alb dar şi statueta misterioasă din întuneric.
Maşina de epocă, principalul element dedicate domnilor, este amplasată la baza sticlei de băutură şi în acelaşi timp la picioarele siluetei feminine.Rafinamentul sticlei de băutură se îmbină absolut inedit cu elementele feminine care alcătuiesc un cadru intim şi provocator.
Invitaţia este simplă: Încearcă şi vei experimenta o stare de spirit numită ABSOLUT!
Bărduţ Andreea
Facultatea de Litere: Comunicare şi relaţii publice
Anul II IFR
Reclamele ABSOLUT au
devenit piese de colecţie - artă pentru
mese. Privind în oglindă, putem
observa cum arta coincide în atât de
multe feluri cu esenţa publicitară. Şi
publicitatea este tot un manifest. Prin
adăugarea acestei „aure” în jurul
obiectelor, tot ceea ce rămâne
interesant este puterea de a dărui viaţa
unor lucruri „moarte”.
Absolutul timpului este clipa
21
Eu unul sunt clientul perfect al secolului XXI, dacă ceva este îndeajuns de sclipitor o să-l cumpăr. Întrebarea e ce faci atunci când ai un produs despre care şi tu şti că nu e într-o piaţă a lui. Simplu, îl reclami. Bine, nu-l reclami, îl pui într-o reclamă. În majoritatea timpul nevoia de o reclamă pleacă de la tipul ală ciudăţel care are un punct slab pentru cifre. Colegul ăla despre care nu ştii prea multe, dar eşti politicos, pentru el calculează cam tot ce ţine de bani.
Iar în ziua în care el intră puţin prea repede în şedinţă, ştii că nu e bine. Iaurtul tău cu gust de kinoa, ori chips-urile cu gust de shaorma nu se vând. Ei bine, atunci începe planul pentru o reclamă. De aici, în funcţie de cât de mare e corporaţia, sunt două variante. În cazul unei firme mai mici ori a uneia care preferă să nu investească în aşa ceva, o companie de advertising preia frâiele. Pentru cele mai mari, adesea sunt departamente in-house care se ocupă cu acest lucru.
De aici, reclamele sunt sortite fie unui eşec, fie unui succes. Cele proaste sunt peste tot, cele bune nu prea sunt pe la noi.
În vederea acest articol o să continui până la realizarea sa completă.
Din locul unde un grup de persoane fac cuvintele să pună în valoare produsul tău, brief-ul pleacă spre o casă de producţie care o să-ţi facă acele cuvinte să se transforme în fps-uri mai repede decât ai crede. Dar nu şi mai ieftin decât ai crede. De aici e simplu, în funcţie de ce au nevoie, se face un casting. Iar dacă reciclarea
unei pseudovedete e pe lista de zi, casting-ul este eliminat. Căci cine nu vrea să auda ce-a mai făcut insert name here.
Îţi spun eu, nimeni. În ziua în care totul este pregătit, camerele merg iar totul e filmat. În marea majoritate a cazurilor o reclamă poate să aibă oriunde între o zi de filmare şi cinci. În funcţie de reclamă.
Dar, cu toate acestea, nu toate reclamele sunt proaste. Cei ce fac bere şi-s din (h)Olanda au devenit aşa de buni la asta încât îţi face mai mare placerea să le vezi o reclamă. Mult mai mult decât să te uiţi la un scurtmetraj românesc.
Până la urmă, doar anumite produse au nevoie de reclame, iar acum, ca să citez din c.k. Louis “Dacă ai ştii că tipul care ţi-a asamblat telefonul s-a aruncat în cap de pe fabrică după, ce-ai face?” L-ai cumpara, nu te-ar interesa.
Apropo, a văzut cineva ce poze trage 7-le plus cu alea două camere? Nemaipomenit...
Ben Dover
Care-i treaba cu reclamele sau de ce sodomia se plateşte bine pe-o piaţă umplută până la refuz de clasa de jos.
22
Comemorări, tradiții și obiceiuri
Se spune că luna martie este luna femeii, însă, printre ciripit de păsărele, ghiocei plăpânzi și mărțișoare, trebuie să aminim doi bărbați născuți în martie, care au rămas în istorie prin moștenirea lor de care ne bucurăm și astăzi.
Mircea Eliade
Mircea Eliade s-a născut pe data de 13 martie 1907, în București, și a fost un cunoscut scriitor, profesor și filosof român. Acesta este autorul celebrelor romane „Maitreyi” și „Romanul ado-lescentului miop”, pe lângă care ne-a lăsat multe alte opere literare. Este autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite
Mircea Eliade a decedat pe data de 22 aprilie 1986, în Chicago.
Citate:
„A fi liber înseamna, înainte de toate, a fi responsabil față de tine însuți.”
„Dacă fiecare ins ar activa fără gândul recompensei, pământul ar fi un rai.”
Sursa foto: wikipedia.ro
23
Albert Einstein
Albert Einstein s-a născut pe data de 14 martie 1879, la Ulm și a fost un teoretician în domeniul fizicii, de etnie evreiască, care a primit Premiul Nobel pentru fizică în anul 1921. Acesta a publicat peste 300 de lucrări științifice și peste 150 în alte domenii. Cea mai cunoscută formulă a lui Einstein este E=mc² , care cuantifică energia disponibilă a materiei, iar cea mai cunoscută teorie este cea a relativității.
Einstein a decedat pe data de 18 aprilie 1955, în New Jersey, SUA.
Citate:
„Nu mă gândesc la viitor, va veni el oricum.”
„Un intelectual rezolvă problemele. Un geniu le evită.”
Sursă foto: Wikipedia
Mărţişorul, un mic obiect prins într-un şnur alb cu roşu, este oferit persoanelor apropiate, pe 1 Martie, ca vestitor al sosirii primăverii, primind însă, în ultimii ani, semnificaţii diverse, de la podoabă aducătoare de noroc la simbol al renaşterii naturii.
În general, femeile şi fetele primesc mărţişoare şi le poartă pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primăverii. În Moldova însă, obiceiul este ca fetele să dăruiască mărţişoare băieţilor. Împreună cu mărţişorul se oferă adesea şi flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul.
Arheologii au descoperit obiecte cu o vechime de mii de ani care pot fi considerate mărţişoare. Ele au forma unor mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu, înşirate pe aţă, pentru a fi purtate la gât. Cele două culori sunt deschise interpretărilor: roşul poate semnifica vitalitatea femeii, iar albul - înţelepciunea bărbatului. Astfel, şnurul mărţişorului exprimă împletirea inseparabilă a celor două principii.
Semnificaţia firelor alb şi roşu ce se împletesc într-un şnur de care este prins un mic obiect este relevată şi de unele legende. Astfel se spune că Soarele ar fi coborât pe pământ în chip de fată frumoasă şi ar fi fost ţinut prizonier de un zmeu. Pentru a-l elibera, un voinic s-a luptat cu zmeul vărsându-şi sângele în zăpadă. Soarele a urcat din nou pe cer şi, în locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei - vestitori ai primăverii.
Conform unui mit care circulă în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieşit la marginea pădurii şi a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Iarna a chemat vântul şi gerul să distrugă floarea şi ghiocelul a îngheţat, însă Primăvara a dat la o parte zăpada, rănindu-se la un deget din cauza mărăcinilor.
Mărţişorul
24
O picătură de sânge fierbinte a căzut pe floare făcând-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărţişorului fac trimitere la sângele roşu pe zăpada albă.
Se spune că, în vechime, mărţişorul era confecţionat din două fire răsucite de lână colorată - albă şi neagră sau albă şi albastră - şi era dăruit în prima zi din luna martie. Obiceiul mărţişorului este de fapt o secvenţă dintr-un scenariu ritual de înnoire a timpului - primăvara, la moartea şi renaşterea simbolică a Dochiei.
Unele tradiţii spun că firul mărţişorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia, în timp ce urca turma la munte. Asemănător Ursitoarelor care torc firul vieţii copilului la naştere, Dochia torcea firul anului primăvara, la naşterea timpului calendaristic. De aceea, mărţişorul este numit de etnologul Ion Ghinoiu "funia zilelor, săptămânilor şi lunilor anului, adunate într-un şnur bicolor".
Originile sărbătorii mărţişorului nu sunt cunoscute exact, dar se consideră că ea a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci şi al fertilităţii şi vegetaţiei. Această dualitate este remarcată în culorile mărţişorului, albul însemnând pace, iar roşul - război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea.
Răspândit în toate zonele ţării, mărţişorul este pomenit pentru prima dată de Iordache Golescu, iar folcloristul Simion Florea Marian relatează în cartea "Sărbătorile la români" că în Moldova, Muntenia, Dobrogea şi unele părţi ale Bucovinei exista obiceiul
ca părinţii să lege, la 1 martie, copiilor lor o monedă de argint sau de aur la gât sau la mână. Moneda, legată cu un şnur roşu, un găitan din două fire răsucite din mătase roşie sau albă sau mai multe fire de argint şi aur se numeşte mărţişor, mărţiguş sau marţ. Mărţişorul era pus la mâinile sau la gâtul copiilor pentru a le purta noroc în cursul anului, pentru a fi sănătoşi şi curaţi ca argintul la venirea primăverii. În unele zone, copiii purtau mărţişorul 12 zile la gât, iar apoi îl legau de ramura unui pom tânăr. Dacă în acel an pomului îi mergea bine însemna că şi copilului îi va merge bine în viaţă. În alte cazuri, mărţişorul era pus pe ramurile de porumbar sau păducel în momentul înfloririi lor, copilul urmând să fie alb şi curat ca florile acestor arbuşti.
Folcloristul Simion Florea Marian scrie că mărţişorul serveşte celor care îl poartă "ca un fel de amuletă", dar cine doreşte ca acesta să aibă efectul dorit "trebuie să-l poarte cu demnitate".
În prezent, mărţişorul este purtat întreaga lună martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că aceasta va aduce belşug în casele oamenilor. Se zice că dacă cineva îşi pune o dorinţă în timp ce atârnă mărţişorul de pom, aceasta se va împlini. La începutul lui aprilie, într-o mare parte a satelor României şi Moldovei, pomii sunt împodobiţi de mărţişoare. În Transilvania, mărţişoarele se atârnă de uşi, ferestre, de coarnele animalelor domestice, întrucât se consideră că astfel se vor speria duhurile rele.
Mărţişorul este o tradiţie în România, Republica Moldova şi teritoriile învecinate locuite de români sau aromâni. Obiceiuri similare sunt întâlnite în Bulgaria, Albania, Macedonia.
Ziua Femeii
25
Ziua femeiii se sărbătorește pe plan internațional la data de 8 martie și este închinată persoanelor care reprezintă sexul frumos, comemorând realizăriile sociale și politice ale femeilor de-a lungul istoriei, dar și în semn de protest împotriva discriminării și a violenței asupra femeilor.
Această sărbătoare mai este denumită și „Ziua mamei”, datorită faptului că imaginea femeii din viețile noastre o reprezintă mamele, iar sacrificiile pe care le fac acestea, merită macăr o zi de celebrare.
Dragi cititori, iubiți-vă mamele și femeile de aproape în fiecare zi, nu doar pe 8 martie!
Sărbătoarea Mucenicilor
Sărbătoarea Mucenicilor este cea mai populară sărbătoare a primăverii, înainte de sărbătoarea Paştelui. Tradiția spune că, după Babe, urmează nouă zile calde, Zilele Moșilor, mai blânzi decât Babele, iar acestea durează până în data de 17 martie.
„Mucenicii“ preparați de gospodine în ziua praznicului reprezintă ofrande aduse celor 40 de mucenici pentru sacrificiul celor 40 de ostași creștini din Sevasta. În diferite zone geografice, aceste ofrande se numesc măcenici, sfinţişori sau bradoşi. De asemenea, în unele localități mucenicii se prepară sub forma unor colăcei copţi în cuptor, în formă de opt și sunt unși cu miere sau cu sirop de zahăr, apoi sunt asezonați cu nucă măcinată.
Sărbătoarea mucenicilor marchează începutul anului agrar, considerat un hotar între iarnă şi vară, între zilele reci specifice babei Dochia şi vremea călduroasă din zilele Moşilor.
În ziua Sfinţilor Mucenici se face prognoza vremii până la sfârşitul anului. De secole, se spune că, dacă plouă în această zi, va ploua şi în ziua de Paşti. Însă, dacă tună în timpul zilei, este un semn bun: va urma o vară favorabilă culturilor, iar recoltele vor fi mai mari decât speră gospodarii.
În schimb, dacă în ajunul sărbătorii este vreme rece
şi îngheaţă pământul, iarna va dura până la Sfântul Gheorghe, și, în mod cert, va urma o toamnă lungă.
În Muntenia, în ziua praznicului, femeile stropesc obiectele din gospodărie cu agheasmă cu ajutorul unui pămătuf de busuioc: vasele în care gătesc de post, apoi pe cele folosite la prepararea bucatelor pentru sărbătorile de familie, lucrurile de îmbrăcăminte şi proviziliile din cămară. Ritualul este urmat pentru ca gospodarii să aibă hrană până la recolta următoare. În finalul procesiunii, gospodina tămâiază încăperile casei, cu excepţia băii.
Tot în Bucovina există obiceiul ca în ziua de 9 martie bărbaţii să meargă la pescuit. Pescarul care va prinde patruzeci de peşti şi va reuşi să înghită unul viu va avea noroc tot anul la prins peşte. Tot din acest motiv se zice că în ziua celor 40 de Sfinţi e bine nu numai să prinzi, ci chiar să fierbi şi să mănînci 40 de peştişori.
Pentru a avea spor la bani, bărbaţii mănâncă seminţe, iar unitatea de măsură este lingura: la un pahar de vin ei consumă o lingură de semniţe de floarea-soarelui sau de dovleac.
Rubrică scrisă de Andreea-Maria Visu
CRP, anul II
26
Vacanța mare se reîntoarce
Cum ne putem bucura în continuare de venirea primăverii? Soluția este simplă : „Vacanța
mare se reîntoarce”. Din păcate nu în varianta cu-noscută, ci datorită unui stand-up comedy ce va avea loc pe data de 11.03.2017, la ora 18:00, Berăria H. Show-ul va fi susținut de către legenda
umorului românesc, RADU PIETREANU.
„Primăvara începe cu tine” la un show pe cinste cu ocazia
aniversării a 30 de ani de parodie muzicală și spectacole memorabile!
MEMENTO :
11.03.2017
BERĂRIA H
ORA 18:00
INTRARE LIBERĂ
SHOW: NEVASTĂ-TA MĂ-NȘEALĂ!
27
Am schimbat registrul și trecem la lucruri seri-
oase: OPERĂ ȘI OPERETĂ.
„Nunta lui Figaro”, opera în patru acte de Wol-
gang Amadeus Mozart este una dintre cele mai aștep-
tate creații ale lunii martie.
Ca în aproape toate operele lui Mozart, ero-
tismul, sexualitatea şi dragostea sunt principalele mo-
tivaţii ale personajelor, dar în nicio operă a marelui
compozitor sentimentele acestora nu sunt supuse
atâtor schimbări. Se simte deja, din titlul original al
operei „Le Nozze di Figaro” ossia „La folle giornata”
că este vorba despre o căsătorie şi o zi nebună, plină
de haos.
Dirijor: Vlad Conta
Regia: Alexander Rădulescu
Scenografia: Adriana Urmuzescu
Maestru de cor: Daniel Jinga
Asistent de regie: Ştefan Neagrău
Distribuția 11 martie 2017:
Figaro: Vicenţiu Ţăranu
Susanna: Florina Ilie
Contesa: Mihaela Stanciu (debut)
Contele Almaviva: TBA
Cherubino: Antonela Bârnat
Don Bartolo: Iustinian Zetea
Marcellina: Sidonia Nica
Don Basilio: Lucian Corchiş
Barbarina: Valentina Tudose
Antonio: Vasile Chişiu
OPERA NAŢIONALĂ BUCUREŞTIOPERA NAŢIONALĂ BUCUREŞTI
SÂMBĂTĂ SÂMBĂTĂ -- 11.03:11.03:18:3018:30
28
Tot la Opera Națională București are loc
premiera celebrei povești de dragoste „Romeo și
Julieta”, 12.03.2017, ora 18:00.
Distribuţia:
Juliet: Mihaela Soare
Romeo: Robert Enache
Mercutio: Sergiu Dan
Tybalt: Ovidiu Matei Iancu
Paris: Bogdan Cănilă
Rosalinde: Andra Ionete
Benvolio: Cristian Gîdoi
Juliet’s Mother: Laura Blică Toader
Juliet’s Father: Virgil Ciocoiu
Romeo’s Mother: Adina Tudor
Romeo’s Father: Vlad Toader
Rave Pas De Deux: Greta Niţă, Ryou Takaya
3 Babes: Yvonne Slingerald, Lorena Negrea,
Ada Gonzalez
Lady Tybalt: Liliana Nică
Juliet’s Nurse: Irinel Manolovici
Father Lorenzo: Antonel Oprescu
DJ: Ionuţ Diniţă
Dacă weekend-ul este ploios nu ezita să urmărești
unul dintre cele mai bune filme la ora actuala : LOGAN, în
orice cinema din București și nu numai.
Ca regizor al acestui film îl avem pe James Man-
gold, cel care a fost regizor și pentru The Wolverine din
2013 și căruia, din punct de vedere tehnic nu i se poate
reprosa nimic.
Apreciat de toată critica, din colțurile lumii, filmul
este de văzut, fie că ești un împătimit al lumii personajelor
Marvel, un iubitor de filme de acțiune sau pur și simplu un
îndrăgostit de jocul actoricesc aproape fără cusur cu care ne
-a obișnuit Hugh Jackman!
Titlu original / in limba romana: Logan
Regie: James Mangold;
Scenariu: James Mangold, Scott Frank;
Distributie: Hugh Jackman, Patrick Stewart, Dafne Keen;
Durata: 137 min.;
Productie: Donners’ Company, Kinberg Gen-
re, Marvel Entertainment;
Distribuit in Romania de: Odeon Cineplex;
Nota filmsiteatru.ro: 8
29
Pentru că în orice demers, fie personal sau public, comunicarea joacă un rol esențial și pentru că
părerea voastră contează, vă invităm să ne scrieți pe adresa de e-mail a redacție: [email protected]
Dacă sunteți nelămuriți ,curioși sau pur și simplu doriți să ne transmiteți un gând bun, colectivul
redacției DeCeRP stă la dispoziția voastră! Așteptăm cu nerăbdare să vă răspundem la întrebări, să vă ajutăm
și să vă lămurim în legătură cu informațiile furnizate de revista noastră.