chirurgicale_part5

Rezidentiat 2004915 GRUPA SPECIALITATILOR CHIRURGICALE - INTREBARI - PARTEA a V a

Tema nr. 34Herniile abdominale

BIBLIOGRAFIE:1. N. Angelescu, subredactia - Tratat de patologie chirurgicala – vol. I si II – Editura Medicala, 2001

INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU

C1234001. Care forma de hernie este carcterizata prin ciupirea laterala a ansei herniate:hernia strangulata femurala;A. hernia Richter;B. hernia Maydl;C.hernia ombilicala;D.hernia inghinala.E.

(pag. 1308)

C1234002. Hernia inghinala are urmatoarea frecventa intre tipurile de hernii:10-20%;A. 30-40%;B. 80-90%C.15-30%;D.50-60%.E.

(pag. 1309)

C1234003. Care dintre urmatoarele caracteristici morfopatologice sunt valabile in cazul herniilor abdominale:

exteriorizarea viscerelor peritoneale se face in zone slabe parietale aparute secundar;A. viscerele patrund in spatii anatomice peritoneale (fosete, hiatusuri, inele), fara exteriorizare;B. defectul parietal preexista real sau virtual;C.apar la nivelul unor zone slabe, la limita a doua cavitati;D.invelisul herniei este reprezentat de seroasa peritoneala.E.

(pag. 1305)

C1234004. In evolutia herniei, complicatia cea mai nefasta este:pierdere dreptului de domiciliu;A. incarcerarea herniara;B. strangularea herniara;C.retentia acuta de urina;D.ireductibilitatea la palpare.E.

(pag. 1307)

C1234005. Care dintre urmatoarele situatii nu constituie o complicatie a herniilor:peritonita herniara;A. tuberculoza herniara;B. hernia hiatala;C.tumorile herniare;D.corpi straini intrasaculari.E.

(pag. 1308-1309)

C1234006. In care forme de hernii sacul contine mai multe anse intestinale:

915 www.rezidentiat2004.roBaza de date cu intrebari pentru Concursul National de Rezidentiat, sesiunea 2004


hernia epigastrica;A. hernia femurala;B. hernia Maydl;C.hernia Richter;D.hernia obturatorie.E.

(pag. 1308)

C1334007. Cea mai frecventa si cea mai nefasta complicatie a herniilor este:incarcerareaA. tuberculoza herniaraB. peritonita herniaraC.tumorile herniareD.strangulareaE.

(pag. 1307)

C1334008. Care este cea mai frecventa varianta topografica a herniei liniei albe?hernia epigastricaA. hernia juxtaombilicalaB. hernia subombilicalaC.hernia ombilicalaD.hernia spiegelianaE.

(pag. 1316)

C1334009. Organul herniat cel mai frecvent este:vezica urinaraA. colonB. epiplonC.stomacD.uterE.

(pag. 1306)

C1334010. Procentul cel mai mare dintre tipurile de hernii abdominale il detine:hernia femuralaA. hernia ombilicalaB. hernia inghinalaC.hernia obturatorieD.hernia liniei SpiegelE.

(pag. 1309)

C1334011. Pensarea sau "ciupirea laterala" a ansei herniate (hernia Richter) este specifica herniilor:cu inel herniar micA. cu inel herniar largB. herniilor cu pierderea dreptului de domiciliuC.cand in sacul herniar se gaseste diverticulul MeckelD.cu saci multipliE.

(pag. 1308)

C1434012. Bazinul cu diametrul transversal mai mare explica frecventa mai mare la femei a:Incontinentei urinare;A. Herniilor femurale;B. Trombozei venoase profunde prin compresiune pelvina;C.Coxartrozei;D.



Neoplasmului rectal.E.

(pag. 1305)

C1434013. Hernia aparuta la un bolnav varstnic, care a slabit mult intr-o perioada de timp scurta, ridica suspiciunea unei:

Boli consumptive, de regula neoplazica;A. Complicatii in patologia respiratorie;B. Afectiuni cronice urologice;C.Recidive herniare;D.Scaderi a rezistentei peretelui posttraumatic.E.

(pag. 1306)

C1434014. Procedeul Shouldice in cura herniilor inghinale se bazeaza pe:O buna colaborare cu pacientul;A. Absenta strangularii;B. Principiul operatiei Bassini;C.Lipsa de continut al sacului herniar;D.Nici una din cele de mai sus.E.

(pag. 1312)

C1434015. Diverticulii laterali ai sacului herniar reprezinta:Ingustari prin bride;A. Saci multipli;B. Stadiul incipient herniar;C.Zone de strangulare herniara;D.Contraindicatie de rezectie a sacului.E.

(pag. 1306)

C1534016. Examenul clinic obiectiv al pacientului in vederea diagnosticului de hernie abdominala:evidentiaza prezenta unei formatiuni tumorale la nivelul unei zone herniare a peretelui abdominal;A. se efectueaza cu bolnavul in pozitie sezanda;B. fixitatea formatiunii la schimbarea pozitiei este un argument important pentru diagnosticul de hernie;C.nu necesita explorari suplimentare;D.constatarea impulsiunii la efort exclude diagnosticul de hernie abdominala.E.

(pag. 1306)

C1534017. Tratamentul herniilor abdominale:beneficiaza, de regula de procedee conservatoare;A. la adultul tanar, fara tare organice este suficienta purtarea unei centuri ortopedice pentru rezolvarea herniei si prevenirea complicatiilor;

B.

este exclusiv chirurgical, exceptand unele situatii particulare;C.este simptomatic;D.herniile abdominale reductibile nu necesita tratament.E.

(pag. 1309)

C1534018. Herniile inghinale directe:se produc la nivelul fosetelor inghinale mijlocii si sunt supranumite "de slabiciune“;A. se produc la nivelul fosetelor inghinale laterale;B. se produc la nivelul fosetelor inghinale interne;C.se produc prin persistenta canalului peritoneo-vaginal;D.sunt determinate de un defect parietal congenital.E.

(pag. 1311-1312)



C1534019. Herniile abdominale reprezinta:exteriorizarea partiala sau totala a unuia sau mai multor viscere, din cavitatea peritoneala, la nivelul unor zone slabe ale peretelui abdominal, preexistente anatomic;

A.

exteriorizarea partiala sau totala a unuia sau mai multor viscere, din cavitatea peritoneala la nivelul unei dehiscente musculo-aponevrotice postoperatorii;

B.

exteriorizarea partiala sau totala a unuia sau mai multor viscere din cavitatea peritoneala posttraumatic;C.exteriorizarea partiala sau totala a unuia sau mai multor viscere, din cavitatea peritoneala postoperator;D.iesirea viscerelor abdominale la exterior printr-o solutie de continuitate a peretelui abdominal posttraumatic sau postoperator.

E.

(pag. 1304)

C1534020. Tratamentul herniilor abdominale strangulate:este exclusiv chirurgical si reprezinta o urgenta majora;A. rezolvarea prin taxis este suficienta;B. tratamentul ortopedic este suficient;C.nu reprezinta o urgenta chirurgicala, putand fi aplicat si in regim de chirurgie programata;D.in cazul herniilor strangulate este totdeauna necesara rezectia organului herniat.E.

(pag. 1309)

C1534021. Complicatia cea mai frecventa, care apare in evolutia herniilor abdominale se refera la:peritonita herniara;A. corpii straini intrasaculari;B. ireductibilitatea herniei, ce imbraca doua aspecte anatomo-clinice distincte: incarcerarea herniara si strangularea herniara;

C.

tumorile herniare;D.traumatismele in zona herniara.E.

(pag. 1306-1307)

C1634022. Herniile femurale, ca frecventa sunt:de trei ori mai frecvente la barbati decat la femeiA. de trei ori mai frecvente la femei decat la barbatiB. egale ca frecventa la femei si barbatiC.de doua ori mai frecvente la barbati decat la femeiD.de doua ori mai frecvente la femei decat la barbatiE.

(pag. 1313)

C1634023. Peretele anterior al canalului inghinal este reprezentat de:fascia transversalisA. tendonul conjunctB. muschiul transvers abdominalC.aponevroza muschiului oblic externD.muschiul oblic internE.

(pag. 1310)

C1634024. Herniile inghinale oblice interne se produc:la nivelul fosetei inghinale lateraleA. la nivelul fosetei inghinale medianeB. la nivelul inelului femuralC.la nivelul fosetei inghinale medialeD.la nivelul inelului ombilicalE.

(pag. 1312)

C1634025. Hernia Laugier se produce:



prin inelul si apoi canalul femuralA. prin loja vasculara, inapoia vaselor femuraleB. prin loja vasculara, printre vasele femuraleC.printre fibrele ligamentului GimbernatD.prin loja vasculara, inaintea vaselor femuraleE.

(pag. 1314)

C1634026. Cea mai frecventa si nefasta complicatie a herniilor este reprezentata de:tuberculoza herniaraA. corpii straini intrasaculariB. strangularea herniaraC.tumorile herniareD.peritonita herniaraE.

(pag. 1307)

C1634027. Herniile liniei albe reprezinta aproximativ:1% din totalul herniilorA. 2% din totalul herniilorB. 3% din totalul herniilorC.4% din totalul herniilorD.5% din totalul herniilorE.

(pag. 1316)

C2234028. Herniile abdominale reprezintă:exteriorizarea parţială sau totală a viscerelor din cavitatea peritoneală la nivelul unor zone slabe ale peretelui abdominal preexistente anatomic

A.

exteriorizarea viscerelor din cavitatea peritoneală la nivelul unor zone slabe parietale apărute secundar unor plăgi operatorii

B.

exteriorizarea viscerelor din cavitatea peritoneală la nivelul unor zone slabe parietale, secundar unor plăgi traumatice

C.

afecţiuni de tip protruziv la nivelul diafragmuluiD.herniile în care viscerele nu se exteriorizează pătrunzând în spaţii anatomice rezultate din modalitatea de dispunere a organelor şi a continuităţii seroasei peritoneale

E.

(pag. 1304 – 1305)

C2234029. Hernia Littre este definită ca hernia al cărei sac herniar conţine:epiploonA. colonB. diverticul MeckelC.apendiceD.diverticuli coloniciE.

(pag. 1306)

C2234030. Epiploocelul este definit ca prezenţa în sacul herniar de:epiploonA. intestin subţireB. testiculC.diverticul MeckelD.stomacE.

(pag. 1306)

C2234031. După mecanismul de producere, herniile ombilicale se clasifică în:hernii directe( de slăbiciune) ce apar mai ales la bărbaţiA.



hernii directe(de slăbiciune) ce apar mai ales la femei obeze, multipare prin îngustarea inelului ombilical şi protruzia sub tegument a viscerelor acoperite de peritoneu şi fascia Richet

B.

hernii indirecte (de forţă) mai frecvente la femei obeze şi multipare prin hernierea viscerelor acoperite de peritoneu şi fascia Richet prin inelul ombilical

C.

hernii indirecte (de forţă), mai frecvente la bărbaţi, la care viscerele acoperite de peritoneu şi fascia Richet traversează tunelul ombilical ajungând sub tegument

D.

nici o variantă nu este corectăE.

(pag. 1315- 1316)

C2234032. Care dintre următoarele hernii nu este caracterizată ca hernii rare:hernia spiegelnianăA. hernia epigastricăB. hernia lombarăC.hernia peritonealăD.hernia ischiaticăE.

(pag. 1316 - 1317)

C2234033. În herniile ombilicale examenul clinic obietciv descoperă în regiunea ombilicală o formaţiune pseudotumorală :

de consistenţă inegalăA. neboselatăB. uşor reductibilăC.nedureroasăD.acoperită cu tegumenteE.

(pag. 1316)

C2234034. Lacuna vasculară:conţine vasele femurale: artera medial, vena lateralA. conţine vasele femurale: artera anterior, vena posteriorB. conţine vasele femurale: artera lateral, vena medialC.este mărginită lateral de ligamentul lacunar GimbernatD.este mărginită posterior de ligamentul lacunar GimbernatE.

(pag. 1314)

C2234035. Hernia Maydl este caracterizată prin:i se mai spune şi hernia în “W” sau “strangulare retrogradă”A. interesarea a două bucle intestinaleB. interesarea a trei bucle intestinale, prezente toate în sacul herniarC.interesarea a trei bucle, una în sac, iar celălalte două intraabdominaleD.strangularea prin pensare lateralăE.

(pag. 1308)

C2234036. Bubonocelul reprezintă situaţia în care sacul herniar al unei hernii inghinale se găseşte:la nivelul orificiului herniar profundA. în plin canal inghinalB. sacul depăşeşte orificiul inghinal superficialC.fundul sacului se găseşte la nivelul orificiului inghinal superficialD.sacul a ajuns la nivelul bursei scrotaleE.

(pag. 1311)

C2234037. În hernia inghino-superficială:testicolul blochează orificiul superficialA. o parte a sacului se insinuează între peritoneu şi fascia transversalisB.



o parte a sacului se insinuează între muşchiul oblic extern şi cel internC.o parte a sacului se insinuează între aponevroza muşchiului oblic intern şi tegumentD.testicolul blochează orificiul profundE.

(pag. 1311)

C2234038. În strangularea herniară:stadiul de congestie este stadiul finalA. în stadiul de echimoze inelul de stricţiune stânjeneşte circulaţia venoasă, determinând edem parietal şi transudaţie în lumenul ansei ca şi în interiorul sacului

B.

lichidul din sac este seros sau sanghinolent în stadiul de gangrenăC.în stadiul de echimoze, ansa intestinală este inertă, flască, de culoare cenuşie, cu tentă verzuie pe alocuri, extrem de friabilă

D.

în stadiul de congestie, macroscopic, ansa este edemaţiată, cu luciul seroasei dispărut, iar la locul stricţiunii se remarcă şanţul de strangulare, cu leziuni morfologice mai avansate decât restul ansei

E.

(pag. 1307)

C2234039. În cazul examenului clinic al unei hernii inghinale:palparea corectă presupune a pătrunde cu indexul prin orificiul inghinal superficial începând de la baza scrotului şi mergând ascendent, superior şi lateral

A.

palparea pulsaţiilor arterei epigastrice inferioare lateral de sac o definesc ca oblică externăB. palparea pulsaţiilor arterei epigastrice inferioare medial de sac o definesc ca directăC.percuţia sacului evidenţiază sonoritate în cazul epiplooceluluiD.percuţia sacului evidenţiază matitate în cazul enteroceluluiE.

(pag. 1312)

C2534040. Herniile abdominale reprezintă:exteriorizarea parţială sau totală a unuia sau mai multor viscere din cavitatea peritoneală, la nivelul unor zone slabe ale peretelui abdominal, preexistente anatomic

A.

exteriorizarea parţială sau totală a unuia sau mai multor viscere din cavitatea peritoneală, la nivelul unei dehiscenţe musculo-aponevrotice postoperatorii

B.

exteriorizarea parţială sau totală a unuia sau mai multor viscere din cavitatea peritoneală, posttraumaticC.exteriorizarea parţială sau totală a unuia sau mai multor viscere din cavitatea peritoneală, postoperatorD.exteriorizarea parţială sau totală a unuia sau mai multor viscere din cavitatea peritoneală, postoperator sau postraumatic

E.

(pag. 1304)

C2534041. Examenul clinic obiectiv al pacientului în vederea diagnosticului de hernie abdominală necomplicată:

evidenţiază prezenţa unei formaţiuni tumorale la nivelul unei zone herniare a peretelui abdominalA. se efectuează cu bolnavul numai în poziţie şezândăB. fixitatea formaţiunii la schimbarea poziţiei este un argument important pentru diagnosticul de hernieC.nu necesită explorări suplimentareD.constată impulsiune la efortul de tuse, ceea ce exclude diagnosticulE.

(pag. 1306)

C2534042. Complicaţia cea mai frecventă care apare în evoluţia unei hernii este:peritonita herniarăA. ireductibilitatea, ce îmbracă două aspecte: încarcerarea şi strangulareaB. tumorile herniareC.traumatismele în zona herniarăD.corpii străini intrasaculariE.

(pag. 1306-1307)

C2534043. În cazul strangulării unei hernii abdominale:



conţinutul sacului se modifică rapid prin interceptarea pediculilor vasculari la nivelul saculuiA. leziunile intrasaculare interesează numai mezoul ansei intestinaleB. sacul herniar nu prezintă modificări specificeC.hernia rămâne reductibilă în clinostatism dar este foarte dureroasăD.ansele intestinale supraiacente nu suferă modificăriE.

(pag. 1307-1308)

C2534044. Tratamentul herniilor abdominale:beneficiază, de regulă, de tratament conservatorA. la adultul tânăr, fără tare organice, este suficientă purtarea unor centuri ortopedice pentru rezolvarea herniei şi prevenirea complicaţiilor

B.

este numai chirurgical, cu excepţia unor situaţii particulareC.este unul simptomaticD.herniile abdominale reductibile nu necesită tratamentE.

(pag. 1309)

C2534045. Tratamentul herniilor abdominale strangulate:este exclusiv chirurgicalA. rezolvarea prin taxis este suficientăB. tratamentul ortopedic este suficientC.nu reprezintă o urgenţă chirurgicală, putând fi aplicat şi în regim de chirurgie programatăD.necesită totdeauna rezecţia ansei intestinale strangulate, indiferent de aspectul acesteiaE.

(pag. 1309)

C2534046. Herniile inghinale directe:se produc la nivelul fosetei inghinale mediale şi sunt supranumite,, de slăbiciune,,A. se produc la nivelul fosetei inghinale lateraleB. se produc la nivelul fosetei inghinale interneC.se produc prin persistenţa conductului peritoneo-vaginalD.sunt determinate de un defect parietal congenitalE.

(pag. 1311-1312)

C2534047. Procedeul retrofunicular Postempski pentru cura chirurgicală a unei hernii inghinale, este:refacerea peretelui abdominal într-un singur plan, înapoia funiculului spermatic, cu realizarea unui orificiu inghinal unic, supero-extern

A.

aşezarea funiculului spermatic profund, retroperitonealB. un procedeu anatomic de refacerea peretelui abdominalC.procedeul chirurgical cel mai folosit actual pentru cura herniei directeD.un procedeu care permite izolarea mai bună a sacului herniarE.

(pag. 1313)

C2534048. Elementul comun al învelişurilor herniei abdominale este:fascia transversalisA. grăsimea properitonealăB. grăsimea retroperitonealăC.sacul herniarD.aponevroza muşchiului oblic mareE.

(pag. 1305)

C2534049. Sacului herniar i se descriu următoarele segmente:gâtul sacului, corpul sacului, fundul saculuiA. defectul parietal în care este angajat sacul, învelişurile sacului, conţinutul saculuiB.



segmentul intraparietal, segmentul subtegumentar, segmentul migrat în altă zonă anatomicăC.segmentul tubular, segmentul diverticular şi segmentul circular, când acesta existăD.inelul herniar, traiectul herniar şi diverticulul peritonealE.

(pag. 1306)

C2534050. Hernia Littre este tipul de hernie în care organul herniat este reprezentat de:epiploonA. intestin subţireB. diverticul MeckelC.cecul cu apendicele cecalD.vezica urinarăE.

(pag. 1306)

C2534051. Examenul clinic obiectiv al unui pacient cu hernie abdominală necomplicată, evidenţiază următoarele semne caracteristice

reductibilitatea şi expansiunea la efortA. prezenţa circulaţiei colaterale în zona herniarăB. prezenţa mişcărilor de reptaţie la nivelul peretelui abdominalC.îngroşarea tegumentului în zona herniarăD.prezenţa cicatricelor postoperatorii abdominaleE.

(pag. 1306)

C2534052. În tratamentul chirurgical al unei hernii abdominale strangulate:drenajul cavităţii peritoneale este obligatoriuA. se rezecă organului herniat şi se reface anatomic pereteleB. se rezecă obligatoriu marele epiploon angajat în sacul de hernieC.rezecţia unei anse cu viabilitatea la limită se face dacă, după deschiderea sacului şi incizia inelului de stricţiune, nu îşi reia culoarea normală şi mobilitatea

D.

se poate proceda, de regulă, la reducerea herniei prin taxis, pentru a amâna intervenţia chirurgicalăE.

(pag. 1309)

C2534053. Procedeul Bassini de refacerea peretelui abdominal constă în:sutura tendonului conjunct şi a lamboului cranial din fascia transversalis la marginea posterioară a arcadei inghinale

A.

întărirea peretelui şi aşezarea planurilor de sutură prefunicularB. întărirea peretelui şi aşezarea cordonului spermatic properitonealC.întărirea peretelui şi aşezarea cordonului spermatic subtegumentarD.modificarea tehnicii descrise de ShouldiceE.

(pag. 1312)

C2634054. Factorii determinanţi în producerea herniilor abdominale sunt:obezitateaA. eforturi mici, dar repetateB. discolagenozeC.boli consumptiveD.hipotiroidiaE.

(pag. 1305)

C2634055. Cel mai frecvent organ herniat este reprezentat de:vezica urinarăA. trompa uterinăB. epiploonC.apendice cecalD.



diverticulul MeckelE.

(pag. 1306)

C2634056. Hernia Laugier se produce:înaintea vaselor femuraleA. înapoia vaselor femuraleB. printre fibrele ligamentului GimbernatC.printre vasele femuraleD.prin inelul şi apoi canalul femuralE.

(pag. 1314)

C2634057. Peretele posterior al canalului inghinal este reprezentat de:aponevroza muşchiului oblic externA. muşchiul oblic internB. muşchiul transvers abdominalC.fascia transversalisD.teaca muşchilor drepţi abdominaliE.

(pag. 1310)

C2634058. Herniile inghinale reprezintă dintre tipurile de hernie:60-70%A. 70-80%B. 80-90%C.90-95%D.20-30%E.

(pag. 1309)

C2834059. Hernia femurala Laugier se caracterizeaza prin:Herniere printre fibrele ligamentului GimbernatA. Herniere anterior de vasele femuraleB. Herniere inapoia vaselor femuraleC.Herniere printre vasele femuraleD.Herniere prin loja musculo-nervoasaE.

(pag. 1314)

C2834060. Hernia Richter reprezinta:O hernie ombilicala strangulata la un ciroticA. Pensarea laterala a marginii antimezostenice a ansei herniateB. Un inel herniar neobisnuit de largC.Apendicita intrasacularaD.Existenta diverticulului Meckel in sacul herniarE.

(pag. 1308)

C2934061. Factorul determinant in producerea herniilor abdominale e reprezentat de:obezitateA. eforturi mici si repetateB. boli consumptiveC.sexul masculinD.discolagenozeE.

(pag. (1) pag 1305)

C2934062. In hernia Littré,organul herniat e reprezentat de:



epiploonA. diverticul MeckelB. apendiceC.intestin subtireD.vezica urinaraE.

(pag. (1) pag 1306)

INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU

C1234063. Cele doua caracteristici patognomonice ale herniei peretelui abdominal sunt:durerea vie accentuata de efort;A. formatiune tumorala in zona herniara;B. reductibilitatea;C.consistenta dura cu matitate la percutie;D.tendinta de expansiune la efort.E.

(pag. 1306)

C1234064. Care dintre formele enumerate sunt considerate hernii inghinale dobandite:hernii peritoneo-vaginale;A. hernie vaginala inchistata;B. hernie interstitiala;C.bubonocel;D.hernie funiculara cu chist al cordonului.E.

(pag. 1311)

C1234065. Modificarile morfopatologice ale viscerelor din hernia strangulata caracteristice stadiului al doilea sunt:

edemul parietal si transudatia sero-sangvinolenta;A. ansa intestinala inerta, flasca, cenusie, verzuie;B. multiple echimoze subseroase, cu false membrane;C.anse supraiacente destinse;D.perforatia intestinala.E.

(pag. 1307-1308)

C1234066. Herniile abdominale reprezinta:exteriorizarea partiala a continutului retroperitoneal;A. exteriorizarea partiala sau totala a unuia sau a mai multor viscere peritoneale;B. exteriorizarea viscerelor peritoneale prin zone bine consolidate ale peretelui abdominal;C.exteriorizarea viscerelor peritoneale prin zone slabe ale peretelui abdominal preexistente anatomic;D.exteriorizarea viscerelor peritoneale secundara unui act operator.E.

(pag. 1304)

C1234067. Peretele posterior al canalului inghinal este format din urmatoarele elemente anatomice:tendonul conjunct reunit al muschilor oblic intern si transvers abdominal;A. fascia transversalis-portiune a fasciei endoabdominale;B. ligamentul inghinal format de insertia aponevrozei oblicului extern;C.ligamentul Henle si Hasselbach;D.muschiul cremaster.E.

(pag. 1310)

C1334068. Peretele posterior al canalului inghinal primeste intariri fibroase sub forma ligamentelor:



ligamentul HenleA. ligamentul HasselbachB. ligamentul CooperC.ligamentul rotundD.ligamentul GimbernatE.

(pag. 1310)

C1334069. Herniile abdominale pot fi:ereditareA. congenitaleB. dobanditeC.infectioasaD.degenerativaE.

(pag. 1305)

C1334070. Evolutia herniilor poate fi spre:vindecare spontanaA. complicatii cu risc vitalB. sporire progresiva in dimensiuniC.suprainfectiaD.degenerare malignaE.

(pag. 1306-1307)

C1334071. Caracteristicile patognomonice care eticheteaza o formatiune tumorala la nivelul unei zone herniare drept hernie sunt:

tegument cu aspect de coaja de portocalaA. contururi neregulateB. reductibilitateC.consistenta duraD.tendinta de expansiune la effortE.

(pag. 1306)

C1334072. Hernia inghinala directa este:hernie de "slabiciune"A. hernie de "forta"B. hernie cu sac globulosC.hernie cu sac situat medial de vasele epigastrice inferioareD.hernie exceptional de raraE.

(pag. 1311-1312)

C1334073. Herniile femurale sunt:hernii de "slabiciune"A. mai frecvent la barbatiB. exteriorizate prin inelul femuralC.mai frecvent la femeiD.predispuse la strangulareE.

(pag. 1313-1314)

C1334074. Tratamentul chirurgical al herniilor are drept obiective:excizia tegumentuluiA. izolarea sacului herniarB. conservarea sacului herniarC.



tratarea continutului sacului herniarD.refacerea peretelui abdominal cat mai anatomicE.

(pag. 1309)

C1334075. Examenul clinic obiectiv evidentiaza in hernia strangulata:ireductibilitatea hernieiA. durere la palparea hernieiB. regiunea herniara mult destinsaC.abdomen excavatD.tegument modificat prin aspect inflamator progresivE.

(pag. 1308)

C1434076. Procedeul retrofunicular Postempski:Reface peretele intr-un singur strat;A. Este similar cu procedeul Bassini;B. Se adreseaza herniei obturatorii;C.Se adreseaza herniei inghinale;D.Nici una dintre cele de mai sus.E.

(pag. 1313)

C1434077. Forme patologice particulare in procesul strangularii herniare inghinale:Pensarea sau “ciupirea laterala” a ansei herniate (hernia Richter);A. Volvularea cu invaginatie;B. Strangularea retrograda (hernia Maydl sau hernia in W);C.Oprirea testiculului din migrare;D.Dilatarea inelului herniar si protruzia sub tegument a viscerelor.E.

(pag. 1308)

C1434078. Herniile femurale:Ocupa locul doi ca frecventa;A. Sunt asociate frecvent cu herniile ombilicale;B. Sunt intalnite de doua ori mai des la femei;C.Nu sunt influentate niciodata de obezitate;D.Sunt intalnite de trei ori mai des la femei.E.

(pag. 1313)

C1434079. Dupa infiltratia mezenterului cu xilina sau procaina 1% si lavaj cu ser fiziologic, in tratamentul herniei strangulate, revenirea viabilitatii ansei strangulate se urmareste timp de:

¼- ½ ore;A. 15-30 secunde;B. 60-90 minute;C.15-30 minute;D.2 ore.E.

(pag. 1309)

C1434080. Alegeti structurile anatomice dispuse la nivelul ombilicului:Ligamentul Hesselbach;A. Uraca;B. Peritoneul parietal anterior;C.Ligamentul rotund al ficatului;D.Fascia Richet.E.

(pag. 1315)



C1434081. Printre varietatile de hernie femurala se numara si:Hernia Laugier;A. Hernia Spiegel;B. Hernia prin loja musculo-nervoasa;C.Hernia femurala clasica;D.Hernia prin loja vasculara.E.

(pag. 1314)

C1434082. Din categoria herniilor rare fac parte:Herniile obturatorii;A. Herniile spiegeliene;B. Herniile lombare;C.Herniile postoperatorii;D.Herniile Richter.E.

(pag. 1317)

C1434083. Semnul clinic subiectiv care domina tabloul clinic in herniile abdominale poate fi:Dispneea;A. Incetinirea tranzitului;B. Durerea resimtita de bolnav ca o senzatie de greutate, tractiune;C.Impotenta functionala;D.Durerea vie accentuata de eforturi sau ortostatism prelungit.E.

(pag. 1306)

C1434084. Herniile liniei albe:Sunt cel mai frecvent la nivel suprapubian;A. Se intalnesc cel mai rar la nivel epigastric;B. Au hernia epigastrica drept cea mai frecventa forma;C.Sunt exceptionale la nivel subombilical;D.Se trateaza frecvent nechirurgical.E.

(pag. 1316-1317)

C1534085. Herniile abdominale congenitale:au transmitere ereditara dominanta;A. sunt aparente de la nastere sau pot fi observate ulterior;B. pot fi datorate dezvoltarii incomplete a peretelui abdominal;C.pot fi datorate existentei canalului peritoneo-vaginal neobliterat;D.se produc in momentul nasterii.E.

(pag. 1305)

C1534086. Caracteristicile clinice patognomonice ale unei hernii abdominale necomplicate sunt:duritatea formatiunii herniare;A. fixitatea formatiunii herniare;B. reductibilitatea;C.tendinta de expansiune la efort;D.durerea intensa, cu caracter colicativ.E.

(pag. 1306)

C1534087. Obiectivele tratamentului chirurgical al unei hernii abdominale sunt:izolarea sacului herniar;A. rezectia intestinului continut in sac;B. tratarea continutului sacular;C.



refacerea peretelui abdominal la nivelul regiunii herniare, cat mai anatomic cu putinta;D.suprimarea cauzei.E.

(pag. 1309)

C1534088. Hernia epigastrica:este cea mai frecventa varietate topografica de hernie a liniei albe;A. are o simptomatologie caracteristica, ce nu necesita explorari suplimentare;B. durerea imputabila tumefactiei herniare poate ascunde o suferinta viscerala;C.in prezenta simptomatologiei dureroase se impune explorarea paraclinica a organelor din etajul supramezocolic;

D.

uneori, impune laparotomie exploratorie.E.

(pag. 1316-1317)

C1534089. Dupa traiectul intraparietal herniile inghinale se impart in:hernii inghinale oblice externe;A. hernii inghinale directe;B. hernii inghinale complete;C.hernii inghinale oblice interne;D.herniile inghinale mixte.E.

(pag. 1311)

C1534090. Herniile rare ale peretelui abdominal sunt reprezentate de:herniile ombilicale;A. herniile lombare;B. herniile femurale;C.herniile ischiatice;D.herniile spiegeliene.E.

(pag. 1317)

C1534091. Herniile femurale:sunt cele mai rare hernii abdominale;A. sunt recunoscute ca hernii de slabiciune;B. sunt mai frecvente la femei, datorita diametrului transversal al pelvisului si deci si al inelului femural mai mare;

C.

se exteriorizeaza la nivelul regiunii femurale, clasic prin inelul femural, dar si prin alte puncte slabe ale acesteia;

D.

inelul femural este larg, ceea ce face ca strangularea sa fie o complicatie rara.E.

(pag. 1313-1314)

C1534092. Herniile femurale, in unele situatii, pot fi dificil de diferentiat de:o hernie inghinala;A. adenopatie femurala;B. hidrocel;C.anevrism al arterei femurale;D.ectazia crosei venei safene.E.

(pag. 1314)

C1534093. In morfopatologia oricarei hernii, clasic, se descriu urmatoarele elemente:defectul parietal;A. invelisurile herniare;B. inelele Ramonede;C.continutul herniar;D.prezenta unei tumori herniare.E.



(pag. 1305-1306)

C1634094. Herniile ombilicate directe, apar mai ales:la barbatiA. la femei obezeB. la copiiC.la femei si barbati in egala masuraD.la femei multipareE.

(pag. 1316)

C1634095. Obiectivele tratamentului chirurgical al herniilor sunt:reducerea continutului herniar prin taxisA. izolarea sacului herniarB. tratarea continutului sacului herniarC.contentia herniei prin bandaje sau centuriD.refacerea peretelui abdominal la nivelul regiunii herniareE.

(pag. 1309)

C1634096. Herniile congenitale sunt determinate de:dezvoltare incompleta a peretelui abdominalA. existenta canalului peritoneo/vaginal, neobliteratB. obezitateC.hipotiroidiaD.boli consumptiveE.

(pag. 1305)

C1634097. Factorii determinanti in producerea herniilor sunt:afectiuni inflamatorii acuteA. neoplaziiB. eforturi mici si repetateC.eforturi mari brutal efectuateD.afectiuni inflamatorii croniceE.

(pag. 1305)

C1634098. Herniile lombare se produc prin spatiul delimitat de:creasta iliacaA. marginea laterala a masei musculare sacro-lombareB. ultima coastaC.linia SpiegelD.coloana vertebrala lombaraE.

(pag. 1317)

C1634099. Lacuna vasculara este delimitata:anterior, ligamentul inghinalA. posterior, ligamentul pectineal CooperB. lateral, ligamentul lacunar GimbernatC.medial, tractul iliopubianD.superior, ligamentul HesselbachE.

(pag. 1314)

C1634100. In categoria herniilor rare, sunt incluse:herniile femuraleA.



herniile lombareB. herniile ischiaticeC.herniile liniei albeD.herniile obturatoriiE.

(pag. 1317)

C1634101. Organele cel mai frecvent herniate sunt:epiploonA. intestin subtireB. trompa uterinaC.vezica urinaraD.apendicele cecalE.

(pag. 1306)

C1634102. Sacul herniei ombilicale, contine cel mai frecvent:epiploonA. intestin subtireB. colon transversC.vezica urinaraD.apendice cecalE.

(pag. 1316)

C2234103. Rezistenţa peretelui abdominal este determinată de modul de alcătuire şi de calitatea structurilor sale şi este dependentă de factori generali ce influenţează calitatea acestora, favorizând apariţia herniilor.Aceşti factori sunt:

discolagenozeA. neoplazii, alte boli comsumptiveB. obezitateaC.sexul masculin, ce predispune la hernii femuraleD.hipertiroidiaE.

(pag. 1303)

C2234104. În morfopatologia oricărei hernii, clasic se descriu următoarele elemente:defectul parietalA. învelişurile hernieiB. organul herniarC.nici unul dintre cele anterioareD.doar primele două varianteE.

(pag. 1305)

C2234105. Categoria factorilor determinanţi ai herniilor, dictată de elementul presional este reprezentată de:

eforturi mici uniceA. eforturi mici dar repetateB. eforturi mari efectuate brutal în condiţii ce se opun traiectelor liniilor de forţă ce caracterizează biomecanica musculaturii abdominale

C.

eforturi moderate , efectuate gradat cu direcţionarea tensiunii generate în paralel cu liniile de forţă menţionate anterior

D.

nici un răspuns corectE.

(pag. 1305)

C2234106. Sacul herniar:este parte a seroasei peritoneale angajată odată cu organul ce herniază prin defectul parietalA.



dimensiunea şi structura sa nu sunt modificate de factorul timpB. herniile recente sunt în general mici, sacul fiind un mic diverticul al peritoneului visceralC.herniile vechi de regulă au dimensiuni mici ale sacului, acesta devenind din ce în ce mai fibros spre exteriorD.în herniile vechi îşi modifică structura, devenind din ce în ce mai fibros spre exterior şi contractând aderenţe cu viscerele pe care le conţin

E.

(pag. 1305 – 1306)

C2234107. Sacul herniar:poate prezenta diverticuli laterali, ce reprezintă zone de strangulare herniarăA. în herniile inghino-peritoneale poate fi multipluB. i se descrie un segment iniţial, la nivelul inelului profund prin care se exteriorizează, numit fuindul saculuiC.în herniile ombilicale embrionare poate lipsiD.i se descrie un segment intermediar, variabil în traiectul parietal ( corpul sacului)E.

(pag. 1306)

C2234108. Organele herniate cel mai frecvent sunt reprezentate de:intestin subţireA. colonB. stomacC.epiploonD.apendiceE.

(pag. 1306)

C2234109. Sacul herniar prezintă:îngustări prin bride, diafragme, aşezate succesiv în interiorul sacului în herniile inghinale dobânditeA. saci multipli în herniile ombilicale de tip embrionarB. aderenţe cu viscerul pe care îl conţin, în herniile vechiC.diverticuli laterali, ce reprezintă zone de strangulare herniarăD.conţinut de epiploon (= enterocel)E.

(pag. 1306)

C2234110. Caracteristicile patognomonice necesare pentru etichetarea unei formaţiuni tumorale de la nivelul unei zone herniare a peretelui abdominal drept hernie sunt:

lipsa de modificare la effortA. prezenţa de semne celsiene localB. reductibilitateaC.tendinţa de reducere la effortD.tendinţa de expansiune la effortE.

(pag. 1306)

C2234111. În cazul examinării unui bolnav cu hernie abdominală:elementul dominant este prezenţa unei zone excavate la nivelul unei zone herniare a peretelui abdominalA. în ortostatim, la inspecţie se poate contura prezenţa unei formaţiuni tumorale la nivelul unei zone recunoscută ca zonă slabă a peretelui abdominal

B.

la palpare în ortostatism se constantă consistenţa variabilă după conţinut: renitent elastică, granulară, în cazul în care în sac se găseşte epiploon

C.

prin palpare blândă, în ortostatism se poate aprecia reductibilitateaD.simptomul care domină de obicei tabloul clinic este durereaE.

(pag. 1306)

C2234112. În categoria herniilor abdominale rare sunt incluse:herniile spiegelieneA. herniile ombilicaleB.



herniile lombareC.herniile obturatorii exteriorizate la rădăcina coapsei pe faţa lateralăD.herniile ischiaticeE.

(pag. Pagina1306)

C2234113. În cazul herniilor liniei albe:excluzând herniile ombilicale, care alcătuiesc o entitate anatomo-clinică distinctă , se deosebesc patru variaţii topografice de hernii ale liniei albe

A.

hernia epigastrică este cea mai frecventă formăB. hernia subombilicală este cea mai frecventă formăC.hernia juxtaombilicală se produce printr-o breşă aponevrotică situată la 2 cm deasupra sau dedesubtul ombilicului

D.

hernia epigastrică este excepţionalăE.

(pag. 1316)

C2234114. În cazul herniilor ombilicale:în formele necomplicate semnele clinice sunt minoreA. caracteristică este evoluţia diiscontinuăB. strangularea este o complicaţie rară, dar totodată cea mai gravăC.conţinutul sacului este cel mai adesea epiploon sau intestin subţireD.sacul herniar este gros şi rezistentE.

(pag. 1316)

C2234115. În hernia ombilicală:complicaţia cea mai frecventă şi totodată cea mai gravă este strangulareaA. tratamentul este de principiu ortopedic, cel chirurgical fiind recomandat rarB. caracteristică este evoluţia continuăC.coletul sacului aderă strâns la inelul ombilical inextensibil, constituind un factor de risc pentru strangularea conţinutului

D.

herniile indirecte ( de slăbiciune) apar mai frecvent la bărbaţiE.

(pag. 1316)

C2234116. Herniile spiegeliene:se produc prin angajarea unui viscer în canalul obturatorA. apar în spaţiul cuprins între creasta iliacă, marginea laterală a masei musculare sacro-lombare şi ultima coastă

B.

se exteriorizează rar sub piele, cel mai frecvent rămânând între planurile muşchilor laţi ai abdomenuluiC.impun diagnosticul diferenţial cu tumorile peretelui ( fibrom, lipom), cu un abces sau un hematomD.sunt determinate de persistenţa fundului de sac Douglas primitivE.

(pag. 1317)

C2234117. Care afirmaţii referitoare la hernii sunt adevărate:herniile liniei albe reprezintă aproximativ 2% din totalul herniilor, fiind mai frecvente la femeiA. herniile ischiatice apar mai ales la femeiB. herniile peritoneale apar mai ales la femeiC.herniile ombilicale directe apar mai ales la femei obeze, multipareD.herniile ombilicale indirecte ( de slăbiciune) sunt mai frecvente la bărbaţiE.

(pag. 1316 -1317)

C2234118. Herniile ischiatice:se exteriorizează în regiunea fesieră prin marea sau mica scobitură ischiaticăA. apar mai ales la femeiB. apar în spaţiul cuprins între creasta iliacă, marginea laterală a masei musculare sacro-lombare şi ultima C.



coastăapar de-a lungul liniei SpiegelD.cura chirurgicală se face pe cale mixtă: abdominală sau perinealăE.

(pag. 1317)

C2234119. Examenul clinic obiectiv al unui pacient cu hernie ombilicală decoperă în regiunea ombilicală o formaţiune pseudotumorală cu următoarele caracteristici:

mărime variabilăA. acoperită de tegumente destinse sau chiar violaceeB. consistenţă uniformăC.moderat dureroasăD.greu reductibilă datorită aderenţelor precoceE.

(pag. 1316)

C2234120. La nivelul regiunii ombilicale întâlnim următoarele elemente vestigiale:uracaA. arterele ombilicale obliterateB. ligamentul rotund al ficatului cu arterele ombilicale cu traiect ascendentC.ligamentul rotund al ficatului cu vena ombilicală obliterată cu traiect descendentD.ligamentul rotuind al ficatului cu arterele ombilicale obliterate cu traiect descendentE.

(pag. 1315)

C2234121. Fascia Richet reprezintă un element anatomic al regiunii ombilicale caracterizat prin:acoperă parţial sau total inelul ombilicalA. este formată din peritoneul parietal anteriorB. reprezintă un element vestigial conţinând vena ombilicală obliteratăC.are forma unei lame patrulatereD.este o densificare a ţesutului celulo-adipos properitonealE.

(pag. 1315)

C2234122. După locul de debut al herniei se întâlnesc mai multe varietăţi ale herniei femurale. Care sunt acelea?

hernia femurală clasică, prin inelul şi apoi canalul femuralA. hernia Laugier, printre fibrele ligamentului GimbernatB. hernia prin loja musculo-nervoasăC.hernia prin loja vascularăD.hernia obturatorieE.

(pag. 1314, 1316)

C2234123. Varităţile de hernie femurală sunt:hernia Laugier, printre fibrele ligamentului pectineal CooperA. hernia prin loja musculo-nervoasăB. hernia Laugier prin inelul şi apoi canalul femuralC.hernia Laugier printre fibrele ligamentului inghinalD.hernia prin loja vascularăE.

(pag. 1314)

C2234124. Locul clasic de producere a herniilor femurale este inelul femural. Acesta are următoarele caracteristici:

situat lateral de vena femuralăA. este acoperit de un sept fibros derivat din fascia transversalisB. la acest nivel se găseşte ultimul ganglion inghinal profund, ganglionul Cloquet – RoenmullerC.se prelungeşte inferior şi lateral de teaca vaselor femurasle, către hiatusul safen al fasciei cribrosaD.



inelul şi canalul femural sunt spaţii virtuale, devenind reale în condiţiile apariţiei unei herniiE.

(pag. 1314)

C2234125. Lacuna vasculară a vaselor femurale este delimitatăanterior – ligamentul inghinalA. posterior – ligamnentul lagunar GimbernatB. lateral – tractul ilio-pubianC.posterior- ligamentul pectineal CooperD.lateral - ligamentul lacunar GimbernatE.

(pag. 1314)

C2234126. În tratamentul herniilor femurale:de regulă se suturează tendonul conjunct împreună cu arcada inghinală la ligamentul Cooper, bine individualizat prin disecţie

A.

cale de abord poate fi inghinală, femurală sau mixtăB. refacerea defectului parietal nu va ţine cont de ligamentul CooperC.atunci când structurile fibroase nu sunt suficient de solide se impune plasarea de proteze sintetice special confecţionate

D.

uneori, pentru izolarea sacului herniar este nevoie de secţionarea ligamentului inghinalE.

(pag. 1314-1315)

C2234127. În hernia femurală:sacul herniar este de regulă micA. organele conţinute în sac sunt predispuse la strangulareB. simptomatologia este comună, fenomenele dureroase fiind însă mai discreteC.uneori diagnosticul de hernie femurală devine dificil de diferenţiat de o hernie inghinală sau adenopatie femurală

D.

strangularea intestinelor în sac se face mai des total, datorită dimensiunilor şi inextensibilităţii ineluluiE.

(pag. 1314)

C2234128. Herniile femurale:ocupă locul doi ca frecvenţă între herniiA. sunt cele mai frecvente herniiB. sunt de trei ori mai frecvente la femei decât la bărbaţiC.sunt de trei ori mai frecvente la bărbaţi decât la femeiD.sunt recunoscute ca hernii de slăbiciuneE.

(pag. 1313)

C2234129. Evolutiv, după poziţia sacului faţă de traiectul inghinal, herniile oblice externe se clasifică în:punct herniar, în care sacul se află la nivelul orificiului inghinal profundA. hernie interstiţială, cu sacul în plin canal inghinalB. hernie inghino-funiculară – sacul depăşeşte orificiul inghinal superficialC.hernie inghino-scrotală, în care fundul sacului se găseşte la nivelul orificiului inghinal superficialD.hernie inghino-scrotală, cu sacul la nivelul orificiului herniar profundE.

(pag. 1311)

C2234130. După traiectul intraparietal, herniile inghinale se împart în:oblice interneA. oblice externeB. directeC.hernii GlasserD.hernii LaugierE.



(pag. 1311, 1314)

C2234131. În hernia inghino-properitonealătesticolul blochează orificiul superficialA. testicolul se opreşte în plin traiect inghinalB. o parte a sacrului se insinuează între peritoneu şi fascia transversalisC.testicolul blochează orificiul profundD.sacul se insinuează între aponevroza muşchiului oblic extern şi tegumentE.

(pag. 1311)

C2234132. În hernia inghino-interstiţială:testicolul blochează orificiul superficialA. testicolul se opreşte în plin traiect inghinalB. o parte a sacului se insinuează între peritoneu şi fascia transversalisC.o parte a sacului se insinuează între aponevroza muşchiului oblic extern şi tegumentD.o parte a sacului se insinuează între muşchiul oblic extern şi cel internE.

(pag. 1311)

C2234133. Herniile inghinale congenitale pot fi:peritoneo-vaginaleA. peritoneo-funiculareB. vaginale închistateC.hernie funiculară cu chist al cordonuluiD.câştigateE.

(pag. 1311)

C2234134. Herniile inghinale oblice externe:pot fi congenitale sau dobânditeA. sunt numai dobânditeB. au sacul herniar printre elementele funiculului spermatic la bărbatC.sacul herniar se află totdeauna medial de pulsaţiile perceptibile clinic ale arterei epigastrice inferioareD.sacul herniar se află uneori medial de de pulsaţiile perceptibile clinic ale arterei epigastrice inferioareE.

(pag. 1311)

C2234135. Foseta inghinală laterală:este situată lateral de vasele epigasdtrice inferioareA. corespunde orificiului inghinal superficialB. corespunde orificiului inghinal profundC.corespunde triunghiului HesselbachD.este situată înapoia ligamentului HenleE.

(pag. 1310, 1311)

C2234136. Herniile inghinale directe:se produc la nivelul fosetei inghinale medialeA. se produc la nivelul fosetei inghinale lateraleB. se produc la nivelul fosetei inghinale medianeC.se mai numesc şi hernii de slăbiciuneD.se produc prin inelul femuralE.

(pag. 1311)

C2234137. Complicaţiile herniilor includ:încarcerarea herniarăA.



strangularea herniarăB. peritonită herniarăC.corpi străini intrasaculariD.tendinţa de expansiune la effortE.

(pag. 1307 - 1309)

C2234138. În tabloul clinic al unei hernii strangulate, de regulă sunt implicate ansele intestinului subţire, iar simptomatologia include:

bolnavul purtător al unei hernii, în mod brusc, în urma unui efort, remarcă imposibilitatea reducerii acesteiaA. apare un sindrom de ocluzie intestinală joasăB. durerile sunt violente şi îmbracă un caracter de colici de luptă ce încep şi se sfârşesc la nivelul obstacoluluiC.vărsăturile apar tardiv şi sunt fecaloide de la începutD.tranzitul intestinal pentru fecale şi gaze poate fi încă prezent în primele ore ale strangulării, din segmentul de sub obstacol

E.

(pag. 1308)

C2234139. Cura chirurgicală a herniilor inghinale include următoarele procedee:procedeul anatomic Bassini, care respectă traiectul inghinalA. procedeul anatomic Shouldice, care respectă traiectul inghinalB. procedeul anatomic Postempski, care respect; traiectul inghinalC.procedeul retrofunicular Forgue ce desfiinţează traiectul inghinalD.procedeul prefunicular Postempski ce desfiinţează traiectul inghinalE.

(pag. 1312, 1313)

C2234140. Ligamentele ombilicale mediane, mediale şi laterale au ca substrat anatomic:uracaA. vasele epigastrice superioareB. porţiunile obliterate ale arterelor ombilicaleC.vasele epigastrice inferioareD.ligamentul inghinalE.

(pag. 1310)

C2534141. Herniile abdominale congenitale:au transmitere ereditarăA. sunt aparente de la naşterte sau pot fi observate ulteriorB. pot fi datorate persistenţei canalului peritoneo-vaginalC.se produc în momentul naşteriiD.pot fi datorate dezvoltării incomplete a peretelui abdominalE.

(pag. 1305)

C2534142. Herniile abdominale dobândite ca urmare a scăderii rezistenţei peretelui abdominal recunosc ca factori de risc:

structurile anatomice specifice care cartacterizează zonele herniareA. discolagenoze, în care ţesutul conjunctiv de susţinere este calitativ inferiorB. efortul mare, brutal efectuatC.boli consumptive( neoplazii, boli inflamatorii acute sau cronice) care afectează troficitatera peretelui abdominal

D.

decompensări ascitice, de origine cardiacă sau hepaticăE.

(pag. 1305-1306)

C2534143. În morfopatologia oricărei hernii, se descriu calsic următoartele elemente:defectul parietalA. învelişurile herniareB.



inelele RamonedeC.organul herniarD.prezenţa unei tumori herniateE.

(pag. 1305-1306)

C2534144. Caracteristicile clinice patognomonice ale unei hernii abdominale necomplicate sunt:duritatea unei formaţiuni în zona herniarăA. fixitatea formaţiunii herniareB. expansiunea la efort de tuseC.reductibilitatea prin taxis şi în decubit dorsalD.durerea intensă cu caracter colicativE.

(pag. 1306)

C2534145. Obiectivele tratamentului chirurgical al unei hernii abdominale sunt:izolarea sacului herniarA. rezecţia organului conţinut în sacB. tratarea conţinutului sacularC.refacerea peretelui abdominalD.herniile abdominale nu beneficiază de tratament chirurgicalE.

(pag. 1309)

C2534146. După traiectul intraparietal herniile inghinale se clasifică în:hernii inghinale oblice externeA. hernii inghinale directeB. hernii inghinale congenitaleC.hernii inghinale oblice interneD.herniile inghinale nu au traiect intraparietal, defectul aponevrotic fiind reprezentat de un orificiuE.

(pag. 1311)

C2534147. Herniile femurale:sunt cele mai rare hernii abdominaleA. sunt recunoscute ca hernii de slăbiciuneB. sunt mai frecvente la femeie, datorită diametrului transversal al bazinului mai mare şi deci şi al inelului femural mai mare

C.

se exteriorizează la nivelul regiunii femurale, clasic prin inelul femural, dar şi prin alte puncte slabe ale acestuia

D.

prezintă totdeauna un sac voluminos de hernieE.

(pag. 1313-1314)

C2534148. În herniile femurale strangularea intestinului în sac:nu determină manifestări cliniceA. se datorează dimensiunilor şi inextensibilităţii inelului femuralB. mai des, realizează pensarea laterală (Richter)C.este cea mai rară complicaţie a herniei femuraleD.impune totdeauna rezecţia ansei intestinale strangulate, indiferent de aspectul intraoperator al intestinuluiE.

(pag. 1314)

C2534149. Ruptura învelişurilor herniare în herniile ombilicale:este o complicaţie frecventăA. este o complicaţie rarăB. impune intervenţia chirurgicală de urgenţăC.nu este o urgenţă chirurgicalăD.



se tratează conservatorE.

(pag. 1316)

C2534150. Hernia epigastrică:este cea mai frecventă varietate topografică de hernie a liniei albeA. are o simptomatologie caracteristică şi nu necesită explorări suplimentareB. durerea atribuită tumefacţiei parietale poate ascunde o suferinţă visceralăC.în prezenţa simptomatologiei dureroase se impune explorarea paraclinică a viscerelor din etajul supramezocolic

D.

uneori, impune intraoperator realizarea unei laparotomii exploratorii pentru elucidarea diagnosticului diferenţial

E.

(pag. 1316-1317)

C2534151. Herniile rare ale peretelui abdominal sunt reprezentate de :herniile ombilicaleA. herniile lombareB. herniile femuraleC.herniile ischiaticeD.herniile spiegelieneE.

(pag. 1317)

C2534152. Herniile femurale, în unele situaţii, pot fi dificil de diferenţiat de:o hernie inghinalăA. adenopatia femuralăB. hidrocelC.anevrism al arterei femuraleD.ectazia crosei venei safene interneE.

(pag. 1314)

C2534153. Diagnosticul difertenţial al unei hernii abdominale se face cu:eventraţiaA. sarcinaB. evisceraţiaC.tumorile abdominaleD.hernia internăE.

(pag. 1305)

C2534154. În etiopatogenia unei hernii abdominale dobândite se iau în considerare:rezistenţa peretelui abdominalA. creşterea presiunii intraabdominaleB. factori constituţionaliC.intervenţii chirurgicale anterioareD.traumatisme abdominale în antecedenteE.

(pag. 1305)

C2534155. Într-o hernie abdominală dobândită, calitatea structurilor anatomice parietale este influenţată de:

discolagenozeA. neoplaziiB. obezitateC.factorul profesionalD.boli cronice pulmonareE.



(pag. 1305)

C2534156. Clasic, descrierea morfopatologică a unei hernii abdominale cuprinde următoarele elementeprezenţa tumefacţieiA. defectul parietalB. funiculul spermatic sau ligamentul rotund al uteruluiC.învelişurile sacului herniarD.organul herniatE.

(pag. 1305)

C2534157. Într-o hernie abdominală, defectul parietel se poate prezenta ca:zonă fluctuentă a pereteluiA. inel herniarB. traiect herniarC.tumoare parietală depresibilăD.depresiune a pereteluiE.

(pag. 1305)

C2534158. Herniile abdominale vechi, necomplicate, se caracterizează prin:dimensiunile mai mari ale saculuiA. structura fibrozată a saculuiB. prezenţa aderenţelor între sacul herniar şi organul herniatC.predispoziţia mai mare la strangulareD.atrofierea organului herniatE.

(pag. 1306)

C2534159. Aspectele morfologice particulare al sacului herniar care pot fi întâlnite sunt:îngustări prin bride şi diafragmeA. diverticuli laterali ai saculuiB. saci multipliiC.transformare în cordon fibrosD.transformare chisticăE.

(pag. 1305)

C2534160. Simptomele unei hernii abdominale necomplicate sunt reprezerntate de:durerea sub formă de greutate sau tracţiuneA. durerea vie accentuată de efort fizic sau ortostatism prelungitB. scaune diareiceC.meteorismD.vărsături bilioaseE.

(pag. 1306)

C2534161. Sediul şi caracterul durerii în herniile ombilicale şi ale liniei albe, pot mima o altă afecţiune, cum ar fi:

pneumopatia bazalăA. suferinţa de tip biliarB. suferinţa de tip ulcerosC.infarctul de mezenterD.pancreatita acutăE.

(pag. 1306)

C2534162. La palparea unei hernii, după reducerea conţinutului sacului, se apreciază:dimensiunile defectului parietalA.



traiectul defectului parietal şi consistenţa structurilor învecinateB. prezenţa sau absenţa revărsatului intraperitonealC.prezenţa sau absenţa tumorilor intraperitonealeD.tendinţa la expansiune la un efort pe care îl solicităm bolnavuluiE.

(pag. 1306)

C2534163. Examenul clinic general al bolnavului cu hernie abdominală este important pentru că:aduce date de orientare terapeutică şi prognosticăA. evidenţiază factorii constituţionali predispozanţiB. asocierea cu varicele, hemoroizii sau piciorul plat încadrează hernia într-o tulburare metabolicăC.prezenţa unei afecţiuni cronice respiratorii sau a constipaţiei cronice, obligă la cura chirurgicală a herniei în regim de urgenţă

D.

scăderea ponderală, vârsta mai înaintată şi prezenţa herniei ridică, de regulă, suspiciunea unei boli neoplazice,

E.

(pag. 1306)

C2534164. Hernia Richter este:specifică zonelor cu inel micA. pensarea sau,, ciupirea laterală,, a ansei herniateB. tipul de hernie strangulată cu tranzit prezent sau chiar acceleratC.tipul de hernie strangulată cu evoluţie lentă, bine toleratăD.tipul de hernie strangulată care nu produce necroză ischemicăE.

(pag. 1308)

C2534165. Strangularea unei hernii conţinând ansă jejunală proximală, se manifestă prin:vărsături precoce şi abundenteA. oprirea imediată a tranzitului intestinalB. dureri colicative abdominaleC.meteorismul poate lipsiD.meteorismul important şi simetricE.

(pag. 1308)

C2534166. O hernie inghinală oblică externă:este numai congenitalăA. este numai dobândităB. este congenitală şi dobândităC.are un sac globulosD.se produce prin inelul inghinal profundE.

(pag. 1311)

C2534167. După poziţia sacului herniar faţă de traiectul inghinal, o hernie inghinală oblică externă se poate prezent ca:

punct herniarA. hernie interstiţialăB. epiplocelC.bubonocelD.enterocelE.

(pag. 1311)

C2534168. O hernie inghinală directă are urnătoarele particularităţi:sacul este piriformA. gâtul sacului este largB. traiectul este oblic în jos şi medialC.



defectul parietal se găseşte medial de pulsaţiile arterei epigastrice inferioareD.se produce la nivelul triunghiului HesselbachE.

(pag. 1311-1312)

C2534169. Herniile inghinale oblice interne au următoarele caracteristici:sunt excepţional de rareA. se produc la nivelul unde peretele este întărit de ligamentul Colles, tendonul conjunct şi ligamentul HenleB. se produc prin foseta medianăC.sunt varietatea de hernie fără sac peritonealD.sunt complet asimptomatice, fiind descoperite întâmplătorE.

(pag. 1312)

C2534170. O formaţiune tumorală din regiunea inghinofemurală poate fi:hernie dacă este reductibilă şi prezintă expansiune la efortA. hernie cu pierderea dreptului de domociliu dacă este voluminoasă şi se reduce doar parţialB. hernie strangulată dacă formaţiunea devine brusc dureroasă şi nereductibilăC.varicocel dacă are dezvoltare inghinoscrotală şi creşte bruscD.hidrocel dacă se palpează cordoane varicoase pe traiectul funuculului spermaticE.

(pag. 1312-1306-1308)

C2534171. Procedeul Forgue de refacerea peretelui abdominal într-o hernie inghinală este:un procedeu prefunicularA. un procedeu anatomicB. un procedeu retrofunicularC.un procedeu care aşează funiculul spermatic properitonealD.un procedeu în care se suturează toate planurile musculoaponevrotice la arcada inghinală şi anterior de funiculul spermatic

E.

(pag. 1313)

C2534172. Procedeele care folosesc materiale sintetice biocompatibile se aplică în anumite cazuri de hernie abdominală, cum ar fi:

herniile mici şi dureroaseA. herniile bilateraleB. herniile recidivateC.herniile inghinale la femeieD.pacienţii care depun un efort fizic mareE.

(pag. 1313)

C2534173. Hernia Berger este definită ca fiind:hernia printre fibrele ligamentului GimbernatA. hernia prin loja vascularăB. hernia prin distensia inghineiC.hernia în care coexistă hernia femurală şi hernia inghinalăD.hernia in W cu strangulare retrogradăE.

(pag. 1314)

C2534174. Caracterele particulare ale sacului de hernie ombilicală sunt:sacul herniar este foarte subţireA. stratul adipos este foarte bine reprezentatB. tegumentul este subţire şi se poate ulceraC.coletul sacului aderă strâns la inelul herniarD.se insinuează în teaca dreptuluiE.



(pag. 1315-1316)

C2534175. Herniile spiegeliene se deosebesc prin aceea că:se exteriorizează rar sub pieleA. se dezvoltă cel mai frecvent între muşchii laţi ai abdomenuluiB. se pot confunda cu abcesul, hematomul sau lipomul parietalC.nu prezintă sac peritonealD.sacul peritoneal conţine totdeauna epiploonE.

(pag. 1317)

C2534176. Herniile ischiatice:sunt mai frecvente la bărbaţiA. se exteriorizează prin regiunea fesierăB. cura chirurgicală se face numai pe cale fesierăC.cura chirurgicală se face numai pe cale abdominalăD.cura chirurgicală se face pe cale fesieră sau abdominalăE.

(pag. 1317)

C2634177. Formele patologice particulare ale strangulării herniare sunt:pensarea laterală a ansei herniate (hernia Richter)A. peritonita herniarăB. strangularea retrogradă (hernia Maydl)C.tuberculoza herniarăD.tumorile herniareE.

(pag. 1308)

C2634178. Herniile inghinale oblice externe, după poziţia sacului faţă de traiectul inghinal, se clasifică înŞ

punct herniarA. hernie interstiţialăB. bubonocelC.hernie inghino-funicularăD.hernie inghino-properitonealăE.

(pag. 1311)

C2634179. Herniile inghinale congenitale pot fi:hernii peritoneo-vaginaleA. hernii inghino-funiculareB. hernii peritoneo-funiculareC.hernii vaginale inchistateD.hernii funiculare cu chist al cordonuluiE.

(pag. 1311)

C2634180. Următoarele afirmaţii, cu privire la herniile ombilicale sunt false:ocupă locul al 3-lea, după cele inghinale şi femuraleA. constituie aproximativ 5-10% din totalul herniilorB. ocupă primul loc, ca frecvenţăC.reprezintă 50% din totalul herniilorD.herniile ombilicale se clasifică, după mecanismul de producere, în hernii directe şi hernii indirecteE.

(pag. 1315)

C2634181. Herniile rare sunt reprezentate de:herniile inghinaleA.



herniile lombareB. herniile obturatoriiC.herniile ischiaticeD.herniile peritonealeE.

(pag. 1317)

C2634182. Factorii favorizanţi în producerea herniilor abdominale sunt:eforturi mari brutal efectuateA. decompensări ascitice de origine cardiacă sau hepaticăB. boli consumptiveC.hipertiroidiaD.obezitateE.

(pag. 1305)

C2634183. Următoarele afirmaţii, cu privire la herniile femurale, sunt adevărate:ocupă locul doi ca frecvenţăA. de 3 ori mai frecvente la bărbaţi decât la femeiB. sunt cunoscute ca hernii de slăbiciuneC.sunt precedate de obezitateD.sunt de 3 ori mai frecvente la femei decât la bărbaţiE.

(pag. 1313)

C2634184. Herniile inghinale oblice interne se caracterizează prin:se produc prin foseta inghinală lateralăA. apar prin foseta inghinală medianăB. sunt excepţional de rareC.se produc prin foseta inghinală medialăD.sunt frecventeE.

(pag. 1312)

C2634185. În hernia inghinală strangulată, stadiul de congestie al intestinului strangulat se caracterizează macroscopic prin:

culoare violacee închisă cu multiple echimoze subseroaseA. ansă intestinală inertă, flască, cenuşie cu tentă verzuie pe alocuri, extrem de friabilăB. ansă edemaţiată, cu luciul seroasei dispărutC.la nivelul şanţului de strangulare peretele este subţiat, uneori redus la seroasăD.leziunile sunt reversibile după îndepărtarea agentului cauzatorE.

(pag. 1307)

C2634186. Herniile ischiatice se caracterizează prin:apar mai ales la femeiA. apar la nivelul liniei semilunare SpiegelB. se exteriorizează în regiunea fesierăC.sunt determinate de persistenţa fundului de sac DouglasD.cura chirurgicală se face pe cale fesieră sau abdominalăE.

(pag. 1317)

C2834187. Selectati elementele definitorii pentru hernia Maydl:Este o forma aparte de hernie inghinala strangulataA. Sunt interesate trei bucle intestinale, doua intraabdominal si una intrasacularB. De regula se stranguleaza ansa din abdomen constituind o capcana pentru operatorC.Se mai numeste hernie in WD.



Ansele intrasaculare nu sufera niciodata leziuni ischemiceE.

(pag. 1308)

C2834188. Selectati din enumerarea urmatoare herniile oblice externe:Hernia vaginala inchistataA. Punctul herniarB. Hernia peritoneo-vaginalaC.Hernia LaugierD.Hernia inghino-superficialaE.

(pag. 1311)

C2834189. Herniile ombilicale directe au urmatoarele caracteristici:Sunt hernii de fortaA. Apar mai frecvent la femei obezeB. Apar mai frecvent la femei multipareC.Sacul herniar se insinueaza sub fascia RichetD.Inelul ombilical este dilatatE.

(pag. 1316)

C2834190. Incarcerarea herniara are urmatoarele elemente definitorii:Reprezinta o complicatie a herniilorA. Elementele din sacul herniar nu mai pot fi reduseB. Integritatea viscerelor herniate este afectata prin tulburarile acute de vascularizatieC.Este apanajul herniilor miciD.Motivele ireductibilitatii sunt contractarea de aderente intre sac si continutul sauE.

(pag. 1307)

C2834191. Precizati care sunt elementele comune tehnicilor Bassini si Shouldice, utilizate in cura chirurgicala a herniilor:

Se utilizeaza in herniile inghinaleA. Sunt procedee retrofuniculareB. Fac uz de plase din materiale sintetice biocompatibileC.Deschid fascia transversalisD.Refac peretele posterior al canalului inghinal prin doua duble surjeturiE.

(pag. 1312)

C2834192. Selectati elementele anatomice care delimiteaza lacuna vasculara a regiunii femurale:Ligamentul interfoveolar HesselbachA. Ligamentul inghinalB. Ligamentul ilio-pubianC.Ligamentul pectineal CooperD.Ligamentul lacunar GimbernatE.

(pag. 1314)

C2834193. Diagnosticul diferential al herniei femurale se face cu:Hernia obturatorieA. Hernia ischiadicaB. Ectazia crosei safene miciC.Abcesul rece osifluentD.Adenopatia femuralaE.

(pag. 1314)



C2834194. Selectati elementele anatomice care se sutureaza de regula in cura unei hernii femurale:Arcada inghinalaA. Fascia RichetB. Tendonul conjunctC.Ligamentul lacunar GimbernatD.Ligamentul CooperE.

(pag. 1314)

C2934195. Referitor la hernia Maydl,urmatoarele afirmatii sunt corecte:de obicei,ansa intraabdominala sufera leziuni ischemiceA. evolueaza rapid spre sfacel si flegmon piostercoralB. este o forma de strangulare retrogradataC.caracterizeaza zonele herniare cu inel micD.intereseaza trei bucle intestinaleE.

(pag. (1) pag 1308)

C2934196. Urmatoarele afirmatii despre evolutia herniilor inghinale oblice externe sunt adevarate:punct herniar-sacul se afla in plin canal inghinalA. bubonocel-sacul la nivelul orificiului inghinal superficialB. hernia interstitiala-sacul in plin canal inghinalC.hernia inghino-funiculara-sacul depaseste orificiul inghinal superficialD.hernia inghino-scrotala-sacul la nivelul orificiului inghinal profundE.

(pag. (1) pag 1311)

C2934197. Forme rare de hernia abdominale sunt:hernia epigastricaA. hernia lombaraB. hernia juxtaombilicalaC.hernia obturatorieD.hernia peritonealaE.

(pag. (1) pag 1317)

C2934198. In herniile ombilicale:sacul herniar este foarte subtireA. continutul sacului este frecvent epiploonB. complicatia cea mai frecventa este ruptura invelisurilor herniareC.tratamentul principal este ortopedicD.tegumentul se poate ulceraE.

(pag. (1) pag 1316)

C2934199. Factorii care tin de actul chirurgical si influenteaza negative procesul de cicatrizare al plagii operatorii sunt:

varsta inaintataA. obezitateaB. supuratia plagiiC.hipoproteinemia,anemiaD.tipul de laparatomieE.

(pag. (1) pag 1318)

C2934200. Referitor la evisceratiile posttraumatice sunt adevarate urmatoarele afirmatii cu exceptia:consecutive plagilor abdominale penetranteA. se opereaza cu maximum de urgentaB.



in afara mediului spitalicesc nu se va aplica panasament sterilC.pot determina starea de socD.se opereaza sub anestezie localaE.

(pag. (1) pag 1320)



Tema nr. 35Herniile hiatale



C1235001. Principala complicatie a volvulusului gastric din hernia hiatala paraesofagiana este:ulcerul stomacului herniat;A. hemoragiile digestive superioare cu anemie secundara;B. strangularea gastrica;C.necroza cu perforatia stomacului;D.refluxul gastro-esofagian.E.

(pag. 1389)

C1235002. In volvulusul gastric strangulat din hernia hiatala paraesofagian, la examenul radiologic toraco-abdominal simplu, se evidentiaza:

o imagine hidroaerica supradiafragmatica;A. doua imagini hidroaerice subfrenice;B. doua imagini hidroaerice subdiafragmatice;C.doua imagini hidroaerice, dintre care una supradiafragmatica, retrocardiac;D.doua imagini hidroaerice, dintre care una supradiafragmatica, precardiac.E.

(pag. 1389)

C1235003. Metoda clasica pentru cura chirurgicala a herniei hiatale prin rostogolire consta in:ingustarea inelului hiatal, suturand pilierii posterior de esofag;A. toracotomie posterolaterala dreapta in spatial V-VI;B. ingustarea inelului hiatal, suturand pilierii anterior de esofag;C.metode identice cu hernia hiatala prin alunecare.D.hemifundoplicatura Toupet.E.

(pag. 1389)

C1235004. Cea mai frecventa complicatie a herniei hiatale prin rostogolire este:hemoragiile digestive superioare masive;A. hemoragiile oculte cu anemie secundara;B. ulcerul stomacului herniat;C.volvulusul gastric;D.strangularea gastrica.E.

(pag. 1389)

C1335005. Cea mai frecventa complicatie a herniei hiatale paraesofagiene este:ulcerul stomacului herniatA. volvulus gastricB. strangulare gastricaC.gastrita acutaD.sangerari oculte (hemoragie oculta cu anemie secundara)E.

(pag. 1389)

C1335006. Care este elementul caracteristic al herniei hiatale paraesofagiene?



sac herniar voluminos cu coletA. absenta sacului herniarB. nu se complica cu strangulareC.se asociaza obligatoriu cu refluxul gastro-esofagianD.cardia situata in toraceE.

(pag. 1389)

C1435007. Cea mai grava complicatie a herniei hiatale prin rostogolire e:necroza cu perforatie a stomacului strangulatA. hemoragia digestiva masiva prin ulceratii gastriceB. cancer esofagianC.strictura esofagiana totalaD.fistula gastrpulmonaraE.

(pag. 1389)

C1435008. In tratamentul chirurgical al herniilor prin rostogolire sint adevarate urmatoarele cu exceptia:

se practica excizia sacului peritonealA. se practica sutura pilierilor anterior de esofagB. prezenta perforatiei implica rezectii polare superioareC.se poate practica toracotomia posterolaterala dreapta in spatiul VII-VIII intercostalD.se pot asocia procedee antirefluxE.

(pag. 1389)

C1535009. Care din urmatoarele complicatii ale herniilor hiatale prin alunecare predispus la degenerescenta maligna?

brahiesofagul secundar;A. stenoza esofagiana peptica;B. volvulusul gastric;C.ulcerul esofagian perforat;D.esofagul Barrett.E.

(pag. 1383)

C1535010. La care din urmatoarele explorari paraclinice se recurge in vederea diagnosticarii unei hernii hiatale paraesofagiene?

tomografie computerizata;A. ultrasonografie transparietala;B. pH-metrie;C.rezonanta magnetica nucleara;D.tranzitul baritat esogastric.E.

(pag. 1389)

C1535011. In care din urmatoarele situatii herniile hiatale prin alunecare nu prezinta indicatie de abord toracic?

pacient cu hernie hiatala caruia ii va fi necesara si miotomie esofagiana concomitenta pentru achalazie;A. pacient normoponderal cu esofagita peptica severa rebela la tratamentul medicamentos;B. pacientul prezinta o stenoza esofagiana dilatabila asociata cu brahiesofag;C.asocierea unei boli pulmonare care necesita biopsie tisulara locala;D.obezitatea extrema a pacientului.E.

(pag. 1385)

C1535012. In herniile hiatale mari, pe imaginea de profil a tranzitului baritat esogastric, stomacul apare:precardiac;A.



retrocardiac;B. in aria pleurala dreapta;C.paracardiac drept;D.paracardiac stang.E.

(pag. 1383)

C1635013. Dintre operatiile de fundoplicatura, cel mai folosit procedeu este:procedeul NissenA. procedeul GavriliuB. procedeul DorC.procedeul ToupetD.procedeul Belsey-Mark IVE.

(pag. 1385)

C1635014. Incidenta herniei hiatale este:5 ‰ locuitoriA. 10 ‰ locuitoriB. 20 ‰ locuitoriC.25 ‰ locuitoriD.30 ‰ locuitoriE.

(pag. 1381)

C1635015. Semnele radiologice in herniile hiatale mari, prin alunecare, sunt urmatoarele, cu exceptia:masa opaca rotunda sau ovala, situata imediat supradiafragmatic stangA. semne de "ulcer de colet"B. din profil imaginea apare dispusa retrocardiacC.esofagul toracic este flexuosD.esofagul toracic este rectiliniuE.

(pag. 1383)

C1635016. Principala complictie a volvulusului gastric din hernia hiatala paraesofagiana este:strangularea gastricaA. hemoragia digestivaB. varsaturileC.pancreatita acutaD.infarctul entero-mezentericE.

(pag. 1389)

C1635017. Avantajele vagotomiei cu antrectomie si diversie duodenala totala sunt urmatoarele, cu exceptia:

facilitate tehnicaA. morbiditate si mortalitate reduseB. suprimarea refluxului bilio-pancreaticC.stabilitatea efectului terapeuticD.potentialul ulcerogenicE.

(pag. 1388)

C2235018. Gastroplastia Collins utilizata in tratamentul herniei hiatale este :o operatia de alungire a esofagului scurtA. un procedeu de fundoplicaturaB. un procedeu de hemifundoplicaturaC.este o operatie de scurtare a esofagului lungD.



un procedeu de gastropexieE.

(pag. 1387)

C2235019. Avantajele diversiei duodenale totale sunt:suprimarea regurgitaţiei alimentare cu riscul aspiraţiei nocturneA. facilitatea tehnicaB. morbilitatea si mortalitatea redusaC.stabilitatea efectului terapeuticD.suprimarea refluxului biliopancreaticE.

(pag. 1388)

C2235020. Prezenţa refluxului gastroesofagian in hernia hiatala este legata ( dupa De Meester ) :prezenţa segmentului distal al esofagului in torace supus presiunii pozitive intratoraciceA. absenţa segmentului distal al esofagului din abdomen nefiind supus presiunii pozitive intraabdominaleB. prezenţa segmentului distal al esofagului in torace supus presiunii negative abdominaleC.prezenţa segmentului distal al esofagului in torace supus presiunii negative toraciceD.nici o variantaE.

(pag. 1381)

C2235021. Radiologic, in hernia hiatala cu brahiesofag congenital si porţiune herniata de stomac de calibru asemanator cu al esofagului :

este usor de pus in evidenţa diagnosticul intotdeaunaA. numai examenul in strat subţire poate diferenţia pliurile gastrice de cele esofagieneB. pliurile gastrice sunt foarte fineC.pliurile esofagiene sunt groaseD.diagnosticul poate fi precizat si numai prin examen baritat monostratE.

(pag. 1383)

C2235022. Volvulusul gastric este apanajul exclusiv:al herniei hiatale paraesofagiene mariA. al herniei hiatale paraesofagiene miciB. al herniei hiatale prin alunecare miciC.al herniei hiatale prin alunecare necomplicateD.al herniilor liniei albeE.

(pag. 1389)

C2235023. “Cardia mobilă” reprezintă:o varietate specială de hernie hiatală, foarte voluminoasă, “upside down” a autorilor anglo-saxoni (stomac “întors pe dos”)

A.

o varietate de hernie hiatală prin alunecare, intermitentă, cu reflux gastro-esofagian intermitentB. o varietate de hernie hiatală prin brahiesofagC.o hernie hiatală permanentăD.o hernie hiatală mixtăE.

(pag. 1381)

C2235024. Sindromul Rovisalta cuprinde:asocierea ( la nou – născuţi) între hernia hiatală şi hipertrofia piloricăA. asocierea ( la nou – născuţi) între hernia hiatală şi hemoragia digestivă superioarăB. asocierea patologică dintre hernia hiatală, litiază biliară şi diverticuloza colicăC.semnele cancerului esofagian apărut pe un esofag BarretD.nici una din varientele enunţateE.

(pag. 1382)



C2235025. Următoarele simptome pot apare în tabloul clinic al herniei hiatale prin alunecare, mai puţin:tulburări respiratoriiA. crizee de dispnee în timpul meselorB. tulburări cardiace – crize de angor sau tulburări de ritm legate de effortC.sughiţ incoercibilD.semnele bolii ulceroase, mai ales duodenale, cu care este frecvent asociatăE.

(pag. 1382)

C2235026. Indicaţiile absolute ale tratamentului chirurgiucal al herniei hiatale (după Ginsberg şi Griffith Pearson) cuprind următoarele variante, mai puţin una:

perforaţia pe ulcer BarrettA. perforaţia iatrogenă (instrumentală)B. malignizarea dovedităC.malignizarea suspectată pe esofag BarrettD.încarcerarea simptomatică în hernia hiatală paraesofagianăE.

(pag. 1383-1384)

C2235027. Singura operaţie de orientare anatomistă în cadrul tratamentului herniei hiatale de alunecare, care dă rezultate bune dacă se asociază cu un procedeu de valvuloplastie ( cardioplastie) este:

procedeul Lortat – Jacob pe cale abdominalăA. procedeul Allison pe cale toracicăB. gastropexia Niessen la peretele anterior al abdomenuluiC.gastropexia la ligamentul arcuat median ( procedeul Lucius Hill)D.procedeul BoeremaE.

(pag. 1385)

C2235028. Următoarele procedee fac parte dintre procedeele moderne ( anatomo – fiziologice) de tratament chirurgical al herniei hiatale, mai puţin

fundoplicatura NissenA. hemifundoplicatura anterioară DorB. hemifundoplicatura posterioară ToupetC.procedeul Belsey Mark IVD.gastropexia la peretele anterior al abdomenului ( Nissen)E.

(pag. 1385-1386)

C2235029. Operaţia Belsey – Mark IV este o:hemifundoplicatură anterioară abdominalăA. hemifundoplicatură posterioară abdominalăB. intervenţie antireflux pe cale toracicăC.intervenţie care constă în recalibrarea hiatusului pe cale toracică şi fixarea supradiafragmatică a cardieiD.intervenţie care constă în recalibrarea hiatusului pe cale toracică şi fixarea supradiafragmatică a cardiei asociată cu hemifundoplicatură cu porţiunea posterioară a fornixului

E.

(pag. 1387)

C2535030. Care dintre următoarele entităţi patologice constituie o consecinţă a unei hernii hiatale prin alunecare?

Ulcerul gastric.A. Stenoza hipertrofică de pilor.B. Cancerul gastric.C.Prolapsul mucoasei gastrice transpiloric.D.Refluxul gastroesofagian.E.

(pag. 1382)



C2535031. Care dintre următoarele afecţiuni se asociază frecvent cu hernia hiatală prin alunecare?Cancerul gastric.A. Boala ulceroasă gastroduodenală.B. Chistul hidatic hepatic.C.Hepatita cronică.D.Pseudochistul pancreatic.E.

(pag. 1382)

C2535032. Care dintre factorii de mai jos constituie elementul patogenic principal al refluxului gastroesofagian la un pacient cu hernie hiatală prin alunecare?

Creşterea presiunii intragastrice.A. Incompetenţa sfincterului fiziologic esofagian inferior.B. Asocierea unei gastrite cronice.C.Creşterea presiunii intraabdominale.D.Asocierea colesterolozei.E.

(pag. 1383)

C2535033. În care dintre următoarele situaţii, herniile hiatale prin alunecare nu necesită nici un fel de tratament?

Herniile hiatale asociate cu diverticuloza colică.A. Herniile hiatale neasociate cu boala ulceroasă duodenală.B. Herniile hiatale asimptomatice.C.Herniile hiatale asociate cu esofag Barrett.D.Herniile hiatale asociate cu reflux gastroesofagian.E.

(pag. 1383)

C2535034. Procedeul Lucius Hill pentru cura herniei hiatale prin alunecare presupune:Gastropexie la ligamentul arcuat median combinată cu o cardioplastie.A. Gastropexie la peretele anterior al abdomenului.B. Hemivalva anterioară.C.Valvuloplastie completă cu fornix gastric în jurul esofagului abdominal.D.Gastropexie cu ligament rotund al ficatului.E.

(pag. 1385)

C2535035. Care dintre afirmaţiile de mai jos constituie un element caracteristic pentru herniile hiatale paraesofagiene?

Existenţa refluxului gastroesofagian.A. Prezenţa intratoracică a cardiei şi a fornixului.B. Se datorează alterării mecanismului de susţinere a joncţiunii eso-gastrice.C.Prezintă un sac herniar voluminos.D.Se pot însoţi de brahiesofag.E.

(pag. 1389)

C2635036. Indicaţiile absolute ale tratamentului chirurgical în herniile hiatale prin alunecare sunt, cu excepţia:

perforaţieiA. hemoragiilor digestive necontrolateB. necroza gastricăC.complicaţii ale refluxului, de exemplu esofagita peptică ulcerativăD.obstrucţia prin volvulus organo-axialE.

(pag. 1383)



C2635037. Factorii etiopatogeni în herniile hiatale prin alunecare sunt, cu excepţia:obezitateaA. traumatisme abdomino-toraciceB. hipertiroidiaC.deformări rahidieneD.hipertensiunea intraabdominală din sarcinăE.

(pag. 1382)

C2635038. Triada Saint, ca asociere patologică în hernia hiatală prin alunecare, se caracterizează prin asociere:

hernie hiatală, litiază biliară, diverticuloză colonicăA. hernie hiatală, hipertrofia piloricăB. hernie hiatală, anemie hipocromăC.hernie hiatală asociată cu hematemeză sau melenăD.hernie hiatală asociată cu ulcer duodenalE.

(pag. 1382)

C2635039. Fundoplicatura Nissen realizează o înmanşonare a esofagului abdominal pe:90 °A. 180 °B. 270 °C.360 °D.45 °E.

(pag. 1385)

C2635040. Complicaţiile posibile după fundoplicatura Nissen sunt, cu excepţia:disfagia tranzitorieA. sindromul de distensie gazoasă gastricăB. desfacerea suturiiC.inabilitatea de a eructaD.volvulus organo-axialE.

(pag. 1386)

C2835041. Volvulusul gastric complet este definit clinic prin triada:Borchard-LenormantA. GavriliuB. SaintC.AkerlundD.RoviraltaE.

(pag. 1389)

C2835042. Dezavantajele diversiei duodenale totale in boala de reflux gastro-esofagian sunt urmatoarele, cu exceptia:

Riscul aspiratiei nocturneA. Persistenta refluxului biliopancreaticB. Necesitatea efectuarii vagotomiei si antrectomieiC.Potentialul ulcerogenicD.Gastropareza postoperatorieE.

(pag. 1388)

C2935043. Sindromul frenopiloric Rovialta implica asocierea herniei hiatale cu:diverticuloza colonicaA.



atrezia piloricaB. stenoza piloricaC.hipertrofia piloricaD.litiaza biliaraE.

(pag. (1) pag 1382)

C2935044. In herniile hiatale prin alunecare:se modifica unghiul HisA. se slabeste mecanismul de valva antirefluxB. sfincterul esofagian inferior devine incompetentC.apare refluxul gastro-esofagianD.toate variantele sunt corecteE.

(pag. (1) pag 1382)

C2935045. Examenul radiologic in strangularea gastrica evidentiaza:doua niveluri hidroaerice supradiafragmatic retrocardiac si subfrenicA. doua niveluri hidroaerice supradiafragmatice precardiacB. doua niveluri hidroaerice supradiafragmatic precardiac si subfrenic subfrenicC.un nivel hidroaeric retrocardiac gigantD.doua niveluri hidroaerice subfreniceE.

(pag. (1) pag 1389)


C1235046. Din grupul de interventii antireflux in tratamentul herniilor hiatale, procedeul Belsey-Mark IV se distinge prin:

inmansonarea esofagului abdominal pe 360 gradeA. recalibrarea hiatusului esofagian cu fixarea subdiafragmatica a cardieiB. valvuloplastia incompleta pe 180 gradeC.fundoplicatura pe 240-270 gradeD.fundoplicatura cu portiunea anterioara a fornixuluiE.

(pag. 1386)

C1235047. Avantajele operatiei Belsey-Mark IV in hernia hiatala prin alunecare sunt:se executa pe cale abdominala;A. asigura un abord direct asupra esofagului distal;B. asigura o bariera impotriva refluxului gastro-esofagian;C.este componenta esentiala a operatiilor pentru brahiesofag;D.este o gastroplastie usor de executat.E.

(pag. 1386-1387)

C1235048. In cazul tratamentului chirurgical al herniilor hiatale, indicatiile pentru calea de abord toracica sunt:

stenoza esofagiana dilatabila asociata cu brahiesofag;A. obezitate extrema a pacientului;B. asocierea unor boli pulmonare care, eventual, ar putea fi biopsiate;C.ulcer Barrett pe esofag cu epiteliu columnar;D.sindrom de aspiratie cronica.E.

(pag. 1385)

C1235049. In cadrul tratamentului chirurgical al herniilor hiatale, urmatoarele interventii pot fi efectuate:



fundoplicatura Nissen;A. hemifundoplicatura posterioara DorB. hemifundoplicatura anterioara Dor;C.hemifundoplicatura posterioara Toupet;D.hemifundoplicatura anterioara Toupet.E.

(pag. 1386)

C1235050. In tratamentul herniei hiatale prin alunecare, metodele chirurgicale moderne, anatomo-fiziologice, vizeaza:

ingustarea inelului hiatal, suturand pilierii anterior de esofag;A. reducerea herniei hiatale;B. ingustarea inelului hiatal cu doua-trei fire neresorbabile innodate retroesofagian;C.procedee de valvuloplastie completa sau incompleta;D.metode chirurgicale miniinvazive.E.

(pag. 1385,1387)

C1235051. Indicatiile relative ale tratamentului chirurgical in herniile hiatale paraesofagiene sunt:stenoza peptica foarte stransa;A. suspectare de malignizare pe esofag Barrett;B. volvulus cu obstructie intermitenta;C.ulcer gastric cronic;D.sindrom de ocupare de spatiu.E.

(pag. 1384)

C1235052. In cazul herniilor hiatale prin alunecare, urmatoarele afirmatii sunt adevarate:modificarea unghiului lui His;A. prezenta unui sac herniar peritoneal;B. slabirea mecanismului de valva antireflux;C.este o entitate rara de hernie hiatala;D.hemoragiile oculte cu anemie secundara sunt cele mai frecvente.E.

(pag. 1382)

C1335053. Herniile hiatale prin alunecare:sunt cele mai frecventeA. sunt foarte rareB. sunt forme castigateC.se pot insoti de RGE (semne de reflux)D.se pot asocia cu litiaza biliara si diverticuloza colica (triada Saint)E.

(pag. 1382)

C1335054. Dupa mecanismul de producere, hernia hiatala se clasifica in:prin alunecare (axiale, slidding hernia, cardioesofagiana)A. prin rostogolire (paraesofagiana, rolling hernia)B. mixteC.prin gravitatieD.prin angajareE.

(pag. 1381)

C1335055. Tranzitul baritat constata in herniile hiatale paraesofagiene pure (prin rostogolire sau derulare):

stomacul herniat in toraceA. cardia in abdomenB.



stomacul si cardia in abdomenC.esofag dilatatD.esofag tortuosE.

(pag. 1389)

C1335056. Simptomatologia herniei hiatale paraesofagiene prin rostogolire sau derulare poate fi:total asimptomaticaA. dureri epigastrice posturaleB. tuse chintoasaC.eructatiiD.rectoragieE.

(pag. 1389)

C1435057. Indicatii chirurgicale absolute in herniile hiatale axiale sintsindrom de aspiratie cronicaA. anemie prin deficienta cronica de fierB. ulcer BarretC.necroza gastricaD.suspiciune de malignizareE.

(pag. 1383)

C1435058. Herniile hiatale paraesofagiene:asociaza frecvent un mecanism de alunecareA. pot fii asimptomaticeB. se diagnosticheaza ecograficC.prezinta un sac herniar voluminosD.au intotdeauna indicatie operatorieE.

(pag. 1389)

C1435059. Triada Saint cuprinde:hernie hiatala congenitalaA. ulcer duodenalB. litiaza biliaraC.cancer esofagianD.diverticulpza colonicaE.

(pag. 1382)

C1435060. Refluxul gastroesofagian poate fii provocat prinmanevra ValsalvaA. pozitia BrombartB. manevra MunschtC.ingestie de lichideD.pozitia TrendelenburgE.

(pag. 1383)

C1435061. Diversia duodenala totala:suprima regurgitatia alimentaraA. presupune vagotomieB. vindeca esofagita in 6 luniC.determina constipatie postoperatorieD.are potential ulcerogenE.

(pag. 1388)



C1435062. Indicatii relative ale tratamentului chirurgical in herniile hiatale sint:strictura pepticaA. ulcer gastric cronicB. reflux necomplicatC.anemieD.suspiciune de malignizareE.

(pag. 1384)

C1435063. Herniile hiatale prin alunecare:reprezinta majoritatea herniilor hiataleA. pot fii determinate de factori endocriniB. uneori sint intermitenteC.unghiul His ramine constantD.apare reflux gastroesofagianE.

(pag. 1383)

C1535064. Care din urmatorii factori sunt implicati in etiopatogenia herniilor hiatale?factori infectiosi;A. obezitatea;B. factori endocrini;C.deformari rahidiene;D.factori toxici.E.

(pag. 1382)

C1535065. Care sunt semne clinice revelatoare pentru diagnosticul unei hernii hiatale paraesofagiene strangulate ?

dispnee;A. varsaturi;B. diminuarea murmurului vezicular;C.dureri epigastrice intense;D.pirozis.E.

(pag. 1389)

C1535066. Care sunt coplicatii ale herniei hiatale paraesofagiene?esofagita peptica;A. hemoragii oculte cu anemie secundara;B. volvulusul gastric complet;C.strangularea gastrica;D.gastrita antrala.E.

(pag. 1389)

C1535067. Care din urmatoarele semne clinice se datoreaza volumului sporit al unei hernii hiatale prin alunecare?

pirozisul;A. tulburarile respiratoriiB. sughitul incoercibil;C.disfagia;D.tulburari cardiace.E.

(pag. 1382)

C1535068. Care din urmatoarele afectiuni constituie triada Saint?ulcer gastric;A.



hernie hiatala;B. ulcer duodenal;C.litiaza biliara;D.diverticuloza colica.E.

(pag. 1382)

C1535069. Clasificarea completa a herniilor hiatale presupune urmatoarele varietati:hernia hiatala paraesofagiana;A. hernia hiatala posttraumatica;B. hernia hiatala prin alunecare;C.hernia hiatala prin brahiesofag;D.hernia hiatala mixta.E.

(pag. 1381)

C1535070. Care din urmatoarele enunturi reprezinta incidente si complicatii in chirurgia mini-invaziva a herniilor hiatale prin alunecare?

hemoragii digestive superioare;A. perforatii esofagiene;B. pneumotorax;C.pneumomediastin;D.evisceratia.E.

(pag. 1387)

C1535071. Care sunt complicatiile postoperatorii posibile ale fundoplicaturii Nissen:esofagita peptica ulcerativa;A. disfagia tranzitorie;B. sindromul de distensie gazoasa gastrica;C.telescoparea;D.desfacerea suturii cu recidiva refluxului gastro-esofagian.E.

(pag. 1386)

C1535072. Care din urmatoarele manifestari clinice pot fi intalnite intr-o hernie hiatala paraesofagiana?pirozisul;A. sialorea;B. dureri epigastrice posturale;C.tuse chintoasa;D.eructatii.E.

(pag. 1389)

C1635073. Indicatiile pentru calea de abord toracica in tratamentul chirurgical al herniilor hiatale sunt:necesitatea efectuarii unei gastrectomii polare superioare sau a unei gastrectomii totale pentru cancer gastric

A.

obezitatea extrema a pacientuluiB. asocierea unei boli pulmonare, ce necesita biopsie tisulara localaC.reinterventii dupa cura chirurgicala nereusita a herniei hiatale pe cale abdominalaD.pacientul prezinta o stenoza esofagiana dilatabila, asociata cu brahiesofagE.

(pag. 1385)

C1635074. Complicatiile in hernia hiatala paraesofagiana sunt reprezentate de:hemoragii oculte cu anemie secundaraA. ulcerul stomacului herniatB. volvulusul gastricC.



malignizarea gastricaD.esofagitaE.

(pag. 1389)

C1635075. Triada Saint din herniile hiatale prin alunecare, cuprinde:hernie hiatalaA. polipoza colonicaB. litiaza biliaraC.diverticuloza colonicaD.rectocolita ulcero-hemoragicaE.

(pag. 1382)

C1635076. Semnele datorate complicatiilor sau asocierilor patologice, in hernia hiatala prin alunecare, sunt:

semnele anemiei hipocrome caracteristice hemoragiei oculteA. hemoragie digestiva superioara manifestata ca hematemeza, melenaB. semnele bolii ulceroase, mai ales duiodenaleC.semnele cancerului esofagian, aparut pe un esofag BarrettD.semnele cancerului pulmonarE.

(pag. 1382)

C1635077. Indicatiile absolute ale tratamentului chirurgical in herniile hiatale prin alunecare sunt:perforatia pe ulcer BarrettA. hemoragii digestive necontrolate pe ulcer BarrettB. obstructie prin volvulus organoaxialC.strictura pepticaD.sindrom de aspiratie cronicaE.

(pag. 1383)

C1635078. Indicatiile operatiilor antireflux in herniile hiatale:esofagita severa, persistenta sau progresiva, cu intoleranta la tratamentul medicalA. triada SaintB. sindromul freno-piloric RoviraltaC.aparita de HDSD.asocierea herniei hiatale de alunecare cu cea paraesofagianaE.

(pag. 1384)

C1635079. Factorii etiopatogenici in herniile hiatale prin alunecare sunt:obezitateaA. deformari rahidieneB. traumatisme abdomino-toraciceC.factori endocriniD.boli infectioase acuteE.

(pag. 1382)

C1635080. Avantajele operatiei Belsey-Mark IV sunt reprezentate de:durerea postoperatorie mai redusaA. abordul toracic la obezi este mai facilB. corect executata asigura o bariera eficienta impotriva RGEC.asigura un abord direct asupra esofagului distalD.este o componenta esentiala a operatiei Pearson pentru brahiesofagE.

(pag. 1386)



C2235081. Dintre complicaţile posibile ale fundopicaturii Nissen, fac parte:Recidivele frecvente ale refluxului gastroesofagian.A. Disfagia tranzitorieB. Sindromul de distensie gastrica gazoasaC.TelescopareaD.Imposibilitatea de a vomaE.

(pag. 1386)

C2235082. Operaţia Belsey – Mark IV, in tratamentul herniei hiatale prin alunecare:consta in recalibrarea hiatusului cu fixarea supradiafragmatica a cardieiA. consta in recalibrarea hiatusului cu fixarea subdiafragmatica a cardieiB. include o fundoplicatura cu portiunea anterioara a fornixuluiC.include o fundoplicatura cu portiunea posterioara a fornixuluiD.include crearea unui segment esofagian intraabdominalE.

(pag. 1386)

C2235083. Dezavantajele operatiei Belsey – Mark IV, sunt:durerea postoperatorie mai intensaA. abordul toracic este mai dificil la obeziB. sunt bine ilustrate de aforismul lui Orringer: este o operatie usor de facut, dar greu de facut bineC.calea toracica nu asigura un abord direct asupra esofagului distalD.nici o varianta din cele anterioare nu este corectaE.

(pag. 1387)

C2235084. La examenul radiologic in hernia hiatala prin alunecare:tranzitul baritat esogastric se face in poziţie standardA. tranzitul baritat esogastric se face in poziţii de provocare a refluxuluiB. se evidentiaţa greu herniile mari, fixateC.herniile mici sunt relativ usor de diagnosticatD.herniile mari, fixate sunt usor de diagnosticatE.

(pag. 1383)

C2235085. Avantajele diversiei duodenale totale sunt:facilitatea tehnicaA. morbiditatea si mortalitatea redusaB. necesitatea practicarii vagotomiei si antrectomieiC.stabilitatea efectului terapeuticD.potenţialul ulcerogenicE.

(pag. 1388)

C2235086. Avantajele diversiei duodenale totale sunt:suprimarea refluxului biliopancreaticA. necesitatea practicarii vagotomiei si antrectomieiB. persistenţa regurgitaţiei alimentareC.facilitatea tehnicaD.lipsa sechelelor motorii reprezentate de gastropareza postoperatorie sau dumping si diareeE.

(pag. 1388)

C2235087. Dezavantajele diversiei duodenale totale sunt:potenţialul ulcerogenicA. instabilitatea efectului terapeuticB. morbiditatea si mortalitatea crescuteC.



lipsa suprimarii refluxului biliopancreaticD.persistenţa regurgitaţiei alimentare cu riscul aspiraţiei nocturneE.

(pag. 1388)

C2235088. Triada Borchard – Lenormand din volvulusul gastric complet cuprinde:durere epigastrica intensaA. durere epigastrica moderataB. efort de varsatura fara eficientaC.imposibilitatea de a trece o sonda in stomacD.efort de varsatura eficientE.

(pag. 1389)

C2235089. Herniile hiatale:sunt hernii ale peretelui anterior abdominalA. sunt o varietate speciala de hernii diafragmaticeB. constau in migrarea transdiafragmatica, in abdomen a esofagului toracic mijlociuC.sunt hernii ale peretelui superior al abdomenuluiD.sunt hernii in care migrarea stonmacului se face dintr-o cavitate inchisa (abdomen ) spre o alta cavitate inchisa ( mediastin anterior )

E.

(pag. 1381)

C2235090. Herniile hiatale prezinta:o varietate speciala de hernii diafragmaticeA. o migrare transdiafragmatica a stomacului in abdomenB. sunt hernii ale peretelui superior al abdomenuluiC.o migrare a stomacului ce se produce in mediastinul poseteriorD.o migrare a stomacului ce se produce in mediastinul mijlociuE.

(pag. 1381)

C2235091. In simptomatologia herniei hiatale prin alunecare, semnele provocate de volumul herniei includ:

tulburari respiratoriiA. tulburari cardiaceB. sughiţul incoercibil izolatC.triada SaintD.sindromul frenopiloric RoviraltaE.

(pag. 1382)

C2235092. In simtomatologia herniei hiatale prin alunecare, semnele provocate de volumul herniei nu includ:

crize de dispnee in timpul meselorA. tulburari de ritm cardiac sau crize de angor legate de effortB. sindromul frenopiloric RoviraltaC.tulburari de ritm cardiac si criza de angor legate de alimentaţieD.sughiţul incoercibil izolatE.

(pag. 1382)

C2235093. In tratamentul chirurgical al herniei hiatale prin alunecare :a fost o perioada in care a fost la mare voga utilizarea protezei AngelschickA. chirurgia laparoscopica este contraindicataB. chirurgia laparoscopica este indicatie de electie pentru rezolvarea herniei hiatale cu boala de reflux gastroesofagian

C.

de chirurgie miniinvaziva pot beneficia mai ales cei obeziD.



chirurgia miniinvaziva este lipsita de insuccese sau riscuriE.

(pag. 1387)

C2235094. Herniile hiatale paraesofagiene :sunt rare ( sub 5% din herniile hiatale )A. sunt frecventeB. sunt totdeauna pureC.in majoritatea cazurilor exista si un mecanism de alunecareD.cand este in forma pura, simtomele si complicatiile rezulta din defectul anatomic si nu din cel fiziologic datorat scaderii competenţei gastroesofagiene

E.

(pag. 1388-1389)

C2235095. Diagnosticul herniei hiatale paraesofagiene:unele hernii pot fi total asimptomaticeA. pot apare dureri epigastrice posturaleB. poate apare tuse chintoasaC.pot apare eructaţiiD.diagnosticul este subliniat de tranzitul baritat esogastric ce evidenţiaza stomacul herniat in torace impreuna cu cardia

E.

(pag. 1389)

C2235096. Triada Borchard – Lenormand nu cuprinde:dureri epigastrice intenseA. posibilitatea trecerii unei sonde in stomacB. imposibilitatea trecerii unei sonde in stomacC.dureri epigastrice de intensitate mica sau moderataD.tuse chintoasaE.

(pag. 1389)

C2235097. In volvulusul gastric din hernia hiatala paraesofagiana:principala complicaţie este stangularea gastricaA. strangularea este favorizata de prezenţa unui orificiu herniar mic si a unui stomac golB. semnele revelatoare sunt abdominale si toraciceC.examenul radiologic simplu toracoabdominal arata doua niveluri hidro-aerice, unul subfrenic, celalalt supradiafragmatic retrocardiac

D.

daca se reuseste trecerea unei sonde gastrice care sa goleasca conţinutul gastric, intervenţia poate fi temporizata

E.

(pag. 1389)

C2235098. In tratamentul herniei hiatale paraesofagiene:metodele clasice de tratament difera de cele pentru hernia hiatala de alunecareA. in cele necomplicate obiectivul major este restabilirea anatomiei normale a regiuniiB. daca stomacul nu este perforat sau necrozat se reintroduce in cavitatea abdominalaC.nu se practica toracotomii niciodataD.simpla refacere anatomica este suficienta totdeaunaE.

(pag. 1389)

C2235099. Clasificarea Akerlund a herniilor hiatale:este strict anatomicăA. se face după mecanismul de producereB. cuprinde tipul I – hernie hiatală prin brahiesofagC.cuprinde tipul II – hernie hiatală axială, în care cardia rămâne pe loc, migrând numai o parte din fornixD.cuprinde tipul III – hernie hiatală paraesofagiană, în care cardia şi o parte din fornix migrează E.



transdiafragmatic

(pag. 1381)

C2235100. Clasificarea Allison şi Sweet din 1951 a herniilor hiatale, după mecanismul de producere, cuprinde următoarele tipuri:

prin brahiesofagA. prin alunecare (axiale sau sliding hernia)B. prin alunecare (axiale sau rolling hernia), sunt herniile cu sac peritonealC.prin rostogolire (paraesofagiană sau rolling hernia)D.mixteE.

(pag. 1381)

C2235101. Clasificarea completă a herniilor hiatale cuprinde următoarele tipuri:prin brahiesofagA. paraesofagiană ( prin alunecare, axiale)B. paraesofagiană (prin rostogolire, laterale, prin derulare)C.prin alunecare (axiale, cardio-esofagiene)D.mixteE.

(pag. 1381)

C2235102. Între principalii factori etiopatogenetici ai herniei hiatale prin alunecare intră şi:obezitateaA. traumatismele abdomino – toraciceB. hipertensiunea intraabdominală din sarcină, constipaţia cronică, tuse cronică, eforturi fizice mariC.defectele parietale ale regiunii inghinaleD.factori endocriniE.

(pag. 1382)

C2235103. Triada Saint cuprinde asocierea patologică dintre:litiaza biliarăA. diverticuloza colonicăB. ulcer duodenalC.cancer esofagianD.hernia hiatalăE.

(pag. 1382)

C2235104. Hernia hiatală prin alunecareeste o formă câştigatăA. se datorează alterării mecanismului de susţinere a joncţiunii eso-gastriceB. este mai rară decât cea prin rostogolire (paraesofagiană)C.nu realizează o modificare a unghiului HisD.prin menţinerea sfincterului esofagian inferior în abdomen se întăreşte mecanismul de valvă antireflux al acestuia

E.

(pag. 1382)

C2235105. În hernia hiatală prin alunecare:complicaţiile de ordinul doi includ: ulcerul esofagian, brahiesofagul secundarA. brahiesofagul secundar este complicaţie de ordinul treiB. ulcerul esofagian este o complicaţie de gradul treiC.complicaţiile de gradul trei cuprind şi perforaţia, stenoza esofagiană peptică şi cicatrizarea cu stenozăD.perforaţia este complicaţie de ordinul doiE.

(pag. 1383)



C2235106. În herniile hiatale prin alunecarecele asimptomatice nu necesită nici un fel de tratamentA. cele asimptomatice necesită tratament medicamentosB. cele simptomatice datorită refluxului gastro-esofagian nu necesită tratamentC.cele simptomatice datorită refluxului gastro-esofagian beneficiază de măsuri generale şi tratament medicamentos

D.

indicaţiile chirurgicale sunt absolute la pacienţii la care simptomele nu interferează cu stilul normal de viaţăE.

(pag. 1383)

C2235107. Indicaţiile absolute ale tratamentului chirurgical al herniilor hiatale ( după Ginsberg şi Griffith Pearson) includ:

perforaţiaA. hemoragia digestivă controlatăB. volvulusul organo-axialC.anemia prin deficienţă cronică de FeD.esofagita peptică ulcerativăE.

(pag. 1383-1384)

C2235108. Indicaţiile relative ale tratamentului chirurgiucal al herniei hiatale includ (după Ginsberg şi Griffith Pearson) :

esofagita peptică ulcerativăA. strictura pepticăB. sindromul de aspiraţie cronicăC.încarcerarea simptomatică în hernia hiatală paraesofagianăD.perforaţiaE.

(pag. 1383-1384)

C2235109. Indicaţiile relative ale tratamentului chirurgiucal al herniei hiatale (după Ginsberg şi Griffith Pearson) nu cuprind:

malignizareaA. perforaţiaB. anemia prin deficienţă cronică de Fe în hernia hiatală paraesofagianăC.simptome suportabile ( reflux necomplicat, conrol medical inadecvat)D.esofagita peptică ulcerativăE.

(pag. 1383-1384)

C2235110. Indicaţiile operaţiilor antireflux în hernia hiatală (după Rossetti şi Libermann-Meffert) includ:esofagită severă remitentă sau neprogresivăA. esofagită severă persistentă sau progresivăB. esofagită juvenilă cu remisiuni spontane sau accentuarea simptomelor sub tratament medicalC.reflux gastro-esofagian masiv, fără esofagită, dar cu risc ridicat de complicaţii pulmonareD.asocierea herniei hiatale de alunecare cu cea paraesofagianăE.

(pag. 1384-1385)

C2235111. Indicaţiile operatorii ale herniei hiatale pentru calea de abord toracică includ ( după Toom De Meester)

reintervenţie după cură chirurgicală nereuşită a herniei hiatale pe cale abdominală (cu esofagită recurentă)A. asocierea unei boli pulmonare care necesită biopsie tisulară localăB. emaciere, caşexie a pacientuluiC.obezitate moderată a pacientuluiD.pacientului îi este necesară o miotomie esofagiană concomitentă pentru acalazie sau spasm difuzE.

(pag. 1385)



C2235112. Indicaţiile operaţiilor antireflux în hernia hiatală (după Rossetti şi Libermann-Meffert) sunt:esofag Barrett cu complicaţii actualeA. esofag Barrett fără complicaţii actualeB. reflux recurent ( esoagită recurentă)C.reflux gastroesofagian moderatD.esofagită juvenilă cu remisiuni spontaneE.

(pag. 1384-1385)

C2235113. Indicaţiile operatorii ale herniei hiatale pentru calea de abord toracică includ ( după Toom De Meester):

pacientul prezintă o stenoză esofagiană dilatabilă, asociată cu brahiesofagA. pacientul prezintă hernie hiatală paraesofagiană care se reduce sub diafragm la examenul radiologic baritatB. pacientul prezintă hernie hiatală de alunecare care se reduce sub diafragm la examenul radiologic baritatC.pacientul prezintă obezitate extremăD.pacient emaciat, caşecticE.

(pag. 1385)

C2235114. Procedeele chirurgicale pentru tratamentul herniei hiatale de alunecare, de orientare anatomistă sunt:

Lortat Jacob pe cale abdominalăA. Allison pe cale toracicăB. Allison pe cale abdominalăC.Lortat Jacob pe cale toracicăD.Gastropexia la ligamentul arcuat median asociată cu cardioplastie ( procedeul Lucius Hill)E.

(pag. 1385)

C2235115. În tratamentul chirurgical al herniei hiatale prin alunecare:procedeele din etapa de orientare anatomistă au o rată de recidivă a refluxului gastro – esofagian foarte scăzută

A.

procedeele din etapa de orientare anatomistă au o rată de recidivă a refluxului gastro – esofagian foarte crescută

B.

procedeele din etapa de orientare anatomistă se adresează strict mecanismului extrinsec de continenţăC.procedeele din etapa de orientare anatomistă reprezintă metodele chirurgicale moderneD.procedeele moderne sunt procedee de orientare anatomo- fiziologicăE.

(pag. 1385)

C2235116. Procedeele chirurgicale moderne în tratamentul herniei hiatale prin alunecare:sunt de orientare anatomo – fiziologicăA. după reducerea herniei hiatale, recalibrarea hiatusului esofagian cu 2-3 fire neresorbabile înnodate retroeofagian adaugă un procedeu de valvuloplastie completă sau incompletă cu fornix gastric

B.

se adresează strict mecanismului extrinsec de continenţăC.cuprind fundoplicaturileD.cuprind procedeul Lucius HillE.

(pag. 1385)

C2235117. Valvuloplastiile cuprind:fundoplicatura NissenA. hemifundoplicatura anterioară DorB. hemifundoplicatura posterioară DorC.hemifundoplicatura posterioară ToupetD.hemifundoplicatura anterioară ToupetE.

(pag. 1386)



C2235118. Fundoplicatura Nissen, utilizată în tratamentul chirurgical al herniei hiatale prin alunecare:realizează o înmanşonare a esofagului abdominal pe 360 0A. şi-a demonstrat eficacitatea imediată şi în timp ( indice de rezultate bune în peste 90% din cazuri la 10 ani)B. are cea mai mare rată de recidivă a refluxului gastro-esofagianC.procedeul iniţial din 1956 se realiza cu asocierea vagotomiei tronculare bilaterale şi a miomectomiei pilorice anteriorare extramucoase

D.

în varianta Nissen –Rossetti cuprinde şi ligatura vaselor craniale din epiploonul gastro – splenicE.

(pag. 1386)

C2535119. Care dintre următoarele poziţii constituie poziţii speciale de provocare a refluxului la un pacient cu hernie hiatală prin alunecare?

Poziţia oblic anterior stâng.A. Poziţia oblic anterior drept.B. Poziţia Anti -Trendelenburg.C.Poziţia Brombart.D.Poziţia Trendelenburg.E.

(pag. 1382)

C2535120. Care dintre următoarele situaţii patologice constituie indicaţii absolute pentru tratamentul chirurgical la un pacient cu hernie hiatală prin alunecare?

Perforaţia unui ulcer Barrett.A. Stenoza peptică esofagiană foarte strânsă.B. Volvulusul organoaxial cu strangulare.C.Ulcerul duodenal cronic.D.Esofagită peptică ulcerativă.E.

(pag. 1384)

C2535121. Care dintre următoarele situaţii patologice se constituie drept indicaţie relativă a tratamentului chirurgical la un pacient cu hernie hiatală de alunecare?

Ulcerul gastric cronic asociat.A. Ulcerul cronic pe esofag Barrett.B. Malignizare dovedită pe esofag Barrett.C.Manifestări de reflux cu sindrom de aspiraţie cronică.D.Stenoza peptică foarte strânsă.E.

(pag. 1384)

C2535122. În care dintre următoarele situaţii se impune, cu precădere abordul toracic pentru cura unei hernii hiatale prin alunecare?

Asocierea cu o litiază veziculară.A. Reintervenţia după cura chirurgicală nereuşită, pe cale abdominală a unei hernii hiatale.B. Pacient longilin, astenic.C.Asocierea brahiesofagului.D.Obezitatea extremă a pacientului.E.

(pag. 1385)

C2535123. Care dintre afirmaţiile de mai jos, referitoare la fundoplicaturi efectuate la pacienţii cu hernii hiatale prin alunecare sunt false?

Nu previne refluxul gastroesofagian.A. Menţine subdiafragmatic esofagul abdominal.B. Realizează o înmanşonare a esofagului abdominal pe 360 °.C.Realizează totodată o gastropexie la ligamentul arcuat median.D.Nu generează complicaţii.E.

(pag. 1385-1386)



C2535124. Hemifundoplicatura anterioară Dor practicată în cura herniilor hiatale prin alunecare se caracterizează prin:

Valvuloplastie completă.A. Valvuloplastie incompletă de 180 °.B. Generează frecvent disfagie.C.Dă un indice de esofagită recurentă mai mare.D.Este scutită de complicaţia gen gas bloat-syndrome.E.

(pag. 1386)

C2535125. Procedeul Belsey-Mark IV practicat în cura herniilor hiatale prin alunecare se caracterizează prin:

Recalibrarea hiatusului cu fixarea subdiafragmatică a cardiei.A. Fundoplicatura pe 360 °.B. Se creează un segment abdominal esofagului pentru asigurarea competenţei antireflux.C.Abordul toracic la obezi este mai facil.D.Realizează fundoplicatura pe 240 ° - 270 °.E.

(pag. 1386-1387)

C2535126. Dezavantajele diversiei duodenale totale folosite în terapia refluxului duodenogastric ce însoţeşte o hernie hiatală prin alunecare sunt:

Persistenţa regurgitaţiei alimentare, cu riscul aspiraţiei nocturne.A. Morbiditate şi mortalitate crescute.B. Generează sechele motorii precum gastropareza postoperatorie, dumping şi diaree.C.Dificultăţi tehnice de realizare.D.Potenţial ulcerogenic.E.

(pag. 1388)

C2535127. Care sunt elementele caracteristice triadei Borchard-Lenormant din cadrul volvulusului gastric complet ce complică o hernie hiatală paraesofagiană?

Durerea epigastrică intensă.A. Vărsături incoercibile.B. Imposibilitatea de a trece o sondă în stomac.C.Absenţa opacifierii stomacului la radiografia baritată.D.Efort de vărsătură fără eficienţă.E.

(pag. 1389)

C2635128. După mecanismul de producere herniile hiatale se clasifică în:hernii hiatale prin alunecare (axiale)A. hernii hiatale prin rostogolire (paraesofagiene)B. hernii hiatale mixteC.hernii hiatale prin brahiesofagD.hernii hiatale intermitenteE.

(pag. 1381)

C2635129. Semnele datorate complicaţiilor sau asocierilor patologice în hernia hiatală prin alunecare sunt:

semnele anemiei hipocromeA. hemoragie digestivă superioarăB. tulburări respiratoriiC.tulburări cardiaceD.semnele cancerului esofagian apărut pe un esofag BarrettE.

(pag. 1382)



C2635130. Procedeele de valvuloplastie incompletă în hernia hiatală sunt:hemifundoplicatura anterioară DorA. fundoplicatura NissenB. hemifundoplicatura ToupetC.procedeul Belsey-MarkD.procedeul GavriliuE.

(pag. 1386)

C2635131. Avantajele vagotomiei cu antrectomie şi diversie duodenală totală sunt:facilitate tehnicăA. morbiditate şi mortalitate reduseB. suprimarea refluxului bilio-pancreaticC.stabilitatea efectului terapeuticD.lipsa potenţialului ulcerogenicE.

(pag. 1388)

C2635132. Triada Borchard-Lenormant din volvulusul gastric complet, include:vărsături incoercibileA. durere epigastrică intensăB. imposibilitatea de a trece o sondă în stomacC.efort de vărsătură fără eficienţăD.pirozis retrosternalE.

(pag. 1389)

C2635133. Indicaţiile operaţiilor antireflux sunt următoarele:esofagita severă cu intoleranţă la tratamentul medicalA. esofagita juvenilă de lungă durată, fără remisiuni spontaneB. esofagita BarrettC.refluxul recurentD.esofagita moderată persistentăE.

(pag. 1384)

C2635134. Indicaţiile pentru calea de abord toracică în operaţiile antireflux:reintervenţie după cura chirurgicală nereuşită pe cale abdominalăA. hernie hiatală de alunecare ce se reduce sub diafragm la examenul radiologic baritatB. asocierea unei boli pulmonare ce necesită biopsie tisulară localăC.obezitatea extremă a pacientuluiD.asocierea unei stenoze esofagiene dilatabilă asociată cu brajhiesofagE.

(pag. 1385)

C2635135. Indicaţiile relative ale tratamentului chirurgical în hernia hiatală:esofagita peptică ulcerativăA. ulcer gastric cronic cu hernie hiatală paraesofagianăB. hernie hiatală paraesofagiană asociată cu anemie prin deficienţă de fierC.perforaţia pe ulcer BarrettD.hemoragii digestive necontrolate pe ulcer BarrettE.

(pag. 1384)

C2635136. Dezavantajele diversiei duodenale totale (DDT) sunt:persistenţa regurgitaţiei alimentareA. necesitatea practicării vagotomiei şi a antrectomieiB. mortalitate crescutăC.



gastropareză postoperatorieD.potenţialul ulcero-geneticE.

(pag. 1388)

C2635137. Complicaţiile herniei hiatale paraesofagiene sunt:hemoragii oculteA. ulcerul stomacului herniatB. volvulusul gastricC.cancerul esofagian apărut pe esofag BarrettD.asocierea, la nou-născut, cu hipertrofia piloricăE.

(pag. 1389)

C2835138. Tipul II de hernie hiatala conform clasificarii anatomice a lui Akerlund se caracterizeaza prin urmatoarele elemente:

BrahiesofagA. Cardia migrata intratoracic, fornixul ramas subdiafragmaticB. Esofag de lungime normala, sinuosC.Cardia si o parte din fornix situate supradiafragmaticD.Cardia situata intraabdominal si fornixul migrat supradiafragmaticE.

(pag. 1381)

C2835139. Herniile hiatale prin alunecare se mai numesc si:Hernii hiatale prin brahiesofagA. Hernii hiatale axialeB. Hernii hiatale cardio-esofagieneC.Hernii hiatale congenitaleD.Hernii hiatale cardio-toraciceE.

(pag. 1381)

C2835140. Selectati factorii etiopatogenici ai herniei hiatale prin alunecare:ObezitateaA. Slabirea brusca in greutateB. Ulcerul duodenalC.Deformari rahidieneD.Tusea cronicaE.

(pag. 1382)

C2835141. Precizati care sunt elementele triadei Saint:Sughit incoercibilA. Hernie hiatalaB. Anemie hipocromaC.Litiaza biliaraD.Diverticuloza colonicaE.

(pag. 1382)

C2835142. Selectati elementele care prin asociere definesc cel mai bine sindromul Roviralta:Ulcer duodenalA. Diverticuloza colonicaB. Nou nascutC.Hipertrofie piloricaD.Hernie hiatalaE.

(pag. 1382)



C2835143. Operatia Gavriliu pentru hernie hiatala consta in asocierea dintre:Hemifundoplicatura anterioara DorA. Vagotomia tronculara bilateralaB. Fundoplicatura NissenC.Miomectomia pilorica anterioara extramucoasaD.Operatia Belsey-Mark IVE.

(pag. 1386)

C2835144. Hernia hiatala prin rostogolire, in forma sa pura, are urmatoarele caracteristici:Reprezinta peste 90% din totalul herniilor hiataleA. Simptomatologia este dominata de refluxul gastro-esofagianB. Stomacul este herniat in torace, si cardia ramasa in abdomenC.Simptomatologia se datoreaza mai mult defectului anatomicD.Se poate complica cu volvulus gastricE.

(pag. 1388,1389)

C2835145. Selectati elemente definitorii pentru operatia Belsey-Mark IV:Este o hemifundoplicatura realizata pe cale abdominalaA. Este o fundoplicatura realizata pe cale toracicaB. Este o operatie antirefluxC.Recalibreaza hiatusul esofagianD.Este o componenta esentiala a operatiei PearsonE.

(pag. 1386,1387)

C2935146. Indicatiile absolute ale tratamentului chirurgical in herniile hiatale sunt:perforatia pe ulcer peptic cu stomac intratoracicA. obstructie prin volvulus organoaxialB. esofagita peptica ulcerativaC.necroza gastricaD.anemie prin deficienta cronica de fierE.

(pag. (1) pag 1383)

C2935147. Urmatoarele afirmatii privind herniile hiatale sunt:incidenta este de 5 la 1000 locuitoriA. 10% sunt asimptomatice sau dezvolta complicatiiB. se produc prin alunecarea si/sau rostogolireC.pot fi permanente sau intermitenteD.toate variantele sunt corecteE.

(pag. (1) pag 1381)

C2935148. Urmatoarele sunt avantaje ale operatiei Belsey-Mark IV:este indicata in hepatosplenomegalieA. posibilitatea de a ecrutaB. refacerea barierei antireflux dupa miotomie esofagianaC.durerea postoperatorie redusaD.toate variantele sunt corecteE.

(pag. (1) pag 1387)

C2935149. Dezavantajele diversiei duodenale totale in tratamentul esofagitelor grave,complicate cu stenoza si esofag Barett sunt:

suprimarea refluxului bilio-pancreaticA.



necesitatea practicarii vagotomiei si antrectomieiB. potentialul ulcerogeneticC.persistenta regurgitatiei alimentareD.toate raspunsurile sunt corecteE.

(pag. (1) pag 1388)



Tema nr. 36Boala varicoasa



C1236001. Sistemul de clasificare CEAP a bolii varicoase cuprinde urmatoarele criterii:clinic, etiologic, terapeutic, complicatiileA. fiziopatologic, diagnostic, evolutiv, prognosticB. congenital, etiologic, localizare,C.clinica, etiologia, anatomia, disfunctia fiziopatologicaD.genetic,E.

(pag. 2232)

C1236002. Ulcerele venoase sunt consecinta doar a:teleangiectaziilorA. venelor reticulareB. venelor subdermiceC.venelor intradermiceD.venelor varicoaseE.

(pag. 2233)

C1236003. Explorarile paraclinice minim invazive, utile precizarii diagnosticului bolii varicoase sunt:arteriografiaA. flebografiaB. limfografiaC.radiografiaD.tomografia computerizataE.

(pag. 2234)

C1236004. In fiziopatologia bolii varicoase se constata:hemodinamica venoasa nu este modificataA. edemul extremitatiiB. tromboze extinseC.insuficienta venoasa superficiala, profunda, mixtaD.hipercoagulabilitateE.

(pag. 2231)

C1236005. Clasificarea Hach imparte insuficienta venei safene mari in:2 gradeA. 3 gradeB. 4 gradeC.5 gradeD.6 gradeE.

(pag. 2232)

C1436006. Urmatoarele vene nu sunt profunde:popliteeA.



nonsafenieneB. femurala comunaC.vena iliaca comunaD.vena iliaca externaE.

(pag. 2233)

C1436007. Grad 4 din clasificarea HACH a insuficientei venei safene mari:dilatare pana la gamba dub genunchiA. dilatare deasupra gambeiB. reflux si dilatare pana distal de maleola cu varice de grosmea unui degetC.refulx si dilatare proximal de maleolaD.ulceratii de dilatare la niv gambeiE.

(pag. 2232)

C1436008. Clasa 2 din clasificarea clinica(CEAP) a bolii varicoase a membrelor inferioare reprezinta:edemA. vene varicoaseB. vene reticulareC.modificari cutanate datorate bolii venoase(pigmentare,eczeme venoase)D.modificari cutanate prezenta ulceratiilorE.

(pag. 2232)

C1436009. Venele reticulare sunt:vene intradermice dilatate cu diametrul pana la 1mmA. vene intradermice dilatae cu diametru de peste 1 mmB. vene subdermice nepalpabile du diametrul de pana la 4 mmC.vene subdermice nepalpabile du diametrul de peste 4 mmD.vene sucutanate dilatate care sunt palpabile si cu diametrul sub 4mmE.

(pag. 2233)

C1536010. In cazul bolii varicoase complicate cu tromboflebita varicoasa poate apare tromboflebita profunda?

nu, deoarece sistemul venos profund este independent de sistemul venos superficial;A. nu, pentru ca viteza de circulatie a sangelui in sistemul venos profund este mult mai mare decat in cel superficial;

B.

da, dar doar prin intermediul trombozei venelor perforante;C.da, dar doar prin intermediul trombozei crosei;D.da, atat prin tromboza crosei cat si prin tromboza venelor perforante.E.

(pag. 2235)

C1536011. Gradul II de insuficienta a venei safene mari reprezinta conform clasificarii Hach:deschiderea valvei ostiale a venei safene magna cu dilatarea portiunii initiale a safenei;A. dilatarea retrograda a safenei la coapsa cu insuficienta valvulara si dilatatia anevrismala deasupra genunchiului;

B.

dilatarea pana distal de maleola si reflux vertical;C.dilatarea pana sub genunchi;D.dilatarea safenei mari pe tot traiectul ei.E.

(pag. 2232)

C1536012. In etiopatogenia varicelor primitive factorii locali de importanta determinanta sunt:obezitatea;A. gravitatia;B. sarcina;C.



caldura;D.umiditatea si temperaturile scazute.E.

(pag. 2231)

C1536013. Din punct de vedere clinic teleangiectaziile reprezinta:vene reticulare;A. vene subdermice dilatate pana la 4mm;B. varice ale colateralelor venelor safene;C.venule intradermice dilatate mai putin de 1 mm;D.varice tronculare.E.

(pag. 2232)

C1536014. In tromboflebita varicoasa extinsa ce afecteaza intreaga vena safena inclusiv crosa si venele perforante este necesar:

mobilizarea activa;A. tratament compresiv;B. tratament chirurgical;C.tratament anticoagulant;D.antibioterapie.E.

(pag. 2236)

C1636015. Testul functional care examineaza sisteuml venos profund este:Trenddelenbourg.A. Mahoner-Ochsner.B. Pertez.C.Schwarz.D.Marmasse.E.

(pag. 2235)

C1636016. In clasificarea Hach a insuficientei venei safene mari gradul II reprezinta:Dilatare retrograda a safenei la coapsa pana deasupra genunchiului.A. Dilatarea preponderent a varicelor gambei.B. Varice de grosimea unui deget.C.Insuficienta exclusiv a valvulei ostiale.D.Tulburari trofice.E.

(pag. 2232)

C1636017. Clasa III in clasificarea CEAP a boli varicoase se caracterizeaza prin:Ulcer de gamba.A. Vase reticulare.B. Vene varicoase.C.Edem.D.Tulburari troficeE.

(pag. 2232)

C1636018. Procedeul Babckok in cura varicelor membrului inferior consta in:Extirpare safenei la vedere.A. Strippingul safenei.B. Extirpari etajate ale safenei.C.Revalvulari venoase.D.Mansonari ale venelor superficiale.E.

(pag. 2235)



C1636019. Telenangiectaziile reprezinta:Dilatatii venose cu calibru peste 2 cm.A. Dilatatii venoase sub 2 cm.B. Dilatatii arteriale.C.Venule intradermice dilatate sub 1 mm.D.Vene subdermice pana la 4 mm.E.

(pag. 2232)

C2236020. Factori locali care influenţează apariţia varicelor primitive sunt:avitaminozeleA. gravitaţiaB. călduraC.infecţiileD.obezitateaE.

(pag. 2231)

C2236021. Factori generali ereditari care influenţează apariţia varicelor primitive sunt:avitaminozeleA. gravitaţiaB. călduraC.infecţiileD.obezitateaE.

(pag. 2231)

C2236022. Semne subiective ce apar în perioada prevaricoasă sunt:semnele celsieneA. uneori edem juxtamaleolar sau gambier mai accentuat vesperalB. cordoane neregulate dilatate ce proemină sub tegumenteC.purpură la nivelul gambelorD.pruritE.

(pag. 2232)

C2236023. Sistemul CEAP de clasificare a bolii varicoase a membrelor inferioare cuprinde următoarele tipuri de criterii de clasificare:

E = extensiaA. E = embriologiaB. C = circulaţiaC.C = clinicaD.P = prezenţa pulsului arterialE.

(pag. 2232)

C2236024. Sistemul CEAP de clasificare a bolii varicoase a membrelor inferioare cuprinde următoarele clase în cadrul clasificării clinice:

Clasa 2 – edemA. Clasa 3 – edemB. Clasa 2 – teleangiectaziiC.Clasa 4 – modificări cutanate cu ulceraţie activăD.Clasa 6 – modificări cutanate cu ulceraţie vindecatăE.

(pag. 2232-33)

C2236025. În cadrul scorului clinic din sistemul CEAP de clasificare a bolii varicoase a membrelor inferioare se acordă zero puncte în următoarele situaţii:



durere moderată, nu necesită analgeziceA. edem absentB. mărimea ulcerului < 2cm diametruC.durata ulcerului < 3 luniD.numărul ulcerelor – unicE.

(pag. 2233)

C2236026. În cadrul scorului clinic din sistemul CEAP de clasificare a bolii varicoase a membrelor inferioare se acordă câte două puncte în următoarele situaţii:

durere severă, necesită analgeziceA. edem uşor/ moderatB. claudicaţie venoasă – uşor/moderatC.lipodermatoscleroză – localizatăD.recurenţa ulcerelor – o datăE.

(pag. 2233)

C2236027. Testul Perthes:este identic cu testul LintonA. este identic cu testul Trendelenburg-BrodieB. utilizează trei garouriC.utilizează un garou plasat în treimea distală a coapseiD.utilizează ultrasonografia DopplerE.

(pag. 2233-34)

C2236028. În cadrul diagnosticului diferenţial al varicelor sunt adevărate următoarele afirmaţii:edemul renal este unilateral, fiind dificil astfel de diferenţiatA. edemul tromboflebitei acute este întotdeauna indolorB. edemul din insuficienţa arterială se recunoaşte pe baza lipsei pulsuluiC.lipodistrofiile determină scăderea de volum a membrelor inferioareD.edemul din insuficienţa arterială este întotdeauna indolorE.

(pag. 2234)

C2236029. Tratamentul curativ al varicelor:este cu viză etiologicăA. afectează istoria şi evoluţia naturală a bolii varicoaseB. scopul tratamentului este funcţional, morfologic şi esteticC.scopul tratamentului este exclusiv funcţionalD.scopul tratamentului este exclusiv morfologicE.

(pag. 2235)

C2236030. Tratamentul scleroterapic în boala varicoasă:utilizează antiinflamatorii nesteroidieneA. utilizează tehnica de strippingB. utilizează flebotonice şi flebotroficeC.realizează tromboză locală a venei injectate urmată de fibrozăD.poate utiliza şi tehnica de congelare – “crioevenare”E.

(pag. 2235)

C2236031. Următoarele afirmaţii privind tratamentul medical în boala varicoasă sunt adevărate:utilizarea antiinflamatoarelor nesteroidiene nu ameliorează simptomatologiaA. este recomandată utilizarea moruatului de NaB. flebotonicele acţionează prin creşterea tonusului peretelui venosC.



cuprinde procedeul BabcockD.poate utiliza şi tehnica de congelare – “crioevenare”E.

(pag. 2235)

C2336032. In sindromul Parks-Weber se constataedem de gambaA. ulceratii premaleolare pe fata interna a gambeiB. prezenta unor fistule arteriovenoase congenitaleC.obstructii ale arterelor picioruluiD.claudicatie de tip venosE.

(pag. 2230)

C2336033. Testul Perthes deceleazatromboflebita superficialaA. tromboza profunda a sistemului profund gambierB. tromboza profunda ilio-femuralaC.insuficienta de perforante gambiereD.insuficienta ostila de safena internaE.

(pag. 2234)

C2336034. La testul Schwartzreperam prin palpare traiectele venoase subcutanate invizibile la palpareA. reperam insuficienta ostiala de safena mareB. reperam insuficienta ostiala de safena micaC.reperam perforantele gambeiD.reperam vena GiacominiE.

(pag. 2234)

C2336035. Complicatia cea mai grava a trombozei venoase superficiale esteulcerul venosA. flegmatia alba dolensB. flegmatia coerulea dolensC.sindromul postromboticD.embolia pulmonaraE.

(pag. 2235)

C2336036. Operatia CHIVA inseamnaligatura crosei safenei si plasarea de ligaturi pe safena distal de perforantele insuficienteA. ligatura crosei safenei si plasarea de ligaturi pe safena proximal de perforantele insuficienteB. plasarea de ligaturi pe safena distal de perforantele insuficienteC.plasarea de ligaturi pe safena proximal de perforantele insuficienteD.ligatura crosei safeneiE.

(pag. 2235)

C2336037. Vena Giacomini face legatura intrevenele perforante gambiereA. vena safena magna si vena safena parvaB. sistemul venos superficial si profundC.venele accesorii ale coapseiD.venele accesorii ale gambeiE.

(pag. 2232)



C2336038. Teleangiectaziile sunt definite ca venule intradermice cu diametrul de4 mmA. 2-4 mmB. 2 mmC.1 mmD.1-4 mmE.

(pag. 2233)

C2336039. Venele reticulare sunt vene subdermice dilatatesub 1mmA. pina la 4mmB. de 5-8mmC.de 6-10mmD.peste 4mmE.

(pag. 2232)

C2336040. Boala varicoasa este foarte frecventa;afecteaza30% din adultiA. 25% din adultiB. 60% din adultiC.30-50%din adultiD.20-50% din adultiE.

(pag. 2231)

C2536041. Marea vena anastomotică Giacomini este:o anastomoză femuro-poplitee care coboară oblic în eşarfă pe faţa posterioară a coapseiA. o anastomoză femuro-poplitee care coboară oblic pe faţa anterioară a coapseiB. o arcadă venoasă între vena safenă internă şi externăC.o arcadă venoasă între trunchiul safenei interne şi vena LeonardoD.o anastomoză între crosele celor două safene cu traiect posterior la nivelul coapseiE.

(pag. 2225)

C2536042. Venele plonjante Delater sunt:comunicante ale sistemelor safeniene la nivel gambierA. perforante care fac legătura directă între venele tegumentului (extrasafeniene) şi sistemul venos profundB. perforante care conectează venele profunde cu trunchiul venei safeneC.aparţin grupului de perforante Cockett IID.sunt perfornate indirecteE.

(pag. 2225)

C2536043. Durerile de cauza venoasa la nivelul membrelor inferioare:sunt favorizate de ortostatismul prelungitA. sunt favorizate de compresiunea elasticăB. se accentuează iniţial la mersC.se remit la mobilizarea articulară pasivăD.se însoţesc de cianoza membrului afectatE.

(pag. 2227)

C2536044. Sindromul Klippel-Trenaunay-Weber se datorează:persistenţei sistemului vascular sciatic (dorsal)A. involuţiei intrauterine a sistemului vascular ventral (artera şi vena primitivă femurală)B. perturbaţiilor de angiogenezăC.



blocarea vasculogenezei în luna a II-a intrauterinăD.alungirii tisulare a membrului inferiorE.

(pag. 2229)

C2536045. Sindromul Parks-Weber se defineşte prin:prezenţa unor fistule arterio-venoase congenitaleA. angioame tuberoase multipleB. hemangiom difuz cavernosC.angiom cutanat lateral şi posteriorD.fibroză intensă perivenoasăE.

(pag. 2230)

C2536046. Varicele reprezintă modificări ale morfologiei venoase de tipul:dilataţiilor saculare permanente ale venelor epifascialeA. dilataţiilor tubulare ale venelor epifascialeB. trombozelor intraluminale organizate ale venelor epifascialeC.neoangiogenezei venoaseD.inflamaţiei parietaleE.

(pag. 2231)

C2536047. În boala varicoasă staza sângelui în ortostatism este urmată de:deschiderea şunturilor arterio-venoase cu supraîncărcare venoasăA. deschiderea canalelor arteriale cu supraîncărcare tisularăB. deschiderea valvulelor şi ineficienţa lor cu refluxul sângelui de sus în jos la nivelul croselorC.deschiderea valvelor şi ineficienţa lor curefluxul sângelui la nivelul perforantelor indirecteD.deschiderea şi ineficienţa valvelor sistemelor profund şi superficialE.

(pag. 2232)

C2536048. In gradul II în clasificarea Hach a insuficienţei venei safene mari se intalneste:reflux şi dilatare până distal de maleolă cu varice de grosimea unui degetA. dilatare până la gambă (sub genunchi)B. deschiderea valvei ostiale a venei safene magna cu dilatarea porţiunii iniţiale a safeneiC.dilatarea retrogradă a safenei la coapsă cu insuficienţă valvulară şi dilatare anevrismală până deasupra genunchiului

D.

nici una din cele de mai susE.

(pag. 2232)

C2536049. Semnul Homans în tromboflebita membrului inferior constă în:durere la compresiunea musculaturii plantare medialeA. durere apărută la nivelul gambei prin efectuare pasivă a flexiei dorsale a picioruluiB. durere la scurtarea muşchiului gambeiC.durere în gambă la compresiune cu manşeta tensiometruluiD.durere la compresia gambeiE.

(pag. 2237)

C2536050. Sursa cea mai frecventa a emboliei pulmonare este:tromboflebita de gambă, coapsă sau pelvinăA. cordul dreptB. măduva osoasă a membrelor inferioareC.lichidul amnioticD.o formaţiune tumoralăE.

(pag. 2238)



C2536051. In etiologia emboliei grasoase pot fi incriminate:masajul cardiac internA. transplantul hepaticB. arsurile graveC.traumatismele extremitaţilor cu menţinerea integritaţii osoaseD.plaga penetranta abdominalăE.

(pag. 2247)

C2736052. In boala varicoasa, clasa clinica 3 inseamna:teleangiectaziiA. edemB. lipodermosclerozaC.ulceratie vindecataD.ulceratie activaE.

(pag. vol. II pag. 2232-2233)

C2836053. In clasificarea Hach a insuficientei venei safene mari, dilatarea acesteia pana la gamba (sub genunchi), este incadrata in gradul:

IA. IIB. IIIC.IVD.VE.

(pag. 2232)

C2836054. Clasa 6 CEAP de clasificare a bolii varicoase se deosebeste de clasele anterioare prin prezenta:

teleangiectaziilorA. edemuluiB. ulceratiilor vindecateC.ulceratiilor activeD.venelor reticulareE.

(pag. 2232,2233)


C1236055. Etapele evolutiei bolii varicoase sunt:perioada acutaA. perioada prevaricoasaB. perioada de stareC.perioada varicelor constituiteD.perioada complicatiilor boliiE.

(pag. 2232)

C1236056. Tipurile de varice sunt:telangiectaziileA. vene reticulareB. ale colateralelor venelor safeneC.varice tronculareD.ulcerele varicoaseE.



(pag. 2232)

C1236057. Indicatiile tratamentului chirurgical al varicelor sunt:functionaleA. profilacticeB. etiologiceC.cosmeticeD.complicatiileE.

(pag. 2235)

C1236058. Teoriile asupra etiopatogeniei bolii varicoase sunt:teoria hidrostaticaA. teoria hipercoagularii sanguineB. teoria perturbarii productiei endoteliale de prostanoizi si endotelinaC.teoria disfunctiei muschiului neted venosD.teoria genezei bolii varicoase prin hipoxieE.

(pag. 2231)

C1236059. Etiopatogenetic, varicele pot fi:congenitaleA. primitiveB. secundareC.ateroscleroticeD.infectioaseE.

(pag. 2231)

C1236060. Varicele secundare sunt consecinta:ereditateaA. posttromboticB. compresiune pe trunchiurile principaleC.traumatisme externe ale venelorD.fistule arteriovenoaseE.

(pag. 2231)

C1236061. Complicatiile bolii varicoase netratate sunt:infectiaA. insuficienta venoasa cronicaB. sindrom posttromboticC.embolia pulmonaraD.tromboflebita varicoasaE.

(pag. 2234)

C1236062. In perioada prevaricoasa, semnele subiective sunt:greutate, tensiune in gambe la mers sau ortostatismA. temperatura 38 grade CelsiusB. cordoane venoase dilatate neregulateC.edem juxtamaleolar sau gambierD.tromboflebita varicoasaE.

(pag. 2232)

C1236063. Scopul tratamentului curativ al varicelor este:functionalA.



etiologicB. morfologicC.esteticD.fiziopatologicE.

(pag. 2235)

C1436064. Varicele secundare apar:post ortostatism prelungitA. post tromboticB. prin compresiune pe trunchiurile principaleC.fistule arteriovenoaseD.traumatisme externe ale venelorE.

(pag. 2231)

C1436065. Teorii asupra etiopatogeniei bolii varicoase:anomalie enzimaticaA. teoria genezei bolii varicoase prin hipoxieB. teoria disfunctiei muschiului striat venosC.teoria hihrostaticaD.teoria perturbarii productiei endoteriale de prostanoizi si endotelinaE.

(pag. 2231)

C1436066. In evolutia bolii varicoase apar:tensiune in gambe in decubitA. edem juxtamaleolar sau gambierB. parestezii si jena dureroasa in gamba dupa mers sau ortostatism prelungitC.cordoane neregulate dilatate ce proemina sub tegumentD.complicatiiE.

(pag. 2232)

C1436067. Care din urmatorii factori externi favorizeaza aparitia varicelor:calduraA. obezitateB. umiditateC.avitaminozeD.ortostism prelungitE.

(pag. 2231)

C1436068. Care din urmatoarele sunt vene profunde:vena iliaca comunaA. vena iliaca externaB. vena safena mare sub genunchiC.popliteeD.nonsafenieneE.

(pag. 2233)

C1436069. Criterii de clasificare CEAP a bolii varicoase a membrelor inferioare:anatomopatologicA. etiologicB. morfopatologicC.clinicD.anatomicE.



(pag. 2232)

C1436070. Indicatiile tratamentului chirurgical al varicelor sunt:cosmeticeA. complicatiile bolii varicoaseB. orice forma de variceC.pentru varice voluminoase cu simptome majore neameliorate medicalD.pentru varice voluminoase fara simptomeE.

(pag. 2235)

C1436071. Tratamentul medical al varicelor cuprinde:antiinflamatorii nesteroidieneA. flebotrofice si flebotoniceB. IECC.compresiv(fase elastice)D.anticoagulanteE.

(pag. 2235)

C1436072. Complicatiile bolii varicoase:tromboflebita varicoasaA. insuficienta venoasa cronica evolutie a bolii varicoase timp de 5-10 aniB. insuficienta venoasa cronica evolutie a bolii varicoase timp de 15-20 aniC.rupturi ale venelor varicoaseD.gangrenaE.

(pag. 2234)

C1436073. Diagnosticul diferential al varicelor se face cu:adenopatie inghinalaA. hernie ombilicalaB. neuropatiiC.dureri lombosciticeD.adenopatie axilaraE.

(pag. 2234)

C1436074. Caracteristicele varicelor:frecventa crescuta mai ales la femei (60%)A. produc ulterior tulburari de hemodinamicaB. sunt dilatatii saculare arteriale permanenteC.produc tulburari de hemodinamica fara alterare parietalaD.au frecventa redusaE.

(pag. 2231)

C1536075. Care din urmatoarele medicamente utilizate in tratamentul medical al bolii varicoase au efect flebotonic si flebotrofic:

moruat de Na;A. vitamina E;B. detralex;C.antiinflamatoare nesteroidiene;D.salicilat de Na.E.

(pag. 2235)

C1536076. Complicatiile bolii varicoase netratate sunt:insuficienta venoasa cronica printr-o evolutie a bolii de 1-5 ani;A.



insuficienta venoasa cronica printr-o evolutie a bolii de 15-20 ani;B. tromboflebita varicoasa;C.rupturi spontane ale varicelor;D.rupturi post-traumatice ale venelor varicoase.E.

(pag. 2234)

C1536077. Din punct de vedere morfopatologic venele varicoase sunt:sinuoase, formand pachete varicoase;A. dilatate omogen;B. dilatate neomogen;C.cu valve hipertrofiate;D.cu valve atrofiate.E.

(pag. 2231)

C1536078. Scleroterapia este indicata in boala varicoasa in urmatoarele situatii:in varice nesistematizate;A. in varicele mari (in asociatie cu tratament chirurgical);B. in varicele mari (ca terapie unica);C.in complicatiile bolii varicoase;D.in varice voluminoase cu simptome majore neameliorate de tratamentul medical.E.

(pag. 2235)

C1536079. Sistemul CEAP cuprinde urmatoarele criterii de clasificare a bolii varicoase:etiologia;A. disfunctia fiziopatologica;B. clinica;C.histologia;D.anatomia.E.

(pag. 2232)

C1536080. Edemele datorate bolii varicoase au urmatoarele caracteristici:apar cel mai frecvent bilateral;A. apar la bolnavi cu varice voluminoase;B. nu cedeaza in repaus;C.cedeaza la ridicarea membrului inferior deasupra nivelului orizontal;D.lipsa pulsului la artera pedioasa.E.

(pag. 2234)

C1536081. Perioada prevaricoasa are urmatoarele simptome:tensiune in gambe la mers sau ortostatism prelungit;A. claudicatie intermitenta;B. edem juxtamaleolar sau gambier matinal;C.edem juxtamaleolar care nu cedeaza in repaus;D.edem juxtamaleolar sau gambier mai accentuat vesperal, care se remite la repaus.E.

(pag. 2232)

C1536082. Care din afirmatiile referitoare la varicele primitive sunt adevarate?sunt varice hidrostatice gravitationale;A. au cauza cunoscuta;B. apar in prezenta unor factori de risc locali, ereditari si de mediu;C.au cauza necunoscuta;D.sunt congenitale.E.



(pag. 2231)

C1636083. Semnele clinice de referinta pentru calcularea scorului clinic in boala varicoasa sunt:Lungimea dilatarilor venoase.A. Grosimea pachetelor varicoase.B. Durerea.C.Edemul.D.Numarul pachetelor varicoase.E.

(pag. 2233)

C1636084. Varicele congenitale apar in:Sindromul Raynaud.A. Sindromul scalenic.B. Sindromul Klippel -Trenonaud.C.Sindromul Paks-Weber.D.Aplazia congenitala a valvulelor venoase.E.

(pag. 2231)

C1636085. Tratamentul profilactic al bolii varicoase include.Evitarea sedentarismului.A. Protejare prin ciorap elastic.B. Evitarea ortostatismului.C.Evitarea onstipatieie.D.Evitarea condimentelor.E.

(pag. 2235)

C1636086. Tratamentul de urgenta a rupturii varicelor consta in.Repaos cu ridicarea membrului afectat.A. Bandaj compresiv.B. Hemostaza chirurgicala.C.Plasarea unui garou proximal de ruptura.D.Sclerozare in urgenta.E.

(pag. 2236)

C1636087. Tulburarile trofice ce apar in fazele avansate ale bolii varicoase sunt:Ulcerul de gabmba.A. Hiperpigmentatia.B. Zone de atrofie alba.C.Scaderea temperaturii cutanate.D.Dermoepidermita.E.

(pag. 2232)

C2236088. Varicele pot fi:congenitaleA. primitiveB. terţiareC.secundareD.de ordinul patruE.

(pag. 2231)

C2236089. Varicele congenitale apar în:sindromul Klipel-FeilA.



sindromul Klippel-TrenaunayB. sindromul Pierre RobinC.sindromul Parks-WeberD.sindromul WernerE.

(pag. 2231)

C2236090. Factori generali care influenţează apariţia varicelor primitive sunt:avitaminozeleA. gravitaţiaB. călduraC.topografia venelor epifascialeD.obezitateaE.

(pag. 2231)

C2236091. Factori generali externi care influenţează apariţia varicelor primitive sunt:avitaminozeleA. gravitaţiaB. călduraC.infecţiileD.obezitateaE.

(pag. 2231)

C2236092. Teoriile asupra etiopatogenezei bolii varicoase sunt:teoria hidrostaticăA. teoria disfuncţiei muşchiului neted venosB. teoria genezei bolii varicoase prin hipoxieC.anomalii enzimaticeD.teoria radicalilor liberi de oxigenE.

(pag. 2231)

C2236093. Varicele secundare pot să apară:în aplazia congenitală a valvelor venoaseA. prin compresiune pe trunchiuri principaleB. consecutiv unor traumatisme externe ale venelorC.în situaţia unor fistule arteriovenoaseD.posttromboticE.

(pag. 2231)

C2236094. Din punct de vedere morfopatologic varicele se caracterizează prin următoarele:valvele venoase sunt hipertrofiateA. peretele venos prezintă plăci de endoflebită vegetantăB. dilatarea venelor este omogenăC.microscopic apare fleboscleroza parietalăD.în jurul venelor apar leziuni de scleroză ale limfaticelor tegumentelorE.

(pag. 2231)

C2236095. Etape ale evoluţiei bolii varicoase sunt:etapa varicelor secundareA. perioada complicaţiilor boliiB. perioada varicelor secundareC.perioada varicelor constituiteD.perioada varicelor primareE.



(pag. 2232)

C2236096. Următoarele entităţi reprezintă tipuri de varice:varice tronculareA. varice în teritoriul unor vene perforante insuficienteB. vene reticulareC.vene macroreticulareD.teleangiectaziileE.

(pag. 2232)

C2236097. Conform clasificării Hach a insuficienţei venei safene mari se descriu următoarele grade:gradul II – dilatarea până la gambăA. gradul III – dilatarea până la gambăB. gradul IV – dilatarea până la gambăC.gradul I – dilatarea retrogradă a safenei la coapsăD.gradul IV – reflux şi dilatare până distal de maleolăE.

(pag. 2232)

C2236098. Conform clasificării Hach a insuficienţei venei safene mari se descriu următoarele grade:gradul IV – dilatarea până la gambăA. gradul III – dilatarea până la gambăB. gradul II – dilatarea retrogradă a safenei la coapsăC.gradul I – dilatarea retrogradă a safenei la coapsăD.gradul IV – reflux şi dilatare până distal de maleolăE.

(pag. 2232)

C2236099. Sistemul CEAP de clasificare a bolii varicoase a membrelor inferioare cuprinde următoarele tipuri de criterii de clasificare:

E = extensiaA. E = etiologiaB. P = disfuncţia fiziopatologicăC.P = morfopatologiaD.P = prezenţa pulsului arterialE.

(pag. 2232)

C2236100. Sistemul CEAP de clasificare a bolii varicoase a membrelor inferioare cuprinde următoarele clase în cadrul clasificării clinice:

Clasa 1 – teleangiectazii sau vene reticulareA. Clasa 3 – vene varicoaseB. Clasa 2 – vene varicoaseC.Clasa 3 – modificări cutanate cu ulceraţie activăD.Clasa 4 – modificări cutanate cu ulceraţie vindecatăE.

(pag. 2232-33)

C2236101. Sistemul CEAP de clasificare a bolii varicoase a membrelor inferioare cuprinde în cadrul clasificării etiologice:

EP – primar – cu cauze cunoscuteA. EP – primar – cu cauză nedeterminatăB. ES – secundar – cu cauze cunoscuteC.ES – secundar – cu cauză nedeterminatăD.EC – congenitalE.

(pag. 2233)



C2236102. Sistemul CEAP de clasificare a bolii varicoase a membrelor inferioare cuprinde între venele superficiale din clasificarea anatomică:

vena iliacă externăA. vena safenă micăB. vena safenă mare sub genunchiC.vena iliacă internăD.vena popliteeE.

(pag. 2233)

C2236103. Sistemul CEAP de clasificare a bolii varicoase a membrelor inferioare cuprinde între venele profunde din clasificarea anatomică:

vena iliacă externăA. vena safenă micăB. vena safenă mare sub genunchiC.vena iliacă internăD.vena popliteeE.

(pag. 2233)

C2236104. Sistemul CEAP de clasificare a bolii varicoase a membrelor inferioare cuprinde în cadrul clasificării fiziopatologice:

refluxA. mecanism primarB. mecanism secundarC.obstrucţieD.obstrucţie şi refluxE.

(pag. 2233)

C2236105. Scorul disfuncţiei venoase cronice din cadrul sistemului CEAP de clasificare a bolii varicoase a membrelor inferioare se bazează pe următoarele criterii individuale:

etiologicA. anatomicB. fiziopatologicC.clinicD.scor de incapacitateE.

(pag. 2233)

C2236106. Scorul clinic din cadrul sistemului CEAP de clasificare a bolii varicoase a membrelor inferioare cuprinde următoarele simptome şi semne:

claudicaţie venoasăA. durereB. temperatură localăC.durata ulceruluiD.localizarea ulceruluiE.

(pag. 2233)

C2236107. În cadrul scorului clinic din sistemul CEAP de clasificare a bolii varicoase a membrelor inferioare se acordă câte un punct în următoarele situaţii:

durere severă, necesită analgeziceA. edem uşor/ moderatB. mărimea ulcerului < 2cm diametruC.durata ulcerului > 3 luniD.numărul ulcerelor – multipleE.

(pag. 2233)




durere moderată, nu necesită analgeziceA. edem uşor/ moderatB. mărimea ulcerului < 2cm diametruC.durata ulcerului > 3 luniD.numărul ulcerelor – multipleE.

(pag. 2233)

C2236109. În cadrul scorului clinic din sistemul CEAP de clasificare a bolii varicoase a membrelor inferioare se acordă câte un punct în următoarele situaţii:

durere absentăA. edem severB. pigmentaţie localizatăC.recurenţa ulcerului – o datăD.numărul ulcerelor – unicE.

(pag. 2233)


durere moderată, nu necesită analgeziceA. pigmentaţie extinsăB. lipodermatoscleroza localizatăC.durata ulcerului > 3 luniD.numărul ulcerelor – multipleE.

(pag. 2233)

C2236111. Între testele venoase funcţionale se numără:testul Trendelenburg-BrodieA. testul Mahorner-OchsnerB. testul Klippel-TrenaunayC.testul LintonD.testul tuseiE.

(pag. 2233-34)

C2236112. Testul Mahorner Ochsner:studiază funcţia venoasăA. este identic cu testul Trendelenburg-BrodieB. utilizează trei garouriC.permite o mai exactă reperare a refluxului şi localizarea perforantelorD.utilizează ultrasonografia DopplerE.

(pag. 2233-34)

C2236113. Testul Marmasse:studiază funcţia venoasăA. este identic cu testul LintonB. utilizează trei garouriC.utilizează percuţia în regiunea poplitee la pacientul cu genunchiul uşor flectatD.utilizează ultrasonografia DopplerE.

(pag. 2233-34)

C2236114. Dintre explorările paraclinice utilizate în patologia venelor:



ultrasonografia Doppler este o metodă neinvazivăA. ultrasonografia Doppler este o metodă invazivăB. flebografia este o metodă neinvazivăC.flebografia se practică de rutinăD.flebografia este o metodă minim invazivăE.

(pag. 2234)

C2236115. Complicaţii care apar în evoluţia bolii varicoase netratate sunt:insuficienţa venoasă cronicăA. tromboflebita varicoasăB. rupturi spontane ale venelor varicoaseC.purpuraD.apariţia de angiosarcoameE.

(pag. 2234)

C2236116. În tromboflebita varicoasă:apar dureri la nivelul unor pachete varicoase anterior permeabileA. vena trombozată se palpează ca un cordon dur, nedepresibilB. procesul de tromboflebită se poate extinde şi la sistemul venos profundC.tromboflebita nu se extinde niciodată la sistemul venos profundD.edemul tegumentului este necaracteristicE.

(pag. 2235)

C2236117. Tratamentul profilactic al varicelor cuprinde:evitarea sporturilor cu efort fizic staticA. balneofizioterapiaB. evitarea obezităţii, sedentarismului, ortostatismului, constipaţieiC.endochirurgia venoasăD.flebotonice şi flebotroficeE.

(pag. 2235)

C2236118. Metode de tratament curativ în boala varicoasă sunt:chirurgiaA. tratament medicalB. tratament profilacticC.balneofizioterapiaD.scleroterapiaE.

(pag. 2235)

C2236119. Tratamentul medical în boala varicoasă cuprinde:scleroterapiaA. tehnica de strippingB. antiinflamatorii nesteroidiceC.flebotonice şi flebotroficeD.tehnica de congelare – “crioevenare”E.

(pag. 2235)

C2236120. Tratamentul chirurgical în boala varicoasă cuprinde:scleroterapiaA. tehnica de strippingB. antiinflamatorii nesteroidiceC.flebotonice şi flebotroficeD.



tehnica de congelare – “crioevenare”E.

(pag. 2235)

C2236121. Indicaţiile chirurgicei în boala varicoasă sunt:funcţionale (varice voluminoase cu simptome majore neameliorate medical)A. exclusiv cosmeticeB. cosmeticeC.complicaţiile bolii varicoaseD.exclusiv complicaţiile bolii varicoaseE.

(pag. 2235)

C2236122. Următoarele afirmaţii privind tratamentul chirurgical în boala varicoasă sunt adevărate:scleroterapia reprezintă o variantă de strippingA. cuprinde şi tehnici de revalvulări venoaseB. operaţia CHIVA reprezintă o tehnică de revalvulare venoasăC.tratamentul chirurgical clasic urmăreşte suprimarea refluxuluiD.tratamentul chirurgical clasic este reprezentat de revalvularea venoasăE.

(pag. 2235)

C2236123. Următoarele afirmaţii privind scleroterapia în boala varicoasă sunt adevărate:scleroterapia reprezintă o variantă de strippingA. injectarea substanţei poate fi ghidată prin eco-dopplerB. realizează tromboza locală a venei injectate urmată de fibrozăC.expune pacientul la mai puţine riscuri decât chirurgia în sclerozarea croselorD.utilizează substante ca polietilenetoxisclerol, moruat de NaE.

(pag. 2235-36)

C2236124. Următoarele afirmaţii privind tratamentul tromboflebitei varicoase sunt adevărate:tratamentul anticoagulant este întotdeauna considerat ca fiind excesivA. constă în repaus şi evitarea ortostatismuluiB. cuprinde operaţia CHIVAC.local poate utiliza unguente cu lasonilD.se pot utiliza antiinflamatorii (fenilbutazonă)E.

(pag. 2235-36)

C2236125. Următoarele afirmaţii privind tratamentul rupturilor venelor varicoase sunt adevărate:ca prim ajutor se va plasa un garou proximal de rupturăA. se recomandă repaus cu ridicarea membrului afectatB. se recomandă bandaj compresiv cu o pelotă aplicată direct pe plagăC.în caz de ruptură externă se utilizează operaţia CHIVAD.în caz de ruptură externă se utilizează tehnica KistnerE.

(pag. 2235-36)

C2336126. Edemul venos aparein conditii de stresA. la mars fortatB. in ortostatism prelungitC.se reduce la repaus in decubit dorsalD.este accentuat seara si redus dimineataE.

(pag. 2227)

C2336127. Insuficienta valvulara ostiala determina



trecerea singelui din sistemul venos profund in cel superficialA. trecerea singelui din vena safena mare in vena femuralaB. trecerea singelui din vena safena externa in vena popliteeC.trecerea singelui din vena femurala in vena safena mareD.trecerea singelui din vena poplitee in vena safena micaE.

(pag. 2232)

C2336128. Testul Trendelenburg-Brodie deceleazainsuficienta ostiala de safena internaA. tromboza venoasa profundaB. tromboza venoasa superficialaC.Insuficienta unor vene perforante gambiereD.insuficienta de perforanta hunterianaE.

(pag. 2233)

C2336129. Tromboflebita varicoasa se manifesta prineritem la nivelul tegumentelor de deasupra si edem la inspectieA. ulceratie superficialaB. dureri localizate la nivelul unor pachete varicoase anterior permeabileC.cordon dur nedepresibil la palpareD.dureri in stinghieE.

(pag. 2235)

C2336130. Procesul de tromboza superficiala se extinderetrogradA. anterogradB. la vena safena interna si externaC.prin intermediul crosei in sistemul venos profundD.la venele picioruluiE.

(pag. 2235)

C2336131. Scopul tratamentului curativ al varicelor estefunctional(suprimarea refluxului)A. hemodinamic(scaderea presiunii in derm)B. morfologic (desfiintarea venelor)C.fiziopatologic(desfiintarea presiunii ostiale)D.esteticE.

(pag. 2235)

C2336132. Detralex actioneaza princresterea tonusului si calitatii peretelui venosA. restabilirea permeabilitatii capilareB. cresterea fluiditatii singeluiC.ameliorarea drenajului limfaticD.reducerea edemelorE.

(pag. 2235)

C2336133. Scleroterapia se realizeaza cuglucoza hipertonaA. polietilenetoxisclerolB. moruat de sodiuC.solutie RingerD.



salicilat de sodiuE.

(pag. 2235)

C2336134. Tratamentul chirurgical clasic presupuneinsailari cu catgutA. crosectomie de safena interna sau externaB. ligatura perforantelor insuficiente pe cale directa sau laparoscopicaC.grefa de piele peste ulceratieD.excizia venelor accesoriiE.

(pag. 2235)

C2336135. Indicatiile chirurgie suntfunctionaleA. hemodinamiceB. cosmeticeC.complicatiile bolii varicoaseD.fiziopatologiceE.

(pag. 2235)

C2336136. Interventia clasica a varicelor se realizeazacu anestezie rahidianaA. periduralaB. intubatie orotrahealaC.anestezie locala si sedareD.anestezie intravenoasa de scurta durataE.

(pag. 2236)

C2336137. Crosa venei safene interne se sectioneaza si ligatureazarazant la abusarea in vena femuralaA. la 1 cm deasupra abusarii in vena femuralaB. odata cu colateralele care dreneaza in eaC.fara colateralele ce varsa la acest nivelD.la 5 cm inainte de abusare in vena femuralaE.

(pag. 2236)

C2336138. Clasificarea CEAP cuprinde patru tipuri de criterii:clinicaA. disfunctia fiziopatologicaB. anatomicaC.disfunctia presionalaD.etiologicaE.

(pag. 2232)

C2336139. Tratamentul anticoagulant in tromboflebita superficialaeste excesiv si contraindicat in formele localizateA. se aplica in toate situatiileB. devine necesar in formele extinseC.devine necesar cind venele perforante sunt insuficienteD.Il asociem cu antibioterapieE.

(pag. 2236)

C2336140. In cazul rupturilor venoase



se aplica garou sub rupturaA. se aplica garou deasupra rupturiiB. se ridica membrul afectatC.se aplica bandaj compresiv cu o pelotaD.se trec 1-2 fire pe sub venaE.

(pag. 2236)

C2336141. Testul Mahorner-Ochsner (3 garouri);permite localizarea refluxului ostial al safenei interneA. permite localizarea refluxului ostial al safenei externeB. inseamna aplicarea a doua garouri la coapsa si unul la gambaC.permite localizarea refluxurilor venelor perforanteD.inseamna aplicarea a doua garouri la gamba si unul la coapsaE.

(pag. 2234)

C2536142. Venele membrelor inferioare se împart,în funcţie de raportul cu fascia în:vene superficialeA. vene intermediareB. vene profundeC.vene comitanteD.vene de legaturăE.

(pag. 2225)

C2536143. La gambă vena safenă internă primeşte urmatorii afluenţi:vena GiacominiA. vena safenă anterioară superficialăB. vena CruveilhierC.vena LeonardoD.vena safenă accesorie profundăE.

(pag. 2225)

C2536144. Vena safena externa prezintă o variabilitate de varsare în vena poplitee :printr-o crosă orientată ventralA. vena safena externa se uneşte cu vena gastrocnemianului lateralB. vena safena externa se varsa la un la nivel jos sau înalt în fosa popliteeC.uneori există o vena superficială în continuarea safeneiD.vena safena externa se varsa in poplitee printr-o retea plexiformaE.

(pag. 2225)

C2536145. Dintre perforantele gambei fac parte:perforantele CockettA. perforanta BoydB. perforantele DoddC.perforanta BassiD.perforanta HachE.

(pag. 2226)

C2536146. Factorii care îngreunează circulaţia venoasă sunt:vis-a-tergoA. forţa de forfecare pe valveB. forţa gravitaţionalăC.viscozitatea sângeluiD.



presa abdominalăE.

(pag. 2227)

C2536147. În tabloul clinic al bolilor venelor, edemul membrelor afectate:este un simptom funcţionalA. apare imediat la trecerea din clino în ortostatismB. este neremisiv odată instalatC.apare după ortostatism prelungitD.se remite la repaos în decubit dorsalE.

(pag. 2227)

C2536148. Sindromul Klippel-Trenaunay-Weber se caracterizează prin:alungirea hipertrofică a membruluiA. variceB. angiom cavernosC.agenezie venoasăD.angiom plan tuberosE.

(pag. 2229)

C2536149. Leziunile venoase în sindromul Klippel-Trenaunay-Weber constau în:agenezie, atrofie, stenoză venoasăA. fibroză perivenoasă cu strangularea veneiB. tromboza secundară venoasăC.bridă congenitalăD.hipertrofie periostalăE.

(pag. 2229-2230)

C2536150. Factorii locali incriminaţi în etiopatogenia varicelor primitive sunt:gravitaţiaA. viscozitatea sanguinăB. obezitateaC.multiparitateaD.situarea epifascială a venelor insuficient valvulate fără sprijin muscularE.

(pag. 2231)

C2536151. În boala varicoasă leziunile microscopice sunt de tipul:flebosclerozei parietaleA. displaziei endotelialeB. displaziei ţesutului elastic cu fragmentarea reticulineiC.displaziei ţesutului conjunctiv cu aranjament neregulat al fibrelorD.transformarea miocitelor contractile în miocite metaboliceE.

(pag. 2231)

C2536152. Următoarele elemente clinice nu intră în clasele CEAP (sistemul de clasificare a bolii varicoase):

eritemulA. teleangiectazii sau vene reticulareB. edemulC.necroză cutanată parcelarăD.pigmentareaE.

(pag. 2232)



C2536153. Percuţia se foloseşte în următoarele teste venoase funcţionale:LintonA. SchwartzB. PertesC.MahornerD.MarmasseE.

(pag. 2233)

C2536154. Complicaţii ale bolii varicoase pot fi urmatoarele:tromboflebita varicoasăA. insuficienţa cardiacăB. insuficienţa venoasă cronicăC.hematomul subfascialD.gangrena uscatăE.

(pag. 2234)

C2536155. Tratamentul chirurgical în boala varicoasă include:crosectomiiA. strippingB. operaţia ChivaC.revalvulări venoase tehnica KistnerD.trombectomiaE.

(pag. 2235)

C2536156. Factorii determinanţi în boala tromboembolică sunt:traumatismeleA. leziunea parietală venoasăB. staza venoasăC.anticoncepţionaleleD.hipercoagulabilitateaE.

(pag. 2236)

C2536157. Tromboflebita migratorie apare în:infecţii de focarA. neoplaziiB. sindrom LericheC.boala BuergerD.ricketsiiozeE.

(pag. 2238)

C2536158. Care din următoarele complicaţii apartin bolii tromboembolice:sindromul posttromboticA. insuficienţa venoasă cronicăB. gangrena arterialăC.embolia pulmonarăD.nici una dintre cele de mai susE.

(pag. 2238)

C2536159. Diagnosticul diferenţial al emboliei pulmonare se face cu:infarctul miocardicA. hernia hiatală voluminoasăB. astmul bronşicC.



anevrismul disecant de aortăD.sindromul Mallory-WeissE.

(pag. 2239)

C2536160. Posibilităţile de evoluţie ale trombului în sindromul posttrombotic sunt:organizare fibroconjunctivăA. repermeabilizare completă - de regulăB. repermeabilizare prin canale colectoareC.repermeabilizare unicanalarăD.repermeabilizare multicanalarăE.

(pag. 2239)

C2536161. Tipuri de sindrom posttrombotic sunt următoarele:tipul obstructivA. tipul ocluzivB. tipul restrictivC.tipul cu refluxD.tipul constrictivE.

(pag. 2239)

C2536162. Contraindicaţiile fibrinolizei în tromboza acută venoasa sunt urmatoarele :vîrsta pacientului peste 65 aniA. infarctul miocardic acutB. operaţii recenteC.ulcer gastricD.BPCOE.

(pag. 2240)

C2536163. În stadiul III al emboliei pulmonare:simptomatologia constă în dispnee şi colapsA. necesita investigare rapidă angiograficăB. obliterarea arterei pulmonare sub 50% impune intervenţia chirurgicalăC.apare şocul şi dispnee accentuatăD.nu se administrează heparinăE.

(pag. 2241)

C2536164. Tromboflebita secundară a membrului superior poate apare:după tumori axilare sau adenopatiiA. după cateterizarea venei safene pentru masurarea PVCB. prin compresiunea în defileul toracic a venei jugulareC.dupa traumatismele directeD.dupa radioterapiaE.

(pag. 2241)

C2536165. Sindromul Budd-Chiari:este tromboza venei porteA. se caracterizeaza prin hepatomegalie,ascită,insuficienţa hepaticăB. tratamentul constă în anastomoză porto-cavăC.simulează abdomenul acut de tip ocluzivD.evoluţia este spre infarctul intestinalE.

(pag. 2242)



C2536166. Intre cauzele determinante ale insuficienţei venoase cronice se numara:malformaţiile arteriale congenitaleA. fistulele arterio-venoaseB. varicele hidrostatice cu sistem venos superficial si profund compensatC.sindromul postflebiticD.boala Paget SchroetterE.

(pag. 2242)

C2536167. La examenul local al membrelor inferioare cu insuficienţa venoasă cronică se poate constata:

edem extins,persistent în repausA. ulcertrofic plantarB. dermatită de stazaC.pigmentaţii bruneD.atrofia albăE.

(pag. 2243)

C2536168. Care dintre urmatoarele sindroame nu se incadreaza in formele clinice particulare de insuficienţă venoasă cronică:

sindromul Klippel-TrenaunayA. sindromul CockettB. sindromul Parks-WeberC.sindromul MartorellD.sindromul solearE.

(pag. 2244)

C2536169. In etiologia sindromului de obstrucţie al venei cave superioare pot fi implicate urmatoarele boli:

cancerul lobar superior al plamînului stîngA. hematom mediastinal compresivB. boala HodgkinC.guşă nodulara mareD.mediastinită fibroasăE.

(pag. 2246)

C2536170. Simptomatologia emboliei grasoase poate include:diplopie sau cecitateA. hematurie masivă care este regulăB. insuficienţă cardiacă dreaptăC.peteşii hemoragice ale dermuluiD.hemoragii subconjunctivaleE.

(pag. 2247)

C2736171. Diagnosticul diferential al bolii varicoase se face cu:adenopatii inghinaleA. hernia inghinalaB. arteriopatiiC.neuropatiiD.lipodistrofiiE.

(pag. vol. II pag. 2234)

C2736172. Testul Trendelenburg- Brodie in diagnosticul bolii varicoase:utilizeaza 3 garouriA.



este pozitiv sub 30 sec.B. reflecta insuficienta ostialaC.reflecta insuficienta venelor perforanteD.reflecta obstructia axului venos profoundE.

(pag. vol. II pag. 2233-2234)

C2836173. Etiologia varicelor congenitale include:sindromul Parks-WeberA. sindromul GilbertB. sindromul Klippel-TrenaunayC.sindromul posttromboticD.sindromul Peutz-JeghersE.

(pag. 2231)

C2836174. Factori etiologici generali ai varicelor primitive sunt:gravitatiaA. profesiaB. obezitateaC.fistulele arterio-venoaseD.sarcinaE.

(pag. 2231)

C2836175. Care din urmatoarele tipuri de varice nu duc la ulceratii:varice ale colateralelor venelor safeneA. varicele tronculareB. teleangiectaziileC.varicele din teritoriul unor vene perforanteD.venele reticulareE.

(pag. 2232)

C2836176. Clasa 4 CEAP de clasificare a bolii varicoase include:eczeme venoaseA. edemB. ulceratii vindecateC.lipodermosclerozaD.vene reticulareE.

(pag. 2232,2233)

C2836177. Semnul trendelenburg i:apare in cadrul testului LintonA. apare in cadrul testului Trendelenburg-BrodieB. indica insuficienta ostialaC.indica insuficienta unor vene perforanteD.nici un raspuns corectE.

(pag. 2233,2234)

C2836178. Diagnosticul diferential al varicelor include:hernia cruralaA. adenopatiile axilareB. dureri lombosciaticeC.dureri articulareD.neuropatiiE.



(pag. 2234)

C2836179. Extirparea venelor patologice prin stripping este utilizata in urmatoarele procedee:BabcockA. KistnerB. Terier-C.MullerD.BranzeuE.

(pag. 2235)

C2836180. Indicatiile chirurgiei varicelor sunt:functionaleA. cosmeticeB. complicatiile bolii varicoaseC.tromboza axului venos profundD.pileflebitaE.

(pag. 2235)



Tema nr. 37Reechilibrarea hidro-electrolitica a bolnavului chirurgical



C1237001. Reglarea hormonului antidiuretic (ADH) se realizeaza prin:Scaderea osmolaritatii stimuleaza secretia de ADHA. Deshidratarea spatiului extracelular stimuleaza productia de ADHB. Distensia atriala stanga stimuleaza productia de ADHC.Corticoizii si Ca au efect inhibitor asupra ADHD.Agentii adrenergici au efect inhibitor asupra secretiei de ADHE.

(pag. 302)

C1337002. Necesarul zilnic de Na este de:1 - 4 mmol/kgc/24oreA. 10 - 40 mmol/kgc/24oreB. 100 mmol/kgc/24oreC.0,1 - 0,4 mmol/kgc/24oreD.0,7 - 3 mmol/kgc/24oreE.

(pag. 306)

C1337003. Sectorul intravascular reprezinta:5% din greutatea corporalaA. 10% din greutatea corporalaB. 15% din greutatea corporalaC.20% din greutatea corporalaD.25% din greutatea corporalaE.

(pag. 301)

C1337004. Aldosteronul actioneaza la nivelul:Tubului proximalA. Ramului descendent al ansei HenleB. Segmentului subtire al ansei HenleC.Tubului distalD.Tubului colectorE.

(pag. 301)

C1337005. Apa organismului este dispersata in doua sectoare principale:Sectorul intracelular si sectorul intravascularA. Sectorul intracelular si sectorul transcelularB. Sectorul intracelular si sectorul extracelularC.Sectorul interstitial si sectorul intravascularD.Sectorul extracelular si sectorul interstitialE.

(pag. 301)

C1337006. Necesarul bazal de lichide la adult este de:5 ml/kgc/24oreA.



10 - 15 ml/kgc/24oreB. 30 - 40 ml/kgc/24oreC.80 - 90 ml/kgc/24oreD.100 - 120 ml/kgc/24oreE.

(pag. 305)

C1337007. In tratamentul deshidratarii intracelulare sunt indicate:MacromoleculeA. Solutii hipertone de NaClB. Solutii hipotone (glucoza 2,5%, 5%)C.Sange si plasmaD.Albumina umanaE.

(pag. 304)

C1437008. Care dintre urmatoarele semne clinice nu apare in cadrul deshidratarii intra si extracelularepliu cutanat persistentA. edemeB. seteC.uscaciunea mucoaselorD.febraE.

(pag. 304)

C1437009. Urmatoarele afirmatii referitoare la hormonul antidiuretic sunt adevarate, cu o exceptie:este un polipeptid cu 7 aminoaciziA. este sintetizat de nucleii supraoptici neuro-hipofizo-talamiciB. mecanisme de reglare a secretiei de ADH in sensul stimularii acesteia sunt: cresterea osmolaritatii, stressul, durerea

C.

distensia atriala stanga stimuleaza secretia de ADHD.PG E inhiba secretia de ADHE.

(pag. 302)

C1437010. In cadrul tulburarilor bilantului hidric, cauze ale excesului de apa sunt urmatoarele, cu o exceptie:

aport crescut de apaA. insuficienta cardiaca congestivaB. insuficienta renala acuta oligoanuricaC.insuficienta hepatica cu ascitaD.Insuficienta renala acuta in faza poliuricaE.

(pag. 302)

C1437011. Necesarul zilnic de K+ normal este de:0,5 mmol/kg/ziA. 5 mmol/kg/ziB. 0,7-3 mmol/kg/ziC.0,1-0,4 mmol/kg/ziD.25-40 mmol/kg/ziE.

(pag. 307)

C1437012. Dupa Bergman cantitatea de lichide administrata unui bolnav este suma dintre necesarul hidric de repaus si:

300ml daca turgorul este scazut , pliul cutanat persistentA. 500 ml daca limba , axilele si tegumentele pubiene sunt usacteB. 1200 ml daca globii oculari sunt hipotoni, infundatiC.



500 ml daca bolnavul este in socD.1200 ml daca bolnavul este in socE.

(pag. 305)

C1437013. In care din urmatoarele situatii nu apare hipopotasemia:diareeA. aport insuficient de potasiuB. insuficienta renala acuta si cronicaC.alcaloza metabolicaD.poliurieE.

(pag. 303)

C1437014. Semne de laborator in deshidratarea intracelulara sunt urmatoarele cu exceptia:hiponatremieA. hipercloremieB. hiperosmolaritate plasmaticaC.hipernatremieD.Ht normalE.

(pag. 304)

C1537015. Apa organismului este dispersata in doua sectoare: intracelular si extracelular. Ce procent din greutatea corporala reprezinta sectorul extracelular:

30%;A. 20%;B. 15%;C.40%;D.25%.E.

(pag. 301)

C1537016. Tulburarile bilantului hidric prin exces de apa pot sa apara in:insuficienta cardiaca congestiva;A. ocluzii intestinale;B. come;C.insuficienta cortico-suprarenala;D.diabet insipid.E.

(pag. 302)

C1537017. Pentru reechilibrarea hidro-electrolitica este necesara calcularea pierderilor prin:varsaturi, diureza, aspiratii, febra;A. sputa;B. rinoree;C.rinolicvoree;D.otoragie.E.

(pag. 305)

C1537018. Diagnosticul de hiperhidratare intracelulare este evocat de:hiponatremie;A. hipernatremie;B. hipercloremie;C.hipopotasemie;D.hipermagneziemie.E.

(pag. 305)



C1537019. Corpul uman contine apa in proportii variabile, in functie de varsta, sex, grad de obezitate, etc. La barbatul tanar acest procent este de:

55-60%;A. 70-80%;B. 80-85%;C.80-90%;D.75-85%.E.

(pag. 301)

C1537020. Semnul EKG caracteristic in hiperpotasemie este:QRS largit cu T inalt, ascutit, simetric;A. bradicardie sinusala;B. flutterul atrial;C.ritmul idioventricular;D.aritmia extrasistolica ventriculara.E.

(pag. 303)

C1637021. Deficitul de Na+ se calculeaza dupa formula:(mEqNa+ total – Na+ actual)xGx0,6A. (mEqNa+ normal – Na+ actual)xGx0,3B. (mEq Na+ normal – Na+ actual)xGx0,6C.(mEqNa+ total – Na+ actual)xGx0,3D.(mEqNa+ normal – Na+ actual)xGx0,4E.

(pag. 306)

C1637022. Doza orara maxima de K+ este:10 mEq din cauza riscului de stop cardiacA. 20-50 mEqB. 20-40 mEqC.100 mEqD.50-60 mEqE.

(pag. 307)

C1637023. Necesarul zilnic de fosfati este de:10-15 mmol/24hA. 25-40 mmol/24hB. 30-50 mmol/24hC.40-60 mmol/24hD.20-25 mmol/24hE.

(pag. 307)

C1637024. Necesarul zilnic de magneziu al unui adult este de:0,5 mmolA. 0,5-1 mEq/kgB. 1-2 mEq/kgC.0,2-0,5 mmol/kgD.0,1-0,4 mmol/kgE.

(pag. 307)

C1637025. Cand Kaliemia este sub 3mEq/l, pentru cresterea potasemiei cu 1mEq/l se recomanda:50-100 mEq K+A. 200-300 mEq K+B.



200-400 mEq K+C.300-500 mEq K+D.20-50 mEq K+E.

(pag. 307)

C1637026. Cind calculul necesarului hidric sumeaza o cantitate care depasesete toleranta organismului, lichidele vor fi esalonate astfel:

in primele 24 oreA. pe 3-5 zileB. pe 2-3 zileC.pe o saptamanaD.in primele 24-48 oreE.

(pag. 305)

C2237027. Următoarele afirmaţii privind aldosteronul sunt adevărate:este un hormon glucocorticoidA. acţionează la nivelul celulelor renale tubulare distaleB. acţionează la nivelul celulelor renale tubulare proximaleC.este sintetizat în medulara suprarenaleiD.antagonizează resorbţia sodiuluiE.

(pag. 301)

C2237028. Reprezintă ipoteze privind mecanismul de acţiune al aldosteronului:efect inotrop negativA. inactivează pompa de sodiuB. ipoteza permeaţiei – scade permeabilitatea celulei la sodiuC.reabsorbţia sodiului în schimbul fosfatuluiD.activează pompa de sodiuE.

(pag. 302)

C2237029. Hiponatremia poate să apară:datorită aportului insuficient de apăA. post agresiune (paradoxul sodiului)B. în traheostomiiC.în traheostomiiD.în transpiraţiiE.

(pag. 303)

C2237030. Următoarele afirmaţii despre hiperpotasemie sunt adevărate:apare la o diureză mai mare de 1200 ml/24 oreA. apare în alcaloza metabolicăB. pe ECG se poate evidenţia T aplatizatC.poate să apară în hemolizăD.apare în fistule digestiveE.

(pag. 303)

C2237031. În deshidratare poate să apară:edem pulmonarA. tahicardieB. edem cerebralC.ARDSD.TA crescutăE.



(pag. 303)

C2237032. Cauze ale deshidratării intra şi extracelulare sunt:hipersecreţie de ADHA. coma hiperosmolarăB. insuficienţa renalăC.ciroza ascitogenăD.insuficienţa cardiacăE.

(pag. 304-5)

C2237033. Cauze ale hiperhidratării intra şi extracelulare sunt:hipersecreţie de ADHA. coma hiperosmolarăB. poliuria osmoticăC.acido-cetoza diabeticăD.diareeaE.

(pag. 305)

C2237034. Conform schemei Bergman pentru cazurile pentru care nu se poate face un calcul al pierderilor sunt adevărate următoarele afirmaţii:

se adaugă 500 ml dacă limba, axilele, tegumentele pubiene sunt uscateA. se adaugă 700 ml dacă limba, axilele, tegumentele pubiene sunt uscateB. se adaugă 500 ml dacă turgorul este scăzut, pliul cutanat persistentC.se adaugă 700 ml dacă turgorul este scăzut, pliul cutanat persistentD.se adaugă 300 ml dacă globii oculari sunt hipotoni, înfundaţiE.

(pag. 305)

C2237035. Următoarele afirmaţii despre reechilibrarea electrolitică sunt adevărate:necesarul zilnic fosfaţi este de 2,5-4 mmoli/24 hA. necesarul zilnic de K+ normal este de 20-40 g/24 hB. necesarul zilnic de magneziu este de 0,1-0,4 mmol/kg/24 hC.necesarul zilnic de calciu este de 1-4 mmol/kg/24 hD.necesarul zilnic de sodiu normal este de 0,1-0,4 mmoli/kg/24 hE.

(pag. 306-7)

C2237036. În deshidratarea extracelulară poate să apară:Ht scăzutA. Hb scăzutăB. hemoconcentraţieC.ureea sangvină scăzutăD.creatinina sangvină scăzutăE.

(pag. 304)

C2237037. Cauze renale ale deshidratării intracelulare sunt:glomerulonefrita acutăA. hipotiroidiaB. hipercorticismulC.diureza osmoticăD.hiperaldosteronismulE.

(pag. 304)

C2237038. În hiperhidratarea extracelulară poate să apară:Ht crescutA.



PVC scăzutB. Ht scăzutC.Hb crescutăD.proteinele crescuteE.

(pag. 304)

C2337039. Apa organismului este dispersata in doua sectoare principale:Sectorul intracelular si sectorul intravascularA. Sectorul intracelular si sectorul transcelularB. Sectorul intracelular si sectorul extracelularC.Sectorul interstitial si sectorul intravascularD.Sectorul extracelular si sectorul interstitialE.

(pag. 301)

C2337040. Sectorul intravascular reprezinta:5% din greutatea corporalaA. 10% din greutatea corporalaB. 15% din greutatea corporalaC.20% din greutatea corporalaD.25% din greutatea corporalaE.

(pag. 301)

C2337041. Aldosteronul actioneaza la nivelul:Tubului proximalA. Ramului descendent al ansei HenleB. Segmentului subtire al ansei HenleC.Tubului distalD.Tubului colectorE.

(pag. 301)

C2337042. In tratamentul deshidratarii intracelulare sunt indicate:MacromoleculeA. Solutii hipertone de NaClB. Solutii hipotone (glucoza 2,5%, 5%)C.Sange si plasmaD.Albumina umanaE.

(pag. 304)

C2337043. Necesarul bazal de lichide la adult este de:5 ml/kgc/24oreA. 10 - 15 ml/kgc/24oreB. 30 - 40 ml/kgc/24oreC.80 - 90 ml/kgc/24oreD.100 - 120 ml/kgc/24oreE.

(pag. 305)

C2337044. Necesarul zilnic de Na este de:1 - 4 mmol/kgc/24oreA. 10 - 40 mmol/kgc/24oreB. 100 mmol/kgc/24oreC.0,1 - 0,4 mmol/kgc/24oreD.0,7 - 3 mmol/kgc/24oreE.



(pag. 306)

C2537045. Corpul uman contine apa in proportii variabile in functie de varsta, sex, grad de obezitate etc. La barbatul tanar, normoponderal, acest procent este de:

70-80%A. 75-85%B. 55-60%C.80-85%D.50-70%E.

(pag. pag 301)

C2537046. Mentinerea constanta a echilibrului hidroelectrolitic necesita aport continuu si echilibrat de:saruri mineraleA. apa si electrolitiB. ioni de Ca, Mg, ZnC.glucide si proteineD.apaE.

(pag. pag 301)

C2537047. Apa organismului este dispersata in doua sectoare: intracelular si extracelular. Ce procent din greutatea celulara reprezinta sectorul extracelular?

30%A. 20%B. 10%C.15%D.25%E.

(pag. pag 301)

C2537048. Cati ml/kgc reprezinta solutiile din sistemul extracelular:10 ml/kgcA. 8 ml/kgcB. 20 ml/kgcC.24 ml/kgcD.15 ml/kgcE.

(pag. pag 301)

C2537049. Aldosteronul este un hormonepifizarA. tiroidianB. mineralocorticoidC.glucocorticoidD.sexualE.

(pag. pag 301)

C2537050. Aldosteronul actioneaza la nivelul:tubului contort proximalA. tubului distal, celulelor renale tubulareB. ansei HenleC.fibrei musculare netede din peretele arterialD.vezicii urinareE.

(pag. pag 301)

C2537051. Aldosteronul se leaga de o macroproteina - receptor renal, de pe care poate fi dislocat de:



spironolactonaA. acidul etacrinicB. furosemidC.adrenalinaD.cortizolE.

(pag. 302)

C2537052. Hormonul antidiuretic (ADH) se secreta si se sintetizeaza in:talamusA. cerebelB. sistemul limbicC.hipofizaD.nucleii supraoptici neurohipofizo-talamiciE.

(pag. 302)

C2537053. Tulburarile bilantului hidric prin exces de apa pot sa apara in:insuficienta cardiaca congestivaA. ocluzia intestinalaB. comeC.heoragii digestiveD.diabet insipidE.

(pag. 302)

C2537054. Semnele EKG de hiperpotasemie cuprind:tahicardie sinusalaA. flutter atrialB. QRS largit cu T inalt simetricC.aritmie extrasistolica ventricularaD.BRDE.

(pag. 303)

C2537055. La ce valori ale diurezei/24 ore se poate exclude practic hiperpotasemia?1000ml/24 oreA. 800 ml/24 oreB. 500 ml/24 oreC.1200 ml/24 oreD.nici una din acesteaE.

(pag. 303)

C2537056. Ce semne psihice si neuromusculare se pot asocia tulburarilor hidroelectrolitice:astenie, agitatie, convulsii, comaA. delirB. rigiditate muscularaC.opistotonusD.depresie psihicaE.

(pag. 303)

C2537057. Diagnosticul de laborator al hiperhidratarii evidentiaza urmatoarele date de laborator:hipernatremieA. hipercloremieB. hipopotasemieC.hiponatremie si hipocloremieD.



hipermagneziemieE.

(pag. 305)

C2537058. Pentru reechilibrarea hidroelectrolitica este necesara calcularea pierderilor prin:hemoragiiA. rinoreeB. rinolicoreeC.diurezaD.varsaturi, diureza, aspiratii, febraE.

(pag. 305)

C2537059. Necesarul zilnic de sodiu la un adult este de:7 mmol/ kgcA. 1-4 mmol/ kgcB. 5 mmol/ kgcC.12 mmol/kgcD.10 mmol/ kgcE.

(pag. 307)

C2537060. Necesarul zilnic de potasiu al unui adult este de:0,5-0,7 mmol/ kgcA. 3-5 mmol/kgB. 4-7 mmol/kgcC.0,7-3 mmol/ kgcD.1-1,5 mmol/ kgcE.

(pag. 307)

C2537061. Corectia brutala a hiponatremiei poate determina:insuficienta cardiacaA. insuficienta renala acutaB. sindrom neurologic sever cu suferinta bulbo-pontinaC.agitatie psihomotorieD.delirE.

(pag. 307)

C2537062. Pentru corectarea rapida a hipopotasemiei, se administreaza solutie de KCl 7,4% iv, in 5 minute. Care este doza de KCl in mEg/Kgc necesara?

1 mEg/kgA. 10 mEg/ KgB. 15 mEg /KgC.5mEg /KgD.8-10 mEg/kgE.

(pag. 307)

C2637063. Cea mai frecventă manifestare clinică a RCUH este:Durerea abdominalăA. DiareeaB. RectoragiaC.Scăderea ponderalăD.Tenesmele rectaleE.

(pag. 1704)



C2637064. Cel mai fidel şi specific examen imagistic în RCUH este:Irigografia baritatăA. Tranzitul baritat gastrointestinalB. Radiografia abdominală cu dublu contrastC.RectosigmoidoscopiaD.CTE.

(pag. 1705)

C2637065. In diagnosticul diferenţial al RCUH faţă de boala Crohn, următoarele elemente patologice macroscopice nu au incidenţă 0% în RCUH:

Ulceraţii liniare confluenteA. Fisuri adânci ale mucoaseiB. Leziuni disparateC.Îngustarea lumenuluiD.Aspect pavimentos al mucoaseiE.

(pag. 1705)

C2637066. In diagnosticul diferenţial al RCUH faţă de boala Crohn, elementele patologice microscopice care nu apar deloc în RCUH şi apar în toate cazurile de boală Crohn sunt:

Inflamaţia transmuralăA. Îngroşarea submucoaseiB. FisuriC.Creşterea celularităţii submucoaseiD.GranuloameE.

(pag. 1705)

C2637067. Doza de Prednison utilizată pentru remisiunea puseului acut de RCUH este de:5 mg/zi în doză unicăA. 10-20 mg/zi în doză unicăB. 20-40 mg/zi în doză unicăC.40-60 mg/zi în doză unicăD.80-100 mg/zi în doză unicăE.

(pag. 1706)

C2637068. Doza de Salazopyrină în tratamentul RCUH este de:100 mg/ziA. 1g/ziB. 2-4 g/ziC.4-6 g/ziD.10 mg la 4 ore în perfuzieE.

(pag. 1706)

C2637069. Complicaţiile RCUH care nu necesită tratament chirurgical sunt:Rectoragii masive ce nu pot fi oprite prin metoe conservatoareA. Megacolonul toxic cu semne clare de perforaţieB. MegadolicocolonulC.RCUH acută fulminantă ce nu răspunde la terapia cu cortizonD.Ocluzia prin stricturi coloniceE.

(pag. 1707)

C2637070. Raportul pe sexe al RCUH arată o frecvenţă:De 1,5 ori mai mare la bărbaţi decât la femeiA.



De 1,5 ori mai mare la femei decât la bărbaţiB. Identică pentru ambele sexeC.Mai mică la femei faţă de bărbaţiD.Mai mică la bărbaţi faţă de femeiE.

(pag. 1702)

C2837071. Deficitul de apa poate apare in:insuficienta renala acuta oliguricaA. insuficienta renala cronica oliguricaB. insuficienta renala acuta in faza poliuricaC.ascitaD.anasarcaE.

(pag. 302)

C2837072. Conform schemei lui Bergman, daca globii oculari sunt hipotoni, infundati, la necesarul hidric de repaus se adauga:

300 mlA. 500 mlB. 700 mlC.900 mlD.1200 mlE.

(pag. 305)


C1237073. Necesarul zilnic de Na este:1-4 mmol/kg/24hA. 4-8 mmol/kg/24hB. 6-7 g NaClC.9-14 g Na ClD.100 mEg/24hE.

(pag. 306)

C1237074. Urmatoarele afirmatii referitoare la hiperpotasemie sunt adevarate:Hiperpotasemia se poate exclude la o diureza mai mare de 1200 ml/24hA. Poate apare in hemoliza si distructii tisulareB. Poate apare in insuficienta medulosuprarenaleiC.Se poate asocia cu alcaloza metabolicaD.Tulburarile ECG pot fi reprezentate de ritm nodal sau chiar asistolaE.

(pag. 303)

C1237075. Referitor la reglarea hidroelectrolitica realizata de aldosteron apreciati urmatoarele afirmatii:Aldosteronul actioneaza la nivelul celulelor renale tubulare proximaleA. Secretia de aldosteron este stimulata de hipernatremieB. Aldosteronul are efect inotrop negativC.Aldosteronul activeaza pompa de NaD.in caz de hiperaldosteronism raportul Na/K in urina apare inversatE.

(pag. 301, 302)

C1237076. Tratamentul hiperaldosteronismului consta in:intreruperea administrarii de NaClA.



Regim hiposodatB. Administrare de KClC.SpironolactonaD.FurosemidE.

(pag. 302)

C1237077. Concentratii de Na de peste 120 mmoli/l contin urmatoarele secretii:Suc gastricA. BilaB. ScaunC.Suc pancreaticD.SalivaE.

(pag. 307)

C1237078. Care din urmatoarele afirmatii sunt corecte referitoare la K+:Necesarul zilnic normal de K+ este de 10-15 mmol/kg/zi sau 10g/24hA. Nu se administreaza K+ daca bolnavul are oligurie (diureza sub 500 ml/24h)B. Administrarea de sange mai vechi poate duce la scaderea concentratiei K+ sericC.Cand K este sub 3 mEg/l nu se administreaza mai mult de 20-40 mEg/h deoarece determina risc de stop cardiac

D.

Tratamentul de electie al hiperpotasemiei consta in administrarea de glucoza plus insulinaE.

(pag. 307)

C1237079. "Falsa natremie” apare atunci cand:Concentratia plasmatica a glucozei este crescutaA. Concentratia plasmatica a glucozei este scazutaB. Concentratia plasmatica a lipidelor este crescutaC.Concentratia plasmatica a lipidelor este scazutaD.Concentratia plasmatica a protidelor este crescutaE.

(pag. 306)

C1237080. Stimularea secretiei de ADH se face prin:Scaderea osmolaritatii spatiului extracelularA. Cresterea osmolaritatii spatiului extracelularB. Deshidratarea spatiului extracelularC.Hiperhidratarea spatiului extracelularD.Distensia atriala stangaE.

(pag. 302)

C1337081. Controlul administrarii potasiului se face prin:Cantarire zilnicaA. Monitorizare ECGB. Masurarea tensiunii arterialeC.Determinarea ionogramelor sangvina si urinaraD.Gradul de hidratare a mucoaselorE.

(pag. 307)

C1337082. Corectarea brutala a hiponatremiei poate determina:AnurieA. PalpitatiiB. Variatii bruste de osmolaritateC.HipoglicemieD.



Demielinizare secundara cu suferinta bulbo-pontinaE.

(pag. 307)

C1337083. Simptomatologia clinica a deshidratarii intracelulare include:Edem pulmonar acutA. SeteB. HipertensiuneC.Uscaciunea mucoaselorD.Repulsie fata de apaE.

(pag. 304)

C1337084. Necesarul zilnic de potasiu este de:0,7 - 3 mmol/kgc/24oreA. 7 - 30 mmol/kgc/24oreB. 2 - 4 mmol/24oreC.2 - 4 g/24 oreD.10 - 20 mmol/24oreE.

(pag. 307)

C1337085. In inhibarea secretiei de ADH intervin:Osmolaritatea crescutaA. HipovolemiaB. Distensia atriala stangaC.PGED.Stresul, durerea, drogurileE.

(pag. 302)

C1337086. Cauze de hiperhidratare extracelulara:Hiposecretie de ADHA. HiperaldosteronismB. HipotiroidieC.HipoaldosteronismD.HipertiroidieE.

(pag. 304)

C1337087. Semnele ECG de hiperpotasemie include:Unda UA. Unda T aplatizataB. Unda T inalta, simetricaC.Unda P mitralaD.Complex QRS largitE.

(pag. 303)

C1337088. Metode de corectare a hiperpotasemiei:Administrarea de antiaritmiceA. Administrarea de solutie de glucoza cu insulinaB. Administrarea de rezine schimbatoare de ioniC.HemodializaD.Administrarea de solutii hipotoneE.

(pag. 307)

C1437089. Factori de etiologie iatrogena in hiperhidratarea intracelulara sunt:



perfuzii hipotone abundente (fara NaCl)A. aport de apa la ciroticiB. aport de Manitol per osC.aport de lactulozaD.aport de apa la cei cu insuficienta cardiacaE.

(pag. 304)

C1437090. Ipoteze ale mecanismului de actiune al aldosteronului sunt:secretia tubulara a H + alaturi de K+A. ipoteza permeazei (creste permeabilitatea celulei la sodiu)B. efect inotrop negativC.cresterea excretiei HCO3 – la schimb cu H+D.activeaza pompa de sodiuE.

(pag. 302)

C1437091. In cadrul tulburarilor bilantului hidric, deficitul de apa prin cauze renale apare in:insuficienta renala acuta in faza poliuricaA. nefropatiiB. febraC.diabet insipidD.absenta apeiE.

(pag. 302)

C1437092. In cadrul reechilibrarii electrolitice necesarul de Na+ si Cl-:se calculeaza pe baza ionogramei sanguine si urinareA. ia in calcul si ionograma din lichidele pierduteB. pentru a corecta natremia se foloseste formula : Na corectat = Na actual + [(glicemia (mmol/l) –5) /3]C.necesarul zilnic normal este de 0,5 g NaClD.necesarul zilnic normal este de 6-7 g NaClE.

(pag. 306)

C1437093. In cadrul reechilibrarii electrolitice, corectarea potasemiei presupune:administrarea parenterala de solutie molara de KCl 7,4%A. nu se administreaza K+ daca bolnavul are oligurie (diureza sub 500 ml / 24h)B. pentru corectarea rapida a hipopotasemiei se administreaza 30 mEq KCl 7,4% i.v. in 5 minuteC.controlul administrarii K+ se face prin ECG si ionograma sanguina si urinaraD.pentru corectarea rapida a hipopotasemiei se administreaza 15 mEq KCl 7,4% i.v. in 5 minuteE.

(pag. 307)

C1437094. Tulburarile ECG in hiperpotasemii sunt:QRS largitA. T inalt , simetricB. T aplatizatC.Subdenivelare STD.BradicardieE.

(pag. 303)

C1437095. Semne clinice in deshidratarea extracelulara sunt:pliu cutanat persistentA. lipsa senzatiei de seteB. torpoareC.lipsa persistentei pliului cutanatD.



seteE.

(pag. 303-304)

C1437096. Tratamntul hiperhidratarii intra si extraelulare consta in:restrictie hidricaA. restrictie de NaClB. administrarea de albumina si diureticeC.aport de apa fara NaClD.aport de NaCl ,apoi de apaE.

(pag. 305)

C1537097. Cauzele renale care duc la aparitia deshidratarii intracelulare sunt:diabetul insipid;A. diabetul nefrogenic;B. diureza osmotica;C.insuficienta renala acuta;D.glomerulonefritele acute.E.

(pag. 304)

C1537098. Hiperhidratarea intracelulare se intalneste in urmatoarele situatii:aport de apa excesiv la cirotici;A. sindrom Schwartz-Barter (hipersecretie de ADH);B. boala membranelor celulare;C.hiperaldosteronism;D.enterocolitele acute.E.

(pag. 304)

C1537099. Explorarea de laborator in hiperhidratarea extracelulara indica:hemoglobina si hematocritul scazute;A. hipoproteinemie;B. valori normale ale Na si Cl;C.hiponatremie;D.hemoconcentratie.E.

(pag. 304)

C1537100. Pentru calcularea necesarul de Na si Cl in reechilibrarea electrolitica este necesara cunoasterea urmatorilor parametri:

ionograma sangvine;A. ionograma din lichidele pierdute;B. ionograma urinare;C.nivelul seric al bicarbonatului;D.nivelul plasmatic al creatininei.E.

(pag. 306)

C1537101. Deshidratarea extracelulara se recunoaste clinic dupa urmatoarele semne si simptome:pliu cutanat persistent;A. hipotonie oculara;B. presiune venoasa centrala scazuta;C.cefalee;D.vasodilatatie cutanata.E.

(pag. 303)



C1537102. Ce masuri terapeutice se impun pentru corectarea hiperkaliemiei:administrarea de rezine schimbatoare de ioni;A. hemodializa;B. administrarea de glucoza + insulina;C.administrarea de NaCl;D.administrarea de MgSO4.E.

(pag. 307)

C1537103. Hiponatremia survine in urmatoarele imprejurari:lipsa de aport;A. hiperhidratarea globala;B. postagresiune;C.expunerea indelungata a viscerelor intraoperator;D.excesul de aport.E.

(pag. 303)

C1637104. In diagnosticul hiperaldosteronismului recunoasteti:Un raport Na+/K+ seric inversatA. Hipernatremie de retentieB. KaliurezaC.Hiponatremie de dilutieD.HipemagneziemieE.

(pag. 302)

C1637105. Tratamentul deshidratarilor intra si extracelulare recunoaste:Refacerea volemiei cu solutiimacromoleculareA. Aport de glucoza 5%B. Solutii de NaCl 0,9%C.Solutii Ringer lactatD.Solutii hipertoneE.

(pag. 305)

C1637106. In hiperhidratarea intracelulara recunoasteti:SeteA. PoliurieB. Pierdere ponderalaC.ConvulsiiD.ComaE.

(pag. 304)

C1637107. Intre complicatiile hiperhidratarii recunoasteti:Insuficienta renala acuta functionalaA. Edemul cerebralB. Insuficienta respiratorie acuta si ARDSC.Tahicardia, hipotensiuneaD.Cresterea temperaturiiE.

(pag. 303)

C1637108. In reechilibrarea hidroelectrolitica a paceintului chirurgical, urmatoarele sunt adevarate, cu exceptia:

Aldosteronul este secretat in zona medulara a corticosuprarenaleiA. Denumirea initiala a aaldosteronului a fost electroglobina.B.



Aldosteronul actioneaza la nivelul celulelor tubulare proximaleC.Aldosteronul este secretat in zona glomerulara a cortexului suprarenaleiD.Aldosteronul resoarbe si retine Na+E.

(pag. 301)

C1637109. Componentele sectorului extracelular sunt:Sectorul intravascular 5%A. Sectorul extratubular 2%B. Sectorul interstitial 15%C.Sectorul interstitial 25%D.Sectorul extracitoplasmatic 2%E.

(pag. 301)

C1637110. In etiologia deficitelor de apa recunoasteti:Insuficienta cardiaca congestivaA. Insuficienta hepatica cu ascitaB. HiperglicemiileC.Tulburarile de deglutitieD.Diabetul insipidE.

(pag. 302)

C2237111. Următoarele afirmaţii despre sectoarele în care este dispersată apa organismului sunt adevărate:

sectorul extracelular este împărţit în sectorul interstiţial respectiv intravascularA. sectoarele sunt interconectate funcţionalB. sectorul intracelular este împărţit în sectorul interstiţial respectiv intravascularC.există şi al III-lea sector - transcelularD.sectorul extracelular coincide cu sectorul transcelularE.

(pag. 301)

C2237112. Următoarele afirmaţii privind sectorul al III-lea din cadrul distribuţiei apei organismului sunt adevărate:

reprezintă sectorul extracelularA. reprezintă sectorul transcelularB. reprezintă sectorul intravascularC.creşte în ocluziile intestinaleD.scade în ascităE.

(pag. 301)

C2237113. Stimularea aldosteronului în stres se realizează prin următoarele tipuri de reglare:reglarea scurtăA. reglarea imediatăB. reglarea lungă – prin acţiunea ACTHC.reglarea lungă – în caz de hipovolemie şi hiponatremieD.reglarea medieE.

(pag. 301-2)

C2237114. Următoarele afirmaţii privind hormonul antidiuretic(ADH) sunt adevărate:reglarea ADH se face prin stimulare la creşterea osmolarităţiiA. reglarea ADH se face prin stimulare la scăderea osmolarităţiiB. corticoizii au efect permisiv asupra ADHC.este sintetizat de nucleii supraopticiD.



reglarea ADH se face prin inhibare la creşterea osmolarităţiiE.

(pag. 302)

C2237115. Factori care influenţează biosinteza hormonului antidiuretic (ADH) sunt:osmolaritateaA. stresB. hipovolemieC.durereD.PGEE.

(pag. 302)

C2237116. Excesul de apă poate să apară:în diareeA. în insuficienţă renală cronică oligoanuricăB. în insuficienţă renală acută oligoanuricăC.în insuficienţă cardiacă congestivăD.în insuficienţă hepatică cu ascităE.

(pag. 302)

C2237117. Deficitul de apă poate să apară:în insuficienţă renală cronică oligoanuricăA. în insuficienţă renală cronică în fază poliuricăB. în insuficienţă renală acută oligoanuricăC.prin aport scăzutD.în insuficienţă corticosuprarenalăE.

(pag. 302)

C2237118. Hipernatremia poate să apară:post agresiune (paradoxul sodiului)A. datorită aportului insuficient de apăB. prin hiperhidratare globalăC.în diabet insipidD.prin lipsă de aportE.

(pag. 303)

C2237119. Hipopotasemia poate să apară:în alcaloză metabolicăA. prin aport insuficientB. în pancreatite – sechestrare în spaţiul IIIC.în acidoză metabolicăD.în fistule digestiveE.

(pag. 303)

C2237120. Tulburările ECG în hipopotasemie sunt:S-T supradenivelatA. S-T subdenivelatB. Q-T scurtatC.T-U prelungitD.Q-T prelungitE.

(pag. 303)

C2237121. Hiperpotasemia poate să apară:



în alcaloză metabolicăA. în insuficienţă cortico-suprarenalăB. în acidoză metabolicăC.în fistule intestinaleD.în insuficienţă renală acută şi cronicăE.

(pag. 303)

C2237122. Tulburările ECG în hiperpotasemie sunt:tahicardieA. bradicardieB. QRS lărgitC.bradicardie ventricularăD.T aplatizatE.

(pag. 303)

C2237123. În hiperhidratare poate să apară:edem pulmonarA. TA scăzutăB. edem cerebralC.şoc hipovolemicD.insuficienţă renală acută funcţionalăE.

(pag. 303)

C2237124. Semne generale specifice pentru spaţiul intravascular în tulburările hidro-electrolitice sunt reprezentate de:

persistenţa pliului cutanat, edemeA. timpul de umplere a venelor după coborârea membrului cercetatB. modificări ale PVC, pulsului, tonusului vascular, pulsului capilarC.tensiunea globilor oculariD.variaţiile tensiunii arteriale, starea de umplere a venelorE.

(pag. 303)

C2237125. Semne generale specifice pentru spaţiul interstiţial în tulburările hidro-electrolitice sunt reprezentate de:

persistenţa pliului cutanat, edemeA. timpul de umplere a venelor după coborârea membrului cercetatB. modificări ale PVC, pulsului, tonusului vascular, pulsului capilarC.tensiunea globilor oculariD.variaţiile tensiunii arteriale, starea de umplere a venelorE.

(pag. 303)

C2237126. În deshidratarea extracelulară poate să apară:hipotonie ocularăA. uscăciunea mucoaselorB. hipernatremieC.hemoconcentraţieD.oligurieE.

(pag. 303-4)

C2237127. În deshidratarea intracelulară poate să apară:dispneeA. uscăciunea mucoaselorB.



hipotonie ocularăC.mucoasele nu sunt uscateD.hipercloremieE.

(pag. 303-4)

C2237128. Cauze ale hiperhidratării extracelulare sunt:sindrom Schwarz-Bartter 1957A. insuficienţa cardiacă congestivăB. perfuzii hipotone abundenteC.ciroze ascitogeneD.hipercorticismE.

(pag. 2233)

C2237129. Cauze ale hiperhidratării extracelulare sunt:hipotiroidiaA. insuficienţa cardiacă congestivăB. tulburări ale membranei celulareC.neoplasme hepaticeD.hipocorticismE.

(pag. 304)

C2237130. Cauze ale hiperhidratării intracelulare sunt:hipotiroidiaA. perfuzii hipotone abundenteB. tulburări ale membranei celulareC.neoplasme hepaticeD.hipercorticismE.

(pag. 304)

C2237131. În deshidratarea intra şi extracelulară apare:hemodiluţieA. hiponatremieB. hipoosmolaritate plasmaticăC.hipernatremieD.hemoconcentraţieE.

(pag. 304-5)

C2237132. În hiperhidratarea intra şi extracelulară apare:hemoconcentraţieA. hipernatremieB. hiponatremieC.hipoosmolaritateD.hemodiluţieE.

(pag. 305)

C2237133. În deshidratarea extracelulară şi hiperhidratare intracelulară apare:hemodiluţieA. hiponatremieB. hipernatremieC.hipoosmolaritateD.hemoconcentraţieE.

(pag. 305)



C2237134. În hiperhidratarea extracelulară cu deshidratare intracelulară apare:hemodiluţieA. hiponatremieB. hipernatremieC.hiperosmolaritateD.hemoconcentraţieE.

(pag. 305)

C2237135. Următoarele afirmaţii despre reechilibrarea hidrică sunt adevărate:nevoile bazale : 30-40 ml/kgc/24 oreA. nevoile bazale la vârstnici: 100-120 ml/kgc/24 oreB. în cadrul calculului pierderilor spaţiul III este greu de apreciatC.în calculul pierderilor se cuprind şi drenajeleD.drenajele nu se iau în considerare în calculul pierderilorE.

(pag. 305)

C2237136. Următoarele afirmaţii despre reechilibrarea hidrică sunt adevărate:forţarea diurezei cu aport mare de lichide duce la hiperhidratareA. indiferent de tranzitul intestinal hidratarea se face exclusiv intravenosB. retenţia de apă postoperator nu va influenţa aportul lichidianC.hematocritul reprezintă un criteriu de orientare obiectivD.nu există riscul edemului pulmonar nici în cazul hiperhidratăriiE.

(pag. 305-6)

C2237137. Următoarele afirmaţii despre reechilibrarea electrolitică sunt adevărate:necesarul zilnic de K+ normal este de 2-4 g/24 hA. necesarul zilnic de K+ normal este de 20-40 g/24 hB. necesarul zilnic de magneziu este de 1-4 mmol/kg/24 hC.necesarul zilnic de calciu este de 1-4 mmol/kg/24 hD.necesarul zilnic de calciu este de 0,1-0,4 mmol/kg/24 hE.

(pag. 306-7)

C2237138. Următoarele afirmaţii despre reechilibrarea electrolitică (în ceea ce priveşte potasiul) sunt adevărate:

nu se administrează K+ dacă bolnavul are oligurieA. necesarul zilnic de K+ normal este de 2-4 g/24 hB. controlul administrării K+ se face prin electrocardiogramă şi ionogramăC.în ziua operaţiei concentraţia K+ extracelular scadeD.parenteral se administrează soluţie de KCl 14,8%E.

(pag. 307)

C2237139. Următoarele afirmaţii despre reechilibrarea electrolitică (în ceea ce priveşte fosfaţii) sunt adevărate:

necesarul de fosfaţi este de 25-40 mmol/24 hA. se administrează sub formă de fosfat de K sau NaB. în nutriţia parenterală fosfaţii scadC.în nutriţia parenterală fosfaţii crescD.se administrează sub formă de fosfat de Ca sau MgE.

(pag. 307)

C2237140. Semne clinice în hipopotasemie sunt:paresteziiA.



hiperdinamieB. atonie intestinalăC.tranzit intestinal acceleratD.sunt mascate întotdeauna de simptomatologia bolilor cauzatoareE.

(pag. 303)

C2237141. În deshidratarea intracelulară poate să apară:hipernatremieA. hipercloremieB. hiponatremieC.hiperosmolaritate plasmaticăD.hipocloremieE.

(pag. 304)

C2237142. Cauze renale ale deshidratării intracelulare sunt:arsurileA. administrarea de lactulozăB. diabetul insipidC.diureza osmoticăD.hipertermiaE.

(pag. 304)

C2237143. În deshidratarea extracelulară poate să apară:Ht scăzutA. hipotonie ocularăB. edem cerebralC.PVC scăzutD.Hb scăzutăE.

(pag. 303-4)

C2237144. Cauze ale deshidratării extracelulare sunt:aspiraţii gastro-duodenaleA. hipotiroidiaB. insuficienţă renală cronicăC.administrarea de diureticeD.hipercorticismulE.

(pag. 303-4)

C2237145. Cauze ale deshidratării intracelulare sunt:hipotiroidiaA. diabetul insipidB. insuficienţa cardiacă congestivăC.arsuriD.hiperaldosteronismE.

(pag. 304)

C2237146. Următoarele afirmaţii privind hiperhidratarea intracelulară sunt adevărate:poate să evolueze cu hipernatremieA. poate să evolueze cu hiponatremieB. poate să evolueze cu hipocloremieC.poate să evolueze cu hipercloremieD.poate să evolueze cu apariţia de convulsii şi comăE.



(pag. 304)

C2237147. Următoarele afirmaţii privind deshidratarea extracelulară cu hiperhidratare intracelulară sunt adevărate:

apare hemodiluţieA. apare hemoconcentraţieB. apare hipernatremieC.apare hiponatremieD.apare hipoosmolaritateE.

(pag. 305)

C2237148. Următoarele afirmaţii privind hiperhidratarea extracelulară cu deshidratare intracelulară sunt adevărate:

apare hemoconcentraţieA. apare hemodiluţieB. apare hipernatremieC.apare hiponatremieD.apare hipoosmolaritateE.

(pag. 305)

C2337149. In inhibarea secretiei de ADH intervin:Osmolaritatea crescutaA. HipovolemiaB. Distensia atriala stangaC.PGED.Stresul, durerea, drogurileE.

(pag. 302)

C2337150. Intre cauzele de hipopotasemie se numara si:Fistulele digestiveA. Distructiile tisulareB. Varsaturi, aspiratie gastricaC.Insuficienta renala cronicaD.Acidoza metabolicaE.

(pag. 303)

C2337151. Semnele ECG de hiperpotasemie includ:Unda UA. Unda T aplatizataB. Unda T inalta, simetricaC.Unda P mitralaD.Complex QRS largitE.

(pag. 303)

C2337152. Simptomatologia clinica a deshidratarii intracelulare include:Edem pulmonar acutA. SeteB. HipertensiuneC.Uscaciunea mucoaselorD.Repulsie fata de apaE.

(pag. 304)

C2337153. Cauze de hiperhidratare extracelulara:



Hiposecretie de ADHA. HiperaldosteronismB. HipotiroidieC.HipoaldosteronismD.HipertiroidieE.

(pag. 304)

C2337154. Corectarea brutala a hiponatremiei poate determina:AnurieA. PalpitatiiB. Variatii bruste de osmolaritateC.HipoglicemieD.Demielinizare secundara cu suferinta bulbo-pontinaE.

(pag. 307)

C2337155. Necesarul zilnic de potasiu este de:0,7 - 3 mmol/kgc/24oreA. 7 - 30 mmol/kgc/24oreB. 2 - 4 mmol/24oreC.2 - 4 g/24 oreD.10 - 20 mmol/24oreE.

(pag. 307)

C2337156. Controlul administrarii potasiului se face prin:Cantarire zilnicaA. Monitorizare ECGB. Masurarea tensiunii arterialeC.Determinarea ionogramelor sangvina si urinaraD.Gradul de hidratare a mucoaselorE.

(pag. 307)

C2337157. Metode de corectare a hiperpotasemiei:Administrarea de antiaritmiceA. Administrarea de solutie de glucoza cu insulinaB. Administrarea de rezine schimbatoare de ioniC.HemodializaD.Administrarea de solutii hipotoneE.

(pag. 307)

C2537158. Metabolismul apei si electrolitilor constituie una din functiile vitale ale organismului alaturi de:

functia respiratorieA. functia renalaB. functia cardiovascularaC.functia reproductivaD.functia imunitaraE.

(pag. pag 301)

C2537159. Care sunt sectoarele de distributie a apei in organism?intracelularA. extracelularB. intravascularC.



interstitialD.transcelularE.

(pag. pag 301)

C2537160. Sectorul al III-lea numit transcelular, consta in apa distribuita in:tubul digestivA. LCRB. sistemul biliar si limfaticC.colonD.nici unul dintre acesteaE.

(pag. pag 301)

C2537161. Volumul sectorului transcelular poate sa creasca in:pleureziiA. hemoragii digestiveB. ascitaC.uremieD.pericarditaE.

(pag. pag 301)

C2537162. Prin ce mecanism realizeaza aldosteronul corectarea hipovolemiei?reabsortia NaA. retinerea NaB. eliminarea Na si apei in excesC.retinerea KD.favorizarea eliminarea excesului deE.

(pag. pag 301)

C2537163. Stimularea aldosteronului in stress se realizeaza in urmatoarele feluri:scurtaA. medieB. lungaC.scurta si lungaD.nici unul din raspunsurile anterioareE.

(pag. pag 301-302)

C2537164. Cine stimuleaza secretia si eliberarea de aldosteron?hipovolemiaA. hiponatremiaB. hiperpotasemiaC.hipertensiunea arterialaD.hipernatremiaE.

(pag. 301-302)

C2537165. Angiotensina II determina:vasoconstrictieA. stimuleaza sinteza de aldosteronB. stimuleaza eliberarea de aldosteronC.vasodilatatieD.poliurieE.

(pag. 301-302)



C2537166. Mecanismul de actiune al aldosteronului consta in:efect inotrop pozitivA. activeaza pompa de sodiuB. creste permeabilitatea celulei pentru sodiuC.sensibilizeaza vasele la angiotensina si catecolamineD.creste reabsorbtia de bicarbonat in schimbul H+E.

(pag. 302)

C2537167. Diagnosticul de laborator al hiperaldosteronismului presupune prezenta raportului Na/K inversat in urina, explicat prin:

Na se depoziteaza in celulaA. hiponatremie de dilutieB. hipernatremieC.kaliureza prin exces renal de potasiuD.nici una din acesteaE.

(pag. 302)

C2537168. Tratamentul hiperaldosteronismului se face prin administrarea de:diuretice tiazidiceA. spironolactonaB. K ClC.bicarbonat de sodiuD.manitolE.

(pag. 302)

C2537169. Ce factori stimuleaza biosinteza ADHcresterea osmolaritatiiA. deshidratarea spatiului extracelularB. stressulC.durereaD.aldosteronulE.

(pag. 302)

C2537170. Prin ce mecanisme intervine paratormonul in controlul echilibrului hidroelectrolitic:stimuleaza eliminarile de fosfati si KA. retine Ca si NaB. favorizeaza eliminarea excesului de apaC.elimina Ca si NaD.elimina KE.

(pag. 302)

C2537171. Deficitul de apa prin aport scazut poate fi cauzat de:absenta apeiA. hipotermieB. comeC.tulburari de deglutitieD.psihozeE.

(pag. 302)

C2537172. Deficitul de apa prin pierderi crescute apare in:varsaturiA. diareeB.



drenajeC.poliurieD.aspiratii gastrointestinaleE.

(pag. 302)

C2537173. Cauzele renale asociate tulburarilor hidroelectrolitice prin deficit de apa sint:diabet insipidA. nefropatieB. insuficienta renala acuta sau cronicaC.hiperglicemiiD.insuficienta corticosuprarenalaE.

(pag. 302)

C2537174. Conditiile aparitiei hiponatremiei cuprind:lipsa de aportA. hiperhidratare globalaB. postagresiuneC.acidoza metabolicaD.transpiratiiE.

(pag. 303)

C2537175. Hipopotasemia se poate intilni in conditii de:aport insuficientA. pierderi digestiveB. pierderi renaleC.alcaloza metabolicaD.hemodilutieE.

(pag. 303)

C2537176. Aspectul EKG in conditii de hipopotasemie cuprinde:S-T subdenivelatA. extrasistole ventriculareB. T aplatizatC.T-U fuzionatD.QT scurtatE.

(pag. 303)

C2537177. Hiperpotasemia se intilneste in clinica in conditii de:insuficienta renala acuta si cronicaA. sindrom de zdrobire muscularaB. acidoza metabolicaC.aport insuficient de apa si electrolitiD.diabet insipidE.

(pag. 303)

C2537178. Semnele clinice ale sindroamelor de deshidratare sunt:puls filiform, tahicardicA. agitatie, confuzieB. hipertemieC.paloareD.edemeE.

(pag. 303)



C2537179. Hiperhidratarea este insotita de:insuficienta cardiaca acutaA. edem pulmonar acutB. edem cerebralC.comaD.insuficienta respiratorie acutaE.

(pag. 303)

C2537180. Afectarea spatiului intravascular de catre o tulburare hidroelectrolitica se recunoaste clinic dupa:

variatiile tensiunii arterialeA. starea de umplere a venelor perifericeB. modificarea PVCC.diureza oraraD.tensiunea globilor oculariE.

(pag. 303)

C2537181. Deshidratarea extracelulara se recunoaste dupa urmatoarele semne si simptome:cefaleeA. vasodilatatie cutanataB. hipotonie ocularaC.pliu cutanat persistentD.paloareE.

(pag. 303-304)

C2537182. Cauzele renale care duc la aparitia deshidratarii intracelulare pot fi:diabetul insipidA. insuficienta renala acutaB. glomerulonefrite acuteC.diabetul nefrogenD.diureza osmoticaE.

(pag. 304)

C2537183. Explorarile paraclinice in hiperhidratarea extracelulara indica:hemoglobina si hematocrit scazuteA. hiponatremieB. hemoconcentratieC.hipoproteinemieD.valori normale ale Na si ClE.

(pag. 304)

C2537184. Etiologia hiperhidratarii intracelulare cuprinde:enterocolite acuteA. aport excesiv de apa la renali si ciroticiB. boala membranelor celulareC.hiperaldosteronismD.sindromul Schwarz Barter (hipersecretie de ADH)E.

(pag. 304)

C2537185. Cum se calculeaza necesarul de Na si Cl pentru reechilibrarea hidroelectrolitica:pe baza ionogramei sanguineA. pe baza electroforezeiB.



echilibru acidobazicC.ionograma din lichidele pierduteD.ionograma urinaraE.

(pag. 306)

C2537186. Administrarea potasiului se face sub controlul:diurezeiA. EKGB. ionogrameiC.echilibrului acidobazicD.electroforezeiE.

(pag. 307)

C2537187. Ce masuri terapeutice se impun in vederea corectarii hiperkaliemiei:poate fi necesara administrarea de glucoza si insulinaA. hemodializaB. administrarea de NaClC.administrarea de MgSO4D.enzime schimbatoare de ioniE.

(pag. 307)

C2537188. Aportul de oligoelemente per 24 de ore trebuie sa cuprinda:FeA. CuB. FC.ID.numai B si CE.

(pag. 307)

C2537189. Cand apare "falsa natremie"?cand creste concentratia plasmatica a glucozeiA. cand creste concentratia plasmatica a lipidelorB. cand creste concentratia plasmatica a proteinelorC.cand creste diurezaD.nici unaE.

(pag. 306)

C2637190. Din punct de vedere anatomopatologic, macroscopic RCUH se caracterizează prin:Ulceraţii granulare superficialeA. Leziuni inflamatorii granulomatoaseB. Formaţiuni pseudopolipoide miciC.Abcese superficialeD.Cheaguri mucoaseE.

(pag. 1704)

C2637191. Reguli de efctuare a irigografiei în RCUH:Nu se efectuează pregătirea colonului, care ar putea exacerba fenomenele coliticeA. Când diareea este absentă pregătirea se poate face printr-o dietă lichidiană de 3 zileB. Irigografia se efectuează cu blândeţeC.Nu se efectuează irigografia în prezenţa semnelor de megacolon toxicD.Se repetă la 6 luni, alternativ cu colonoscopia cu biopsie, timp de 10 aniE.

(pag. 1705)



C2637192. Imuosupresoarele folosite în tratamentul RCUH sunt:AzatioprinaA. CiclosporinaB. 6-mercatopurinaC.CicloserinaD.5-fluorouracilulE.

(pag. 1706)

C2637193. Operaţiile de elecţie în tratamentul chirurgical al RCUH sunt:Rectocolectomia totală cu ileostomie tip BrookeA. Rectocolectomia subtotală cu anastomoză ileo-analăB. Rectocolectomia subtotală cu anstomoză ileo-rectalăC.ColostomiaD.Operaţia DixonE.

(pag. 1707)

C2637194. Complicaţiile tratamentului chirurgical în RCUH sunt:Infectarea ansei de ileostomieA. Recidiva bolii pe segmentul intestinal din amonteB. Ocluzia ansei ileale anastomozateC.Sindromul de malabsorbţieD.DiareeaE.

(pag. 1707)

C2637195. Perioada de vârstă în care apare RCUH este:Între 10-35 aniA. Între 35-55 aniB. Între 55-60 aniC.Sub 10 aniD.Peste 60 de aniE.

(pag. 1702)

C2637196. În etiopatogenia RCUH a fost pus în evidenţă rolul următorilor factori:EpidemiologiciA. InfecţioşiB. AlergiciC.ImunitariD.ToxiciE.

(pag. 1702-1703)

C2837197. Care din urmatoarele afirmatii despre aldosteron sunt adevarate:actioneaza la nivelul celulelor renale tubulare distaleA. determina resorbtia K+B. in mecanismul de reglare lunga a secretiei de aldosteron intervine angiotensina IIC.in hiperaldosteronism raportul Na+/K+ in urina este inversatD.spironolactona este utila in tratamentul hiperaldosteronismuluiE.

(pag. 302)

C2837198. Excesul de apa poate apare in:cancer bronsicA. febraB.



diabet insipidC.anasarcaD.insuficienta renala acuta oligoanuricaE.

(pag. 302)

C2837199. Hiperpotasemia poate apare in:alcaloza metabolicaA. acidoza metabolicaB. diareeC.hemolizaD.insuficienta cortico-suprarenalaE.

(pag. 303)

C2837200. Hiperhidratarea poate determina:cresterea temperaturiiA. soc hipovolemicB. edem pulmonarC.ARDSD.edem cerebralE.

(pag. 303)

C2837201. Simptomatologia clinica a deshidratarii intracelulare include:lipsa senzatiei de seteA. seteB. lipsa persistentei pliului cutanatC.pliu cutanat persistentD.dispneeE.

(pag. 304)

C2837202. Tratamentul hiperhidratarii intracelulare include:aport de NaClA. aport de apa si NaClB. aport de apa fara NaClC.apa pura per osD.restrictie hidrica: aport de macromoleculeE.

(pag. 304)

C2837203. Etiologia hiperhidratarii intra si extracelulare cuprinde conditiile de mai jos:coma hiperosmolaraA. hipersecretie de ADHB. acidoza ceto-diabeticaC.insuficienta cardiacaD.ciroza ascitogenaE.

(pag. 305)

C2837204. Pentru corectarea hiperpotasemiei se pot utiliza:15 mEq KCl 7,4% i.v. in 5 minuteA. 500 ml glucoza 10% + 20-30 UI insulina in 30 minuteB. rezine schimbatoare de ioniC.hemodializaD.fosfat de KE.

(pag. 307)



Tema nr. 38Traumatismele splinei



C1238001. Diminuarea numarului de pneumonii severe dupa splenectomie a fost posibila dupa:introducerea procedeelor conservatoare in chirurgia splinei traumaticeA. introducerea vaccinului pneumococic polivalent in tratamentul precoce post splenectomieB. introducerea tehnicii de implant a micilor fragmente splenice in omentul mareC.introducerea vaccinului antimeningococic polivalent in tratamentul precoce post splenectomieD.introducerea pe scara larga a antibioprofilaxiei cu acoperire pe durata lunga post splenectomieE.

(pag. 2105)

C1238002. Monitorizarea dinamica a hematocritului si hemoglobinei in forma acuta a traumatismului splenic se face:

din 6 in 6 oreA. din 4 in 4 oreB. din 2 in 2 oreC.din ora in oraD.din sfert in sfert de oraE.

(pag. 2104)

C1238003. Diagnosticul de leziune splenica traumatica poate fi confirmat cu certitudine de:radiografia abdominala simplaA. ecografieB. tranzitul baritatC.tomografia computerizata abdominalaD.scintigrama splenicaE.

(pag. 2104)

C1238004. Incidenta sepsisului sever postsplenectomie la copii este de maximum:20%A. 10%B. 5%C.3%D.0,6%E.

(pag. 2105)

C1238005. Dupa clasificarea “Comitetului Asociatiei Americane a chirurgilor traumatologi”, ruptura cu profunzime de 1 – 3 cm din parenchim splenic, fara interesarea vaselor trabeculare, intra in:

tipul VA. tipul IVB. tipul IIIC.tipul IID.tipul IE.

(pag. 2104)



C1338006. Urmatoarele afirmatii referitoare la traumatismele splinei sunt adevarate, cu exceptia:majoritatea traumatismelor sunt inchiseA. agentul traumatic actioneaza mai frecvent prin mecanism directB. in 70-80% din cazuri, ruptura splinei se datoreste accidentelor de circulatieC.deseori lezarea splinei survine in cadrul politraumatismelorD."ruptura spontana" a splinei reprezinta o situatie frecventa.E.

(pag. 2066)

C1338007. Aspectele morfologice ale rupturilor splenice se asociaza de prognostic sumbru prin gravitatea imediata a hemoragiei, cu exceptia:

Hematomul perisplenicA. Rupturile splenice cu hemoperitoneuB. Smulgerea pediculului splenicC.Hematomul subcapsularD.Plagile cu sectionarea pediculului splenic.E.

(pag. 2066)

C1338008. Urmatoarele afirmatii, cu privire la radiografia simpla toracoabdominala la traumatizatul splenic, sunt adevarate, cu exceptia:

poate releva largirea umbrei splenice sau a lojei spleniceA. poate releva dislocarea stomacului si/sau colonuluiB. poate releva ridicarea hemidiafragmului stangC.poate releva revarsat pleural stang, atelectazie bazala si fracturi costale inferioareD.nu exista leziune splenica fara modificari radiologiceE.

(pag. 2067)

C1438009. Hematomul subcapsular poate evolua spre:resorbtieA. hemoperitoneuB. ruptura capsularaC.pseudo chistD.toate raspunsurile sunt corecteE.

(pag. 2066)

C1438010. Smulgerea pediculului splenic survine in urma unor traumatisme aplicate pe fata:mediana a hemitoracelui stangA. pe fata laterala a hemitoracelui stangB. la nivelul liniei axilare medii stangiC.la nivelul hipocondrului stangD.toate raspunsurile sunt corecteE.

(pag. 2066)

C1438011. Localizarea si intinderea leziunilor splenice depind de:forta de acctiune a agentului traumaticA. directia de acctiune a agentului traumaticB. pozitia splinei sub rebordul costalC.stare parenchimului splenicD.toate raspunsurile sunt corecteE.

(pag. 2060)

C1438012. Manifestarile clinice ale traumatismelor splinei sunt conditionate de:severitatea si rapiditatea hemoragieiA.



natura traumatismuluiB. coexistenta leziunilor traumatice abdominaleC.timpul scurs de le traumatismD.toate raspunsurile sunt corecteE.

(pag. 2067)

C1538013. Leziunile traumatice ale splinei se produc cel mai frecvent prin:arme albe;A. arme de foc;B. contuzii;C.arme chimice;D.arme de nimicire in masa.E.

(pag. 2103)

C1538014. Tratamentul leziunilor traumatice ale splinei cu soc hemoragic necesita:numai tratament medical;A. tratament chirurgical de urgenta;B. tratament cu hemostatice;C.aspiratie nazo-gastrica;D.sonda de oxigen.E.

(pag. 2104)

C1538015. In ruptura de splina punctia abdominala poate arata:prezenta de sange coagulabil;A. prezenta de limfa;B. prezenta de sange incoagulabil;C.prezenta de suc gastric;D.prezenta de bila.E.

(pag. 2104)

C1538016. Dupa clasificarea Comitetului Asociatiei americane a Chirurgilor Traumatologi, tipul IV de leziune a splinei cuprinde:

hematom subcapsular care intereseaza intre 10% si 50% din suprafata; ruptura cu profunzime de 1-3 cm din parenchim fara interesarea vaselor trabeculare;

A.

hematom subcapsular sub 10% din suprafata; ruptura sub 1 cm din parenchim;B. ruptura profunda cu interesarea vaselor hilare cu devascularizare a peste 25% din organ;C.smulgerea pediculului splenic, explozia parenchimului;D.hematom subcapsular ce intereseaza peste 50% din suprafata sau hematom intraparenchimatos cu diametrul peste 5 cm.

E.

(pag. 2104)

C1638017. Care este cea mai frecventa forma clinica de manifestare a leziunii splenice traumatice?hematomul perisplenicA. hematomul subcapsularB. hemoragia intraperitonealaC.hemoragia fudroaiantaD.hemoragia "in doi timpi“E.

(pag. 2067)

C1638018. Care gest chirurgical trebuie sa reprezinte ultima optiune terapeutica in traumatismele splinei?

utilizarea adezivilor hemostaticiA. tehnicile de coagulareB.



splenografiaC.splenectomiaD.rezectia splenica partialaE.

(pag. 2072)

C1638019. Care este metoda de electie pentru controlul viabilitatii fragmentelor splenice transplantate, dupa extirparea splinei traumatizate?

ecografiaA. computer tomografiaB. scintigrafiaC.laparoscopiaD.radiografia abdominala simplaE.

(pag. 2072)

C1638020. Cate faze evolutive putem recunoaste in evolutia unei rupturi traumatice a splinei cu hemoragie "in doi timpi“?

o faza evolutivaA. doua faze evolutiveB. trei faze evolutiveC.patru faze evolutiveD.nici o faza evolutivaE.

(pag. 2067)

C2238021. În ultimii ani, incidenţa leziunilor traumatice ale splinei:a scăzutA. a crescutB. a rămas constantăC.s-a modificat ca tip de leziuneD.s-a modificat ca gravitateE.

(pag. 2065)

C2238022. Cauza principală a leziunilor traumatice splenice sunt:traumatismele exogene pe splină normalăA. traumatismele exogene pe splină patologicăB. traumatismele iatrogeneC.traumatismele toraciceD.ruptura spontană a splinei patologiceE.

(pag. 2065)

C2238023. Cea mai adecvată metodă imagistică de monitorizare a leziunilor traumatice splenice sau intra-abdominale este:

rezonanţa magneticăA. tomografia computerizatăB. ecografiaC.laparoscopiaD.lavajul peritonealE.

(pag. 2068)

C2238024. În rupturile splinei, splenorafia este indicată:în toate tipurile de rupturi spleniceA. în leziunile splenice de gradul 0-I, fără ţesut splenic devitalizatB. în leziunile splenice de gradul II-III, fără ţesut splenic devitalizatC.în leziunile splenice de gradul II-III, limitate la unul din polii splineiD.



nu se indică în rupturile splineiE.

(pag. 2071)

C2238025. În traumatismele splinei, rezecţia splenică parţială este indicată:în toate tipurile de rupturi spleniceA. în leziunile splenice de gradul 0-I, fără ţesut splenic devitalizatB. în leziunile splenice de gradul II-III, fără ţesut splenic devitalizatC.în leziunile splenice de gradul II-III, limitate la unul din polii splineiD.nu se indică în rupturile splineiE.

(pag. 2071)

C2238026. Transplantul heterotopic de ţesut splenic în traumatismele splinei presupune:transpunerea splinei în alt loc din abdomen fără secţionarea pediculului său vascularA. transpunerea splinei în alt loc din abdomen cu reanastomozarea pediculului său vascularB. implantarea de fragmente de ţesut splenic în pungi peritoneale sau epiploiceC.implantarea de fragmente de ţesut splenic intramuscular la nivelul antebraţuluiD.transpunerea splinei în pelvis, la nivelul vaselor iliaceE.

(pag. 2072)

C2238027. Reuşita transplantului heterotopic de ţesut splenic în traumatismele splinei se verifică prin:ecografieA. tomografie computerizatăB. scintigrafieC.arteriografieD.analize biochimiceE.

(pag. 2072)

C2238028. În cazul traumatismelor abdominale, puncţia exploratoare negativă:infirmă diagnosticul de leziune splenicăA. nu infirmă diagnosticul de leziune splenicăB. indică laparoscopiaC.indică laparotomiaD.arată că nu există o ruptură splenicăE.

(pag. 2104)

C2238029. Ruptura traumatică a splinei se datoreşte cel mai frecvent:accidentelor sportiveA. accidentelor casniceB. accidentelor de muncăC.accidentelor de circulaţieD.agresiunilorE.

(pag. 2066)

C2238030. Leziunea tip în toate traumatismele închise ale splinei este:hematomul subcapsularA. hematomul perisplenicB. ruptura splenicăC.plaga splineiD.inundaţia peritonealăE.

(pag. 2066)

C2238031. Hematomul splenic subcapsular:



apare exclusiv după traumatismele exogene închiseA. apare exclusiv după traumatismele exogene deschiseB. apare exclusiv după traumatismele iatrogeneC.poate apărea în orice tip de traumatism splenicD.este întotdeauna mic şi profundE.

(pag. 2066)

C2338032. Următoarele afirmaţii referitoare la traumatismele splinei sunt adevărate, cu excepţia:majoritatea traumatismelor sunt închiseA. agentul traumatic acţionează mai frecvent prin mecanism directB. în 70-80% din cazuri, ruptura splinei se datoreşte accidentelor de circulaţieC.deseori lezarea splinei survine în cadrul politraumatismelorD."ruptura spontană" a splinei reprezintă o situaţie frecventă.E.

(pag. 2066)

C2338033. Aspectele morfologice ale rupturilor splenice se asociază de prognostic sumbru prin gravitatea imediată a hemoragiei, cu excepţia:

Hematomul perisplenicA. Rupturile splenice cu hemoperitoneuB. Smulgerea pediculului splenicC.Hematomul subcapsularD.Plăgile cu secţionarea pediculului splenic.E.

(pag. 2066)

C2338034. Următoarele afirmaţii, cu privire la radiografia simplă toracoabdominală la traumatizatul splenic, sunt adevărate, cu excepţia:

poate releva lărgirea umbrei splenice sau a lojei spleniceA. poate releva dislocarea stomacului şi/sau colonuluiB. poate releva ridicarea hemidiafragmului stangC.poate releva revărsat pleural stâng, atelectazie bazală şi fracturi costale inferioareD.nu există leziune splenică fără modificări radiologiceE.

(pag. 2067)

C2538035. Organul cel mai frecvent interesat în traumatismele abdominale este:FicatulA. DuodenulB. StomaculC.SplinaD.PancreasulE.

(pag. 2103)

C2538036. Leziunile traumatice ale splinei se produc mai frecvent prin:Arme albeA. Arme de focB. ContuziiC.Arme chimiceD.Arme de nimicire in masaE.

(pag. 2103)

C2538037. În ruptura de splină puncţia abdominală poate arăta:Prezenţa de sânge coagulabilA. Prezenţa de limfăB.



Prezenţa de sânge incoagulabilC.Prezenţa de suc gastricD.Prezenţa de bilăE.

(pag. 2104)

C2538038. După clasificarea Comitetului Asociaţiei Americane a Chirurgilor Traumatologi, tipul I de leziune a splinei cuprinde:

Smulgerea pediculului splenic, explozia parenchimuluiA. Ruptură profundă cu interesarea vaselor hilare cu devascularizare a peste 25% din organB. Hematom subcapsular sub 10% din suprafaţă; ruptură sub 1 cm din parenchimC.Hematom subcapsular ce interesează între 10% şi 50% din suprafaţă; ruptură cu profunzime de 1-3 cm din parenchim fără interesarea vaselor trabeculare

D.

Hematom subcapsular ce interesează peste 50% din suprafaţă sau hematom intraparenchimatos cu diametrul peste 5 cm; ruptură de parenchim cu adâncime mare de 3 cm sau care interesează vasele trabeculare

E.

(pag. 2104)

C2538039. După clasificarea Comitetului Asociaţiei Americane a Chirurgilor Traumatologi, tipul III de leziune a splinei cuprinde:

Hematom subcapsular ce interesează peste 50% din suprafaţă sau hematom intraparenchimatos cu diametrul peste 5 cm; ruptură de parenchim cu adâncime mare de 3 cm sau care interesează vasele trabeculare

A.

Hematom subcapsular ce interesează între 10% şi 50% din suprafaţă; ruptură cu profunzime de 1-3 cm din parenchim fără interesarea vaselor trabeculare

B.

Hematom subcapsular sub 10% din suprafaţă; ruptură sub 1 cm din parenchimC.Ruptură profundă cu interesarea vaselor hilare cu devascularizare a peste 25% din organD.smulgerea pediculului splenic, explozia parenchimuluiE.

(pag. 2104)

C2538040. După clasificarea Comitetului Asociaţiei Americane a Chirurgilor Traumatologi, tipul II de leziune a splinei cuprinde:

Smulgerea pediculului splenic, explozia parenchimuluiA. Hematom subcapsular ce interesează peste 50% din suprafaţă sau hematom intraparenchimatos cu diametrul peste 5 cm; ruptură de parenchim cu adâncime mare de 3 cm sau care interesează vasele trabeculare

B.

Ruptură profundă cu interesarea vaselor hilare cu devascularizare a peste 25% din organC.Hematom subcapsular ce interesează între 10% şi 50% din suprafaţă; ruptură cu profunzime de 1-3 cm din parenchim fără interesarea vaselor trabeculare

D.

Hematom subcapsular sub 10% din suprafaţă; ruptură sub 1 cm din parenchimE.

(pag. 2104)

C2538041. După clasificarea Comitetului Asociaţiei Americane a Chirurgilor Traumatologi, tipul IV de leziune a splinei cuprinde:

Hematom subcapsular ce interesează între 10% şi 50% din suprafaţă; ruptură cu profunzime de 1-3 cm din parenchim fără interesarea vaselor trabeculare

A.

Hematom subcapsular sub 10% din suprafaţă; ruptură sub 1 cm din parenchimB. Ruptură profundă cu interesarea vaselor hilare cu devascularizare a peste 25% din organC.Smulgerea pediculului splenic, explozia parenchimuluiD.Hematom subcapsular ce interesează peste 50% din suprafaţă sau hematom intraparenchimatos cu diametrul peste 5 cm

E.

(pag. 2104)

C2538042. După clasificarea Comitetului Asociaţiei Americane a Chirurgilor Traumatologi, tipul V de leziune a splinei cuprinde:

Hematom subcapsular ce interesează peste 50% din suprafaţă sau hematom intraparenchimatos cu A.



diametrul peste 5 cmSmulgerea pediculului splenic, explozia parenchimuluiB. Ruptură profundă cu interesarea vaselor hilare cu devascularizare a peste 25% din organC.Hematom subcapsular sub 10% din suprafaţăD.Hematom subcapsular ce interesează între 10% şi 50% din suprafaţă; ruptură cu profunzime de 1-3 cm din parenchim fără interesarea vaselor trabeculare

E.

(pag. 2104)

C2538043. Diminuarea numarului de pneumonii severe dupa splenectomie a fost posibila dupa :Introducerea procedeelor conservatoare in chirurgia splineiA. Introducerea vaccinului pneumococic polivalent in tratamentul precoce post splenectomieB. Introducerea noilor preparate hemostatice localeC.Introducerea vaccinului antimeningococic polivalent in tratamentul precoce post splenectomieD.Introducerea pe scara larga a antibioprofilaxiei cu acoperire pe durata lunga post splenectomieE.

(pag. 2105)

C2538044. Splina poate fi lezata in cursul interventiilor chirurgicale pe :PancreasA. FicatB. UterC.UreterD.EsofagE.

(pag. 2194)

C2538045. Splina patologica este expusa mai frecvent leziunilor traumatice datorita :A. Friabilitatii crescuteA. Violentei impactuluiB. Hipomobilitatii saleC.Prezentei pancitopenieiD.Absentei capsulei spleniceE.

(pag. 2104)

C2538046. Diagnosticul de leziune splenica traumatica poate fi confirmat cu certitudine de :Radiografia abdominala simplaA. Urogafie i vB. Endoscopie digestiva superioaraC.Tomografie computerizata abdominalaD.Scintigrama splenicaE.

(pag. 2104)

C2538047. Obiectivele majore ale terapiei actuale a traumatismelor splinei normale sunt :Reechilibrarea functiilor vitale, daca acestea sunt afectateA. Administrarea de prednisonB. Administrarea de concentrant plachetarC.Adminsitrarea plasmei proaspeteD.Interventia pe cale laparoscopicaE.

(pag. 2069)

C2538048. Leziunile intraoperatorii sunt cauzate de:Prezenta unei spline marite de volumA. Aderente perispleniceB. Intubatia oro-traheala dificilaC.



Stomac marit de volumD.Friabilitate crescuta a splineiE.

(pag. 2066)

C2538049. In peste 80 % din cazuri cu rupturi splence izolate se constata:VSH peste 12 mm la o oraA. Amilazemie peste 256 UI/LB. Leucocitoza 30-40000/mmcC.Trombocitoza peste 400.000 mmcD.Calcemie sub 2 mmoli /lE.

(pag. 2068)

C2538050. Cel mai mare numar de contuzii splenice este provocat deAccidente navaleA. Accidente de circulatieB. Calamitati naturaleC.Activitati sportiveD.Interventii chirurgicaleE.

(pag. 2103)

C2638051. Din totalulu tubului digestiv, neoplaziile intestinului subţire reprezintă:0,5-1%;A. 1-5%:B. 5-10%;C.10%;D.25%.E.

(pag. 1579)

C2638052. Enteroclazisul reprezintă:clismă cu substanţă de contrast iodată;A. scoaterea intestinului la peretele abdominal;B. intubaţia şi infuzia intestinului cu substanţă de contrast;C.radiografie intestinală cu dublu contrast;D.distrugerea prin cauterizare a mucoasei intestinale.E.

(pag. 1583)

C2638053. Frecvenţa adenocarcinomul intestinului subţire, din totalul tumorilor maligne ale intestinului subţire, este de:

5%;A. 10%;B. 30%;C.50%;D.80%.E.

(pag. 1586)

C2638054. Carcinoidul intestinului subţire este o tumoră dezvoltată din:celulele cromafine;A. celulele vilozităţilor;B. celulele plexului Auerbach;C.celulele carcinoide intestinale;D.celulele seroasei intestinale.E.

(pag. 1589)



C2638055. Cel mai important semn obiectiv în carcinoidul intestinal este:durerea;A. diareea;B. palparea unei tumori abdominale;C.hemoragia;D.scăderea în greutate.E.

(pag. 1590)

C2638056. Care este metoda de elecţie pentru controlul viabilităţii fragmentelor splenice transplantate, după extirparea splinei traumatizate?

laparoscopiaA. scintigrafiaB. radiografia abdominală simplăC.ecografiaD.computer tomografiaE.

(pag. 2072)

C2638057. Care gest chirurgical trebuie să reprezinte ultima opţiune terapeutică în traumatismele splinei?

rezecţia splenică parţialăA. splenografiaB. splenectomiaC.tehnicile de coagulareD.utilizarea adezivilor hemostaticiE.

(pag. 2072)

C2638058. Câte faze evolutive putem recunoaşte în evoluţia unei rupturi traumatice a splinei cu hemoragie "în doi timpi“?

nici o fază evolutivăA. o fază evolutivăB. două faze evolutiveC.trei faze evolutiveD.patru faze evolutiveE.

(pag. 2067)

C2638059. Care este cea mai frecventă formă clinică de manifestare a leziunii splenice traumatice?hemoragia "în doi timpi“A. hemoragia intraperitonealăB. hematomul perisplenicC.hematomul subcapsularD.hemoragia fudroaiantăE.

(pag. 2067)

C2638060. În cazul leziunilor splinei, splenorafia se indică în următoarele condiţii:hematom perisplenicA. hematom intraparenchimal rupt, cu hemoragie activăB. ruptura unui vas hilarC.leziuni de gradul II şi IIID.fragmentarea polului splineiE.

(pag. 2071)

C2638061. Care este expresia clinică a semnului SAEGESSER, în cadrul rupturii posttraumatice a



splinei?matitatea deplasabilă în flancuriA. durerea din hipocondrul stângB. durerea de la baza gâtuluiC.durerea subscapulară stângăD.durerea din umărul stângE.

(pag. 2067)

C2838062. Rupturile spontane veritabile ale splinei pot apare in urmatoarele conditii:la gravide in cursul travaliuluiA. in urma unor agresiuni prin arme albeB. in cursul unor rezectii gastriceC.prin punctie splenicaD.in cursul colonoscopieiE.

(pag. 2066)

C2838063. Iradierea durerii la baza gatului constituie semnul lui:Courvoisier-TerrierA. KehrB. SaegesserC.BallanceD.MurphyE.

(pag. 2067)


C1238064. Dupa clasificarea “Comitetului Asociatiei Americane a chirurgilor traumatologi”, care din urmatoarele leziuni splenice intra in tipul III?

ruptura profunda cu interesarea vaselor hilareA. smulgerea pediculului splenicB. hematom subcapsular ce intereseaza peste 50% din suprafataC.ruptura sub 1 cm din parenchimD.ruptura de parenchim ce intereseaza vasele trabeculareE.

(pag. 2104)

C1238065. Ca explorari paraclinice in leziunile traumatice ale splinei cu evolutie in 2 timpi se pot efectua:

arteriografia selectivaA. ecografia abdominalaB. splenoportografiaC.tomografia computerizata abdominalaD.scintigrama splenicaE.

(pag. 2104)

C1238066. Substratul lezional al formei clinice de traumatism splenic cu evolutie in 2 timpi poate fi:ruptura secundara a unui hematom intrasplenicA. ruptura intarziata a unui hematom perisplenic blocat initial de aderentele din jurul organuluiB. desprinderea secundara a cheagului ce obstrua o plaga vasculara uscata juxtahilarC.ruptura capsulei splenice in cursul transportului accidentatului spre spitalD.smulgerea pediculului splenicE.

(pag. 2104)



C1238067. Splina poate fi lezata in cusul interventiilor chirurgicale pe:pancreasA. ficatB. stomacC.colonD.esofagE.

(pag. 2104)

C1238068. Splina patologica este expusa mai frecvent leziunilor traumatice datorita:friabilitatii crescuteA. violentei impactuluiB. hipomobilitatii saleC.prezentei pancitopenieiD.volumului sau mareE.

(pag. 2104)

C1238069. Corectarea volemiei in caz de leziune splenica posttraumatica acuta:trebuie facuta pe masa de operatie, numai dupa realizarea hemostazeiA. se face numai cu sange integral izogrup, izoRhB. se impune inca de la camera de gardaC.se poate face si cu substituenti plasmatici macromoleculariD.se poate face si cu concentrat eritrocitarE.

(pag. 2104)

C1238070. Infectiile severe, deseori mortale, aparute la copii cu varste sub 6 luni splenectomizati pentru anemii hemolitice congenitale sunt cuzate cel mai frecvent de germeni ca:

E. ColiA. PneumococcusB. H. influenzaeC.Rickettsia prowazekiiD.Clostridium perfringensE.

(pag. 2105)

C1338071. Urmatoarele afirmatii referitoare la forma cu hemoragie in doi timpi in cadrul traumatismelor splinei, sunt adevarate:

hemoragia in doi timpi este expresia rupturii secundare a hematoamelor intra si perispleniceA. in tabloul clinic poate exista o etapa initiala a leziunii splenice cu formarea hematomului, o perioada de ameliorare incompleta (2-3 zile sau mai mult) si o faza de reluare a hemoragiei

B.

reluarea hemoragiei poate sa duca la instalarea socului hipovolemicC.reluarea hemoragiei este anuntata prin scaune diareiceD.reluarea hemoragiei intraperitoneale se asociaza de hemoragie digestiva.E.

(pag. 2067)

C1338072. Tratamentul chirurgical conservator prin splenorafie este recomandat in urmatoarele situatii:

hematom subcapsular cu ruptura secundaraA. ruptura capsulara izolata cu instabilitate hemodinamicaB. leziuni parenchimatoase superficiale cu instabilitate hemodinamicaC.distructia unui pol splenicD.detasarea hilului splenic.E.

(pag. 2071)



C1338073. Salvarea splinei fara hemostaza chirurgicala este posibila in cazuri selectionate, dupa urmatoarele criterii:

la pacienti cu ciroza si hipersplenismA. pacientul sa fie stabil hemodinamicB. leziunile splenice sa se incadreze in gradul 0 sau cel mult in gradele I-IIC.sa se excluda leziunile abdominale concomitenteD.pacientul sa nu prezinte alterarea starii de constienta prin traumatim, medicatie, alcool sau droguri.E.

(pag. 2070)

C1338074. Obiectivele majore ale terapiei actuale a traumatismelor splinei normale sunt:reechilibrarea functiilor vitale, daca acestea sunt afectateA. oprirea rapida, eficienta si definitiva a hemoragiei spleniceB. administrarea de concentrat plachetarC.administrarea plasmei proaspeteD.conservarea, pe cat este posibil, a parenchimului splenic functional.E.

(pag. 2069)

C1338075. Urmatoarele afirmatii cu privire la ecografia abdominala in traumatismele splinei, sunt adevarate:

nu este indicata la toti pacientii cu traumatisme abdominale, ci numai in cazurile severeA. ecografia arata cresterea in volum a splinei, stuctura neomogena cu zone hipoecogeneB. uneori apar neregularitati de contur, colectii extrasplenice, lichid liber in cavitatea peritonealaC.ecografia poate decela si leziuni asociate hepatice, pancreatice, retroperitonealeD.ecografia nu poate decela leziuni asociate renale.E.

(pag. 2068)

C1338076. Urmatoarele afirmatii referitoare la examenele de laborator ale traumatizatului splenic sunt adevarate:

leucocitoza de 10000-15000/mm3 in cele mai multe cazuriA. trombocitoza de peste 400000/mm3 in cele mai multe cazuriB. scaderea hematocritului si a hemoglobinei, reflectand nota sangerariiC.indicele de protrombina are totdeauna valori scazuteD.bilirubina creste inca de la debutul rupturii spleniceE.

(pag. 2067)

C1338077. Tomografia computerizata este utila pentru leziunile splenice posttraumatice, deoarece:precizeaza cu mai multa acuratete leziunile spleniceA. aspectul computertomografic are predictibilitate buna in tratamentul de salvare a splineiB. TC are rol in monitorizarea evolutiei hematoamelor intra- si perispleniceC.TC poate decela perforatii asociate ale tubului digestivD.TC poate decela fistule arteriovenoase constituite imediat posttraumaticE.

(pag. 2068)

C1338078. Urmatoarele afirmatii referitoare la hematomul intra si perisplenic sunt adevarate:poate debuta imediat dupa traumatism printr-o stare sincopalaA. alteori debutul este marcat de frison si stare febrilaB. uneori simptomele initiale sunt discrete si se accentueaza treptat, dominate de dureri in hipocondrul stangC.examenul local constata sensibilitate si impastare in hipocondrul stang, alteori o formatiune sensibilaD.in evolutie, pacientul poate prezenta dureri discrete in hipocondrul stang, paloare, mici lipotimii, tahicardie.E.

(pag. 2067)

C1338079. Urmatoarele manifestari clinice in traumatismele splinei sunt adevarate:Frecvent, socul initial raspunde temporar la terapia volemica, pacientul ramanand cu instabilitate A.



hemodinamicaLa un traumatizat, durerea in hipocondrul stang si/sau flancul stang, cu iradiere in umarul stang, pledeaza pentru o leziune splenica

B.

La un traumatizat, durerea din hipocondrul stang, iradiata subscapular stang sau la baza gatului, pledeaza pentru o leziune splenica

C.

Sensibilitatea la palpare sau decompresiunea hipocondrului stang cu sau fara aparare sau contractura musculara, pledeaza pentru leziune splenica

D.

Febra cu valori mari la un traumatizat sugereaza o leziune splenica.E.

(pag. 2067)

C1438080. Radiografia simpla toraco abdominala poate releva:ruperea splineiA. largirea umbrei spleniceB. dislocarea ficatuluiC.ridicarea hemidiafragmului stangD.dislocarea stomacului sau a colonuluiE.

(pag. 2068)

C1438081. Rezectia splenica partiala sau hemisplenectomia se bazeaza pe:segmentatia splineiA. este indicata in leziunile de gr.II si IIIB. este indicata in leziunile de gr.I si IIC.sunt limitate la unul din polii speniciD.hemostaza pe suprafata de rezectie se realizeaza prin combinarea suturii manuale cu agenti hemostaticiE.

(pag. 2071)

C1438082. Tehnica transplantului heterotopic de tesut splenic se realizeaza astfel:parenhimul splenic aparent sanatos este sectionat in felii subtiriA. parenhimul splenic aparent sanatos este sectionat in felii groase de 6-7 cmB. fara tesut capsular si fixat in pungi confectionate pe suprafata epiploonului mare, in bursa omentala, mezocolon

C.

cu tesut capsular si fixat in pungi confectionate pe suprafata epiploonului mare, in bursa omentala, mezocolon

D.

viabilitatea fragmentelor splenice transplantate poate fi controlata prin scintigrafieE.

(pag. 2071)

C1438083. Leziunile intraoperatorii sunt cauze:unei spline marite de volumA. aderenta perispleniceB. tehnici chirurgicale intempestiveC.stomac marit de volumD.friabilitate crescuta a splineiE.

(pag. 2066)

C1538084. Formele clinice de ruptura de splina sunt:forma cronica;A. forma supraacuta;B. forma acuta;C.forma cu evolutie in doi timpi;D.forma cu evolutie in trei timpi.E.

(pag. 2104)

C1538085. La bolnavii splenectomizati ce dezvolta infectii severe, germenii cei mai frecvent identificati



in hemoculturi sunt:Escherichia coli;A. pneumococ;B. bacili Koch;C.Haemophilus influenzae;D.bacilul tetanic.E.

(pag. 2105)

C1538086. Radiografia abdominala simpla in ruptura de splina poate evidentia:opacifierea primei anse jejunale;A. marirea de volum a opacitatii splenice;B. ascensionarea diafragmului stang;C.reducerea mobilitatii hemidiafragmului stang;D.ganglioni perihepatici calcificati.E.

(pag. 2104)

C1538087. Semnele locale abdominale in ruptura de splina sunt:durere spontana in hipocondrul stang;A. aparare musculara in hipocondrul stang;B. matitate deplasabila pe flancuri;C.abdomen de lemn;D.matitate fixa in flancul stang.E.

(pag. 2104)

C1538088. Semnele generale de hemoragie in ruptura de splina sunt:paloare;A. tahicardie;B. hipotensiune arteriala;C.lipotimie;D.palpitatii.E.

(pag. 2104)

C1538089. Splenectomia este indicata in:leziuni vasculare in hil;A. hematom minim subcapsular;B. rupturi multiple si profunde;C.ruptura sub 1 cm din parenchim;D.continuarea hemoragiei.E.

(pag. 2105)

C1538090. In ruptura de splina in doi timpi se pot practica:ecografia abdominala;A. radiografie eso-gastro-duodenala;B. duodenografia hipotona;C.irigoscopie;D.scintigrama splenica.E.

(pag. 2104)

C1538091. Copiii cu varste sub 6 luni splenectomizati pentru anemii hemolitice congenitale dezvolta:osteomielite;A. meningite;B. pneumonii;C.



pancreatite;D.septicemii.E.

(pag. 2105)

C1638092. Care sunt factorii care limiteaza extinderea hemoragiei in cazul unui hematom perisplenic posttraumatic?

sediul splinei intre rebordul costal si coloana vertebralaA. existenta unei capsule splenice subtiri, dar rezistenteB. dispozitia ligamentelor peritoneale ale splineiC.existenta aderentelor perispleniceD.inchistarea hematomului perisplenicE.

(pag. 2066)

C1638093. Care sunt modalitatile evolutive ale unui hematom subcapsular?vindecare prin resorbtieA. constituirea unui hematom perisplenicB. explozia parenchimului cu hemoragie abundentaC.formarea unui abces splenicD.autolimitare, in cazul existentei aderentelor perispleniceE.

(pag. 2066)

C1638094. Care sunt conditiile necesare aplicarii tratamentului conservator nechirurgical, in cazul traumatismelor splenice?

pacientul sa fie stabil hemodinamicA. sa se excluda leziuni abdominale concomitente care ar necesita laparatomieB. repaus absolut la pat 24 oreC.ecografie abdominala sau CT zilnicD.monitorizare stricta cardio-respiratorie si hemodinamicaE.

(pag. 2070)

C1638095. Care sunt semnele locale care pledeaza pentru o leziune traumatica a splinei?durere care iradiaza in umarul stangA. durere care iradiaza la baza gatuluiB. sensibilitate la palparea hipocondrului stangC.durere spontana localizata in flancul stangD.bombarea DouglasuluiE.

(pag. 2067)

C1638096. Care sunt obiectivele majore ale terapiei actuale a traumatismelor splinei?reechilibrarea functiilor vitaleA. oprirea definitiva a hemoragieiB. efectuarea de urgenta a splenectomieiC.toaleta minutioasa a cavitatii abdominaleD.drenajul corect al lojei spleniceE.

(pag. 2069)

C1638097. Care este substratul lezional al rupturii de splina cu evolutie in "doi timpi“?ruptura survenita pe o splina patologicaA. desprinderea unui cheag ce obstrua o plaga vasculara uscataB. ruptura unui hematom perisplenic blocat de aderenteC.ruptura secundara a unui hematon intrasplenicD.ruptura unui anevrism preexistent al arterei spleniceE.



(pag. 2014)

C2238098. În traumatismele abdominale, ecografia:nu este utilăA. trebuie indicată sistematicB. se efectuează în urgenţăC.se efectuează numai după lavajul peritonealD.nu se indică la pacienţii comatoşiE.

(pag. 2068)

C2238099. Semnele ecografice ale leziunilor splenice traumatice includ:creşterea în volum a splineiA. structura neomogenă cu zone hipoecogeneB. adenopatii în hilul splineiC.neregularităţi de conturD.conturul dubluE.

(pag. 2068)

C2238100. Semnele ecografice ale leziunilor splenice traumatice includ:colecţii extraspleniceA. lichid liber în cavitatea peritonealăB. leziuni asociate panceatice sau renaleC.pericardită exudativăD.adenopatii inflamatorii în hilul splineiE.

(pag. 2068)

C2238101. Tomografia computerizată se indică în traumatismele abdominale în următoarele situaţii:în toate cazurile cu suspiciune de ruptură splenicăA. în politraumatisme, pentru precizarea leziunilor asociateB. la pacienţii cu ecografie neconcludentăC.la pacienţii cu lavaj peritoneal pozitivD.pentru monitorizarea evoluţiei hematoamelor intraspleniceE.

(pag. 2068)

C2238102. Semnele tomografice care pledează pentru leziuni splenice traumatice sunt:focare hipodense în parenchimA. focare hiperdense în parenchimB. focare intraparenchimatoase care nu se intensifică după administrarea i.v. a contrastuluiC.focare intrahepaticeD.colecţie perisplenicăE.

(pag. 2068)

C2238103. În traumatismele splenice, arteriografia selectivă:se indică de rutinăA. se indică doar în cazurile cu hemoperitoneuB. are indicaţii rareC.se efectuează numai după ecografie şi tomografieD.vizează triajul pacienţilor candidaţi la embolizareE.

(pag. 2068)

C2238104. Semne angiografice ale traumatismelor splenice sunt:extravazarea substanţei de contrast în faza arterialăA.



lărgirea şi estomparea conturului splenicB. focare intraparenchimatoase care nu se intensifică după administrarea i.v. a contrastuluiC.arii avasculare intrasplenice în faza parenchimatoasăD.ruptura capsularăE.

(pag. 2068)

C2238105. În traumatismele abdominale, lavajul peritoneal este indicat:întotdeaunaA. pentru confirmarea hemoperitoneului suspectat clinicB. pentru diagnosticul hemoragiilor intraperitoneale oculteC.la pacienţii comatoşiD.este contraindicatE.

(pag. 2068)

C2238106. În traumatismele abdominale, laparoscopia diagnostică este indicată:întotdeaunaA. la pacienţii cu traumatisme închiseB. la pacienţii cu traumatisme deschiseC.când indicaţiile laparotomiei de urgenţă nu sunt clareD.este contraindicatăE.

(pag. 2068)

C2238107. Tratamentul pacienţilor cu leziuni traumatice ale splinei şi hemoragie patentă este:de extremă urgenţăA. de competenţa Secţiei Terapie IntensivăB. chirurgical, numai după stabilirea unui diagnostic exactC.diferenţiat în funcţie de statusul hemodinamic, severitatea traumatismului şi leziunile asociateD.centrat pe conservarea splineiE.

(pag. 2069-2070)

C2238108. Obiectivele majore ale terapiei actuale a traumatismelor splinei normale sunt:splenectomie pentru oprirea rapidă, eficientă şi definitivă a hemoragieiA. reechilibrarea funcţiilor vitaleB. oprirea rapidă, eficientă şi definitivă a hemoragiei spleniceC.conservarea parenchimului splenic funcţionalD.externarea cât mai rapidă a pacientuluiE.

(pag. 2069)

C2238109. În traumatismele splenice, terapia intensivă vizează:rezolvarea insuficienţei respiratorii acuteA. tratarea hipovolemieiB. refacerea funcţiilor vitale şi deşocareC.terapia de conservare a splineiD.oprirea hemoragieiE.

(pag. 2070)

C2238110. Tratamentul conservativ nechirurgical al traumatismelor splinei este posibil în următoarele situaţii:

leziuni splenice de gradul 0-IIA. leziuni splenice de gradul III-IVB. prezenţa altor leziuni abdominale concomitenteC.pacient comatosD.



pacient conştientE.

(pag. 2070)

C2238111. Tratamentul conservativ nechirurgical al traumatismelor splinei presupune:repaus la pat la domiciliuA. internarea în Secţia Terapie IntensivăB. examen clinic tot la 2 zileC.examen clinic de 2 ori pe ziD.monitorizare hemodinamicăE.

(pag. 2070)

C2238112. Recomandările la externare după tratamentul conservativ nechirurgical al traumatismelor splinei includ:

repaus la pat 2-3 luniA. activitate fizică restrânsă 4-6 săptămâniB. activitate fizică normalăC.control imagistic la 6-8 săptămâni după externareD.control imagistic la 6 luni după externareE.

(pag. 2070)

C2238113. În cursul tratamentului conservativ nechirurgical al traumatismelor splinei, la pacientul monitorizat clinic şi imagistic, laparotomia poate fi indicată de:

reapariţia instabilităţii hemodinamiceA. transfuzarea a peste 2U sânge/24 oreB. constatarea imagistică a extinderii hematomului din loja splenicăC.necesitatea administrării prea multor antialgiceD.conturarea tabloului de abdomen acut chirurgicalE.

(pag. 2070)

C2238114. Utilizarea adezivilor hemostatici (fibrină, colagen etc.) în traumatismele splinei se indică:în toate tipurile de rupturi spleniceA. în hemoragiile prin rupturi de gradul I şi IIB. în hemoragiile prin rupturi de gradul III şi IVC.în grade lezionale mai mari în combinaţie cu splenorafia sau splenectomia parţialăD.nu se indică în rupturile splineiE.

(pag. 2071)

C2238115. Splenectomia se indică în traumatismele splenice:în toate situaţiile, pentru controlul eficient al hemoragieiA. în leziuni vasculare hilareB. în fragmentaţia splenică extinsăC.în traumatismele splinei patologiceD.niciodată, fiind prohibităE.

(pag. 2072)

C2238116. În rupturile splinei, contenţia compresivă a splinei presupune:utilizarea unei plase sintetice resorbabileA. utilizarea unei plase sintetice neresorbabileB. mobilizarea completă a splineiC.mobilizarea parţială a splineiD.utilizarea de adezivi tisulariE.

(pag. 2105,2071)



C2238117. Sepsis-ul sever post-splenectomie:este o complicaţie frecventăA. este o complicaţie rarăB. poate fi prevenit prin utilizarea vaccinului pneumococic polivalentC.poate fi prevenit prin utilizarea antibioticoterapiei profilacticeD.rolul antibioticoterapiei profilactice este discutabilE.

(pag. 2105)

C2238118. În clasificarea leziunilor traumatice ale splinei dată de "Comitetul Asociaţiei Americane a chirurgilor traumatologi”, tipul II presupune:

hematom subcapsular ce interesează sub 10% din suprafaţăA. hematom subcapsular ce interesează între 10 - 50% din suprafaţăB. ruptură sub 1 cm din parenchimC.ruptură cu profunzime 1-3 cm din parenchim, fără interesarea vaselor trabeculareD.ruptură care interesează vasele trabeculareE.

(pag. 2104,2069)

C2238119. Simptomatologia hematomului perisplenic în cadrul traumatismelor splinei:poate debuta imediat după traumatism printr-o stare sincopalăA. implică dureri intense în hipocondrul stângB. poate fi un şoc hipovolemic de scurtă durată, din care pacientul îşi revine completC.se poate manifesta progresiv, insidios, spre agravarea simptomatologieiD.durerea în hipocondrul stâng poate lipsiE.

(pag. 2067)

C2238120. Majoritatea traumatismelor splenice sunt:închise (contuzii)A. deschise (plăgi)B. prin mecanism directC.prin mecanism indirect (contralovitură)D.iatrogeneE.

(pag. 2065-2066)

C2238121. Cauza rupturii splenice "spontane” (traumatisme minore nesesizate, afecţiuni splenice preexistente) poate fi:

friabilitatea crescută a parenchimuluiA. volumul splenic excesiv de mareB. valori mari ale tensiunii arterialeC.hipertensiunea portalăD.infarctul splenic recentE.

(pag. 2066)

C2238122. Ruptura spontană veritabilă a splinei (absenţa traumatismului exogen, splină fără leziuni preexistente):

nu existăA. este rarăB. poate apărea la marii hipertensiviC.poate apărea la diabeticiD.poate surveni la gravide în timpul naşteriiE.

(pag. 2066)

C2238123. Leziunile iatrogene ale splinei:



sunt foarte rare (sub 5% din splenectomii)A. au o incidentă mare (peste 50% din splenectomii)B. frecvenţa lor nu este neglijabilă ( 10-20 % din splenectomii)C.sunt mai frecvent intraoperatoriiD.sunt favorizate de aderenţele perispleniceE.

(pag. 2066)

C2238124. Hematomul splenic subcapsular poate evolua spontan spre:ruptură capsulară cu hematom perisplenicA. ruptură capsulară cu hemoperitoneuB. infarct splenicC.pseudochistD.vindecareE.

(pag. 2066)

C2238125. Autolimitarea hematomului perisplenic este favorizată de:hipovolemieA. hipercoagulabilitatea sângeluiB. hemoragia mai lentăC.aderenţele perispleniceD.stomac şi colonul stângE.

(pag. 2066)

C2238126. Manifestările clinice ale traumatismelor splinei sunt condiţionate de:natura traumatismuluiA. severitatea hemoragieiB. coexistenţa altor leziuniC.timpul scurs de la traumatismD.sexul bolnavuluiE.

(pag. 2067)

C2238127. Ruptura splinei cu hemoragie intraperitoneală patentă:este forma cea mai frecventă de traumatism splenic (75 % din cazuri)A. este relativ rară (sub 15 % din cazuri)B. prezintă semnele şocului hemoragicC.prezintă semnele revărsatului peritonealD.prezintă semnele iritaţiei peritonealeE.

(pag. 2067)

C2238128. În ruptura splinei cu hemoragie intraperitoneală, semne de hemoragie severă sunt:comaA. instalarea brutală a şoculuiB. rezistenţa la reechilibrarea volemicăC.febraD.oliguriaE.

(pag. 2067)

C2238129. Datele anamnestice care orientează spre un traumatism splenic sunt:contuzie forte a hipocondrului stângA. strivirea bazei hemitoracelui stângB. plăgi cu traiect prin loja splenicăC.fracturi la nivelul braţului stângD.



fracturi costale stângi inferioareE.

(pag. 2067)

C2238130. Semnele locale care pledează pentru o leziune splenică în cadrul unui traumatism sunt:tumefierea hipocondrului stângA. durere spontană în hipocondrul stângB. iradierea durerii în umărul stângC.iradierea durerii în lomba stângăD.sensibilitate la decompresiunea hipocondrului stângE.

(pag. 2067)

C2238131. În rupturile splinei, apărarea sau contractura musculară abdominală:apar constantA. pot fi o expresie a contuziei parietaleB. pot fi datorate lezării unui viscer cavitarC.pot fi datorate hemoperitoneuluiD.nu fac parte din tabloul clinicE.

(pag. 2067)

C2238132. Semnele clinice ale hemoperitoneului în rupturile splinei sunt:distensie abdominalăA. matitate deplasabilăB. diareeC.bombarea fundului de sac DouglasD.contractură abdominalăE.

(pag. 2067)

C2238133. În majoritatea cazurilor de rupturi splenice izolate, analizele de laborator constată:leucocitozăA. leucopenieB. trombocitozăC.trombopenieD.anemieE.

(pag. 2067)

C2238134. În rupturile splinei, radiografia toraco-abdominală simplă poate releva:pneumoperitoneuA. lărgirea umbrei spleniceB. ridicarea hemidiafragmului stângC.nivel hidroaeric (ansa santinelă)D.revărsat pleural stângE.

(pag. 2067)

C2238135. Semne radiologice întâlnite în rupturile splinei sunt:separarea intestinului de conturul parietalA. atelectazie bazală stângăB. fracturi costale inferioareC.deplasarea umbrei sternuluiD.mărirea umbrei inimiiE.

(pag. 2068)

C2338136. Există o serie de explorări utile uneori în precizarea diagnosticului la pacienţii cu



traumatisme abdominale închise:laparoscopia diagnosticăA. lavajul extraperitonealB. puncţia şi lavajul peritonealC.rezonanţa magnetică nuclearăD.endoscopia digestivă superioară.E.

(pag. 2068)

C2338137. Obiectivele majore ale terapiei actuale a traumatismelor splinei normale sunt:reechilibrarea funcţiilor vitale, dacă acestea sunt afectateA. oprirea rapidă, eficientă şi definitivă a hemoragiei spleniceB. administrarea de concentrat plachetar, dextrani si morfinaC.administrarea plasmei proaspeteD.conservarea, pe cât este posibil, a parenchimului splenic funcţional.E.

(pag. 2069)

C2338138. Salvarea splinei fără hemostază chirurgicală este posibilă în cazuri selecţionate, după următoarele criterii:

la pacienţi cu ciroză şi hipersplenismA. pacientul să fie stabil hemodinamicB. leziunile splenice să se încadreze în gradul II, exceptional în gradele 0 si IC.să se excludă leziunile abdominale concomitenteD.pacientul să nu prezinte alterarea stării de conştienţă prin traumatim, medicaţie, alcool sau droguri.E.

(pag. 2070)

C2338139. Tratamentul chirurgical conservator prin splenorafie este recomandat în următoarele situaţii, exceptand:

hematom subcapsular cu ruptură secundarăA. ruptură capsulară izolată cu instabilitate hemodinamicăB. leziuni parenchimatoase superficiale cu instabilitate hemodinamicăC.distrucţia unui pol splenicD.detaşarea hilului splenic.E.

(pag. 2071)

C2338140. Chirurgia de conservare a splinei prin tehnicile de coagulare este recomandată în o serie de situaţii, cu excepţia:

coagularea de contact cu infraroşii în leziunile de graddul I-IIA. termocoagularea cu jet de aer fierbinte în leziuni de gradul I-IIB. electrocoagularea cu frecvenţă înaltă în leziuni de gradul IIIC.coagularea cu Argon în leziuni de gradul ID.lasercoagularea în leziuni de gradul I care nu sângerează abundent.E.

(pag. 2071)

C2338141. Rezecţia splenică este recomandată pentru unele situatii, exceptand:leziuni de gradul II şi III limitate la unul din polii spleniciA. rezecţia splenică subtotală în cazuri foarte rare cu leziuni splenice de gradul IV care păstrează polul superior

B.

hematom subcapsularC.ruptură capsulară izolată la un pacient stabil hemodinamicD.ruptură capsulară izolată la un pacient instabil hemodinamic.E.

(pag. 2071)

C2338142. Următoarele manifestări clinice în traumatismele splinei sunt adevărate:



Frecvent, şocul iniţial răspunde temporar la terapia volemică, pacientul rămânând cu instabilitate hemodinamică

A.

La un traumatizat, durerea în hipocondrul stâng şi/sau flancul stâng, cu iradiere în umărul stâng, pledează pentru o leziune splenică

B.

La un traumatizat, durerea din hipocondrul stâng, iradiată subscapular stâng sau la baza gâtului, pledează pentru o leziune splenică

C.

Sensibilitatea la palpare sau decompresiunea hipocondrului stâng cu sau fără apărare sau contractură musculară, pledează pentru leziune splenică

D.

Febra cu valori mari la un traumatizat sugerează o leziune splenică.E.

(pag. 2067)

C2338143. Următoarele afirmaţii referitoare la hematomul intra şi perisplenic sunt adevărate:poate debuta imediat după traumatism printr-o stare sincopalăA. alteori debutul este marcat de frison şi stare febrilăB. uneori simptomele iniţiale sunt discrete şi se accentuează treptat, dominate de dureri în hipocondrul stângC.examenul local constată sensibilitate şi împăstare în hipocondrul stâng, alteori o formaţiune sensibilăD.în evoluţie, pacientul poate prezenta dureri violente în hipocondrul stâng, rush, sincope, tahicardie.E.

(pag. 2067)

C2338144. Următoarele afirmaţii referitoare la forma cu hemoragie în doi timpi în cadrul traumatismelor splinei, sunt adevărate:

hemoragia în doi timpi este expresia rupturii secundare a hematoamelor intra şi supraspleniceA. în tabloul clinic poate exista o etapă iniţială a leziunii splenice cu formarea hematomului, o perioadă de ameliorare incompletă (2-3 zile sau mai mult) şi o fază de reluare a hemoragiei

B.

reluarea hemoragiei poate să ducă la instalarea şocului hipovolemicC.reluarea hemoragiei este anunţată prin scaune diareiceD.reluarea hemoragiei intraperitoneale se asociază de hemoragie digestivă.E.

(pag. 2067)

C2338145. Următoarele afirmaţii referitoare la examenele de laborator ale traumatizatului splenic sunt adevărate:

leucocitoză de 10000-15000/mm3 în cele mai multe cazuriA. trombocitoză de peste 400000/mm2 în cele mai multe cazuriB. scăderea hematocritului şi a hemoglobinei, reflectând nota sângerăriiC.indicele de protrombină are totdeauna valori scăzuteD.bilirubina creşte încă de la debutul rupturii spleniceE.

(pag. 2067)

C2338146. Următoarele afirmaţii cu privire la ecografia abdominală în traumatismele splinei sunt adevărate, cu exceptia:

nu este indicată la toţi pacienţii cu traumatisme abdominale, ci numai în cazurile severeA. ecografia arată creşterea în volum a splinei, stuctură neomogenă cu zone hipoecogeneB. uneori apar neregularităţi de contur, colecţii extrasplenice, lichid liber în cavitatea peritonealăC.ecografia poate decela şi leziuni asociate hepatice, pancreatice, retroperitonealeD.ecografia nu poate decela leziuni asociate renale.E.

(pag. 2068)

C2338147. Tomografia computerizată este utilă pentru leziunile splenice posttraumatice, deoarece:precizează cu mai multă acurateţe leziunile spleniceA. aspectul computertomografic are predictibilitate bună în tratamentul de salvare a splineiB. TC are rol în monitorizarea evoluţiei hematoamelor intra- şi perispleniceC.TC poate diagnostica leziuni traumatice asociateD.TC poate decela fistule arteriovenoase constituite imediat posttraumaticE.



(pag. 2068)

C2538148. Leziunile traumatice ale splinei cu şoc hemoragic necesită:Numai tratament medicalA. Indicaţie absolută de tratament chirurgicalB. Corectarea volemieiC.Aspiraţie nazo-gastricăD.Sondă de oxigenE.

(pag. 2104)

C2538149. Splenectomia este indicată în:Leziuni vasculare în hilA. Hematom minim subcapsularB. Rupturi multiple şi profundeC.Ruptură sub 1 cm din parenchimD.Continuarea hemoragieiE.

(pag. 2105)

C2538150. Cel mai mare număr de contuzii splenice este provocat de:Accidente aviaticeA. Accidente de circulaţieB. Accidente de muncăC.Activităţi sportiveD.Intervenţii chirurgicaleE.

(pag. 2103)

C2538151. Semne generale de hemoragie în ruptura de splină sunt:PaloareA. TahicardieB. Hipotensiune arterialăC.LipotimieD.PalpitaţiiE.

(pag. 2104)

C2538152. Semne locale abdominale în ruptura de splină sunt:Durere spontană în hipocondrul stângA. Apărare musculară în hipocondrul stângB. Matitate deplasabilă pe flancuriC.Abdomen de lemnD.Matitate fixă în flancul stângE.

(pag. 2104)

C2538153. Diagnosticul paraclinic în forma acută de ruptură de splină se pune pe:Valoarea hemoglobinei în dinamicăA. Valoarea VSHB. Valoarea proteinemieiC.Valoarea hematocrituluiD.Valoarea glicemieiE.

(pag. 2104)

C2538154. Radiografia abdominală simplă în ruptura de splină poate evidenţia:Opacifierea primei anse jejunaleA.



Mărirea de volum a opacităţii spleniceB. Ascensionarea diafragmului stângC.Reducerea mobilităţii hemidiafragmului stângD.Ganglioni perihepatici calcificaţiE.

(pag. 2104)

C2538155. În ruptura de splină în doi timpi se pot practica:Ecografia abdominalăA. Radiografie eso-gastro-duodenalăB. RMNC.IrigoscopieD.Scintigramă splenicăE.

(pag. 2104)

C2538156. Forme clinice de ruptură de splină sunt:Forma cronicăA. Forma supraacutăB. Forma acutăC.Forma cu evoluţie în doi timpiD.Forma cu evoluţie în trei timpiE.

(pag. 2104)

C2538157. Splenectomia parţială, segmentară şi splenorafia la bolnavi în echilibru hemodinamic, fără alte leziuni organice se aplică:

Bolnavilor cu leziuni de splină tip VA. Numai bolnavilor cu leziuni tip II-IIIB. Numai bolnavilor cu leziuni tip IVC.Bolnavilor cu leziuni tip ID.Bolnavilor cu leziuni tip IIE.

(pag. 2105)

C2538158. Copiii cu vârste sub 6 luni splenectomizaţi pentru anemii hemolitice congenitale dezvoltă:OsteomieliteA. MeningiteB. PneumoniiC.PancreatiteD.SepticemiiE.

(pag. 2105)

C2538159. La bolnavii splenectomizaţi ce dezvoltă infecţii severe germenii cei mai frecvent identificaţi în hemoculturi sunt:

Escherichia coliA. PneumococB. Bacili KochC.H. influenzaeD.Bacilul tetanicE.

(pag. 2105)

C2538160. In ruptura de splina in doi timpi se pot practica :Laparatomia exploratorieA. Radiografie eso-gastro-duodenalaB. Duodenografia hipotonaC.



Laparoscopia exploratorieD.Scintigrama splenicaE.

(pag. 2104)

C2538161. Care sunt conditiile necesare aplicarii tratamentului conservator nechirurgical in cazul traumatismelor splenice?

Pacientul sa fie stabil hemodinamicA. Sa se excluda leziuni abdominale concomitente care ar necesita laparatomieB. Repaus absolut la pat 24 oreC.Internare in sectia de terapie intensivaD.Mobilizarea precoceE.

(pag. 2070)

C2538162. Plagile splenice produse prin arme albe se caracterizeaza prin :Intotdeauna se asociaza cu leziuni ale stomacului si pancreasuluiA. Menajeaza cel mai adesea hilul splineiB. Este afectata splina marita de volumC.Sunt frecventeD.Splina este lezata mai frecvent in plagile toraco-abdominaleE.

(pag. 2066)

C2538163. Splenorafia se indica in urmatoarele circumstante:Leziuni de gradul IIA. Hematom perisplenicB. Leziuni de gradul IIIC.Ruptura unui vas hilarD.Fragmentarea polului superior al splineiE.

(pag. 2071)

C2538164. Un hematom subcapsular poate evolua astfel :Vindecare prin resorbtieA. Constituirea unui hematom perisplenicB. Sectionarea arterei spleniceC.Formarea unui abces splenicD.Autolimitare, in cazul existentei aderentelor perispleniceE.

(pag. 2066)

C2538165. Splenorafia se poate efectua prin :Sutura manuala cu Vicryl sau Dexon 2-0A. Sutura normala cu nylon grosB. Sutura cu inglobarea epiploonuluiC.Plastie cu perete gastricD.Revascularizarea arterei spleniceE.

(pag. 2071)

C2538166. Urmatoarele afirmatii referitoare la traumatismele splinei sunt adevarate :Majoritatea traumatismelor sunt inchiseA. Agentul traumatic actioneaza mai frecvent prin mecanism directB. In 70-80- % din cazuri ruptura splinei se datoreaza accidentelor de circulatieC.Deseori lezarea splinei survine in cadrul politraumatismelorD.”Ruptura spontana”a splinei reprezinta o situatie frecventaE.

(pag. 2066)



C2538167. Precizarea diagnosticului in traumatismele abdominale inchise se poate face prin :Laparoscopie diagnosticaA. Lavaj peritonealB. Scintigrafie splenica cu sulf coloidal marcat cu Tc radioactivC.Rezonanta magnetica nuclearaD.Tomografie computerizataE.

(pag. 2068)

C2538168. Arteriografia selectiva in traumatismele splenice :Se va efectua numai dupa evaluare ecograficaA. Poate fi efectuata atat inainte cat si dupa efectuarea ecografiei abdominaleB. Vizeaza triajul pacientilor candidati la tratamentul conservatorC.Este utilizata ca metoda terapeutica conservatoareD.Vizeaza triajul pacientilor supusi la embolizarea hemostaticaE.

(pag. 2068)

C2538169. Semnele angiografice ale traumatismelor splenice sunt :Extravazarea substantei de constrast in faza arterialaA. Focare hipo- sau hiperdense in parenchimul splenicB. Largirea si estomparea conturului splenicC.Structura neomogena cu zone hiperecogeneD.Arii vasculare intrasplenice in faza parenchimatoasaE.

(pag. 2068)

C2538170. Laparoscopia diagnostica in traumatismele splinei se indica la :Pacientii cu traumatisme inchise, stabilizati hemodinamicA. Pacienti cu semne de ocluzie intestinalaB. Pacienti la care indicatiile laparotomiei de urgenta nu sunt clareC.Paciente gravideD.Pacienti taratiE.

(pag. 2068)

C2538171. Rezectia splenica este recomandata pentru :Leziuni de gradul II limitate la unul din polii spleniciA. Hematom subcapsularB. Ruptura capsulara izolata la un pacient stabil hemodinamicC.Leziuni de gradul III limitate la unul din polii spleniciD.Leziuni splenice de gradul II si III fara tesut splenic devitalizatE.

(pag. 2071)

C2638172. Factorii care intervin în rezistenţa intestinului subţire la tumori sunt:descuamarea şi înlocuirea rapidă a celulelor mucoasei intestinale;A. transportul rapid şi spălarea criptelor de către chim;B. dezvoltarea locală a unui bun sistem imun indus de IgA;C.pH-ul alcalin;D.contactul prelungit al mucoasei intestinale cu substaţele cancerigene din alimente.E.

(pag. 1578)

C2638173. Adenomul intestinului subţire, forma cea mai frecvent întâlnită se prezintă sub următoarele forme:

adenom polipoid;A. adenomul glandelor Brunner;B.



adenoame insulare.C.adenomul simplu;D.adenomul glandelor Barţolin.E.

(pag. 1579)

C2638174. Transformarea malignă a polipilor adenomatoşi nu este corelată cu următoarele aspecte interdependente:

mărimea polipului;A. localizarea polipului;B. structura histologică;C.severitatea displaziei epiteliale;D.metastazarea pe cale limfatică.E.

(pag. 1580)

C2638175. Sindromul Peutz-Jeghers se caracterizează prin:polipi hamartomatoşi intestinali, gastrici, duodenali, colici sau extradigestivi;A. hemoragii digestive superioare repetate;B. exfolieri ale epidernului;C.lentiginoză cutaneo-mucoasă;D.tulburări de tranzit.E.

(pag. 1581)

C2638176. Hemagioamele intestinale pot fi:teleangiectazii;A. hemangioame Gerstney;B. hemangioame capilare;C.hemangioame venoase;D.hemangioame cavernoase.E.

(pag. 1581)

C2638177. Modalităţile de evoluţie a unei tumori benigne intestinale în raport cu lumenul intestinal sunt:

dezvoltarea intraluminală;A. dezvoltarea intraparietală;B. dezvoltarea subseroasă;C.dezvoltarea extraseroasă;D.dezvoltarea circumferenţială.E.

(pag. 1582)

C2638178. Semnele comune ale tumorilor maligne intestinale sunt:anorexia;A. anemia hipocromă;B. scăderea forţei musculare;C.perioade febrile cu caracter intermitent;D.tulburările de tranzit.E.

(pag. 1585)

C2638179. Anatomopatologic, limfoamele non-hodgkiniene intestinale se prezintă sub următoarele forme:

limfoame non-hodgkiniene de tip occidental;A. limfoame non-hodgkiniene de tip mediteraneean;B. limfoame non-hodgkiniene de tip asiatic;C.limfoame non-hodgkiniene de tip african;D.



limfoame cu celule T.E.

(pag. 1587)

C2638180. Care din următoarele manifestări este întâlnită în sindromul carcinoidului malign:hepatomegalia;A. flush-ul;B. afectarea valvulară cardiacă;C.sindromul Konig;D.bronhospasm cu dispnee expiratorie.E.

(pag. 15591)

C2638181. Tratamentul limfoamelor maligne constă în:transplant de măduvă osoasă;A. radiochimioterapie;B. chimioterapie;C.imunoterapie;D.enterectomie cu limfadenectomie regională.E.

(pag. 1588)

C2638182. Care sunt condiţiile necesare aplicării tratamentului conservator nechirurgical, în cazul traumatismelor splenice?

să se excludă leziuni abdominale concomitente care ar necesita laparatomieA. repaus absolut la pat 24 oreB. ecografie abdominală sau CT zilnicC.monitorizare strictă cardio-respiratorie şi hemodinamicăD.pacientul să fie stabil hemodinamicE.

(pag. 2070)

C2638183. Care sunt modalităţile evolutive ale unui hematom subcapsular?explozia parenchimului cu hemoragie abundentăA. autolimitare, în cazul existenţei aderenţelor perispleniceB. vindecare prin resorbţieC.constituirea unui hematom perisplenicD.formarea unui abces splenicE.

(pag. 2066)

C2638184. Menţionaţi particularităţile plăgilor splenice produse prin arme albe:menajează cel mai adesea hilul splineiA. au o profunzime variabilăB. de obicei sunt complexe, ducând la fragmentarea splineiC.splina este lezată mai frecvent în plăgile toraco-abdominaleD.sunt frecventeE.

(pag. 2066)

C2638185. Care sunt circumstanţele apariţiei rupturii veritabile a splinei?necroză tumorală post-chimioterapieA. în cursul travaliului la gravideB. la copii în perioada neonatalăC.volum splenic excesiv de mareD.infarct splenic recentE.

(pag. 2066)



C2638186. Care sunt factorii care limitează extinderea hemoragiei în cazul unui hematom perisplenic posttraumatic?

existenţa unei capsule splenice subţiri, dar rezistenteA. dispoziţia ligamentelor peritoneale ale splineiB. inchistarea hematomului perisplenicC.sediul splinei între rebordul costal şi coloana vertebralăD.existenţa aderenţelor perispleniceE.

(pag. 2066)

C2638187. Care sunt obiectivele majore ale terapiei actuale a traumatismelor splinei?efectuarea de urgenţă a splenectomieiA. toaleta minuţioasă a cavităţii abdominaleB. reechilibrarea funcţiilor vitaleC.oprirea definitivă a hemoragieiD.drenajul corect al lojei spleniceE.

(pag. 2069)

C2638188. Care sunt semnele locale care pledează pentru o leziune traumatică a splinei?durere spontană localizată în flancul stângA. bombarea DouglasuluiB. sensibilitate la palparea hipocondrului stângC.durere care iradiază la baza gâtuluiD.durere care iradiază în umărul stângE.

(pag. 2067)

C2638189. Care sunt cele mai utile explorări paraclinice pentru monitorizarea evoluţiei hematoamelor intra şi perisplenice posttraumatice?

laparascopia diagnosticăA. tomografia computerizatăB. radiografia simplă toraco-abdominalăC.lavajul peritonealD.ecografia abdominalăE.

(pag. 2067)

C2638190. Care este substratul lezional al rupturii de splină cu evoluţie în "doi timpi“?desprinderea unui cheag ce obstrua o plagă vasculară uscatăA. ruptura survenită pe o splină patologicăB. ruptura secundară a unui hematon intrasplenicC.ruptura unui hematom perisplenic blocat de aderenţeD.ruptura secundară a unui hematon intrasplenicE.

(pag. 2014)

C2838191. Clasa II din clasificarea TC a traumatismelor splenice (Bountain si Gould) cuprinde:efractie capsularaA. hematom subcapsularB. ruptura capsulara unica sau multiplaC.leziuni ale parenchimului, fara interesarea hiluluiD.zdrobirea splinei cu fragmentarea si privarea sa de aport sanguinE.

(pag. 2068)

C2838192. Gradul 3 din clasificarea rupturilor splenice dupa autorii germani, include:hematom subcapsularA.



ruptura capsularaB. rupturi superficiale ale parenchimului fara interesarea hiluluiC.rupturi parenchimale profunde interesand partial hilul si arterele segmentareD.fragmentarea totala a unui pol splenicE.

(pag. 2069)

C2838193. Criterii pentru tentarea tratamentului conservativ nechirurgical al leziunilor splenice sunt:pacient stabil hemodinamicA. leziuni splenice de grad 0 sau I-IIB. leziuni splenice de gradul IIIC.fara leziuni abdominale concomitente care sa necesite laparotomieD.starea de constienta pastrataE.

(pag. 2070)

C2838194. Indicatia de laparotomie in cursul tratamentului conservativ nechirurgical al leziunilor splenice se bazeaza pe:

instabilitate hemodinamica datorita unor afectiuni cardiace asociateA. instabilitate hemodinamica prin hemoragie in doi timpiB. necesitatea transfuzarii a peste 2U sange in 24 oreC.extinderea hematomului din loja splenica documentata imagisticD.tablou clinic de abdomen acut chirurgical evocand leziuni abdominale coexistenteE.

(pag. 2070)

C2838195. Tratamentul conservativ chirurgical in cazul distructiei unui pol splenic include:adezivi hemostaticiA. splenectomie partialaB. hemisplenectomieC.splenectomie subtotalaD.splenectomie totalaE.

(pag. 2071)

C2838196. Ruptura capsulara splenica izolata a splinei cu instabilitate hemodinamica beneficiaza de:tratament conservativ nechirurgicalA. splenorafieB. adezivi hemostaticiC.hemisplenectomieD.tehnici de coagulareE.

(pag. 2071)

C2838197. Splenorafia este indicata in:leziuni splenice de gradul IA. leziuni splenice de gradul IIB. leziuni splenice de gradul IIIC.leziuni splenice de gradul IVD.leziuni splenice cu tesut splenic devitalizatE.

(pag. 2071)

C2838198. Splenectomia in traumatismele splenice este indicata in:distructii splenice completeA. leziuni vasculare hilare care devascularizeaza splinaB. avulsia splenica extinsaC.hematom subcapsular cu lavaj peritoneal negativD.



esecul tehnicilor de conservareE.

(pag. 2072)



Tema nr. 39Hemoragii digestive



C1239001. Reprezinta una din cauzele cele mai frecvente de hemoragie digestiva inferioara:Polipza recto-colonicaA. HemoroiziiB. Cancerul ano-rectalC.Diverticuloza colo-rectalaD.Boala CrohnE.

(pag. 2165)

C1239002. Criteriile pentru stabilirea unei hemoragii digestive superioare grave dupa Seufert includ:Tahicardie sub 90 batai/minutA. TAS sub 120 mmHgB. Hemoglobina mai mare sau egala cu 8 g ‰C.Hematocrit peste 30%D.Diureza orara sub 40mlE.

(pag. 2161)

C1239003. Delimitarea anatomica intre hemoragiile digestive superioare si hemoragiile digestive inferioare este realizata de:

EsofagA. StomacB. Unghiul duodeno-jejunalC.Ileonul terminalD.CecE.

(pag. 2154)

C1239004. Metoda de electie in diagnosticul de urgenta al unei HDS este reprezentat de:Examenul radiologic eso-gastro-duodenal cu substanta de contrastA. Endoscopia digestivaB. Examen radiologic al abdomenului pe golC.Arteriografia selectivaD.SplenoportografiaE.

(pag. 2159)

C1239005. Urmatoarele afirmatii referitoare la investigatiile hematologice dintr-o hemoragie digestiva sunt adevarate:

Hemoleucograma este un test valoros dar nu este obligatorie in urgenta deoarece nu furnizeaza informatii asupra gravitatii hemoragiei

A.

Hematocritul reprezinta metoda de evaluare cea mai precisa de evaluare a unei anemii acute postemoragice

B.

La dozarea hemoglobinei se evidentiaza valori superioare normaluluiC.Numarul reticulocitelor scade dupa o hemoragie la subiectii cu functie medulara normalaD.Testele de coagulare sunt importante deoarece tulburarile de coagulare reprezinta cele mai frecvente cauze de HDS

E.



(pag. 2158)

C1339006. Care dintre modificarile hematologice de mai jos pot apare secundar unei hemoragii digestive?

scaderea imediata a hematocritului prin pierderea de masa eritrocitaraA. scaderea hemoglobineiB. scaderea rapida a reticulocitelor prin depasirea capacitatii regenerative medulareC.agravarea tulburarilor de coagulare preexistente prin coagulopatia de consum asociata procesului normal de hemostaza

D.

stabilizarea hematocritului dupa prima jumatate de ora de la debutul simpotmaticE.

(pag. 2158)

C1339007. Folosirea examenului baritat in diagnosticul hemoragiilor digestive superioare este limitat deoarece

pretul de cost este semnificativ mai mare fata de examenul endoscopicA. metoda nu se poate aplica mai repede de 5 zile de la debutul hemoragieiB. metoda a fost criticata pentru ca nu poate evidentia leziunile superificialeC.substanta baritata determina reactivarea leziunilor ulceroase care au sangeratD.nu permite evidentierea leziunilor cu diametru mai mic de 3 cmE.

(pag. 2160)

C1339008. Care dintre urmatoarele afirmatii cu privire la melena NU sunt adevarate?melena este cea mai frecventa forma de manifestare a hemoragiilor digestive superioareA. scaunul melenic este lucios, moale, negru ca pacuraB. melena semnifica in toate cazurile o hemoragie proximala de unghiul duodeno-jejunalC.melena se poate asocia cu hematemezaD.melena poate fi singura forma de manifestare a unei hemoragii digestiveE.

(pag. 2158)

C1339009. In hemoragiile digestive inferioare sursa hemoragiei este situataintre unghiul duodeno-jejunal si anusA. distal de valvula ileo-cecalaB. distal de portiunea de 3-a a duodenuluiC.la nivelul colonului transvers si descendentD.pe colonul ascendentE.

(pag. 2165)

C1439010. Hemoragii cu etiologie extradigestiva sunt urmatoarele, cu EXCEPTIA:TeleangiectaziileA. Hipertensiunea portalaB. Trombastenia GlanzmanC.AmiloidozaD.Insuficienta renala cu uremieE.

(pag. 2157)

C1439011. In clasificarea Forrest FIIb inseamna:Baza de culoare neagra a leziunii;A. Vase vizibile;B. Cheag aderent;C.Scurgere lenta nepulsatila a sangelui din leziune;D.Stigmat de sangerare.E.

(pag. 2160)



C1439012. Semnele hipovolemiei acute generate de pierderea de sange sunt urmatoarele, cu EXCEPTIA:

SeteA. DispneeB. VertijC.AstenieD.Puls bradicardicE.

(pag. 2158)

C1439013. Pentru diagnosticul de hemoragie digestiva superioara grava (Seufert) pledeaza urmatoarele elemente clinice, mai putin:

Tensiunea arteriala sistolica < 100 mmHg;A. Extremitatile calde;B. Tahicardie > 100 batai/min.;C.Diureza orara < 40 ml;D.Hematocrit < 30%.E.

(pag. 2161)

C1539014. Hematemeza este urmata intotdeauna de:hematochezie;A. hemoptizie;B. melena;C.rectoragie;D.metroragie.E.

(pag. 2158)

C1539015. In care din urmatoarele circumstante apare hematochezia:cind hemoragia digestiva superioara depaseste 100ml;A. cind hemoragia digestiva are sursa la nivelul colonului descendent;B. cind hemoragia digestiva superioara depaseste 1000ml si se produce intr-un interval scurt de timp;C.cind hemoragia digestiva nu depaseste 500ml si se produce intr-un interval mai lung de timp;D.in cazul unei hemoragii masive, produsa la nivelul rectului.E.

(pag. 2158)

C1539016. Care dintre urmatoarele semne clinice nu sunt revelatoare pentru o hipovolemie acuta generata de pierderea de singe:

meteorismul abdominal;A. setea;B. dispneea;C.transpiratiile profuze;D.astenia.E.

(pag. 2158)

C1539017. Care din urmatoarele elemente semnifica rasunetul circulator si hematologic al hemoragiilor digestive:

scaderea tensiunii arteriale sistolice sub 80 mm Hg sau cu 4 unitati la persoanele hipertensive;A. proteinemie mai mica de 5g%;B. ionograma in limite normale;C.necesitatea unei transfuzii de sange sub 3 unitatiD.hemoglobina mai mare de 11g%.E.

(pag. 2155)

C1539018. Care din urmatoarele afectiuni nu reprezinta cauza a unei hemoragii digestive superioare:



tumori benigne esofagiene;A. diverticuli gastrici;B. volvulusul gastric;C.angiodisplaziile duodenale;D.tumorile ampulei Vater.E.

(pag. 2157)

C1639019. In aprecierea importantei si gravitatii hemoragiei digestive, care dintre urmatoarele valori sunt considerate criterii biologice ?

leucocitozaA. VSHB. bilirubinaC.hemoglobinaD.amilazeE.

(pag. 2161)

C1639020. Hemoragia digestiva superioara reprezinta hemoragia avand sursa:la nivelul regiunii bucaleA. la nivelul faringeluiB. la nivelul stomaculuiC.intre regiunea faringoesofagiana si unghiul duodeno-jejunalD.la nivelul intestinului subtireE.

(pag. 2154)

C1639021. Hemoragia digestiva reprezinta:hemoragia nazalaA. hemoragia la nivelul cavitatii bucaleB. hemoragia de la nivelul regiunii faringo-esofagiene pana la anusC.hemoragia gastricaD.hemoragia exteriorizata prin melena indiferent de sursa sangerariiE.

(pag. 2154)

C1639022. In aprecierea importantei si gravitatii hemoragiei digestive, care dintre urmatoarele valori sunt considerate criterii biologice ?

leucocitozaA. VSHB. bilirubinaC.hemoglobinaD.amilazeE.

(pag. 2161)

C1639023. Hemoragia digestiva superioara reprezinta hemoragia avand sursa:la nivelul regiunii bucaleA. la nivelul faringeluiB. la nivelul stomaculuiC.intre regiunea faringoesofagiana si unghiul duodeno-jejunalD.la nivelul intestinului subtireE.

(pag. 2154)

C1639024. Cea mai frecventa forma de manifestare a hemoragiei digestive superioare este:hematemezaA. hematocheziaB.



melenaC.rectoragiaD.nici una dintre acesteaE.

(pag. 2158)

C1639025. Cea mai frecventa forma de manifestare a hemoragiei digestive superioare este:hematemezaA. hematocheziaB. melenaC.rectoragiaD.nici una dintre acesteaE.

(pag. 2158)

C1639026. Hemoragia digestiva reprezinta:hemoragia nazalaA. hemoragia la nivelul cavitatii bucaleB. hemoragia de la nivelul regiunii faringo-esofagiene pana la anusC.hemoragia gastricaD.hemoragia exteriorizata prin melena indiferent de sursa sangerariiE.

(pag. 2154)

C1639027. Metoda de electie imagistica in diagnosticul HDS o reprezinta:radiografia standardA. ecografiaB. endoscopiaC.arteriografiaD.computer tomografiaE.

(pag. 2159)

C1639028. Metoda de electie imagistica in diagnosticul HDS o reprezinta:radiografia standardA. ecografiaB. endoscopiaC.arteriografiaD.computer tomografiaE.

(pag. 2159)

C2239029. Hemoragiile digestive reprezintă pierderi de sânge în lumenul tubului digestiv, de la nivelul:regiunii faringo-esofagiene şi până la cardieA. cardiei şi până la unghiul duodeno-jejunalB. cardiei şi până la joncţiunea recto-sigmoidianăC.regiunii faringo-esofagiene şi până la rectD.regiunii faringo-esofagiene şi până la anusE.

(pag. 2154)

C2239030. În hemoragiile digestive inferioare, cauza hemoragiei se situează între:cardie şi anusA. regiunea faringo-esofagiană şi anusB. unghiul duodeno-jejunal şi anusC.unghiul duodeno-jejunal şi rectD.flexura colică dreaptă şi anusE.

(pag. 2154)



C2239031. Hemoragiile digestive superioare reprezintă hemoragiile a căror sursă este situată între:regiunea faringo-esofagiană şi cardieA. regiunea faringo-esofagiană şi pilorB. cardie şi pilorC.regiunea faringo-esofagiană şi joncţiunea duodeno-jejunalăD.cardie şi joncţiunea duodeno-jejunalăE.

(pag. 2156)

C2239032. Frecvenţa hemoragiilor digestive superioare este de :25/100000 de locuitoriA. 30/100000 de locuitoriB. 50/100000 de locuitoriC.60/100000 de locuitoriD.70/100000 de locuitoriE.

(pag. 2156)

C2239033. Pentru ca o parte a hemoragiilor digestive superioare să se manifeste prin hematemeză, trebuie să se piardă circa:

600-800 ml sângeA. 800-1000 ml sângeB. 1000-1200 ml sângeC.1200-1400 ml sângeD.1000-1500 ml sângeE.

(pag. 2157- 2158)

C2239034. Forma cea mai frecventă de exteriorizare a hemoragiilor digestive superioare este :hematemezaA. melenaB. hematemeza şi melenaC.hematocheziaD.hematemeza şi hematocheziaE.

(pag. 2158)

C2239035. Într-o hemoragie digestivă superioară, metoda cea mai precisă de evaluare a unei anemii acute posthemoragice este:

determinarea hematocrituluiA. dozarea hemoglobineiB. determinarea numărului de reticulociteC.hemoleucogramaD.efectuarea testelor de coagulareE.

(pag. 2158)

C2239036. Într-o hemoragie digestivă superioară, valoarea hematocritului se modifică după:60 de minute de la debutul hemoragieiA. 30 de minute de la debutul hemoragieiB. 120 de minute de la debutul hemoragieiC.90 de minute de la debutul hemoragieiD.60-90 de minute de la debutul hemoragieiE.

(pag. 2158)

C2239037. Metoda de elecţie în diagnosticul de urgenţă al hemoragiilor digestive superioare este:arteriografia selectivăA.



scintigrama cu hematii marcateB. spleno-portografiaC.endoscopiaD.examenul radiologic eso-gastro-duodenal cu substanţă de contrastE.

(pag. 2159)

C2239038. Într-o hemoragie digestivă superioară, momentul optim de examinare endoscopică este între:

6-12 ore de la debutul hemoragieiA. 12-24 ore de la debutul hemoragieiB. 24-36 ore de la debutul hemoragieiC.24-48 ore de la debutul hemoragieiD.în primele 6 ore de la debutul hemoragieiE.

(pag. 2159)

C2239039. Ulceraţia simplă ( boala Dieulafoy) reprezintă:o leziune hemoragică situată subcardial care de obicei semnifică o malformaţie vasculară sângerândăA. o hemoragie produsă în interiorul mucoaseiB. puncte roşii observate la nivelul mucoasei, care se datorează dilataţiei capilarelor de la acest nivel sau hemoragiei capilarelor submucoase

C.

soluţii de continuitate liniare ale mucoaseiD.soluţii de continuitate ovalare ale mucoasei, acoperite de cruste roşii maroniiE.

(pag. 2160)

C2239040. Într-o hemoragie digestivă superioară, momentul optim al examinării radiologice este după:12-24 ore de la oprirea hemoragieiA. 24-48 ore de la oprirea hemoragieiB. 48-72 ore de la oprirea hemoragieiC.24-36 ore de la oprirea hemoragieiD.6-12 ore de la oprirea hemoragieiE.

(pag. 2160)

C2539041. În hemoragiile digestive superioare, prezenţa sângelui în intestin poate determina:Oprirea tranzitului intestinal.A. Regurgitaţii.B. Accelerarea tranzitului intestinal.C.Încetinirea tranzitului intestinal.D.Pirozis.E.

(pag. 2155)

C2539042. Care dintre următoarele investigaţii hematologice reprezintă cea mai precisă metodă de evaluare a unei anemii acute posthemoragice?

Dozarea hemoglobinei.A. Valoarea hematocritului.B. Determinarea numărului de trombocite.C.Determinarea timpului de coagulare.D.Determinarea numărului de reticulocite.E.

(pag. 2158)

C2539043. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la determinarea numărului de reticulocite într-o H.D.S. este falsă?

Valoarea normală a numărului de reticulocite este între 5% şi 30%.A. Această investigaţie permite observarea răspunsului medular la pierderea de sânge.B.



Numărul de reticulocite creşte după hemoragie.C.Valoarea normală a numărului de reticulocite este între 5% şi 15%.D.Această investigaţie permite aprecierea capacităţii organismului de a reface volumul normal de sânge prin forţe proprii.

E.

(pag. 2158)

C2539044. Care dintre următoarele investigaţii imagistice reprezintă metoda de elecţie în diagnosticul de urgenţă al H.D.S.?

Splenoportografia.A. Tranzitul baritat esogastroduodenal.B. Endoscopia digestivă.C.Echoendoscopia digestivă.D.Irigografia.E.

(pag. 2159)

C2539045. În H.D.S., momentul optim pentru efectuarea unui examen radiologic barital este:La 48-72 ore de la debutul hemoragiei.A. La 24-36 ore de la oprirea hemoragiei.B. La 2-3 ore de la debutul hemoragiei.C.După 48-72 ore de la oprirea hemoragiei.D.La 4 zile de la debutul hemoragiei.E.

(pag. 2160)

C2539046. Care dintre următoarele enunţuri privitoare la efectuarea scintigrafiei cu hematii marcate la un pacient cu H.D.S. este falsă?

Este o metodă ce se poate aplica la pacienţii la care endoscopia şi arteriografia nu se pot efectua.A. Nu are contraindicaţii la femeile gravide.B. Poate evidenţia hemoragii cu debit mic.C.Poate decela hemoragii intermitente.D.Poate oferii relaţii importante în vederea intervenţiei chirurgicale.E.

(pag. 2160)

C2639047. Hemoragiile digestive superioare reprezintă acele hemoragii ale căror sursă este situată:la nivelul esofaguluiA. la nivelul esofagului şi stomaculuiB. între regiunea faringo-esofagiană şi joncţiunea duodeno-jejunalăC.la nivelul ficatului ciroticD.toate răspunsurile sunt corecteE.

(pag. 2156)

C2639048. Vărsătura cu aspect de "zaţ de cafea" din HDS se numeşte:hematemezăA. melanemezăB. hematochezieC.melenăD.hemoragie ocultăE.

(pag. 2158)

C2639049. Hematochezia reprezintă:evacuarea prin vărsătură a sângelui din stomacA. evacuarea prin scaun a HDSB. exteriorizarea pe cale transanală a sângelui cu cheaguriC.exteriorizarea pe cale rectală a ngelui deglutitD.



nici un răspuns corectE.

(pag. 2158)

C2639050. Metoda de elecţie în diagnosticul de urgenţă al HDS este:endoscopia digestivăA. examenul radiologic eso-gastro-duodenal cu substanţă de contrastB. arteriografia selectivăC.scintigrafia cu hematii marcateD.splenoportografiaE.

(pag. 2159)

C2639051. Obiectivul esenţial în tratamentul HDS, îl reprezintă:montarea sondei naso-gastriceA. repausul digestiv absolut în plină hemoragieB. hemostazaC.transfuzia sanguinăD.tratamentul medicamentos cu viză patogenăE.

(pag. 2162)

C2739052. Melena nu se caracterizeaza prin:scaun negru luciosA. miros de gudronB. consistenta moaleC.asociere cu hematemezaD.origine strict proximala de unghiul duodenojejunalE.


C2839053. In hemoragiile digestive mijlocii, pierderea de sange este pana la:10%A. 20%B. 30%C.40%D.50%E.

(pag. 2154)

C2839054. In clasificarea Forrest a hemoragiilor digestive superioare, fiib semnifica:sangerare in jet cu origine arterialaA. sangerare in jet cu origine venoasaB. vase vizibileC.cheag aderentD.baza de culoare neagra a leziuniiE.

(pag. 2160)

C2939055. Momentul optim de examinare endoscopica la bolnavul cu HDS este:intre 8-10 ore de la debutA. intre 12-24 ore de la debut,daca hemoragia nu este prea mareB. in plin puseu de hemoragieC.imediat dupa oprirea HDSD.in orice momentE.

(pag. (1) pag 2159)




C1239056. Urmatoarele afirmatii referitoare la melena sunt adevarate:Este forma cea mai frecventa de exteriorizare a unei HDSA. Apare doar in hemoragiile digestive inferioareB. Scaunul melenic are aspect de cheaguri cu sange proaspatC.Melena precedata de hematemeza este intotdeauna semn de HDSD.Melena izolata mai poate aparea in urma sangelui ingerat si chiar in sangerari distale de unghiul duodeno-jejunal

E.

(pag. 2158)

C1239057. Pot determina "ulcer de stres” urmatoarele afectiuni:Traumatismele cranio-cerebraleA. Policitemia veraB. Socul toxico-septicC.Arsuri graveD.Operatii neuro-chirugicaleE.

(pag. 2157)

C1239058. Clasificarea hemoragiei in functie de cantitatea de sange pierdut este:Mica: daca pierderea este peste 10% din cantitatea totala de sangeA. Mijlocie: daca pierderea este pana la 20%B. Mare: cand se pierde pana la 40%C.Cataclismica cand se pierd pana la 50% din cantitatea totala de sangeD.Cataclismica cand se pierd peste 50% din cantitatea totala de sangeE.

(pag. 2154)

C1239059. Factorii care influenteaza in mai mica masura gravitatea unei hemoragii sunt:Varsta sub 50 de aniA. Existenta unei insuficiente visceraleB. Tipul hemoragieiC.Hemoragii de cauza necunoscutaD.Hemoragii postoperatoriiE.

(pag. 2156)

C1239060. Dupa ritmul de pierdere hemoragiile se clasifica inHemoragii acuteA. Hemoragii supraacuteB. Hemoragii croniceC.Hemoragii cronice acutizateD.Hemoragii silentioaseE.

(pag. 2154)

C1239061. Medicatia care are efect in HDS produsa de hipertensiunea portala este:EtamsilatA. VasopresinaB. FitomenadionC.PropranololD.SomatostatinE.

(pag. 2162)



C1339062. Hemoragiile digestive inferioare care pot evolua sever necesitand hemostaza de urgenta includ

enterocolita acutaA. tumorile ulcerateB. ruptura hemoroidalaC.angiodisplaziile coloniceD.boala CrohnE.

(pag. 2167)

C1339063. Care dintre urmatoarele afirmatii cu privire la hemoragiile digestive superioare iatrogene sunt adevarate?

numarul hemoragiilor digestive superioare iatrogene este in scadereA. pot apare in urma dilatatiilor esofagiene terapeuticeB. endoscopia digestiva superioara diagnostica poate genera hemoragii digestive iatrogeneC.manevrele de prelevare de biospii endoscopice nu determina hemoragii iatrogeneD.numarul de manevre endsocopice a crescut intr-un ritm superior celui al hemoragiilor digestive iatrogene induse de acest gen de explorari

E.

(pag. 2156)

C1339064. Gravitatea unei hemoragii digestive superioare depinde deposibilitatea compensarii pierderilor de catre organismA. forma de manifestare clinicaB. ritmul pierderii sanguineC.cantitatea de sange pierdutD.repetarea sangerariiE.

(pag. 2161)

C1339065. Care dintre urmatoarele modificari sunt considerate elemente obiective in evaluarea rasunetului circulator si hematologic al hemoragiei?

scaderea tensiunii arteriale sub 80mmHg, sau cu 4 unitati la persoanele hipertensive, sugereaza o stare de colaps

A.

manifestarea ca hematemeza cu sange proaspatB. necesitatea unei transfuzii de sange mai mare de 5 unitati pentru restabilirea si mentinerea unei tensiuni arteriale

C.

scaderea hemoglobinei sub 12 mg%D.scaderea hematocritului sub 30%E.

(pag. 2155)

C1339066. Hemoragiile digestive superioare se pot manifesta prinhematemezaA. hematochezieB. hematom subcapsularC.hemoptizieD.melenaE.

(pag. 2157)

C1339067. Care dintre urmatoarele modificari ale probelor de laborator NU apar secundar unei hemoragii digestive?

scaderea sideremieiA. scaderea amoniemiei la pacientii cu ciroza hepaticaB. scaderea creatininei sericeC.scaderea hemtocritului dupa 30 de minute de la instalarea hemoragieiD.scaderea hemoglobineiE.



(pag. 2159)

C1339068. Care dintre urmatorii parametri NU caracterizeaza o hemoragie digestiva grava?tahicardie peste 100/minA. diureza orara <40 mlB. hemoglobina <8g%oC.hematocrit sub 35%D.presiune venoasa centrala > 2 cm H20E.

(pag. 2161)

C1339069. Intr-o hemoragie digestiva superioara endoscopia poate preciza:existenta unei hemoragii active in teritoriul examinatA. cauza sangerariiB. momentul debutuluiC.daca exista una sau mai multe surse de sangerareD.volumul de sange pierdut pana la efectuarea manevreiE.

(pag. 2159)

C1339070. Care dintre urmatoarele semne clinice sunt sugestive pentru hipovolemia acuta generata de pierderea de sange dintr-o hemoragie digestiva superioara?

hipotensiunea arteriala mergand pana la colapsA. dispneaB. prezenta sangelui prosapat in aspiratul gastricC.seteaD.vertijulE.

(pag. 2158)

C1339071. Care dintre urmatoarele medicamente sunt indicate in tratamentul hemoragiilor digestive superioare?

somatostatinulA. sucralfatulB. blocantii receptorilor H2C.prostaglandineleD.inhibitori ai pompei de calciuE.

(pag. 2162)

C1439072. Cu privitre la examenele imagistice in HDI se pot afirma urmatoarele:Rectoscopia este explorarea de baza in patologia rectalaA. Colonoscopia permite tratarea unor afectiuniB. Arteriografia nu are importanta practica in HDIC.Scintigrafia are un caracter istoricD.Examenul radiologic poate decela unele surse de HDIE.

(pag. 2166)

C1439073. Factorii care sugereaza un prognostic favorabil sunt:Hematemeza nu se mai repeta;A. Diureza orara normala ;B. F I si F II dupa clasificarea Forrest;C.Reluarea tranzitului cu scaune normale;D.Cresterea ureei sangvine.E.

(pag. 2161,2162)

C1439074. Tratamentul conservator in Hemoragiile Digestive Superioare cuprinde:



Vasopresina 20 U in bolus la 10 minA. Propanolol 200 mg in 3 prize/ziB. Famotidina 200 mg la 8 ore pana la oprirea hemoragieiC.Omeprazol 40 mg la 12 hD.Somatostatin 250 mg in bolusE.

(pag. 2162, 2163)

C1539075. Care dintre urmatoarele boli infectioase sunt incriminate in etiologia hemoragiilor digestive inferioare:

TBC intestinal;A. luesul;B. febra tifoida;C.dizenteria;D.enterocolita acuta.E.

(pag. 2166)

C1539076. Care dintre urmatoarele leziuni poate fi sursa de hemoragie digestiva inferioara:fisura anala;A. fistula perianala;B. hemoroizii;C.cancerul anorectal;D.abcesul intrasfincterian.E.

(pag. 2165)

C1539077. Hemoragiile digestive inferioare cu singe proaspat provin de obicei din urmatoarele segmente de tub digestiv:

jejun;A. anus;B. sigmoid inferior;C.cec;D.rect.E.

(pag. 2165)

C1539078. Care dintre urmatoarele enunturi constituie indicatii in vederea interventiei chirurgicale de urgenta la un pacient cu hemoragie digestiva superioara:

hemoragii grave de la inceput, cind se pierde rapid peste 30% din cantitatea totala de singe;A. hemoragii medii care se repeta la interval de o saptamina;B. hemoragii care nu se opresc printr-un tratament conservator corect;C.hemoragii in care stabilitatea hemodinamica nu se obtine sau se obtine pentru o scurta durata;D.virsta peste 60 de ani.E.

(pag. 2164)

C1539079. Care dintre urmatoarele medicamente sunt incriminate in producerea hemoragiilor digestive inferioare:

anticoagulantele;A. citostaticele;B. antitiroidienele de sinteza;C.medicatia antiinflamatorie;D.tabletele cu clorura de potasiu.E.

(pag. 2165)

C1539080. Care din urmatoarele gesturi ofera posibilitatea stabilirii gravitatii unei hemoragii digestive:dozarea proteinemiei;A.



masurarea pulsului;B. determinarea greutatii corporale;C.masurarea tensiunii arteriale;D.dozarea hematocritului.E.

(pag. 2155)

C1639081. Masurile de urgenta obligatorii in fata unui pacient cu HDS:repaus la patA. determinare de grupa sanguinaB. ECGC.asigurare cale venoasaD.sondaj uretralE.

(pag. 2162)

C1639082. Dintre metodele conservatorii de oprire a hemoragiei digestive superioare se numara:medicamente neutralizante ale secretiilor gastrice (antiacide)A. blocanti ai receptorilor de histamina-2B. administrarea suclarfatC.medicatie hipotensoareD.hemostaza endoscopicaE.

(pag. 2163)

C1639083. Din punctul de vedere al cantitatii sangelui pierdut, hemoragiile digestive pot fi:mici - pana la 10% din sangele circulatA. mijlocii - pana la 20%B. mari - se pierde pana la 30%C.cataclismice - peste 50% din cantitatea de sangeD.nici un raspuns nu este corectE.

(pag. 2154)

C1639084. Masurile de urgenta obligatorii in fata unui pacient cu HDS:repaus la patA. determinare de grupa sanguinaB. ECGC.asigurare cale venoasaD.sondaj uretralE.

(pag. 2162)

C1639085. Cele mai utilizate elemente in stabilirea gravitatii hemoragiei digestive sunt.hematocrit sub 30%, hemoglobina sub 10 mg%A. tensiunea sistolica sub 80 mmHg sau cu mai mult de 4 unitati la hipertensiviB. transfuzie mai mare de 5 unitati de sange pentru mentinerea TAC.recidiva unei hemoragii in primele 4-5 zile de la debutD.varsta peste 70 aniE.

(pag. 2156)

C1639086. Dintre bolile sistemice care pot da hemoragii cu etiologie extradigestiva:pancreatita cronicaA. mielomul multipluB. sarcoidozaC.insuficienta renalaD.insuficienta cardiacaE.



(pag. 2157)

C1639087. Cele mai importante elemente care trebuie stabilite in diagnosticul hemoragiei digestive superioare sunt.

daca este sau nu hemoragie digestivaA. bolile asociateB. importanta si gravitatea hemoragieiC.etiologia hemoragieiD.tratamente medicamentoase ce preced episodul hemoragicE.

(pag. 2157)

C1639088. Care dintre urmatorii parametri - conform clasificarii Seufert caracterizeaza o HDS grava ?tahicardie peste 100/minA. tensiune sistolica sub 100 mmHgB. tendinta la colaps ortostaticC.hematocrit sub 30%D.diureza orara sub 40 mlE.

(pag. 2161)

C1639089. Factori de prognostic favorabil in HDS sunt:reluarea tranzitului cu scaune normaleA. cresterea ureei sericeB. stabilitate hemodinamicaC.stare generala alterataD.diureza orara normalaE.

(pag. 2161)

C1639090. Factori de prognostic favorabil in HDS sunt:reluarea tranzitului cu scaune normaleA. cresterea ureei sericeB. stabilitate hemodinamicaC.stare generala alterataD.diureza orara normalaE.

(pag. 2161)

C1639091. Cele mai importante elemente care trebuie stabilite in diagnosticul hemoragiei digestive superioare sunt.

daca este sau nu hemoragie digestivaA. bolile asociateB. importanta si gravitatea hemoragieiC.etiologia hemoragieiD.tratamente medicamentoase ce preced episodul hemoragicE.

(pag. 2157)

C1639092. Care dintre urmatorii parametri - conform clasificarii Seufert caracterizeaza o HDS grava ?tahicardie peste 100/minA. tensiune sistolica sub 100 mmHgB. tendinta la colaps ortostaticC.hematocrit sub 30%D.diureza orara sub 40 mlE.

(pag. 2161)

C1639093. Dintre bolile sistemice care pot da hemoragii cu etiologie extradigestiva:



pancreatita cronicaA. mielomul multipluB. sarcoidozaC.insuficienta renalaD.insuficienta cardiacaE.

(pag. 2157)

C1639094. Cele mai utilizate elemente in stabilirea gravitatii hemoragiei digestive sunt.hematocrit sub 30%, hemoglobina sub 10 mg%A. tensiunea sistolica sub 80 mmHg sau cu mai mult de 4 unitati la hipertensiviB. transfuzie mai mare de 5 unitati de sange pentru mentinerea TAC.recidiva unei hemoragii in primele 4-5 zile de la debutD.varsta peste 70 aniE.

(pag. 2156)

C1639095. Din punctul de vedere al cantitatii sangelui pierdut, hemoragiile digestive pot fi:mici - pana la 10% din sangele circulatA. mijlocii - pana la 20%B. mari - se pierde pana la 30%C.cataclismice - peste 50% din cantitatea de sangeD.nici un raspuns nu este corectE.

(pag. 2154)

C1639096. Dintre metodele conservatorii de oprire a hemoragiei digestive superioare se numara:medicamente neutralizante ale secretiilor gastrice (antiacide)A. blocanti ai receptorilor de histamina-2B. administrarea suclarfatC.medicatie hipotensoareD.hemostaza endoscopicaE.

(pag. 2163)

C2239097. Hemoragiile digestive mici se caracterizează prin:pierderi mici de sânge, repetat, care au expresie clinică tardivA. pierderi de până la 10% din cantitatea totală de sânge a organismuluiB. pierderi de sânge de până la 20% din cantitatea totală de sânge a organismuluiC.pierderi de până la 30% din cantitatea totală de sânge a organismuluiD.pierdere de peste 50 % din cantitatea totală de sânge a organismului.E.

(pag. 2154)

C2239098. Hemoragiile digestive acute se definesc prin:pierderea unei cantităţi mari de sângeA. pierderea de sânge într-un timp foarte scurtB. pierderi mici de sânge, în mod repetatC.pierderea de sânge este de până la 30 % din cantitatea totală de sânge a organismuluiD.hemoragia este de obicei mortală, dacă nu se intervine terapeutic rapid şi eficientE.

(pag. 2154)

C2239099. Prezenţa sângelui în tubul digestiv determină o serie de modificări fizio-patologice:modificări de motilitateA. modificarea echilibrului ecologic al florei microbiene intestinaleB. hematemezăC.melenăD.



inundaţie traheo-bronşicăE.

(pag. 2155)

C2239100. În faţa unei hemoragii digestive superioare sau inferioare, conduita care trebuie adoptată în urgenţă, se referă la efectuarea unor gesturi care să ofere posibilitatea stabilirii gravităţii hemoragiei:

determinarea grupei sangvine şi a testelor de compatibilitateA. măsurarea pulsului, accelerarea sa la peste 120 bătăi/minut reprezintă primul semn de colapsB. măsurarea tensiunii arteriale, scăderea maximei sub 80 mm Hg, de obicei semnifică instalarea colapsului şi a şocului hipovolemic

C.

montarea unei sonde uretro-vezicale care permite supravegherea diurezeiD.dozarea hematocritului şi a hemoglobineiE.

(pag. 2155)

C2239101. Gesturile care vizează tratamentul simptomatic de urgenţă într-o hemoragie digestivă sunt:determinarea grupei sangvine şi a testelor de compatibilitateA. măsurarea pulsuluiB. montarea unui cateter central pentru perfuzii, transfuzii de sânge şi măsurarea presiunii venoase centraleC.măsurarea tensiunii arterialeD.montarea unei sonde uretro-vezicale care permite supravegherea diurezeiE.

(pag. 2155)

C2239102. În stabilirea gravităţii unei hemoragii digestive, mai obiective sunt elementele care semnifică răsunetul circulator şi hematologic al hemoragiei şi anume:

accelerarea pulsului la peste 120 bătăi/minut reprezintă primul semn de colapsA. scăderea tensiunii arteriale sistolice sub 80 mm Hg sau cu 4 unităţi la persoanele hipertensive, element care poate să însemne starea de colaps

B.

hematocritul mai mic de 30% sau hemoglobina sub 10 mg %C.necesitatea unei transfuzii de sânge mai mare de 5 unităţi pentru restabilirea şi menţinerea unei tensiuni arteriale normale

D.

recidiva unei hemoragii în primele 4-5 zile de la debutE.

(pag. 2155-2156)

C2239103. Există şi alţi factori care influenţează în mai mică măsură gravitatea unei hemoragii digestive şi anume:

vârsta peste 60 de aniA. vârsta peste 40 de aniB. existenţa unei insuficienţe viscerale majoreC.tipul hemoragieiD.hemoragii de cauză necunoscutăE.

(pag. 2156)

C2239104. Diagnosticul hemoragiilor digestive superioare, trebuie să precizeze următoarele elemente:dacă este sau nu o hemoragie digestivă superioarăA. importanţa şi gravitatea hemoragieiB. etiologia hemoragieiC.prezenţa patologiei supraadăugateD.prezenţa hemoroizilor simptomaticiE.

(pag. 2157)

C2239105. Într-o hemoragie digestivă superioară, anamneza trebuie să precizeze:dacă bolnavul suferă de o boală cunoscută cu potenţial hemoragicA. dacă bolnavul a utilizat recent medicamente care pot genera o gastrită hemoragicăB. dacă bolnavul suferă de boli cronice, ce pot agrava prognosticul hemoragieiC.



dacă bolnavul prezintă circulaţie venoasă superficialăD.dacă bolnavul prezintă semne de hipertensiune portalăE.

(pag. 2157)

C2239106. Într-o hemoragie digestivă superioară, este obligatorie efectuarea tuşeului rectal, care:permite aprecierea mucoasei rectaleA. permite aprecierea tonicităţii sfincteruluiB. va recolta materii fecale pentru a vedea dacă este sau nu un scaun melenicC.decelează prezenţa hemoroizilor simptomaticiD.poate diferenţia hemoragia digestivă superioară de cea inferioarăE.

(pag. 2157)

C2239107. Exteriorizarea unei hemoragii digestive prin hematemeză sugerează:o hemoragie mareA. de obicei, din segmentele superioare ale tubului digestivB. uneori chiar şi o sângerare mare dintr-un ulcer duodenalC.sânge proaspăt, aeratD.sânge care se exteriorizează prin cavitatea bucală, de obicei după un acces de tuseE.

(pag. 2158)

C2239108. Care dintre afirmaţiile de mai jos sunt corecte:scaunul melenic este roşu, amestecat sau nu cu alimenteA. scaunul melenic este lucios, moaleB. scaunul melenic este negru, ca păcura, cu miros de gudronC.scaunul melenic este roşu, amestecat cu fragmente de cheaguri negricioaseD.exteriorizarea unei hemoragii digestive prin melenă sugerează o hemoragie mare, de obicei din segmentele superioare ale tubului digestiv

E.

(pag. 2158)

C2239109. Care dintre afirmaţiile de mai jos sunt corecte:hematemeza este precedată totdeauna de melenăA. melena precedată de hematemeză este totdeauna semn de hemoragie digestivă superioarăB. melena izolată mai poate apare şi în urma sângelui ingeratC.melena izolată mai poate apare şi din sângerări cu sediul distal de unghiul duodeno-jejunalD.hematemeza este forma cea mai frecventă de exteriorizare a hemoragiilor digestive superioareE.

(pag. 2158)

C2239110. Hematochezia apare atunci când:cauza hemoragiei este de origine gastricăA. hemoragia depăşeşte 1000 ml sângeB. hemoragia se produce într-un interval scurt de timpC.recidiva unei hemoragii este în primele 4-5 zile de la debutD.hemoragiile sunt mici şi repetateE.

(pag. 2158)

C2239111. Principalele explorări de laborator, care se efectuează în hemoragiile digestive superioare se referă la:

investigaţii hematologiceA. investigaţii imagisticeB. investigaţii ale funcţiei hepaticeC.investigaţii ale funcţiei renaleD.investigaţii radiologiceE.



(pag. 2158)

C2239112. Care dintre afirmaţiile de mai jos sunt corecte:hemoglobina este constant scăzută în hemoragiile digestive superioareA. hemoleucograma trebuie repetată zilnic, iar uneori, chiar de mai multe ori pe ziB. testele de coagulare reprezintă metoda cea mai precisă de evaluare a unei anemii acute posthemoragiceC.numărul reticulocitelor scade după hemoragie, în mod normal, arătând o funcţie medulară normalăD.numărul reticulocitelor creşte după hemoragie, în mod normal, arătând o funcţie medulară normalăE.

(pag. 2158)

C2239113. Într-o hemoragie digestivă superioară, sunt obligatorii următoarele explorări:timp de sângerareA. timp de coagulareB. timpul QuickC.timpul HowelD.tabloul sangvinE.

(pag. 2158)

C2239114. Într-o hemoragie digestivă superioară, pentru testarea funcţiei hepatice se efectuează:transaminazeleA. sideremiaB. bilirubinemiaC.fosfataza alcalinăD.lactico-dehidrogenazaE.

(pag. 2159)

C2239115. La bolnavii cu hemoragie digestivă superioară investigaţia funcţiei renale este necesară deoarece:

rinichiul are un rol esenţial în metabolismul proteicA. se poate diagnostica şi trata precoce orice alterare funcţională renală, pentru a preveni instalarea leziunilor organice definitive

B.

pentru combaterea efectelor insuficienţei renale deja instalateC.pentru ajustarea dozelor de medicamente în cazul existenţei insuficienţei renaleD.pentru aprecierea riscului anestezico-chirurgicalE.

(pag. 2159)

C2239116. Care dintre afirmaţiile de mai jos sunt corecte:ureea sangvină este constant crescută în hemoragiile digestive superioare în urma digestiei şi resorbţiei proteinelor sangvine din lumenul intestinal

A.

ureea sangvină are valori normale în hemoragiile digestive superioareB. la începutul hemoragiei, ureea sangvină are valori normale, valoarea ei scade odată cu reducerea importantă a volumului circulant

C.

ureea sangvină scade constant atunci când bolnavul cu hemoragie digestivă superioară varsăD.creatinina la început are valori normale în hemoragiile digestive superioare, dar poate să crească dacă apar alterări glomerulare în urma hipovolemiei

E.

(pag. 2159)

C2239117. Într-o hemoragie digestivă superioară, creşterea în dinamică a valorilor ureei sangvine arată:continuarea hemoragieiA. posibilitatea unei recidiveB. oprirea hemoragieiC.apariţia stării de şoc hemoragicD.că bolnavul cu hemoragie digestivă superioară varsăE.



(pag. 2159)

C2239118. În ultimii ani, în diagnosticul pozitiv şi etiologic al hemoragiilor digestive superioare s-au impus o serie de investigaţii ca:

endoscopia digestivăA. examenul radiologic eso-gastro-duodenal cu substanţă de contrastB. arteriografia selectivăC.rezonanţa magnetică nuclearăD.scintigrama cu hematii marcateE.

(pag. 2159)

C2239119. Într-o hemoragie digestivă superioară, endoscopia poate preciza:sediul hemoragieiA. intensitatea hemoragieiB. existenţa unei hemoragii active sau opriteC.dacă este o singură sursă de hemoragie sau sunt mai multeD.poate evidenţia hemoragii cu rata foarte mică de sângerareE.

(pag. 2159)

C2239120. Într-o hemoragie digestivă superioară, dacă endoscopia se efectuează în timpul sângerării, se pot deosebi următoarele aspecte:

sângerare punctiformăA. hemoragii cu rata foarte mică de sângerareB. hemoragii intermitenteC.pată hemoragicăD.sângerare difuză a mucoaseiE.

(pag. 2159-2160)

C2239121. Într-o hemoragie digestivă superioară, dacă endoscopia se efectuează în timpul sângerării, se pot deosebi următoarele aspecte:

sângerare punctiformăA. prezenţa de cheaguri sangvineB. pată hemoragicăC.peteşiiD.sângerare difuză a mucoaseiE.

(pag. 2159-2160)

C2239122. Într-o hemoragie digestivă superioară, posibilitatea recurenţei hemoragiei în funcţie de clasificarea Forrest, se întâlneşte în stadiile:

FIA. FIIcB. FIIaC.FIIbD.FIIIE.

(pag. 2160)

C2239123. Într-o hemoragie digestivă superioară, stadiul FII după clasificare Forrest semnifică:cheag aderentA. vase vizibileB. sângerare în jet, cu origine arterialăC.stigmat de sângerareD.baza de culoare neagră a leziuniiE.

(pag. 2160)



C2239124. În hemoragiile digestive superiare, examenul radiologic baritat:poate decela hemoragii intermitenteA. nu poate evidenţia leziunile superficialeB. nu poate fi utilizat în urgenţăC.poate evidenţia hemoragii cu rată foarte mică de sângerareD.rămâne şi astăzi examenul de bază pentru diagnosticul hemoragiilor digestive superioare în spitalele care nu dispun de o dotare corespunzătoare

E.

(pag. 2160)

C2239125. Gravitatea unei hemoragii digestive superioare depinde de:cantitatea de sânge pierdutA. ritmul pierderilorB. repetarea sângerăriiC.prezenţa hematemezei şi/sau meleneiD.posibilitatea compensării pierderilor sangvine de către organismE.

(pag. 2161)

C2239126. Criteriile clinice ce pot stabili gravitatea unei hemoragii digestive superioare sunt:prezenţa şi intensificarea semnelor care traduc o hipovolemie acutăA. hematocrit mai mic de 30%B. aprecierea anamnestică a sângelui pierdutC.hemoglobină mai mică de 8 g%D.diureza sub 40 ml/orăE.

(pag. 2161)

C2239127. Care dintre criteriile biologice enunţate pot stabili gravitatea unei hemoragii digestive superioare:

hematocrit < 30%A. hematocrit< 40%B. hemoglobina < 8g%C.hemoglobina > 8g%D.diureza sub 40 ml/orăE.

(pag. 2161)

C2239128. După Seufert, parametrii care caracterizează o hemoragie digestivă superioară gravă sunt:tahicardie peste 100 bătăi/minutA. tensiune arterială sistolică < 100 mm HgB. hemoglobina < 8g%C.presiune venoasă centrală > 2 cm apăD.diureza orară < 40 ml/orăE.

(pag. 2161)

C2239129. Factorii care sugerează un prognostic favorabil într-o hemoragie digestivă superioară sunt:reluarea tranzitului cu scaune normaleA. diureza sub 40 ml/orăB. stabilitate hemodinamicăC.hemoglobina şi hematocritul scadD.alterarea stării generaleE.

(pag. 2161-2162)

C2239130. Factorii de prognostic nefavorabil într-o hemoragie digestivă superioară sunt:repetarea sângerăriiA.



diureză orară normalăB. alterarea stării generaleC.pulsul se accelerează şi devine filiformD.hemoglobina şi hematocritul scadE.

(pag. 2162)

C2239131. Hemostază endoscopică în hemoragiile digestive superioare nevariceale se face prin următoarele modalităţi:

tehnici ce folosesc substanţe cu acţiune vasoconstrictoareA. tehnici termaleB. tehnici mecaniceC.injectare de microsfereD.perfuzie intraarterială de vasopresinăE.

(pag. 2163)

C2239132. Hemostaza angiografică în hemoragiile digestive superioare variceale se realizează prin diverse modalităţi:

perfuzie intraarterială de vasopresinăA. embolizarea vasului care sângerează, cu ajutorul unor substanţe introduse pe cateterB. injectarea directă de substanţe sclerozanteC.injectarea indirectă (perivariceală) de substanţe sclerozanteD.ligatură endoscopicăE.

(pag. 2164)

C2239133. Transfuzia sangvină are indicaţii absolute în:hemoragiile mici şi repetateA. hemoragiile grave de la începutB. hemoragiile care nu se opresc sub tratamentC.hemoragiile care se repetă la intervale scurteD.hemoragiile ce survin la anemiciE.

(pag. 2165)

C2239134. Hemostaza de urgenţă în hemoragiile digestive inferioare se impune în următoarele situaţii:ruptura hemoroidalăA. diverticuloza recto-sigmoidianăB. angiodisplaziile coloniceC.tumorile ulcerateD.fisură analăE.

(pag. 2167)

C2539135. Care dintre următoarele gesturi oferă posibilitatea stabilirii unei hemoragii digestive?Măsurarea tensiunii arteriale.A. Efectuarea unei paracenteze.B. Dozarea bilirubinemiei.C.Dozarea calcemiei.D.Dozarea hematocritului.E.

(pag. 2155)

C2539136. Hemoragiile digestive superioare pot avea sediul în următoarele segmente ale tubului digestiv:

Ileon.A. Esofag.B. Diverticulul Meckel.C.



Stomac.D.Jejun.E.

(pag. 2156)

C2539137. Care dintre următoarele afecţiuni digestive reprezintă cauze ale H.D.S.?Apendicita acută congestivă.A. Invaginaţia ileocecală.B. Ileita terminală.C.Diverticuli duodenali.D.Herniile hiatale.E.

(pag. 2156-2157)

C2539138. Care dintre următoarele afecţiuni ale căilor biliare se poate manifesta, în cursul evoluţiilor lor, prin hemobilie?

Litiaza veziculară.A. Traumatismele căilor biliare.B. Traumatismele hepatice.C.Oddita scleroasă.D.Colesteroloza.E.

(pag. 2157)

C2539139. Care dintre următoarele afecţiuni extradigestive reprezintă cauza de H.D.S.?Arsurile grave.A. Guşa nodulară.B. Mastoza fibrochistică.C.Sarcoidoza.D.Insuficienţa cardiacă.E.

(pag. 2157)

C2539140. Diagnosticul hemoragiilor digestive superioare trebuie să precizeze următoarele elemente:Importanţa şi gravitatea hemoragiei.A. Etiologia hemoragiei.B. Prognosticul hemoragiei digestive superioare.C.Prezenţa patologiei supraadăugate.D.Existenţa diverticulilor esofagieni în antecedentele heredocolaterale.E.

(pag. 2157)

C2539141. Examenul local la un pacient cu H.D.S. poate evidenţia:Existenţa bolii hemoroidale.A. Existenţa varicelor hidrostatice.B. Prezenţa unui cancer rectal.C.Prezenţa circulaţiei venoase superficiale.D.Prezenţa ascitei.E.

(pag. 2157)

C2539142. În cazul unui pacient cu H.D.S., efectuarea tuşeului rectal urmăreşte următoarele aspecte:Prezenţa sau nu a materiilor fecale la nivelul ampulei.A. Prezenţa sau nu a rectoragiei.B. Prezenţa sau nu a melenei.C.Prezenţa sau nu a unor scaune acolice.D.Prezenţa sau nu a hematocheziei.E.

(pag. 2157)



C2539143. Care dintre următoarele manifestări clinice reprezintă semne ale unei hipovolemii acute generate de pierderea de sănge într-o H.D.S.?

Vărsăturile.A. Setea.B. Dispneea.C.Vertijul.D.Transpiraţiile profuze.E.

(pag. 2158)

C2539144. La pacienţii cu H.D.S., investigaţia funcţiei renale este necesară deoarece:Se poate diagnostica şi trata precoce orice alterare a funcţiei renale, pentru a preveni instalarea unor leziuni organice definitive.

A.

Pentru combaterea efectelor insuficienţei renale deja instalate.B. Pentru ajustarea dozelor de medicamente în cazul existenţei insuficienţei renale.C.Pentru depistarea unei eventuale malformaţii renale.D.Pentru aprecierea riscului anestezico-chirurgical.E.

(pag. 2159)

C2539145. Care dintre următorii parametrii caracterizează o H.D.S. gravă?Tensiune arterială sistolică < 100 mm Hg.A. Hematocrit < 30%.B. Tahicardie între 80-100 bătăi/min.C.Hemoglobina > 8 g%.D.Diureza orară între 45-60 ml.E.

(pag. 2161)

C2539146. Care dintre următorii factori sugerează un prognostic favorabil într-o H.D.S.?Hemoragia nu se mai repetă.A. Stabilitate hemodinamică (puls şi TA normale).B. Glicemia în limite normale.C.Diureza orară normală.D.Reluarea tranzitului intestinal cu scaune normale.E.

(pag. 2161)

C2539147. Care dintre următorii factori sugerează un prognostic nefavorabil la pacienţii cu H.D.S.?Creşterea valorilor glicemiei.A. Creşterea ureei sanghine.B. Puls accelerat, peste 120/min, filiform.C.Scăderea hematocritului şi a hemoglobinei.D.Tendinţa spre oligurie.E.

(pag. 2162)

C2539148. De care dintre factorii enumeraţi mai jos depinde succesul metodelor conservatoare de hemostază la pacienţii cu H.D.S.?

Efectuarea în prealabil a unei radiografii baritate esogastroduodenale.A. Cauza sângerării.B. Repetarea hemoragiei într-un interval scurt de timp.C.Efectuarea prealabilă a unei splenoportografii.D.Vârsta peste 60 ani.E.

(pag. 2164)

C2639149. Care dintre afecţiunile de mai jos se pot complica cu ulcer de stress:



arsurile graveA. fibroza chistică pulmonarăB. traumatismele cranio-cerebraleC.ingestia cronică de aspirinăD.şocul toxico-septicE.

(pag. 2157)

C2639150. Potasiul seric în HDS poate prelua următoarele valori:hipopotasemie prin vărsăturiA. valori modificate nesemnificativ în evoluţia unei HDSB. creşteri ale nivelului seric prin vărsăturiC.hipopotasemie în urma transfuziilor masiveD.hiperpotasemie odată cu instalarea insuficienţei renaleE.

(pag. 2159)

C2639151. Investigaţia funcţiei renale în evoluţia HDS, presupune evaluarea:hematocrituluiA. ureei sanguineB. creatininaC.transaminazele sericeD.ionograma sericăE.

(pag. 2159)

C2639152. Investigaţia funcţiei hepatice în HDS, presupune efectuarea:transaminazelor sericeA. bilirubinemieiB. creatininaC.amoniemiaD.leucogramaE.

(pag. 2159)

C2639153. Endoscopia digestivă precizează:sediul hemoragieiA. intensitatea acesteiaB. sursa unică sau multiplă a hemoragieiC.semne de pancreatită acutăD.hernia hiatală - ca sursă a hemoragieiE.

(pag. 2159)

C2639154. Conform clasificării Seufert criteriile de evaluare a gravităţii unei HDS sunt:tahicardie peste 100/minA. tensiune arterială sub l00 mmHgB. hematochezieC.hematocrit de sub 30%D.diureză orară sub 40 mlE.

(pag. 2161)

C2639155. Factorii de prognostic ne4favorabil ai HDS sunt:repetarea sângerăriiA. alterarea stării generaleB. menţinerea semnelor de hipovolemie acutăC.vârsta şi starea bolnavului premergătoare hemoragieiD.



prezenţa hematochezieiE.

(pag. 2158)

C2639156. Boli sistemice în care pot apărea hemoragii digestive sunt:sarcoidozaA. infecţii grave (holera, antraxul, etc.)B. mielomul multipluC.insuficienţa renalăD.insuficienţa pulmonarăE.

(pag. 2157)

C2639157. Care sunt situaţiile în care transfuzia sanguină are indicaţii absolute:hemoragiile grave încă de la începutA. hemoragiile care survin la anemiciB. hemoragiile ce nu se opresc sub tratamentC.hemoragiile care se repetă la intervale scurteD.hemoragiile oculteE.

(pag. 2165)

C2639158. Indicaţiile tratamentului chirurgical în HDS sunt:hemoragii grave de la început, când se pierde peste 30% din cantitatea totală de sângeA. HDS care nu se opresc printr-un tratament conservator corect (mai mult de 5 unităţi de sânge transfuzat)B. pacienţi care refuză transfuziileC.Htc sub 25%D.la bolnavii peste 60 aniE.

(pag. 2164)

C2739159. Hemoragia digestive superioara grava se defineste prin:puls > 100/ minA. TA sistolica < 60 mmHgB. Hematocrit < 30%C.Presiune venoasa centrala > 2 cm H2OD.Diureza orara < 10 mlE.


C2739160. Hemostaza endoscopica in hemoragiile digestive superioare nevariceale se face cu:vasoconstrictoareA. sclerozareB. ligaturi elasticeC.clipsuri vasculareD.laserE.


C2839161. In stabilirea gravitatii unei hemoragii digestive sunt utilizate urmatoarele criterii:cantitatea de sange exteriorizataA. scaderea tensiunii arteriale sitolice sub 80 mmHgB. hematocritul mai mic de 30%C.hemoglobina sub 10 mg%D.recidiva unei hemoragii in primele 4-5 saptamani de la debutE.

(pag. 2155,2156)

C2839162. Hemobilia poate apare in urmatoarele afectiuni:



sindrom Mallory-WeissA. ulcere duodenaleB. traumatisme hepaticeC.traumatisme ale cailor biliareD.dupa transplant hepaticE.

(pag. 2157)

C2839163. In tentativele de hemostaza endocopica pentru hemoragiile digestive superioare nevariceale, se injecteaza urmatoarele substante:

alcool absolutA. polidocanolB. adrenalinaC.acid tromexamicD.N butil-2 cynoacilat-histoacrylE.

(pag. 2163)

C2839164. Interventia chirurgicala de urgenta in cazul hemoragiilor digestive superioare este indicata in urmatoarele situatii:

hemoragii grave de la inceput, cand se pierde rapid peste 30% din cantitatea totala de sangeA. hemoragii care nu se opresc printr-un tratament conservator corectB. hemoragii care se repeta dupa intervale scurteC.hemoragii digestive aparute postoperator, inainte de a se aplica mijloacele conservatoare de terapieD.varsta peste 40 de aniE.

(pag. 2164)

C2839165. Indicatii absolute pentru transfuzia sanguina in hemoragiile digestive sunt:hemoragii moderate susceptibile de a raspunde bine la tratamentul conservatorA. hemoragii ce survin la poliglobuliciB. hemoragii care nu se opresc sub tratamentC.hemoragii care se repeta la intervale scurteD.hemoragii care survin la persoane cu tulburari de coagulare in antecedenteE.

(pag. 2165)

C2839166. Leziuni colorectale rare care pot genera hemoragii digestive inferioare:hemoroiziiA. neoplasmeleB. ulcerul solitar de rectC.diverticulul MeckelD.endometrioza colonicaE.

(pag. 2165)

C2839167. Cauzele medicamentoase ale hemoragiilor digestive inferioare includ:tratamente cu anticoagulanteA. tratamente cu substante antiiinflamatoriiB. tratamente cu antibioticeC.tratamente cu KCl tableteD.tratamente cu KCl injectabilE.

(pag. 2166)

C2839168. Posibilitati de hemostaza in sangerarea din diverticuloza rectosigmoidiana sunt:arteriografia selectiva de artera mezenterica superioara cu precizarea vasului care sangereaza si embolizarea lui

A.

clisma baritataB.



lavajul cu solutii hemostatice pe sonda nazo-gastricaC.hemostaza chirurgicalaD.nici un raspuns corectE.

(pag. 2167)

C2939169. Metode de hemostaza a HDS nevariceal prin injectare sunt:alcool absolut 0,2 ml intre 3-4 puncte perilezionalA. utilizarea de acid tromexamicB. polidocanol 3-6 mlC.Adrenalina – sol 1/10000 1.5ml+polidocanol 3-6mlD.utilizare de N butyl – 2 cyonacilat – histoacrylE.

(pag. (1) pag 2163)

C2939170. HDS se exteriorizeaza prin:sangerare ocultaA. hematemezaB. melenaC.hematochezieD.hemoptizieE.

(pag. (1) pag 2157)

C2939171. Parametrii care caracterizeaza o HDS grava:tahicardie peste 100/minA. tensiune arteriala sistolica sub 120 mmHgB. hemoglobina sub 8 g‰C.hematocrit sub 30%D.presiune venoasa centrala sub 4 cm H2OE.

(pag. (1) pag 2161)

C2939172. Cauzele iatrogene ale hemoragiilor digestive gastrice sunt:gastroscopiaA. biopsiiB. hemostaza in situ a ulceruluiC.gastronomie efectuata endoscopicD.dupa vagotomie selectivaE.

(pag. (1) pag 2156)

C2939173. Dupa clasificarea Forrest, HDS poate fi cu exceptia:F I b – scurgerea lenta,nepulsatila a sangelui dintr-o leziuneA. F II c – baza de culoare neagra a leziuniiB. F II b – cheag aderentC.F III – scurgere in jet,cu origine arterialaD.F I a – stigmat de sangerareE.

(pag. (1) pag 2160)



Tema nr. 40Invaginatia intestinala la copil



C1240001. Diagnosticul diferential al invaginatiei intestinale la sugar nu include:diverticul Meckel complicatA. enterocolita dizenteriformaB. apendicita acutaC.peritonita tuberculoasaD.polipoza recto-colica.E.

(pag. 2691)

C1240002. Cea mai frecventa localizare a invaginatiei intestinale la copilul mare este:ileo-ceco-colicaA. colo-colicaB. ileo-ilealaC.jejuno-jejunalaD.ileo-cecala.E.

(pag. 2692)

C1240003. Care din urmatoarele nu este cauza favorizanta in aparitia invaginatiei intestinale la copilul mare:

tumora maligna intestinalaA. polip intestinalB. ghem de ascariziC.diverticul MeckelD.hiperperistaltismul intestinal.E.

(pag. 2692)

C1240004. Examinarile paraclinice de laborator in invaginatia intestinala la sugar evidentiaza urmatoarele modificari, cu exceptia:

scaderea hemoglobineiA. scaderea cloremieiB. scaderea potasemieiC.scaderea sodemieiD.uree extrarenala crescuta.E.

(pag. 2690)

C1240005. Care din afirmatiile urmatoare privind invaginatia intestinala la copil este adevarata:este mai frecventa la sexul masculinA. apare cu aceeasi frecventa la fete si baietiB. incidenta maxima a invaginatiei este dupa varsta de 2 aniC.la copilul mare cea mai frecventa localizare este cea ileo-ceco-colicaD.la sugar cea mai frecventa localizare este ileo-ilealaE.

(pag. 2689, 2690, 2692)



C1340006. Cele mai frecvente invaginatii acute ale sugarului sunt:Ileo-ilealeA. Colo-coliceB. Jejuno-jejunaleC.ApendiculareD.Ileo-ceco-coliceE.

(pag. 2689)

C1340007. Invaginatia acuta a sugarului apare:La 1 - 2 luniA. La 12 luniB. in primele 7 zile de viataC.Cel mai frecvent intre 4 - 10 luniD.in primele ore dupa nastereE.

(pag. 2689)

C1340008. Cauza determinanta a invaginatiei intestinale la copilul mare este:Diverticul MeckelA. ParazitozeleB. Tumorile benigneC.Tumorile maligneD.Hiperperistaltismul intestinalE.

(pag. 2692)

C1340009. Tratamentul invaginatiei intestinale la copilul mare:Implica derivatii digestiveA. Este conservator sau chirurgical in functie de cazB. Este intotdeauna conservatorC.Este intotdeauna chirurgicalD.Implica transplant intestinalE.

(pag. 2693)

C1340010. Diagnosticul de certitudine in invaginatia intestinala a copilului mare se pune:Doar pe examenul clinicA. Pe radiografia abdominala simpla, irigografie, echografie abdominalaB. Doar pe radiografia abdominala simplaC.Doar pe irigografieD.Doar pe echografie abdominalaE.

(pag. 2693)

C1440011. Cauza determinanta a invaginatiei intestinale a sugarului este:Dezvoltarea anormala a regiunii ceco-colice in raport cu intestinul subtireA. Lipsa de acolare a ceco-colonului ascendent la peritoneul parietal posteriorB. Hiperperistaltismul intestinalC.Diversificarea alimentatieiD.Malrotatia intestinalaE.

(pag. 2689)

C1440012. Urmatoarele afirmatii despre invaginatia sugarului sunt false, cu exceptia:Incidenta este mai mare la sexul feminin 3/2A. Cauza determinata este dezvoltarea anormala a regiunii ceco-colice in raport cu intestinul subtireB. Tratamentul este conservator si/sau chirurgicalC.



Dezinvaginarea se face prin tractiune in cele 2 directii ale cadrului colic , de sub invainatie si de deasupraD.Presiunea sub care se introduce clisma la invaginatie trebuie sa fie mareE.

(pag. 2691)

C1440013. Cauza determinanta a invaginatiei la copilul mare este:Diverticulul MeckelA. Parazitoze (ghem de ascarizi )B. Tumori maligneC.Hiperperistaltismul intestinalD.Polipoza intestinalaE.

(pag. 2692)

C1540014. Decesul unui copil cu invaginatie intestinala neglijata poate surveni prin:fenomene de peritonita;A. fenomene de hemoragie interna;B. infarct entero-mezenteric;C.soc anafilactic;D.hemoragie meningo-cerebrala.E.

(pag. 2691)

C1540015. Care dintre urmatoarele modificari ale parametrilor de laborator poate fi intalnita in invaginatia intestinala la copil:

hipocloremie;A. hiperbilirubinemie;B. scaderea valorilor ureii sanghine;C.hipokalemie;D.hiperglobulinemie.E.

(pag. 2690)

C1540016. Din punct de vedere anatomo-patologic tumora de invaginatie poate prezenta mai multi cilindri. Apreciati care poate fi numarul minim de cilindri:

2;A. 3;B. 4;C.5;D.7.E.

(pag. 2690)

C1540017. Care considerati ca este etapa de varsta cea mai frecvent intalnita pentru debutul invaginatiei intestinale:

la nastere;A. 4-10 luni;B. 1-3 ani;C.dupa 3 ani;D.1-2 ani.E.

(pag. 2689)

C1640018. I.I.C.Simptomatologia:se accentueaza dupa 12-24 oreA. se amelioreaza dupa 12-24 oreB. cedeaza dupa 12-24 oreC.inceteaza dupa 6-12 oreD.ramane constantaE.



(pag. 2689-2690)

C1640019. In I.I.C. ansa invaginala are aspectul intraoperator:floare de nufarA. foaie de dafinB. galbuieC.rosu brunD.tridentE.

(pag. 2689-2690)

C1640020. I.I.C. cauza determinanta a bolii este:intarcareaA. schimbarea lapteluiB. obstructia nasalaC.hiperperistaltismulD.diareea sau constipatiaE.

(pag. 2689-2690)

C1640021. In invaginatia intestinala, incidenta este:mai mare la sexul femininA. mai mare la sexul masculinB. egalaC.4/1 baieti-feteD.nesemnificativaE.

(pag. 2689-2690)

C1640022. Investigatia intestinala apare mai frecvent:intre 4-10 luniA. intre 3-16 luniB. intre 4-12 luniC.intre 6-8 luniD.la sugariE.

(pag. 2689-2690)

C2240023. După vârstă, invaginaţia apare cel mai frecvent la vârsta de:primele zile de viaţăA. între 1 şi 3 aniB. între 4-10 luniC.între 4-10 săptămâniD.prima lună de viaţăE.

(pag. 2689)

C2240024. Din punct de vedere anatomo-patologic, în invaginaţia simplă cilindrul intern este format de:ansa receptoareA. ansa receptoare şi ansa invaginatăB. mezenterul ansei receptoareC.ansa invaginatăD.capul de invaginareE.

(pag. 2690)

C2240025. Clisma baritată în tratamentul invaginaţiei intestinale utilizează bariu în concentraţie de:1-2%A.



30%B. 25%C.8-10%D.40-50%E.

(pag. 2691)

C2240026. Cea mai frecventă formă de invaginaţie la copilul mare este:ileo-cecalăA. ileo-ilealăB. apendicularăC.jejuno-jejunalăD.colo-colicăE.

(pag. 2692)

C2240027. Tratamentul conservator prin clismă baritată la un sugar de 3 luni cu invaginaţie intestinală trebuie să respecte următoarele principii:

se face la dispensarA. poate fi făcut de părinţiB. clisma trebuie să fie hiperosmolarăC.se poate face la 48 ore de la debutD.irigatorul nu trebuie ridicat mai mult de 1 metru deasupra mesei radiologiceE.

(pag. 2691)

C2240028. Tratamentul conservator prin clismă baritată în invaginaţia intestinală ileo-ileală la sugar:se efectuează în secţia de chirurgieA. se face în primele 24 ore de la debutB. nu se faceC.clisma nu este hiperosmolară la prematurD.poate fi executată de un medic radiologE.

(pag. 2691)

C2240029. La copilul mare, cea mai frecventă formă de invaginaţie intestinală este:ceco-colicăA. ileo-ceco-colicăB. colo-colicăC.ileo-ilealăD.apendicularăE.

(pag. 2692)

C2240030. În tratamentul chirurgical al invaginaţiei intestinale se preferă incizia:transversală sub rebordurile costaleA. transversală la ½ distanţei rebord costal-ombilicB. longitudinală mediană subombilicalăC.longitudinală mediană supraombilicalăD.longitudinală pararectală dreaptăE.

(pag. 2692)

C2240031. În cazul unei invaginaţii intestinale vechi, la un copil cu stare generală gravă, se recomandă:rezecţie şi anastomozăA. apendicectomieB. clismă baritatăC.dezinvagnare manualăD.



ileostomie, colostomieE.

(pag. 2692)

C2240032. Dacă diagnosticul de invaginaţie intestinală se pune în primele 24 ore, procentul de vindecări este:

50%A. 30%B. 100%C.85-90%D.25%E.

(pag. 2692)

C2240033. Prima reducere radiologică a invaginaţiei inetstinale cu substanţă de contrast a fost raportată în 1913 de:

HutchinsonA. HirschprungB. LaddC.StephensD.PellerinE.

(pag. 2689)

C2240034. Cauza determinantă a invaginaţiei intestinale la sugar este:diversificarea alimentaţieiA. virozele sezoniereB. trecerea de la alimentaţie lichidă la alimentaţie solidăC.hiperperistaltism intestinalD.alimentaţia naturalăE.

(pag. 2689)

C2340035. Tratamentul conservator in invaginatia intestinala nu se aplica in forma:ileo-ilealaA. ileo-ceco-colicaB. ceco-colicaC.jejuno-jejunalaD.apendicularaE.

(pag. 2691, vol. II)

C2340036. Cauza determinanta in invaginatia intestinala la copilul mare, este:hiperperistaltismul intestinalA. parazitozeB. tumori benigneC.tumori maligneD.diverticul MeckelE.

(pag. 2692, vol II)

C2340037. Tratamentul invaginatiei intestinale la copilul mare:este intotdeauna conservatorA. este intotdeauna chirurgicalB. este conservator sau chirurgicalC.implica transplant intestinalD.implica derivatii digestiveE.

(pag. 2693, vol II)



C2340038. Diagnosticul de certitudine in invaginatia intestinala la copilul mare se va pune pe:radiografia abdominala simplaA. irigografieB. ecografia abdominalaC.semnele cliniceD.radiografia abdominala simpla, irigografie, ecografie abdominalaE.

(pag. 2693, vol II)

C2540039. Cine a descris primul invaginaţia intestinală în urmă cu 300 de ani?MartinsonA. OmbredanneB. Ambroise ParreC.Paul BabetteD.AvicenaE.

(pag. 2689)

C2540040. Prima operaţie pentru invaginaţia intestinală efectuată cu succes aparţine lui:RouxA. HutchinsonB. BilrotC.PeanD.FredetE.

(pag. 2689)

C2540041. Primul autor care a utilizat dezinvaginarea prin presiune hidrostatică in invaginaţia intestinală la copil a fost:

HirschprungA. OmbredanneB. Paul BabetteC.DuhamelD.KasaiE.

(pag. 2689)

C2540042. Frecvenţa invaginaţiei intestinale, în conformitate cu datele furnizate de John Hopkins Hospital Baltimore este:

50-70cazuri/anA. 5-8 cazuri/anB. 10-20 cazuri/anC.1-2 cazuri/anD.100 cazuri/anE.

(pag. 2689)

C2540043. Compresiunea exercitată la nivelul inelului de strangulare în invaginaţia intestinală interesează în primul rând :

circulaţiea limfaticaA. structurile nervoaseB. circulaţia arterialaC.circulaţia venoasaD.structurile glandulareE.

(pag. 2689)

C2540044. Care este semnificaţia semnului lui Dance (absenţa clapotajului cecal):



invaginaţie colo-colicăA. tumora palpabilă periombilicalB. invaginarea ceculuiC.invaginarea ileonuluiD.invaginarea jejunuluiE.

(pag. 2690)

C2540045. La ce interval de timp pot să apară scaunele cu sânge în invaginaţia intestinală?30 de minuteA. 12-14 oreB. 10-12 oreC.4-5 oreD.6-8 oreE.

(pag. 2690)

C2540046. Invaginaţia intestinală la copil debutează cel mai frecvent la:nastereA. 4-10 luniB. 1-3 aniC.1-2 aniD.dupa 3 ani;E.

(pag. 2689)

C2540047. Care sunt cele mai frecvente forme de invaginaţii intestinale la copil?colo-coliceA. ileo-ceco-coliceB. ileo-ilealeC.jejuno-jejunaleD.jejuno-ilealeE.

(pag. 2690)

C2540048. Din câţi cilindri este formată invaginaţia simplă la copil?5A. 4B. 3C.2D.7E.

(pag. 2690)

C2540049. Care este forma de invaginaţie intestinală care nu beneficiază de tratament conservator?jejunocecalăA. ileojejunalăB. ileoilealăC.ileocecalăD.jejunojejunalăE.

(pag. 2691)

C2540050. Reluarea alimentaţiei la copiii operaţi pentru invaginaţie intestinală intestinală, la care s-a practicat rezecţie intestinală cu anastomoză termino-terminală se face la:

o săptămânăA. 3-4 zileB. 48 de oreC.



24 de oreD.2-3 oreE.

(pag. 2692)

C2540051. Care este procentul de vindecare în invaginaţia intestinală diagnosticată in primele 24 ore?100%A. 20 – 30%B. 85 – 90%C.65 – 75%D.70 – 80%E.

(pag. 2692)

C2540052. Care este rata mortalităţii in invaginaţia intestinala diagnosticată tardiv (după 3 zile)?60 – 75%A. 50 – 60%B. 25 – 35%C.40 – 53%D.10 – 20%E.

(pag. 2692)

C2740053. Cauzele favorizante pentru producerea unei invaginatii intestinale la copii sunt toate în afara de:

Lipsa de acolare a ceco-colonului ascendent la peritoneul parietal posteriorA. Hiperperistaltismul intestinalB. Dezvoltarea anormala a regiunii ceco-colice în raport cu intestinul subtireC.Diversificarea alimentatieiD.Virozele sezoniereE.

(pag. 2689)

C2840054. Cauze determinante ale invaginatiei intestinale la copil sunt:dezvoltarea anormala a regiunii ceco-colice in raport cu intestinul subtireA. lipsa de acolare a ceco-colonului ascendent la peritoneul parietal posteriorB. hiperperistaltismul intestinalC.virozele sezoniereD.diversificarea alimentatieiE.

(pag. 2689)

C2840055. Semnul lui Dance in invaginatia intestinala la copil consta in:refuzul alimentatieiA. prezenta clapotajului la palparea fosei iliace drepteB. lipsa clapotajului la palparea fosei iliace drepteC.palparea tumorii de invaginatie subhepaticD.se mai numeste si semnul biberonuluiE.

(pag. 2690)

C2840056. In cazul invaginatiei intestinale, imaginea obtinuta la examenul irigografic de profil este de:nisaA. tuburi de orgaB. cuiburi de randuneleC.semilunaD.cocardaE.

(pag. 2691)




C1240057. Forma cronica recidivanta a invaginatiei intestinale la copilul mare cuprinde in tabloul clinic urmatoarele semne si simptome:

dureri abdominale colicative neregulateA. tumora fantoma la palparea abdomenuluiB. meteorism accentuatC.abdomen nedurerosD.emisie de sange prin anus.E.

(pag. 2693)

C1240058. Dupa 24 ore de la debutul invaginatiei intestinale la sugar, tabloul clinic include.abdomen meteorizatA. varsaturi fecaloideB. rectoragieC.abdomen elastic, cu sensibilitate difuzaD.tranzit prezent, scaun de aspect normal.E.

(pag. 2690)

C1240059. Tratamenul chirurgical in invaginatia intestinala la copil:este de preferat incizia mediana longitudinala supra- si subombilicalaA. pentru cazurile vechi de invaginatie, cu stare generala grava, se prefera realizarea unei ileostomii sau colostomii

B.

la un copil cu stare generala buna, daca la explorarea cavitatii abdominale se gaseste si un diverticul Meckel, diverticulectomia se temporizeaza

C.

tranzitul se reia dupa 3-4 zile postoperatorD.este indicat in cazul esecului tratamentului conservator.E.

(pag. 2692)

C1240060. Dezavantajele clismei baritate ca metoda de tratament in invaginatia intestinala la copil sunt:intarzierea actului operatorA. cresterea temperaturii corporaleB. posibilitatea reinvaginariiC.dezinvaginare incompletaD.deshidratarea pacientului.E.

(pag. 2692)

C1240061. Tabloul clinic al invaginatiei intestinale la sugar in primele 12 ore include:la tuseul rectal: ampula este intotdeauna goalaA. abdomen meteorizatB. varsaturi datorate ocluzieiC.semnul biberonuluiD.semnul Dance.E.

(pag. 2690)

C1240062. Cauze favorizante in aparitia invaginatiei intestinale la sugar sunt:acolarea ceco-colonului la peritoneul parietal posteriorA. alimentatia naturalaB. virozele sezoniereC.alergizarea ganglionilor mezenterici cu toxine bacteriene, viraleD.dezvoltarea anormala a regiunii ceco-colice in raport cu intestinul subtire.E.



(pag. 2689)

C1240063. Tabloul clinic si paraclinic al invaginatiei intestinale la copilul mare (forma pseudo-apendiculara) cuprinde:

la palparea flancului drept: impastare profundaA. febraB. leucocite normaleC.scaun cu glere muco-sanghinolenteD.dureri in flancul drept.E.

(pag. 2693)

C1240064. Efectuarea clismei baritate ca metoda de tratament in invaginatia intestinala la copil trebuie sa respecte urmatoarele principii:

se poate efectua dupa 36 de ore de la debutul boliiA. se realizeaza cu apa calduta in care se dizolva bariu in concentratie de 30%B. este utila in invaginatia ileo-ilealaC.sa nu fie hiperosmolara la prematurD.trebuie efectuata in sectia de chirurgie.E.

(pag. 2691)

C1340065. Cauzele favorizante pentru invaginatia intestinala acuta a sugarului sunt:Diversificarea alimentatieiA. Varsaturile alimentareB. Dezvoltarea anormala a regiunii ceco-colice in raport cu intestinul subtireC.Lipsa de acolare a ceco-colonului ascendent la peritoneul parietal posteriorD.Virozele sezoniereE.

(pag. 2689)

C1340066. Invaginatiile acute ale sugarului se produc prin:ProlapsA. Traumatism abdominalB. Prolaps si rasturnareC.RasturnareD.Termometrizare intrarectalaE.

(pag. 2690)

C1340067. Invaginatia intestinala acuta a sugarului poate prezenta:Forme enterocoliticeA. Forme recidivanteB. Forme precoceC.Forme toxico-septiceD.Forme clinice cu simptomatologie saracaE.

(pag. 2691)

C1340068. Diagnosticul diferential al invaginatiei intestinale acute a sugarului se face cu:Apendicita acutaA. Stenoza hipertrofica de pilorB. Polipoza recto-colicaC.Enterocolita dizenteriformaD.Diverticul Meckel sangerand prin ulcer pepticE.

(pag. 2691)

C1340069. Tratamentul chirurgical in invaginatia intestinala acuta a sugarului poate implica:



Dezinvaginatie prin "stoarcere"A. Dezinvaginatie prin tractiune in cele 2 directii ale cadrului colicB. Rezectie intestinala pana in ansa viabilaC.Anastomoza termino-terminalaD.Ileostomie, colostomieE.

(pag. 2692)

C1340070. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la tratamentul conservator al invaginatiei intestinale acute a sugarului sunt adevarate ?

Se face prin clisma baritataA. Tratamentul conservator prin clisma baritata se face cu mare presiuneB. Se face prin insuflare de aerC.Clisma baritata se poate efectua la domiciliuD.Intervalul de timp de la debut la efectuarea tratamentului sa fie sub 24 oreE.

(pag. 2691)

C1340071. Prin palparea abdomenului in invaginatia acuta a sugarului:Se constata aparare muscularaA. Se constata contractura muscularaB. Se poate palpa tumora de invaginatieC.Se constata hepatosplenomegalieD.Nu se evidentiaza clapotajul cecal (semnul Dance)E.

(pag. 2690)

C1440072. Cauze favorizante in producerea invaginatiei intestinale a sugarului sunt:Polipozele intestinaleA. Virozele sezoniereB. Diverticulul MeckelC.Hiperperistaltismul intestinalD.Lipsa de acolare a ceco-colonului ascendent la peritoneul parietal posteriorE.

(pag. 2689)

C1440073. Simptomatologia in cadrul invaginatiei sugarului cuprinde:Durere abdominala colicativaA. Durere abdominala continuuaB. Varsaturi alimentareC.Varsaturi albe, explozive , in jetD.Scaune cu sange sau serozitati sanghinolenteE.

(pag. 2690)

C1440074. Urmatoarele afimatii despre invaginatia sugarului sunt adevarate:Radiografia abdomnala simpla arata imagni hidro-aerice sau ’’tuburi de orga’’A. Irigogafia se efectueza dupa 36 ore de la debutul boliiB. Echografia releva un aspect de zona ecogena centrala inconjurata de un halou hipoecogenC.Clisma baritata se efectueaza cu apa calduta in care se dizolva bariu in concentratie de 8-10 %D.Irigatorul se ridica la peste 1 m deasupra mesei radiologiceE.

(pag. 2691)

C1440075. Se descriu urmatoarele forme clinice in invaginatia intestinala a copilului mare:Forma entero-coliticaA. Forma tumoralaB. Foma pseudo-apendicularaC.



Forma hemoragicaD.Forma cronica – recidivantaE.

(pag. 2692-2693)

C1440076. Tratamentul conservator cu clisma baritata in invaginatia intestinala se face in urmatoarele conditii:

Intervalul de timp de la debut la efectuarea tratamentului sa fie sub 24 oreA. Toate tipurile de invaginatie beneficiaza de tratament conservatorB. Clisma baritata trebuie sa fie hiperosmolara la sugarul sub 4-6 luniC.Clisma se face cu presiune micaD.Se exercita manual presiune pe colon pentru a favoriza avansarea bariului pe cadrul colicE.

(pag. 2691)

C1440077. Diagnosticul diferential in invaginatia intestinala a sugarului se face cu:Entero-colita dezinteriformaA. Megacolon congenitalB. Diverticul Meckel sangerand prin ulcer pepticC.Atrezii intestinaleD.Polipoza recto-colonicaE.

(pag. 2691)

C1440078. Diagnosticul de certitudine in invaginatia intestinala a copilului mare se pune pe:Rezonanta magnetica nuclearaA. Radiogafie abdominala simplaB. IrigografieC.Tomografie computerizataD.Echografie abdominalaE.

(pag. 2693)

C1440079. Tratamentul chirurgical in invaginatia intestinala consta in:Incizie transversla la ½ distantei rebord costal –ombilic sau longitudinal supra- si subombilicalA. Dezinvaginare prin tractiune in cele 2 directii ale cadrului colic de sub invaginatie si de deasupraB. Rezectie intestinala si anastomoza termino-terminala in caz de esec al dezinvaginariiC.Ileostomie sau colostomie in invaginatii vechiD.Diverticulectomie Meckel la copiii cu stare generala precaraE.

(pag. 2692)

C1440080. Invaginatiile intestinale se produc prin urmatoarele mecanisme:Prin rasturnareA. Prin transpozitieB. Prin prolapsC.Prin mecanism mixt (prolaps si rasturnare )D.Prin telescopareE.

(pag. 2690)

C1440081. Explorarile de laborator in invaginatia intestinala a sugarului releva:HipokaliemieA. Ureea extrarenala este scazutaB. AnemieC.HipercloremieD.HiponatremieE.

(pag. 2690)



C1540082. Invaginatia intestinala la copilul mare poate imbraca mai multe forme clinice. Mentionati care din cele enumerate mai jos pot fi:

forma tumorala;A. forma pseudoapendiculara;B. forma cronica recidivanta;C.forma toxica;D.forma acuta descrisa la sugar.E.

(pag. 2693)

C1540083. Dezavantajele clismei baritate efectuate in primele 24 ore pot fi:dezinvaginarea incompleta;A. deshidratare;B. aparitia febrei;C.intarzierea actului operator;D.reinvaginare.E.

(pag. 2692)

C1540084. Care investigatii paraclinice sunt utilizate pentru punerea diagnosticului pozitiv de invaginatie la sugar:

radiografia abdominala simpla;A. irigografia cu substanta de contrast;B. ecografia;C.tomografia computerizata;D.rezonanta magnetica.E.

(pag. 2691)

C1540085. Mecanismul prin care se pot produce invaginatiile intestinale la copil sunt:prolaps;A. volvulus;B. rasturnare;C.strangulare;D.mixte.E.

(pag. 2690)

C1540086. In ce conditii se face tratamentul conservator prin clisma baritata in invaginatia intestinala la copil:

daca intervalul de timp de la debut pana la efectuarea clismei baritate este mai mic de 24 ore;A. clisma baritata sa fie efectuata de un medic radiolog cu mare experienta;B. sa se efectueze in apropierea unei sali de operatie pentru a interveni in caz de perforatie;C.sa se evite presiunea si hiperosmolaritatea;D.clisma baritata poate fi utilizata in orice forma de invaginatie la sugar.E.

(pag. 2691)

C1540087. Care sunt elementele fizio-patologice pe care le intalnim la nivelul ansei intestinale intr-o invaginatie intestinala la copil:

compresie la nivelul circulatiei venoase;A. afectarea circulatiei limfatice;B. afectarea circulatiei arteriale;C.compresiune pe nervi;D.vasodilatatie datorita durerii.E.

(pag. 2690)



C1640088. In invaginatia foarte veche se recomanda:ileostomieA. colostomieB. gastrostomieC.jejunostomie de alimentareD.ileo-colostomieE.

(pag. 2689-2690)

C1640089. Confirmarea dezinvaginarii este data de:se observa conturul ceculuiA. bariul patrunde in ileonul terminalB. presiunea in irigator scade bruscC.se aud zgomote hidroaerice clareD.varsaturile disparE.

(pag. 2689-2690)

C1640090. I.I.C. Tratamentul conservator are indicatii:sub 24 ore de la debutA. in formele usoare, in primele 48 oreB. in lipsa posibilitatilor de anestezieC.in formele cu hemoragie micaD.in sectia de chirurgieE.

(pag. 2689-2690)

C1640091. Reducerea invaginatiei intestinale se face prin:sonda cu dublu curentA. sonda speciala "pig-tail"B. manevre conservatoareC.manevre chirurgicaleD.sonda CantorE.

(pag. 2689-2690)

C2240092. Modificările ionogramei în cazul invaginaţiei intestinale includ următoarele, cu excepţia:scade clorulA. creşte KB. scade NaC.scade KD.creşte NaE.

(pag. 2690)

C2240093. În perioada de debut ( primele 12 ore) a invaginaţiei intestinale, la examenul abdomenului se constată următoarele:

abdomen meteorizatA. abdomen de aspect normalB. subhepatic se poate palpa uneori tumora de invaginaţieC.abdomen elasticD.clapotaj cecalE.

(pag. 2690)

C2240094. Invaginaţia intestinală la copilul mare se prezintă sub mai multe forme clinice:forma tumoralăA. forma cronică recidivantăB.



forma pseudo-apendicularăC.forma dizenteriformăD.forma malignăE.

(pag. 2692-3)

C2240095. Cauze favorizante în producerea invaginaţiei intestinale la sugar sunt:lipsa de acolare a ceco-colonului ascendent la peritoneul parietal posteriorA. peristaltica intestinală redusăB. diversificarea alimentaţieiC.alimentaţia naturalăD.virozele sezoniereE.

(pag. 2689)

C2240096. Prin palparea abdomenului la un copil cu invaginaţie intestinală se constată următoarele:semnul DanceA. este posibilă palparea tumorii de invaginaţieB. clapotaj cecal la nivelul fosei iliace drepteC.hepatosplenomegalieD.sensibilitate difuzăE.

(pag. 2690)

C2240097. Care din următoarele modificări anatomo-patologice caracterizează invaginaţia intestinală prin răsturnare:

inelul de invaginaţie este fixA. inelul nu va permite ca ansa supraiacentă să se invagineze multB. capul de invaginare este fixC.ansa se poate invagina multD.inelul de invaginare este mobilE.

(pag. 2690)

C2240098. Diagnosticul diferenţial al invaginaţiei intestinale la copilul mare se face cu:apendicita acutăA. stenoza hipertrofică de pilorB. ulcerul duodenalC.tumori abdominaleD.peritonita TBCE.

(pag. 2693)

C2240099. Mecanismele de producere a invaginaţiei intestinale la copil sunt:răsturnareA. prolapsB. răsturnare şi prolapsC.strangulareD.volvulareE.

(pag. 2690)

C2240100. Formele clinice a invaginaţiei intestinale la sugar includ:forma pseudo-tumoralăA. forma recidivantăB. forma enterocoliticăC.forma malignă precoceD.forme cu simptomatologie clinică săracăE.



(pag. 2691)

C2240101. La copilul de 2-16 ani următoarele cauze sunt favorizante în apariţia invaginaţiei intestinale:diverticul MeckelA. polipi pe tubul digestivB. hiperperistaltismul intestinalC.viroze sezoniereD.ghem de ascariziE.

(pag. 2692)

C2240102. Tabloul clinic în perioada de debut a invaginaţiei intestinale include:abdomen meteoristicA. facies suferindB. febrăC.vărsături bilioaseD.refuzul alimentaţieiE.

(pag. 2690)

C2240103. Care din afirmaţiile următoare privind invaginaţia intestinală la copil sunt adevărate:apare numai la sugarul cu vârsta 4-10 luniA. este mai frecventă la sexul masculinB. se produce întotdeauna pe intestinul subţireC.poate apare sub formă cronică recidivantă la copilul mareD.cea mai frecventă formă la sugar este ileo-ceco-colicăE.

(pag. 2689, 2690, 2693)

C2240104. Diagnosticul diferenţial al invaginaţiei intestinale la sugar nu se face cu:diverticulul Meckel necomplicatA. megacolonul congenitalB. apendicita acutăC.atrezia duodenalăD.polipoza recto-colicăE.

(pag. 2691)

C2240105. Tabloul clinic al invaginaţiei intestinale la sugar, forma cu simptomatologie săracă (invaginaţie ileo-ileală) poate include:

hiperpirexieA. dureri de intensitate micăB. văsături constanteC.rectoragie importantăD.hemoragie digestivă superioarăE.

(pag. 2691)

C2240106. Examinările paraclinice în invaginaţia intestinală la sugar pot indica:radiografia abdominală simplă: tuburi de orgăA. irigografie: imagine de semilunăB. irigografie: imagine de coardăC.ecografie: imagine de amputaţieD.ecografie: zonă hiperecogenă înconjurată de halou ecogenE.

(pag. 2691)

C2240107. Dezavantajele clismei baritate în tratamentul invaginaţiei intestinale la copil sunt:întârzie actul operatorA.



creează o stare de agitaţieB. hiperhidratareC.scade temperatura corporalăD.trebuie efectuată întotdeauna înaintea intervenţiei chirurgicale, indiferent de timpul scurs de la debutul boliiE.

(pag. 2692)

C2240108. Indicaţiile tratamentului chirurgical în invaginaţia intestinală la copil sunt:se face întotdeauna la copilul mareA. în primele 6- 12 oreB. când tratamentul conservator a eşuatC.după 36 ore de la debutul boliiD.la pacienţii la care s-a produs reinvaginareaE.

(pag. 2692-3)

C2240109. Forma pseudo-apendiculară a invaginaţiei intestinale la copilul mare se poate manifesta prin:

vărsăturiA. febrăB. leucocitozăC.la palparea flancului drept: senzaţie de împăstareD.durere în fosa iliacă dreaptăE.

(pag. 2693)

C2240110. Următoarele manifestări apar în forma tumorală a invaginaţiei intestinale la copilul mare – forma ileo-ileală:

vărsături precoceA. tranzitul nu se opreşte completB. la palparea abdomenului: tumora uşor sensibilăC.hematochezieD.tranzit opritE.

(pag. 2692-3)

C2240111. Tratamentul postoperator în invaginaţia intestinală cuprinde:reechilibrare hidro-electroliticăA. aspiraţie gastricăB. antibioticeC.alfa blocanteD.betablocanteE.

(pag. 2693)

C2240112. Prognosticul invagnaţiei intestnale este bun dacă este produsă de:polipiA. diverticul MeckelB. tumoră benignăC.tumoră malignăD.este întotdeauna răuE.

(pag. 2693)

C2240113. Crizele dureroase abdominale la debutul invaginaţiei intestinale au următoarele caracteristici:

durează 30-60 minuteA. se repetă la 5-10 minuteB. alternează cu perioade de linişteC.



asociază vărsături reflexeD.durerea este produsă de avansarea ansei invaginateE.

(pag. 2690)

C2240114. Simptomatologia în perioada de debut a invaginaţiei intestinale include:facies suferindA. abdomen meteorizatB. vărsături fecaloideC.refuzul alimentaţieiD.la tuşeul rectal: ampula rectală este goalăE.

(pag. 2690)

C2240115. Simptomatologia invaginaţiei intestinale după 12- 24 ore de la debut include:vărsături rare, reflexeA. abdomen meteorizatB. rectoragie spontanăC.abdomen elastic cu sensibilitate difuzăD.vărsături bilioaseE.

(pag. 2690)

C2240116. Anatomo-patologic, invaginaţiei intestinale simple i se descriu trei cilindri:extern, format de ansa receptoareA. intern, format de ansa invaginatăB. mijlociu, format de ansa receptoare şi ansa invaginatăC.intern, format de ansa receptoareD.extern, format de ansa invaginatăE.

(pag. 2690)

C2240117. Tabloul clinic după câteva zile de la debutul invaginaţiei intestinale include.stare de agitaţieA. apatieB. puls rapid, filiformC.extremităţi reciD.abdomen scafoidE.

(pag. 2690)

C2240118. Care din următoarele semne radiologice indică dezinvaginarea:observarea conturului ceculuiA. bariu în ileonul terminalB. pneumoperitoneu subdiafragmaticC.coardăD.semilunăE.

(pag. 2691)

C2240119. Tratamentul conservator în invaginaţia intestinală la copil:se poate face prin insuflare de aerA. poate utiliza clisma baritatăB. este indicat la 48 ore de la debutC.nu se face niciodată la sugarD.nu este indicat în tratament invaginaţiei ileo-ilealeE.

(pag. 2691-2)



C2240120. Formele clinice ale invaginaţiei intestinale la sugar includ:forme recidivanteA. forme enterocoliticeB. forme hemoragiceC.forme tolerateD.forme tardiveE.

(pag. 2691)

C2240121. Forma pseudoapendiculară a invaginaţiei intestinale la copilul mare este caracterizată de:dureri în fosa iliacă dreaptă şi flancul dreptA. leucocite crescuteB. tranzitul este întotdeauna opritC.împăstare profundă la palparea flancului dreptD.palparea tumorii fantomăE.

(pag. 2693)

C2240122. Cauze favorizante ale invaginaţiei intestinale la copilul mare sunt:polipi pe tubul digestivA. diverticul MeckelB. parazitozeC.hiperperistaltism intestinalD.viroze sezoniereE.

(pag. 2692)

C2240123. Care sunt modificările fizio-patologice care apar în invaginaţia intestinală la copil:la nivelul ansei, prima care suferă compresie este circulaţia venoasăA. apare necroza ansei prin hipoxieB. apar vărsături reflexe datorită dureriiC.apare vasodilataţie datorită dureriiD.în final ansa ia un aspect de frunză moartăE.

(pag. 2690)

C2240124. La câteva zile de la debutul invaginaţiei intestinale, faciesul sugarului bolnav suferă anumite modificări:

ochii încercănaţiA. buze prăjite cu fuliginozităţiB. limba are aspect normalC.faciesul este nemodificatD.faciesul este toxicE.

(pag. 2690)

C2240125. Formele clinice ale invaginaţiei intestinale la sugar sunt:forma pseudo-apendicularăA. forma cronică recidivantăB. forma cu simptomatologie săracăC.foprma entrocoliticăD.forma recidivantăE.

(pag. 2690)

C2240126. Diagnosticul diferenţial al invaginaţiei intestinale la copilul mare se face cu:peritonita TBC- forma tumoralăA. tumorile abdominaleB.



ulcerul gastro-duodenalC.apendicita acutăD.limfadenita mezentericăE.

(pag. 2693)

C2240127. În cazul unui sugar cu invaginaţie intestinală la care s-a practicat rezecţie intestinală cu anastomoză termino-terminală, sunt adevărate următoarele afirmaţii:

tranzitul se reia după o săptămânăA. tranzitul se reia după 3-4 zileB. alimentaţia per os se poate începe la 6-8 ore de la intervenţieC.alimentaţia orală se poate începe numai după ce s-a reluat tranzitul intestinalD.alimentaţia orală se reia la început cu lichideE.

(pag. 2692)

C2240128. Tratamentul chirurgical al invaginaţiei intestinale la sugar:dezinvaginarea manuală se face prin tracţiune atentă în cele două direcţii ale cadrului colic de deasupra şi de sub invaginaţie

A.

dacă ansa este devitalizată, dezinvaginarea manuală nu se mai faceB. incizia mediană supra şi subombilicală creşte pericolul de evisceraţieC.dezinvaginarea manuală se face prin "stoarcere” din amonte în avalD.rezecţia intestinală se face până în ansă viabilă şi este urmată de anastomozăE.

(pag. 2692)

C2240129. Tratamentul conservator al invaginaţiei intstinale prin insuflare de aer cu presiune:este o metodă mai nocivă decât clisma baritatăA. nu se poate face la sugarB. rezultatele sunt tot atât de bune ca şi în cazul clismei baritateC.în cazul perforării ansei, se observă pneumoperitoneul subdiafragmaticD.dezinvaginarea este urmărită pe ecranul radiologicE.

(pag. 2692)

C2340130. Diagnosticul diferential in invaginatia intestinala se face cu:enterocolita dizenteriformaA. diverticul Meckel sangerand prin ulcer pepticB. apendicita acutaC.polipoza rectocolicaD.stenoza hipertrofica de pilorE.

(pag. 2691, vol II)

C2340131. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la tratamentul conservator al invaginatiei intestinale sunt adevarate:

se face prin clisma baritataA. se face prin insuflare de aerB. intervalul de timp de la debut la efectuarea tratamentului sa fie sub 24 de oreC.tratamentul conservator prin clisma baritata sa se faca cu mare presiuneD.clisma baritata se poate efectua la domiciliuE.

(pag. 2691, vol II)

C2340132. Tratamentul chirurgical in invaginatia intestinala a sugarului, poate implica:dezinvaginatie prin "stoarcere"A. dezinvaginatie prin tractiune in cele doua directii ale cadrului colicB. rezectia intestinala pana in ansa viabilaC.anastomoza termino-terminalaD.



ileostomie, colostomieE.

(pag. 2692, vol II)

C2340133. Simptomatologia invaginatiei intestinale include:apetit crescutA. dureri colicative puterniceB. uneori, scaune cu sangeC.perioade de agitatie cde alterneaza cu perioade de linisteD.varsaturi alimentareE.

(pag. 2690, vol II)

C2340134. Prin palparea abdomenului in invaginatia intestinala:nu se evidentiaza clapotajul cecal (semnul Dance)A. se poate palpa tumora de invaginatieB. se constata aparare muscularaC.se constata contracturaD.se constata hepatosplenomegalieE.

(pag. 2690, vol II)

C2340135. Invaginatia intestinala prezinta:forme clinice cu simptomatologie saracaA. forme enterocoliticeB. forme recidivanteC.forme toxico-septiceD.forme precoceE.

(pag. 2691, vol II)

C2340136. Irigografia in invaginatia intestinala:nu este necesaraA. furnizeaza semne nete in invagniatia ileo - ceco - colica, sau colo - colicaB. nu trebuie facuta dupa 24 - 36 de oreC.da imagine de amputatie sau de semilunaD.se face doar dupa 24 - 36 de oreE.

(pag. 2691, vol II)

C2540137. Invaginaţia intestinală la copilul mare poate îmbrăca următoarele forme clinice:forma acută descrisă la sugar.A. forma tumoralăB. forma toxicăC.forma cronică recidivantăD.forma pseudoapendicularăE.

(pag. 2693)

C2540138. În invaginaţia intestinală clisma baritată (irigografia) poate evidenţia:imagine în cocardăA. depozite calcare la nivelul abdomenului inferiorB. imagine de semilunăC.imagine de amputaţie a substanţei de contrastD.stază gastricăE.

(pag. 2691)

C2540139. Care sunt investigaţii radiologice şi imagistice folosite pentru stabilirea diagnosticului



pozitiv de invaginaţie la sugar :radiografia abdominală simplaA. rezonanţa magneticăB. ecografiaC.irigografiaD.tomografia computerizatăE.

(pag. 2691)

C2540140. Condiţiile necesare tratamentului conservator al invaginaţiei intestinale prin clismă baritată sunt:

intervalul dintre debut şi efectuarea clismei baritate mai mic de 24 oreA. în orice formă de invaginaţie la sugarB. să fie efectuata de un medic radiolog cu mare experienţaC.să se efectueze în apropierea unei săli de operaţie pentru a interveni în caz de perforaţieD.să evite presiunea şi hiperosmolaritateaE.

(pag. 2691)

C2540141. Clisma baritată efectuate în scop terapeutic în primele 24 ore în invaginaţia intestinală are următoarele dezavantaje:

deshidratareA. dezinvaginarea incompletăB. reinvaginareC.apariţia febreiD.întârzierea actului operatorE.

(pag. 2692)

C2540142. Invaginaţia intestinală prin prolaps are urmatoarele caracteristici:este interesată numai circulaţia venoasă nu şi cea arterialăA. inelul de invaginaţie este fixB. inelul de invaginaţie este mobilC.odată ansa invaginată pătrunde în inel şi mezenterulD.în inelul de strangulare pătrunde doar ansa intestinalăE.

(pag. 2690)

C2540143. Care este aspectul ansei intestinale suferinde în invaginaţia intestinală la copil?ansă colorată roşu brunA. ansă turgescentă edemaţiatăB. ansă palidă, decolorată datorită ischemiei vasculareC.ansă cu aspect de “frunză moartă”D.ansă negricioasă brunăE.

(pag. 2690)

C2540144. Care dintre semnele clinice de mai jos marchează agravarea evoluţiei copilului cu invaginaţie intestinală după 12-14 ore

vărsăturle se accentueazăA. abdomen meterorizatB. rectoragiiC.diminuarea stării de agitaţieD.bolnavul devine agitatE.

(pag. 2690)

C2540145. Care sunt formele clinice ale invaginaţiei intestinale la copilul micforma enterocoliticăA.



forma cu simtomatologie săracă (ileo-ileală)B. forma peudoapendicularăC.forma recidivantăD.forma tumoralăE.

(pag. 2691)

C2540146. În ce constă tratamentul conservator al invaginaţiei intestinale la copil?administrarea de substaţe colinergiceA. administrarea de alfa-blocanteB. clismă baritatăC.insuflare cu aerD.administrarea de miostin 100 mg/kgcE.

(pag. 2691)

C2540147. Care sunt cauzele favorizante ale invaginaţiei intestinale la copil:viroze sezoniereA. polipi intestinaliB. tumori inflamatoriiC.diversificarea alimentaţieiD.ghem de ascariziE.

(pag. 2689)

C2540148. Care sunt mecanismele de producere a invaginaţiei intestinale la copil?volvulusulA. mixtB. răsturnareC.strangulareD.prolapsE.

(pag. 2690)

C2540149. Care sunt modificările fizio-patologice de la nivelul ansei intestinale într-o invaginaţie intestinală la copil ?

afectarea circulaţiei arterialeA. vasodilataţie datorită dureriiB. compresiune pe nerviC.compresiune la nivelul circulaţiei venoaseD.afectarea circulatiei limfaticeE.

(pag. 2690)

C2540150. Invaginaţia intestinală la copil se manifestă clinic prin urmatoarele simptome:febraA. varsături alimentareB. dureri colicative puternice însoţite de perioade de acalmieC.tumoră abdominală la palpareD.scaune cu sângeE.

(pag. 2690)

C2540151. Care dintre modificările constantelor biologice de mai jos pot fi intâlnite în invaginaţia intestinală la copil?

hiperbilirubinemieA. hiperkalemieB. hipocloremieC.



hiperglobulinemieD.scăderea valorilor ureii sanghineE.

(pag. 2690)

C2540152. Principalele cauze de deces la copii cu invaginaţie intestinală sunt:tulburări importante ale constantelor sangvineA. fenomene de peritonităB. hemoragie internăC.infarct entero-mezentericD.şoc anafilacticE.

(pag. 2691)

C2540153. Diagnosticul diferenţial al invaginaţiei intestinale la copil se poate face cu :purpura reumatoidăA. apendicita acutăB. enterocolita dizenteriformăC.ulcerul diverticulului MeckelD.polipoza recto-colicăE.

(pag. 2690)

C2540154. Care este atitudinea terapeutică recomandată într-o invaginaţie foarte veche la un copil cu stare generală gravă?

colostomieA. dezinvaginare manualăB. rezecţie cu anastomozăC.ileostomieD.jejunostomieE.

(pag. 2692)

C2540155. În perioada postoperatorie terapie intensivă a bolnavului cu invaginaţie intestinală presupune:

aspiraţie digestivă superioarăA. administrare de α blocanteB. administrare de ß blocanteC.antibioterapieD.reechilibrare hidroelectroliticăE.

(pag. 2692)

C2540156. Dezinvaginarea prin clismă baritată este considerată completă când :bariul pătrunde până la nivelul ceculuiA. bariul pătrunde în ileonul terminalB. nu se mai palpează tumora de invaginaţieC.conturul cecului este vizibil pe radiografieD.starea generală a bolnavului se ameliorează bruscE.

(pag. 2691)

C2540157. Forma tumorală a invaginaţiei intestinale la copilul mare are următoarele caractere clinice:vărsături fecaloide tardiveA. vărsături precoceB. tranzitul nu se opreşte completC.dureri de intensitate variabilăD.dureri intenseE.



(pag. 2693)

C2540158. Forma pseudoapendiculară a invaginaţiei intestinale la copilul mare are următoarele caracteristici:

afebrilitateA. vărsăturiB. întreruperea completă a tranzitului intestinalC.durere în fosa iliacă dreaptă şi flancul dreptD.hiperleucocitozăE.

(pag. 2693)

C2540159. Forma cronică recidivantă a invaginaţiei intestinale la copilul mare secaracterizează prin:este cea mai frecventă formă de invaginaţie întâlnită la copilul mareA. dureri de intensitate redusăB. dureri de tip colicativC.durerile se repetă în mod regulatD.tumoră fantomă care apare şi dispare la palparea adomenuluiE.

(pag. 2693)

C2540160. Următoarele afirmaţii referitoare la invaginaţia intestinală la copil sunt adevărate:este mai frecventă în ţările mediteraneeneA. este mai frecventă în ţările nordiceB. cauza determinantă este reprezentată de hiperperistaltismul intestinalC.cauza determinantă este dezvoltarea anormală a regiunii cecocolice în raport cu intestinul subţireD.cauza determinantă este rlipsa de acolare a cecocolonului ascendent la peritoneul parietal posteriorE.

(pag. 2689)

C2540161. Următoarele afirmaţii referitoare la tratamentul chirurgical al invaginaţiei intestinale sunt adevărate:

incizia de preferat este incizia transversală la 1/2 distanţei rebord costal-ombilicA. incizie subcostală dreaptăB. dezinvaginarea se face prin "stoarcere" din aval în amonteC.dezinvaginarea se face prin "stoarcere" din amonte în avalD.dezinvaginarea se face prin tracţiune în cele două direcţiiE.

(pag. 2692)

C2540162. Următoarele afirmaţii referitoare la cilindrii de invaginaţie din invaginaţia intestinală simplă sunt false:

cilindrul extern este reprezentat de ansa invaginatăA. cilindrul extern este reprezentat de ansa receptoareB. cilindrul intern este reprezentat de ansa receptoareC.cilindrul intern este reprezentat de ansa invaginatăD.cilindrul mijlociu cuprinde ambele segmenteE.

(pag. 2690)

C2540163. Forma clinică cu simptomatologie săracă a invaginaţiei intestinale la sugar se caracterizează prin:

dureri de intensitate micăA. absenţa vărsăturilorB. vărsături constanteC.absenţa scaunului cu sângeD.subfebrilitateE.

(pag. 2691)



C2740164. Dupa 12-24 ore de la debut simptomatologia în invaginatia intestinala a copilului se caracterizeaza prin:

Dureri colicative puternice pentru 2-3 minuteA. Stare de agitatie diminuataB. Meteorism abdominalC.Varsaturi bilioaseD.Rectoragie spontanaE.

(pag. 2690)

C2740165. Conditiile în care se face tratamentul conservator prin clisma baritata în invaginatia intestinala la sugarii sub 6 luni sunt:

Mai putin de 24 de ore de la debutA. Numai intru-un serviciu chirurgicalB. Efectuata de un medic radiolog cu experientaC.Efectuata cu solutie hiperosmolaraD.Irigatorul nu mai mult de 1 m deasupra mesei radiologiceE.

(pag. 2691)

C2740166. Forma pseudo-apendiculara a invaginatiei intestinale la copilul mare se manifesta prin:Dureri de tip colicativ, de intensitate redusaA. VarsaturiB. VSH normal sau usor crescutC.Tranzit intestinal prezent de obiceiD.Impastare profunda la palparea flancului dreptE.

(pag. 2693)

C2840167. Frecventa invaginatiei intestinale la copil este:5-8 cazuri pe anA. mai mare la sexul feminin (3/2)B. maxima intre 4-10 luniC.mai mare in Anglia decat in tarile nordiceD.toate raspunsurile sunt corecteE.

(pag. 2689)

C2840168. Cauze favorizante ale invaginatiei intestinale la copil sunt:dezvoltarea anormala a regiunii ceco-colice in raport cu intestinul subtireA. lipsa de acolare a ceco-colonului ascendent la peritoneul parietal posteriorB. hiperperistaltismul intestinalC.virozele sezoniereD.diversificarea alimentatieiE.

(pag. 2689)

C2840169. In invaginatia prin rasturnare:inelul de invaginatie este fixA. inelul de invaginatie este mobilB. capul este fixC.capul este mobilD.ansa invaginata nu poate patrunde mult in ansa subiacentaE.

(pag. 2690)

C2840170. Compresia nervoasa la nivelul ansei invaginate determina:staza in submucoasaA.



colici abdominaleB. sangerare in lumenul anseiC.paloareD.varsaturi reflexeE.

(pag. 2690)

C2840171. Diagnosticul diferential al invaginatiei intestinale la copil se face cu:entero-colita dizenteriformaA. diverticulul Meckel sangerand prin ulcer pepticB. apendicita acutaC.ulcerul duodenalD.polipoza recto-colicaE.

(pag. 2691)

C2840172. Conditiile pentru tentativa de tratament conservator a invaginatiei intestinale la copil, prin clisma baritata includ:

intervalul de timp de la debut sa depaseasca 24 de oreA. sa fie efectuata in sectia de chirurgieB. sa fie facuta de un medic radiolog cu mare experientaC.sa fie hiperosmolara la sugarii sub 4-6 luniD.sa nu se insiste manual prin exercitarea de presiune mare pe colonE.

(pag. 2691)

C2840173. Tratamentul chirurgical al invaginatiei intestinale la copil poate cuprinde:dezinvaginatia prin "stoarcere”A. dezinvaginatia prin tractiuneB. rezectie intestinalaC.colostomiaD.apendicectomiaE.

(pag. 2692)



Tema nr. 41Stenoza hipertrofica congenitala de pilor



C1241001. Tehnica operatorie in stenoza hipertrofica de pilor consta in:pilorotomie extramucoasa transversalaA. tehnica FredetB. pilorotomie extramucoasa longitudinalaC.gastrojejunostomieD.gastrostomieE.

(pag. 2657)

C1241002. Stenoza hipertrofica de pilor este:ocluzia inalta situata la nivelul ampulei lui Vater;A. ocluzia joasa situata la nivelul pilorului;B. ocluzia inalta situata la nivelul pilorului datorita hipertrofiei mucoasei;C.ocluzia inalta situata la nivelul pilorului datorita hipertrofiei musculaturii;D.ocluzia joasa situata la nivelul pilorului datorita hipertrofiei musculaturii.E.

(pag. 2654)

C1241003. In tratamentul chirurgical al stenozei hipertrofice de pilor anestezia este:locala cu xilina 1%A. generalaB. periduralaC.caudalaD.rahidianaE.

(pag. 2657)

C1241004. In stenoza hipertrofica de pilor ionograma evidentiaza:hipercloremieA. hipernatremieB. hiperpotasemieC.hipopotasemieD.uree sangvina neproteoca scazutaE.

(pag. 2655)

C1241005. Tratamentul in stenoza hipertrofica de pilor este:exclusiv chirurgicalA. exclusiv medicamentosB. initial medicamentos si ulterior chirurgicalC.initial chirurgical si ulterior medicamentosD.chirurgical imediat dupa nastereE.

(pag. 2656-2657)

C1241006. In stenoza hipertrofica de pilor varsatura este:precoce in primele ore dupa nastereA.



la 14-21 zile dupa nastereB. fecaloidaC.bilioasaD.fara repercursiuni asupra dezvoltarii staturo-ponderale a copilului.E.

(pag. 2655)

C1341007. Varsaturile cauzate de stenoza congenitala de pilor asociate cu malpozitiile eso-cardio-tuberozitare apar in:

Achalazia cardieiA. Sindromul Budd-ChiariB. Sindromul Pierre-RobinC.Sindromul RoviraltaD.Sindromul Debre-FibigerE.

(pag. 2656)

C1341008. In stenoza hipertrofica de pilor, copilul:Creste brusc in greutateA. Scade brusc in greutateB. Stagneaza, apoi scade in greutateC.Are scaune diareiceD.Are urini hipocromeE.

(pag. 2655)

C1341009. Modificarile parametrilor serici in stenoza hipertrofica de pilor includ:Hipercloremie, hipernatremie,ureea sangvina neproteica scazuta, cresterea potasiuluiA. Hipocloremie, hiponatremie, ureea sangvina neproteica crescuta, scaderea potasiuluiB. Hipercalcemie, hipermagneziemie, trombocitopenieC.Hipocalcemie,hipomagneziemie, trombocitopenieD.Cresterea transaminazelorE.

(pag. 2655)

C1341010. Proportia afectarii baieti / fete in stenoza hipertrofica de pilor este:2 / 5A. 1 / 1B. 4 / 1C.1 / 10D.3 / 4E.

(pag. 2654)

C1341011. In diagnosticul clinic al stenozei hipertrofice de pilor, semnul de certitudine este:VarsaturaA. Pliul cutanat lenesB. ConstipatiaC.Falimentul cresteriiD.Palparea olivei piloriceE.

(pag. 2655)

C1341012. Semnul radiologic de certitudine in stenoza hipertrofica de pilor este:Canal piloric filiform, alungit, situat centralA. Staza gastrica mareB. Canal piloric dilatatC.Canal piloric situat excentricD.



Unde gastrice puternice pe marea si mica curbura, in regiunea antralaE.

(pag. 2655)

C1441013. Urmatoarele afirmatii despre stenoza hipertrofica de pilor sunt adevarate, cu exceptia:Teoria maformativa sustine ca nou-nascutul se naste cu tumora piloricaA. Semne de certitudine in stenoza hipertrofica de pilor sunt canalul piloric filiform , alungit , central situatB. Varsatura in stenoza hipertrofica de pilor contine uneori si striuri de sangeC.Varsaturile in stenoza hipertrofica de pilor sunt in jet, explozive, bilioaseD.Tratamentul chirurgical consta in pilorotomie extramucoasaE.

(pag. 2654-2657)

C1441014. Semnul de certitudine in cadrul examenului radiologic la bolnavii cu stenoza hipertrofica de pilor este:

Staza gastrica mareA. Stagnarea substantei de contrast peste 24 ore in stomacB. Unde gastrice puternice pe marea si mica curburaC.Canal piloric filiform , alungit , situat centralD.Imaginea de ’’cocarda’’E.

(pag. 2655)

C1441015. Echografic in cadrul stenozei hipertrofice de pilor se evidentiaza:Imagine ’’in tirbuson ’’A. Imagine ’’in lacuna ’’B. Nisa gastricaC.Imagine de ’’ cocarda ’’D.Imagine ’’in taler de balanta ’’E.

(pag. 2656)

C1441016. Urmatoarele afirmatii despe stenoza hipertrofica de pilor sunt false, cu exceptia:Pilorotomia extramucoasa se practica de obicei in anestezie periduralaA. Dezvoltarea staturo-ponderala a sugarilor operati pentru stenoza hipertrofica de pilor va fi in viitor deficitaraB. Tratamentul initial medicamentos se instituie pentru o perioada de 1-2 luniC.Sindromul Roviralta consta in asocierea stenozei hipertrofice de pilor cu malpozitii eso-cardio- tuberozitareD.Afectiunea este mai frecventa la rasa galbenaE.

(pag. 2656)

C1441017. In cadrul stenozei hipertrofice de pilor nou nascutul se naste cu tumora pilorica conform:Teoriei endocrineA. Teoriei vasculareB. Teoriei spasmului hipertrofiatC.Teoriei malformativeD.Teoriei neuronaleE.

(pag. 2654)

C1441018. In cadrul sindromului Roviralta stenoza hipertrofica de pilor se asociaza cu:Hernia diafragmaticaA. Malpozitiile eso-cardio-tuberozitareB. Atrezie de esofagC.Ulcer gastricD.Fistula eso-trahealaE.

(pag. 2656)



C1541019. Semnul de certitudine al examenului radiologic in stenoza hipertrofica de pilor este:prezenta unui canal piloric, filiform, alungit, situat central;A. imagini hidroaerice;B. imagini “in talere de balanta”;C.staza gastrica – stomac de lupta;D.imagine “in cascada”.E.

(pag. 2655)

C1541020. Care este teoria cu suport stiintific in explicarea aparitiei stenozei hipertrofice de pilor?teoria malformativa;A. teoria spasmului hipertrofiant;B. teoria endocrina;C.teoria ereditara;D.teoria aganglionozei.E.

(pag. 2655)

C1541021. Diagnosticul diferential al stenozei hipertrofice de pilor se face in primul rand cu:dispepsia alimentara;A. traumatisme craniene obstetricale;B. atrezia duodenala;C.spasm piloric;D.ileus meconial.E.

(pag. 2656)

C1541022. Care este elementul semiologic cel mai important la debutul stenozei hipertrofice de pilor?dureri abdominale colicative;A. constipatie;B. febra;C.refuzul alimentatiei;D.varsatura alimentara "in jet", exploziva.E.

(pag. 2655)

C1541023. In stenoza hipertrofica de pilor varsatura apare:pana la varsta de 1 an;A. peste varsta de 6 luni;B. dupa varsta de 1 an;C.in jurul varstei de 14-21 de zile;D.la orice varsta.E.

(pag. 2655)

C1641024. Stenoza hipertrofica congenitala de pilor. Postoperator in primele 24 de ore, sugarul:nu se alimenteaza peroralA. se adminisreaza exclusiv perfuziiB. se reia alimentatia dupa 6-8 oreC.se reia alimentatia dupa 1-2 oreD.se reia alimentatia imediatE.

(pag. 2654-2655)

C1641025. Stenoza hipertrofica congenitala de pilor. Tratamentul chirurgical consta in:pilorotomieA. pilorotomie + piloroplastieB. vagotomie + pilorotomieC.



piloroplastieD.gastrojejunostomieE.

(pag. 2654-2655)

C1641026. In stenoza hipertrofica congenitala de pilor musculatura ingrosata poate atinge:1,5 cmA. 0,5 cmB. 2,5 cmC.3,0 cmD.6-8 cmE.

(pag. 2654-2655)

C1641027. In stenoza hipertrofica congenitala de pilor, interventia chirurgicala se face:in anestezie localaA. anestezie generala cu KetalarB. anestezie generala cu IOT (intubatie oro-tracheala)C.anestezie loco-regionalaD.fara anestezie deosebitaE.

(pag. 2654-2655)

C2241028. Prima pilorotomie extramucoasă longitudinală fără a sutura transversal musculaturapilorului, cu rezultate foarte bune în tratamentul stenozei hipertrofice congenitale de pilor a fost realizată de:

CondreaA. LolekerB. FredetC.DuhamelD.Weber şi RamstedtE.

(pag. 2654)

C2241029. Vărsătura în stenoza hipetrofică congenitală de pilor poate conţine striuri de sânge care provin din:

varice esofagieneA. esofagită corozivăB. gastrită cu Helicobacter pyloriC.ulcer de stresD.efracţia capilarelor din mucoasa gastrică, care se edemaţiază, hipertrofiazăE.

(pag. 2655)

C2241030. Semnul de certitudine în stabilirea diagnosticului de stenoză hipetrofică congenitală de pilor, care face inutile alte explorări radiologice şi ecografice este:

caracterul vărsăturilorA. scăderea ponderală imp ortantăB. modificările caracteristice ale ionogrameiC.palparea olivei piloriceD.evidenţierea undelor de contracţie gastriceE.

(pag. 2655)

C2241031. Intervenţia chirurgicală care se practică pentru tratamentul stenozei hipertrofice congenitale de pilor este:

gastrostomieA. ileostomieB. pilorotomie extramucoasă urmată de sutura transversală a musculaturii piloruluiC.



pilorotomie extramucoasă longitudinalăD.gastrojejunostomieE.

(pag. 2654, 2657)

C2241032. Stenoza hipertrofică de pilor se defineşte ca:Ocluzie înaltă la nivelul pilorului, datorită hipertrofiei musculaturii piloruluiA. Ocluzie înaltă la nivelul pilorului, datorită hipertrofiei şi hiperplaziei musculaturii musculaturii piloruluiB. Ocluzie înaltă la nivelul pilorului, datorită prezenţei unui diafragm incomplet la nivelul piloruluiC.Ocluzie înaltă la nivelul pilorului, datorită hiperplaziei musculaturii piloriceD.Ocluzie joasă la nivelul pilorului, datorită hiperplaziei musculaturii piloriceE.

(pag. 2654)

C2241033. În tratamentul stenozei hipertrofice de pilor, anestezia de preferat este:periduralăA. rahidianăB. locală cu XilinăC.generală, IOT cu HalotanD.nu se faceE.

(pag. 2657)

C2241034. Semnul radiologic de certitudine în diagnosticul stenozei hipertrofice congenitale de pilor este:

canal piloric filiform, situat excentricA. canal piloric filiform, situat centralB. stază gastrică importantă la 24 oreC.unde gastrice puternice pe marea curbură gastricăD.canal piloric dilatat, situat centralE.

(pag. 2655)

C2241035. Ecografic în stenoza hipertrofică congenitală de pilor apare imagine de:lacunăA. bulă dublăB. coardăC.cocardăD.amputaţieE.

(pag. 2656)

C2241036. Vărsăturile din stenoza hipertrofică congenitală de pilor asociate cu malpoziţii eso-cardio-tuberozitare constituie sindromul:

Budd-ChiariA. RoviraltaB. Debre-FibijeC.Weber-RamstedtD.FredetE.

(pag. 2656)

C2241037. Semnul clinic de certitudine în stenoza hipertrofică congenitală de pilor este:scăderea severă în greutateA. urinile hipercromeB. palparea olivei piloriceC.dispariţia bulei lui BichatD.dispariţia bulei lui BichatE.



(pag. 2655)

C2241038. La examinarea abdomenului unui pacient cu stenoză hipertrofică congenitală de pilor constatăm:

în epigastru: o bombare care dispare după ce sugarul varsăA. oliva pilorică, care se poate palpa în hipogastruB. contractură muscularăC.semnul Blumberg pozitivD.oliva pilorică, palpabilă în flancul stângE.

(pag. 2655)

C2241039. În diagnosticul diferenţial al stenozei hipetrofice congenitale de pilor nu intră următoarele afecţiuni:

spasmul piloricA. hernia hiatalăB. diafragmul piloric completC.sindromul Debre-FibijeD.malpoziţia cardio-tuberozitarăE.

(pag. 2656)

C2241040. În sindromul Roviralta, vărsăturile cauzate de stenoza hipetrofică congenitală de pilor sunt asociate cu:

hernie hiatală prin alunecareA. hernie hiatală prin rostogolireB. volvulus intestinalC.malpoziţie eso-cardio-tuberozitarăD.atrezie duodenalăE.

(pag. 2656)

C2341041. In stenoza hipertrofica de pilor, proportia baieti / fete este:4 / 1A. 1 / 1B. 2 / 5C.1 / 10D.3 / 4E.


C2341042. In stenoza hipertrofica de pilor, copilul:creste in greutateA. scade brusc in greutateB. stagneaza, apoi scade in greutateC.are scaune diareiceD.are urini hipercromeE.

(pag. 2655, vol II)

C2341043. In diagnosticul clinic al stenozei hipertrofice de pilor, semnul de certitudine este:palparea olivei piloriceA. varsaturileB. pliul cutanat lenesC.constipatiaD.falimentul cresteriiE.

(pag. 2655, vol II)



C2341044. Modificarile parametrilor serici in stenoza hipertrofica de pilor sunt:hipocloremie, hiponatremie, ureea sanguina neproteica crescuta, scaderea K este frecventaA. hipercloremie, hipernatremie, ureea sanguina neproteica scazuta, cresterea K este frecventaB. hipocloremie, hipernatremie, ureea sanguina neproteica crescuta, cresterea K este frecventaC.transaminaze crescuteD.transaminaze scazuteE.


C2341045. Semnul radiologic de certitudine in stenoza hipertrofica de pilor este:canal piloric filiform, alungit, situat centralA. canal piloric dilatatB. staza gastrica mareC.canal piloric situat excentricD.unde gastrice puternice pe marea si mica curbura in regiunea antralaE.

(pag. 2655, vol II)

C2341046. Varsaturile cauzate de stenoza congenitala de pilor asociate cu malpozitiile eso-cardio-tuberozitare apar in:

sindromul RoviraltaA. achalazia cardieiB. sindromul Budd - ChiariC.Sindromul Pierre RobinD.Sindromul Debre - FibigerE.

(pag. 2656, vol II)

C2541047. Care dintre teoriile etiopatogenice ale stenozei hipertrofice de pilor este considerată ca având un suport ştiinţific real?

teoria spasmului hipertrofiatA. teoria ereditarăB. teoria malformativăC.teoria aganglionozeiD.teoria endocrinăE.

(pag. 2655)

C2541048. Care este elementul clinic patognomonic în stenoza hipertrofica de pilor?febraA. diareeaB. dureri abdominale cu semne de deshidratareC.varsaturi în “jet”, explozive, la distanta cu lapte brânzitD.palparea olivei piloriceE.

(pag. 2655)

C2541049. Semnul radiologic de certitudine în stenoza hipertrofica de pilor este:imagini “în talere de balanta”A. prezenţa unui canal piloric, filiform, alungit, situat centralB. imagini hidroaericeC.staza gastrică – stomac de luptaD.imagine “în cascadă”E.

(pag. 2655)

C2541050. Diagnosticul diferenţial al stenozei hipertrofice de pilor se face în primul rând cu:spasmul piloricA.



ileus meconialB. dispepsiaC.traumatisme craniene obstetricaleD.atrezia duodenalăE.

(pag. 2656)

C2541051. Care este elementul semiologic cel mai important la debutul stenozei hipertrofice de pilor?febraA. durerile abdominale colicativeB. constipaţiaC.varsatura alimentară "în jet", explozivăD.refuzul alimentaţieiE.

(pag. 2655)

C2541052. In stenoza hipertrofică de pilor vărsătura apare:până la vârsta de 1 anA. in jurul varstei de 14-21 de zileB. peste vârsta de 6 luniC.la orice vârstăD.după varsta de 1 anE.

(pag. 2655)

C2541053. Care a fost rata mortalităţii la începutul erei tratamentului stenozei hipertrofice de pilor?60-70%A. 50-60%B. 100%C.80-90%D.70-80%E.

(pag. 2654)

C2541054. Care este incidenţa stenozei hipertrofice de pilor la copii de rasă albă?1/300-400 nou-născuţiA. 1/3000 nou-născuţiB. 1/100 nou-născuţiC.1/850-1000 nou-născuţiD.1/10000 nou-născuţiE.

(pag. 2654)

C2541055. Care este incidenţa stenozei hipertrofice de pilor la copii din rasă neagră?1/5000 naşteriA. 1/2073 naşteriB. 1/250 naşteriC.1/3000 naşteriD.1/1200 naşteriE.

(pag. 2654)

C2541056. În ce situaţie plexul nervos Ramon Y Cajal este absent?absenţa CA 125A. absenta elastineiB. absenţa proteinei C reactiveC.absenţa proteinei C KitD.absenţa proteinei B KitE.



(pag. 2655)

C2541057. Care ar fi cauza producerii spasmului în stenoza hipertrofică de pilor după Price?hipersecreţia de noradrenalinăA. hipersecreţia de acetilcolinăB. scăderea acetilcolinesterazeiC.hiposecreţia de adrenalinăD.hipersecreţia de adrenalinăE.

(pag. 2655)

C2541058. Teoria endocrină susţine că stenoza hipertrofică de pilor este determinată de disfuncţia:glandei suprarenaleA. hipofizeiB. glandelor placentare ale mameiC.hipotalamusuluiD.tiroideiE.

(pag. 2655)

C2541059. Care este incidenţa factorului ereditar în stenoza hipertrofică de pilor?10%A. 7%B. 1%C.5%D.3%E.

(pag. 2655)

C2541060. Care este evoluţia curbei ponderale în stenoza hipertrofică de pilor?stagnare şi apoi scădere în greutateA. creştere şi apoi prăbuşire bruscăB. scădere progresivă în greutateC.stagnare şi apoi creştere în greutateD.aspect oscilantE.

(pag. 2655)

C2541061. Care este aspectul scaunelor în stenoza hipertrofică de pilor?rare, crescute cantitativA. scaune diareice alternând cu constipaţiaB. decolorate, de constipaţieC.rare, de constipaţie, sub formă de scibaleD.scaune cu striuri sangvinolenteE.

(pag. 2655)

C2541062. Care dintre explorările imagistice de mai jos permit precizarea diagnosticului în stenoza hipertrofică de pilor, în afară de radiografia cu contrast?

radiografia cu dublu contrastA. tomografia computerizatăB. ultrasonografiaC.radiografia abdominală simplăD.rezonanta magneticăE.

(pag. 2656)

C2541063. În stenoza hipertrofică de pilor ultrasonografia evidenţiază:imagine de cocardă cu con de umbră posteriorA.



imagine de cocardă cu centru hiperecogen şi o coroană hipoecogenăB. la examinare Doppler exces de vascularizaţie a piloruluiC.imagine de cocardă cu centru hipoecogen şi o coroană hiperecogenăD.imagine de bident hiperecogenE.

(pag. 2656)

C2541064. Care este accidentul intraoperator cel mai frecvent în stenoza hipertrofică de pilor?perforaţia mucoasei gastriceA. hemoragiaB. perforaţia mucoasei piloruluiC.perforaţia jejunuluiD.lezarea duodenuluiE.

(pag. 2657)

C2541065. Perforaţia mucoasei pilorului în cursul operaţiei pentru stenoza hipertrofică de pilor necesită:

patch cu epiploonA. sutura în două planuriB. sutura cu fire neresorbabileC.artificiul LambsonD.sutura cu fire resorbabileE.

(pag. 2657)

C2641066. În clasificarea Hach a insuficienţei venei safene mari gradul II reprezintă:Dilatare retrogradă a safenei la coapsă până deasupra genunchiului.A. Dilatarea preponderent a varicelor gambei.B. Varice de grosimea unui deget.C.Insuficienţa exclusiv a valvulei ostiale.D.Tulburări trofice.E.

(pag. 2232)

C2641067. Procedeul Babckok în cura varicelor membrului inferior constă în:Extirpare safenei la vedere.A. manşonări ale venelor superficiale.B. Extirpări etajate ale safenei.C.Revalvulări venoase.D.Strippingul safeneiE.

(pag. 2235)

C2641068. Testul funcţional care examinează sisteuml venos profund este:Trenddelenbourg.A. Mahoner-Ochsner.B. Perţez.C.Schwarz.D.Marmasse.E.

(pag. 2235)

C2641069. Tratamentul profilactic al bolii varicoase nu include.Evitarea sedentarismului.A. Protejare prin ciorap elastic.B. Evitarea ortostatismului.C.Evitarea onstipaţieie.D.



Evitarea condimentelor.E.

(pag. 2235)

C2641070. Telenangiectaziile reprezintă:Venule intradermice dilatate sub 1 mm.A. Dilataţii venoase sub 2 cm.B. Dilataţii arteriale.C.Dilataţii venose cu calibru peste 2 cm.D.Vene subdermice până la 4 mm.E.

(pag. 2232)

C2641071. Clasa III în clasificarea CEAP a boli varicoase se caracterizează prin:Ulcer de gambă.A. Vase reticulare.B. Vene varicoase.C.Edem.D.Tulburări troficeE.

(pag. 2232)

C2741072. Care din teoriile etiopatogenice poate explica hipertrofia musculaturii pilorice din stenoza hipertrofica congenitala de pilor?

Intarzierea în maturarea plexului nervos mientericA. Spasmul musculaturii pilorice prin acţiunea hipergastrineiB. Absenta proteinei C-Kit din structurile peretelui piloricC.Spasmul determinat de hipersecretia de adrenalinaD.Nici unaE.

(pag. 2655)

C2841073. In teoria malformativa a etiopatogeniei stenozei hipertrofice congenitale de pilor sunt incriminate:

hipersecretia de adrenalinaA. hipersecretia de gastrinaB. intarzierea in maturarea plexului nervos mientericC.disfunctii ale glandelor suprarenaleD.factori ereditariE.

(pag. 2654)

C2841074. Semne radiologice de certitudine pentru stenoza hipertrofica congenitala de pilor sunt:canal piloric filiform, alungit, situat centralA. staza gastrica mareB. stagnarea substantei de contrast peste 24 oreC.unde gastrice puternice pe marea si mica curbura in regiunea antralaD.imaginea de "cocarda”E.

(pag. 2655,2656)




C1241075. In stenoza hipertrofica de pilor pot exista malformatii asociate:meningocelA. osteogeneza imperfectaB. fisura labialaC.picior stramb congenitalD.scolioza congenitalaE.

(pag. 2655)

C1241076. Stenoza hipertrofica de pilor este mai frecventa:la rasa galbenaA. la rasa neagraB. la baietiC.in Europa de nordD.la feteE.

(pag. 2654)

C1241077. In stenoza hipertrofica de pilor din punct de vedere anatomopatologic:pilorul este marit in dimensiuni, moale la palpareA. pilorul este micsorat in dimensiuni, dur la palpareB. pilorul este marit in dimensiuni, dur la palpareC.prezinta o zona avasculara medianaD.prezinta o vascularizatie evidenta data de arterele si venele epiploiceE.

(pag. 2655)

C1241078. In stenoza hipertrofica de pilor varsatura este:precoce la nastereA. bilioasaB. alba, in jet, explozivaC.apare la 14-21 zile de la nastereD.apare la 14-21 de ore de la ultima masaE.

(pag. 2655)

C1241079. La examenul fizic in stenoza hipertrofica de pilor se evidentiaza:oliva pilorica la palpareA. pliu cutanat lenesB. bula Bichat poate fi absentaC.ontractura musculara abdominalaD.durere la palpare in hipogastruE.

(pag. 2655)

C1241080. In stenoza hipertrofica de pilorcopilul creste normal in greutateA. copilul stagneaza apoi scade in greutateB. urinile sunt hipercromeC.urinile sunt hipocromeD.scaunele sunt abundenteE.

(pag. 2655)

C1241081. Diagnosticul pozitiv de stenoza hipertrofica de pilor se pune pe baza:



semnelor cliniceA. examen radiologicB. endoscopieC.ecografieD.RMNE.

(pag. 2656)

C1241082. In etiopatogenia stenozei hipertrofice de pilor sunt acceptate:teoria malformativaA. teoria spasmului hipertrofiatB. teoria relaxarii musculareC.teoria endocrinaD.factorul ereditarE.

(pag. 2654-2655)

C1341083. Tehnica operatorie in stenoza hipertrofica de pilor include:indepartarea celor doua margini ale transei musculareA. Rezectie partiala de mare epiploonB. Fundoplicatura gastricaC.Pilorotomia extramucoasa prin incizia seroasei si partial a musculaturii pilorului in zona avascularaD.GastrojejunostomiaE.

(pag. 2657)

C1341084. Diagnosticul diferential in stenoza hipertrofica de pilor se face cu:Megacolonul congenitalA. RegurgitatiileB. Greseli de alimentatieC.Spasmul piloricD.Stenoze duodenale incompleteE.

(pag. 2656)

C1341085. Perforatia accidentala a mucoasei pilorului, in cursul interventiei chirurgicale pentru stenoza hipertrofica de pilor:

Necesita efectuarea unei gastrostomiiA. Se observa usor prin exteriorizarea in plaga a catorva bule de aerB. Necesita sonda naso-gastrica 3 - 4 zileC.Implica efectuarea unei gastroenteroanastomozeD.Se sutureazaE.

(pag. 2657)

C1341086. In stenoza hipertrofica de pilor modificarile anatomo-patologice includ:Pilor marit in dimensiuniA. Pilor de dimensiuni reduseB. Pilor dur la palpareC.Mucoasa pilorica normalaD.Musculatura pilorica ingrosataE.

(pag. 2655)

C1341087. Varsatura in stenoza hipertrofica de pilor:Este rar intalnitaA. Apare in jurul varstei de 14-21 de zileB. Se observa numai la baietiC.



Este albaD.Poate contine striuri de sangeE.

(pag. 2655)

C1341088. Stenoza hipertrofica de pilor:Este o ocluzie inaltaA. Este o ocluzie medieB. Este o ocluzie joasaC.Nu este ocluzieD.Este datorata hipertrofiei musculaturii piloruluiE.

(pag. 2654)

C1341089. Stenoza hipertrofica de pilor prezinta:Forme precoceA. Forme comuneB. Sindromul SandiferC.Forme cu debut tardivD.Forme hemoragiceE.

(pag. 2656)

C1341090. Examenul fizic in stenoza hipertrofica de pilor evidentiaza:Pliu cutanat lenesA. Tegumente ictericeB. Atitudine in "cocos de pusca"C.Edem al extremitatilorD.Fata de "om batran"E.

(pag. 2655)

C1341091. Care dintre urmatoarele teorii au fost propuse pentru a explica etiopatogenia stenozei hipertrofice de pilor ?

Teoria malformativaA. Teoria spasmului hipertrofiatB. Teoria endocrinaC.Teoria repermeabilizarii tubului digestivD.Teoria factorului ereditarE.

(pag. 2654)

C1441092. In stenoza hipertrofica de pilor se decriu urmatoarele forme clinice:Forme precoceA. Forme diareiceB. Forme cu debut tardivC.Forme hemoragiceD.Toate cele mentionate mai susE.

(pag. 2656)

C1441093. Diagnosticul diferential in stenoza hipertrofica de pilor se face cu:Greseli de alimentatieA. Hernia diafagmaticaB. Atrezia de esofagC.Stenozele duodenale incompleteD.Hernia hiatalaE.

(pag. 2656)



C1441094. Examenele de laborator in stenoza hipertrofica de pilor releva:Alcaloza metabolica hipercloremicaA. HipocloremieB. HiponatremieC.Uree sangvina neproteica crescutaD.HipernatremieE.

(pag. 2655)

C1441095. Simptomatologia de debut in cadrul stenozei hipertrofice de pilor cuprinde:Varsatura bilioasa , in jet , explozivaA. Varsatura alba , in jet, explozivaB. Urini hipercromeC.Varsatura fecaloida , in jet , explozivaD.Scaune rare , sub forma de scibaleE.

(pag. 2655)

C1441096. Urmatoarele afirmatii referitoare la stenoza hipertrofica de pilor sunt false:Evolutia spotana in formele grave este spre vindecareA. Formele comune clasice de stenoza hipertrofica de pilor au debut in ziua 15-20 dupa nastereB. Tratamentul chirurgical consta in piloroplastie Heinecke – MikulitzC.Sindromul Roviralta asociaza stenoza hipertrofica de pilor si hernia diafragmaticaD.Dezvoltarea post-operatorie a bolnavilor cu SHP va fi in viitor deficitaraE.

(pag. 2656-2657)

C1441097. Urmatoarele afirmatii despre stenoza hipertrofica de pilor sun false:Stenoza hipertrofica de pilor apare mai frecvent la sexul masculinA. Stenoza hipertrofica de pilor este mai frecventa in Europa de NordB. Pacientul prezinta scaune diareiceC.Varsaturile albe , in jet , explozive apar de obicei in jurul varstei de 30 zileD.Palparea olivei pilorice este un semn de certitudine in diagnosticul pozitiv al stenozei hipertrofice de pilorE.

(pag. 2654-2655)

C1441098. Examenul fizic in cadrul stenozei hipertrofice de pilor releva:tesuturi moi reduseA. tesuturi moi bine reprezentateB. Persistenta bulei BichatC.Posibilitatea palparii olivei pilorice sub rebordul costal dreptD.Pliu cutanat lenes sau persistentE.

(pag. 2655)

C1441099. Urmatoarele afirmatii despre stenoza hipertrofica de pilor sunt adevarate:La copiii albi frecventa este in medie de 1/850- 1/1000 nou-nascutiA. La copiii negri afectiunea ete intalnita mai rar 1/2073B. Afectiunea este mai frecventa la rasa galbenaC.Stenoza hipertrofica de pilor este mai frecventa in Europa de NordD.Afectiunea este aproape necunoscuta la rasa galbenaE.

(pag. 2654)

C1541100. In ingrijirile postoperatorii ale bolnavului operat pentru stenoza hipertrofica de pilor sunt necesare:

realimentarea cu lichide dupa 6-8 ore;A. realimentarea cu lapte de mama dupa 7 zile;B.



aprecierea curbei ponderale;C.regim 0 pana la reluarea tranzitului;D.sonda nazo-gastrica de aspiratie permanenta 48 de ore.E.

(pag. 2657)

C1541101. Elementele care ne atrag atentia in cazul unei evolutii nefavorabile dupa perforarea accidentala a mucoasei duodenale, in timpul actului chirurgical, sunt:

febra;A. cresterea numarului leucocitelor in sange;B. meteorismul abdominal;C.instalarea brusca a icterului;D.melena.E.

(pag. 2657)

C1541102. Semnele de probabilitate in examenul radiologic din stenoza hipertrofica de pilor sunt:staza gastrica mare si stagnarea substantei de contrast peste 24 de ore;A. unde gastrice puternice pe marea si mica curbura;B. dilatare antrala;C.reflux duodeno-gastric;D.evacuarea rapida a stomacului si duodenului.E.

(pag. 2655-2656)

C1541103. Care sunt masurile ce trebuie luate in cadrul tratamentului initial medicamentos al stenozei hipertrofice de pilor?

administrarea de antispastice;A. spalaturi gastrice dupa varsaturi;B. medicatie anti-acida;C.reechilibrare hidroelectrolitica;D.administrare de vitamina K.E.

(pag. 2656)

C1641104. Stenoza hipertrofica congenitala de pilor are frecventa:foare raraA. 4/1 baieti /feteB. aproape necunoscuta la rasa galbenaC.mai frecventa la rasa neagraD.numai la copiii albiE.

(pag. 2654-2655)

C1641105. Formele clinice in stenoza hipertrofica congenitala de pilor sunt:precoceA. cu debut tardivB. comuneC.hemoragiceD.cu deshidratareE.

(pag. 2654-2655)

C1641106. Semne radiologice in stenoza hipertrofica congenitala de pilor:staza gastricaA. canal piloric filiformB. niveluri hidroaerice gastriceC.amprenta pilorului hipertrofiatD.



golire in jet spre duodenE.

(pag. 2654-2655)

C1641107. Stenoza hipertrofica congenitala de pilor. Pilorotomia este si se poate efectua:extramucoasaA. extraperitonialB. retroperitonealC.laparascopicD.deschis (clasic)E.

(pag. 2654-2655)

C1641108. Stenoza hipertrofica de pilor. Ionograma arata:hipocloremie cu hipernatremieA. hipercloremie cu hipernatremieB. hiponatremie cu hipokalemieC.hiponatremie cu hipocloremieD.hipercalcemieE.

(pag. 2654-2655)

C1641109. Stenoza hipertrofica congenitala de pilor. Copilul afectat are:scaune rareA. constipatie scibaleB. sub forma de scibaleC.scaune subtiri, rareD.scaune la 3-4 saptamaniE.

(pag. 2654-2655)

C1641110. Stenoza hipertrofica congenitala de pilor este:ocluzie inaltaA. situata la nivelul piloruluiB. situata la nivelul duodenuluiC.asociata cu spasmD.se datoreste hipertrofiei musculaturiiE.

(pag. 2654-2655)

C2241111. Care din afirmaţiile următoare privind incidenţa stenozei hipertrofice congenitale de pilor este adevărată:

este mai frecventă la rasa neagră decât la rasa albăA. în Europa de nord este o afecţiune foarte rarăB. mai frecventă la băieţi decât la feteC.la copiii de rasă galbenă afecţiunea este aproape necunoscutăD.la rasa galbenă afecţiunea este foarte frecventăE.

(pag. 2654)

C2241112. Teoria malformativă a stenozei hipertrofice congenitale de pilor susţine că:tumora pilorică apare la 4 săptămâni de la naştereA. edemul mocoasei contribuie la obstruarea completă a lumenului piloricB. microscopia electronică, la anumiţi copii, a evidenţiat celule ganglionare mici imature şi celule ganglionare normale

C.

s-ar datora lipsei totale a plexului nervos mientericD.această teorie a fost infirmată parţial de studiile recente de microscopie electronicăE.

(pag. 2654)



C2241113. Care din următoarele teorii au fost elaborate privind etiopatogenia stenozei hipertrofice congenitale de pilor :

teoria malformativăA. teoria spasmului hipertrofiatB. teoria viralăC.teoria endocrinăD.teoria nervoasăE.

(pag. 2654-5)

C2241114. Examinările paraclinice utile în stabilirea diagnosiculului de stenoză hipetrofică congenitală de pilor sunt:

radiografia abdominală cu substanţă de contrastA. clisma baritatăB. radiografia abdominală pe golC.endoscopia digestivă superioarăD.ecografia abdominalăE.

(pag. 2655)

C2241115. Semne de probabilitate în diagnosticul stenozei hipertrofice congenitale de pilor la examinarea radiologică cu substanţă de contrast sunt:

stază gastrică mareA. stagnarea substanţei de contrast 12 oreB. unde gastrice puternice pe marea şi mica curbură în regiunea antralăC.imaginea de cocardăD.canal piloric filiformE.

(pag. 2655)

C2241116. Incizia pentru realizarea pilorotomiei extramucoase în tratamentul stenozei hipetrofice congenitale de pilor se poate face:

în fosa iliacă dreaptăA. longitudinală pe linia mediană în hipogastruB. transversală sub rebordul costal drept imediat în afara liniei medieneC.longitudinală de 5-7 cm pe linia mediană în epigastruD.supraombilicală în omegaE.

(pag. 2655)

C2241117. Pilorotomia extramucoasă în tratamentul stenozei hipertrofice de pilor:se realizează în anestezie localăA. se poate face prin celioscopieB. constă din incizia muscularei, seroasei şi a mucoasei piloruluiC.incizia se practică în zona avascularăD.ca şi complicaţie, se poate produce perforarea mucoasei pilorului spre duoden, unde există un fund de sacE.

(pag. 2657)

C2241118. Care din afirmaţiile următoare despre leziunea mucoasei pilorice în timpul pilorotomiei extramucoase pentru stenoza hipertrofică de pilor sunt adevărate:

se observă prin împingerea aerului din stomac în duoden şi exteriorizarea câtorva bule de aer în plagăA. se observă prin exteriorizarea spontană a câtorva bule de aer în plagăB. pentru diagnostic este necesară realizarea unei radiografii abdominale pe golC.pentru tratamentul acesteia este suficientă aducerea unui lambou triunghiular din muşchiul piloricD.postoperator se lasă sonda naso-gastrică 3-4 zileE.

(pag. 2657)



C2241119. Următoarele semne clinice şi paraclinice indică apariţia peritonitei după pilorotomia extramucoasă pentru stenoza hipertrofică congenitală de pilor:

oligurieA. reapariţia vărsăturilorB. abdomenul se meteorizeazăC.cresc leucociteleD.apare temperaturaE.

(pag. 2657)

C2241120. Tratamentul în stenoza hipertrofică congenitală de pilor:este exclusiv chirurgicalA. este exclusiv medicamentosB. se poate face şi prin celioscopieC.este iniţial medicamentos, ulterior chirurgicalD.tratamentul medicamentos nu este necesarE.

(pag. 2656- 2657)

C2241121. Tabloul clinic în stenoza hipertrofică congenitală de pilor nu include:scaune frecvente, abundenteA. scădere ponderalăB. creştere în greutateC.vărsături fecaloideD.urini hipercromeE.

(pag. 2655)

C2241122. Următoarele afirmaţii despre stenoza hipertrofică congenitală de pilor sunt adevărate, cu excepţia:

tratamentul este exclusiv chirurgicalA. vărsăturile sunt explozive, reflexe, ulterior devin hemoragiceB. tratamentul chirurgical constă din pilorotomie extramucoasă transversalăC.palparea olivei pilorice este un semn de certitudine şi este suficientă pentru susţinerea diagnosticuluiD.ecografia este utilă în stabilirea diagnosticuluiE.

(pag. 2655- 2657)

C2241123. Stenoza hipertrofică congenitală de pilor apare:numai la rasa albăA. foarte rar la copiii de rasă galbenăB. la copiii albi, are o incidenţă de 1/850-1000 nou-născuţiC.la copiii negri cu o incidenţă de 1/500 nou-născuţiD.mai frecventă la primul nou-născut de sex masculin dintr-o familieE.

(pag. 2654)

C2241124. Vărsătura din stenoza hipertrofică congenitală de pilor, forma comună clasică, are următoarele caracteristici:

apare în primele ore de la naştereA. apare imediat după masă sau la 10-15 minuteB. asociază scaune diareiceC.nu influenţează starea de nutriţie a sugaruluiD.este în jet, explozivăE.

(pag. 2655)

C2241125. Din punct de vedere anatomo-patologic, pilorul în stenoza hipertrofică congenitală de pilor poate fi descris ca:



mărit de volum, cât o nucăA. cu o zonă albă pe linia medianăB. cât o măslinăC.de consistenţă durăD.pe secţiune musculatura pilorică este îngroşatăE.

(pag. 2655)

C2241126. Examenul clinic al unui sugar cu stenoză hipertrofică congenitală de pilor evidenţiază:faţă de maimuţăA. în hipogastru o bombare care dispare după ce sugarul varsăB. stare de nutriţie deficitarăC.tegumente ictericeD.agitaţie din cauza foameiE.

(pag. 2655)

C2241127. Oliva pilorică se palpează la un sugar cu stenoză hipertrofică congenitală de pilor:când copilul este liniştitA. numai intraoperatorB. sub rebordul costal dreptC.cu copilul în ortostatismD.la marginea externă a muşchiului drept abdominalE.

(pag. 2655)

C2241128. La debutul stenozei hipertrofice de pilor vărsătura are următoarele caracteristici:este explozivăA. nu a apărut încăB. nu este proiectată la distanţăC.conţine alimente de la masa precedentăD.apare la 10-15 minute de la masăE.

(pag. 2655)

C2241129. Diagnosticul pozitiv de stenoză hipertrofică de pilor se pune pe seama :semnelor cliniceA. examenului fizic al bolnavuluiB. examenului radiologic cu substanţă de contrastC.ecografieiD.ionogrameiE.

(pag. 2656)

C2241130. Forma hemoragică a stenozei hipertrofice congenitale de pilor:este rarăA. este forma comunăB. este cauzată de leziuni ale mucoasei gastriceC.este cauzată de avitaminoza KD.apare în cadrul sindromului RoviraltaE.

(pag. 2656)

C2241131. Diagnosticul diferenţial al stenozei hipertrofice de pilor include următoarele afecţiuni, cu excepţia:

regurgitaţiiA. stenoze duodenale completeB. stenoze duodenale extrinseciC.



hernia hiatalăD.duplicaţia chistică a intestinului subţireE.

(pag. 2656)

C2241132. Din punct de vedere anatomo-patologic, pilorul din stenoza hipertrofică congenitală de pilor are următoarele caracteristici:

este crescut de dimensiuniA. pe suprafaţă prezintă o vascularizaţie evidentăB. pe linia mediană se evidenţiază ramuri din artera piloricăC.are consistenţă scăzutăD.în lumen: mucoasa este edemaţiatăE.

(pag. 2655)

C2241133. Malformaţii asociate stenozei hipertrofice de pilor sunt:menigocelA. fisură labialăB. picior strâmbC.malformaţii ano-rectaleD.megacolonE.

(pag. 2655)

C2241134. Caracteristicile vărsăturii la debutul stenozei hipertrofice congenitale de pilor sunt:apare în jurul vârstei de 14-21 de zileA. după ea, copilul este agitat din cauza foameiB. este în jet, explozivăC.este bilioasăD.apare înaintea meseiE.

(pag. 2655)

C2241135. După un timp de la debutul stenozei hipertrofice congenitale de pilor, vărsăturile au următoarele caracteristici:

apar tardiv, la 30-40 minute de la masăA. sunt proiectate cu forţă la distanţă mareB. sunt în cantitate mai mareC.pot conţine striuri sanghinolenteD.cantitativ sunt reduseE.

(pag. 2655)

C2241136. Tabloul clinic al stenozei hipertrofice congenitale de pilor include:vărsăturiA. scădere ponderalăB. urini hipercromeC.diareeD.scaun sub formă de schibaleE.

(pag. 2655)

C2241137. La examenul fizic al unui pacient cu stenoză hipertrofică congenitală de pilor constatăm:pliu cutanat care persistăA. turgor normalB. stare de nutriţie bunăC.pliu cutanat leneşD.faţă de om bătrânE.



(pag. 2655)

C2241138. La un pacient cu stenoză hipertrofică congenitală de pilor, ionograma evidenţiază:hiponatremieA. hipocloremieB. hipercloremieC.ureea sangvină neproteică crescutăD.creşterea potasiului este frecventăE.

(pag. 2655)

C2241139. Diagnosticul pozitiv în stenoza hipertrofică congenitală de pilor se pune pe seama:ecografieiA. ionogrameiB. tabloului sanguinC.tomografiei computerizateD.semnelor cliniceE.

(pag. 2656)

C2241140. Evoluţia spontană a stenozei hipetrofice congenitale de pilor în formele grave este spre exitus prin:

denutriţieA. meningoencefalităB. tulburări hidro-electrolitice minoreC.bronhopneumonie de aspiraţieD.ileus meconialE.

(pag. 2656)

C2241141. Diagnosticul diferenţial al stenozei hipertofice congenitale de pilor se face cu:greşeli de alimentaţieA. intoleranţă la anumite forme de lapteB. duplicaţia de pilorC.stenoza analăD.hernia diafragmaticăE.

(pag. 2656)

C2241142. Stenoza hipetrofică congenitală de pilor are mai multe forme clinice:forme cu debut tardivA. forme precoceB. forme cronice recidivanteC.forme hemoragiceD.forme maligneE.

(pag. 2656)

C2241143. Formelor clinice ale stenozei hipetrofice de pilor cu debut tardiv nu le corespund următoarele caracteristici:

debutează în a 20-a ziA. vărsăturile sunt alimentare, în cantitate redusăB. sugarul stagnează în greutateC.radiologic: canalul piloric are dimensiuni normaleD.anatomo-patologic: oliva este hipotonăE.

(pag. 2656)

C2241144. Tratamentul medicamentos iniţial în stenoza hipetrofică congenitală de pilor constă în:



sistarea totală a alimentaţiei oraleA. administrare de antispasticeB. vitamina KC.nu se face tratament medicamentosD.sunt interzise spălăturile gastriceE.

(pag. 2656-7)

C2241145. Care din afirmaţiile următoare privind forma precoce a stenozei hipetrofice congenitale de pilor sunt adevărate:

se manifestă din primele zile după naştereA. este produsă de un diafragm incomplet la nivelul piloruluiB. vărsăturile sunt explozive, în jetC.vărsăturile sunt în cantitate redusă, emise fără forţăD.oliva este micăE.

(pag. 2656)

C2241146. Îngrijirile postoperaorii la sugarul cu stenoză hipertofică congenitală de pilor la care s-a intervenit chirurgical şi s-a practicat pilorotomie extramucoasă şi nu s-a produs perforarea fundului de sac duodenal, includ:

plasarea în incubator încălzitA. se alimentează numai endovenos o săptămânăB. antibioticeC.sondă de aspiraţie 3-4 zileD.se administrează glucoză + vitamina KE.

(pag. 2657)

C2241147. Alimentaţia postoperatorie a sugarului cu stenoză hipertofică congenitală de pilor la care s-a intervenit chirurgical şi s-a practicat pilorotomie extramucoasă şi nu s-a produs perforarea fundului de sac duodenal respectă următoarele principii:

în prima zi se administrează numai perfuzii endovenoaseA. la 6-8 ore de la intervenţia se poate da lapte fără ceaiB. la 6-8 ore de la intervenţie se dă ceai din 2 în 2 oreC.din a doua zi postoperator se administrează 100 ml lapte la fiecare masăD.din a doua zi postoperator sugarul poate fi pus la sânE.

(pag. 2657)

C2341148. Stenoza hipertrofica de pilor este:ocluzie inaltaA. ocluzie medieB. ocluzie joasaC.nu este ocluzieD.datorata hipertrofiei musculaturii piloruluiE.

(pag. 2654, vol.II)

C2341149. Care dintre urmatoarele teorii au fost propuse pentru a explica etiopatogenia stenozei hipertrofice de pilor:

teoria malformativaA. teoria spasmului hipertrofiantB. teoria endocrinaC.factorul ereditarD.teoria repermeabilizarii tubului digestivE.

(pag. 2654 - 2655, vol. II)



C2341150. In stenoza hipertrofica de pilor, modificarile anatomopatologice includ:pilor marit de volumA. pilor dur la palpareB. musculatura ingrosataC.pilor cu dimensiuni reduseD.mucoasa pilorica normalaE.

(pag. 2655, vol II)

C2341151. Varsatura in stenoza hipertrofica de pilor:apare in jurul varstei de 14 - 21 zileA. este albaB. poate contine striuri de sangeC.este rar intalnitaD.apare numai la baietiE.


C2341152. Diagnosticul diferential in stenoza hipertrofica de pilor se face cu:regurgitatiiA. greseli de alimentatieB. spasm piloricC.stenoze duodenale incompleteD.megacolon congenitalE.

(pag. 2656, vol II)

C2341153. Tehnica operatorie in stenoza hipertrofica de pilor include:pilorotomia extramucoasa prin incizia seroasei si partial a musculaturii pilorului in zona avascularaA. indepartarea celor doua margini ale transei musculareB. rezectie partiala de mare epiploonC.fundoplicatura gastricaD.gastrojejunostomieE.

(pag. 2657, vol II)

C2341154. Stenoza hipertrofica de pilor prezinta:forme precoceA. forme comuneB. forme cu debut tardivC.forme hemoragiceD.sindromul SandiferE.

(pag. 2656, vol II)

C2541155. Semnele radiologice de probabilitate în stenoza hipertrofica de pilor sunt:staza gastrică mare şi stagnarea substantei de contrast peste 24 de oreA. reflux duodeno-gastricB. evacuare rapidă a stomacului şi duodenuluiC.dilataţie antralăD.unde gastrice puternice pe marea si mica curburăE.

(pag. 2655-2656)

C2541156. Care sunt elementele anatomo-patologice caracteristice în stenoza hipertrofică de pilor:tumora albicioasă cu vascularizaţie evidentă şi zona mediană albă avascularăA. prezenţa unei tumori pilorice de forma şi dimensiunile unei maslineB. tumoare de consistenţă moale, elastică, mobilă, sensibilă la palpareC.



regiune antrală cu pereţi cartonaţi, infiltraţiD.hipertrofia musculaturii regiunii piloriceE.

(pag. 2655)

C2541157. Elementele care atrag atenţia asupra evoluţiei nefavorabile datorită perforaţiei accidentala a mucoasei duodenale, în timpul actului chirurgical, sunt:

instalarea brusca a icteruluiA. meteorismul abdominalB. melenaC.creşterea numărului leucocitelor în sângeD.febraE.

(pag. 2657)

C2541158. Care sunt semnele clinice obţinute la examenul local al unui copil cu stenoză hipertrofică de pilor?

palparea olivei pilorice sub rebordul costal dreptA. bombare epigastricăB. unde peristaltice vizibile pe suprafaţa abdomenuluiC.abdomen escavat, suplu, nedureros după ce sugarul varsăD.durere locală la palpareE.

(pag. 2655)

C2541159. Care sunt semnele clinice care pledează pentru stenoza hipertrofică de pilor?supt vorace datorită senzaţiei de foameA. scăderea turgorului cutanatB. persisţenta pliului cutanat abdominalC.creştere în greutateD.facies ridat, simianE.

(pag. 2655)

C2541160. Care dintre modificările biologice patologice de mai jos sunt întâlnite în stenoza hipertrofică de pilor?

hiponatremieA. hipokalemieB. uree scazutăC.hiperbilirubinemieD.hipocloremieE.

(pag. 2655)

C2541161. Care din urmatoarele afirmaţii referitoare la stenoza hipertrofică de pilor sunt adevarate?necesită corectarea hipoprotrombinemieiA. spălătura gastrică cu ser fiziologic este obligatorieB. reechilibrare hidro-electrolitica obligatorieC.necesită corectarea anemieiD.este o urgenţă chirurgicalăE.

(pag. 2656-2657)

C2541162. Tratamentul iniţial al stenozei hipertrofice de pilor este medicamentos şi constă în:medicaţie anti-acidăA. reechilibrare hidroelectroliticăB. spălături gastrice după vărsăturiC.administrarea de antispasticeD.administrare de vitamină KE.



(pag. 2656)

C2541163. Care dintre măsurile terapeutice enumerate mai jos fac parte din îngrijirile postoperatorii ale bolnavului operat pentru stenoza hipertrofica de pilor?

regim 0 până la reluarea tranzituluiA. sondă de aspiraţie nazo-gastrica permanentă 48 de oreB. realimentarea cu lichide după 6-8 oreC.aprecierea curbei ponderaleD.realimentarea cu lapte de mama dupa 7 zileE.

(pag. 2657)

C2541164. În istoria stenozei hipertrofice de pilor, care sunt numele care pot fi legate de aceasta?FarabeufA. JuvaraB. HirschprungC.FeuvreD.BreadsleyE.

(pag. 2654)

C2541165. Primele încercări de tratament în stenoza hipertrofică de pilor au fost:excizia piloruluiA. îngrijiri medicaleB. rezecţia gastricăC.excizia piloruluiD.gastrojejunostomiaE.

(pag. 2654)

C2541166. Care sunt autorii primei tehnicii chirurgicale pentru rezolvarea stenozei hipertrofice de pilor?

FredetA. LolekerB. CondreaC.RamstedtD.WeberE.

(pag. 2654)

C2541167. Studiile recente de microscopie electronică au decelat în stenoza hipertrofică de pilor:fibre musculare cu elemente hipertrofiateA. celule ganglionare diminuate ca numărB. celule ganglionare stelateC.celule ganglionare normaleD.celule ganglionare mici, imatureE.

(pag. 2654)

C2541168. Teoria spasmului hipertrofiat în stenoza hipertrofică de pilor afirmă că:spasmul apare datorita modificării ph-ului gastricA. spasmul apare ca efect al acţiunii pepsineiB. spasmul apare ca urmare a acţiunii hipergastrineiC.apare edem mucos şi submucos creat de trecerea laptelui prin pilorD.musculatura pilorică se hipertrofiază prin hiperfuncţieE.

(pag. 2654)



C2541169. Care sunt structurile nervoase care participă la peristaltica pilorică şi pe baza cărora se explică spasmul piloric în stenoza hipertrofică de pilor?

plexul celiacA. plexul nervos Ramon Y CajalB. plexul mienteric MeissnerC.nervul vag, nerv dilatatorD.simpaticul - constrictor al musculaturii piloriceE.

(pag. 2655)

C2541170. Anatomopatologic, pilorul mărit în dimensiuni din stenoza hipertrofică de pilor prezintă pe suprafaţa sa:

o zonă albă, deprimată centralA. o zonă albă, avasculară pe linia medianăB. striuri transversale datorate plicaturării mucoaseiC.vascularizaţie evidentă din artera piloricăD.vascularizaţie din arterele epiploiceE.

(pag. 2655)

C2541171. Care sunt malformaţiile asociate stenozei hipertrofice de pilor?extrofia de vezicăA. meningocelulB. piciorul strâmbC.fisura labialăD.malformaţii ano-rectaleE.

(pag. 2655)

C2541172. Examenul fizic general în stenoza hipertrofică de pilor constată:faţă de om bătrânA. ţesuturi moi, reduseB. pliu cutanat leneş, persistentC.hipertrofia bulei lui BichatD.faţă zbârcită, cu riduriE.

(pag. 2655)

C2541173. Semnele de probabilitate pentru stenoza hipertrofică de pilor obţinute la examenului radiologic cu bariu sunt:

amputarea coloanei de bariu la nivelul piloruluiA. refluxul gastroesofagianB. încetinirea coloanei de bariuC.unde peristaltice puternice pe mica şi marea curburăD.stază gastrică mareE.

(pag. 2655)

C2541174. Forme clinice ale stenozei hipertrofice de pilor, în afara formei clasice, sunt:forme cu debut tardivA. forme subacuteB. forme hemoragiceC.forme precoceD.sindromul RoviraltaE.

(pag. 2656)

C2541175. Care sunt elementele pe baza cărora se stabileşte diagnosticul de stenoza hipertrofică de pilor?



examene de laboratorA. examenul radiologicB. examenul fizicC.tomografia computerizatăD.echografiaE.

(pag. 2656)

C2541176. Care sunt cauzele de deces în formele grave de stenoză hipertrofică de pilor?decompensare hepaticăA. denutriţieB. şoc hemoragicC.tulburări hidroelectroliticeD.bronhopneumonie de aspiraţieE.

(pag. 2656)

C2541177. În ce constă tratamentul iniţial în stenoza hipertrofică de pilor?perfuzii cu glucoză, ser fiziologic, vitamina KA. ingerare de lapte în cantitate redusăB. administrarea de antispasticeC.spălături gastriceD.alimentaţie rarăE.

(pag. 2656)

C2541178. Copiii cu stenoză hipertrofică de pilor, care nu au fost trataţi conservator preoperator necesită o pregătire preoperatorie constând din:

clisme evacuatoriiA. antibioterapieB. reechilibrare hidroelectroliticăC.spălătură gastricăD.vitamina KE.

(pag. 2657)

C2541179. Care este tipul de anestezie recomandat pentru stenoza hipertrofică de pilor?anestezie intravenoasăA. cu halotanB. rahianestezie înaltăC.anestezie generală, IOTD.cu sevofluraneE.

(pag. 257)

C2541180. Care este tipul de incizie preferat în stenoza hipertrofică de pilor?pararectală stângăA. longitudinală, mediană, supraombilicală, de 5-7 cmB. transversală sub rebordul costal dreptC.subombilicală în omegaD.KocherE.

(pag. 2567)

C2641181. Semnele clinice de referinţă pentru calcularea scorului clinic în boala varicoasă sunt:Lungimea dilatărilor venoase.A. Grosimea pachetelor varicoase.B. Durerea.C.



Edemul.D.Numărul pachetelor varicoase.E.

(pag. 2233)

C2641182. Diagnosticul diferenţial al boli varicoase se face cu:Hernia femurală.A. Edemul linfatic.B. Ulcerul de gambă din arteriopatiiC.Lipodistrofiile.D.Boala Pertez.E.

(pag. 2234)

C2641183. Tratamentul trombofebitei varicoase constă în:Repaos cu evitarea ortostatismului.A. Tratament medicamentos cu antiinflamatorii nesteroidiene.B. Prişniţ local şi ungvent heparinat.C.Tratament anticoagulant în toate formele.D.Tratament chirurgical de urgenţă.E.

(pag. 2236)

C2641184. Tratamentul de urgenţă a rupturii varicelor nu constă în.Repaos cu ridicarea membrului afectat.A. Bandaj compresiv.B. Hemostază chirurgicală.C.Plasarea unui garou proximal de ruptură.D.Sclerozare în urgenţă.E.

(pag. 2236)

C2641185. Tulburările trofice ce apar în fazele avansate ale bolii varicoase sunt:Ulcerul de gabmbă.A. Hiperpigmentaţia.B. Zone de atrofie albă.C.Scăderea temperaturii cutanate.D.Dermoepidermită.E.

(pag. 2232)

C2641186. Varicele congenitale nu apar în:Sindromul Raynaud.A. Sindromul scalenic.B. Sindromul Klippel -Trenonaud.C.Sindromul Paks-Weber.D.Aplazia congenitală a valvulelor venoase.E.

(pag. 2231)

C2641187. Auscultaţia în boala varicoasă nu pune în evidenţă.Suflu sistolic.A. Suflu la ridicarea membrului inferior.B. Suflu la ridicarea în ortostatism.C.Nu poate pune în evidenţă modificări patologice.D.Suflu diastolic.E.

(pag. 2234)



C2641188. Printre factorii generali ce nu sunt implicaţi în etiologia bolii varicoase primitive se numără:ortostatismulA. obezitateaB. sarcinaC.topografia venelor epifascialeD.valvulele insuficienteE.

(pag. 2231)

C2641189. Semnele clinice ale perioadei prevaricoase includ:Edem juxtamaleolar mai accentuat vesperal.A. Claudicaţia intermitentă.B. Greutate sau tensiune în gambă la ortostatism.C.Tulburări trofice.D.Prezenţa cordoanelor vricoase dilatate.E.

(pag. 2232)

C2741190. Ingrijirile postoperatorii ale sugarului operat pentru stenoza hipertrofica congentiala de pilor fara incidente intraoperatorii implica:

Plasarea în incubator incalzit, oxigenatA. Culcat în decubit lateralB. Ssonda nazo-gastrica mentinuta pentru 3-4 zileC.Alimentatia reluata dupa 6-8 ore de la interventieD.Administrarea de antibioticeE.

(pag. 2657)

C2741191. Simptomatologia în stenoza hipertrofica congentiala de pilor se caracterizeaza prin:Varsaturi albeA. Varsaturi imediat sau la 10-15 minute de la masaB. Stagnare în greutateC.Refuzul biberonului dupa varsaturaD.Vârsta debutului simptomatologiei în jur de 14-21 de zileE.

(pag. 2655)

C2741192. Semnele de certitudine pentru diagnosticul stenozei hipertrofice congenitale de pilor sunt:Palparea olivei pilorice sub rebordul costal dreptA. Canalul piloric filiform, alungit, situat central la radiografia cu substanta de contrastB. Staza gastrica mare la radiografia cu substanta de contrastC.Unde peristaltice puternice pe marea şi mica curbura la radiografia cu substanta de contrastD.Stagnarea substantei de contrast în stomac peste 24 de oreE.

(pag. 2655)

C2841193. Varsatura in stenoza hipertrofica congenitala de pilor:apare in jurul varstei de 2 luniA. este albaB. este in jet, explozivaC.se produce la 2-3 ore dupa masaD.poate contine striuri de sangeE.

(pag. 2655)

C2841194. Examenul obiectiv in stenoza hipertrofica congenitala de pilor poate decela:pliu cutanat lenesA. fata de batranB.



disparitia bulei lui BichatC.bombare hipogastrica cu contur de stomacD.palparea olivei pilorice sub rebordul costal dreptE.

(pag. 2655)

C2841195. Ionograma in stenoza hipertrofica congenitala de pilor arata:hiponatremieA. hipernatremieB. hipocloremieC.hipercloremieD.hipopotasemieE.

(pag. 2655)

C2841196. Semne radiologice de probabilitate pentru stenoza hipertrofica congenitala de pilor sunt:canal piloric filiform, alungit, situat centralA. staza gastrica mareB. stagnarea substantei de contrast peste 24 oreC.unde gastrice puternice pe marea si mica curbura in regiunea antralaD.imaginea de "cocarda”E.

(pag. 2655,2656)

C2841197. Sindromul Roviralta curpinde:hematemezaA. varsaturi cauzate de stenoza congenitala de pilorB. malformatii ale cailor biliareC.malpozitii eso-cardio-tuberozitareD.dextrocardieE.

(pag. 2656)

C2841198. Tratamentul medicamentos initial al stenozei hipertrofice congenitale de pilor include:prokineticeA. antispasticeB. anticoagulanteC.spalaturi gastriceD.perfuzii endovenoase cu glucoza si ser fiziologicE.

(pag. 2656)

C2841199. In caz de perforatie accidentala a mucoasei in cursul pilorotomiei extramucoase, se vor lua urmatoarele masuri:

reluarea alimentatiei per os la 6-8 ore postoperatorA. pastrarea sondei de aspiratie nazo-gastrica 3-4 zileB. lavaj gastric repetatC.administrarea de antibioticeD.observatia clinica atenta si repetata a sugaruluiE.

(pag. 2657)


chirurgicale_part5

Documents