" Nu te teme că se va porni cândva iubita ta împotrivă-ţi, ci mărturiseşte-i că o iubeşti... Când îi grăieşti cuvinte despre viaţa virtuoasă dă-i să înţeleagă şi îmbelşugatul har pe care această viaţă îl aduce şi scoate-i mai ales din suflet pe "al meu" şi "al tău". Când zice "al meu", spune-i şi tu: "Care sunt ale tale? Căci nu ştiu. Eu nu am nimic al meu. Aşadar, cum zici tu al meu ca şi cum toate ar fi ale tale?" Iar când ia ceva din cele ce sunt ale noastre şi mai vrea iar să mai răpească şi altceva, să-i îngăduim şi să-i spunem: "Da, ia-l, că-i al tău. Şi acela". Aşa să ne comportăm cu femeia. Căci mintea ei este mai copilăroasă. Şi chiar de zice "ale mele", tu spune-i: "Da, toate sunt ale tale, ba şi EU SUNT AL TĂU!"... Aşadar, spune-i: "şi eu sunt al tău, copilaşul meu. Aceasta mă sfătuieşte Pavel când zice că bărbatul nu mai are stăpânire peste trupul lui, ci femeia (I Cor 7,4). Dacă nu mai am stăpânire peste trupul meu, ci tu ai, cu atât mai mult eşti stăpână peste bunurile mele". Iar din cele ce îi grăieşti învaţ-o ca niciodată să nu mai zică "al meu" şi "al tău".... Şi niciodată să nu o chemi pe nume pur şi simplu, ci orice i-ai spune, fă-o cu dulceaţă, cu cinstea cuvenită, cu multă dragoste. Dă-i cinstea cuvenită şi nu va avea nevoie de cinste din partea altora. Preţuieşte-o mai mult decât toate şi laud-o pentru toate, şi pentru frumuseţe şi pentru priceperea ei... învaţ-o frica de Dumnezeu şi toate vor curge ca dintr-un izvor şi casa va fi plină de mii de bunătăţi." - Sf. Ioan Gură de Aur