Cyan Magenta Yelow Black

REVIST{ LUNAR{ DE CULTUR{ ±I CIVILIZA|IE

«Sufletul trebuie tratat ca pãmântul. Sã i se dea ce-i trebuie pentru a fi roditor! » (Constantin Noica), ,

Fondat la Sibiu � Anul I � Nr. 3

CENACLUL P{LTINI±August 2009 � 32 pagini

dela

2 lei

IMPACTUL SOCIAL

Num[r ilustrat de Rare§, Radu §i Constantin ILEA

� MIRCEA ELIADE note critice de Radu Vancu

� Dan Mucenic: Luxul lecturii lui Patrick Suskind

� Diaspora: Dan D[nil[� Dan Ioan Bogdan, poeme,

Ucenicul meu Casanova� Adrian Suciu: Terminus

(fragment de roman)� Ioan T[m]ian:

Sticlarul e un adev[r[t artist� Ioan Radu V[c[rescu: Spa\iul

B[r[ganului (geografie literar[)� Laz[r Z[han: Nevoia de filozofie

Foto: evz.ro

3 lei

«Sufletul trebuie tratat ca pamântul. Sã i se dea ce-i trebuie pentru a fi roditor!» (Constantin Noica )

Fondat la Sibiu n Anul II Septembrie 2010 n 32 pagini

Nr. 14

•poemepentr

udoamnaSanda(note

criticedeemiliaivancu)ii

•şuşote

liîn

noapte

(corneliuv.m

ihail)

•te

atruScurt(conSta

ntinturtu

rică)

•poezie(G

eorGeSranca,v

iorelSâmpetr

ean)

•arte

frumoaSe(c

riStianSerGiuia

nza

,mihailGaGea,v

ereşlevente

)•Gale

riauap:artiştiie

şenilaSibiu

•cenaclu

ldelapăltinişnr.14areiluStr

aţiid

inSibiulvechip

uSela

diSpoziţiededirecţiaJu

deţe

anădecultură,c

ulteşipat

rimoniu

NOICA poeme pentru doamna Sanda

(II)

Cyan Magenta Yelow Black

2e la

Septembrie2010

edIt

orI

Ale

SORIN TARA, SINGUR ÎMPOTRIVA TUTUROR

eugen dornescu

ŞUŞOTELI ÎN NOAPTE

Cadenţat, în ritm de toacă mănăstirească, slujind parcă la un altar laic, Nichita Stănescu repeta obsesiv: “perfecţiunea nu este preţuită”. Eram antrenaţi într-n maraton bahic, în care vinarsul părea că este doar pretextul haltelor cu revărsări spirituale ului-toare. Pendulam între Athene şi Cina, într-un pitoresc alai, pigmentat cu po-etese cu aspiraţii literare iluzorii, dar cu certitudini carnale. Sacrul Nichita le şoptea numitelor “păgâne ori ves-tale” fragmente de poezie erotică blagiană: “când scapără-n argintiul nopţii, pocalele de vin ca nişte ochi de fiară...”. Era inocent, diafan, tandru şi scormonitor printre istoriile ascunse şi neştiute ale poeteselor. Aparenta fri-volitate hedonistă a momentului era anulată de emiterile maestrului, im-punând laitmotimul predilect al nopţii: “perfecţiunea nu este preţuită”. Nu denunţa vreun puseu egolatru, ci doar durerea exprimată că arta adevărată este dispreţuită. Printre voleurile afec-tive şi zumzetul cupelor ciocnite, ge-nialul poet era ros de neîmplinirea unor categorii estetice. Le mai şoptea maestrul poeteselor “că numai ge-niile scriu poezie şi la maturitate, că normal, inefabilul fenomen, ar trebui îngheţat în adolescenţă”. Mă privea în miez de noapte şi-mi zicea că-s accep-tat lîngă seremisima sa persoană, prin bulă papală, că-s darnic şi aduc lichide din pivniţele Vaticanului. CE ONO-ARE SĂ-L FII CUNOSCUT! După EL, am citit poezie mai puţin. Am co-borât printre adolescenţi, dar nu am avut revelaţii speciale. Poate-s sucit şi sictirit, agasat de manierisme. Poate şi politicul zălud post-decembrist mi-a anulat pragul receptiv. Totuşi, luând pulsul burgului, mă bucură că un nomad princiar ca Văcărescu, atât de viril, posesiv, cu vorbele supuse unor alchimii uluitoare, mângâie hâr-tia. Apoi, m-au mai bucurat câteva extracţii din pedanteriile lui George Precup, care cu expresia lui angelică, mirată, parcă lipsită de sex, se întreabă nedumerit, de ce nu se poate trăi din scris?! Mai am o slăbiciune pentru un ignorat de cetate, tratat cu bunăvoinţă rece, dar care care bucură diaspora, cu arabescurile caligrafiate spumant, semnând Florin Predescu.

Fireşte, aştern aprecieri subiective, lâsând pe iniaţii academiilor multiple, mai nou atât de generoase în acordarea doctoratelor de tot felul, să rânduiască ierarhiile. Până una alta, tăcere, de ce să sculăm fraierii dacă dorm!

Corneliu V. MIHAIL

Scrisori de la Rio del SaduPietro Cutugnaru

Dragii mei,

Trecând deunăzi prin oraşul vostru, care va sa zică coborând eu de la munte pe-acolo cu treburi care nu sufereau amânare, şi fiind luat la întrebări de cititorii Cenaclului, din doi în doi paşi, cum că, „ce mai face cocoşul cel năzdrăvan, dar bine, domne, s-o spui chiar aşa pe şleau ?”, la care am răspuns mereu că ştie el ce face, pe el nu l-a atins criza, dar şi intrând în vorbă cu un literat despre răspândirea literaturii azi, în primul rând a poeziei, „nu se mai citeşte domne, poezie, ce ne facem ?”, şi luându-i eu la mişto pe aceia care sunt poeţi pe internet, unde îşi afişează cu mare în-credere în sine, sub comentariile de toată jena, de clasa a cincea aşa-zicând, numărul exact de comiteri lirice (unul şi-a numărat exact producţiunile, cică 557, din care a pus pe net 551 !; şi când te gândeşti că Kavafis a scris toată viaţa lui o sută cincizeci de poeme, din care, la sfârşitul vieţii, n-a mai recunt decât o sută şapte!), mi-am amintit ce spunea despre pricina aceasta un mare om de cultură din secolul trecut, mult iubit de mine şi „re-citit” (cum ar spune Matei Călinescu) mereu. Astfel, vorbind despre timpul poeziei (Note despre timpul poeziei, în Filosofia grădinii şi filosofia în grădină, eseuri despre teoria şi istoria esteticii), Ro-sario Assunto ne atrage atenţia că timpul poeziei este incompatibil cu însăşi noţiunea de consum: „Nu ar fi cu siguranţă o modali-tate de a recupera poezia, o modalitate la care unii par că ar vrea să recurgă, modalitatea de a pune însăşi poezia (desacralizând-o, cum se spune) în condiţia unui produs de consum: pe cutiile de chibrituri, mi s-a întâmplat să aud spunându-se uneori. Dacă este metaforă neghioabă cea, din păcate intrată în uz, conform căreia ar exista consumatori de artă, este mai rău decât neghiobie, este idioţie criminală să înlocuieşti cititorul cu un ipotetic consumator de poezie care se slujeşte de poezie; şi s-o arunci cât acolo după ce te-ai slujit de ea, aşa cum se aruncă batistele de hârtie; şi pe acest cititor – consumator să-l pui să ia locul adevăratului cititor: cel care întorcându-se mereu la timpul poeziei în el veşniceşte (este cazul să folosim această minunată locuţiune dantescă) propria finitate, proiectând-o în infinitul poeziei: în a cărei non-tranzitorie temporalitate orice fiinţă, în lectură, îşi oglindeşte propria tempo-raneitate trecătoare.”

De unde vine această tentaţie, „neghioabă”, cum o numeşte filosoful italian, de a folosi poezia, literatura, la modul arătat mai sus? Cred că totul vine de la dorinţa, comanda şi orgoliul unor funcţionari culturali, fie ei scriitori sau nu, activişti de ieri şi de azi, fie ei elemente din câmpul cultural comunist, totalitarist sau

capitalist, ca şi de la diverşi veleitari ai literelor, dornici de a se afla cât de repede şi de mult în gura pungă a concetăţenilor lor, în numele unei democraţii fără sare şi piper şi al unei perspective aşa-zis alternative de a face artă contextuală (contextul, cică, e la fel de important, ba chiar mai mult decât atât, decât arta în sine – şi atunci care mai e diferenţa dintre desenele şi versurile de pe pereţii toaletelor sau de pe asfaltul străzilor şi arta – artă ?). Apoi, fiecare orânduire cu scopul şi cu mijloacele specifice. La rigoare, nu-i nici o diferenţă între activiştii şi criticii proletcultişti care-i foloseau versurile lui Eminescu pe post de lozinci avangardist-muncitoreşti de cei care l-au folosit şi-l folosesc pe poet ca buzdugan al propri-ilor lor iluzii legionaroide. La fel cum nu-i nici o diferenţă între cei amintiţi înainte şi activiştii capitalişti de azi care, în numele unui rating sui-generis, în numele atotputernicei pieţe şi al retabilităţii, dar şi al unei iluzorii reveniri în câmpul atenţiei publice, cât mai aproape de notorietatea politicienilor, sportivilor şi curvelor de lux (aşa cum, se crede, erau scriitorii odată, într-un illo tempo-re – o, tempora, o, mores – amintit mereu cu infinită nostalgie), ataşează versuri pe pereţii tramvaielor, împart foi volante tipărite cu versuri pe stăzile oraşelor şi satelor patriei şi continentului sau ataşează texte poetice la menu – ul barurilor şi restaurantelor, că poate cetăţeanul cutare are chef de vreo două distihuiri sau trei strofe după ce s-a ospătat cu naţionala faimoasă ciorbă de burtă. Apoi, desigur, tirajul. Teoria ca teoria, dar tirajul ne omoară. Adică eficienţa, adică supunerea la legea fundamentală a capitalismului: nu contează ce şi cât produci, contează cât vinzi. Iar dacă nu vinzi (cum dracu să vinzi poezie !?), eşti out. Şi atunci te iluzionezi că e distribuţia de vină, că sunt editurile de vină, că e statul de vină, că e televiziunea de vină, că nu dă poezie la ştiri, sau măcar proză sau eseuri, că internetul e de vină, că atâţia veleitari ocupă site-urile ălea, şi sunt atâta de multe, încât nu se mai cunoaşte cetăţean de tovarăş, că e parlamentul de vină, că nu dă o lege în favoarea poeziei etc. Şi începi să răspândeşti poezie în public, de parcă ar fi apă plată, gogoşi sau presa locală gratuită. Şi zâmbeşti dulce la zâmbetele condescendente ale consumatorilor de poezie, scoşi pentru o clipă din vegeta(tiva) stare a consumatorilor de cizburgări, kebap şi mititei, cu ketchup (kitsch-up, cum am văzut scris pe o lozincă a zilelor noastre într-un local fast-food !?), maioneză şi muştar. Başca faptul că am putea numi acestă poezie, democratic, eficient, cu ideea unui rating în urcare spre genunchiul broaştei, poezia fast – food, că tot e vorba de consum, fie el şi pe timp de criză. Şi fiind vorba de criză, haideţi la poezie băieţi, că e gratis.

Recenta expoziţie a graficianului Sorin Tara de la galeria “Habitus” mi-a indus, ca de obicei când îi văd lucrările, un nou disconfort estetic major, o tulburare violentă a tuturor credinţelor mele despre o anumită zonă a artei contemporane, căreia pot să-i înţeleg, printre altele, toate obsesiile, capriciile, neputinţele, alienarea, limitele, angoasele, frustările, provocările, şocurile, deraierile, epatarea sau aroganţa. Numai că, în cazul lui Tara, toate acestea se manifestă înzecit, brutal şi agresiv, te lovesc în modul cel mai violent cu putinţă. Când întâlneşti un asemenea artist, prima reacţie este aceea de a în-cerca să-i faci un profil psihologic pentru a înţelege ce anume l-a zdruncinat atât de tare în copilărie, ce experienţe nefericite a suferit. Pentru că lumea pe care o plăsmuieşte el are dimensiunile unui coşmar apocaliptic, izvorât parcă din sămânţa tuturor nenorocirilor universale. Afişele expoziţiilor sale ni-l prezintă astfel: “Sorin Tara von Neudorf”, la care îşi adaugă, bizar, formu-larea “a subsidiary of V.1.K. 666” & associated to ARTLLAH AKHBAR”, un joc de cuvinte sugerat de strigătul de luptă al islamiştilor - “Allah Akbar” (“Allah este mare”) - probabil o asociere a numelui său şi a artei sale cu o luptă a două forţe disproporţionate numeric, el aflându-se de partea celor mai puţini, ca un erou care va apăra veşnic un crez, singur împotriva tuturor, dacă va fi nevoie. Majoritatea subiectelor lui Tara îşi declamă o aparentă conotaţie politică şi eşti tentat să-l analizezi din postura de contestatar vehe-ment al nedreptăţilor provocate de mai marii lumii. Politicul pare a fi doar un pretext, divagaţiile sale despre anumite evenimente politice constituie puncte de plecare pentru parabolele sale alambicate, adesea pigmentate cu elemente care pot trăda un discernământ fragil şi imprevizibil. Însemnele naziste, semiluna otomană, moscheea, Biblia sau Coranul, Jihadul, cruci, bombe, gloanţe, săbii şi topoare însângerate, spânzurători, lanţuri, vampiri, cătuşe, şobolani, şerpi, tancuri, explozii sau însemnele naţionale ale unor ţări alcătuiesc o recuzită năucitoare şi perculoasă, ca o armă de foc în mâna unui copil. CV-ul său conţine o informaţie conform căreia premiul DWS pe anul 2004 (un premiu acordat de Clubul oamenilor de afaceri din Ardeal) i-a fost acordat şi apoi anulat în ultimul moment de către preşedintele clubului de atunci, consulul german Peter Adamek, din cauza unui scandal provocat de folosirea “nepotrivită” a unui asemenea element într-o lucrare. Între noi fie vorba, anularea premiului a constituit pentru artist o victorie personală în nu-mele libertăţii de opinie şi de creaţie, mai importantă decât premiul în sine…

Sorin Tara face parte din tagma acelor artişti incomozi, mereu dispuşi să se joace cu focul. Totul în numele unei libertăţi fără frontiere. Arta sa poate să deranjeze deopotrivă oficiali, autorităţi sau chiar Biserica. Memoria unor personalităţi demult dispărute sau persoane publice actuale pot fi vizate în modul cel mai neaşteptat. El ne propune dialoguri atemporale cu baronul Brukenthal, cu Ştefan cel Mare sau Vlad Ţepeş, dând frâu liber imaginaţiei, contestând probele istorice, înlocuindu-le cu ficţiuni care întrec aproape mereu limitele acceptabilităţii. Teme ca “ Soluţia finală”, “Sfârşitul lumii” “Black Romania”, “Inutilitatea de a fi român”, “Apocalipsa pentru toţi”, “Opium”, “Stalingrad”, “Srebrenica” sau “Lebanon” îţi sugerează, doar prin simpla enumerare, preocupările sale pentru subiecte “fierbinţi”, mesajele sale contestând brutal părerile general acceptate, îndeosebi cele oficiale.

Tara preferă să lucreze pe dimensiuni mari, cel mai adesea folosind hărţi vechi sau planşe zoologice, anatomice sau botanice, conţinutul acestora con-stituind punctul de plecare al viitoarelor sale plăsmuiri. Desenul său, extrem de sugestiv, poate prea încărcat uneori, poartă o marcă personală evidentă şi răspunde unei năvalnice dorinţe de a spune tot, apăsat şi fără ocolişuri. Compoziţia în sine nu-i pune probleme deosebite, din moment ce spaţiile sale sunt populate generos, aparent fără o preocupare specială de dozaj al raportului gol-plin. Uneori, abordarea simetriei îi potenţează mai ales forţa mesajului decât nevoia de echilibru. Roşul este folosit ca o nevoie specială de a marca unele zone de interes şi de a sugera visceralul, surpriza, alături de negrul cu care haşurează febril sau îl foloseşte ca fond. Sorin Tara, la o vârstă încă tânără, are o operă în spate. Este momentul ca un critic de artă mai curajos să se încumete să-l analizeze mai amplu, chiar dacă îşi va asuma un oarecare risc. Pentru că, dacă vrei să scrii despre Tara, ca să-l înţelegi mai bine, trebuie să fii de partea lui într-o oarecare măsură, să împărtăşeşti măcar o parte din convingerile sale, ceea ce nu este prea simplu... Galerii impor-tante din ţară şi din străinătate l-au invitate să expună, mizând pe unicitatea şi imprevizibilul artei sale, asigurându-şi succesul de public. Contestat sau nu, respins sau ignorat, Sorin Tara rămâne mereu acelaşi, un artist singuratic ce pare că-şi trage seva din „flagelarea” continuă la care se expune prin arta sa atipică şi provocatoare. Aşa este el, probabil că orice laudă i-ar tăia o aripă. De aceea nu-l voi lăuda nici eu, dar îi remarc fără rezerve curajul, fantastica putere de muncă şi pasiunea totală pentru meserie.

3

e la

Septembrie2010

edIt

orI

Ale

Ceaslovul de la Izvoru

dan Mucenic

Note de boemă

Valentin leahu

Prietenii mei, scriitorii…

…Aşa se intitula una dintre emisiunile radiofonice dintre cele mai dragi mie, emisiune care mi-a alintat copilăria şi adolescenţa, alături de “Scriitori la microfon”, “Teatru radiofonic” sau “Tică şi Rică în dezacord cu ştiinţa”. Viaţa m-a adus alături de mulţi scriitori adevăraţi, unii dintre ei deveniţi deja clasici. (Orice nominalizare ar însemna începutul unei liste incomplete, şi, cum nu vreau să fiu nedrept din pricina uitării de moment, evit să numesc pe cineva anume.) Ei, aceşti oameni aparte, deţinători ai harului de-a clădi lumi după propriile reguli, dorinţe şi voinţi, par, la prima vedere, nişte indivizi întrutotul obişnuiţi, cu tabieturi şi hachiţe, cu haruri evidente şi defecte aşişderea. Se simt îmboldiţi să scrie, din câte am priceput eu, fiindu-le alături, de teama de a nu uita ceea ce au de spus – esenţial, adeseori - , dar şi dintr-o altă teamă, aceea de a nu fi uitaţi de cei din prejmă şi nu numai. Pariul lor, extreme de riscant, este unul cu eternitatea. (Din păcate, cei mai mulţi îl pierd, dar miza este mai importantă decât rezultatul final.) Am fost întotdeauna onorat să primesc cărţile pe care le-au scris de la aceşti prieteni ai mei. Cu autograf ori fără. Sau, măcar, să-mi spună de unde le pot cumpăra lucrările apărute. Uneori, am scris despre ele, sufocat de sentimental prieteniei, dar fără să fac mari compromisuri. Ţin minte să fi scris astfel despre volumele lui Ovidiu Ioaniţoaia, Constantin Stan sau Lucian Avramescu (na!, că mi-am călcat cuvântul dat mai înainte). Tot aşa, mă întristez când un prieten sau altul, care mă anunţă că-i va fi tipărită în curând o carte şi-mi promite că mi-o va oferi, uită să se mai ţină de cuvânt. Este cazul recent al volumului de proză scurtă scos de Horia Tabacu, de care am aflat că există deja dintr-o cronică scrisă de un alt vechi amic, George Cuşnarencu. Am înţeles, din rândurile acestuia din urmă că e vorba de o reuşită, şi asta m-a bucurat mai mult decât m-a întristat faptul că n-am intrat şi eu în posesia acestui volum de debut târziu. Dar viaţa alături de scriitori m-a mai învăţat că ei trebuie întotdeauna iertaţi, indiferent cât de greu ne-ar veni s-o facem nouă, muritorilor de rand. Aşa că nu sunt deloc supărat pe Horia Tabacu, ci, dimpotrivă, prin rândurile de faţă am dorit în primul rand să semnalez apariţia cărţii sale, despre care voi scrie, fără îndoială, atunci când voi intra în posesia ei. Despre scriitori se vorbeşte, din păcate, tot mai puţin în ultima vreme. Par a nu mai fi interesanţi pentru publicul larg. Altădată, nu foarte demult, se editau cărţi întregi de dialoguri cu, să zicem, Marin Preda sau Paul Georgescu (scriitor pe nedrept dat uitării). Astăzi, ierarhia vedetelor este cu totul alta (n-o comentez pentru a nu intra în polemici lipsite de vreo finalitate precisă). Nici măcar nu ştiu dacă e bines au rău. Gusturile noilor generaţii s-au schimbat. Însă asta num ă împiedică să-mi privesc cu drag prietenii mei, scriitorii încă în viaţă ori să-mi amintesc cu duioasă melancolie de cei care, premature sau nu, ne-au părăsit.

Am ales acest subiect deoarece mulţi neaveniţi aruncă vorbe triviale în spatele boemiei care şi aşa este pe cale de dispariţie. Boemul nu trebuie com-parat cu alt boem, ca să fac o parafrază la vorbele maestrului cuvintelor, Nichita Stănescu. Boemul trebuie să fie mai bun decât el însuşi.

Tot timpul, dacă nu se sparge oglinda în care se uită, o ia de la capăt şi povesteşte din viaţa lui minunată. Doar imbecilii pot fi deranjaţi de boemi. Pâcă, Pucă, Ahoe, mari dizidenţi ai boemei care cum spuneam e pe cale de dispariţie, îşi alegeau prieteniile după înţelesul lor. Gheorghe Dinică va rămâne un mare boem.

Unui mare talent nu i te adresezi vreodată cu „măi, beţivule”, că vei primi oprobriul public. Ştefan Iordache a fost şi va rămâne un mare boem şi naş al boemei de la Şarpele Roşu, pentru cine ştie ce a fost şarpele.

Talentul celui care vă relatează aceste gânduri poate fi oricând îndoielnic. Dar nesimţirea celui care nu înţelege că boema e o candelă amară e problema lui. Anecdotele cu boemi au făcut deliciul fiecărei epoci de trăire, bahică sau nonbahică. Inchiziţia nu tortura pe cineva pentru băutură. Se prea poate să le fi fost frică fraierilor de Dyonissos, zeul desfrâului. Iisus a schimbat apa în vin în Cana Galileii. Bla, bla, bla.

Cert e că boemii sunt mai fericiţi decât dobitoacele invidioase pe destinul clienţilor lui Bachus. Treaba lor, de trei ori! Treaba mea e să trec prin viaţa asta minunată aşa cum mă pricep şi am voie.

Am voie să scriu amintiri din boemă până când minunatul mentor al acestei rubrici, Horia Tabacu, îmi va da peste degetele astea două cu care săvârşesc, cu o umbră de umor, cuvinte care să le fie pe inimă boemilor. Bogdan Pietriş – amintesc oricând cu tristeţe împlinirea lui în ceruri – mă povăţuia să-i alung tristeţea cu poemul meu boem, care zice aşa: „Boema nu-i o simplă epopee,/ e o alunecare printre stânci,/ e o bibliotecă luată-n brânci/ şi-o sticlă comparată cu-o femeie./ Boema e o dragoste amară/ fără de care viaţa-mi n-are rost,/ bo-ema e o zi de post/ …apusul vinului în călimară”.

Asta e!

În toiul verii, când credeam că la „capitolul” manifestări culturale e mare penurie, se întâmplă un eveniment deosebit la Sibiu: Andrei Pleşu îşi lansează la Librăria Humanitas recentul său volum, „Note, stări, zile”. E întovărăşit de Ga-briel Liiceanu, nici nu se putea altfel, care-i prezintă cartea şi împreună strâng în subteranul mai răcoros al librăriei foarte multă lume. Unii gură-cască când au văzut că se încinge, la propriu, atmosfera au părăsit incinta, alţii,

colecţionari din snobism de autografe văzând cât costă cartea, au plecat şi ei, dar au rămas incredi-bil de mulţi interesaţi să asculte ce spun cele două somităţi ale actualei noastre elite intelectuale şi culturale. Le sorbeau vorbele, mulţi echipaţi şi cu repor-tofoane, caiete de notiţe şi aparate de fotografiat, ne mai având loc pe scaune stăteau pe jos sau, în picioare, neglijau lipsa de ventilaţie sau, cu atât mai bine, nici nu-şi dădeau seama de asta, dar nu puteau renunţa la ritual inteligenţei oferit de Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu. Evenimentul a fost pentru ei mai important decât faptul că echipa Gaz Metan Mediaş joacă pe stadionul din Sibiu sau decât faptul că în Piaţa Mare cântă nu ştiu cine. Iată dar, mi-am zis, un bucurat prilej de a spulbera pesimismul

celor ce cred că dezinteresul faţă de autenticele manifestări culturale e total. La întrebarea ce parafrazează titlul unei poezii de Alexandru Vlahuţă „Unde ni sunt visătorii”, de care avem atâta nevoie de ei fără să recunoaştem?, răspunsul poate să fie dat. „Visătorii” se află prin-tre aceşti tineri care au considerat lansarea unei cărţi semnată de Andrei Pleşu un ceremonial sa-cru la care e „obligatoriu” să participi. Prezenţa lor contrazice într-un fel chiar pe maestrul Pleşu

care spunea că nu modelele ne lipsesc, ci ucenicii. Domnia sa, plimbându-se prin Sibiu, a „desco-perit” probabil revista noastră în care susţineam nevoia de modele şi ne-a onorat polemizându-ne. Ne bucură încrederea în existenţa modelelor de astăzi, dar poate să vadă pe ucenici printre cei care ţin neapărat să-l asculte, printre „visători”. Existenţa lor e dovedită, metaforic vorbind, de cei prezenţi la Librăria Humanitas când şi-a lan-sat jurnalul. Dacă Andrei Pleşu, „visător” fiind odinioară, l-a simţit model pe Constantin Noica, mai e oare mult până când „visătorii” de azi să-l simtă mod-el pe Andrei Pleşu? Să fie vremurile astea chiar atât de maştere? Nu prea cred. Şi m-au făcut să spun aşa „visătorii”.

Frumoasa şi folositoarea zăbavă a cetitului cărţilor

Silviu Guga

4e la

Septembie2010

reSt

ItU

IrI

Emilia IVANCU

Trei poeme sub semnul depărtării: Constantin Noica-Sanda Stolojan

poetica unei prieteniiDar cum răspunde şi percepe Sanda Stolo-

jan această legătură cu spaţiul-timp? Dintr-un anumit punct de vedere, identitatea San-dei Stolojan este fracturată de departele şi aproapele ce îi adună şi îi desparte pe cei doi, dar şi pe cei mulţi, pe cei care se constituie în noi şi voi – Vlad Stolojan, Alexandru Paleo-logu, Nicola Steinhardt, Emil Cioran, Mir-cea Eliade, de exemplu. Într-una din vizitele de după înregistrarea celor 3 poeme, Sanda Stolojan revine în România în calitate de in-terpret, trimis şi vestitor al departelui, şi doar în pauze scurte se poate revedea cu Noica, după cum ea mărturiseşte:

Revenirea din noiembrie s-a desfăşurat în contextul tensiunii şi agitaţiei în care

mă aflam. Văratecul era departe, rămas pe undeva, pe o culme luminoasă – acum eram din nou pe pământ, în mediul prin excelenţă artificial al contactelor politice. Şi, pe de altă parte, în calitate de străină cu obligaţii profesionale s,şi în acelaşi timp româncă cu legături personale în ţară. Trecerea de la o identitate la alta mă ţinea într-o stare de tensiune care anula continuitatea regăsirii adevărate. M-am văzut cu prietenii între şedinţele de lucru sau seara târziu când eram liberă. Dinu a fost în continuare prezent. […] Eram supravegheaţi în mod vizibil, provoca-tor, cineva ne urmărea, ne aştepta la colţ, sau se aşeza la o masă vecină şi ne asculta conversaţia. Ţin minte privirea ironică a tipului din faţa Bibliotecii Centrale, când s-a uitat la ghetrele demodate ale lui Dinu.

În întâlnirea de la Văratic, care reprezintă momentul culminant de Begegnung, conţine va fi greu, după cum mărturisesc amândoi, de regăsit mai târziu. Noica şi Sanda Stolojan se vor întâlni şi în spaţiul departelui în câteva rânduri, mai precis la Paris, unde în 22 iunie,

acasă la Sanda şi Vlad Stolojan va avea loc întâlnirea memorabilă dintre Constantin No-ica şi Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, pe care încă nu-i cunoştea.

În acea întâlnire, ca şi în multele altele vi-itoare, a avut loc confruntarea dintre Noi şi Voi, dintre cei care îşi asumaseră exilul ex-terior şi cei care rămăseseră, precum Noica, pentru a-aşi asuma exilul interior.

Iată cum povesteşte Sanda Stolojan această întâlnire, care nu va fi una similară celei de la Văratic, ci una în care, deşi ideile se întâlnesc, graniţa rămâne, pentru că lipseşte, poate spiritul locului şi pentru că lumile se simt mai acut departe de acasă:

La 22 iunie, am organizat la noi acasă o întrevedere cu Monica şi Virgil Ierunca, ce nu-l cunoşteau pe Dinu. A fost un fel de mo-ment istoric. Noica a început printr-o lungă expunere cu accente de spovedanie, despre lucrările, ideile şi proiectele sale. A vorbit două ore şi a răspuns la întrebări. […] Noica nu şi-a schimbat demersul, a vorbit aşa cum vorbea la Bucureşti, fără să realizeze că, faţă de ceea ce se ştia la Paris despre noua politică culturală a lui Ceauşescu, […], înăsprirea măsurilor, planurile lui Dinu) un Institut de orientalistică sub conducerea lui Mircea Eliade etc.) păreau neverosimile, ab-surde, optimismul lui suna curios la Paris. […] La 24 iunie, am fost cu toţii la Mircea şi Cristinel [Eliade] în Place Charles Dullin. Mircea şi Dinu s-au regăsit cu entuziasm şi au vorbit neobosiţi până noaptea târziu, de-spre amintiri despre altă dată.

Pentru Sanda Stolojan, departele şi timpul istoric se anulau prin întâlnirile cu Dinu No-ica datorită relaţiei care presupunea ieşirea din spaţiul şi timpul istoric şi intrarea smerit,

lăturiş, în spaţiul ideilor şi al fiinţei. Când ea revenea în departe, aproapele era actualizat prin prietenii comuni – Emil Cioran, Mircea Eliade, Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca. La întâlnirile acestea ale tuturor, cu toate acestea, deşi lumile deveneau tangenţiale, ele nu se putea contopi însă în spaţiul pariz-ian. Cu toate acestea, despărţirea era la fel de grea. Plecarea lui Noica, însoţit de toţi la gară, din Paris în ultima acestei întâlniri is-torice se descrie astfel:

Dinu a plecat la 2 iulie. La fereastra va-gonului, Dinu a plâns – lacrimile îi curgeau pe obraz. Când trenul s-a pus în mişcare, Dinu a coborât privirea şi pe faţa lui a apărut o expresie de detaşare. Era deja departe de

noi, lumile noastre se despărţiseră. Vedem astfel cum întâlnirile dintre lu-

mile celor doi, dar şi ale celor două spaţii locuite de prieteni de o parte şi de alta se desfăşoară sub semnul pendulării între de-parte şi aproape, sub semnul despărţirilor şi al reîntâlnirilor foarte rare. Dacă între Noi şi Voi, privirea lui Noica se pleacă, în semn de despărţire, către Sanda Stolojan, unul dintre cele mai importante liante dintre cele două lumi, privirea rămâne fixată, chiar dacă ei nu se văd adeseori cu anii.

În momente de întâlnire, are loc epifania chipului, în termenii lui Emanuel Lévinas sau, cum Noica însuşi o numeşte, întâlnirea faţă către faţă. Dincolo de această metafizică a întâlnirii, a lui Begegnung, avem şi o metafizică a privirii în corespondenţa celor doi.

Sub metafizica privirii se manifestă prezenţa Celuilalt, iar spaţiul devine locul în care Celălalt este primit şi devine Tu. De-partele devine aproape, devine imediat, iar imediatul, aşa cum spune Lévinas, este o faţă

către faţă între o filozofie a transcendenţei şi o filosofie a imanenţei , care devine, prin Begegnung, o filozofie a împlinirii, materializată prin bucurie.

De fiecare dată când cei doi îşi scriu, evenimentul de deschide prin manifestarea bucuriei: „Sanda dragă, scrisoarea ta nu a fost numai o bucurie pentru mine, dar şi o surpriză” (7.09.1980, Păltiniş) , sau „Dinu, nu ţi-am scris până acum, iute aşa, dar să ştii că mi-ai trimis o carte care este o bucurie, mă încântă aproape la fiecare pagină, mă înviorează şi mă îmbogăţeşte […].”(24.03. 1974). Bucuria devine motiv pentru a fiinţa şi în poemele către Sanda, pentru că bucuria împlineşte fiinţa. Versurile următoare din al doilea poem pentru Sanda opun şi atitudinea celor din Vest, care au adoptat lupta făţişă împotriva Comunismului, pe când Noica a adoptat retragerea din lume de dragul bucuri-ilor interioare:

Nu ne cereţi mari mărturii istorice, căcidin nou istoria ne-a aruncat pe poteci şi

cărări,Cereţi-ne în schimb mărturii de bucurie în

această lume întristată de atâtea posibile şi lipsită de real.

Nu dintr-o îndârjire goală, cum vreţi voi,ci din bucuria asta de-a trăi şi crea va

ţâşni poate ceva,dacă e adevărată vorba lui Neagoe:

„Cine n-areîndârjire acela va vedea pe Domnul.”

Căci bucuriile noastre nu sunt desfătări deşarte

şi dacă unul se bucură de un automobil, altul de-a putea face poezie,

unul de o biată libertate, altul că se poate ruga lui Dumnezeu,

bucuria cea mai mare este că au reapărut bucuriile […].

Bucuria aceasta face parte din structura interioară a lui Constantin Noica, ce, aşa cum îl descria Emil Cioran într-o scrisoare către Sanda Stolojan, despre cum Constantin No-ica a descoperit Bucuria pentru că „Speranţa nu-i cu putinţă decât după ce ai trecut prin infern, iar Dinu este atât de impermeabil la dezgust, încât şi-ar păstra optimismul chiar şi după un sejur în paradis.” Prin acest tip de bucurii şi prin dialogul intelectualizat şi spiritualizat se conturează o gândire profund estetizată, transfigurată de experienţa întâl-nirii cu Celălalt. Efectul Celuilalt, pentru a-l parafraza pe Lévinas, este unul estetic asupra filosofului. Totodată, acest eu, mod-elat de estetica întâlnirii, este un eu confesiv, care se deschide dialogului, se dezveleşte prin rostirea mărturisitoare, cea care permite întâlnirea faţă către faţă, împlinirea epifaniei chipului. Astfel, la Bucureşti, imediat după întâlnirile de la mănăstirea Văratic, Noica se mărturiseşte astfel către Sanda Stolojan:

Eu sunt o umbră (cu câteva zile în urmă îmi spusese că este un om asupra căruia apasă un echivoc, un om într-o lumină neclară pentru ceilalţi) şi m-a rugat să nu-i iau apărarea, să nu explicitez nimic în privinţa lui – adăugând că lucrurile trebuie lăsate să treacă. A con-

- continuare din numărul trecut -

5

e la

Septembrie2010

reSt

ItU

IrI

tinuat spunând că este prezent fără să facă nimic şi că lucrul acesta era o binefacere – că se socoteşte un supravieţuitor din marea generaţie a lui Eliade şi a celorlalţi. Că aşa i-a fost soarta să inspire oamenilor încre-dere pentru că multora le-a adus, prin felul său de a fi, nenorociri, trăgându-i după el – dar acum e lăsat în pace, să gândească, să lucreze, şi a acceptat faptul că se consideră

o umbră şi că acest lucru. A fost o stranie mărturisire care m-a tulburat multă vreme.

În anii ’80 cei doi s-au văzut mai rar, con-tactul dintre cei dinăuntru şi cei din afară s-a rarefiat. În noaptea de 4 decembrie 1987, în casa Sandei Stolojan cădea un obiect greu, o hartă a României, înrămată.

La aceeaşi oră murea într-un spital din Sibiu Constantin Noica. Pentru Sanda Stolo-jan, a fost un semn misterios. La rândul ei, nu a murit decât la câteva săptămâni după realizarea volumului de corespondenţă din-tre ei. Prietenia, întâlnirea, le-a fost mereu marcată de semnul depărtării, după cum îi scria Sanda Stolojan lui Constantin Noica în decembrie 1980:

Dinule dragă,M-am gândit din nou, primind scrisoar-

ea din 11.11, ce stranii, ce şerpuitoare şi trainice sunt legăturile dintre unii oameni. Atunci când depărtarea te obligă să te gândeşti la lucrurile astea, ele devin şi mai vizibile, revelându-se ca făcând parte din destinul acelor oameni sortiţi să rămână sub semnul depărtării. Aşa suntem noi, tu şi eu, legaţi şi despărţiţi.

Din prietenia lor pusă sub semnul depărtării au rămas cu siguranţă multe lucruri. Citi-torului de azi i-au rămas poemele – ultimul fiind numit de Sanda Stolojan, Rugăciunea lui Noica , deşi acesta ca filosof, nu s-a mani-festat ca religios în scrierile filosofice.

Vom încheia aşadar cu ultimele versuri din cel de-al treilea poem – adresat direct ei, in-terpretarea finală rămânându-i cititorului:

Spune, dragă prietenă, celor ce ne îmbie să râvnim la mai multe libertăţi,că ne mulţumim, pentru o clipă,, cu

partea care ne e datăşi de – de nu ne-o fi trasă îndărăt şi

aceasta –ne vom ruga pentru cei din dreapta şi cei

din stânga,ne vom ruga cu fapta, ne vom ruga

cu intrarea noastră mai blândă în aprigul veac,

ne vom ruga cu văzduhul nostru încă nepoluat

şi cu măicuţele de la Suceviţa.

Notă! Comunicarea de faţă a fost prezentată în cadrul Conferinţei Internaţionale „Con-stantin Noica şi filosofia românească în se-colul XX” organizată de către Universitatea Jagiellonă din Cracovia, Polonia, 22-23 noi-embrie 2009.

Alături de NOICA Ideea şi iniţiativa editării unei noi reviste destinate culturii, la Sibiu, a pornit de la doi ziarişti profesionişti Valentin Leahu şi Eugen Jitariuc. Ceea ce doreau ei să facă, în urmă cu un an şi jumătate, părea o utopie, un proiect, după părerile multora, sortit eşecului. De unde pleca neâncrederea acestora? În primul rând de la titlu, apoi din cauza concepţiei şi structurii revistei şi nu în ultimul rând, lucru cel mai important, era lipsa fondurilor minime pentru o astfel de întreprin-dere. Să intitulezi o revistă cu numele „Cenaclul de la Păltiniş” părea, pentru mulţi o ambiguitate generatoare de confuzii, un nonsens. Termenul de cenaclu a intrat în conştiinţa oamenilor ca o reuniune a unui grup de scriitori, oameni de litere, artişti, cu un program estetic comun, cu idei şi gusturi artistice asemănătoare, o instituţie onorifică cu statut, scop şi destinaţie bine definită. O revistă este un alt fel de instituţie, cu totul diferită, ia nu poate fi un cenaclu. De aici a plecat confuzia. Iniţitorii revistei pentru a nu perpetua ambiguitatea, au avut ideea inspirată, de a pune întregul manifest al aces-teia sub semnul gândirii filosofice şi cultrale de excepţie a marelui Con-stantin NOICA, specificând că sintagma de Cenaclul de la Păltiniş are o semnificaţie simbolică, cu profund sens omagial destinat Cărturarului Noica. Acest fapt a dezambiguizat situaţia, dar a constituit o reală surpriză , stârnind reacţii diverse, de la entuziasm şi bucurie la neîncredere, nepăsare, ironie, declanşând chiar şi invidie, mai ales în cercurile foştilor discipoli ai Profesorului, cât şi în lumea presei de profil. S-au găsit şi voci de încurajare. O notiţă fugară ieşită de sub pana reputatului critic literar Alex. Ştefănescu care salută profesionalismul revistei, reprezintă pentru realizatori, un preţios îndemn. Reputatul ziarist N.I.Dobra, al cărui condei atunci când întâlneşte în lumea scrisului şi nu numai, impostura, diletantismul şi nonvaloarea, se transformă într-o suliţă otrăvitoare, a consemnat de la începutul apariţiei revistei, la fiecare număr în paginile cotidianului ,,Tribuna Sibiului” cronici obiective, într-un spirit critic exigent, sincer. Părerile domniei sale, care exprimau aprecieri pozitive, atât în ce priveşte concepţia numărului respectiv, cât şi calitatea colaborărilor, s-au constituit într-un autentic „barometru” valoric. În ciuda prezicerilor negative privind şansele de supravieţure ale revis-tei, (cei mai optimişti îi acordau o vaţă de maximum 3 luni) acum aceasta se află la numărul 14, iar în portofoliul redacţiei mai există încă multe materilale valoroase ce aşteaptă să vadă lumina tiparului. Este meritul colectivului redacţional, în frunte cu directorul general Val-entin Leahu, că a găsit resurse sufleteşti, matereiale şi financiare, acum în plină criză economică, dar mai ales etică şi morală, să menţină revista în stare de funcţionare. Am aflat cu regret, că o mare somitate culturală a României, din pleia-da Scolii de la Păltiniş, a calificat revista puerilă, cantonată în zona cenuşiului şi a veleitarismului. Cu tot respectul pentru valoarea incontestabilă a reprezentantului cul-turii de elită din Bucureşti, încerc cu modesta mea calitate de artist plas-tic sibian, să nu fiu de acord cu opiniile acestuI domn. Domnul, discipol al inegalabilului cărturar Constantin Noica, cred că a făcut aprecierile sus menţionte, pripit şi în necunoştinţă de cauză. Dom-nia sa nu cunoaşte că această revistă este destinată tinerilor, elevilor şi că este deschisă gândurilor şi spiritului lor. În acest sens redacţia şi-a propus să ofere, talentelor şi valorilor autentice din rândurile acestora, în paginile revistei un spaţiu gene-ros, o tribună, unde să şi poată exprima liber ideile, creaţia, unde să întâlnească problematica specifică generaţiilor ante şi post-decembriste. Societatea actuală românească, neglijează dintr-un tembelism caracter-istic perioadei de tranziţie schizofrenică pe care o traversăm de mai bine de 20 de ani, problemele celui mai important segment al său, tineretul. Cenaclul de la Păltiniş, este în concepţia realizatorilor săi, mai mult decâ o revistă, care încape oricum, bine merçi, în revuistica actuală din România, şi nu calcă pe nimeni pe picioare, este un gen de Şcoală în spiritul celei visate de Constantin Noica. Aici elevului care citeşte sau scrie în revstă, nu i-se dau lecţii, el este lăsat să întoarcă, după puterile lui, gândul asupra gândului, deci să aibă idei. Conţinutul acestora poate să-l exprime prin cuvintele lui. Mai mult, aceste idei pot fi preluate de către profesori, fără să fie acuzaţi de „ furt de inteligenţă”. În acest context repoduc o „ mirare” exclamativă, dar şi admirativă a lui Noica: -„ Ce lovitură stranie dă Heidegger lumii contemporane! Într-un ceas când nimeni nu mai crede în cuvânt şi limbă, ci în comunicare şi limbaj, (parcă se potriveşte de minune şi cu ceasul timpurilor noastre) el spune totul (tehică, de exemplu, ca şi altceva) prin cuvinte, ba încă prin cuvintele sale.” Hai să-i lăsăm, domnilor savanţi ! pe elevi şi pe tineri să spună totul, prin cuvintele lor (chiar şi în presă) fără a le socoti puerile...

„E în noi ceva mai presus decât noi înşine” Constantin Noica citându-l pe sfântul Augustin ajunge, ca şi acesta, la o constatare mai mult decăt surprinzătoare. Acel ceva mai adânc decât noi înuşine este investiţia dumnezeiască pe care El demirgul a făcut-o în noi cu bunătatea-i nemărgnită. Este harul de a face ceva ce depăşeşte puterea

noastră de înţelegere, de a intui sensul magic al noutăţii. Plecând de la această întrebare-mirare, căci la Noica toate întrebările erau concomitent şi mirări, intrăm pe teritoriul labirintic al Fiinţei, în filosofie pură. Nu-mi asum înclinaţii spre filosofie dar Îndrăznesc o fi-losofare, (care nu se confundă cu filosofia) despre noutatea în artă. „Eşantionul” pe care îmi voi aplica „întrebările-mirări” este capodop-era marelui nostru Constantin Brâncuşi „ Cuminţenia pământului”, creaţie în jurul căreia filosoful Constantin Noica a construit cea de a treia introducere în „ Devenirea întru fiinţă”, care de fapt este, în ultimă instanţă, o întrebare şi un răspuns, despre Fiinţă. În lucrarea „ Cuminţenia pământului”, Brâncuşi a „ intuit” sensul mag-ic al noului. Dumnezeu l-a înzestrat cu harul divin de a zămisli plăsmuiri care depăşesc puterea noastră de înţelegere. „Cuminţenia pământului”, cunoscută în occident şi extremul occident, ca „Înţelepciunea pământului” spre exemplu pentru Noica, constuie o simbioză ciudată între urâţenie şi frumuseţe, între simetrie şi asimetrie. Această alcătuire este o posibilă reprezentare concretă a ideii abstracte ce defineşte procesul devenirii Întru Fiinţă, în timp ce Venus de Milo reprezintă devenirea împlinită, ideală. Modul de gândire în sculptura lui Brâncuşi este „ acel ceva mai adânc decât noi înşine”. În „ Sărutul”, artistul demiurg, realizează acea unire a celor două entităţi umne separate, bărbatul şi femeia, într-un tot indestructibil refăcând unitatea originară a vieţii. Comparată cu celebrul „Sărut” al marelui Rodin, lucrare ce exacerbeză latura carnală a sărutului, opera brâncuşiană câştigă în plan conceptual, abstract, filosofic, fiind în totalitate nouă.

Eminentul istoric de artă Virgil Vătăşianu, pentru a ilustra cât mai sug-estiv ideea de monolit, pe care sărutul o determină în plan cosmic, pro-pune o experienţă virtuală: ambelele lucrări să fie prăvălite de pe vârful unui deal. Cu siguranţă , „Sărutul” lui Brâncuşi va ajunge jos la poalele dealului, întreg. Acest lucru este posibil datoriră îmbinării perfecte ale celor trei com-ponente definitorii ale operei de artă: concepţia, viziunea şi limbajul. Brâncuşi a intuit ideea, nerostită până la el, că arta concepută după pre-ceptele vechi nu mai corespunde timpului său, fiecare artist avâd datoria să caute modalităţi noi de exprimare artistică. Arta, pentru Brâncuşi, nu trebuie să se rezume la interpretarea realităţii, să oglindească aspectele ei definitorii oricât de importate ar fi acestea, ea trebuie să foreze în adâncul fiinţei umane, să exragă de acolo grăuntele de divinitate, acel material preţios asemenia aurului, cu care aceasta a fost înzestrată de către creatorul universal. Petru Ovidiu DUMBRĂVEANU

6e la

Septembie2010

etA

JerA

CU

eV

eNIM

eNte

Cititorul de cărţi

Sătul să tot aştepte „gloria literară” după prima carte, Gabriel Cazan (autor de romane SF) iese în faţa noastră cu „Încă o şansă...” (Ed. Tiparg, Piteşti, 2009). Nu m-aş fi oprit asupra acestui volum (mai ales science-fiction, deci neconcordant cu scopul acestei rubrici) dacă nu mi-ar fi atras atenţia o idee precizată în primele pagini: aceea că planeta Pământ este, de fapt, o fiinţă vie, nu un simplu corp ceresc, aşa cum am fost învăţaţi să credem până acum. Mi-am amintit de o discuţie a mea cu dr. Mihai Pop (vezi cartea „Să ne naştem de Sus”, Ed. Singur, Bucureşti, 2000), pe care o rezum doar la cele de mai jos:

„Ştefan Doru Dăncuş: „M-am gândit deseori la relaţia om-planetă, mi-am imaginat Pământul ca pe un organism viu: există vreo legătură între om şi planetă, o comunicare vie, ca de la fiinţă gânditoare la fiinţă gânditoare?

Mihai Pop: Nu-i rea ideea. Una din pietrele de hotar ale fiinţei umane, una din cele mai importante esenţe este dragostea faţă de Pământ, suntem legaţi genetic de el.

Ştefan Doru Dăncuş: Să înţeleg că spaţiul în care te naşti (te întrupezi) este vital în dezvoltarea ulterioară? De exemplu noi, care ne-am născut în Maramureş, nu vom putea crea la întreaga capacitate decât acolo?

Mihai Pop: Nu eşti departe de adevăr: izvoarele naturale desenează structura comportamentală a omului. Totuşi, posibilităţile de adaptare la alt spaţiu geografic nu ne sunt limitate, doar că această adaptare necesită un consum de energie în plus. Mobilitatea cu care se trece dintr-o zonă în alta, mod-elarea ulterioară, de fapt, diferă de la individ la individ…”

Desigur, ideea lui Gabriel Cazan nu este nouă. O putem găsi oricând în scrierile aztece, incaşe, sumeriene ori, de ce nu, în “Legendele Olimpului”. Am putea merge mai departe cu sursele, dar ce rost are? De-a lungul timpului, Biserica (nu contează ce orientare!) ne-a ascuns Adevărul. Oamenii de ştiinţă l-au ignorat, iar politicienii l-au muşamalizat. Toţi conducătorii planetei şi-au dat mâna în secret şi ne-au ţinut în întuneric.

“Încă o şansă...” nu este un roman “tare”, cu succes de casă; demonstrează, însă, faptul că omul se trezeşte. E o poveste simplă care porneşte pe un plan narativ, se continuă în trei planuri, se reduce la final la două şi redevine unul singur când personajele principale devin un grup de personaje. Cine are bunăvoinţa de a trece peste corectura dezastruoasă a cărţii, poate sesiza mânia şi, totuşi, altruismul apocaliptic al autorului care, pentru a percuta mai repede marea masă a ignoranţilor, oferă o încheiere fericită, punându-şi eroii în postura de a re-crea o lume, o planetă pe care oamenii au distrus-o.

“Încă o şansă...” îşi merită titlul de “carte”, de-ar fi să ne luăm chiar şi numai după eventualitatea devenirii ei scenariu de film – ceea ce nu e exclus.

Nu ştiu dacă George Corbeanu este un debutant sau a mai editat şi alte cărţi până acum, însă volumul de proză scurtă “Dreptul de a sta” (Ed. Dominor, 2009) a fost atât de provocator încât l-am citit până la capăt, renunţând la lectura “alternativă” pe care o practic. Cele mai interesante texte mi s-au părut cele ce deschid volumul, respectiv “Paty”, “Un pârâu fără apă”, “Dreptul de a sta” şi “Poveste cu o fată”. Celelalte şase, deşi scrise fără cusur, au o finalitate cu “poantă”, ca să zic aşa, apropiindu-le ca stil de proza unor Sorin Teodoriu, Liviu Jianu ori Nicolae Iştoc. Oricine poate observa că am folosit aici nume de autori despre care nu se ştiu prea multe sau chiar nimic, ceea ce nu înseamnă că ei sau opera lor nu există. Spun asta pentru că şi George Corbeanu, datorită slabei mediatizări, poate fi adăugat în continuarea acestei liste imaginare.

Poate că autorul despre care vorbesc este mai sfios ori îi lipsesc mijloacele de a se autopromova, dar nu cred că este un naiv. Prozele sale sunt realizate exemplar şi lucrare după canoanele estetice ale postmodernismului, cu toate că din ele răzbat, uneori, respiraţiile unor Giovanni Papini sau, rămânând în ograda noastră, Cezar Petrescu (mă refer în special la “Baletul mecanic”) al celui din urmă.

Una peste alta, dacă ai pus mâna pe “Dreptul de a sta”, sigur n-o mai laşi până n-o isprăveşti. Pentru cei interesaţi de achiziţionare, iată o posibilitate de contact: redactia@dominor.ro sau www.dominor.ro.

Cartea de „cronici stresate”, „Anticanonice” (Ed. Tritonic, Bucureşti, 2009) a lui Felix Nicolau poate părea, la prima vedere, o joacă frugală, un fel de „Nu” al lui E. Ionesco. Devastat şi doritor de o evaziune într-o zonă dezinhibată de „canoane”, Felix Nicolau a călcat în picioare obedienţa feudală a criticii literare, trecând curajos un prag periculos: a propus (multora? puţinora?) un volum de recenzii care (posibil) poate deveni „pragul de sus” al carierei sale în domeniu. E greu să ieşi de sub aripile ocrotitoare ale unor nume critice mari care au scris, la viaţa lor, niscaiva „istorii ale literaturii” şi care, deconectate de la gura de oxigen oferită de „tinerele speranţe” de după ’89, s-au cantonat în promova-rea congenerilor, după dictatoriala sau regala spunere „noi şi altceva nimic”. Nu greu – riscant.

Personal, îl văd pe Felix Nicolau un fel de Dan Silviu Boerescu de pe vremea „ArtPanorama”-ei, cu diferenţa că Boerescu venea atunci pe o piaţă dezechilibrată, iar Felix Nicolau vine după ce „vechii” au preluat (again!) puterea – cam ce-am păţit noi, tinerii, „făcătorii revoluţiei”, după fatidicul an 1990, când s-au întors comuniştii.

„Anticanonice” a fost cam lăsat de izbelişte şi de cei pe care autorul miza la Târgul de Carte „Gaude-amus” de anul trecut, unde i-a făcut lansarea şi de unde am plecat cu o dilemă: cum, când ai circa şaptezeci şi cinci de indivizi despre operele cărora scrii, să apară la lansare vreo opt?! Căci restul audienţei a fost cu totul alta (scriitori pe care nu i-a „prins” în insectarul tipărit).

O veche forumlă comunistă zicea aşa: „Fără a evidenţia meritele tovarăşului... etc. etc., pot aprecia... etc. etc.”. De dragul de a cadra cu umorul abscons, dar de care ar trebui ca autorii să se teamă, spun: fără a acorda note exagerate unui volum „de încercare”, pot afirma că Felix Nicolau a realizat (poate involuntar!) un volum complet în sensul că printre cei „nominalizaţi” se distinge, la capitolul final, „critica literară”.

Sincer, cred în steaua lui, chiar dacă asta implică dispariţia fizică a unor „dinozauri” despre care Nicolae Breban vorbeşte cu milă în „Trădarea criticii”. Nădăjduiesc deci să nu sucombe, ca D. S. Boerescu, între cracii vreunui conjunctural (sau oportun?) „Playboy”.

Ştefan Doru Dăncuş

Semnale editoriale

Horia Tabacu DRUMUL PÂNĂ LA PIAŢA ROMANĂ Editura Kron-Art , 2010

7

e la

Septembrie2010

etA

JerA

CU

eV

eNIM

eNte

Revistă editată de

«Asociaţia Cenaclul de la Păltiniş»

înscrisă în Registrul special al asociaţiilor şi fundaţiilor existent

la judecătoria SIBIURevista Cenaclul de la Păltiniş deţine la Biblioteca Naţională a României codul

ISSN: 2066-7957

REDACTOR ŞEF:VAleNtIN leAHU

COORDONATORI: eugen Jitariuc (programe), Silviu Guga (literar), dan Mucenic (editorial) George Macovei (spiritualitate) , eugen dornescu (arte plastice), ovidiu Calborean (secretar general de redacţie

SENIORI EDITORI: Simona radu, Silviu tudor Saladjiar, lazăr Zahan

COLEGIUL DE ONOARE: Ioan Cărmăzan, Horia tabacu, dan Mucenic, Mirela Gruiţă, doru roşca, CoNSIlIUl JUdeŢeAN SIBIU, Petru ovidiu dumbrăveanu, Corneliu V. Mihail, N.I. dobra, ovidiu Calborean, eugen evu, dumitru Augustin doman, octavian Hoandră, Constantin Necula, romeo Petraşciuc, octavian Marin, rareş Jitariuc

CORESpONDENţI SpECIALI: ela Coţoban(Spania) ovidiu Paulescu (roma, Paris), dan dănilă (Germa-nia), Pietro Cutugnaru (rio del Sadu)

REDACTORI: Cristina Ana-Maria leahu, Sabrina Ştef, Petre Ciobotea, Florin Miloşan, Csinka ovidiu, Florin Pârvu, denis leonard Calotă

RELAţII ŞI SCRISORI:valentin.leahu@gmail.com | cenacluldelapaltinis@gmail.com | tel.: 0745.335.192

Textele şi ilustraţiile din această revistă sunt considerate donaţii ale autorilor prin liberă consimţire şi nu intră sub incidenţa drepturilor de autor . Responsabilitatea textelor aparţine semnatarilor.

Cyan Magenta Yelow Black

REVIST{ LUNAR{ DE CULTUR{ ±I CIVILIZA|IE

«Sufletul trebuie tratat ca pãmântul. Sã i se dea ce-i trebuie pentru a fi roditor! » (Constantin Noica), ,

Fondat la Sibiu � Anul I � Nr. 3

CENACLUL P{LTINI±August 2009 � 32 pagini

dela

2 lei

IMPACTUL SOCIAL

Num[r ilustrat de Rare§, Radu §i Constantin ILEA

� MIRCEA ELIADE note critice de Radu Vancu

� Dan Mucenic: Luxul lecturii lui Patrick Suskind

� Diaspora: Dan D[nil[� Dan Ioan Bogdan, poeme,

Ucenicul meu Casanova� Adrian Suciu: Terminus

(fragment de roman)� Ioan T[m]ian:

Sticlarul e un adev[r[t artist� Ioan Radu V[c[rescu: Spa\iul

B[r[ganului (geografie literar[)� Laz[r Z[han: Nevoia de filozofie

Foto: evz.ro

Librăria HUMANITAS

lansare de carte

NIU HERIŞANUeditura printATU

Ochelarii Mamei Mari

Această publicaţie apare şi prin sprijinul imediat al -Consiliului Judeţean Sibiu, prin Centrul Cultural Interetnic TransilvaniaS.C. Eurofoam S.R.L.

TIpARuL ExECuTAT LA TIpogRAfIA NobLESS:SIbIu, STR. NICoLAE băLCESCu 12TEL/fAx: 0269/ 21.80.60, 0269/21.13.52

REvISTA CENACLuL dE LA păLTINIş ESTE LAuREATă îN ANuL 2009 A dIpLomELoR dE ExCELENţă dIN pARTEA bIbLIoTECII NAţIoNALE A RomâNIEI şI dIRECţIEI dE CuLTuRă CuLTE şI pATRImoNIu- SIbIu

NumăR ILuSTRAT Cu CăRţI poşTALE dIN SIbIuL vEChI, puSE LA dISpozIţIA REdACţIEI dE dAN NANudTp - LAuRENţIu TomA

pagini realizate de Petre Ciobotea şi Florin Călin Miloşan

Din sumarul revistei TRANSILVANIA nr. 6 / 2010

• Maura Giura - Lectura în Trans-ilvania secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea

• Dumitru Vlăduţ - Retorica de comemorare la Vasile Pârvan

• Nicoleta Chicinaş - Fascism, hitler-ism, şovinism şi democraţie între autenticitate şi faţadă

• Andrei Terian - G. Călinescu şi sttetismul “pozitiv“

• Cristina Popescu - Elogii în defen-siva avangardei literare româneşti. Critica, mitul şi “echilibrul din-amic”

• George Neagoe - Un cerchist în po-lemicile cultural-politice din 1944

• Angelo Mitchevici - Romanul şi nostalgia

• Premiile USR, Filiala Sibiu 2009

8e la

Septembie2010

GA

lerI

A U

AP

Mihail Gagea

Nunta din Caana

Iisus Hristos

Cin

a ce

a de

tain

ă

Maica Domnului cu Pruncul

IIsus şi cei 12 apostoli

Repertoriul imagistic al icoanelor lui Mihail Gagea este cel neobizantin românesc. Gagea nu copiază icoanele ci le prelucrează conform ideilor şi sentimentelor trăite în prezenţa lucrărilor sale. Petre Ovidiu DUMBRĂVEANU

Cyan Magenta Yelow Black

9

e la

Septembrie2010

GA

lerI

A U

AP

Cristian Sergiu Ianza

Născut la Lupeni, la 5 ianuarie 1958. Absolvent al Academiei Naţionale de Artă Nicolae Grigorescu, Bucureşti, secţia ceramică, promoţia 1985.A studiat printre alţii cu: prof. Lazăr Florian Alexie, prof. Lucia Ioan, prof. Lucia Neagu.Membru al U.A.P. din România, membru IAA-AIAP UNESCO, membru BBK în Germania.Web: http://cristianianza.blogspot.comE-mail cristian_ianza@yahoo.comBlog: http://cristianianza.blogspot.com

Cyan Magenta Yelow Black

10e la

Septembie2010

lUXU

l le

CtU

rII

Pe malurile râului Liffey

Dan Mucenic

Zicere în trecere

Dublinul este străbătut de un râu, Liffey, care se varsă în Marea Irlandei. Acesta împarte capitala Irlandei în două zone – cea nordică, cu populaţie preponderent muncitorească şi, în general, mai sărmană, şi cea sudică, locuită de cei avuţi. Am locuit, nu demult, în partea sudică a oraşului, aproape de cheiul râului, pe care l-am străbătut la toate ceasurile zilei. Nu este din cale-afară de aglomerat, însă acolo am întâlnit singurii irlandezi gânditori (sau măcar lăsând această impresie) văzuţi de-a lungul zilelor trăite printre ei. Povestirea „O întâlnire”, din volumul „Oa-menii din Dublin” de James Joyce, istoriseşte o aventură de-o jumătate de zi petrecută în această zonă, unde se află şi portul oraşului. Este un alt text tipic acestei culegeri admi-rabile de povestiri, care se lasă greu desci-frat. Personajele lui Joyce nu ştiu să viseze sau, atunci când o fac, traversează veritabile coşmaruri. Dar niciodată nu visează cu ochii deschişi. Sunt extrem de legate de lucrurile concrete, de ceea ce văd şi de ceea ce aud. Câteodată li se întâmplă lucruri inexplica-bile, de care nici nu vor să aibă cunoştinţă. De-aici prinde a se întrupa misterul prozelor sale: dintr-o anumită absenţă, voită, a el-ementului esenţial, care trebuie, apoi, recom-pus de cititor. Avem de-a face, în fond, cu mişte enigme, oferite spre dezlegare. Nu cred că exerciţiul de imaginaţie pe care vi-l voi propune este din cale-afară de dificil. El nu presupun decât o incursiune în propriul nostru fel de a fi. Joyce este, cum se zice azi, un scriitor care personalizează lectura acelora care îndrăznesc să-l parcurgă. Fiecare dintre aceşti lectori îl poate lua în posesie. Oricare se poate transforma în erou, şi vă asigur că avem cu toţii loc în imensitatea de posibilităţi de interpretare pe care ne-o oferă scrierile sale. Povestitorul este un adolescent. Elev al unei şcoli confesionale, nu de stat - unde se

practica, pe-atunci, bătaia. Citeşte mult, dar, pentru a fi în rând cu toţi ceilalţi, acceptă să se şi joace, fie şi de-a Vestul Sălbatic, de-a pieile-roşii. „Aventurile relatate în literatura Vestului Sălbatic erau departe de firea mea – se mărturiseşte naratorul –, dar, cel puţin, îmi deschideau porţi către evaziune.” De aceea, depăşind pragul acestor lecturi, intra şi el în joaca propriu-zisă: „Un spirit de nesupu-nere se răspândea printre noi şi sub înrâuri-rea lui se ştergeau deosebirile de cultură şi de temperament. Ne uneam în bande – unii cutezători, unii în glumă şi unii mai mult de teamă; dintre aceste piei-roşii fără tragere de inimă, care se temeau să nu pară studioşi sau lipsiţi de vigoare, făceam parte şi eu.” Istorisirea continuă, netedă şi aparent seacă. Un băiat este prins, la şcoală, cu una dintre cărţile de aventuri savurate şi de toţi ceilalţi, dar nu păţeşte nimic, fiind doar atenţionat. Însă momentul acesta îl marchează pe băiatul care povesteşte. „Parodiile de lupte din fiec-are seară mi se părură în cele din urmă la fel de plicticoase ca şi rutina şcolii din fiecare dimineaţă; doream să trec prin aventuri re-ale. Dar prin aventuri reale, îmi ziceam, nu trec cei care stau acasă; ele trebuie căutate în lumea largă.” Apropiindu-se vacanţa de vară (era începu-tul lui iunie), trei colegi – între care, fireşte, şi protagonistul – se decid să rupă „monoto-nia vieţii de şcoală” şi să chiulească într-o zi de la cursuri. Decid unde să se întâlnească (la Podul Canalului), cum să scape de vreo eventuală pedeapsă (învoindu-se de la ore), precum şi suma de bani cu care ar fi trebuit plecat la drum. Zis şi făcut. Dar unul dintre ei nu mai vine, probabil, de frica profesorilor sau a părinţilor, aşa încât doar povestitorul, împreună cu un anume Mahony, plecă la drum. Cei doi pornesc să colinde prin zonă, fără să li se întâmple nimic notabil până când, osteniţi şi cu gândul de-a se întoarce la timp acasă, se opresc pe un dâmb, în mijlocul unui şes. Atunci se aporopie de ei „un om”. „Mer-

gea cu o mână în şold, iar în mâna cealaltă ţinea un baston, cu care lovea uşurel iarba. Era îmbrăcat jerpelit, într-un costum negru-verzui, şi purta o pălărie înaltă şi rotundă, pe care noi obişnuiam să o numim jerry (oală de noapte, în argou – n.m.). Părea să fie destul de bătrân, căci mustaţa îi era sură. (...) Venea spre noi foarte agale, lovind mereu iarba cu bastonul – şi aşa de încet mergea, încât eu credeam că se uită după ceva prin iarbă.” Ajuns în dreptul celor doi băieţi, trecătorul îi salută şi se aşează alături de ei. Aduce vorba de vreme şi, mai apoi, de literatură. Îi întreabă dacă au citit baladele patriotice ale lui Thomas Moore sau romanele lui Walter Scott ori Lord Lytton. Puştiul povestitor le citise, camaradul său – nu. De-aici străinul trase concluzia că primul este un cititor pa-sionat, aşa cum şi el era, în vreme ce al doilea „preferă jocurile”. Vine, apoi, vorba de fete, pe care tot bătrânul o aduce, susţinând că „pe vremea când era ca noi avea o mulţime de drăguţe”. Mahony mărturiseşte că el ar avea trei asemenea fetiţe, în timp ce naratorul spune că nu are niciuna, dar nu este crezut. „Atitudinea lui în această privinţă mă miră, părându-mi-se ciudat de îngăduitoare pen-tru un om de vârsta lui. În inima mea gân-deam că ceea ce spusese despre băieţi şi de-spre drăguţe era foarte rezonabil. Dar nu-mi plăceau vorbele astea în gura lui şi mă între-bam de ce în vreo două rânduri se înfiorase, de parcă s-ar fi temut de ceva sau i s-ar fi făcut dintr-o dată frig. Pe când vorbea înainte, am băgat de seamă că pronunţa corect, ca un om cultivat. Începu să ne vorbească despre fete: ce păr frumos şi mătăsos au şi cât de catife-late le sunt mâinile, şi că nu-s toate fetele aşa cuminţi cum par, dar n-ai cum să ştii. Spuse că nimic nu-i plăcea mai mult decât să se uite la o fată tânără şi drăguţă, la mâinile ei fine, albe, şi la părul ei moale, frumos. Îmi făcea impresia că repetă ceva învăţat pe de rost sau că, atras ca de-un magnet de unele din-tre cuvintele sale, gândurile i se roteau încet

în aceeaşi sferă. Uneori, vorbea ca şi cum ar fi făcut aluzie la fapte cunoscute de oricine, iar alteori cobora glasul şi vorbea misterios, de parcă ne-ar fi împărtăşit un secret pe care dorea ca nu cumva să-l audă şi alţii. Repeta iarăşi şi iarăşi aceleaşi fraze, cu mici variaţii, învăluindu-le în glasul lui monoton. Eu îmi ţineam privirea aţintită spre poalele dâmbu-lui, ascultându-l.” Paragraful de mai sus este extrem de important pentru înţelegerea întregii pove-stiri. Dar, cum mai spuneam, amănuntele cu care îşi presară Joyce textele, ca din întâm-plare, sunt multe şi felurite, astfel încât niciun cuvânt nu trebuie scăpat din vedere. Pentru că suprizele pot apărea de oriunde. Iată, de pildă, după ce băieţii trecuseră Liffey-ul cu bacul, au privit cum se descarcă un velier. „Cineva care privea şi el spuse că era un vas norvegian. Eu m-am dus la pupă şi am încercat să descifrez numele navei, dar, neizbutind, m-am înapoiat şi am început să-i cercetez pe navigatorii străini, ca să văd dacă are vreunul ochii verzi – fiindcă aveam eu o vagă idee...” Care? În legătură cu ce? Textul nu spune nimic. Dar continuă: „Ochii le erau albaştri, cenuşii sau chiar negri. Singurul matelot ai cărui ochi ar fi putut trece drept verzi era unul înalt, care, spre hazul mulţimii adunate pe chei, de câte ori se prăvăleau scândurile descărcate, striga: All right! All right!” Ei bine, în timpul discuţiei dintre băiat şi bătrânul care se arăta aşa încântat de frumuseţea feminină juvenilă, „fără voie îmi ridicai ochii spre dânsul. Am întâlnit privirea unei perechi de ochi de-un verde închis, care mă scurtau de sub o frunte zvâcnindă. Mi-am întors iarăşi privirile în altă direcţie.” Pentru a citi astfel şi a face obligatori-ile legături e nevoie să te tot întorci mereu asupra textului, care pare a încerca să se tot sustragă înţelegerii tale, obligându-te la tot felul de conexiuni şi reveniri. Dar dezlegarea enigmelor nu acolo trebuie găsită, ci numai în tine. Tu eşti autor şi personaj, în egală

11

e la

Septembrie2010

lUX

Ul

leC

tUrI

I

Mirela Gruiţă

Vera îşi puse picioarele pe scaunul din faţă şi privi strada. Era în cafeneaua din colţul blo-cului. Cafeaua era fierbinte, aşa că avea timp să se gândească la întâmplarea din seara trecută.

Ieşise de la serviciu cu gândul să dea o raită prin magazine şi-apoi să se oprească să soarbă alene o marguerita. Bineînţeles, o însoţea prietena ei cea mai bună, Maria. Nu-i spusese că, în urmă cu o zi, probabil din cauza căldurii, avusese impresia că drumul spre casă îşi schimbase direcţia. Mergea, şi parcă nicio clădire nu i se părea cunoscută. Toate aveau pereţii exteriori transparenţi, lăsând la vedere forfota zecilor de familii care se pregăteau de culcare. Se aşe-zase pe banca din faţa blocului, fiindu-i teamă că, odată intrată, se va dezbrăca şi ea în văzul trecătorilor.

O invitase pe Maria la ea şi, la plecare, a condus-o până în staţia de metrou. La intrarea în bloc, pe partea cealaltă, îl văzu pe bărbatul acela gol, stând în fotoliu şi citind ziarul. De data acesta, era singurul apartament cu pereţii transparenţi. A urcat în apartament şi s-a culcat îmbrăcată, renunţând la duşul de fiecare seară.

*** Maria îşi mai turnase un pahar cu bere şi-şi urmărea prietena care uitase de cafeaua

din ceaşcă. Nu-şi explica ce se întâmplă cu Vera: dimineaţa venise îmbrăcată tot cu rochia de ieri, ceea ce nu mai făcuse niciodată, şi, în plus, mirosind a transpiraţie. Apoi o purtase spre casă pe străzi ocolitoare, pipăind zidurile blocurilor pe lângă care treceau.Avea o privire ciudată şi toată ziua nu se mişcase de pe scaunul de la birou. Hotărât lucru, gândi Maria, îi trebuie un bărbat.

***Victor îşi servea clienţii la bar, aruncând din când în când o privire celor două femei pe

care începuse să le simpatizeze. Luau în fiecare seară fie o cafea cu lapte, fie o bere sau o marguerita. Erau drăguţe şi se vedea clar că nu veneau la agăţat, ci doar aşa, ca să le mai treacă vremea.

Femei singure, îşi spuse Victor. În seara aceea avea de gând să-i ceară brunetei care-şi întinsese picioarele pe scaun numă-

rul de telefon. Sau să i-l scrie, pe o hârtie, pe al lui. Nu se ştie niciodată de unde sare iepurele, îşi spuse el, turnând o sută de coniac bărbatului din faţa sa.

***Vera întoarse capul şi privirea i se opri asupra lui Victor. Interesant, gândi, venim de-atâta

timp aici şi nu l-am remarcat. Probabil făcea parte din decor. Observă că şi el o priveşte atent şi-i zâmbi.

Asta-i tot ce-mi lipseşte, o relaţie cu barmanul.Îi spuse Mariei că ar vrea să plece şi se pregăti să plătească. Victor o privi din nou, drept în

ochi, şi întârzie puţin cu număratul banilor. Îi întinse bonul şi o rugă să-l păstreze. Vera zâmbi şi-l puse automat în geantă. Ajunsă acasă, se dezbrăcă cu lumina stinsă şi se băgă sub duş.

În noaptea aceea toate blocurile erau opace.

Victor închise uşa barului, puse alarma şi-şi porni maşina. Ajuns acasă, privi spre blocul vecin. La primul etaj, o femeie părea să savureze jetul duşu-

lui. Luminile erau stinse, dar ea se vedea toată. Ciudat, îşi spuse, semăna cu bruneta de la bar.

PEREŢI TRANSPARENŢI

Căutări

Rugăciunea din zori

Silvana Gruiţă

Despre lucruri – Niciun cuvânt.

Căutările-şi găsescTârziuVreun sensDoar în locul unicZărit de pe PământUnde Soarele-are mers invers.

Şi tot târziuŞi după lunga-ţi căutareAi să ajungiCu istovireLa uitare.

măsură. Nu doar simplă instanţă narativă, impersonală şi contemplativă. Ţi se cere, imperios, intrarea în joc. Şi va trebui, dacă vrei să rupi taina, să te implici. Cu sufletul, cu înţelegerea, cu experienţa ta de viaţă. ”O întâlnire” se pretează de minune la ceea ce am mai numit lectură creativă. Scriitorul descrie cu exactite, în amănunt, întâmplări şi gesturi, reproduce dialoguri oricât de ba-nale, transcrie gândurile şi observaţiile nara-torului într-un mod aproape reportericesc. Unele dintre aceste amănunte se pot dovedi, la finalul lecturii, de-a dreptul revelatoare, dând o altă direcţie intepretării textului decât cea obişnuită. Dar mai descoperim, în proza la care mă refer, încă o tehnică teribil de interesantă şi de provocatoare – aceea a absenţei unui fapt anume, care ar trebui re-constituit de fiecare cititor în parte, astfel fiecăruia revenindu-i „O întâlnire” proprie, numai a sa. Să reiau, însă, firul povestirii. „După un timp îndelungat, îşi curmă monologul. Se ridică încet, spunând că tre-buie să ne lase un minut-două, câteva min-ute. Fără a-mi desprinde ochii de unde-i ţineam aţintiţi, l-am văzut depărtându-se încet de noi, înspre capătul apropiat al câm-pului. Când plecă, rămaserăm tăcuţi. După o tăcere de câteva minute, îl auzii pe Mahony exclamând:- Ia te uită! Ie-te-te ce face!Cum eu nici nu răspundeam, nici nu-mi ridi-cam ochii, Mahony exclamă din nou:- Ia te uită!...Ie-te, mă, ce boşorog aiurit!- Dacă întreabă cumva cum ne cheamă, am zis eu, tu să fii Murphy şi eu Smith.”Bătrânul revine şi se aşează iar alături de băieţi. Dar Mahony vede o pisică, începe să alerge după ea şi s-o lovească cu pietre.„După câtva timp, omul îmi vorbi. Spuse că prietenul meu e un băiat foarte sălbatic şi mă întrebă dacă era des biciuit la şcoală. Era cât pe-aci să răspund cu indignare că noi nu eram elevi ai şcolii de stat ca să fim biciuiţi, cum zicea el – dar am tăcut. Intră apoi în subiectul pedepsirii aspre a băieţilor. De parcă iarăşi irezistibil atrase de vorbele ros-tite, gândurile lui păreau să se rotească încet în jurul noului lor subiect. Spuse că băieţii de felul ăsta trebuie biciuiţi – şi bine biciuiţi. Când un băiat e sălbatic şi nedisciplinat, nimic nu-i face mai bine decât o biciuială zdravănă. Degeaba îl pocneşti peste mână ori îl iei la palme; ce-i trebuie e o biciuială bună, să-l usture. Surprins de asemenea sen-timente, fără voie îmi ridicai ochii spre dân-sul. Am întâlnit privirea unei perechi de ochi de-un verde închis, care mă scrutau de sub o frunte zvâcnindă. Mi-am întors iarăşi privir-ile în altă direcţie. Omul îşi continua monologul. Părea să fi uitat de recentul său liberalism. Spunea că de-ar da el odată peste vreun băiat vorbind cu fete sau peste vreunul care are o drăguţă, l-ar biciui şi iar l-ar biciui; ca să-l înveţe minte să nu se mai ţină după fete. Şi dacă ar da peste vreun băiat care are o drăguţă şi minte că n-are, i-ar trage o biciuială cum nu s-a mai pomenit de când e lumea. Spunea că ar face una ca asta cu cea mai mare plăcere. Îmi de-scria cum ar biciui el un astfel de băiat, ca şi cum mi-ar fi dezvăluit o taină complicată. Spunea că ar simţi o plăcere grozavă să facă una ca asta; şi glasul său monoton, pe când mă iniţia în taină, devenea aproape duios, părea să mă roage să-l înţeleg.” Schimbarea de atitudine a străinului îl descumpăneşte pe băiat. Cu câteva min-ute i se povestea cât de firesc şi de plăcut să priveşti fete tinere şi drăguţe, acum, dintr-o dată, individul pare mânios pe acei băieţi care se ţin după fete. Mai mult, aluzi-ile la cei doi prieteni erau cum nu se poate mai străvezii: Mahony trebuia biciuit pen-tru că se ţine după fete, dar şi povestitorul aşişderea, căci precis că are şi el o drăguţă, dar minte cum că n-ar avea. Pe acest fond, ameninţător, survine finalul. „Am aşteptat până şi-a întrerupt iar mono-logul. Apoi m-am sculat brusc. Ca nu cumva să-mi trădez agitaţia, am mai zăbovit câteva clipe, făcându-mă că-mi leg şireturile pan-tofilor şi apoi i-am spus că trebuie să plec şi

i-am dat bună-ziua. Am suit calm povârnişul, dar îmi zvâcnea inima iute, de frică să nu mă înşface pe la spate. Când am ajuns pe coastă, m-am întors şi fără să mă uit la el, am strigat tare peste câmpie: Murphy! Glasul meu avea un accent de bravură forţată şi eram ruşinat de meschina mea stratagemă. A trebuit să mai strig o dată acel nume, înainte ca Mahony să mă vadă şi să hăuie drept răspuns. Cum îmi mai bătea ini-ma, pe când el alerga de-a curmezişul câmp-iei spre mine! Alerga de parcă mi-ar fi venit în ajutor. Iar eu simţeam o profundă căinţă; căci în inima mea totdeauna îl dispreţuisem niţel.” Şi acest text (ca şi altele din „Oamenii din Dublin” ia sfârşit lăsându-te să răspunzi la nedumirirea: bine, bine, şi ce-a vrut să spună cu toate astea? Până la urmă, parcurgând cu atenţie tex-tul, două mari întrebări se ridică. Prima ar fi – ce anume l-a determinat pe povestitor să regrete faptul că nu-l preţuise, până atunci, pe Mahony? În afara regretului din final, mai avem o probă a modului în care naratorul îşi privea prietenul. Atunci când străinul spune că unele cărţi de-ale lui Lord Lytton nu pot fi citite de băieţi, naratorul face următoarea remarcă: „Mahony întrebă de ce nu le pot citi băieţii, întrebare care mă făcut să mă frământ şi să mă necăjesc, fiindu-mi teamă ca omul acela să nu mă creadă şi pe mine la fel de prost ca Mahony”. Ce anume să fi schimbat, în doar câteva minute, opinia, consolidată în timp, cu pri-vire la Mahony? Ipoteza mea este că, prin comportamentul său, eliberat de rigorile civilizaţiei, Mahony a devenit mai liber, mai detaşat de cutumele la care obligă buna creştere, născută dintr-un spor cultural. Povestitorul s-a simţit obligat să-şi asculte vârstnicul interlocutor, chiar dacă acest fapt i-a produs decepţii. Mahony, în schimb, alergând după o pisică, a scăpat de această corvoadă. Şi iar apare evident ascendentul pe care-l au, printre irlandezi, cei care nu pun prea mare preţ pe formalisme în faţa acelora bine educaţi, care au de suferit de pe urma respectului pentru cei din jur. Dar marea întrebare, de al cărei răspuns de-pinde re-construcţia întregului text, se leagă de ceea ce făcuse străinul în minutele când se depărtase de băieţi. Şi, în strânsă legătură cu acest răspuns: ce anume făcuse încât, la întoarcere, avea un cu totul alt comporta-ment decât cel iniţial? De ce, într-o primă fază, acceptase ca firească – şi chiar o încuraja – relaţiile dintre băieţi şi fete, pentru ca apoi să devină un adversar înverşunat al acesteia? Doar Mahony văzuse ce s-a întâmplat cu bătrânul, dar nu spusese ce face, rezulmându-se la simple exclamaţii de uimire. Să fi înţeles din ele povestitorul (obişnuit fiind cu felul de-a fi al prietenului său) ce anume se petrecuse, fără să privească într-acolo? Asta să-l fi determinat să fugă de străin, sau simpla teamă că acesta ar putea să-şi transforme spusele în fapte? Şi, de fapt, cum ar trebui să-l catalogăm pe respectivul individ? E prea puţin să ne limităm la a-l so-coti ciudat.

Irlanda este asemenea lui Joyce: simplă, în aparenţă, dar plină de mistere şi de cap-cane ce-ţi pun la contribuţie mintea şi su-fletul. O priveşti fascinat – aşa cum se întâmplă şi cu literatura lui Joyce –, fără să te dumireşti, însă, ce anume te atrage aşa de mult la ea. Abia cu încetul, legând impre-siile şi amănuntele între ele, pricepi: Joyce şi Irlanda reprezintă, în mod autentic, chiar simplitatea şi complexitatea vieţii, laolaltă. Înţelegerea lor survine, întotdeauna, numai cu timpul.

12e la

Septembie2010

teAt

rU S

CUrt

Ghişeu de poştă. Funcţionarul ştampilează energic. Intră Actorul, destul de precaut.

ACTORUL: Bună ziua! Ce mai faceţi? Adică, nu! De aici se ridică astea... Cum să zic?... care au în ele...

FUNCŢIONARUL: (fără să se oprească din ştampilat) Staţi mai la distanţă! (În timp ce Ac-torul face un pas înapoi, către public). Prevăd un scandal! (Actorului) Deci, ce doriţi?

ACTORUL: Să ridic o de-asta... (îşi freacă fruntea) Cum îi zice?...

FUNCŢIONARUL: (publicului) Azi a fost o zi infernală. Lume peste lume, nervoasă, cu pretenţii, gata să te reclame...

ACTORUL: (fericit) Cu valoare declarată!FUNCŢIONARUL: În sfîrşit!... Aveţi avizul?ACTORUL: Da, da, sigur... E aici... (căutîndu-

se) Unde l-oi fi pus?FUNCŢIONARUL: (lămurit) Păi, se putea!

(publicului) Umblă cu documentele Poştei, de parcă ar fi şerveţele de masă...

ACTORUL: O clipă, că-l găsesc!FUNCŢIONARUL: .. de parcă eu aş avea

timp de pierdut cu grămada...ACTORUL: Uite-l! FUNCŢIONARUL: Mă mir c-aţi dat de el!... ACTORUL: (întinzîndu-i un petic de hîrtie)

Poftim!FUNCŢIONARUL: Daţi-vă puţin mai înapoi,

că trebuie să vă caut plicul. (se saltă şi ia de sub fund un dosar, explicînd publicului) Cu SeVe-De-urile astea trebuie să fiu cu ochii în patru. Au în ele tot soiul de hîrtii importante, chiar şi documente secrete. Plus că sunt indivizi care mor să pună mîna pe ele, să afle... Pentru asta se vîră în sufletul tău, ţipă, îmbrîncesc, tocmai pentru a-ţi abate atenţia şi să umfle un astfel de plic... Ăsta e!

ACTORUL: Vai, ce mă bucur că l-aţi găsit!FUNCŢIONARUL: De unde trebuia să

primiţi SeVeDe-ul? (la mutra nedumerită a Actorului, strigă iritat) Scrisoarea cu Valaoare Declarată!

ACTORUL: Aaa, de la Craiova!FUNCŢIONARUL: (privindu-l mai cu

atenţie) Cum de pricepeţi, domnule, aşa de greu? Ce meserie aveţi?

ACTORUL: Actor, la teatrul...FUNCŢIONARUL: Nu se poate! Eu ştiam că

artiştii sunt... În sfîrşit, nu mă priveşte!... Cine vă trimte SeVeDe-ul? (iar iritat) Scrisoarea asta cu valoare declarată!

ACTORUL: Aaaa, tata! (precipitat) Am tre-cut pe la părinţi, cînd m-am întors din turneu şi mi-am uitat actele la ei…

FUNCŢIONARUL: (luînd cerul martor) Domnule, spuneţi-mi numele expeditorului nu povestea.

ACTORUL: Pardon, scuzaţi! Davidescu Constantin.

FUNCŢIONARUL: Inexact!ACTORUL: Atunci mama, Maria Davi...FUNCŢIONARUL: Nici.ACTORUL: Nu mai rămîne decît sora mea,

Elisabeta Davidescu...FUNCŢIONARUL:! Păi, aici merge pe gh-

icite, domnule? E posibil? Din trei încercări? Daţi-o naibii de treabă...

ACTORUL: Unul din familie, ce contează...FUNCŢIONARUL: (ton ridicat) Adică, cum

ce contează? Ce expresie mai e şi asta? N-aţi înţeles că aici e vorba de o scrisoare cu valoare declarată? SeVeDe! Crezi dumneata că mie îm place să...? Îmi fac datoria...

ACTORUL: (tot calm) Chiar vă rog!FUNCŢIONARUL: (mai enervat) Dar nu

pentru că mă rogi dumneata, ci fiindcă îmi cu-nosc foarte bine atribuţiile cît şi instrucţiunile. Şi, dacă vrei să ştii, sunt o groază. Însă toate precise şi foarte raţionale... Dă-mi buletinul!

ACTORUL: (mirat) De unde?! FUNCŢIONARUL: (uluit) N-ai buletin de

identitate?!ACTORUL: Doar v-am spus că mi-am uitat

toate actele în casa părintească şi acum...FUNCŢIONARUL: (scandalizat) Extraordi-

nar! Atunci eu de unde să ştiu cine îmi pretinde

să-i eliberez acest plic?ACTORUL: (total nedumerit) Toate actele

mele sunt înăuntru...FUNCŢIONARUL: N-am ce-ţi face, omule!

Fără buletin nu-ţi pot elibera SeVeDe-ul.ACTORUL: (împăciuitor) Vă închipuiţi că

eu am două buletine de identitate? Unul de ui-tat acasă, iar altul cu care să vin la Poştă ca să-l ridic pe celălalt?

FUNCŢIONARUL: (dezamăgit) Vezi cum provoci discuţii inutile? Pe urmă vă plîngeţi că funcţionarii Poştei sunt aşa şi pe dincolo. (brusc, ton ridicat) Omule, la Poştă sunt nişte legi mai ceva ca la tribunal. Acolo poţi să-ţi angajezi un avocat, ori aici avocaţii ar muri de foame. De asta poţi fi sigur. Pînă şi nevastă-mea a priceput. Că, la început, cînd ne-am luat, ea rîdea: “Nu te mai da grande, că eşti un simplu funcţionar la Poştă!” Dar cînd i-am arătat de cîte reguli şi instrucţiuni trebuie să ţin eu seama... Şi nu pen-tru că aş fi tipicar, ci fiindcă am familie. Familie care, la rîndul ei, are o singură grijă: să ceară. Dă-mi, dă-mi! Ori eu, dacă încalc aceste reguli, zbor – fîl-fîl-fîl. Şi mă trezesc în stradă. Iar în stradă ştii ce eşti? Un cartof stricat, de-l iau măturătorii cu făraşul şi...

ACTORUL: (impresionat) Am înţeles... FUNCŢIONARUL: (înfierbîntat) Nu te cred,

domnule! Că n-ai cum să pricepi în adîncime. Dumneata eşti actor, care va să zică, o raritate. Că, cîţi actori are Romînia? O mie, două. În vreme ce funcţionari ca mine sunt un milion. Zbor eu de aici, nici nu mi s-a răcit bine scau-nul, că s-a şi aşezat altul cu fundul pe el... Dacă mor eu, Poşta merge mai departe. Pe cînd, dacă o mierleşti matale, se închide teatrul pentru cî-teva zile...

ACTORUL: Ei, nici chiar aşa...FUNCŢIONARUL: Ai văzut dumneata steag

în bernă la intrarea vreunui oficiu poştal? În schimb, la teatru se acoperă faţada cu pînză neagră... Dă-mi, te rog, buletinul!

ACTORUL: (rugător, disperat) Domnule, dar v-am explicat că...

FUNCŢIONARUL: (publicului, scîncind) De dimineaţă am bănuit că o să mi se întîmple aşa. Cînd să ies din casă, m-am împiedicat de prag. (bate, înciudat, cu pumnii în masă) De ce în tura mea?

DIRIGINTELE: (intrînd) Alo, ce se întîmplă aici? Cum de vă permiteţi, într-o instituţie publică, să...?

FUNCŢIONARUL: (răsuflînd greu) Dom-nule diriginte, permiteţi-mi să vă explic: Dînsul are de ridicat un SeVeDe, în care îi sunt actele de identitate...

DIRIGINTELE: Aoleo!FUNCŢIONARUL: Toate actele.DIRIGINTELE: Am priceput. (în şoaptă) Ce

fel de om e?FUNCŢIONARUL: (idem) Cum e mai rău.

Ridică tonul, dar de acţionat nu... Înţelegeţi?... Vorbiţi dumneavoastră cu el!

DIRIGINTELE: (Actorului) Domnule, e lim-pede! Fără un act de identitate, trimiterea nu vi se poate elibera. De ce nu le-aţi spus, celor care v-au trimis plicul, să-l expedieze pe numele unei rude?

ACTORUL: Rude? N-am rude aici...DIRIGINTELE: Dar un prieten? Un prieten

măcar sper că aveţi, altfel încep să cred că...ACTORUL: Dacă aş mai fi păţit aşa ceva,

sigur, aş fi ştiut cum să procedez. Fiţi, vă rog, înţelegători şi...

DIRIGINTELE: Domnule, pe o rază de cinci kilometri pătraţi în jur n-o să găsiţi nişte oameni mai înţelegători decît noi...

FUNCŢIONARUL: M-am străduit cît am putut, domnule diriginte! L-am repezit, l-am tu-tuit, l-am luat chiar şi peste picior. Capul i l-am împuiat cu tot felul de prostii de-ale Poştei, dar dacă nu se înfurie eu... Nu mai ştiu cum să pro-cedez.

DIRIGINTELE: Chiar, domnule! Ce motiv aveţi să fiţi aşa de calm? Sunteţi fericit că nu vi se dau actele?

ACTORUL: Asta-i bună!DIRIGINTELE: Atunci de ce nu vă ieşiţi din

fire? Vă e teamă că vi se măreşte pulsul, că vă

creşte adrenalina din sînge? Făceţi-mă şi pe mine să pricep, cum de puteţi rămîne aşa de calm!

ACTORUL: (uluit) Pe cuvîntul meu de ono-are dacă înţeleg despre ce vorbiţi!

DIRIGINTELE: (îl ia pe după umeri şi îl răsuceşte cu spatele la Funcţionar) Dar ce-i atît de greu de priceput? Dacă aş sta de vorbă cu unul de la coada vacii, aş mai înţelege de ce nu reacţionează. Dar dumneavoastră sunteţi un in-telectual. Oţi fi fost şi peste hotare...

ACTORUL: Numai la Ulan Bator.DIRIGINTELE: Bună şi Mongolia! (şoptit)

Sunt actele dumneavoastră, iar funcţionarul de colo nu vrea să vi le elibereze...

ACTORUL: (scîncind) Nu pot să-l forţez! DIRIGINTELE: Dar harşt aţi putea să faceţi!ACTORUL: (disperat) Pe ce să mă jur că nu

ştiu ce urmăriţi!DIRIGINTELE: Atunci voi fi şi mai scurt! FUNCŢIONARUL: Mai scurt decît harşt nu

se poate!DIRIGINTELE: Taci tu! (drăceşte, Actoru-

lui) Dumneavoastră, din cîte am înţeles, sunteţi actor. Ştiţi să vă înfuriaţi?

ACRORUL: Cînd rolul mi-o cere...DIRIGINTELE: Lasă rolul!... Pentru un

artist, treaba asta e o joacă!... Deci, cînd el, salariatul nostru, o să vă fluture plicul pe sub nas, cerîndu-vă buletinul, dumneavoastră, fulgerător, întindeţi iute mîna şi... harşt! Acum aţi priceput?

ACTORUL: Vreţi să spuneţi că...?!DIRIGINTELE: Sigur că da!ACTORUL: Dar încalc Legea. Ori eu mă tem

îngrozitor să intru în conflict cu autorităţile. De două ori era s-o păţesc urît de tot, deşi greşisem fără intenţie...

DIRIGINTELE: (pe pragul de a-şi pierde răbdarea) Domnule dragă, fii atent! O lege are două părţi – Litera şi Spiritul. Aceste două el-emenete....

ACTORUL: (nefericit) Iar nu înţeleg ce urmăriţi...

DIRIGINTELE: Răbdare, că-ţi explic! Eu fur un sac cu grîu...

FUNCŢIONARUL: (cu nasul în hîrtii) Data trecută aţi zis de mazăre!

DIRIGINTELE: Taci tu! (Actorului) Ce spune Litera legii? Am furat, trebuie să merg la zdup. Dar în clipa asta intervine Spiritul le-gii: Stop!... Spiritul ăsta este distins, elevat, cu altă concepţie despre lume. El întreabă: De ce-a furat sacul cu grîu acest cetăţean? “Să-mi hrănesc copilaşii!” strig eu. Da? se miră Spiri-tul. Atunci se schimbă calimera. Nu poţi băga la puşcărie un om care şi-a pătat cinstea, ca să-şi salveze familia de la moarte prin inaniţie. Şi-mi dă drumul.

FUNCŢIONARUL: Dar în cazul în care aţi fi furat sacul...

DIRIGINTELE: ... ca să fac spirt, basamac sau bere, atunci da... Eşti condamnat cînd încal-ci şi litera şi spiritul legii. Dumneavoastră unde vă încadraţi?

ACTORUL: Nu ştiu ce să zic...DIRIGINTELE: Păi, e limpede! I-aţi smuls

ăstuia de la ghişeu plicul din mînă, ca să reintraţi în rîndul lumii. Fiindcă, se ştie, un om, fără actul de identitate, e ca şi cum n-ar exista. Deci...

ACTORUL: (cu sufletul la gură) Deci?DIRIGINTELE: Faceţi harşt! (Actorul se

îndreaptă spre ghişeu). Dar nu acum, aşteptaţi!... Că, după harşt, imediat, trebuie să vă căiţi... În schimbul indulgenţei lui, Spiritul legii îi cere hoţului un singur lucru: Să fie ros de remuşcări. Aşa că veţi spune: “Vai de mine, ce-am făcut?!”... Sigur, nu exageraţi, adică nu mergeţi pînă la a vă smulge părul din cap. Dar, oricum, spaima să se vadă pe faţa dumneavoastră. “Mi-am pier-dut minţile! veţi spune. Cum de-am îndrăznit eu să sustrag un document al Poştei?!” În vremea asta, salariatul nostru... El, adică!... se va ridica fulgerător de la masa de scris şi va intra la mine în birou, chiar fără să bată la uşă. Acolo, îmi va relata cazul. Fiindcă, e limpede, întrucît aţi încălcat Legea, aţi devenit un caz...

ACTORUL: (speriat) Iar dumneavoastră?DIRIGINTELE:Voi analiza, aşa cum fac în-

totdeauna, chiar şi la mine acasă, după care voi decide: Vă dau sau nu pe mîna Poliţiei...

ACTORUL: Poliţie?! Aţi zis poliţie?! Atunci...DIRIGINTELE: Staţi, nu vă speriaţi! Am

eu grijă să nu... Cînd salariatul nostru... Adică, el!... va reveni la masa lui de scris... Sigur, mult mai potolit... El a raportat, şi-a făcut datoria!... îi veţi spune, cu glas tremurat: “Vă rog să-mi iertaţi gestul necugetat, poftim buletinul!” Pen-tru că, între timp, aţi desfăcut plicul, v-aţi luat actele... E chiar aşa de complicat ce vă cerem? Pentru dumneavoastră, ca artist, e floare la ure-che...

ACTORUL: (din nou îngrijorat) N-ar fi mai bine să-mi scrieţi replicile?

DIRIGINTELE: (mustrător) Mai mare ruşinea!

ACTORUL: Atunci o să încerc...DIRIGINTELE: Dar nu acum! După ce plec,

fiindcă eu, despre această infracţiune trebuie să aflu doar în final. Acum fiţi atent cum procedaţi: Vă enervaţi crescendo, iar cuvintele să le rostiţi cît mai clar. Vă e limpede?

ACTORUL: (umezindu-şi buzele) Da!DIRIGINTELE: Atunci e în regulă! (se

depărtează, dar revine) Încă ceva: În timpul certei, nu faceţi nici o clipă aluzie la ce-am vor-bit noi doi... Succes! (iese).

FUNCŢIONARUL: (după ce-şi drege glasul) Reluăm! Deci, ce aveţi de ridicat de la noi?

ACTORUL: Totuşi, nişte replici scrise...FUNCŢIONARUL: Să ştiţi că-mi schimb

părerea despre dumneavoastră...ACTORUL: Da, bine, fie... Eu am de ridicat

de aici ooooo...FUNCŢIONARUL: Veniţi mai aproape! Şi

curaj! (şoptindu-i) O scrisoare cu valoare de-cla-ra-tă...

ACTORUL: Da, da, oooo...FUNCŢIONARUL: (în şoaptă) Nu fiţi cris-

pat! (tare) Buletinul dumneavoastră, vă rog!ACTORUL: (fîstîcit) Dar n-am buletinul...FUNCŢIONARUL: Cuuuum?! Dar cîţi ani

ai, băieţaş, de nu ţi-au dat buletin?!ACTORUL: (năuc) Poftiiim?! Replica asta

n-a fost prevăzută...FUNCŢIONARUL: (scrîşnit) Improvizează,

omule, improvizează! Doar eşti artist! Ori, artiştii şi politicienii se prefac al dracului de bine...

ACTORUL: (disperat) Dar nu poooot!FUNCŢIONARUL: Cum, adică, nu poţi?! Nu

se există! Aici vin fel de fel de indivizi, unii chiar analfabeţi, care mint, se prefac, încearcă să te ducă de nas, iar dumneata, om cu facultate, să nu poţi să improvizezi nişte replici de amatori?!

ACTORUL: Da, nu pot! Fără text scris şi aprobat, nu pot. Zeci de ani mi s-a interzis să improvizez, să mă abat cu un cuvînt măcar de la textul aprobat...

FUNCŢIONARUL: Dar acum ai voie.ACTORUL: Teoretic, da, dar practic... Mi

s-a luat curajul, încrederea în mine... Mai bine returnaţi plicul la Craiova şi mă duc eu cu tren-ul, să-mi iau actele...

FUNCŢIONARUL: Stai, domnule! Cum să baţi atîta drum de pomană?! Improvizeasă cî-teva vorbe...

ACTORUL: Prea tîrziu!... Vă salut!În timp ce Actorul se îndreaptă spre uşă, iar

Funcţionarul priveşte, înduioşat, în urma lui, apare Dirigintele, întrebîndu-şi subalternul:

DIRIGINTELE: Ce faci?! Nu trebuia să vii la mine să... ? (se trînteşte uşa de la intrare) A plecat? De ce-a plecat? S-a rezolvat? A îndrăznit să facă harşt?

FUNCŢIONARUL: Nu, că nu e în stare să improvizeze...

DIRIGINTELE: Extraordinar! (nostalgic) Unde sunt, domnule, artiştii de altădată?

- s f î r ş i t -

SCRISOARE CU VALOARE DECLARATĂ

de Constantin TURTURICĂ

13

e la

Septembrie2010

teAt

rU S

CUrt

TRANSLATORUL de Constantin TURTURICĂ

Directorul Grădinii zoologice – cu spătarul scaunului rezemat de perete - îşi unge mîinile cu o cremă, apoi le miroase, după care mai pune nişte pastă din tub... Uşa se deschide brusc şi intră Translatorul: TRANSLATORUL: Să trăieşti, domnule director!... Că eşti director, nu? Factor de decizie, da? Ordonator de credite, nu? Altfel n-avem ce discuta. DIRECTORUL: (fluturîndu-şi palmele) Cine eşti dum-neata? TRANSLATORUL: Translatorul. DIRECTORUL: (surprins) Translator?! Ce fel de translator? TRANSLATORUL: O să-ţi explic... DIRECTORUL: Ia loc! TRANSLATORUL: Nu, nu! (umblînd prin încăpere) Eu nu m-am mai aşezat pe un scaun dinainte de majorat. DIRECTORUL: (cercetându-şi mâinile) Nici când mergi în tren? TRANSLATORUL: Eu mă deplasez numai pe bicicletă. Demult spun că viitorul este al acestui modest vehicul şi, uite, că i-a venit vremea. Pe mine nu m-a afectat niciodată criza benzinei… DIRECTORUL: (aducându-şi scaunul la poziţia normală) Bun, lasă chestiile astea, că nu pentru ele ai venit aici… Ce pofteşti? TRANSLATORUL: Rostul meu pe această lume este să umblu pe coclauri, să cercetez, să ascult, să trag concluzii... (dă să se aşeze, dar sare ca ars) În această calitate am venit azi la grădina dumitale zoologică. Înainte însă de a-ţi intra în cabinet, am stat de vorbă cu cîteva animale... DIRECTORUL: (surprins) Poftim?! TRANSLAORUL: ... printre care vulpea, cerbul, iepurele şi leul... Leul mi s-a părut cel mai pornit împotriva du-mitale... DIRECTORUL: (şi mai nedumerit) Cum, adică, ai vor-bit cu nişte animale?! TRANSLATORUL: (continuând, fără să-l ia în seamă) Toţi mi-au spus: N-avem aer! N-avem spaţiu pentru mişcare! În-tr-un cuvînt, ne sufocăm aici, iar directorul nostru nu întreprinde nimic ca să... DIRECTORUL: Vrei să spui că le cunoşti graiul?! TRANSLATORUL: Evident! Descifrarea limbaju-lui necuvîntătoarelor... A aşa ziselor necuvîntătoare, fiindcă ele comunică între ele şi încă foarte intens!... Descifrarea asta, deci, a fost pasiunea mea de mic... Primul care mi-a atras atenţia a fost cocoşul bunicilor. De-abia se crăpa de ziuă şi el cucuriga: Cucu-rigoooo!... Un o alungit!... “Ce zice, tataie” l-am întrebat pe bu-nicul. “Că să te scoli!” mi-a răspuns... Ce pretenţii puteam să am de la el? Patru clase primare, nici o ieşire peste graniţă... Eu, în schimb, am fost cuprins de o curiozitate bolnăvicioasă: Ce spune, domnule, orătania aia? mă întrebam. Că, era limpede, transmitea ceva cuiva. Şi m-am pus pe pîndit. Dar pîndă, nu glumă! N-am mai dormit, n-am mai mîncat – în perioada aia am slăbit îngro-zitor! – ca să pot traduce în limbaj uman semnalele crestatului ăluia. Prima descoperire a fost că înaripatul ăsta cucurigeşte şi la miezul nopţii. E aşa zisul prim cîntat. El e deosebit de toate cele-lalte. Porneşte de jos, adică din gît, şi urcă-urcă, apoi face un arc de boltă, după care coboară iute, întocmai ca o stea căzătoare ce dispare la orizont. Ei bine, cîntatul ăsta este de liniştire: Sailent - în engleză, silance – în franceză, spakoino – în ruseşte... Literar, cucurigatul de la miezul nopţii se traduce prin: Dormiţi liniştiţi, totul e în regulă! DIRECTORUL: Mă rog, mă rog! TRANSLATORUL: (trage aer în piept, după care continuă) Cînd m-am lămurit cu cocoşul, am trecut la nevastă-sa, adică la cloşcă... DIRECTORUL: Asta ce zice? TRANSLATORUL: Eram sigur că o să vă captiveze tema! Cînd găina mamă spune clo, clo, clo, în sunete egale, ea le zice puilor: Cătaţi aici, scurmaţi aici!... În franceză – şerşe isi, în engleză... Se subînţelege, că e rost de mîncare! Cînd însă strigă clo, clo, clooooo, lungind bine ultima silabă, ea spune: Gata, co-pii!... În engleză – redi, cildren, în franceză... Adică, s-a înserat, e vremea să vă odihniţi. Şi puii îi intră sub apripi... DIRECTORUL: Cred că m-am lămurit... TRANSLATORUL: Ba nu, ba nu! Deşi interesat, nu păreţi prea convins. Ori eu nu vreau să aveţi nici un dubiu asu-pra competenţei mele. Mai cu seamă că de-abia acum începe adevărata mea luptă pentru descifrarea graiului animalelor de talie mare... Că ce, găina e animal? DIRECTORUL: Bine, continuă! TRANSLATORUL: Încheind capitolul păsărilor do-mestice, am trecut la animalele sălbatice. Intrînd în pădure, primul sunet auzit a fost urletul lupului... Al lupilor, mai bine zis, fiindcă nu imediat, dar destul de repede – asta trebuie să precizez – mi-am dat seama că am de-a face cu două soiuri de

lupi: Unii dinainte de retragerea aureliană, iar alţii veniţi după plecarea romanilor... Am impresia că ultimii au stat la graniţă, cu ochii sticlindu-le la teritoriul ţării noastre, gata de invazie... Cum fac cam toţi, de secole! DIRECTORUL: Dar cum ţi-ai dat seama că sunt diferiţi? TRANSLATORUL: După urlet. Primii, băştinaşii dacă mă pot exprima astfel, răi şi foarte bănuitori, fiindcă aşa au fost străbunii lor, scot mai întîi un sunet ca de goarnă ruginită, dar înfiorător de lugubru - Hau-hauuuu, cu accent pe ultima silabă. În el dăinuie încă frica de soldaţii romani, bine înarmaţi şi protejaţi de armuri. DIRECTORUL: Dar care, acum, înseamnă ce? TRANSLATORUL: Chemare la luptă: Veniţi încoace... În engleză – cam hieă, în franceză – veni coa, în rusă... DIRECTORUL: De ce să vină? TRANSLATORUL: Că la orizont a apărut un pericol. De pildă, o altă haită, care vrea să le încalce teritoriul. DIRECTORUL: În timp ce invadatorii cum spun? TRANSLATORUL: La ăştia, semnalul este emis mult mai relaxat, ceea ce înseamnă că şeful haitei îi consideră pe băştinaşi mai puţin periculoşi, dacă nu cumva chiar o pradă uşoară. Scot un – hau-hau-hau! – tărăgănat, aproape plictisit. DIRECTORUL: Mai ai vreun caz de prezentat? TRANSLATORUL: Oho! DIRECTORUL: Că am şi eu să-ţi zic ceva... TRANSLATORUL: Da?! Sigur, termin imediat. Mistreţul. La el, grohî-grohî, cu acest î intervocalic accentuat, seamănă cu o tuse de astmatic şi se traduce prin: Ah, inima! În engleză hart, în franceză coeur, în rusă serdţe... Iar groha-groha, a scroafei gestante, înseamnă: Nasc! DIRECTORUL: Animalele din grădina mea zoologică ce ţi-au spus? TRANSLATORUL: Sunt foarte supărate pe dumneata. Cică, se sufocă. Cu excepţia iepurelui, toţi se plîng că le-ai răpit dreptul de a-şi cîştiga cinstit existenţa. DIRECTORUL: Nu pricep! TRANSLATORUL: Dar e simplu: Acela de a se lupta între ei. Vulpea se tăvălea pe jos şi schelălăia: Mi-e dor de un atac la un coteţ plin cu zburătoare... DIRECTORUL: (sare, brusc, în picioare, strigînd fu-rios) Ascultă, mă individule! Cine ţi-a spus ţie că eu sunt idiot? TRANSLATORUL: (surprins şi nu prea) Nimeni. DIRECTORUL: Căruia poţi să-i îndrugi verzi şi us-cate? TRANSLATORUL: Tot nimeni. Altceva mi s-a spus despre dumneata. DIRECTORUL: Că? TRANSLATORUL: În afară de faptul că eşti dat dracu-lui de priceput în medicina veterinară, laureat al... DIRECTORUL: Lasă vrăjeala! Ce ţi s-a mai zis? TRANSLATORUL: (cu voce scăzută, persuasivă) Că eşti un om de înţeles. DIRECTORUL: (bănuitor) De la cine ai informaţia asta? TRANSLATORUL: (şoptit) Iorgu de la Parlament. Sau

nu-i adevărat? DIRECTORUL: (reaşezîndu-se) Depinde! Spune-mi de ce-ai venit? TRANSLATORUL: Să-ţi propun o afacere. DIRECTORUL: Sssst! Ai zis afacere?!... Desfă-te ime-diat la piept. (celălalt vrea să protesteze) Nu discuta1 (Translatorul îşi deschide nasturii cămăşii, directorul îi cercetează pieptul) Acum dezveleşte-te la burtă... TRANSLATORUL: (scoţându-şi cămaşa din panta-loni) M-am prins – cauţi microfoane. N-am, domnule, că eu nu umblu cu prostii... Vrei să-mi las şi pantalonii în vine? DIRECTORUL: Nu-i nevoie, deşi... TRANSLATORUL: Mă descing sau nu? DIRECTORUL: Spune ce-mi propui. Dar voce joasă şi urechea la pândă... Aud? TRANSLATORUL: (conspirativ) Înainte de toate, tre-buie să depui un memoriu la guvern... Ţi-l fac eu, tu doar să-l semnezi!... în care arăţi că, în captivitate, animale voastre dau semne evidente de degenerare – le cade părul, dantura le e pe ducă, li s-a înceţoşat privirea, atenţia le-a scăzut într-un mod îngrijorător etîcî, etîcî. Concluzia? Trebuie să li se redea liber-tatea. DIRECTORUL: În libertate o să le calce maşinile, braconierii le vor da la cap... TRANSLATORUL: Pardon! Nu e vorba de o libertate totală, tocmai pentru a le proteja. De curînd mi-au fost retro-cedate 25 de hectare, moştenite de la părinţi. E un teren semi-mlăştinos, dar cu arbuşti, cu stuf, papură şi alte alea. Îl îngrădim cu plasă metalică şi... N-au decât să se plimbe, să se pîndească, să se atace... Care scapă, scapă, care nu înseamnă că nu sunt demne de a se mai prăsi. DIRECTORUL: Ne întoarcem, cum ar veni, la selecţia naturală? TRANSLATORUL: Exact! DIRECTORUL: Şi cu terenul de aici ce se va întîmpla? TRANSLATORUL: Îl schimbăm cu al meu, că se obişnuieşte. Dai un lot din Bărăgan şi iei aceeaşi suprafaţă în coasta oraşului. DIRECTORUL: Bine, dar locul ăsta are o valoare uriaşă, faţă de al tău? TRANSLATORUL: Păi, ăsta e chichirezul! După ce intru în posesia lui, îl vînd şi împărţim banii. DIRECTORUL: Hopaaa! (din nou bănuitor) Cine zici că te-a trimis la mine? TRANSLATORUL: Iorgu de la Parlament... Eşti de acord? DIRECTORUL: Cum dracu să nu fiu?! Atîta bănet! TRANSLATORUL: (scoate o hîrtie) Atunci înaintează memoriul la guvern. DIRECTORUL: (luînd coala) Oac-oac! TRANSLATORUL: (surprins) Ce înseamnă asta? DIRECTORUL: (rîzînd) Ziceai că ştii graiul ani-malelor... Oac-oac înseamnă că are balta peşte şi-i păcat să nu profităm! s f î r ş i t

14e la

Septembie2010

ISto

rIe

ÎNSEMNĂTATEA MONARHIEI PENTRU ROMÂNIA ŞI IMAGINEA MONARHIEI ÎN ROMÂNIA

POST-DECEMBRISTĂ

EXILUL FAMILIEI REGALE 1948-1992

Exilul regelui Mihai I şi a reginei Ana va dura peste 5 decenii. Pânã la sfârşitul anu-lui 1948 ei locuiesc la Villa Sparta lângã Florenţa, locuinţa reginei mamã Elena, iar din anul 1949 la Laussane.

Familia se va stabili în Anglia unde va lo-cui 6 ani pânã în 1956. Pentru a-şi câştiga existenţa au înfiinţat o fermã de pui, şi-au construit un mic atelier de tâmplãrie, rãmânâd toatã viaţa ataşaţi de naturã. În anul 1959 regele a înfiinţat o companie de elec-tronicã, compania a funcţionat bine pânã în 1964. Majestatea sa a urmat de aemenea cu-suri de Broker la Bursa din Wall Street.

Regina Mamă Elena se stinge din viaţă în 1982, la Florenţa, departe de meleagurile româneşti pe care le-a iubit atât de mult .

Propaganda Comunistă în peste 40 de ani de existenţă a reuşit să şteargă din memoria românilor Instituţi Monarhică. La început cu cenzurarea multor publicaţii referitoare la existenţa Monarhiei inclusiv retragerea cetăţeniei române a Majestăţii Sale Regele Mihai.

În mod firesc căderea regimului comunist în anul 1989 în România respectiv anularea tuturor restricţiilor impuse de aceştia au gen-erat o dezbatere în legătură cu reinstaurarea Instituţiei Monarhice în România după anul 1989.

Revenirea la Democraţie a României în anul 1990 a permis reînfiinţarea vechilor par-tide politice interzise şi dispărute de pe scena politică a României în urmă cu aproape 50

de ani. Astfel la campania electorală din anul 1990 s-au înscris în cursa pentru alegerile prezidenţiale peste 71 de partide .

Astfel la campania electorală din anul 1990 s-au înscris în cursa pentru alegerile prezidenţiale peste 71 de partide .

PUNR, PMR, PSD, PD au fost câteva dintre partidele politice din anii ’90 care s-au opus vehement revenirii şi instaurării Monarhiei în România.

Partidele istorice P.N.Ţ.C.D.(condus de Corneliu Coposu şi Ion Raţiu ) şi P.N.L. (condus de Radu Câmpeanu) – numai două din partidele politice româneşti care au fost pentru pentru Instaurarea Monarhiei spri-jinind diferite publicaţii din presa scrisă.

Ideea reinstaurării monarhiei prinde re-pede rădăcini şi opozanţii lui Ion Iliescu văd în Regele Mihai o soluţie pentru România. Fostul monarh încearcă să revină în ţară de Paşte 1990, însă e întors din drum de pe aero-portul Otopeni, deşi avea viză.

Noua putere consideră că Regele Mihai ar putea destabiliza ţara şi ar putea afecta siguranţa naţională.

Refuzul de a-l primi pe Rege radicalizează cele două tabere în care s-a împărţit Româ-nia (o parte pentru reinstaurarea Monarhiei şi cealaltă pentru politica ,,democrată’’a lui Ion Iliescu).

Pe acelaşi aeroport Otopeni, în Săptămâna

Mare, aterizează Regele Mihai. Doi ani la rând, guvernanţii s-au temut să-l primeasca în ţară şi l-au întors din drum. Acum primeşte undă verde.

Urcaţi prin pomi sau pe schele, sperând în-tr-o schimbare, aproape 1 milion de români, după cum spuneau ziarele vremii, au ieşit în stradă să-şi întâmpine regele.

Spiritul Revoluţiei încă mai pâlpâia, iar oa-menilor nu le trebuia mult sa umple imediat străzile.

Popularitatea regelui a îngrijorat guvernul preşedintelui Ion Iliescu, regelui interzicân-du-se accesul în România pentru următorii cinci ani.

În 1997, după înfrângerea electorală a lui Ion Iliescu de către preşedintele Emil Con-stantinescu, România i-a reactivat regelui Mihai cetăţenia română şi i-a permis să îşi reviziteze propria ţară.

Locuieşte actualmente preponderent în Elveţia la Aubonne şi în perioade mai scurte în România, fie la castelul său de la Săvârşin din judeţul Arad, fie la palatul Elisabeta din Bucureşti, pus la dispoziţia sa prin decizie parlamentară.

La 30 decembrie 2007, într-o ceremonie privată, Mihai a promulgat noul statut al casei regale, intitulat Normele fundamen-tale ale Familiei Regale a României, un act nedemocratic, cu însemnatate eminamente

simbolică, în absenţa aprobării Parlamentu-lui, în comparaţie cu Legea vechiului Statut din 1884, pe care încearcă să îl înlocuiască, act prin care a desemnat-o pe principesa Mar-gareta drept moştenitoare a tronului cu titlu-rile de Principesa Moştenitoare a României şi de Custode al Coroanei României. Cu aceeaşi ocazie, Mihai a cerut parlamentului ca, în cazul în care naţiunea română şi par-lamentul României vor considera potrivită restaurarea monarhiei, să renunţe la aplicarea legii salice de succesiune.

Czinka OVIDIU

REGELE MIHAI ŞI REGINA ANA 1992 –REVENIREA ÎN ŢARĂ)

ACTUL DE ABDICARE A REGELUI MIHAI I 30 DECEMBRIE 1947)

- continuare din numărul trecut -

15

e la

Septembrie2010

BUN

de

tIPA

r

Poetul de gardă:

Viorel SÂMPETREAN

MagulÎmpădurit în nostalgie

urcă sălbatec din pământprin lespezile aurii,

în rana minunilor care mai sunt.Hotarnic mag pietrificat(al uneltirilor din firi)răzbate-n arcul ziditor

şi-n crucea limpedei priviri:acolo încearcă miezul razei, sâmburu-i plin, cel de folos.

- Dar cum? Ar fi ceva să-i spargăfăptura-i calmă, vindecată,

înzăpezită-n nor senin,ori foşnetu-i ca un venin ?

- Tu ştii cuibare înnoptateprin viţe străpezite-n porţi,asemenea recilor planeţi

în praporul râvnind coline?

Olimpian ce încă zbatemormânt lichid al celor morţi,privind prin plasa fulgerăriice lama pare să o încline.

IIEu rareori îl văd.

El urcă fără oprelişti.El răsuceşte lespezi,ţăruşii-i dă deoparte

de parcă ar vreasă-şi caute- un martor în mortar.

- Ce-i doar? Căci n-are chip de om:cu-n arc în braţu-i ciung

şi vipere în alt, ca într-o salbă.- Dar cum? Ar fi ceva să-i spargă făptura-i care trece drept nălucă

prin somnul celora trecuţi prin munţişi tăvăliţi prin cuşti,

şi aruncaţi pe sub Aiud-uri,din Cărpeniş, Tărlung spre Poarta Albă ?

(- Priveşte doar nucleele-n ruginafăr’de minuni ce-au fost ca ieri.

Nu-i greu să le-ocroteşti:în lutul din fereastră

sunt ţeste mici de aştri,cum ouăle de guguştiuci).

IIIÎmpădurit în nostalgie,

ne-atins de schije- tulburare,tu arzi statornic în rotireacadranelor solare, rare,călăuzind în murmurare

reci constelaţii ce pătrundîn pui de raze călătoare,şi-n rădăcine mişcătoare:imagini vii, cutremurateîn apa unicului prund.

Magul în deal, cu ordine scăzute:Un arc? Ori umbra braţului său ciung?

Repede observaţiune (în loc de epistolă)

Vin orarele piezişe peste sevele vieţii tot mai ostenite. Şi pribegite. Necum updatate

şi schimonosite.Să vină!

Dar cu vână! Lipsite de vină şi înstrăinate

în cascada care miroasea cerneală de (pră)silă.

Ce-am ‘cercat, de am fost la un pas

de a fi împuşcat?Ce-am ocrotit decât

vrejurile sufletului încercat? Şi ce-am cercetat,şi ce-am înstrăinat

din ţinutul România tot mai îndepărtat?Nici o câtime,

fie-le numele lepădat!

Nici cât spaima de sub(t) burta şoriceluluiadăpostit în răcoare de ferigi.

Sau cât roua sub copita cerbului,cât otrava zăgăzuită-n măciulia mătrăgunii,

cât spasmul mineralizat în colţulunic al mistreţului,

cât unda de şoc transmisădin ochiul broscuţei verzi, de baltă stătută.

Cât verzeala acesteiaprintre coloniile de alge

care poartă în genă cianuri aruncateîn derâdere

şi în nepăsareşi în sunete nearticulate

de nici o vietate ori stea mişcătoare.

Nici cât picătura de sângeprelinsă din ochiul cotropit de lăncile

furnicilor roşii,Cât bobul rumegat de şobolanîn cufărul cu versuri părăsite,

cotropite de mierea păianjenului,ori de lăcustele clonate din podolia,

din nistria, din old-orleans, din afgan,din ural, din potomac şi din pandemia.

Oare ce să fi cercetat?şi ce am înstrăinat

din ţinutul pe care l-am visat?

Fie!Cu asupră legat şi de (ne)îndepărtat!

Doina(variantă)

Patria nu-i maica mea,nici levant, nici”limba mea”,

nu-i nici fagure de mierenici cuţit scos din prăsele.

Nu-i muzeu de oale sparteşi scrobite în album

de năimiţi în belle-artecum strigoi topiţi în fum.

Nu-i nici ţâţă de împrumutnici vagin în alte haineunde peştii în nămol

escremente rod în taine.

Nu-i pădure prinsă-n lesăşi cărată spre apus

de lingăi cu barba-n tresăşi organul într-un fus.

Nu-i o corcoduşă-damă,nină, hellene ori sulfină,

cadă de spălat la ranăde păduchi şi adrenalină.

Nu-i de (s)muls şi nici a- toacăde călugăriţi vamali

ce au burdihanul troacăşi fitile la penali.

Ea respiră-n vis şi speră‘n miliarde de celuleo trăire (pre)vederă

peste lumile granule.

GeorgeSTANCA

Nordul

Magistrul mişca mâinile scoase din toga albă, cu faldurile-n vânt,soarele răsare de acolo şi arată unde e acolo;vântul vine din acolo, spune magistrul şi arată unde e acolo,... şi de acolo şi arată unde este acolo; şi iarna de acolo şi arată de unde vine vântul de iarnă, unde este acolo-ul lui.Copiii scrijelesc pe tăbliţe şi iau notiţe, părinţii sunt la câmp, ţăranul e pe câmp, mama coase la „ghierghief”, boii trag la jug de brazdă de parcă ar întoarce pământul cu viscerele afarărâul susură o melotie languroasă, parcă de vreme roasă, o melodie blangotită, a plânset şi a scâncet de nou născut. Soarele străluceşte pe cer mergând zilnic spre acelaşi apus în aceeaşi milenară plictiseală a omeniriiadierea vântului de jos mângâie capetele genţianei, mijlocul ierbii înalte, gleznele copacilor, peria tufelor pitice, ici-colo măcieşul scoate colţii la zefir ameninţându-l cu un rânjetsălciile dau cu pletele de pământ luna scârţie a rădaşcă, dă foşnete în lanul de grâu, tulbură liniştea apelor dulci cu somnul peştilor de apă dulceluna împarte liniştea nopţii în particule azurii ca pulberea de pe matiile zeilor, ca luminiţele din diadema zeiţelor ca irizările din oglida heleşteului;omul doarme cu femeia copilul strânge la piept păpuşa din pănuşe, magistrul stă noaptea de veghe la cer cu vechea sa lunetă, întins pe covorul de licheni şi muşchi ai muntelui sacru, mâine dimineaţă coboară iar spre hecademosul din poianăşi aşezat sub nuc murmură în baraba deasă profeticănedumerirea care îl tot roade de nopţi sute de insomnii pline de grij:

Nordul, unde or fi pus zeii, Nordul ?

16 august 2010, Bocşa Sălaj

Tincuţa HORONCEA- BERNEVIC

Calea Lactee e un loc din care privesc cerulmărul de la drum pădurea eu pot oricând să ajung până acolonimeni nu mă întreabă unde plec de acasăcât timp pielea mea are un tatuajcu o iguanăam dormit într-o frunză de măr trei lunitoamna m-a găsit acolo şi nu mi-a spus nimicîn liniştea satului nimeni nu spune nimicpicurii de lapte se împrăştie dimineaţa pe drumdacă nu-i linge nicio pisică se transformă în stelede asta la bunicul cerul era plin mai multe ca la oraş şi mai auriibunicul îmi spunea că erau suflete care dormeaun-am înţeles limba pe care-o vorbeadecât mult mai târziuCalea Lactee e casa mea dintotdeauna

acolo mi-am lăsat dinţii de lapte, câteva lacrimi şterse pe furişşi două trei bătăi de inimă mai aparteca un scârţâit de uşămedicul spune că nu-i nicio problemăaş vrea uneori s-o împart poate copiilor de la bloc, vrăbiilorcâteva stele să le ţină de urâtsau ţie, mai ales ţie atunci când mi-am tăiat degetul cu o secerăşi ştiam cât te doareţi-am dat o cariocăsă nu-i spui mameică inima îmi bătea în palmălumea era mică ca un glob de cristal din care ţâşneau bulenimeni nu voia să citească în el viitorule atâta linişte în podul bunicului ca într-un fagure de mieredin care fug amintiri ca nişte albine uriaşespre tâmpla lipită de aura somnoroasă a sfântului.

Calea Lactee e casa mea

16e la

Septembie2010

GA

lerI

A U

AP

ARTIŞTI IEŞENI LA SIBIU

CO

DR

IN M

IRC

EA

Aureolat încă de atmosfera anului 2008 când Sibiul a fost capitală culturală europeană, vechiul burg transilvan respiră prin porii tradiţiei şi di-mensiunii sale artistice. Vechea Piaţă Centrală a oraşului, dominată de prezenţa Catedralei, a muzeului Brukenthal a buticurilor şi cafenelelor, însufleţită de numeroşi turişti români şi străini, dar şi de localnici ce-şi sorb tacticos cafeaua lasă impresia unui timp insensibil la seismele sociale autohtone. Dacă la asemenea atmosferă adăugăm şi spiritul artistic elevat al unor manifestări de tip animaţie urbană configurăm un mediu specific de vacanţă şi dolce farniente.

În asemenea context relaxat şi generator de emulaţie spirituală, expoziţia trioului artistic format din Andra, Codrin şi Eugen Mircea a devenit un punct de interes major pentru brea-sla zugravilor de subţire, dar şi pentru iubitorii autentici de artă precum şi pentru cei care trec de obicei pragul modernelor galerii de artă. Aici, în prezenţa lui Ion Tămâian, sticlar de renume mon-dial, a lui Eugen Dornescu pictor format în me-diul academic ieşean şi a altor confraţi de breaslă, a unui public interesat între care am salutat-o pe Olimpia Todoran, fostă directoare a celebrului muzeu de artă, vernisajul s-a transformat într-un veritabil elogiu la adresa şcolii ieşene de artă, bine cunoscută în spaţiul transilvan.

Expoziţia de la Sibiu, vernisată iniţial la Gale-riile Cupola din Iaşi, privită ca un eveniment de familie, s-a transformat, prin calitatea discursu-lui plastic şi anvergură culturală într-un verita-bil eveniment de amplitudine naţională. Astfel, Andra Mircea, mezina familiei, ne-a demonstrat, încă odată, posibilităţile fotografiei de a comu-nica în sensibil realitatea transfigurată prin ac-cesul la misterul frumuseţii spaţiului imediat. Subtilitatea selecţiei motivelor impuse de o re-alitate mereu volatilă prin schimbările de lumină, raporturile sugestive dintre planurile imaginii, dramul de poezie şi de farmec al peisajelor reţin, toate, atenţia şi invită la reflecţie. Caracterul sen-sibil al autoarei, inteligenţa ei de a conferi clipei substanţa veşniciei ne face să credem că avem a face cu un spirit romantic atras de clar-obscur, de trecerile rafinate de la primul plan la perspective de profunzime. Ansamblul imaginilor selectate impun o stare de reverie continuă unde începutul şi sfârşitul devin noţiuni relative.

În ceea ce-l priveşte pe Codrin Mircea, experienţele lui multiculturale confirmate prin anii de exerciţiu practic şi de proiecte artistice implementate inclusiv în domeniul amenajărilor interioare şi al modei în Franţa, dar şi în Statele Unite sau Dubai, certifică o disponibilitate plurală în abordarea fără complexe a spaţiului vizual. Calitatea principală a lucrărilor sale rezidă în ne-voia unui sincronism intercultural unde spiritul tânăr se vede motivat să afle soluţii cu un evident apetit modern şi chiar postmodern. Lucrărlie lui de grafică, expuse la Sibiu, valorifică un motiv desprins parcă din universul Egiptului antic, unde scrierea simbolică a formelor se bazează pe plasticitatea semnelor ce permit o lectură în cheie polisemantică. Ochiul zeului, de pildă, se constituie ca sugestie a ochiului ce se motivează prin privirea milenară asupra a toate câte sunt. Ochiul veghează şi face din el fereastra sufletului o poartă către iniţierea în misterele lumii. Ductul suplu şi subtil, arcuirea rafinată a curbelor, punc-tele de culoare animă spiritul şi invită la reflecţie. Subtilitatea traseelor grafice, racordurile din-tre angular şi ovoidal asigură, compoziţional, senzaţia unei mereu imprevizibile surprize op-tice. În totul, Codrin Mircea gândeşte atent ceea ce face şi exprimă în regim polifonic realităţi pla-sate dincolo de vizibil.

Experimentatul pictor şi, îndeosebi, notoriu acuarelist, Eugen Mircea rămâne în bună măsură consecvent cu lucrul în priză directă în vechile oraşe-cetăţi din spaţiul medieval transilavan. Sighişoara, de pildă, revine în atenţia artistu-lui, cu acuitatea necesităţii de a intra cu fiecare imagine în intimitatea fabuloasă a unor astfel de eclatante motive. Sensibilitatea îl face să-şi asume subiectivitatea percepţiei, dar şi obiectivi-tatea unor perpetue elogii în raport cu arhitectu-rile cuceritoare ale vechilor oraşe-cetăţi. Aninate pe stânci milenare, astfel de construcţii au aerul şi patina illo tempore a locurilor memorabile. Spontan în execuţia grafică şi cuceritor în ex-presia diafanităţii, Eugen Mircea este structural un spirit reflexiv, unde meditaţia se traduce în recuperări pe scara vastă a timpului ireversibil. Privit ca un veritabil memorialist, impresiile lui subiective se obiectivează în structura formelor şi logica mereu personală a culorii. Pare un poet al murilor unde timpul lasă urme de răboj, scrie în transparenţa lichidă a materiei istorii paralele

cu istoria evenimenţială şi transformă imaginea într-o lecţie de frumuseţe. Experienţa, de-acum vastă, îi permite să stabilească centrele de interes optic şi să asigure ansamblurilor coerenţa unui vis vesperal.

Prezenţa celor trei artişti ieşeni la Sibiu a susci-tat interesul firesc al celor care ştiu că, după Jean L. Cosmovici, Mihai Cămăruţ, Constantin Ra-dinschi sau regretatul Adrian Podoleanu, Eugen Mircea este singurul care a preluat cu adevărat responsabilitatea de a continua tradiţia acuarelei ieşene, în acelaşi spirit remarcabil prin calitatea introspecţiei şi a bucuriilor de a dialoga în inefabil cu tranzitoriul...

Valentin CIUCĂ

EUGEN MIRCEA Dimineaţa în decembrie

Piaţa Turnului

Cyan Magenta Yelow Black

17

e la

Septembrie2010

GA

lerI

A U

AP

AN

DR

A M

IRC

EA

Iarna medievală

Turn

de

ceta

te

Accente

Dom

Echilibru

Lini

şte

Aşt

epta

re

Între cer şi pământ

Cyan Magenta Yelow Black

18e la

Septembie2010

CrIt

ICĂ

George Stanca şi infernul (nepierdut al) tandreţei

Niciodată târziu a-l (re) cunoaşte pe celălalt, poetul, prin cartea sa într-o primă ispită de auto-portretizare ( antologia de autor „ Angel radios”) – de astă dată numit George Stanca. Trimiterile aluzive,- (sintagma din titlu, sau aluzia la romanul Margueritei Yourcenier..., ba chiar şi numele edi-turii (!) „ rapidist” – „ Giuleştino”, se vor motiva cvasi- ironist prin discursul liric de fapt sorescian, de fapt villonian, de fapt geo- dumitrescian, de fapt – culmea ! – luciferist ( formula lui Ulici şi apoi cea surescitat- urzicată a lui Marius Tupan) – este o capcană pentru cetitorul post- decembrist – treacă- meargă,- însă când prefaţatorul Ion Cris-toiu îl cadoriseşte cu un text – înainte, cu orice, în afară de o opinie serioasă, nu pot ignora câteva marginalii fix la acest vip al jurnalisticii cras- giuleşteniste !

Ion Cristoiu titrează aiurea ironist- bom-bastic prefaţa „ George Stanca are ceva la cap”, o face ieftin, neserios, pe dinafara organon-ului critic al poeziei, ca şi a ...psihanalisticii „ zig- za-gate”. O face cu manierist conotativ, vorbind de cu totul altceva, - o face persiflant- flamboaiant, o face gurist- manelistic. O face în deserviciul in-clusiv personal şi – să fiu primit..- o face şâşcav, iritat şi ardeiat, dacă vreţi, cu un text vorba lui „ cam rupt în fund”...fluturând propriile-i inhibiţii faţă de actul scrierii lirice. Niciodată nu am citit ceva mai vidat de intenţie ca pretinsul său „ certi-ficat de garanţie” la un autor care aşteaptă ceva pe măsura gestului antologator. După ce am repetat lectura, am închis cartea şi am reluat-o abia seara, când răcoarea a devenit ceva mai uman decât af-rica zilei.

2.Auto-ironistul Cristoiu, evenimenţial mai ales

când „ evenimentele dorm”, şi când obsesiile au insomnii cioraniene , „ acum când „ femei ochio-ase îndreaptă spre cumpărător, ca pe nişte revolv-ere, pulpe nelinişitor de goale...” (citat I.C.) ...bate cuie-n primele două pagini ale unei cărţi ce se vrea cunoscute fără „ explicator”- unei cărţi care eventual dă ştire despre un poet.

Ei bine, după ce vorbeşte despre orice înafară de autorul- confrate jurnalist,- Ion Cristoiu conchide, totuşi, vorba sa, „ năpraznic”,

cu „fălci înfricoşătoare „ ( aluzie la Cărtărescul cel psihanalizat de alţii?) , zic, vorbeşte, despre o eventual patologie a ....tandreţei, a poeziei-poetului însuşi, în acel tembelism dîmbovicios care aduce în răbdătoarea- ne provincie ( restul ţării...) – bâzâzania de vuvuzele al Casei Scâncelii d’antan...

Cu alte cuvinte, m-a oripilat „ antre-ul pretins prefaţă şi ca să nu cad eu însumi în subiectivismul fără cauză al acestuia, iată la ce se rezumă Cristoiu ca „ judecată proprie” privitoare la poetul George Stanca: „Da. Neîndoielnic George Stanca are ceva la cap. Volumul său, „ Angel radios”, conţine poezii de dragoste ! Cu dureroasa visare ( sirop, n!) în aşteptarea unei priviri neîmpărtăşite...Cu dureroase strângeri de mână virgine ( ?! pardon, carivazîcă palma virgină?, voila subcorticale, cavernoase enunţuri...evenimenţial- zig- zagate!) pe aleile de toamnă ale parcurilor....” etc. La atât se rezumă anal-istul în textul scris, un text herma-frodit, niţel speriat, culmea, într-o zi de 13 iunie 1994..., musai datat.

3. (Îi cer scuze prietenului culocvial, confrate-

lui George Stanca- aşadar cititorilor săi- şi mă scutur de tentaţia indusă de Cristoiu, de a arde-ia bulgăreşte ceea ce – a doua zi! – caut să aflu eu, cititorul poeziei altuia, eventual să primesc, eventual să resimt). Bucuria firească a cunoştinţei directe a poetului- editorialist, îl numesc „ ade-verist”, mi-a ajuns, fie doar şi în cele două ceasuri de „ discuţii”- la Hunedoara, pentru a răspunde prin câteva consideraţii mai serioase... Stanca îşi selectează subiectiv, ok, piesele pe care le consideră concludente, deocamdată, din cărţile anterioare : „ Tandreţe maximă” ( Albatros, 1981), Poeme pernicioase, Eminescu, 1983) şi „xcursie cu liftul, 1981, Albatros).

Numai titlurile şi ne ajung să deducem un prag-matism al autorului, auto- scrutător, structural, al ceea ce aş numi „ reporterism” al radiografierii zonelor subconştinte ale Erosului- în „ ecuaţia „ cu Thanatosul. Aşadar un poet al culturii poetice, un poet care intuia conflictul dinamic revelato-riu( sic, n) – al propriului adânc abisal. Atitudi-nal, Stanca – pe care îl văd înrudit cu Francoise

Villon, este un post- baladist ( culmea, are şi nu-mele unui alt Stana, ce cultivase acelaşi umblet prin „ infernul tandreţei”!) - înrudit pejorativ zicând...Când SLAST-ismul cristoian făcea zig- zaguri post- moderniste, paralele oarecum cu alde Păunescu ( flăcărism) , Dinescu ( claunism cu dinamith subversiv şi ulterioare „ bweţii cu Marx), Sorescu ( NeaMărinism) ...etc- Georg Stanca, opta pentru culuoarul Albatros ( aluziv labişian - baudelarian!.„ Războinicul furtunii” zvârlit între moluşte”....Mai anţărţ, între molii, cf. unei tiribombe de „ cafenea” exaltate, oţărâte, prin anii 90...Scriu astfel, mizând pe acei cetitori care „ ştiu prieteneşte de ce „ ...

Un pasaggio subiectiv(Am cetit cele patru cărţi plus una... şi înţeleg

la rece ( ...), că George Stanca. Oricât s-ar situa referenţial în boema post- Crailor Curţii Vechi- nu poate fi contaminat de cei cu voci mai îngroşate, nici de cei subtil- perfizi sentenţioşi „ maeştri” din jur; prin aceea că erosul sublimează în estetic şi agonicul thanatic nu eşuează în orgasmele din care – colateral psihotic- buşniră aMuşinând (...) subculturile porno-lirismului, nietszche pârloaga troznetelor rebele, ca delir de suprafaţă, mimes al Abisalului, ce uzurpă acum o literatură în fond... paideumatică- milenară !). Cum s-a spus şi mereu se uită, nu ai ce începe în poezie, dacă nu eşti psiholog. George Stanca este. Dacă o dominantă epigonică a liricii giu-giuleştene (...), o vedem nu în „ angelicii radioşi” ori văcăreşti, nice în experi-mentismele induse alogenic.,,, este Geo Dumitres-cu ( şi din care opinez că se trag Marin Sorescu, A. E .Baconsky ( ultimul, Cadavre în vid), şi mulţi alţii..., Stanca ştie că are lşibertatea de a trage cu puşca, dar are nevoie şi de cercuri, remember „ nolli me tangere”...Numai că acolo, zona obscură a post- sintezismului care ucide prin moravuri pseudo- boematice, poeţii din poezie !!!, ..., de un obsedant deceniu care durează de vreo 60 de ani, se scrie cu piciorul...) .

4.Să ne ştergem frunţile de pragul de sus al stării

necesare şi să intrăm în cartea „ maximei tandreţi” stanciene ...fie ea una rock! ( Există un metal-ism, un subcurent poate cărtărescism, ori te miri ce transmodernism, în teribililul „triaj”de artere co-letarale de după 1990?)

Cred că Stanca este în arealul psihedelic, prob-abil indus de pasiunea sa pentru muzică, pentru folk şi rock, aşadar el debutează printr-un truba-durism modern, amintind de sintagma „generaţiei în blugi” a cenaclului păunescian. Ars poetica primului volum este poemul unui romantic elec-trizat de saund-ul unei interiorităţi rezonante optzecist: „ şi dragostea mea creştea mai mult/ dinspre partea de nord/ venind odată cu marele crivăţ/ peste casa ta ca un seif îmbrăcat în zale” ( preferam „ înzăuat”,n) „...

Simbolismul pune pecete stilistică: „ lada de zestre” – seiful ferecat „ cu spini de roze”, se impregnează semantic de semnificat: „ în care te-ai cuibărit spre a medita/ la apucăturile neruşinate ale peştilor de abis”- e o „ cutie rezonantă „ a vietăţii iubite, în care poetul răsuceşte cheiţa plurisemantică...Aşadar Stanca are darul de a re-semnifica metaforic cuvântul- sunet- culoare de care vorbeşte Baudelaire. Erosul funciar al unui poet viguros, sublimează în acest stil ironic- scep-tic, plasticizând ceea ce el defineşte un „ E.K.G”- dacă vreţi o radiografie a spectrului esoteric, psihologic auto-referenţial. „ „păru-ţi electrizat/ risipea scurtcircuitte albastre/ ozonizând perna păcatului nostru/ făcându-ne/ să visăm „ ...” 999 de salve în cinstea/ a g r e g a t u l u i”/ îsnscăunat într-o tranşeee de zmeură/ ( de câmpie?n.)unde/ fuma trabuce din petale de crin” ..

Insist pe primul poem din care ni se anunţă (se enunţă), de fapt, un pragmatism ce esenţializează explicit ecoul manifestului postmodernist: Stanca aparţine „ promoţiei 70”, însă anume şi a post-modernismului ce avea să rămână suspendat odată cu demotivarea substanţială a sa, imediat după căderea ...sistemului totalitar, recte a auto-cenzurii şi sintezismului care perversita exotic limbajele artelor.

4.Această vocaţie- instinct intelginet al auto-

scrutării, prefigurează evoluţia sa în exerciţiul „ iniţierii” , călătoriei itinerante” , pe trei dimensi-

uni : muzică- poezie- jurnalism. Vizionarismul astfel spectral, oarecum afin

electiv şi graficienilor boemei giuleştene, se vădeşte a fi premoniţial; cărţile autorului vor fi tot atâtea pietre kilometrice- borne, de marcaj, ale „ poveştii personale”- discursului între eros şi tana-thos, între „ extaz şi agonie”. Ca ecuaţie răsturnată. Numai o lectură euristică, psihanalistică, poate fi lămuritoare la George Stanca.

Iată-l în ipostaza sceptic- diogenică a dualis-mului său, amintind vag de Nichita etapei de tre-cere de la inhibiţia faţă de geniul lui Labiş, „spiri-tul adâncului, „ la „ antimetafizica” necuvintelor : „ Galben sufletul de toamnă/ delirăm şi delir, doamnă” ( excelent joc parafrazând mantramica invocaţie divinatorie din colind laic transilvan : „ lerui- delir”!)

Delir pseudo- metafizic. „ Negru şarpele de os/ şi călare şi pe jos/ roşu cerul de duşmani/ la anu’ şi la mulţi ani/ prin amurgul violet/ scos dintr-un dosar secret”...

Onirismul dimovian, reminiscent, prinde al-toi regresiv ....prin melos, în butucul îngropat al paideumei ...ancestrale, ca să vezi suprarealism desuet! „ Unde-s visurile mele” ? Rebeliunea lim-bajului este desacralizatoare, se decompune Urâ-tul baudelairean, urâtul de sine şi faţă de „ cititorul făţarnic” – „ semenul meu, frate” ...Sub umbra de spânzurătoare a fostei cenzuri, a „ memoriei do-sarelor”, ţâşneşte un astfel de pamflet – distihial, stihial, eliberator, catarsic adică.

Eros şi Psiche vor „ delira” dimpreună un amor desuet, un infern al tandreţei, un „ înşirte mărgărite” ...” delirul ...controlat ( !) al rostirii în fond ba-coviene: Stanca aude- ca toţi poeţii semeni lui, „ materia plângând”, dar şi nonmateria...râzând...Verisifcaţia uşure,...contrapunctică, moare pe lima ei în al treilea poem- cheie al primei cărţi, uşor romanţios, cu duioasă naftalină în rufăria retro-simbolismului : „ Acolo unde ninge cu polen de crini/ ( motiv morfologic- morfic,n)...” păduri cear fi putut să fie / şi niciodată nu voer fi” ( Lu-cian Blaga) ...” zăpezile sunt galbene de ceară/ Iarna e-adâncă, are în gheaţă spini/ Crivăţul suflă uneltind a vară/....Florile mor asfixiind pământul/ Miresma creşte larg în galaxii/ Planetele de sloi şi-ascut cuvântul/ Polenizând cu crinii în vecii/ Acolo unde ninge cu polen....”(Acolo)...

Am ales primele trei poeme ca un eşantion semnificativ în care intuim Întregul.

Vom parcurge sub bunul augur şi inspiraţia alegerii volumul antologic, şi recentul volum bilingv, cu versiune engleză a unei excelente traducătoare, Murguraş Maria Petrescu- ( Angel radios/ Beaming Angel”, editura Paralela 45) ...şi ne vom lumina dacă avem flerul insinuat din aceste trei poeme !

George Stanca oricât s-ar juca, nu poate fi un zeflemist, cum este opinentul prefaţator al primei cărţi, una definitorie, previzibilă ca traseu, nota bene ! Predictivitatea acestei triade lirice, nu poate scăpa lecturii psihanalitice, semioticianului.

Ceea ce se manifestă ( l’sprit c’est quelle s’agit) în poezia acestui (şi) poet, este fiinţa, este metafizica ordonatoare a „ electrocardiograme”, dar este şi o succesiune de „ fotografii mişcate”, holistic, perindând magic rostirea unui duh ce sare de pe orbitele captivităţii – fie şi atunci când Star-ea ia proporţii prin extenso, cosmice ( „mireas-ma creşte larg în galaxii”, ori terifierea – transa auto- spunerii teleportează mintea în Nordul hy-perboreean- druidic: „ dragostea mea creştea mai mult/ dinspre partea de nord/ venind odată cu marele crivăţ”...)...

Recunosc, eu însumi fiiind , ca tot creierul. Un „ sistem bioenergetic deschis”, poate captez pe vreme de ucigătoare caniculă ( ce dor ne e de Peştera lui Platon !) ...rumoarea de vuvuzekle, de albine ucigaşe, din ...metatextul solar ....Astfel, starea poetică proprie, interferează cu a altuia, evenatual fuzionează rezonant, cum o resimt eu însumi acum, în „ interiorul sferic „ al textului...

Poeţii auto- conspectivi din această sorginte..., frecvent ratează. Cred că mereu revenind pe cărţile sale, rescriindu-le ( căci asta facem, ne re-scriem şi ne rezidim) – George Stanca va fi mai el însuşi, nicicum ce- cine anume i se năzărea, ca ţipenie, d/lui Ion Cristoiu.

Eugen EVU

Simple- roze...la doar trei poeme

19

e la

Septembrie2010

PUB

lIC

IStI

CĂN. I. DOBRA

O aniversare tristăTramvaiul sibian ar fi împlinit 105 ani

O scrisoare de la Cornel Misinger mi-a atras atenţia că, în urmă cu mai bine de un secol, s-a pus în circulaţie “bunicul” tram-vaiului care a circulat în Sibiu ani mulţi şi buni. Am deschis “Cronica” lui Emil Sigerus şi, la anul 1905, am dat peste următoarele menţiuni: “Înfiinţarea societăţii pe acţiuni pentru introducerea tramvaiului electric” şi “8 IX. Este pus în circulaţie tramvaiul elec-tric de la gară până la începutul parcului Sub Arini”.

Se pare că, pe vremea aceea, sibienii erau mai expeditivi decât astăzi, proiectele fiind realizate cu mai mare promptitudine. Tot dl. Misinger mi-a pus la dispoziţie câteva date is-torice - apărute în publicaţia “Tren magazin”, în 1997 (Buletin informativ al Tren Clubului Român, asociaţie a “prietenilor transportului feroviar din România”), sub semnăturile lui Antonio Bianco şi dr. Ion Rocneanu, cunos-cutul medic sibian, împătimit colecţionar de modele, posesor al unei diorame HO ce ocupa peste 80 mp în podul propriei case de pe str. Litovoi. (Înainte de a pleca definitiv în Germania, în ziarul Tribuna au apărut mai multe reportaje despre medic şi hobby-ul său).

Despre începuturi, în acest domeniu, primul care a scris a fost Sigmund Dachler (1906), inginer, director al Uzinei Electrice în perioada 1896-1927 şi, apoi, în colectiv, până în 1945, cel care a contribuit substanţial la introducerea curentului electric în Sibiu şi la realizarea primelor linii de tramvai. Ce scria Dachler: “Încercările cu omnibu-zele fără şine făcute în Franţa şi Germania ne-au incitat şi pe noi (...). Am acceptat deci oferta Societăţii Generale de Electricitate Berlineze (AEG) de a înfiinţa un traseu de omnibuze fără şine (...). Traseul ales a fost Gară-Piaţa Mare-Piaţa Hermann (azi Bule-vard) - Schewissgasse (azi B-dul Victoriei) - Promenada Sub Arini (azi Steaua, Bazinul Olimpia). Pentru a putea urca în Oraşul de Sus, rampa de lângă Mănăstirea Ursulinelor a fost săpată, de la 9% la 7%. (Şi astăzi se vede săpătura, trotuarele fiind mai sus şi ex-istând scări pentru a ajunge la nivelul caros-

abilului)”.În august 1904 au circulat pe respectivul

traseu trei, apoi patru vehicule. Aveau şase roţi cu spiţe de lemn şi bandaj de cauciuc. După doar două luni şi jumătate, omnibuzele au fost retrase din cauza nesiguranţei în exp-loatare pe panta de la Ursuline.

În aceste condiţii, AEG Berlin s-a oferit să instaleze, pe cheltuială proprie, reţeaua electrică aeriană, şine şi vagoane de tramvai. Construcţia a început în mai 1905, traseul măsurând 2.388,5 metri. Linia era simplă, dar avea opt linii de evitare, pentru încrucişări: la gară, la baza rampei Ursulinelor, în faţa actualului Consiliu Judeţean, în Piaţa Mare, în faţa actualului Bulevard, în faţa actua-lului Cerc Militar, la Kwanka şi la actualul Bazin Olimpia. La capetele liniilor şi, mai târziu, la Bulevard, au fost amenajate săli de aşteptare. Curentul electric era furnizat de Hermannstädter Aktien Elektrische Werke (HAEW), creată în 1806, care exploata cen-trale hidroelectrice pe Valea Sadului.

“(...) În ziua de 6 septembrie 1905 construcţia era încheiată. Pe data de 7 sep-tembrie 1905 s-a efectuat proba tehnică şi poliţienească (?!), în prezenţa delegaţilor căilor ferate şi fluviale ungare şi, în 8 septem-brie, tramvaiul s-a dat în exploatare publică (...). Până la 1 noiembrie 1905 s-a circulat cu 4 vagoane, la un interval de 10 minute şi un al 5-lea suplimentar. După această dată, s-au introdus 6 vagoane, la un interval de 6 min-ute. Pentru a putea face faţă aglomeraţiei din zilele de duminică şi de sărbătoare, mai ales vara, s-a transformat o remorcă în vagon mo-tor şi, în perioadele de vârf, circulau 7 vago-ane, la 5 minute interval. Între 8 septembrie 1905 şi 8 septembrie 1906, s-au transportat 569.256 persoane (...)”.

Vagoanele aveau suprastructură din lemn, aveau două bănci în lungul pereţilor laterali (16 locuri) şi 14 locuri în picioare. Iniţial, va-goanele aveau platforme deschise, prevăzute, după 1946, cu uşi glisante, pentru a-l feri de intemperii pe vatman, care conducea stând în picioare. Abia în 1958 s-a “inventat” scaunul pentru vatman! Culoarea tramvaielor a fost,

iniţial, verde, apoi gri-fer şi, în final, roşu-crem. Vechile vagoane au fost multă vreme utilizate pe traseul din Oraşul de Jos (Gară-Turnişor) în perioada 1957-1964 şi spre Răşinari. Urmând firul istoriei, în 1928, linia din Oraşul de Sus a fost prelungită cu trei staţii, până la Steaua Veche (cu opriri la Spit-alul Militar şi la Şcoala Militară). În 1947, linia a fost prelungită până la Cimitir, apoi, în 1956, până la Răşinari. În 1957, traseul spre Cimitir s-a modificat prin Steaua Nouă.

Un fapt inedit, în 1956, când, pe cheltuiala comunei, s-a construit linia de 12 km Sibiu-Răşinari, lipsea conductorul din cupru pentru linia de contact aeriană. Pentru a se putea, totuşi, utiliza linia existentă, s-a amenajat o remorcă-generator Diesel, cuplată cu un va-gon motor de tramvai, cu care s-a putut asig-ura circulaţia circa un an şi jumătate.

Din păcate, treptat, tramvaiul sibian, o adevărată atracţie pentru toţi turiştii româ-ni şi străini, a început să fie considerat o...

povară pentru municipalitate. În 1964 a fost desfiinţată linia din Oraşul de Jos, în 1970, fostul prim-secretar PCR, Richard Win-ter, a dispus dezafectarea liniei Gară-Sub Arini, iar în 1974 s-a renunţat şi la traseul până la Dumbravă. A supravieţuit cel pe ruta Dumbravă-Răşinari, dar, se pare, şi acestuia i-a pus gând rău primarul Iohannis. La câţi bani se cheltuiesc aiurea, municipalitatea ar putea face un efort să menţină în funcţiune acest tramvai considerat nerentabil. (Dacă crede Herr Klaus Iohannis că am uitat prom-isiunea că reintroduce tramvaiul în Sibiu dacă-l alegem, se înşală!)

... Despre SC Tursib, fiica ITS-ului, nepoa-ta bătrânei Societăţi pe Acţiuni pentru in-troducerea tramvaiului electric, nu vreau să spun nimic, pentru că nu merită. Grija celor de acolo a fost să facă un tramvai-bar sau un bar-tramvai, să se pozeze cu el şi să-l pună la... ruginit.

20e la

Septembie2010

NEVOIA DE FILOSOFIE N

eVo

I Co

Nte

MPo

rAN

e Tăcerea şi iubirea

Ce vă oferim:

1. Keyword Advertising (Search Advertising)2. textAds intern şi extern pe o reţea de sute de site-uri3. Analiza Seo automată a site-ului şi sugestie Seo.4. Parteneriate cu alte site-uri şi extinderea popularităţii dvs. pe

internet !5. Pay-Per-Click tel: 0745 168 814 | www.macoway.com

Noi nu facem publicitate în ziare !

Noi nu facem publicitate la tV !

Noi nu facem publicitate la radio !

Noi facem publicitate

pe internet !

de Lazăr ZăhanÎn dragoste, spune B. Pascal, tăcerea înseamnă mai mult

decât cuvântul; există o elocvenţă a tăcerii care este mai adâncă şi mai semnificativă decât limbajul. Nimic nu e mai grăitor într-o relaţie amoroasă decât tăcerea. Ea devine brusc semnificată, purtând în corpul ei imaterial povara dulce şi convingătoare a mărturisirii. Îndrăgostitul care tace în timp ce-şi priveşte iubita în ochi a ajuns la hotarul limbajului şi se situează dincolo de limitele lui pentru că în acea stare de graţie nici un cuvânt nu mai este suficient pentru a cuprinde nemărginirea dragostei lui. Plonjând în tainica substanţa a tăcerii, îndrăgostiţii, aflaţi sub stăpânirea unui singur lucru şi pustiiţi de dorinţa regăsirii originare, se eliberează de mulţimea determinărilor individuale, se dematerializează progresiv pentru a se uni într-o singură entitate spirituală. “Iubesc o fiinţă; dar întrucât ea este un simbol al totului, eu particip ontologic la tot şi la esenţă, în mod inconştient şi naiv” (E. Cioran, Pe culmile disperării, p.128). Printr-o ciudată alchimie a erosului dezlănţuit, alteritatea dispare în neantul rezultat din totala spiritualizare a senzaţiilor. Tăcerea devine locul geometric al întâlnirii miraculoase în care cei doi, care seduşi de vraja bucuriei sau a tristeţii nemărginite şi stăpâniţi de delirul uitării de sine, se eliberează din strân-soarea spaţiului şi a timpului pentru a transforma spontan fulguranta clipă în eternitate.

Numai că eternitatea nu este un dat al lumii noastre. Vraja se destramă de îndată ce primul cuvânt sfâşie giulgiul tăcerii. Atunci cei doi îşi reamintesc că sunt muritori şi, auzind freamătul cărnii şi clocotul sângelui ce fierbe în creuzetul trupurilor incandescente, înţeleg că în ”scurtul popas al vieţii” totul trebuie experimentat potrivit naturii lucrurilor şi că nimic din ceea ce este omenesc nu trebuie să le rămână străin.

Această fatală evadarea a îndrăgostiţilor din imperi-ul indefinit al tăcerii trebuie înţeleasă ca o mărturisire a slăbiciunii omeneştii, ca o pildă ce vrea parcă să ne spună că paradisul nu este pentru muritori, chiar şi în cazul în care aceştia sunt îndrăgostiţi. Aşa se explică faptul că încă primii oameni, ispitiţi de cinstita şi intima plăcere a depravării şi intuind că doar prin păcat vor reuşi să dobândească măcar speranţa şi iluzia fericirii, l-au părăsit. Drept pedeapsă pentru necumpătarea lor au fost obligaţi să se refugieze în lumea strâmtă a cuvântului şi să poarte în suflet povara tăcută a unei angoase ce le va aminti pururi de suferinţă şi de moarte.

Tăcerea şi metafizica Tăcerea reprezintă cale ce ne conduce spre profunz-

imile metafizice ale lumii, spre acel spaţiu indefinit în care conştiinţa însăşi se trezeşte şi se înfiorează în faţa misterului existenţei.

Lumea fiinţează pentru noi doar în măsura în care suntem capabili să o cuprindem în actul trăirii. Ca urmare, fiinţarea şi trăirea sunt identice şi sunt reductibile la capacitatea omu-lui de a da nume lucrurilor. Numirea este iluzia cunoaşterii şi constă, în ultimă instanţă, în introducerea-de-sens. Ceea ce pentru mine nu există, în sensul că nu l-am semnificat în vreun fel, pot spune că nu există în general. Eu însumi nu exist ca fiinţă umană decât în măsura capacităţii mele de a semnifica, de a da nume lucrurilor. În spiritul ontologiei witt-

gensteiniene, nu este exagerată afirmaţia potrivit căreia lim-itele puterii mele semnificante exprimă însăşi limitele lumii mele. Înţeleasă astfel, ideea biblică a preexistenţei cuvântu-lui ca factor originar al lumii este întru totul acceptabilă, cu condiţia să mai admitem că însăşi cuvântul este ceva ce se face, la rându-i, din tăcere.

Din perspectiva temporalităţii, tăcerea este aşteptarea cu-vântului, este durata ce aşteaptă determinarea clipei, este nimicul pregătit să devină ceva sau, parafrazându-l pe E. Lévinas, este fără-răspunsul care aşteaptă să devină răspuns. Seamănă cu o mironosiţă neprihănită ce stăpânită de dorinţa dăruirii de sine şi-a pregătit candela pentru întâmpinarea mirelui ce va veni îmbrăcat în haina cuvântului.

Spunem, aşadar, că tăcerea este starea originară a fiinţării, principiul prim, iar cuvântul este cauza prin care lumea însăşi se instituie pentru noi ca ceva cu sens. Şi cum eu însumi exist

ca lume în măsura în care am conştiinţa capacităţilor mele de a numi, spun că numirea însăşi este mijlocirea dintre mine şi lume. „Semnific, deci exist”. Pendularea continuă între tăcere şi cuvânt este un demers dialectic aidoma celei imaginate de Hegel între Fiinţă şi Neant. Aşa cum, printr-o complicată dialectică a devenirii, nimicul se transformă în contrariul său, tot aşa şi cuvântul îşi află potenţial existenţa în opusul său care este tăcerea. Trecerea de la potenţă la act este însă o chestiune conjuncturală şi depinde de capacitatea omului de a conferi nume lucrurilor.

Aşa cum Spiritul absolut hegelian, sau cum Dumnezeul creştin nu au putut fiinţa infinit în magnifica lor suficienţă, tot aşa ne putem închipui că şi tăcerea nu-şi este sieşi suficientă etern. Pentru a depăşi identitatea paradoxală dintre Fiinţă şi Nefiinţă, dintre Neantul absolut nedeterminat şi Totul în plenitudinea determinărilor sale, tăcerea trebuie să parcurgă drumul auto-negării şi, printr-un demers logic (= ontolog-ic), să se întrupeze în opusul său şi anume în cuvânt.

Dar dacă tăcerea este datul nemijlocit ce-şi iese din sine

măcinată de propriile-i nelinişti, cuvântul este ceva făcut şi asemeni oricărui lucru creat este limitat şi întotdeauna sus-ceptibil de trădare prin mărginirile lui. Neputând orice, el sfârşeşte prin a-şi recunoaşte limitele şi a se reîntoarce din nou la tăcerea originară, pentru ca apoi să renască iarăşi asemenea păsării Phoenix. Reîntoarcerea la tăcere, este ex-presia nostalgiei faţă de acea stare cu care nu are o măsură comună, dar fără de care însăşi “întruparea” lui este cu neputinţă.

Din perspectivă metafizică, tăcerea poate fi socotită drept acea stare de ,,ascundere’’ absolută, situată ontic în transcendenţă. În această ipostază ea se află dincolo de conştiinţă, fapt ce ne obligă să o percepem ca pe ceva obi-ectiv. În acelaşi timp, printr-un act intenţional de reducţie fenomenologică, conştiinţa ia aminte de existenţa tăcerii astfel încât numind-o, aceasta dobândeşte şi coordonatele subiectivităţii. Ca urmare, în raporturile noastre cu orizontul indiscernabil al tăcerii, glisăm continuu între obiectiv şi subi-ectiv, între transcendent şi imanent, între absolut şi relativ.

În acelaşi fel, prin actul numirii, act prin excelenţă subiec-tiv şi identic cu unul al facerii, tăcerea îşi depăşeşte starea de nemărginire, devenind contingentă şi susceptibilă de limita-re. În această ipostază ea capătă configuraţii determinate ce o înscriu în coordonate spaţio-temporale concrete. Faptul este ilustrat în chip cât se poate de convingător de toate demer-surile noastre cognitive. Actul de a fi făcut, de a fi creat, este gestul major al rupturii definitive cu transcendenţa tăcerii. Omul însuşi, prin capacitatea sa de a semnifica, are în lume un statut ontic aparte. ,,Lumind’’ lumea - ca să folosim o ex-presie heideggeriană - el nu este pur şi simplu în lume, ci este participant la lume, coautor al perpetuei faceri. El îşi asumă libertatea de a scoate din starea de ,,ascundere’’ sensuri nenumărate care împreună configurează, ceea ce cunoaşterea comună, dar şi cea filosofică numesc, în chip cât se poate de firesc, existenţă.

Faptul acesta specific uman de a face şi de a da configuraţie contingentului prin negarea transcendenţei, este identic cu a fi liber. Ca urmare, libertatea apare ca expresia manifestării voinţei omului de a se raporta necontenit la tăcere pentru a-i releva, prin acte de cunoaştere şi de creaţie, infinitele feţe. Şi cum în actul creaţiei omul se confruntă cu infinitul tăcerii, am putea spune că tăcerea este ea însăşi o condiţie a libertăţii şi totodată o provocare transcendentă ce se exercită obiectiv asupra lui. Măsura în care el răspunde acestei provocări şi acceptă să participe la acest ,,pescuit miraculos’’ prin roadele creaţiei sale, dezvăluie gradul de libertate pe care el însuşi şi-l asumă.

Dincolo de multitudinea aprecierilor, până la urmă, tăcerea se impune întotdeauna cu o autoritate suverană deoarece in-evitabil ea are “ultimul cuvânt”. După peregrinări conjunc-turale prin spaţiul determinat al vieţii, la ceasul întâlnirii cu moartea, prin săvârşirea saltului ontic în absolut, tăcerea îşi pierde sensul, devenind iarăşi una cu neantul.

Tăcerea şi moarteaMoartea este tăcerea absolută identică cu neantul. Dinco-

lo de ea se stinge şi ultima întrebare. Nu mai rămâne decât Nimicul pur.

21

e la

Septembrie2010

NeV

oI C

oN

teM

PorA

Ne

Kitsch-ul cel de toate zilele ...(VI)

NEVOIA DE IUBIRE

Mă preumblu ades prin minunatul meu oraş, dimineţile în gra-ba lor târzie, căldura mare de la prima geană a dimineţii, terasele pestriţe – unele pline de oameni, altele pustii, după renume - îmbi-etoare de gustările dimineţii târzii, ici colo o bere rece sau o cafea aromată aburind, pizza sau bunătăţi „la minut” la care trag cu coada ochiului apoi merg mai departe, agale, a mare dogoare...

Nimic nu se compară cu zilele însorite, când sub adăpostul um-brelor a povestire, se întâmplă poveşti, nimic nu se compară cu tu-multul zilelelor povestite.

Ici o pereche gureşă, mai încolo oameni vorbind despre ziua de zi, apoi tineri sărutându-se, vorbindu-şi a dragoste, perechi a întâm-plare doar azi, poate şi mâine.

M-am întâlnit astăzi cu mine, aşa cum o fac de ceva timp în urmă şi m-am bucurat.

Astăzi nu m-am mai supărat pe nimeni pentru că mă împingea, nu m-am mai supărat pe nimeni pentru că înjuta sau vorbea deşănţos ori mă trăgea de mânecă pentru un bănuţ.

Tumultul dimineţii liniştite m-a dus cu gândul la Roma, la dogori-toarea vacanţă pe care am petrecut-o cu ceva timp acolo.

Nu mi-am mai amintit, de început, de felul cum ne-au primit oa-menii Romei - mi-am amintit însă ulterior. Mi-am amintit că am ajuns pe peronul gării din Roma aşteptaţi de poliţia feroviară, pentru că avusesem nepriceperea să nu compostăm biletele în tren, pe care le cumpărasem din gară - aşa cum la noi nu se obişnuieşte - mi-am amintit că nimic nu conta din ce spuneam controlorului, supărat încă de la început şi hotărât să ne amendeze, poate pentru că eram români. Aşa am simţit atunci.

După ce am dat cărţile de identitate la control, nicidecum timoraţi - deşi în mintea mea se năşteau posibile scenarii, care mai de care de groază - am fost întrebaţi de poliţişti despre scopul călătoriei nostre

şi despre cum o să ne petrecem şederea la Roma, notându-şi datele – urma la ceva timp să primim amenda, acasă în România. Poliţiştii italieni nu vorbesc germana sau engleza aşa că ne-am înţeles într-un mod bizar, hilar dacă nu erai implicat...

Am ajuns la Roma cu o senzaţie bizară de intruşi, de răufăcători şi senzaţia aceea s-a păstrat multă vreme.

Cu toate acestea în zilele care au urmat am cunoscut o altă faţă a Romei, încărcată de istorie, inundată de turişti toropiţi de razele fierbinţi, de la Coloseumul înfricoşător prin istoria purtată, cu gladi-atori încercaţi de spaimele supravieţuirii, la Columna lui Traian aflată la intersecţia unor străzi romane, aproape de cerul minunat de albastru, torid, la umbra pinilor maiestuoşi.

Ca pe mai toţi vizitatorii Romei, paşii ne-au purtat mai mereu spre Fântâna Dorinţelor. Când am ajuns prima oara aici am simţit o aura de bine. Era multă lume, lume adunată de peste tot, pestriţă, aşa cum stă bine unui loc atât de cunoscut.

După stropii Fontanei di Trevi, care m-au mângâiat şi m-au dorit din prima clipă, am hotărât să mă întorc aici în fiece zi, atât cât puteam.

Cu zilele am putut şi nu prea. Fie că se ivea altceva, fie eram prea obosiţi de arşiţa zilei, periplul Romei.

Am ajuns însă suficient de des la fântănă, fie zi sau noapte. Intr-una din seri, conduşi de cei ai locului, pe straduţe întortocheate spre una dintre culmi, am ajuns lângă un hotel renumit unde am dat peste o puzderie de artişti plastici, care îşi câştigau existenţa din potretele desenate turiştilor. Unul dintre artişti era un bun amic al gazdelor nostre, boem cu istoria lui, artist care tocmai împlinea o vârstă, aşa că ne-am trezit într-un bar ciocnind. Am mai zăbovit o vreme în piaţă, sărutând trandafirii primiţi de la precupeţe de nicăieri, aduşi de prietenii noştrii ca apoi să coborâm în piaţa în formă de barcă, piaţă renumită - acum împânzită de puzderie de turişti anonimi,

lungiţi pe scări, dansând a trubaduri anonimi, anapoda, ca să pornim mai apoi pe cele mai renumite străzi ale Romei, unde numai cei mai împătimiţi de Ferrari sau Chanel îţi preumblă paşii cel mai adesea...

Locul cel mai drag mie a fost însă Catedrala San Pietro din inima Vaticanului. De îndată ce am trecut de gărzile elveţiene, am pătruns parcă pe un alt tărâm, magic, aproape de cer, plin de simboluri, de mister, La Pieta, mormântul Sfântului Petru. Am simţit atunci că mă împletesc cu divinitatea, că acolo încep şi se sfârşesc toate.

L-am cunoscut apoi pe părintele Daniel, pastor de suflete româneşti într-o biserică catolică din Roma. Cred că acolo, plecat, nu mai contează foarte tare aplecarea religioasă a celui care trece pragul bisericii. M-am simţit aproape de Dumnezeu, pentru că eram în casa Lui şi toate celelalte nu mai contau... acolo departe.

Ciudat, pentru că eu merg foarte rar în biserici. Eram într-o biserică din Roma, plină de suflet românesc şiam cre-

zut, pentru o clipă, că puţini vor fi aceia care îşi vor fi lăsat treburile de duminică, familia, grijile şi vor veni. Dar nu! Incet, pe neştiute, cufundaţi în meditaţiile noastre, în jur puzderie de suflete, suflete româneşti. Stingheri, a bucurie, pioşenie - parcă altfel stau lucru-rile când eşti plecat - am început să ascultăm cuvintele părintelui. Inălţătoare, pilduitoare, despre iertare, iubire şi uitare.

Avea un har părintele acesta, acela de a vorbi din suflet despre oameni, Dumnezeu şi iertare, un preot tânăr cu har.

Bucuria spiritului.După slujbă, a avut loc un parastas şi m-am trezit, pentru o clipă

acasă, aceleaşi obiceiuri, aceeaşi colivă sau pahar cu vin pentru sufl-etul morţilor, aceleaşi urări şi priviri triste a iertare, aducere aminte.

Afară, lumea era aceeaşi, trecând alene, duminică.Mi-am reamintit toate întâmplările zilelor sau nopţilor toride, tot

ce mi s-a întipărit în suflet şi m-am gândit că mă voi întoarce acolo de fiecare dată când paşii mă vor purta.

Amintiri de vacanţă de Gabi BICA

NEVOIA DE ARTĂ PLASTICĂ

de Eugen Dornescu Kitsch-ul este o Venus din Milo căreia i

s-au pus mâinile la loc, kitsch-ul este Gio-conda de pe cutia cu bomboane sau chibri-turi. Este tabloidul care dezbate dispariţia Elodiei la postul de televiziune OTV, sau maniera în care o parte a mass-mediei aduce în prim plan personaje dubioase, ridicându-le la standardul de vedete. Kitsch-ul este un scandal rentabil, aducător de beneficii iluzo-rii. Kitsch-ul este show-ul televizat în care îşi dau cu părerea fete cu decolteuri generoase, restanţiere la bacalaureat dar devenite vedete peste noapte pentru merite încă necunoscute. Kitsch-ul este un miniacvariu cu peşti sau un cuib de porumbei ca accesorii pentru pălării feminine cu pretenţii de inovaţie în modă. Kitsch-ul este holul de bloc muncitoresc decorat cu cariatide, kitsch-ul este Hristos pe cruce în mărime naturală, poleit impecabil cu aur, tronând în curtea casei unui miliardar.

Kitsch-ul este o icoană cu termome-tru. Este vinilinul care înlocuieşte pielea, pretinzând aceeaşi valoare. Kitsch-ul este o floare de cârpă spălată cu înălbitor, pusă apoi

la uscat pe sârmă.. Pernele şi aşternuturile inscripţionate cu “I love you”. Kitsch-ul este iubirea ca bibelou de porţelan, purtător de semantici finuţe şi drăgălaşe. Kitsch-ul este bunica în mini-joupe, este Moş Crăciun “horror”, cu baterii şi mitralieră.

Kitsch-ul este “Haloween”-ul împrumu-tat de aiurea cu toate accesoriile la pachet. Sărmăluţe, îngheţată, torturi şi prăjiturele în formă de inimioară, îngeraşi, căprioare şi purceluşi din turtă dulce. Este păpuşa lipită pe autoturismul decapotabil care duce mirii la nuntă, în zgomotul infernal de claxoane. Fotografiile cu maimuţe pe litoral, pozatul cu ursul pe lângă Castelul Peleş.

Kitsch-ul este vizorul uşii cu cap de leu, stucatura din jurul lustrei din tavan, mod-elarea pereţilor cu denivelări gen “calcio vecchio”, veiozele de plastic ornate cu paiete strălucitoare ce plutesc într-un lichid dubios. Kitsch-ul este tabloul de familie retuşat din care s-au şters ridurile şi i s-au adăugat noi accesorii, precum o cravată lucioasă ori o floare de bujor pe bustul feminin reajustat ca

volum. Pozele de bâlci la minut în care îţi afişezi chipul, în spatele unui panou pictat cu cerbi, lebede şi vânători.

Kitsch-ul este parbrizul de camion plin de iconiţe şi poze de familie alături de fanioanele echipelor de fotbal preferate sau postere cu fete sumar îmbrăcate. Este păretarul cusut de gospodina cu veleităţi artistice, expus deasu-pra aragazului, cu un text care invocă mult aşteptata prosperitate a casei.

Kitsch-ul este gondoluţa din vitrină, alături de statueta cu pensionarul care ţine o pisică în braţe, sau caseta confecţionată din scoici de mare în care sunt păstrate laolaltă şiraguri de mărgele de sticlă colorată, perle false, brăţări sau cercei din materiale ieftine.

Kitsch-ul este sărbătoarea câmpenească acompaniată de manele, răzbătând prin uşile larg deschise ale autoturismului proaspăt spălat cu apă din pârâul în care, înainte de toate, s-a pus berea la răcit. Kitsch-ul este un tango dansat de două femei. Kitsch-ul este grosolănia şi minciuna ambalate în stanio-lul bunelor maniere şi al onoarei. Kitsch-ul

este muzica “etno”, reformulată “disco”, este “Oda bucuriei” a lui Beethowen cântată la muzicuţă sau taragot. Kitsch-ul este pro-gramul de revelion văzut a doua oară, este revelionul chelnerilor din noaptea de 1 ianu-arie.

Kitsch-ul este titlul academic acordat din raţiuni de protocol. Ridicarea la gradul de general a unor sportivi de notorietate care n-au nicio specializare în domeniul militar. Este autoproclamarea unor indivizi ca regi şi împăraţi în cadrul minorităţilor lor etnice. Este jurământul politic de complezenţă cu mâna pe Biblie... Kitsch-ul este o posibillă introducere la Istoria falsului univer-sal. Kitsch-ul este o bişniţă prosperă şi o păcăleală continuă.

Dezordinea lumii a împins kitsch-ul pe un podium nemeritat şi pare să-l fi uitat acolo, ca pe un simbol al nedreptei scări a valorilor, implacabile şi perpetue, care ne guvernează dintotdeauna.

22e la

Septembie2010

IM M

eMo

rIA

M

Dumitru D. Olariu s-a născut la 8 martie 1910 în Poiana Sibiului, a absolvit Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu şi Fac-ultatea de Drept din Bucureşti. A iniţiat şi a condus Revista „Litoralul” la Constanţa, precum şi o editură. Poetul martir Dumitru Olariu, mort la doar 32 de ani, la 6 octombrie 1942 pe front în Caucaz, a fost salutat la apariţia primului său volum de versuri „Crângurile cerului” de cele mai de seamă condeie ale vremii: Perpessicius, Nichifor Crainic, Dragoş Vrânceanu. Acest poet trebuie să fie reaşezat la locul care i se cuvine în lirica religioasă şi de meditaţie, alături de Arghezi, Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu, fiind o personalitate poetică exemplară pentru lirica de azi şi dintotdeauna.

Poetul tristeţilor pontice (8 martie 1910 – 6 octombrie 1942)

Im memoriam: locotenent post mortem Dumitru Olariu, fiu al plaiurilor sibiene

Motto: „Înainte trupuliţa mea dragă“

Dumitru D. Olariu s-a născut la 8 martie 1910 în Poiana Sibi-ului, a absolvit Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu şi Facultatea de Drept din Bucureşti. A iniţiat şi a condus Revista „Litoralul” la Constanţa, precum şi o editură. Poetul martir Dumitru Olariu, mort la doar 32 de ani, la 6 octombrie 1942 pe front în Caucaz, a fost salutat la apariţia primului său volum de versuri „Crângu-rile cerului” de cele mai de seamă condeie ale vremii: Perpes-sicius, Nichifor Crainic, Dragoş Vrânceanu. Acest poet trebuie să fie reaşezat la locul care i se cuvine în lirica religioasă şi de meditaţie, alături de Arghezi, Nichifor Crainic, Vasile Voicules-cu, fiind o personalitate poetică exemplară pentru lirica de azi şi dintotdeauna.

Alături de flăcăii satului natal, viscoliţi de aceleaşi gloanţe duşmane, cu 68 de ani în urmă cădea la datorie poetul subloco-tenent Dumitru Olariu din Poiana Sibiului. Dumitru Olariu fiu de vestiţi păstori din Mărginimea Sibiului stabiliţi în vremuri trecute în Dobrogea însorită s-a născut în comuna Poiana judeţul Sibiu în familia lui Dumitru şi Dochia Olariu la 8 martie 1916, o familie cu şase copii. Tatăl poetului ajuns cu transhumanţa în Dobrogea în 1924 unde şi-a cumpărat o moşie şi o gospodărie în comuna Valul lui Traian, având peste 5.000 de oi. „Verile copilăriei – scria poetul – le-am umblat prin arşiţa Dobrogei iar

iernile în munţii natali“, în satul Poiana unde părinţii poetului păstrau în continuare „casa înaltă“, aşa i se spunea pentru că era prima casă construită cu etaj de către meşteri italieni. A urmat şcoala primară în comuna natală iar cursul inferior liceal la Li-ceul Aurel Vlaicu din Orăştie, cursul superior şi bacalaureatul le-a împlinit la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu în 1929. Urmează apoi cursul Facultăţii de Drept din Bucureşti devenind licenţiat în 1934. Profesiunea de avocat a exercitat-o în Baroul de la Constanţa în perioada până să fie mobilizat a fost şi vicep-rimar al Municipiului Constanţa. Înclinaţiile sale către literatură (poezie) apar încă din anii liceului iar debutul literar l-a făcut în anul 1929 cu poezii publicate în Revista Ţara Bârsei. A continu-at să publice şi în multe Reviste literare ale timpului: „Gândi-rea“, „Limba Română“, „Universul Literar“, „Bilete de papa-gal“, „România de la Mare“, „Dobrogea Jună“, „Flacăra“, „Adevărul Literar Ştiinţific“, „Tomis“ şi altele. În anul 1939, împreună cu scriitorii constănţeni Cristea Grosu şi Ion Micu scoate Revista „Litoral“, înfiinţează şi o editură în care îşi publică primul său volum de versuri „Crângurile cerului“, în care sunt cuprinse poeziile dintre anii 1929-1939. La această revistă publică versuri Tudor Arghezi şi alţii. Când a fost chemat sub arme a lăsat un manuscris respectiv o plachetă de versuri „Crepuscul intim“ care va apare într-o ediţie postumă cu titlul „Ultima cântare“ care cuprinde 60 de poezii, prima fiind „Transhumanţa“ iar ultima „La moartea unui camarad“ scrisă în iunie 1942 când se afla în tranşee în luptele din Crimeea. Activi-

tatea poetică ia fost întreruptă de obligaţia patriotică, constituţională de aşi satisface stagiul militar într-un moment de grea cumpănă pentru România – izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, septembrie 1939. Având la bază studii super-ioare, este trimis la Şcoala Militară de Cavalerie de Rezervă din Sibiu pe care o termină în 1940 cu gradul de sublocotenent în rezervă. Este repartizat la Unitatea 5/10 Cavalerie (două Regi-mente de Cavalerie din Turnu Severin). Înainte de a pleca pe front, a fost pus în faţa unor propuneri de a rămâne în ţară: în calitate de primar sau prefect al Constanţei, să fie trimis în Ger-mania pentru specializare timp de trei ani sau să fie mobilizat la moşia părinţilor din comuna Valul lui Traian. Nu a fost de acord cu nici una din variante, zicând că „nu vreau să mor ca un laş, vreau să-mi apăr ţara“, mi se confesa recent ultima soră care trăieşte în Sibiu, distinsa doamnă Tempea (fostă Olariu) Para-schiva. „Când a plecat pe front de la Târgul Jiu a ajuns cu trenul în gara Valul lui Traian, era în ziua de 01 martie 1942. L-am aşteptat pe peron şi când a oprit trenul a ieşit la geam şi mi-a dat un mărţişor şi mi-am luat adio, ştiam că el merge la moarte. Parcă îl văd şi acum, nu era trist deloc, dar noi plângeam...“. Ajuns în zona Mării de Azov îmbarcat pe nave militare a fost încadrat în Grupul 19 de Cercetare Călare care desfăşura acţiuni de luptă în această zonă unde se duceau cele mai mari bătălii de către Armata Română şi aliaţii germani pentru stăpânirea Penin-sulei Crimeea. Obiectiv strategic de mare importanţă în înfrun-tarea dintre cele două tabere. A fost încadrat comandant de es-cadron (companie). La aceste mari confruntări terestre, navale şi aeriene cu trupele sovietice ia parte şi tânărul sublocotenent (rezervă), remarcându-se prin acţiuni îndrăzneţe, bun coman-dant al soldaţilor. Chiar într-o primă misiune de luptă a reuşit să înlăture pericolul ocupării de către sovietici a unor poziţii-cheie pentru desfăşurarea unei contraofensive sovietice împotriva unităţilor româneşti. Pentru curajul şi bărbăţia de care a dat dovadă în aceste prime confruntări, comandantului Grupului 19 Cavalerie îi acordă drept recompensă o permisie pentru a veni în ţară la familie. Însă la rugămintea unui camarad care primise o veste de la familie că i se născuse un fecior, sublocotenentul Dumitru Olariu renunţă la permisie în favoarea camaradului său de arme şi trece să-şi îndeplinească mai departe noua misiune de luptă de a elibera cota 35,4 m ocupată de sovietici care consti-tuia un punct puternic de rezistenţă în vederea ofensivei trupelor sovietice. Atacul acestui obiectiv l-a desfăşurat pe timp de no-apte dar îndeplinirea misiunii a făcut-o cu sacrificiul vieţii. În acest atac de noapte în 6 octombrie 1942, la nici 32 de ani împliniţi, cade eroic alături de mai mulţi militari din subunitatea sa. Înainte de a-şi da ultima suflare, a strigat „înainte trupuliţa mea dragă“, aceasta a fost ultima lui comandă. Pentru eroismul său neprecupeţit şi pentru suprema jertfă în luptele din Caucaz, decesul sublocotenentului Dumitru Olariu a produs multă suferinţă în sufletele subordonaţilor şi camarazilor ofiţeri. Atun-ci, inima lui a încetat să mai bată, arma să mai tragă şi pana să mai scrie. Atunci armata şi poezia română a îmbrăcat haine de doliu. În acea zi de 6 octombrie 1942, eroul poet Dumitru Olar-iu, prin Ordinul de Zi 1248/1942, a fost avansat la gradul de lo-cotenent post-mortem, iar prin Ordinul de Zi 57/1942, Coman-damentul german din zona luptelor l-a decorat, post-mortem, cu medalia „Crucea de fier germană clasa a II-a“. A fost înmormân-tat în cimitirul bisericii localităţii caucaziene Abinskaia. Jertfa lui nu a fost uitată. Pentru faptele de vitejie din aceste lupte, lo-cotenent post-mortem Dumitru Olariu a fost decorat prin Decret Regal nr. 3530/15.02.1943 cu Ordinul „Mihai Viteazul clasa a III-a“ cu panglică de virtute militară. Vestea morţii sale, îşi deapănă în continuare firul amintirilor şi suferinţei acestei poveşti triste doamna Tempea, soră a eroului, supravieţuitoare în Sibiu, relatând: „ a căzut ca un trăznet, iar mama fiind bolnavă de grija şi dorul de el, nu i-am putut spune, dar tata împreună cu noi fraţii am plâns toţi ca nişte copii. A fost în familia noastră o jale de nedescris. Vestea morţii lui a ajuns în toată Dobrogea, şi în cele mai multe oraşe ale ţării. După un timp, cred că la o săptămână de când am primit telegrama îndoliată care ne anunţa

decesul fratelui nostru ne-am trezit la poarta casei în comuna Valul lui Traian cu un soldat. Avea în spate o ladă. Când l-am văzut ne-am mirat, iar când ne-a spus, mai mult plângând decât vorbind căci i se umplură faţa de lacrimi că a fost ordonanţa su-blocotenentului Dumitru Olariu şi din ordinul comandantului a primit misiunea să aducă lada lui de război (de campanie) cu lucrurile personale în care se găseau, când am deschis-o, mai multe manuscrise. Doar atât a mai putut rosti soldatul şi a con-tinuat să plângă în hohote. Noi învăţasem la şcoală că soldaţii nu plâng niciodată. Acest soldat a fost afectat deoarece a plecat tot plângând. Atunci am plâns toţi împreună cu soldatul, mama, tata, noi fraţii şi vecinii. Când am văzut lada de război mi-a dispărut orice urmă de speranţă că fratele Dumitru nu va fi mu-rit“. Vestea morţii poetului Dumitru Olariu a fost consemnată prin publicarea fotografiei acestuia însoţite de necrologuri îndo-liate. Au scris despre el toate ziarele şi revistele din Constanţa, din toate oraşele ţării articole care evocau viaţa poetului trecut în nefiinţă. Posturile de radio i-au dedicat zilnic emisiuni evoca-toare. Toate ziarele, revistele, radioul şi toţi care l-au cunoscut îi plângeau moartea lui. Tot ţinutul Dobrogei a fost consternat de moartea poetului, deplângându-i soarta tragică şi regretând dispariţia sa în plină putere de creaţie.

Încheiem această dedicaţie în amintirea poetului erou Dumi-tru Olariu cu gândul de a-l readuce în realitatea zilelor noastre

ca pe un exemplu demn de urmat de către generaţiile de astăzi, de mâine şi cele de peste timp. Deplângând moartea poetului, scriitorul şi prozatorul Teodor Munteanu, în cartea „Scriitorii căzuţi pe front“, apărută în anul 1944, în capitolul rezervat er-oului poet Dumitru Olariu scria: „Mâinile căruia mângâia când-va, în singurătatea camerei, la masa de scris, zăpezile hârtiei, adunând sub peniţă, şoaptele sufletului, la chemarea ţării şi-a strâns bărbăteşte patul armei şi împreună cu ceilalţi eroi poeţi au mutat hotarele ţări acolo unde le-a aşezat sângele şi istoria. Ultima lui poezie scrisă pe front datând 29 iunie 1942, parcă îşi prevestea sfârşitul, al cărui manuscris a fost găsit în lada de cam-panie şi publicată postum în volumul «Ultima cântare» a intitu-lat-o «La moartea unui camarad» o inegalabilă baladă a morţii închinată eroilor jertfiţi pentru reîmplinirea României Mari în graniţele ei ancestrale străbune“. La vremea sa marele critic lit-erar român Perpessicius, cunoscător al creaţiei tânărului poet, referindu-se la volumul „Ultima cântare“, zdrobit de marea pier-dere a poeziei româneşti prin Dumitru Olariu şi încântat totodată de frumuseţea şi mesajul creaţiei poetice ieşite de sub pana minţii poetului cugeta în unul din eseurile sale dedicat lui Du-mitru Olariu astfel: „Dispărut eroic ultima cântare, cea din urmă plecare a argonautului merită ca aceste poeme, câte se cunosc, şi care din scurta trecere prin viaţa a poetului Dumitru Olariu se cuvin retipărite şi difuzate într-u gloria poeziei româneşti şi pentru cinstirea frumosului său suflet“.

Rândurile de faţă se doresc un modest gest de respect pentru

23

e la

Septembrie2010

IM M

eMo

rIA

M

poetul erou pornit din sufletele celor ce semnează, astăzi când prăznuim Ziua Eroilor neamului. Se doresc un semn de omagiu celui ce şi-a jertfit viaţa şi pana în slujba patriei şi a cuvântului scris. Consemnând versurile unui camarad poet: „Departe, departe de ţară / Voi ce aţi murit pentru ea / Un înger în fiecare seară / Pe cer va aprinde o stea“.

Pentru cinstirea eroului poet Dumitru Olariu, autorităţile judeţului Constanţa, unde ofiţerul şi-a petrecut o parte din tinereţe împreună cu părinţii, au atribuit numele poetului unei străzi din Constanţa dar şi în Comuna Vadul lui Traian. Şcoala şi sala de sport din Comuna Vadul lui Traian îi poartă şi ele numele. Tot în cinstea memoriei poetului, autorităţile judeţului Sibiu au aprobat ca strada pe care se găseşte casa poetului din poiana Sibiului să poarte numele de Dumitru Olariu, iar Inspectoratul Învăţământului Judeţean Sibiu a aşezat o placă memorială pe faţada şcolii unde Dumitru Olariu a descifrat primele litere al alfabetului: „În această şcoală – se menţionează pe placă – a învăţat poetul erou Dumitru Olariu, căzut în luptele din Caucaz, în octombrie 1942“. Prin această evocare în Ziua Eroilor cinstim aşa cum se cuvine, memoria eroilor, fiindcă „Cinstirea eroilor căzuţi pe câmpurile de luptă, jertfiţi pentru cauza dreaptă a noastră nu este numai o datorie faţă de cei plecaţi dintre noi, un cult al morţilor, tot atât de vechi ca şi omenirea, ci şi o întărire a temeliei pe care stă un popor“

Dacă ar fi trăit, poetul martir Dumitru Olariu ar fi împlinit la 8 Martie anul acesta, 100 de ani. Dar, parcă suflând încă stihuri pline de înţeles, Dumitru Olariu vorbeşte astfel: „În versul meu

de cremene şi-amnar/ Mă simt lângă strămoşii răstigniţi,/ Coborâtori cu primii împăraţi/ Din pisc în zugrăveala de altar./ / Un plai străvechi dă-n mine azi rod nou./ De veacuri ei nescris s-au opin-tit/ Să-ngâne-n lemn azurul miorit,/ Înaltul, vastul sferelor ecou./ / Scufund în pagini zări de lung alean/ Şi stema unui propriu univers,/ Împrospătându-mi bolţile în mers,/Vrăjit de-un cast miraj răsăritean./ / Pentru îndemn clar, neşovăitor,/ Iau frunza neagră-a inimii şi-o sbat./ Cobor râuri – poate că în leat;/ În mit îmi tulbur sensul arzător./ / Din stelele ce mă călăuzesc,/ În fiecare noapte câte-o stea,/ Roind, o-nşurubez în cartea mea - / Şi treaz zorile mă destăinuiesc./ / Îmi împrumută soarele un vreasc/ Fiorii artei, calde pirostrii.../ Şi rătăcesc prin crâng de veşnicii/ Cu turmele de gânduri ce le pasc./ /.” – „Transhumanţă”. Acest poet, cuprins de o candoare şi o nostalgie ontologică aparte, a reuşit să redea prin câteva versuri alese, esenţa unei iubiri neatinse parcă nici de clişeele efemerităţii: „Iubito, rădăcinile de apă/ Au putrezit de secetă-n pământ; Nici zâmbetele tale nu mai sunt/ Ca nişte nuferi înfloriţi pe apă./ / Vezi, toţi salcâmii câţi au mai rămas,/ Îndoliaţi în alb lângă fântână,/ Văd îngroziţi în singura fântână/ Că niciun strop de cer n-a mai rămas./ / Iubito, vom muri şi noi de sete,/ Sfârşitul e aproape, ca un ţărm,/ Dă-mi gura, dă-mi uitarea fără ţărm,/ Iubito, să murim aşa, de sete./ /”.- „Arşiţi”. Atins de semnificaţia frumuseţii naturii, aflată într-o continuă schimbare, acesta notează: „Vulcanul stins al nopţii izbucni/ Atât de crâncen, de neaşteptat,/ Ca lava lui fierbinte, lângă zi,/ În auroră s-a pietrificat./ / Ermetizate raze-n diamant/ De cast îngheţ sticlesc foşnind sonor,/ Ca frunzele intacte de acant/ În geologic stat, nemuritor./ / Acum sparg zorii valuri ce inundă./ -De jar scăldat, acest suprem zeu cine-i?/ Şi continentul zilei se scufundă/ Definitiv în mările luminei./ / ”. – Dimineaţă euxină.

Ce fel de gânduri şi simţiri i-ar fi putut pătrunde viaţa lui Dumitru Olariu, de a ajuns să scrie acel elogiu omagial adus în mod simbolic unui „camarad”? Cu ce instrumente sentimentale şi resurse scriitoriceşti a reuşit să combine o întreagă trăire cu o experienţă a trecutului, încărcată în poezia sa de momentul perpetuu...? Prin doar câteva strofe scrise pe front, pe data de 29 iunie 1942, a expus ceea ce a fost UN „camarad” şi a devenit ACEL „camarad”...: „ – Doamne, cama-radul meu din dreapta/ A tăcut deodată să mai tragă./ A tăcut cu graiul şi cu fapta./ N-a mai lumi-nat prin ceaţa vagă/ Arma lui cea sigură şi dragă.// L-am văzut încremenind în stânca- Veşniciei Tale: O statuie/ Peste care cobora adâncă./ Necuprinsă linştei căţuie/ Zori de crini ce n-au să mai apuie.// Sângerau în pieptu-i trei izvoare/ Proaspete de arma automată,/ Mângâindu-i, blând ca o răcoare,/ Chipul lui de stâncă detunată,/ Fruntea lui, pe veci înseninată.// Cerurile limpezi de acasă,/ Împietriră-n stinsa lui privire/ Poate-o grână verde de mătasă,/ Poate-o adiere de safire,/ Poate marea, sfânta lui iubire.// N-or mai chioti natale toamne – Şi făclii de gloanţe bolşevice/ Lu-minau la nunta lui, o, Doamne,/ Imnuri începură să-i ridice/ Grelele obuze inamice.// El cu ochii ficşi privea-nainte;/ Parcă, fericit, vedea în zare/ Ţara lui întreagă, şi, fierbinte,/ Parcă cuprinde-ntr-o îmbrăţişare,/ Doamne, toată România Mare.//. ” Ultima strofă din poezie, apare redactată pe coperta IV a cărţii „Ultima Cântare”, pe care o semnează, având reverberaţii dintre cele mai puternice şi rememorabile... .

Au consemnat slt. Sînziana Iancu şi col.(r) V. NeghinăDocumentarul elaborat are la bază două surse: Teodor Al. Munteanu, „Scriitori căzuţi pe front”,

Vol. 1, Colecţia „Luceafărul” 1944, respectiv Dumitru D. Olariu, „Ultima cântare”, Editura Sal-go, 2010, volum reeditat cu adăugiri de către Ion Gligor Stopiţă, membru al Cenaclului Literar „George Topârceanu”, al Cercului Militar Sibiu (poet, critic literar şi prozator).

„Mâinile căruia mângâia cândva, în singurătatea camerei, la masa de scris, zăpezile hârtiei, adunând sub peniţă, şoaptele sufletului, la chemarea ţării şi-a strâns bărbăteşte patul armei şi împreună cu ceilalţi eroi poeţi au mutat hotarele ţări acolo unde le-a aşezat sângele şi istoria. Ultima lui poezie scrisă pe front datând 29 iunie 1942, parcă îşi prevestea sfârşitul, al cărui manuscris a fost găsit în lada de campanie şi publicată postum în volumul «Ultima cântare» a intitu-lat-o «La moartea unui camarad» o inegalabilă baladă a morţii închinată eroilor jertfiţi pentru reîmplinirea României Mari în graniţele ei ancestrale străbune“.

TRANSHUMANŢĂ

În versul meu de cremene si-amnar,Mă simt lângă strămoşii răspicaţi,Coborâtori cu primii împăraţiDin pisc în zugrăveală de altar.

Un plai străvechi dă-n mine azi rod nou.De veacuri ei nescris s-au opintitSă-ngâne-n lemn azurul miorit,Înaltul, vastul sferelor ecou.

Scufund în pagini zări de lung aleanşi stema unui propriu univers,Împrospătându-mi bolţile în mers,Vrăjit de-un cast miraj răsăritean.

Din stelele ce mă călăuzesc,În fiecare noapte câte-o stea,Roind o-nşurubez în cartea mea,-şi treaz zorilor mă destăinuiesc.

Îmi împrumută soarele un vreasc,Fiorii artei, calde pirostrii...şi rătăcesc prin crâng de veşniciiCu turmele de gânduri ce le pasc.

STANŢE

Douăzeci şi opt de ani,Printre zări şi bolovani...

-Alei, potire de visări,Urmăritu-ma-ţi călăriSub o mie de–ntrupări,Pe o mie de poteci,Zile-ntregi şi nopţi întregi.

Străbătui îndemnuri greleCa să scap cumva de eleŞi pusei păduri virgineÎntre duhul lor şi mine.

Ceas cu ceas în căutare,Hărţuit cu încruntare,Scotoceam metalul tareŞi din el un sunet careSă-mi dea binecuvântare.

Cum îşi scuturau buchetulZorile, încet cu-ncetul,-Doamne, cum puteam învingeBlestemul ce, sfânt, mă ninge?

M-am tocmit păstor la zări,-Alei, potire de visări!Un fior si-o gingăşieA fost singura-mi simbrie.

Lângă turme de aleanuriSteaua mi-o doini prin lanuri-Şi-am purtat, mări, purtatDragoste de împărat.

PRIMĂVARĂ DOBROGEANĂ

În fiecare zarzăr din cătunS-a-mpotmolit un nour alb azi-noapte,Par zarzării bisericii largi când vreunDrept credincios zefir se roagă-n şoapte.

Din răsărit – o, primăvară, n-aiPutea sta-n veci?- dă soarele să-nspice,Îi fâlfâie pe umeri noul strai-Şi caru-i triumfal e tras cu-alaiDe aurori care plesnesc din bice.

Încep cocorii să-şi anine iarUrcioarele-n văzduh, înfiorându-lCând falnic trece- alaiul princiar;-Hai să-l urmăm şi noi cântând, cântându-l!

Chiar drumu-i printre răpiţi îmbătat,Împletecit de-azur se-ntreabă: unde?Târziu un râu pe şesul revărsatBrumându-şi fluierul îi va răspunde.

Şi cred că la dantelele scumpieiAdăugaţi şi voi, brânduşi, o cipcă rară,De-i preschimbată-n primăvarăDobrogea-ntr-un pridvor al veşniciei.

Pagini realizate cu sprijinul d-lui col. rez. Neghină

24e la

Septembie2010

Ar

te F

rU

Mo

ASe

VEREŞ LEVENTE

Cyan Magenta Yelow Black

25

e la

Septembrie2010

Ar

te F

rU

Mo

ASe

Leon Vreme văzut de Petru Ovidiu Dumbrăveanu

Leon Vreme sau interesul pentru materie, formă şi culoare

În marea galaxie a picturii româneşti contemporane există o constelaţie de pictori

de primă mărime şi strălulcire. Arta lor, pe aceaşi traectorie, dar pe orbite diferite completează în mod fericit, panoplia multicloră a picturii româneşti actuale.

În funcţie de disponibilităţile genetice de talent, sensibilitate, şi de inteligenţă , prin personalitatea lor artistică, generaţia lui Leon Vreme a făcut pasul decisiv al trecrii de „arta” realismului socialist, la arta modernă. Astfel pictori de talia lui Ion Sălişteanu, Alin Gheorghiu, Aurel Nedel, Ion Nicodim, Sabin Bălaşa, Leon Vreme, prin originalitatea şi autenticitatea creaţiei lor, au schimbat imaginea pictu-rii româneşti în Europa şi în lume, aducând-o la valoarea ei perioada interebelică şi până la venirea comuniştilor la putere.

Leon Vreme originar din Basarabia s-a stabilit definitiv la Timişoara, după ter-minarea Institutului „Ion Andreescu” din Cluj, în anul1957, împreună cu soţia sa graficiana Xenia Eraclide. De la această, dată cei doi artişti s-au integrat total în atmosfera şi spiritul cultural artistic al Timişoarei care, şi atunci ca şi în prezent, era considerat un oraş cu vocaţie europeană, cosmopolit în sensul pozitiv al cuvântului.

În aceaşi perioadă s-u strâns la Timişoara o pleiadă de tineri artişti, absolvenţi ai institutelor de învăţământ artistic superior de la Bucureşti şi Cluj, care au con-tribuit prin mijloacele specifice artei la schimbarea vieţii artistice timişorene. Amintesc doar câteva nume, fără intenţii de evaluare axiologică, de ierarhiazare: Adalbert Luca, Romul Nuţiu, Vasile Pintea, Lidia Ciolac, Virginia Baz Baroiu, Vic-tor Gaga a căror operă originală şi extrem de valoroasă a îmbogăţit patrimoniul cultural al timişoarei şi al României.

Interesul lui Leon Vreme pentru valorile picturii abstracte universale, pentru lumea ideatică, conceptuală a acesteia, s-a manifestat încă de prin anii 60. Tre-cerea de la figurativ la abstract, pentru artistul Vreme nu s-a făcut brusc, ostentativ şi fără frământări. A fost o peroadă de incertitudini, de renunţări şi nemulţumiri. Pictura abstractă nu s-a învăţat la nici o şcoală în România. Totul se făcea din intuiţie.

Mulţi n-au înţeles mult timp că, între pictura figurativă şi abstractă nu există antinomii. Ambele sunt guvernate de legi comune ale picturii, armonia, echilibrul, teza şi antiteza, logica compoziţională, raporturile dintre marile ecrane coloristice ale tabloului, repartiţia luminii, aşternerea şi densitatea straturilor de culoare etc..., sunt o parte dintre acestea. Cele două tipuri de pictură, sunt două câştiguri ale artei, două drumuri care vor merge paralel şi sunt inconfundabile, iar publicul este şi el împărţit, în funcţie de opţiunile-i culturale şi afective.

Pictura lui Leon Vreme a fost supusă, în cei peste 50 de ani de când o practică, multor atitudini critice calificate şi necalificate, fiind încadrată în categoria abstracţionismului liric. Despre acest lucru, nu este aici cazul şi nici momentul să discutăm. Putem să consemnăm doar faptul că arta lui este bine cotată în ţară şi străinătate, şi dincolo de această performanţă, pictura sa este un reper ideatic, stilistic şi estetic. Pictura abstractă a lui Leon Vreme completează armonios această tendinţă artei contemporane româneşti.

Personalitatea puternică a acestui pictor harnic, sincer şi modest s-a manifestat benefic şi în învăţământul artistic superior, fiind un excepţional profesor de pictură la Facultatea de Artă Plastică din Timişoara. Am avut marea şansă să-mi realizez pregătirea artistică sub directa îndrumare a profesorului Leon Vreme, fiindu-i stu-dent. De la acesta am învăţat, dincolo de problemele de meşteşug artistic, să gân-desc fiecare linie sau tuşă de culoare, să-mi elaborez fiecare lucrare până la cele mai mici amănunte, cu alte cuvinte să gândesc în artă.

STRUCTURI

Cyan Magenta Yelow Black

26e la

Septembie2010

PoeS

ISANA MARIA ZLĂVOG

Umbra aceasta de fericire de 24 de karate(text publicat pe Reţeaua literară, în variantă)

Sunt oameni care mă cunosc tot mai puţin deşi ei spun că mă cunosc foarte bine.Ce întâmplare ciudată, vom vedea, se poate naşte de aici,spre deliciul hârtiei împovărate de spectaculoase predicţii,acum nu mai e vorba nici de hazard, nici de emoţii, nici de ambiţii.

Să lăsăm, aşadar, ironiile şi manifestările spontane ale vieţiiîn cutia lor de sidef, cu toate cărţile geniale scrise despre mine şi să redeschidem larg spre soare cât mai multe spaţii aerate pentru umbra aceasta de fericire care nu poate să mă smulgă din cuva ei de foc, ticluită cu amulete şi încruntate litigii.

Dar pe mine unde mă laşi, suflete?

Între patru pereţi cred că am iubit mai mult decât am putut spera,de atâtea ori am făcut pactul cu umbra aceasta de fericire care nu are mai nimic în comun cu interdicţia de a vedea cum în fiecare anotimp ceasul rămâne în urmă cu două secunde-una, pentru lentila concavă imună la ecoul de stepă,cealaltă, pentru trepiedul obtuz şi o cană mai bună de lut,reţeta ideală pentru a învăţa, în ritmul ei, veşnicia care să te ţină treaz până în zori, lucid şi, din când în când, poate boem.

Nici dacă ai avea un nume de star pe Broadway, învăluite de flori, stelele n-ar mai clipi aşa des în loc de pupilealunecând în delir sau rătăcind pe calea lor, spre neant.

Dar pe mine cu cine mă laşi, suflete?

Tu trebuie să ştii mai bine cum şi când în umbra acesta de fericire creşte mereu o plasmă nouă de 24 de karatecare ingurgitează tot ceea ce-i iese în cale- alge, clopote, nasturi ce se întrec nebuneşte în turnirul duodenal.

Suflete, caută-mă şi ţine-mă bine alături, eventual, naşte-mă, nu mai e timp de remember, o altă odisee va dicta mării prin glasul eipărticica sa de speranţă, de carismă şi harpentru oamenii care, într-adevăr, prea puţin mă cunosc deşi ei spun că mă cunosc foarte bine.

Oameni şi berze pe strada de catifea(text publicat pe Reţeaua literară)

Ploaie efemerăPloaie amară pe strada de catifeaPloaie cu prea multe cuie de plastic revărsate din matcă

În gradina cu flori de argint de pe balconvorbesc de la etaj prin semne cu ploaiasă i se facă milă de stâlpi şi de berze

Printre firele de înaltă tensiune, albe şi gri,oamenii s-au cazat pentru o zi în cuiburile lor şi stau aşa, lipiţi unii de alţii, cât mai aproape de cer ca să amâne cu încă o noapte surogatul pulsului vital şi urgia să treacă fără drept de apel

Uneori, şi oamenii şi berzele beau apă de ploaieacum nu mai e vorba doar de cancerul care a secerat vise din faşăordinul de evacuare a intrat serios la apăşi sfinţeşte cu urlete rebelehornurile tapetate în pansamente sterile

Pe strada de catifeaoameni şi berze au aceeaşi menirede a urmări cum moartea se-nclină în reverenţepână aproape de pământul verde înfometat de ploaia amară

Plouă cu soare în Pantheonul Renatei(text publicat pe poezie.ro şi în e-revista Singur)

Plouă cu soare în Pantheonul RenateiŞi eu mă simt ca la 20 de ani.

Renata e vânzătoarea de la chioşcul cu ziareAre zeci de CD-uri şi comenzi la reviste literare.Uneori le împrumută cunoscuţilor care abia dacă mai au bani de ţigări şi de-o bere.

Până m-am hotărât să ader grupului ei ca să-i rescriu biografia pentru cartea descărcată de pe-un blog de afaceri,să intre şi ea, în sfârşit, în lumea cea bună a bibliotecilor suspend-ate,au început pariurile cu nepoatele, că poate e mai bine aşa, să stau cât mai departe de bârfa din târg,că, la o adică, ce îmi trebuie mie atâtea cartoane şi creioane color-ate.

De la o vreme, oricum, vezi şi pe net, fiecare pariază cu sine Din când în când, dacă se cer la şcoală, se mai citesc şi proverbe,Dar şi acestea, depăşite de bestselleruri, cu un monoclu stupid Pregătit pentru manuscrisul confratelui care nu e membru de partidşi atunci nu-i păcat să te miri: măi, tu pe ce lume trăieşti ?Nu vezi, doar e soare cu dinţi…

Dacă nici azi nu mai e vreun miting, vreo grevă, o revoltă, ceva,degeaba te bucuri că de trei zile plouă cu soaredeşi nu mai e nimeni pe-aici şi în curând va fi acalmie.

De-acum este cert: dacă cineva ar mai spune că-i pasă de mine,Uită, e doar aşa, o vorbă de complezenţă pentru compătimiri parfumateca să-i dau vreun acont sau vreun pont, un cifru suspect, pentru uşa de stejar din Pantheonul Renatei.

Poeme din volumul în pregătire „Umbra aceasta de fericire de 24 de karate”

GELU BOGDAN MARIN

Inimaginabila pasiune a jocului cu focul

nimic anormal cînd amuţeştiîn faţa unei lacrimiîn hala de peşte zgomote cu nemiluita / cu mintea greoaie ca o simplă infecţie / ziua pleacă de aici / sub cerul mult prea departe / unde oasele tocite ale genunchilor / nu ajung nici măcar pînă la prima fereastră / iar liliacul înfloreşte aiurea / ca un panaceu sătul de cearcăne / /moartea cu sufletul la gură / doar o geometrie diformă / în faţa porţilor cetăţii / fără medicamente / dar cu sărbători în calendar //viaţa greu de descifrat / inutilă ca un nor ce nu este în stare / să se stoarcă de o ploaie / elicea vorbelor / veştejind jumătăţile de măsură / atît de inteligenţi dar atît de laşi / cu carnea neagră / aşa cum pielea unui cîine întinsă la soare / în tiparele unei epilepsii / o apă care se bea doar ca o simplă apă / verticalitatea lumînării consumîndu-se în sine / lîngă lumina altora care put / tîrfele locale cu solzi în păr /

cur mare / inima plină de iluzii mai groase decît nămolul de pe străzi / cînd ştiu ce-mi poate face o femeie / şi-mi tremură mîna cînd dau de pomană/ /nu mai aştept pe nimeni / nu mai iubesc pe nimeni / totul este absolut normal / valul îşi lasă oasele pe ţărm / putrezind printre mizerii / un lucru mecanic surd / cu privirea oarbă în căderi fără sunet / /îngăduit alături / cerşetor de suflete pereche / sinucigaşul îşi aşteaptă iertarea / nebun ce-şi refuză nebunia melancolia distribuită uniform / apa unei bălţi mirosind a putred / în care încape orice / de foarte mult timp / /

cînd rîdeam în hohote fără inhibiţiiou sont les beaux jours / cînd toceam hainele mele de gală / la petreceri de binefacere / şi rîdeam în hohote pînă la lacrimi / cam aşa cum se scrie un roman / o carte răsfoită încet cu pauze largi / mîna urmînd leneşă în neştire / forma feselor tale întipărită / în ţesătura canapelei verzi / fără inhibiţii cu mici ţipete de plăcere / momente doar de tine ştiute /

cînd ronţăi cuvinte sleite / repetînd povestea cu sămînţa fragilă / care eram / ca şi cum se consumaseră tote experienţele / salivă adunată între gingii / ce-mi umplea gura / /cu timpul / plictisindu-mă de efortul inutil şi anost / pe care mi-l cereau bunele intenţii / istovit de prea lunga aşteptare a fericirii / ce credeam că imi va fi dăruită drept răsplată / am început să exersez timid / apoi tot mai îndrăzneţ cruz-imea / ultimul deliciu al singurătăţii mele / /privirea mi-o petreceam voluptos / prin inima fragedă a unui ceas de bucătărie / jubilam / sfărmam pătimaş / tăiam viscere de vise moi / viaţa palpitînd în găleţi de tablă / peste apa neagră a fîntînilor / carne curioasă încordată fără scrupule / gloria unui asasin manierat / /tocam viaţa mărunt să usture / lumina căpătînd o lîncezeală aparte / sfîşietoare //cuvintele zăceau peste tot / cu ţăruşi înfipţi în pocnetul aripilor / ce umpleau casa cu umbre deschise / în suprafeţe senzuale / plane / de sticlă rece / şlefuită //

Locul şi data naşterii: Brăila, 18 martie 1972Studii: - universitare- Facultatea de Litere a universitaţii “Al. I.Cuza” Iaşi, specializarea română-latină, promoţia 1996; -postuniversitare- masterat în Filologie, Facultatea de Litere a Universitaţii “Dunărea de Jos” Galaţi, specializarea Teoria şi practica textului, promoţia 2006Ocupaţia actuală-- profesor de Limba şi literatura română la Colegiul Naţional “Nicolae Bălcescu” Brăila; Funcţii deţinute-- inspector de specialitate, Limba şi literatura română la Inspectoratul Şcolar Judeţean Brăila (octombrie 2006-iunie 2009)

GELU BOGDAN MARIN – născut la 27 mai 1952 în municipiul Brăila.Licenţiat în ştiinţe militare, jurnalist şi publicist.Colaborează la diferite ziare şi reviste începînd din anul 1969 pînă în prezent. Membru al Societăţii Române de Haiku. Membru al Uniunii Scriitorilor din România; Apariţii în volum : Diavol cu şal mătăsos – Fundaţia Culturală Antares – 2007; Ucis prin lehamite - Fundaţia Culturală Antares – 2008; Mamiferul minoritar - Fundaţia Culturală Antares – 2008; Antologie: Texistenţe - Uniunea Scriitorilor din România –filiala Galaţi-Brăila, 2009.

27

e la

Septembrie2010

SoC

IetA

te

INSTITUŢIILE-FUNCŢII ŞI ROL ÎN PROCESUL DE GESTIONARE AL ACTUALEI CRIZE ECONOMICE

- continuare din numărul trecut - Aceste teorii au condus spre două întrebări

esenţiale. Prima întrebare se referă la “ce anume conduce populaţia să se constituie într-o formă statală?” şi, cea de a doua, “care este cea mai bună formă a statului?”. Acum aceste întrebări par puse din totdeauna dar în acel moment ideea că ar putea fi şi altfel era inova-toare. Pentru prima data se realiza un distincţie conceptuală dintre stat şi guvernare. S-a făcut astfel separaţia dintre instituţie şi organizaţie, între concept, lege de existenţă şi banala structură formată din oameni. Astfel statul era reprezentat de instituţiile către care puterea se distribuie, urmând ca acestea să fie folosită justificat, iar prin guvern se înţelege grupul specific de oameni ocupaţi cu satisfacerea ne-voilor instituţiilor statului şi care au abilitatea şi posibilitatea de a construi un sistem de legi şi decrete prin care oamenii, în care se includ şi ei, sunt legaţi unii de alţii. Această separare conceptuală continuă să funcţioneze în scena politică, deşi există voci din cadrul ştiinţelor politice, filosofiei, istoriei şi antropologiei cul-turale care argumentează că o mare parte din acţiunile politice ale unei societăţi acţionează şi în afara graniţelor ei statale iar alte societăţi, care nu sunt organizate după criterii statale, tre-buie totuşi luate în seamă în termenii politici.

Relaţiile politice şi economice au fost influenţate în mod drastic de aceste teorii. De exemplu conceputul de asociere, breaslă, corporaţie a fost subordonat teoriei pieţei libere, un model de piaţă prin care schimbul de bunuri şi servicii între ţări şi în interiorul unei ţări, au loc fără a fi împiedicate de restricţiile impuse de guvern, cum ar fi taxe şi tarife diferenţiate, şi dominaţia romano-catolică a sistemului teo-logic a fost din ce în ce mai mult provocată de bisericile protestante subordonate nu Romei şi fiecărei naţiuni-stat, biserică protestantă care se încăpăţâna se predice în limba nativă sau vulgară a fiecărei regiuni.Începută la sfârşitul secolului XVIII, Revoluţia Industrială marchează punctul de pornire al epocii mod-erne. Au loc schimbări majore şi dinamice în agricultură, în producţia manufacturieră şi în transporturi.

Un mic grup de emigranţi ai Europei con-tinentale au pribegit spre Marea Britanie şi Statele Unite încurajând continuarea acestor tipuri de studii privind ce tip de institutii are permite o guvernare stabila. Cu toate acestea, studiile lor vor fi marginalizate. Micul grup era format din:

Hannah Arendt (1906-1975),Sir Karl Raimund Popper, deţinător al Order

of the Companions of Honour, Fellow of the Royal Society şi Fellow of the British Academy (1902-1994),

Friedrich Hayek, deţinător al Order of the Companions of Honour (1899-1992),

Leo Strauss (1899-1973),Isaiah Berlin, deţinător al Order of Merit

(1909-1997),Eric Voegelin (1901-1985),Judith Shklar (1928-1992).Cea mai importantă concentrare de atenţie,

mai ales în perioada deceniilor ’50 şi ‘60 o primeşte comunismul. Un rol important îl au curente ca:

* mişcarea zionistă, o mişcare politica internaţională care militează pentru Pământul lui Israel, patria poporului evreu, iniţiată formulată de jurnalistul austriac Theodor Herzl.

* rasismul, o mişcare bazată pe diferenţa din-tre rase, bigotism, părtinire, opresiune, stereoti-puri şi discriminare.

* colonianismul, o extindere a suveranităţii naţionale peste teritoriile din afara graniţelor fie prin colonii de emigranţi, fie prin dependenţe administrative prin care populaţia indigenă era direct dirijată sau dislocată dintr-o zonă în alta.

Prin extensie toate aceste miscari au deter-minat in opinia mea forme specifice institutio-nale cu determinari si mecanisme interne speci-fice de manifestare.

Leo Strauss a fost un mare admirator al clasicilor. Clasicii sunt Platon, Aristotel, Toma d’Aquino. Filosofii pe care-i critică cu predilecţie Strauss sunt gânditorii emblema-tici pentru modernitate, filosofi ca Hobbes sau Locke.

Dupa Strauss ideal ar fi să fim conduşi de oameni înţelepţi. În practică însă, cea mai bună soluţie este un regim mixt

Altfel spus, cea mai bună structură instituţională a unei societăţi combină monarhia, aristocraţia şi democraţia. În rezu-mat, la Strauss, găsim conturată o opoziţie clară între clasic şi modern. Viziunea clasică este centrată pe ideea de regim mixt. Moder-nii, urmându-l pe Hobbes, au imitat ştiinţa non-teleologică a naturii şi au pus în locul telos-ului pasiunile. La moderni, o dată cu Locke şi revoluţia anului 1689, consimţământul devine mai important decât înţelepciunea.

Karl Popper însuşi obişnuia să prezinte pe tablă schema metodei sale critice sub masca unei formule:

P1 →TT →EE →P2 Formula sugerează doar paşii pe care-i

facem pentru a avansa în demersurile no-astre cognitive. Pornim întotdeauna de la o problemă, notată cu P1 în schema.Daca pro-

ducem o teorie (pasul TT ) ,eliminăm erorile printr-o critică severă (pasul EE ). Daca găsim erorile sau limitele teoriei, se ajunge la un sta-diu în care descoperim o nouă problemă (notată cu P2 în schemă) de la care ciclul se reia. O teorie nu are voie să fie construită în aşa fel încât să nu permita ajustari. Ea trebuie să fie failibilă.În contextul acestei filosofii a teoriei deschise la critică putem mai lesne înţelege fi-losofia politică popperiana.

Din perspectiva lui Popper, aşa cum teori-ile noastre trebuie să fie deschise la critică, instituţiile unei societăţi trebuie să fie deschise la schimbarea rezultată din deciziile libere şi responsabile ale indivizilor. Societatea deschisă despre care vorbeşte Popper se află sub semnul unor valori pe care le putem găsi în istoria Eu-ropei din Grecia antică până în ziua de azi.

O tipologie interesanta intalnim la Rothstein si care cred ca trebuie mentionata:

Rothstein împarte sistemele de guvernare în două: democratice şi nedemocratice. În prima perspectivă societăţile democratice sunt cen-trate pe comunitate; ele presupun existenţa unui grup de oameni care împărtăşesc interese comune.

A doua perspectivă, numită şi dictatorială, implică existenţa a două părţi care intră în con-flict, conducător pe de o parte şi conduşi pe de altă parte. Necesitatea unor instituţii este

extrasă în acest caz din nevoia de a aplana con-flictul şi instaurarea unor reguli ale jocului care să impună un cadru de convieţuire paşnic.

Rothstein consideră că ambele societăţi au nevoie de patru tipuri fundamentale de instituţii. Cele patru tipuri de instituţii sunt identificate de autor astfel: instituţia care formulează reguli, instituţia care aplică reguli, instituţia de adjudecare a regulilor, instituţia de susţinere a regulilor.

Instituţia care formulează reguli este necesară în cazul societăţilor democratice pen-tru a instaura reguli valabile pentru toţi mem-brii comunităţii şi pentru a urmări atingerea intereselor comune. Acelaşi tip de instituţie este folosită în cazul societăţilor nedemocratice pentru a crea legitimitate printre cei subordonaţi grupurilor de putere.

Instituţia care aplică reguli are ca obiec-tiv implementarea deciziilor instituţiilor care formulează reguli, în cazul societăţilor demo-cratice. În cazul celor nedemocratice acest tip de instituţii acţionează în ideea implementării voinţei conducătorilor.

Instituţia de susţinere a regulilor în cazul societăţilor democratice, încearcă să rezolve disputele asupra înţelegerii regulilor şi apli-carea acestora în cazuri particulare. În cazul

societăţilor nedemocratice, instituţiile de forma aceasta au în plan rezolvarea disputelor dintre supuşi.

În cele din urmă, pedepsirea celor care încalcă regulile este atributul instituţiei de susţinere a regulilor, în cazul societăţilor democratice. În cazul celor nedemocratice, instituţiile sunt create pentru a-i pedepsi pe cei care contestă puterea conducătorului sau a gru-pului conducător.

2. Perspective economice asupra instituţiilorDeoarece multe din perspectivele filozofice

privind natura institutiilor coincid cu cele eco-nomice din aceea vreme vom trece mai departe urmand sa ne concentram asupra problemelor actuale privind rolul si functiile institutiilor in contextul crizei actuale.

Există un nucleu al unei teorii generale a fenomenelor sociale. Acest nucleu coincide cu nucleul analizei zise economice. Calificativul ‘’economică’’ poate induce însă în eroare. Teo-ria în cauză nu vizează fenomenele economice în sensul îngust al cuvântului. Ea este o teorie a acţiunii şi interacţiunilor umane în general şi acoperă întregul spaţiu al ştiinţelor sociale. Ter-menul de ‘’economică’’ are raţiuni mai degrabă de ordin istoric decât de altă natură.

Revoluţia neoclasică a întâmpinat şi o serie de rezistenţe. Una dintre şcolile care s-au opus celei neoclasice a fost cea instituţionalistă. Din-

tre autorii din această şcoală, des întâlniţi este cel al lui Veblen.

Veblen a apreciat că şcoala neoclasică are o viziune statică. El aprecia că este nevoie de o viziune dinamică, în care să fie surprinsă evoluţia în special a instituţiilor.

Pentru Veblen şi continuatorii săi, preţurile sunt elemente ale unei culturi umane. ‘’Cultură’’ are aici un sens tehnic. Nu este vor-ba nicidecum despre educaţia pe care o are o ‘’persoană cultivată’’. Cultura, în sensul tehnic din ştiinţele sociale, cuprinde instituţii (mai degrabă cele informale decât cele formale), obiceiuri, convenţii. Preţurile sunt, din această perspectivă, convenţii.

Şcoala lui Veblen, deşi continuă să fie şi astăzi vie, este denumită ‘’vechiul instituţionalism’’ pentru a o deosebi de ‘’noul instituţionalism’’, dezvoltat cu unelte neoclasice.

Treptat, în cadrul amplului curent de gândire neoclasic, s-a format un interes pentru studiul instituţiilor. Acestea au fost văzute tot mai mult ca elemente fără de care nu pot fi înţelese interacţiunile dintre indivizii umani.

Dacă ar fi să alegem termenii emblema-tici pentru noul instituţionalism, candidaţii cei mai probabili ar fi ‘’costul tranzacţiilor’’ şi ‘’bunurile publice’’..Aici vom sublinia doar că ea porneşte, în fond, de la observaţia că orice interacţiune socială, pentru a avea loc, presupune un cost pentru participanţi. Buna funcţionare a interacţiunilor antrenează un cost.

Pe moment, nu detaliile tehnice ale ideii de cost al tranzacţiilor sunt importante, ci înţelegerea legăturii cu instituţiile. Instituţiile au fost incluse în sfera constrângerilor aplicate interacţiunilor dintre oameni. Chiar şi intuitiv este evident că o constrângere este legată de un cost pentru indivizi.

Aplicaţiile costului tranzacţiilor nu se limitează strict la studiul instituţiilor. Ronald Coase, care a introdus acest concept, a plecat de la cercetarea naturii firmelor.

Carl Menger, unul dintre autorii revoluţiei neoclasice, era austriac. Printre continuatorii săi se numără Ludwig von Mises şi Friedrich von Hayek. Din pricina originii fondatorilor şcoala a căpătat numele de ‘’şcoala austriacă’’.

În contextul ascensiunii nazismului, ca şi mulţi alţi intelectuali de limbă germană din Europa, Mises şi Hayek au fost nevoiţi să emi-greze. Unul dintre cei mai importanţi continu-atori ai lui Mises a fost americanul Rothbard.Astăzi principalele centre ale şcolii austriece sunt în SUA.

Şcoala austriacă are o serie de particularităţi care o disting net de curentul principal izvorât din revoluţia neoclasică.

Şcoala austriacă respinge folosirea mate-maticii în analiza economică, dar susţine că adevărurile teoriei economice sunt a priori. Prin urmare ele trebuie întemeiate folosind logica aşa cum poate fi ea dezvoltată folosind limbajul natural.

O altă particularitate interesantă a şcolii aus-triece, în contextul de faţă, este respingerea de către reprezentanţii ei a unor inovaţii precum costurile de tranzacţie şi bunurile publice. Cu toate acestea, interesul şcolii austriece pentru instituţii este foarte mare.

Încă de la Menger şcoala austriacă a cultivat ideea unor instituţii sociale care sunt rodul or-dinii spontane. Dreptul, limbajul sau banii sunt, din perspectiva şcolii austriece, asemenea ex-emple de instituţii. Unele dintre ele, cum ar fi dreptul sau banii, în opinia şcolii austriece, sunt pervertite de reglementările statelor moderne.

Un accent deosebit au pus reprezentanţii şcolii austriece pe instituţia proprietăţii private. Ideea lor a fost întotdeauna că orice ştirbire a acestei instituţii deformează viaţa socială normală. Din punctul acesta de vedere, şcoala austriacă este cea mai radicală dintre şcolile de gândire socială actuale.

- continuare în numărul viitor -

Gabriel F. Şerban

28e la

Septembie2010

FIlo

SoFI

e

Într-o lume aparent superficială şi interesată numai de clipa de faţă, este bine de subliniat că oamenii caută răspunsuri veritabile la întrebări fun-damentale. Oamenii din toate categoriile sociale reflectează şi privesc dincolo de aparenţe. Această condiţie sine qua non a reflectării asupra propriei vieţi pare a fi înţeleasă de un număr din ce în ce mai mare de oameni. Nicio categorie socială nu se poate sustrage. Cunoştinţele colective şi individuale se deschid sensului profund al responsabilităţii. Luarea la cunoştinţă este interioară, responsabilitatea existând în aceeaşi manieră faţă de noi înşine, faptele noastre şi ceea ce ni se întâmplă. Aceste persoane înţeleg şi admit că asumarea responsabilităţii, care eliberează omul, presupune să- şi evalueze comportamentul şi faptele şi că: dacă natura acestora nu e punitivă nu este cu mai puţin adevărată. Sinteză de ing. Anghel V. MIRCEA

BIOTIC – ENERGETICÎntr-o lume aparent superficială şi interesată numai de clipa

de faţă, este bine de subliniat că oamenii caută răspunsuri veritabile la întrebări fundamentale. Oamenii din toate cat-egoriile sociale reflectează şi privesc dincolo de aparenţe. Această condiţie sine qua non a reflectării asupra propriei vieţi pare a fi înţeleasă de un număr din ce în ce mai mare de oameni. Nicio categorie socială nu se poate sustrage. Cunoştinţele colective şi individuale se deschid sensului pro-fund al responsabilităţii. Luarea la cunoştinţă este interioară, responsabilitatea existând în aceeaşi manieră faţă de noi înşine, faptele noastre şi ceea ce ni se întâmplă. Aceste per-soane înţeleg şi admit că asumarea responsabilităţii, care eliberează omul, presupune să- şi evalueze comportamentul şi faptele şi că: dacă natura acestora nu e punitivă nu este cu mai puţin adevărată.

Noua viziune asupra vietii este îmbogăţită de o dimensi-une pe care materialismul a ştirbit-o grav, care este aceea a „sensului” şi a relaţiilor cauză - efect în cadrul unor sis-teme integratoare. Faptul că orice manifestare are o origi-ne, definită de o energie primară, dă un „ volum” unei vieţi care a fost stabilizată de o informaţie generată şi cristalizată prin intelect. Această îmbogăţire depăşte cu mult simpla „dispoziţie” a hazardului şi a fatalităţii; ea creează, de fapt, ideea că dacă există o legatură între cauză şi efect, această legatură constituie o relaţie subtilă, dar permanentă, între ele, într-un sistem integrator.

Continuitatea legăturii implică la rândul ei şi faptul că noi putem să ajungem la „informaţie”, la oricare nivel al acestei legături. Această constatare logică este fundamentală, deo-arece ea semnifică foarte clar că putem în orice moment sa citim, să întelegem şi-n consecinţă să anticipăm efectul care va urma , dar care nu se manifestă încă.

Cu cât viziunea va fi mai sensibilă şi cultivată, cu cât va afla şi va accepta „ să vadă”, cu atât

informaţiile vor fi precoce şi precise şi cu atât vom putea interveni din timp şi mai uşor în evoluţia sistemului; fiecare intrare (noţiune) fiind citită prin filtrul psihoenergetic.

Aceste decodări nu sunt în niciun caz reţete, adevăruri de-finitive, ci mai degrabă invitaţii la reflectare. Din acest mo-tiv toate elementele, ideile principale şi principiile majore, decodificate, fac parte din responsabilitatea noastră. Deci, se speră în rafinamentul analizei umane până la nivelul unei bune decodări, respectiv a unei bune înţelegeri.

Este interesant de constatat că epoca noastră modernă, care dezvoltă din ce în ce mai mult comunicarea către exterior, este aceea a îndepărtării de sine. Ştiinţa noastră, oamenii de ştiinţă şi politicienii care vor să ştie să stăpânească totul, sunt în mod dramatic înspăimântaţi imediat ce li se vorbeste de-spre om sau omenesc. Evităm şi fugim de aceste dimensi-uni pe care nu le putem nici număra şi nici controla şi care ne sperie. Frica ne determină, printre altele, să citim despre secte şi numerosi terapeuţi, guru, prea-fericiţi; să ne avântăm într-un domeniu puţin cunoscut şi atât de vast în care totul şi orice poate fi spus sau făcut. Această stare de fapt a gen-erat o psihoză agravantă, din moment ce, astăzi, tot ceea ce abordează această temă, devine suspect. Totuşi, că vrem sau că nu vrem, dimensiunile subtile ale fiinţei umane sunt

acolo, exista şi se exprimă în fiecare zi. Pentru a le pu-tea întelege şi pentru a pătrunde sensul profund, trebuie acceptată o altă paradigmă care le priveşte şi care să fie diferită de aceea a viziunii mecaniciste. Modelul cel mai elocvent îl regăsim în fizică, respectiv în diferenţele funda-mentale care există între fizica clasică şi fizica cuantică. Una se ocupă preponderent de macrocosmos şi cealaltă de plan-urile subtile şi de microcosmos, iar ele nu se exclud reciproc, contrazicând afirmaţiile şi dorinţele unora. Cele două aspecte nu abordează acelaşi nivel structural, studiind totuşi acelaşi univers. Legătura între ele, ca şi pentru universul uman, este un principiu de coerenţă. Trebuie acceptat un model care ne permite să unim cunoaşterea şi diferitele sale paradigme, într-o întelegere coerentă şi nu un model anacronic cu determin-isme antagonice sau complementare. Revenind la element-ele majore de exprimare a stării sufletului, care se manifestă prin relaţiile corp- spirit şi terenurile lor de exprimare, este dificil de înţeles relaţia dintre corp şi spirit şi-n consecinţă semnificaţia energeticului în raport cu starea corpului şi re-

ciproc, dacă nu ne lărgim viziunea pe care o avemasupra omului şi asupra vieţii. Dacă rămânem la stadiul

de model om- maşină, adică la modelul compus din piese independente si care pot fi schimbate în funcţie de progresul real al ştiinţei, relaţiile pe care le facem cu energeticul, vor părea să ţină de magie, de viziune, de imaginaţie ori pur şi simplu de aberaţie. Lărgind viziunea noastră şi observând că omul în totalitatea sa psihică şi temporală, nu este o sumă a părţilor luate separat, vom putea să legăm diferitele nive-luri care compun existenţa sa, dându-i astfel dimensiunea sa veritabilă; dimensiune care este, înainte de toate, spirituală. Poate atunci vom putea înţelege adevăratul motiv de a fi al fiinţei umane şi în consecinţă motivul de a fi, prezent atât în energetic cât şi în biotic. Orientul ne propune o imagine interesantă pentru a reprezenta acest vehicul care este cor-pul nostru fizic si drumul-vietii pe care mergem. Imaginea vehiculului care avanseaza pe drumul-vieţii şi care este pro-pulsat de forţa emoţiilor noastre şi condusă de responsabi-lul mentalului nostru ilustrează perfect ideea legăturii dintre conducător şi vehicul, între confort şi modul de conducere, locul major fiind dat călătorului ascuns, adică inconştientului care cunoaşte drumul mai bine decât conducătorul. Dacă

acceptăm această idee a relaţiei directe între corp si spirit, devine atunci interesant de ştiut sensul manifestărilor fizio-logice. Ele devin puncte de sprijin ale realizării noastre, prin ele realizarea se face şi se exprimă. Ele pot fi şi un remarcabil mijloc de decodare şi de întelegere a parţii pe care o trăim, a ceea ce se întamplă în noi. Corpul nostru devine atunci o extraordinară unealtă de cunoaştere, trebuie deci să încercăm să descifram şi să înţelegem prin intermediul căror tipuri de procese se exprimă acest corp, atât în biotic cât şi în ener-getic. Ca toate manifestările energetice ale lumii noastre, re-alitatea umană are nevoie de suport sau manifest, de corpul său fizic pentru a putea traduce, exprima, ceea ce se întamplă în straturile sale cele mai profunde. Avem nevoie de gesturi, cuvinte sau desene pentru a putea exprima ideile, gândurile, sentimentele noastre.

Toate aceste fundamente intangibile nu ar exista, în sensul ca ele nu ar putea fi percepute, dacă nu ar avea aceasta po-sibilitate de a se manifesta în aceeaşi manieră. Şi am putea exemplifica acest aspect fundamental, prin comparaţie cu cel mai performant calculator, care nu ar fi de niciun folos dacă nu s-ar evidenţia rezultatele prin perifericele sale. La fel şi spiritul uman are puţine motive de a fi, fără proiecţia sa materializată, care este corpul fizic.

Calculatorul nu serveşte la nimic să fie puternic dacă per-ifericele nu-l pot urma, adica nu pot exprima această putere. La fel este şi cu omul care trebuie să caute acest echilibru între corp şi spirit. Interesul esenţial al omului este că prin

expresia corpului el va putea, dacă va vrea într-adevar să se exprime, să decodeze ce se întamplă în spiritul său.

Atunci când ansamblul funcţionează coerent, realitatea fizică este în acord cu realitatea spirituală a individului, iar existenţa se derulează normal. Atunci cand există o discordanţă între cele două, între Conştient şi Subconştient, în scenariul iniţial şi cel jucat de actor, vor apărea mesaje diferite, semnale de alarmă. Există permanent confuzia din-tre memorie şi subconştient – noţiuni care doar par apropiate, dar în realitate sunt totuşi diferite . Subconştientul cuprinde memoria lucrurilor cunoscute, iar memoriile, cunoscute sau necunoscute; sunt doar o mică parte din tot ceea ce înseamnă subconştient. Subconştientul uman este un computer extrem de exact. Cu programe de o complexitate remarcabilă, cu o funcţionare de care suntem conştienţi doar în proporţie de cca.1 – 2% în medie pe omenire.

Subconştientul este aşadar un computer uriaş, care procesează în plus acea proporţie de 98 – 99% din activi-tati, un volum imens de informaţii, ţinând de câmpuri puţin percetibile , câmpuri de frecveţe diferite fiecare cu valorile lui, cu particularităţile lui, materiale şi energetice. Creierul nostru, în schimb, poate sau nu poate decodifica exact ceea

ce este acest întreg univers uluitor, care este sufletul nostru. Într-adevăr, creierul nostru nu poate decodifica deocamdată mai mult decât arată senzorii corpului căruia îi aparţine. Ceea ce este de menţionat aici se leagă de ridicarea nivelelor de frecveţă ale vibraţiilor galactic- planetare: galaxia întreagă, din trepte în trepte, trimite seturi întregi de impulsuri sub formă de unde şi sub formă de fluxuri energo-materiale, către toate structurile sale (stele, planete), şi toate vieţuitoarele care le populează. Ridicarea valorilor vibraţionale locale conduce la modificarea genetică a tuturor vieţuitoarelor plan-etare. Câmpul de percepţie senzorială se modifică treptat: mai întâi conştientizările se îndreaptă către clar- intuiţie, care se desface treptat, la rândul său, în clar- simţuri. Oamenii în-cep tot mai des să audă sunete străine, să vadă entităţi astrale, să-şi perceapă chiar plexurile de mare putere care se deschid, în special pe lateralele capului: două plexuri mari – aurii sau argintii, acolo nu se află un sfânt care le vorbeşte. Vederea laterală în spectrul eteric şi astral este mai puternică decât cea centrală: ştim acum despre faptul că retina are celule spe-cializate, pentru formarea imaginilor, concentrate în mijlocul ei, pe margini

retina nu este goală, ci împleteşte treptat celule specializate în percepţiile imaginilor din spectrul fizic cu celule special-izate în percepţiile imaginilor eterice şi astrale.

De aceea se percep mult mai rapid imagini eterice şi as-trale cu privirea laterală (impresia generală este că ceva se mişcă la marginea câmpului vizual), şi mult mai puţin cu cea

29

e la

Septembrie2010

FIlo

SoFI

e BIVALENŢA FIINŢEI UMANEcentrală. Datorită faptului că celulele nu sunt complet de-limitate în câmpul structurilor retiniene, ci se împletesc peste tot aici, mai mult sau mai puţin de la centru spre margini, se poate forma la un moment dat o imagine eterică sau astrală. Imaginile de acest fel se formează tot timpul, dar ele nu sunt conştientizate stabil.

Se formează păreri, intuiţii. Dar ele rămân în subconştient - nimic nu se pierde. Ceea ce numim astfel subconştientul nostru poartă o astfel de complexitate. Iată de ce este nec-esar să ştim multe lucruri legate de subconştientul nos-tru, sau despre faptul că azi graniţa dintre subconştient şi conştient devine din ce în ce mai subţire, conducând chiar la desfiinţarea graniţelor dintre necunoaştere şi cunoaştere. Cunoaşterea propriului subconştient, cu bogăţia sa ului-toare de ramificaţii la nivelul tuturor segmentelor spaţiale şi temporale ale omenirii va fi, de altfel, şcoala viitorului. O şcoală pe care o alimentăm permanent prin trăirile noastre şi ale tuturor vieţuitoarelor planetare. Suntem astfel prop-rii noştri profesori, profesorii cu înaltă specializare şi pen-tru noi înşine, şi pentru toţi oamenii de pe planetă. Dar încă discutăm despre neînţelegerea acestui subconştient. Despre confuziile născute de faptul că ne confruntăm frecvent cu

necunoaşterea unor lucruri prea puţin mediatizate. Cum ar fi faptul că, un singur

impuls cerebral se constituie in stimul pentru mai multe circuite cerebrale deodată: se spune azi că 6 circuite ce-rebrale se activează la un singur stimul, dar şi capacitatea noastră de înţelegere şi decodificare va creşte Tocmai de aceea ele interacţionează imediat chiar luând-o înaintea unui element nou, care tocmai trece graniţa dintre subconştient şi conştient. Şi, în puterea obişnuinţei, conform dictonului: Nu este mai uşor drumul mai drept, este mai uşor drumul cunoscut, mergem în continuare pe drumul cunoscut. Subconştientul poartă cu sine memoriile tuturor corpurilor noastre fluidice si poartă astfel cu sine toate talentele noas-tre reale. Deşi tot el ne poartă aspectele negative, durerile, încrâncenările, neacceptările. De

multe ori spunem că subconştientul nu poate face diferenţa între un eveniment real şi unul imaginat, în fapt imaginaţia ţine de conştient şi mai de loc de subconştient. Modul în care decodificăm corect subconştientul, modul în care decodam corect stimulii din mediu , înseamnă că ţinem imaginaţia în frâu. Adică alegem din intuiţii ceea ce este bun pentru noi (şi nu neapărat plăcut) şi folosim în viaţa curentă muncind, gândind, coroborând toate cele pe care le ştim şi le aflăm din mers, mereu mai departe. A pune frâu imaginaţiei nu înseamnă a tăia visarea, ci a o echilibra, căci avem nevoie de imaginaţie. Viziunile se nasc la graniţa dintre realitate şi imaginaţie, până ce viziunea cucereşte cu totul câmpul men-

talului nostru activ. Toate acestea ţin de felul în care ştim să ne gestionăm relaţia dintre subconştient şi conştient. Subconştient şi conştient… Lucrăm simultan cu toate. Putem să avem încredere în subconştientul nostru şi să căutăm mereu să decodam fluxul de intuiţii care ne vine de acolo.

Alegând atunci când poti, consolidezi autocorecţia: subconştientul îmi spune că pot. Şi astfel ajungem să fim echilibraţi, înţelegători, toleranţi,să ne încurajăm şi să ne evaluam. Să luăm hotărârea să ne urmăm visele , oricât de puţin din ele se poate realiza. Universul, privit fizic si en-ergetic ; bioticul, respectiv subtilul, este dirijat de legi pe care întelepţii le-au numit legi universale. Una dintre ele a fost în mare vogă în ultimii ani, Legea Atracţiei. Înţelegerea acestei legi a revoluţionat gândirea şi viaţa multor oameni care au devenit conştienţi de potenţialul lor de a-şi modela viitorul. Legea Vibraţiei sau Principiul Vibraţiei Perpetue ( PVP ) complectează tabloul legilor universale, arătând că orice există (sau este creat la un moment dat) are mişcare, propria energie şi ritm, pulsează, are viaţă, emite informaţie, interacţionează. Orice exista în Univers vibrează. Are o amprentă personală, o frecvenţă unică. Şi cât timp acest câmp de vibraţie personală se menţine nealterat, atâta timp

acel lucru continuă să existe, sa fie viu în acea formă. Asta înseamnă că orice intenţie sau gând fugar, orice imagine pe care mintea noastră le creează, continuă să se menţină vii şi să pluteasca în Universul subtil. Orice intenţie, orice gând are viata. De aceea, odată emise ele continuă sa vibreze, să pul-seze, să emita energie în Universul subtil al forţelor nevăzute, ele se întreţin, se pot multiplica, mări sau se pot dezintegra trecând în altă formă. Legea vibraţiei dezvaluită ne face ex-trem de responsabili cu tot ceea ce facem. Pentru că tot ce gândim ori creem lasă o urmă în aura noastră şi acea urmă pulsează, atrage în câmpul nostru auric elemente rezonante, gânduri similare ale altora, oameni şi evenimente care ne întreţin ideile sau ne obligă să ne confruntăm cu convinger-ile şi credinţele personale. Universul creează necontenit. Niciodată nu distruge. Mereu adaugă şi transformă. Ce ne pare nouă distrugere este de fapt o transformare, o trecere în alta formă, respectând legea energiei şi a creaţiei. Univer-sul şi Viaţa sunt mereu pozitive, constructive, creative. Orice s-ar produce poate fi vindecat printr-o altă creaţie. Un cu-vaânt jgnitor nu poate fi luat înapoi, dar scuzele şi atitudinea sinceră plină de căinţă pot compensa golul energetic produs de supărare şi poate transforma mâhnirea în înţelegere. Deci momentul emiterii cuvântului jignitor nu poate fi făcut să dispară pur şi simplu. De aceea responsabilitatea este uriaşă. Orice gândim, spunem sau facem, lasă urme în Univers, în vieţile oamenilor, în destinul nostru. Iar gesturile noastre reverberează, ca o piatră aruncată în apa ce produce unde

circulare mult după ce ea a ajuns la fundul lacului. Orice ele-ment creat in Univers va continua să existe atâta timp cât sursa care l-a creat continuă să menţină matricea / câmpul morfic / forma sa. Adică, până se transformă în altceva, sau până este preluat de o formă mai mare energetică, inglobată şi alchimizată. Aceasta cred că ne face deodată mai atenţi la gândurile, cuvintele şi gesturile noastre. Pentru că ele sunt vii. Pentru că odată intenţia aparută ea pulsează, vibrează şi generează câmp. În consecinţă atrage intenţii asemănătoare conform legii atracţiei. Orice gest pe care îl facem persistă chiar dacă noi, temporal, suntem în altă parte cu viaţa noastră. Un gând emis la un moment dat poate fi abandonat, dar dacă starea sufletească se menţine, dacă şi convingerile care l-au alimentat persistă, gândul va continua să pulseze în Universul subtil şi să crească. Şi

ne vom confrunta cu efectul acelui gând. De aceea trecutul nu ne da pace si fiecare rememorare ne face sa retraim put-ernic acele evenimente pentru că ele continuă sa fie puncte pulsatorii, să aibă viaţă, să genereze cămp şi consecinţe, să interfereze cu noi. Chiar dacă a modificat povestea din trecut, ea continuă sa fie acolo şi să facă parte din biografia noastră. Consecinţele Legii Vibraţiei sunt absolut formidabile. Uni-versul nu ştie decât să creeze, un lucru creat este înlocuit de o altă creaţie, care o poate îngloba pe prima, adaugându-şi valoarea la lumea pe care o găseşte în acel moment. Şi acest lucru transformă lumea. Noi suntem fiinţe egale în potential şi Universul este constituit din legăturile care exista intre noi.Universul este constituit în totalitate din fiinţe vii care, după propriul lor nivel de conştiinţă, au, mai mult sau mai puţin, libertatea şi puterea să-şi determine singure cursul existenţei lor. Substratul ultim al Universului e constituit din ceva Unic, care este atât de grandios, încât nu poate fi definit în concepte care să aibă înţeles pentru nivelul nostru actual. Dacă nu in-tuim încă acest adevăr, tot ceea ce trebuie să facem este să acceptăm, ca ipoteză de plecare, existenţa acestui ceva Unic şi să ne convingem apoi, prin experienţa directă, că acest Absolut duce la singura explicaţie rezonabilă a lumii, aşa cum o ştim cu toţii. Funcţia de bază a oricărei fiinţe este Ex-pansiunea şi Contracţia. Fiinţele expansionate sunt pline de energie şi permeabile, fiinţele contractate sunt inerte, dense şi impermeabile. Prin urmare, fiecare dintre noi, singur sau în grup, poate apare ca fiind Spaţiu, Energie sau Materie, în funcţie de raportul dintre expansiunea şi contracţia specifică fiecăruia şi de tipul de vibraţii pe care fiecare îl manifestă, prin alternanţa expansiune- contracţie. Fiecare fiinţă îşi controlează propriile sale vibraţii specifice, cu care este obişnuită. O fiinţă complet expansionată este Spaţiu. Deo-arece expansiunea este permisivă, putem fi în acelaşi spaţiu cu una sau mai multe fiinţe expansionate. De fapt, este po-sibil ca toate entităţile din Univers să fie în acelaşi spaţiu în care există simultan mai multe dimensiuni. Expansiunea o experimentăm sub forma conştiinţei lărgite, a înţelegerii pro-funde, a intuiţiei spirituale, a compasiunii infinite etc. Atunci când suntem în totalitate expansionaţi, avem un simţământ plenar de conştiinţă totală, de fuziune profundă cu întreaga Viaţă, pe toate nivelele sale de existenţă. La acest stadiu al expansiunii totale, nivel, nu avem nicio rezistenţă vis-a-vis de orice alta vibraţie elevată sau de interacţiunea cu orice altă fiinţă, faţă de care avem afinităţi profunde. Este o stare atemporală, în care avem libertatea unei alegeri nelimitate, din perspectiva infinitelor posibilităţi care, la acest nivel, ne devin, cu usurinţă, mult mai accesibile.

Toate experienţele sunt accesibile Mentalului Unic, iar Mentalul Unic este format din noi toţi, sau oricare dintre noi, la cel mai înalt nivel de expansionare. Atunci când o fiinţă alternează ritmic expansiunea şi contracţia, ea este pre-dominant Energie. Prin urmare, energia nu este ceva imuabil obiectiv, energia, la fel ca şi spaţiul şi materia, este rezultatul acţiunii a numeroase fiinţe vii aflate la un anumit nivel de conştiinţă. Aceste fiinţe - energie sunt oarecum nereceptive la sugestiile mediului şi reacţionează, faţă de ambianţa în care există, într-un mod specific, care este adesea uşor de prevăzut.

- va urma -

Toate experienţele sunt accesibile Mentalului Unic, iar Mentalul Unic este format din noi toţi, sau oricare dintre noi, la cel mai înalt nivel de expan-sionare. Atunci când o fiinţă alternează ritmic expansiunea şi contracţia, ea este predominant Energie. Prin urmare, energia nu este ceva imuabil obi-ectiv, energia, la fel ca şi spaţiul şi materia, este rezultatul acţiunii a numeroase fiinţe vii aflate la un anumit nivel de conştiinţă. Aceste fiinţe - energie sunt oarecum nereceptive la sugestiile mediului şi reacţionează, faţă de ambianţa în care există, într-un mod specific, care este adesea uşor de prevăzut.

30e la

Septembie2010

ISto

rIe

RĂŞINARI Răşinari, colocvial Răşinar, (în germană

Städterdorf, Städerdorf, în maghiară Resin-ár, în latină Ressinarium) este o localitate situată la o distanţă 8 km. de municipiul Sibiu.

Istoric

În anul 1738 bătrânii satului au fost ascultaţi în procesul cu oraşul liber regesc Sibiu, ocazie cu care a fost consemnat fap-tul că întemeitorii aşezării ar fi fost “Mustaţă şi Coman Roşca”, care “şi-a durat locuinţă pe locul unde e astăzi Fântâna Roşcâ, în mijlocul statului”. Numele celor doi înte-meietori legendari fac trimitere la prezenţa pecenegilor în această zonă, prezenţă atestată până în zilele noastre în denumirea Dealului Beşineului (Dealul Peceneagului, Dealul Cu-manului), situat deasupra comunei Răşinari, fiind posibil ca însăşi denumirea localităţii să fie derivată prin rotacizare de la numele me-dieval al pecenegilor (Besii, Bisseni).

Firea dârză a răşinărenilor nu s-a dezminţit nici la 1848, când conducatorii legiunii pre-fecturii Sibiu, în frunte cu prefectul, erau aproape toţi fii ai satului. Escadronul lor de călăreţi a dat jertfa de sânge, ajungând până la bătălia de la Şiria.

De menţionat că în a doua jumătate a se-colului al XVIII-lea Răşinariul a fost sediul reînfiinţatei episcopii ortodoxe a Transil-vaniei. Modesta căsuţă ţărănească, reşedinţă a episcopilor de origine sârbă Ghedeon Nichitici şi Gherasim Adamovici, se mai păstrează şi acum.

Astăzi satul păstrând parţial vechile preocupări pastorale este intens încadrat în noul ritm de viaţă. Dintre cei peste 5000 de

locuitori, mulţi lucrează în noile societăţi co-merciale din sat şi din Sibiu, Răşinariul fiind legat de oraş, din 1947, printr-o linie de tram-vai electric.

Demografie

La recensământul din anul 1930 au fost înregistraţi 5.281 locuitori, dintre care 5.229 români, 32 ţigani, 13 germani, 4 maghiari ş.a. Sub aspect confesional populaţia era alcătuită din 4.798 ortodocşi, 454 greco-catolici, 11 romano-catolici, 7 luterani, 7 baptişti, 4 reformaţi ş.a.

Monumente

Biserica Veche, cu hramul Cuvioasa Paraschiva

Biserica a fost construită din piatră şi cărămidă între anii 1725-1758 pe cheltuiala episcopului greco-catolic Petru Pavel Aron de la Blaj. Edificiul a fost realizat în stil baroc, ca sursă de inspiraţie servind biserica iezuiţilor din centrul Sibiului, la rândul ei o copie a bisericii vieneze “Schottenstift”. Biserica are plan dreptunghiular cu turn de clopotniţă pe vest şi prezintă în plastica monumentală forme baroce simplificate precum şi frumoase picturi murale la inte-rior (1752) şi pe faţade (1785), acestea fiind semnate de Ion Grigorovici. Biserica se află în vechiul centru al comunei, pe locul numit “La Scaun”, unde mai demult se afla locul de judecată şi cimitirul satului.

Pe locul actualei biserici de piatră a existat o mai veche biserică din lemn, datată 1688, şi vândută în secolul al XVIII-lea parohiei din Satu Nou, Braşov.

Odată cu tulburările confesionale iscate de intervenţia mitropoliţilor sârbi de la Carloviţ,

în deceniul al şaselea al secolului al XVII-lea, s-a instalat la Răşinari episcopul sârb Dionisie Novacovici, urmat de Sofronie Chirilovici, Ghedeon Nichitici şi Gherasim Adamovici. Prezenţa sârbă la Răşinari a avut drept scop ocuparea bisericii construite de episcopul român unit de la Blaj, obiectiv care a fost atins în anul 1765 prin alungarea preoţilor români.

La intrarea în biserică, deasupra uşii, pe zid se remarcă inscripţia Dela zidirea biseri-cii anii Domnului 1725 mai 29, iar ceva mai jos, săpat în grinda de lemn de deasupra uşii Anii Domnului 1755 Mai 29. În biserică fost înmormântat în anul 1788 episcopul Ghede-on Nichitici, al cărui mormânt se află în faţa altarului, acoperit cu o lespede roşie.

În pronaosul bisericii sunt zugrăvite por-tretele pictorilor de Aleman şi Bucur, nepoţii popii Man, care au contribuit la zugrăvirea ei. Aceştia au făcut parte din şcoala de zugravi de biserici din secolul al XVIII-lea din care se remarcă Ioan şi Gheorghe Zugrav, popa Radu Man şi fii săi, Stan şi Iacob, care au pictat şi biserica mânăstirii Curtea de Argeş.

În exterior între turn şi acoperişul bisericii se vede săpată în piatră: „Leatu bisericii ve-chi anii Domnului de la Hristos 420, iar cea nouă 1755”. Pe turnul bisericii, de asemenea se vede săpată în piatră: „Leatu bisericii ve-chi anii Domnului de la Hristos 420, iar cea nouă 1758”. Cele două „leaturi” se pot ex-plica prin aceea că înainte cu 420 se ani a fost zidită o altă biserică - cea din lemn - care a rămas în interiorul actualei biserici, aşa după cum declara un meşter zidar din Sibiu: „că demolând biserica la 5 iunie 1753, lucrătorii au aflat în biserica cea veche o carte sfăntă, care era a feciorului popii Savu, cu numele de Aleman”. Tot un preot român din Răşinari se presupune că a tradus şi catehismul tipărit în 1544 la Sibiu, aceasta fiind cea dintâi carte tipărită în limba română.

Existenţa unei biserici mai vechi în Răşinari este credibilă datorită consemnării în documentele vremii a unor preoţi din veacul al XV-lea: popa Iacov, popa Vasile Tomuţa, popa Iosif Pătruţ, popa Sain, popa Maniu, popa Bratu. Ultimului dintre ei, popa

Bratu, i-au fost încredinţate misiuni spe-ciale de către domnitorii Ţării Româneşti în relaţiile politice şi comerciale pe care le aveau cu oraşul Sibiu.

Turnul bisericii adăposteşte trei clopote şi un ceas, după modelul bisericii iezuiţilor din Piaţa Mare a Sibiului. Biserica a fost pictată în interior în întregime sub formă de frescă de către “Grigorie zugrav, Iacobici şi Ioan Zugrav”, fii preotului Radu din Răşinari, care au zugrăvit printre altele şi la Mănăstirea Curtea de Argeş. În exterior biserica a fost pictată parţial. Dacă în exterior pictura este foarte bine păstrată, în interior praful şi fu-mul au deteriorat pictura în mod semnifica-tiv. În 1932, prof. V. Chidu de la Liceul Ghe-orghe Lazăr din Sibiu a recondiţionat pictura cu miez de pâine dar în lipsa unor tehnici de restaurare moderne aceasta s-a degradat din nou.

Biserica Sf. IlieComunitatea greco-catolică şi-a construit

o nouă biserică, tot din piatră, însă de dimen-siuni mai mici, biserică sfinţită în anul 1838. În anul 1948 autorităţile comuniste au trecut lăcaşul în folosinţa comunităţii ortodoxe.

Biserica din DealBiserica cu hramul „Sfânta Treime” se

mai întâlneşte în documente şi ca „Biserica din câmp”, „Biserica din Copăcele”, „Bi-serica mare” sau „Biserica nouă”. Aceasta a fost zidită între anii 1800-1814, din donaţia substanţială în bani a ctitorului principal Ioan Bungărzan din Răşinari, din donaţiile credincioşilor dar şi din ajutoarele obţinute de la comună. De asemenea s-au primit aju-toare şi de peste munţi, de la donatori, în frunte cu Grigorie Brâncoveanu, strănepotul domnitorului Constantin Brâncoveanu.

Biserica a fost sfinţită în ziua de 12 sep-tembrie 1815 de către episcopul Vasile Moga, ajutat de un sobor de protopopi, preoţi şi diaconi, în număr de 14 persoane.

Date despre zidirea şi sfinţirea bisericii se găsesc în însemnările preotului Vasile Papp de la Stează din Răşinari. În hrisovul „Non Unitum Resinariensem De Stiaze”, întocmit de Vasile Papp, găsit în anul 1951 în globul

31

e la

Septembrie2010

SPIr

ItU

AlI

tAte

crucii de pe turnul bisericii scrie:„...la 1801 ... au repetat slobodul şi

crăiescul sat Răsinar milostivă slobozenie să mai ridice a Sfântă Biserică, care s-a ridicat, cea din Copăcele numită Hramul Sfintei şi Nedespărţitei Troiţe, la care cu ajutorul pre Bunului Dumnezeu prin multe şi nedespărţite cheltuieli ale obştii ... s-au pus piatră de Fundament ... şi s-a lucrat până la anul 1807, apoi au stat cu lucrul pe loc ...” —Vasile Papp

Biserica este construită în formă de bazilică, cu două abside laterale semirotunde, altar semirotund şi cu clopotniţă pătrată dea-supra tinzii. În exterior, biserica e concepută în stilul renaşterii italiene târzii, cu capiteluri dorice şi arhitrave individuale. Acoperişul clopotniţei, ascuţit, are 4 feţe în formă simplă gotică.

Mitropolitul Andrei Şaguna cerceta adesea această biserică, mai ales la sărbători, iar la 15 august 1865 a sfinţit în ea “întru arhiereu” pe episcopul Ioan Popazu al Caransebeşului, cu care prilej a donat un frumos policandru care se găseşte şi astăzi în biserică.

TroiţeleRăşinariul (“aşa cum este” - Nicolae Iorga)

se înscrie în ierarhia satelor româneşti din Ardeal, care este în mare parte o istorie de “sate şi preoţi”. La cumpăna veacurilor, deşi vremurile au fost grele, comuna a ştiut să-şi păstreze coloratura sa proprie, reuşind să-şi menţină tradiţiile.

Troiţele - monumente istorice, sunt opera unor “meşteri” pictori care au participat şi la pictura bisericii Sf. Paraschiva (ridicată între 1758-1785). Ioan Grigorovici şi Oprea Zu-gravul au contribuit la ridicarea acestor troiţe plătiţi de oamenii cu stare din sat.

Şcolile•Şcoala VecheCunoscută sub numele de “şcoala cea

veche”, după 1990 poartă numele poetului Octavian Goga, care a fost elev al ei.

Clădirea şcolii este cel mai vechi edificiu conservat până în zilele noastre. Actuala

construcţie a fost edificată în anul 1836, aşa cum este înscris pe frontispiciul imobilului.

Această construcţie s-a ridicat pe locul pe care se ştie că funcţiona încă din anul 1700 o şcoală românească unde tinerii răşinăreni deprindeau tainele scrisului şi cititului.

Clădirea este situată peste drum de biserica “Sfânta Paraschiva”. Au fost elevi ai acestei şcoli mari personalităţi ale istoriei şi culturii româneşti precum poetul Octavian Goga, fi-losoful Emil Cioran şi medicul Ilarie Mitrea. Şcoala are 16 săli de clasă şi un număr de 25 de cadre didactice calificate.

•Şcoala „Sava Popovici Barcianu”Patronul spiritual al şcolii este cel de-al

treilea Sava Popovici Barcianu, care a trăit între anii 1814-1879, intelectual de marcă, participant la Revoluţia din 1848, mare pri-eten al lui Avram Iancu şi al mitropolitului Andrei Şaguna, cel care datorită acestei pri-etenii a decis să rămână veşnic la Răşinari. Sava Popovici Barcianu a fost primul direc-tor al şcolii din Copăcele.

Actuala clădire a şcolii a fost construită în anul 1939, găzduind cursurile şcolii primare până în 1960, când încep aici cursurile gim-naziale.

•Şcoala PRISLOP. Şcoala funcţionează cu doua clase de învăţământ primar şi cu doua grupe de grădiniţă.Localul scolii a fost reabilitat si extins astfel ca acum copiii din Prislop beneficiaza de conditii moderne pentru desfasurarea procesului educational. Scoala functioneaza ca structura a Scolii “Sava Popovici Barcianu”.

Obiective memoriale

Monumentul Eroilor Români din Al Doi-lea Război Mondial. Monumentul este de tip Cruce comemorativă şi se află amplasat în cimitirul din strada Păltinişului. Acesta a fost dezvelit în anul 1944, din iniţiativa Şcolii Răşinari şi are o înălţime de 3 m. Este realizat din lemn, fără să fie împrejmuit. Inscripţia comemorativă de pe faţada Monumentului este următoarea: „Eroilor neamului - Şcoala

recunoscătoare - 1944“.Casa natală a poetului Octavian Goga.

Casa memorială Emil Cioran

Tradiţii

Buni credincioşi, răşinărenii respectă cu sfinţenie sărbătorile înscrise în calendarul ortodox. Duminica şi în zilele de sărbătoare ei îşi îndreaptă paşii spre cele trei biserici ortodoxe.

Portul popular, încă prezent aici, mai ales în zilele de sărbătoare, constituie o privelişte foarte plăcută ochilor, o adevărată încântare pentru toţi vizitatorii şi turiştii ocazionali, an de an, în număr tot mai mare. Numeroase puncte de interes constituie adevărate atracţii turistice şi prilej pentru sejur atât pentru sibi-eni cât şi pentru turiştii de pretutindeni:

•Cimitirul cu biserica,•Monumentul mitropolitului Andrei

Şaguna,

•Biserica “Sfânta Paraschiva”,•Casa natală a poetului Octavian Goga,•Ruinele cetăţii medievale de pe dealul

Cetăţuia,•Muzeul etnografic - înfiinţat în 1952 (de-

schis zilnic între orele 8-16, excepţie făcând ziua de luni -închis,

•Muzeul episcopiei (deschis la solicitarea turiştilor, înfiinţat în fosta reşedintă a episco-pilor.

Răşinărenii au o mare tradiţie şi în privinţa manifestărilor artistice ale formaţiilor sale corale, de fluieraşi şi de dansatori (corul din Răşinari are o tradiţie de peste 100 de ani), care au obţinut importante succese cu prilejul diferitelor lor deplasări şi participări la festivaluri naţionale şi internaţionale. Păstrarea acestui tezaur cultural şi folcloric ce îl reprezintă jocul şi dansul popular este principalul obiectiv al comunităţii, în 1982 şi în 2002 desfăşurându-se Zilele Fiilor Satului Răşinari, la aceste sărbători de suflet par-ticipând răşinăreni de pe toate meridianele lumii.

Sosiţi pe aceste meleaguri, turiştii pot par-ticipa la manifestări culturale diverse de-a lungul întregului an: Zilele culturale Octavian Goga şi Emil Cioran (de regulă, în luna mai), obiceiurile tradiţionale de Paşti, Crăciun şi de Anul Nou şi multe alte manifestări folclorice în comună şi în localităţile din Mărginimea Sibiului.

Adevarăţi gospodari, locuitorii mai practică şi astăzi mesteşugurile tradiţionale: ţesut, cojocărit, fierărit, rotărit şi pielărit, obi-ectele artizanale sau de serie fiind căutate de amatorii de suveniruri şi produse specifice zonei.

Pagină realizată cu sprijinul Primăriei

RĂŞINARI

PIZZA PASTE BAR

Piata Mică, nr. 23 tel: 0269 211 113 0733 675 675

Cyan Magenta Yelow Black