INSTITUTUL DE STUDII BIZANTINE

N. IORGA

CE E BIZANTULCONFERINTA LA UNIVERSITATEA LIBERA

(MART 1939)

oa

BUCURESTI1939

-

INSTITUTUL DE STUDII BIZANTINE

N. IORGA

E BIZANTLILCONFERINTA LA UNIVERSITATEA LIBERA

(MART 1939)

BLICURESTI193)

CE

Ce e BizantulConferinti la Universitatea Libel* Mart 1939

Intrand in domeniul conferintii, pe care o datorescbunavointei doamnei Cantacuzino, care m'a invitatsi mi-a propus sa deschid conferintile privitoarela Bizant, am ales intre materiile care se pottrata una la care eram intrucatva indreptatit prinmulte decenii de cand Istoria Bizantului, atat destrans legata de istoria poporului nostru, ma preocupaintr'un chip care poate fi putintel deosebit defelul preocupatiilor multor altor persoane.

Pregatit in cea dintaiu tinereta a mea ca medievistoccidental, sant deprins sa merg totdeauna laizvoare. Se poate intampla, din cand in cand, saneglijez lucruri importante care au venit pe urma, si,atunci cand am vreme, caut, natural, sa vad si ceiace s'a adaus prin cercetarile acelora cari m'auprecedat, asa ca sant totdeauna gata, daca este o sca-pare din vedere, s'o acopar, dar eu incep totdeauna cucercetarea izvoarelor. Asa incat a fost un timp,pe atunci aveam patruzeci de ani mai putin ca acuma,cand toate izvoarele istoriei bizantine mi-au trecutsupt ochi pentru ca sa scriu o mica istorie bizantinaredactata in frantuzeste, care a aparut si in limbaenglesa si a castigat un numar foarte restrans decetitori, dar dintre cei mai buni. Nu s'a vandutcomplect nici pang acum, de si am o vaga ideeca exemplarele ce se mai vand acuma fac partedin alta editie decat cea d'intaiu. Mai tarziu am

4 torga

avut norocul, si mai ales ragazul, rabdarea siincrederea, de a relua textul frances si de a-1transforma cu desavarsire, pentru a face ale trei volumedin Istoria vietii bizantine". Aceasta, ca si unelecercetari de amanunte, m'au putut recomanda pen-tru a mi se incredinta aceasta conferinta. Adaug ca, ince priveste aceasta carte, Istoria vietii bizantine", careeste in librarie de cinci ani de zile, care a costatca tipar vre-o trei sute de mii de .lei si din care nus'au vandut nici vre-o mie de exemplare in tali siinca mai putin in strainatate, am lamas si 'Danain momentul de fata cu impresia ca a fost ignorata demai toata lumea, dar si cu amintirea sumei cheltuite.Acestea sant, as zice, data pot sa intrebuintez untermin atat de indraznet, micile mele drepturi dea trata o chestiune de o asa de mare intinderesi de o asa de mare greutate cum este aceia adefinitiei Bizantului.

Definitia- Bizantului a fost data de mai multeori, in deosebite epoci si supt influenta unor anu-mite curente si mai ales supt apasarea unor anumiteprejudecati. Bizantul este un lucru care s'a salvatin timpurile noastre, si s'a salvat, nu de istorie, cide filologie. Un subiect istoric salvat de filologi seresimte insa de aceasta. Nu stiu intru cat s'ar resimtiun subiect filologic tratat de istorici, ma tern cainca mai mult. Dar Bizantul a fost salvat de filo-logi in timpul nostru, dupa ce un numar intregde istorici ii denigrase.

Sa incepem din cele d'intaiu timpuri, cand Bizantul era considerat ca un subiect de archeologie:Aceasta s'a facut intr'una din marile tari europene, careavea in trecutul ei o legatura cu Bizantul, prin cucerireala 1204 a Constantinopolului de cruciatii cruciatei aIV-a, in care erau Venetieni si Lombarzi din Italiade Nord, dar erau in mare parte Francesi, Francesidin Franta, din ce se putea numi Franca atunci, ca si

N.

.

A t

Ce e Bizantul 5

din. regiunile francese de prin imprejurimi; s'a facutin Franta dintr'un interes de eruditie archeologica sisupt influenta unui curent de mandrie francesa.Mandria aceasta francesa foarte rare on trece din-colo de hotarele teritoriului frances, ceia ce este omare scadere in,istoriografia francesa, care se opreste latoate anecdotele de la Curtea regala, rate on la viatadin evul mediu, care si supt raportul artei are o asa demare importanta, inai rare on atinge viata provinciilor,care multa vreme au avut o existents cu totul auto-noma ; se opreste deci asupra unor anumite puncte,mai ales din istoria moderna, neglijand si istoriacontemporanii, care dincolo de Napoleon este, fireste,foarte interesanta si totusi si pentru epoca luiLudovic-Filip si pentru a lui Napoleon al .III-lea,nu se da tot ceia ce subiectul este capabil sa dea.

Dar s'a intamplat ca Ducange, care era si. unperfect ,stapanitor al limbii grecesti medievale, caruiaii datoram si un admirabil instrument de munca inacest domeniu, cu peste doua secole inaintea operei,foarte criticabila, dar foarte practica, a unui Grecdin America-de-Nord, care iscaleste Sophokles, s'aintamplat ca Ducange, cu aceasta profunda initiarein toate rosturile vietii bizantine, avand un spriritfoarte larg si mai ales acea vigoare spirituals caredeosebeste pe cercetatorii francesi din secolul alXVII-lea, foarte indrazneti in rascolirea domeniilornot si izbutind intereseze o societate intreagaprin astfel de lucrari, a inceput si tiparirea izvoa-relor narative ale istoriei Bizantului, intr'o foartefrumoasa editie de Bizantini, din care o serie segaseste ,si in biblioteca, stransa cu atata truda sigust, in amintirea lui Ion I. Bratianu, de doamnaBratianu,

Intr'o epoca in care se adunau izvoarele acestea,care au fost retiparite pe urma pe o hartie mise-rabila, cu. o critics insuficienta si cu o traducere

sa .

6 N. lorga

latina adese on de neinteles qi in general nu deplincorespunzatoare cu textul, asa incat cercetatorii ro-mani cari nu stiu greceste si cari lucreaza pe traducereaeditiei de la Bonn se expun la cele mai curioasegre§eli, s'a intamplat §i cu cineva care nu mai traiesteacum, Diculescu, care facuse un studiu foarte in-tins despre Gepizi, citand necontenit textul grec,dar, la un examen, candl-am rugat sa traduca, a declaratca nu e in masura s'o faca, de oare ce el nu facusedecat sa intrebuinteze traducerea elevilor lui Niebuhr,insarcinati sa dea editia aceasta din Bonn. La Bruxelless'a produE apoi initiativa admirabila a unui om,care in toate domeniile da lovituri de o indraz-neall extraordinara, si cu resultate mai totdeaunafericite, d. Henri Gregoire.

Deci, inainte de opera filologilor germani de la1820, cu un secol inainte de opera, care se va puteatipari candva cu mai mult rapeziciune, a d-luiGregoire, inainte de traducerile ce se fac la Paris inmomentul de fata si care sant une on criticate, pentrucite o aproximatie care intrece margenile ingaduirii,inainte de aceasta Ducange a inceput sa cercetezeistoria Bizantului, presintand in ConstantinopolisChristiana" cu foarte frumoase ilustratii sapate inarama, resultatele putinelor cercetari archeologice cese facusera pans atunci. Evident ca el nu puteasa prevada vremea, asa de fericita, in care s'apermis sa se faca lucrari de cercetari archeologicein Sfanta Sofia, precum se fac astazi mai ales deAmericani cari au fost si pe la noi, asa incat else multamia cu ce se putea sti atunci.

Ducange a inceput serios, fara preocupatii nicide lauda, nici de denigrare, dar fara niciun fel de ideigenerale, cercetarea istoriei bizantine, si rasunetuloperei lui in Franta si Europa a fost foarte mare.Asa de mare, incat in aceasta epoca s'a facut tra-ducerea, foarte bung, in limba francesa, a celor.

Ce e Bizantul 7

mai multe din izvoarele narative ale istoriei bizantine.In Biblioteca Institutului de istorie universals am,printr'o donatie, aceasta traducere, foarte elegant pre-sintata, la care nu trebuie sa recurga cineva pentrucercetari de amanunte, dar, cand vrea sa se informezein general pentru a ajunge apoi la lucrul ce-1preocupa, fara indoiala ca este foarte folositoare.

Ce s'a intamplat insa de la o bucata de vreme ?S'a ivit notiunea asa-numitului Bas-Empire", careinseamna Imperiul roman de mai tarziu" si s'atrecut la conceptia ca este vorba de un Imperiudegenerat, de un Imperiu conrupt. Notiunea aceastaa tinut foarte multi vreme, pang la inceputul se-colului al XIX-lea si chiar ceva mai tarziu decatatata. Este, pe langa o alts lucrare care- si pastreazavaloarea si pans acum, a lui Lebeau, care a avutsi a doua editie, tot supt acest titlu, o istorie aImperiului bizantin facuta pentru publicul mare,cu ilustratii frumoase, pe care o aveam eu, canderam inca in scolile secundare, cartea lui de Segur,foarte cetita pe vremuri: e un scriitor foarte placut,care a intrebuintat in mare parte traduceri, caci nuavea competenta in domeniul literelor postelenice.

Dar si la ei, ca si la inaintasii lor, conceptiaeste aceasta : a unei lumi gramadite in jurul uneiCurti, iar Curtea aceasta este degenerata: acolo seintalnesc tot felul de vicii, tot felul de porniri crude,asa ca traieste cineva intro vesnica revolutie, pelanga care multi au legaturi pe care nu le ingaduienici ortodoxia, nici orice alts forma a credintiicrestine. Tot felul de lingusitori, de exploatatoriai slabiciunii despotilor bizantini furnica pe acolo.Un urat amestec de eunuci, de generali grosolani,ridicati din rangurile cele mai inculte, cele maibrutale ale armatei, de carturari naivi, cari potsa aiba o importanta in ce priveste domeniulstudiilor, cum este casta lui Psellos, dar, alaturi

8 N. lorga

de aceasta competenta in domeniul cunoasteriiantichitatii elenice si de capacitatea de a imita,se intalneste, in ce priveste caracterul, tot ce poatefi mai .injositor pentru demnitatea,omeneasca. Decicine impartaseste aceasta parere, natural ca tre-buie sa ajunga la conclusia ca.' bine au, facutcruciatii de la .1204 ca au cucerit Constantinopolul,,unde n'au introdus decat jaful fara pareche, in-capacitatea de a intelege societatea ce stapaniausi o astfel de slabiciune, nealimentata prin izvoarelede energie din Apus, de undeveniau, incat la 1261a fost de ajuns un detasament venit din Asia, intr'unmoment cand era o vanatoare Tanga Consta.ntinopol,pentru. ca sa inlature pe Apuseni. Jar, pe urmaBizantul a revenit la origine, dar intr'o forma intu-necata,. religioasa, fanatica; exclusivista.

Sant multe lucruri care se gasesc intr'o problemaistorica, numai cat ce este principalul nu trebuieamestecat cu ce este secundar, caci ceia ce inte-reseaza este sintesa insasi si valoarea ce poate saaiba ea in desvoltarea civilisatiilor umane. Trebuie sase tie sama de aceasta pentru a intelege de ce, pelanga noii Bizantini lipsiti de bani, gasim acumape toti Italienii acestia, din Venetia, din Geneva,din Pisa, din Florenta, cari tineau- mate izvoarelede venit si in mina carora era toata bogatia pecare n'o stiau exploata represintantii, foarte ames-tecati, ai rasei de sintesa 'bizantina, cari intindeaumana, imprumutau de ici, de colo, in Italia, seduceau la Avignon si treceau la credinta catolica,impotriva schismei, sau, dupa trecere de aproapeun secol, ajungeau la Ferrara si la Florenta si acolo,:in dauna tuturor traditiilor lor, se inchinau inaintea

facand oroare Bisericii for de acasa, pen-tru ca, intorsi acolo, sa se rosteasca acele .cuvinte,raportate de izvoare, ca mai bine Turcul decklatinul, decat catolicul,

.

,

' ,

.

,:.

,

.

. :

.;

latinitatii,

Ce e Bizantul 9

De unde a venit aceasta conceptie, pe care n'auavut-o Ducange si traducatorii entusiasti ai izvoarelorprivitoare la Bizant ? La mijloc este secolul alXVIII-lea. Cand o societate incepe o lupta si luptaaceasta, din causa unor anumite constrangeri, n'opoate duce acasa, atunci cauta undeva un terengeog:-afic strain sau un teren strain istoric, si ataculit da acolo. Prin urmare, precum, pe la 1820, candvoia sa se face opositie lui Ludovic al XVIII-leasi nu se putea face in Franta, unde, cu toatacearta constitutionals, exprimarea cugetarii libereera oarecum impiedecata, cum fusese impiedecatade foarte multi vreme, Ludovic al XVI-lea intreband,intr'un moment, pe ducele de Richelieu : D-ta aitrait supt trei regi ; care este deosebirea ?", ca sa auda :Pe vremea lui Ludovic al XIV-lea nimeni nu spuneanimic, pe vremea lui Ludovic al XV-lea se spuneala ureche, pe vremea Maiestatii Voastre se strigatare", si supt Ludovic al XVIII-lea, fratele restauratal lui Ludovic al XVI-lea, se striga in adevar si de latribune, de si cu oarecare consecinte prin urmare tinevroia sa represinte ideile liberale revolutionare se in-scria intre luptatorii pentru libertatea Grecilor, corn-batandu-se, astfel, regimul din Franta prin aceia ca seinscria cineva in randurile filelenilor si mergea sa aperepoporul grecesc in lupta lui pentru independents.In secolul al XVIII-lea era tot asa. Atunci domniaasa-numita filosofie, careia i s'a atribuit un rol foartemare si care este, de fapt, profund antipatica inpersoana oamenilor cari-i stau in frunte, caci n'aexistat caracter mai ordinar vre-odata decat al luiVoltaire, nici oameni mai pretentiosi decat lumeain care traia Rousseau, nici teoreticieni mai deosebitide realitate decat Montesquieu, ale carui manuscriptes'au vandut azi cu multe sute de mii de franci,salvandu-se Spiritul legilor", pentru BibiliotecaNationale, cu 900.000 de franci.

.

..;

,

...

;

f

.

/

10 N. lorga

Pe vremea cand se dadea lupta impotriva oricariireligii, considerate ca superstitie, impotriva oricariiautoritati regale considerate ca absolutism, Bizantulera acolo ca o tints, si se spuneau Bizantului toatelucrurile care nu se puteau spune acelora caristapaniau societatea francesa atunci. Cine vroia saduce rizboiu impotriva fanatismului" si a despo-tismului" avea Bizantul la indemana.

Gibbon, care era Engles, dar traind in Franta,de unde s'a intors cu spiritul complect transformat,Gibbon, care scria in Elvetia, unde avea anumiteaplecari sentimentale catre viitoarea Madame Neckerla care regasia lumea filosofica de la Paris, naturalca a tratat astfel Bizantul.

Pe urma au venit acei filologi cari n'au putut salvaBizantul, caci tine cetia oare textul grec al editiilorlui Niebuhr on traducerea Latina aseza fa: jos ? Cartileacestea au avut o raspandire mica si pentru caerau presintate asa de rau supt raportul tipografic,Germanii avand ambitia curioasa sa raspandeascasi cartile cele mai folositoare pe hartia pe care. oaveau la indemana.

A venit insa un timp, in Franca, de la Rambaudinainte, care a scris o admirabila opera despreImperiul bizantin in secolul al X-lea, opera carear merita sa fie popularisata si tradusa in multelimbi, pang la d. Charles Diehl, care a adus introinvierea Bizantului insusiri cu totul superioare devorbitor si scriitor literar, in care aceasta lumebizantina se apropie de not altfel insufletita. Bizan-tul datoreaza enorm cercetarilor d-lui Diehl, dardatoreaza inca mai mult acestei forme asa deatragatoare a scriitorului frances care, de curand, areluat istoria Bizantului, de si intr'un moment candochii nu-1 mai servesc destul si printr'o adevarata mi-nune invatatul acesta uimitor a putut reveni asupraoperei sale de o viata intreaga, ca sa-i dea o forma

Ce e Bizarol 11

plina de noutate si pastrand tot farmecul literarpe care 1-a avut scriitorul in toata desfasurareaoperei sale. Dar si la Rambaud si la d. Diehl, inFigurile bizantine" ale sale mai mult decat in IstoriaImperiului bizantin" on in noua presintare desprecare am vorbit, interesul asupra Bizantului seindreapta si asupra unei parti putintel exageratede cerinta publicului din aceasta istorie.

Evident ca in Bizant sant multe lucruri curioase,pe langa foarte multe lucruri pitoresti, dramatice :prin urmare ceia ce influenteaza mai mult pe uncetitor, partea aceasta facea ca Bizantul sa aparadin nou in prima linie a preocupatiilor publiculuisi permitea ca subiectul sa fie reluat intr'o formain care niciodata nu fusese tratata pana atunciaceasta parte asa larga din istoria omenirii timp demai bine de o mie de ani. Dovada ca asa este,e si foarte larga raspandire a cartilor d-lui Diehl, casi -marele succes al d-lui Diehl ca vorbitor, confe-rentiar, caci pretutindeni in Europa unde a calatoritd-sa conferintile d-sale sant cerute insistent siurmarite cu o adevarata pasiune.

Bizantinologia germana luase si ea in stapanireBizantul. Un om de o putere de munca extra-ordinara, care a sfarsit prin a-1 usa si distruge lao vrasta relativ tanard, Krumbacher, a deschis oscoala in Germania, care este represintata acum,cu cunostinte foarte adancite si cu o incantatoaremodestie in felul cum presinta studiile sale, de d.Dolger, care este una din podoabele congreselorde bizantinologie care aduna pe toti cercetatoriistudiilor bizantine din toate tarile Europei. Krum-bacher a scris si o istorie a studiilor bizantine,care este un repertoriu admirabil, la care s'a adusin editia a doua si contributia cercetatorilor indomeniul teologiei bizantine. Dar, in ce privesteteologia bizantina, mai sant inca lucruri de spus,

12 N. lorga

sant interpretari care se pot presinta in ceia ce pareo masa informs de discutii zadarnice in jurul unorchestiuni care nu pot fi lamurite niciodata, pentruca sant intr'o lume transcendentala, avand o atin-gere profesionala cu preotii si nu o atingere sufle-teasca si cu noi. Da, in domeniul acesta al teologieibizantine se pot gasi si lucruri de mare interes.

Iata ce s'a crezut de Bizant, iata felul cum afost interpretat si. tratat, iata categoriile de publiccare au considerat, in feluri deosebite, ceia ce afost Bizantul. Dar a considera Bizantul ca un obiectde archeologie, a-1 considera ca o materie literarycuprinsa in cronicari, inchisa in doctrine teologice,parafata in opere diplomatice, a trece pe urma laconceptia Bizantului infam, vicios, vesnic tulbure,care insira in desvoltarea sa toate faptele rele aledespotismului si pedepsele care asteapta pe aceiacan au servit despotismul, pentru ca pe urmateologia sa se prinda de unele izvoare si curiositateapublica sa caute anumite taine in lumea, si a barba-tilor, dar mai ales a femeilor, din Bizant, pentruca, in sfarsit sa furniseze unui om de mare talent mate-rialul care este asa de bine tratat istoric, incat, cu osingura exceptie, a lui Paul Adam, nu s'a gasitnimeni care sa aiba indrazneala sa creeze si romanulistoric privitor la Bizant, fiindca valoarea literary ad-lui Diehl inlatura putinta de a castiga succes indomeniul acesta, inca nu ajunge.

Daca un subject poate sa treats prin toate for-mele aratate, sa fie interpretat cand intr'un fel,cand in altul, atraga curiositatea publicului indomenii asa de deosebite, aceasta inseamna ca definitialui se asteapta. incci. Fiindca, atunci cand este de-finit un fapt, un mare fapt istoric cum a fostBizantul, cand un lucru care represinta asa de multajunge sa aiba o definitie, definitia aceasta margeneste

.

.,

. , .

.

.

:

.-, ,

. .

:. ,

sa

Ce e Bizantul 13

si inchide pe acei cari yin pe urma : nu se mai zburdain dreapta si in stanga si nu se mai poate intre-buinta ca o jucarie ceia ce este un concept istoricasa de respectabil si de venerabil cum este Bizantul sicare nu poate servi pentru urmarirea unor scopurice n'au nimic a face cu esenta lui.

Definitia la care de multa vreme m'am oprit sipe care am avut curajul s'o presint in multe locuri,candva si in Barcelona, unde era un interes pentruBizant, si din causa legaturilor pe care odinioara leavusera Catalanii, la sfarsitul secolului al XIII-leasi la inceputul secolului al XIV-lea, cu posesiunileimperiale din Asia Mica, la acea epoca in careoamenii plecau din Catalonia ca sa ajunga Cesaribizantini si sa is in casatorie princese .din dinastieeste aceasta : Bizantul e o sintesd de elemente foartedeosebite, venite de pretutindeni, care rdmdne totdeaunadeschisd, panel ce ideia insci0 bizantind a dispdrut.

intr'o carte publicata acum cativa ani, care afost primita cu oarecare interes si care se chiamaBizantul dupa Bizant", am aratat apoi ca., de fapt,Bizantul trece mult dincolo de anul 1453, candConstantinopolul a fost luat in stapanire de Mo-hammed al II-lea si ideia bizantina trece acum laanumite popoare din Sud-Estul Europei, asezandu-sede la o bucata de vreme si la noi, cu toate elemen-tele sale de arta, de conceptii politice, de drept,dar se pastreaza si in Constantinopol, unde Pa-riarhul nu este decat un continuator al imparatilorbizantini de odinioara, purtand ca o dovada arolului sau vulturul bizantin pe piept si adunandla serbatorile cele mari ale crestinatatii, nu numaitoata lumea greceasca de acolo, dar toata con-stiinta ortodoxa a popoarelor rasaritene, incun-jurandu-1 de altminteri de un respect care mergea pansin Rusia Romanovilor, legata de lumea greceasca prin

Si,

14 N. lorga

aceasta comunitate ortodoxa. Pantile la Constan-tinopol pe vremea stapanirii turcesti, supt SultanulMahmud chiar, prin anul 1830-40, era, in ce privesteformele, acelasi lucru care se intalnia pe vremeaTmparatilor bizantini, pana intr'atata, incat, in zilelePastilor, Grecii puteau face orice. Cum este obi-ceiul in Orient, mai ales in lumea greaca, fiecareputea trage cu pusca in acele trei zile, inainteaunei lumi turcesti, care nu era decat o reeditare, cualta religie, cu alti demnitari si cu sprijinirea alteiclase militare, a Bizantului de odinioara.

Parerea o pastrez si pana acum, si ea este opusaparerii pe care turcismul actual incearca s'o impuna,si care nu se va impune niciodata.

Este un istoric turc, d. Kopriiliizade, care estepropagatorul unei teorii ce pleaca de la Hititi,considerati ca prim popor creator de civilisatie, sitrece la dominatia Selgiucizilor in Asia Mica. Pealaturi se observa, in aceasta ilusie, ca nu este poporin Europa care sa nu aiba ceva de la Turci,punandu-mi-se, de un simpatic cerceta tor turc la uncongres de istorie, aceasta intrebare : Stiti sau nu caTurcii au cucerit candva Roma ? Caci cine a venit cuOdoacru7 Scirii, Rugii si Turcilingii, iar acestia nuinseamna decat Turci". Iata pana unde se merge inservirea unui interes national respectabil, dar pestemasura de exagerat. Si atunci se spune ca Bizantuln'ar avea a face cu Imperiul otoman, care a fostcreat prin vointa poporului turcesc si, deci, repre-sinta felul lui de a fi: n'ar avea decat sa examinezecineva formele vietii de Stat ca sa vada ca este otransmisiune selgiucida care nu are a face cu Bizantul.

Nu este adevarat. Bizantul apare la not in toateformele sale si in toate manifestarile din deosebitele,domenii ale vietii publice, dar, in acelasi timp,Bizantul era in Constantinopol, prin viata populard

-

Ce e Bizantul 15

a Grecilor, ca si prin viata de Stat a stapanitorilorotomani.

Prin urmare avem a face cu o sintesa care este corn-pusa din mai multe elemente, dar care ramane capabilade a primi elemente noi. Astfel, noi avem biserici acaror forma este bizantina, dar a caror ornamentatiee gotica, imprumutata din Ardeal. La ManastireaDealului si Biserica Episcopala din Curtea-de-Argesse intalneste, trecuta prin Serbia, arta bizantina, cucite o lature pe care arta sarbeasca n'o are, dar, inacelasi timp, sant podoabe care yin, cum a aratat-ofoarte bine odinioara Bals, in parte, la Arges din Arme-nia si, pe de alts parte, la Dealu, din influente apusene,trecute prin Dalmatia. Inscriptia de la Dealu, ca siinscriptiile de pe mormintele de la Arges ale Domni-lor, are caractere cirilice care sant modelate dupaformele scrisorii latine, ca in Venetia.

Este deci o greseala a presinta Bizantul nucalucru ispravit, fara a intelege de unde vine aceastaa parenta. Ea vine din anumite conceptii care nu sepot manifesta insa decat in forma de arta.

Bizantul a fost deci intr'o continua prefacere. Santatatea perioade de istorie bizantina, cu atatea feluri deinfiltrare bizantina si in vecinatate, incat aceastadesvoltare nu este intru nimic inferioara desvoltarilorpe care si arta le-a avut in lumea europeana catolica,in lumea din Apus.

Care sant elementele ce au intrat in sintesabizantina si care a fost soarta acestor elemente ?Noi zicem : Bizantul, dar niciodata terminul acesta n'afost aplicat la altceva decat la cetatea de odinioara,Bizantul nu este o Imparatie greceasca au orientala,ci, in conceptia sa fundamentals: Tmparatia romans,Basileia ton Romaion OctatXEez ubv ToVaion). Greculinsusi a ajuns, si in viata populara, sa se considere,nu ca Elenul de odinioara, ci, in acceptia aceastapopulara a cuvantului, ca Rhomaios, Romeos, de unde

16 N. lorga

Romeo din Romeo §i lulieta, care nu inseamna decatGrec, cum, de altfel, Desdemona este in legaturacu o figura elenica trecuta prin influents italiana siinseamna ceia care se teme de demon" Ocacrtacc(Imov),precum si Othello Si Otelia sant in legatura cuarpele, cu ophis", asa incat in aceste nume este

o veche origine greceasca, ce ar trebui cautata Siin mediul italian de unde s'a inspirat Shakespeare.

Deci Imparatia aceasta a fost a Romeilor", carise considers ca Romani; nu admitand cu supunereo ingenunchere a for ci reclamand cu mandrieapartenenta fats de Imperiul Roman. S'a pastrat,astfel, la Bizant limba Latina, care apare pe monedepans intro epoca foarte tarzie, ea s'a pastrat siin ce priveste dreptul, la scoala de drept din Bedt,de care s'a ocupat cu atata staruinta Paul Collinet,limba greaca fiind numai pentru interpretari, pecand textele se presintau in limba latina.

Imparatii din Constantinopol nu s'au consideratniciodata ca I mparati ai unui teritoriu, ci ca Impa-rati ai lumii intregi. Tot ce se spune ca imparatiidin Bizant au recunoscut pe Imparatii germanidin Apus sant numai inchipuiri provocate demandria occidentals. Niciodata n'a recunoscut vre-unImparat din Bizant ca exists un alt Imparat la Roma,la Aachen, la Paris sau aiurea. Pe Otto I-iu, Otto alIIlea Si Otto al III-lea, care acesta era pe jumatatebizantin, fiind fiul princesei bizantine Teofano, iiconsiderau cei din Bizant ca pe n4te regi ai Italiei,de si Imparatii acetia germani pretindeau a fisuccesorii Romanilor de odinioara, si, cand veniaun sol al celor doi primi Ottoni la Constantinopol,in secolul al X-lea, el era a'§ezat, cum cerea protocolul,dupd solii bulgari, pentru ca dinastia bulgareascaera aliata cu dinastia din Constantinopol si Bulgariierau prietenii", ') o , ai Bulgarilor, iar aceasta insemnao situatie superioara. Se spune ca, intr'un anume

Ce e rizantul 17

moment, o imparateasa din Bizant, Irina, ar fifost dispusa sa se marite cu Carol-cel-Mare. N'aredecat sa mearga cineva la izvoare ca sa se .convingafoarte rapede ca in aceste izvoare bizantine, maimult sau mai putin dubioase, este vorba de invinuireaadusa unui ministru, care el at fi avut de gandsa propuna nu stiu ce legaturi, de fapt imposibile, fiindca' Irina pe monede se intituleazaImparat", si nu se putea marita un Imparat cualt Imparat: Ea era Imparateasa pentru dansa, cafemeie, dar, in ce priveste Imperiul, era Imparat.

impartirea in doua a lumii crestine : una aApusului, alta a Rasaritului, aceasta era inadmisibilpentru Bizant. Bizantul putea accepta o situatieprovisorie, dar isi reserva oricand sa se intoarca.

Prin urmare avem a fate cu un Imperiu roman, sidreptul de aici este dreptul roman, mandria ceamare a tuturor Imparatilor bizantini este sa pastrezesi sa continue acest drept. Iustinian a savarsit oopera anacronica : el conducea o societate crestingsi a imprumutat dreptul roman, sprijinit pe ideipagane, care nu avea a face cu situatia de atuncidin Imperiu, precum Napoleon, inspirandu-se de laIustinian, a imbracat multiplicitatea de interese asocietatii .moderne intr'o forma. absurda, care sepastreaza, din nenorocire, in cea mai mare parte,si acum.

Alaturi de aceasta, fara indoiala avem ortodoxia.Al doilea element este ortodoxia. Ortodoxia aceastaa patruns adanc in sufletul Bizantinilor.de originilecele mai deosebite si a servit ca legatura intre

Biserica aduna in jurul ei arta, poesia este inchi-.nata aproape exclusiv scopurilor bisericesti, o poesiecare a fost judecata in multe feluri si pe care teologiasi filologia o exagereaza extraordinar. Noi uitarn, candcetim poesiile din vremea aceia, ca erau intovarasite

.

.

,

.

dansii.

18 N. lorga

de o musica in stare sa le recomande si sa lementina. A examina operele de teologie este foarteobositor : se cufunda cineva in discutiile acesteafara capat, de o originalitate foarte relative; nu vainchipuiti ce greu se poate prinde un element deviata : am incercat-o strabatandu-le pentru a scrieIstoria vietii bizantine". Dar teologia bizantina nueste asa de indiferenta cum ar parea. Pentru istorie da,dar felul insusi de a se presinta problemele nu estedecat un capitol al cugetarii elenice, este continuareacugetarii grecesti din epoca alexandrine.

afara de aceasta este Orientul. De sigur Orientulacesta a existat ca element de sintesa de la inceput. Mutarea la Constantinopol, aceasta insemneazaacceptarea influentelor care trebuiau sa vine dinmediul grecesc. Constantin-cel-Mare a vrut, e drept,altceva ; a vrut sa face Roma noua asemenea cuRoma de odinioara. S'a intamplat insa un lucru,

fara interventia acestei schimbari, evident cadorinta lui Constantin s'ar fi putut pastra. S'aintamplat ca partea europeana a Imperiului s'apierdut. A venit. navalirea Slavilor, incursiile pradal-nice ale Avarilor, asezarea Bulgarilor intr'un fel deStat de contrafacere si de concurenta, instrainareaatator parti din Imperiul bizantin in mana unorApuseni, cari se presintau ca adversari ai Imperiuluibizantin, ca doritori de a lua Constantinopolul.Bizantul a fost intors, astfel, cu fara cdtre Asia.

Se adauga si faptul ca insasi Roma primise pangacum la dansa atatea influente care veniau de laMonarhiile rasaritene de odinioara. In lupta cuPersia, aceasta primise foarte putin de la Romani,dar Romanii primisera foarte mult de la Persi.Pentru basileus-ul din Persia Romanii aveau foartemare respect: aceia era doar Monarhia a toatalumea" si Romanii nu puteau fi decat imitatoriitarzii ai acestei forme,

In

si,

Ce e Bizat tul 19

Daca Bizantul n'a alunecat inca mai mult catreOrient si nu si-a pierdut caracterul roman, aceastase datoreste invasiei arabe. Cand Arabii au inlocuit pe Persi, intre represintantii unei stapaniri decaracter popular si intre Imparatii bizantini n'auputut fi legaturi ca intre regii persani si Imparatiide pe vremea lui Iustinian, si, cand au aparut peurma Turcii peste Arabi, caracterul mult inferiorsupt raportul civilisatiei si esenta deosebita aTurcilor a impiedecat aceste legaturi.

A crede insa ca Bizantul s'a rupt de A pus, de viatavie a Apusului, nu de traditia juridica si de amin-tirile istorice, este o foarte mare greseala. IntreRasaritul bizantin si Apusul incaput in mina multorneamuri, unor natiuni rasarite din lumea romans,a fost o continua interpenetratie. Marfurile dinRasarit veniau pang in adancul Franciei Merovin-gienilor si Carolingienilor, si Carol-cel-Mare a fostimbracat in stofa bizantina si asezat asa in mormantulsau de la Aachen. Tot ce era obiect de lux sieleganta venia, nu numai de la Constantinopol,dar si din Antiohia. Atatia dintre Papi au fost Greci :acuma chiar, cand s'a facut socoteala predecessorilor luiPiu al XI-lea, s'au vazut multi Papi greci si chiarsirieni. Si arta romans din Apus a trecut printr'oforma bizantina.

Se vorbeste de indoita schisma a lui Fotie,in jurul careia continua discutia si acum, de si artrebui sa se faca o intelegere internationals ca sanu se mai discute chestiunea cu Fotie, in care orto-docsii si adversarii for isi mentin punctul de vedere,dar schisma lui Fotie si apoi a lui Mihail Cerulariul,la jumatatea secoluluial al XI-lea, n'au insemnatruperea crestinatatii in doua. Intaiu, ca nu hotaraPapa si Patriarhul, ci Imparatul din Bizant. DacaImparatul avea nevoie, supt un anume raport, delumea apuseana, nu avea decat sa trimeata in exil

20 N. lorga

pe Pattiarh si sa reia legaturile de odinioara. Orto-doxia este un lucru de Imperiu mult mai mult decatcatolicismul, care; de si este un lucru al Imperiuluidin Apus, dar, in Imperiul acesta din Apus Papa-litatea isi avea reservele sale de energie, pe candin Rasarit totul era concentrat in mana Tmparatului.

N'a fost niciodata o rupturd intre Biserica Rasa-ritului si a Apusului. De aceia fura si posibileincercarile de impacare, care s'au facut de atateaon si care, indata ce s'au asezat cruciatii, la 1204,.in Constantinopol, au un fost lucru la ordineazilei. Iar imparatii Comneni intretin, vechea. stralu-cire a Imperiuluic ca acel Joan, care, ranit inAsia de o sageata otravita, cand era vorba sa i se taiemana, a raspuns prin cuvintele pe care cronicarullatin al cruciatei lea pastrat si in care se cuprindetoata esenta Imperiului bizantin : Non una manuromanum regitur imperium". a lisat sa moara.,ca sa nu ramaie cu o singura mina, incapabilde a stapani Imperiul. Acestia sant insa cavaleriapuseni, insurati une on cu princese care vin dinIerusalimul ;fiances, din lumea germana ; ,ei mergpersonal la razboiu. Imparatul bizantin era, in esenta,sacru : trebuia sa apard numai in anumite imprejurari ;era un zeu, si de aici omorarea lui tocmai pentruca era sacru si nu putea fi sfatuit, indreptat simustrat. Imparatul era insa odinioara ca si un idolnemiscat, ca un sant crestin inchis in, racla sa deour impodobita cu pietre scumpe, dar acuma el sesuie calare pe calul de razboiu, care-si: are un nume,intocmai ca numele marilor cavaleri, ale acelor preuxai legendei eroice occidentals.;. se bate personal cuTurcii si arata, ca Alexe Comnenul, cu mandriescutul in care s'au infipt atatea sageti pornite dela Necredinciosi. Acesta nu mai este clasicul imparatbizantin.

Paleologii au luat in casatorie princese apusene

.

.

.

. ....;,

,..

.

,

. .

$i

Ce e Bizantul

pang si din Monferrat, si de aceia au ajuns mar-chisii ac4tia sa fie stapanitorii coroanei bizantinesi a trecut titlul de Imparat al Bizantului la Casade Savoia, asa ca-1 poarta, azi, regii italieni, prinmostenirea venita de la Monferrat. Influenta occi-dentals a fost asa de puternica, incat odinioaraam putut scrie ca aceia ce a cazut supt. lovituraTurcilor lui Mohammed al II-lea n'a fost Imperiulbizantin, ci forma latina, forma italiana, in care,incetul cu incetul, prin aceasta continua infiltratie,se prefacuse Imperiul odinioara roman de esentasi strabatut de conceptia orientala a basileilor, pen-tru a cadea apoi cu desavarsire in puterea spirituluiacestuia, plin de initiative, al Apusului.

Dar yeti zice : prin urmare acesta nu era Imperiulbizantin. In ce priveste faptele, acuma, nu. In cepriveste toate formele sale, chiar in momentul candpictura de la Cahrie sau de la Mistra, care esteaceiasi cu cea de la noi la Arges, este una inesenta ei cu pictura italiana din aceiasi vreme, celecloud lumi avand necontenit contact intre ele siItalienii imbogatindu-se la Constantinopol ca samoara la Florenta- sau invers chiar in vremeaaceasta nota fundamentals romans a acestui Imperiun'a disparut.

Si, cand, la Atena, acum cativa ani, cu ocasiaunui congres de bizantinologie, un invatat italian,cu mandria ce-i insufleteste neamul astazi, a spus :aceasta este Roma noastra", avea dreptate aceltanar invatat italian, caci elementele celelalte sealatura numai la conceptia juridica romans, ramasavie pang la sfarsit.

Si, dace Bizantul acesta s'a putut apropia denoi, aducand deviarea noastra de la viata popularaveche si de la viata occidentals, venita prin Ungurisi Poloni la crearea Statelor noastre, data Bizantuls'a putut instapani pe noi, aceasta n'a fost prin

21

22 N. lorga

caracterul sau grec si nici din devotiunea noastraspeciala pentru ortodoxia pe care de multa vremeam prefacuto asa cum corespunde cu sufletul nostril,ci, daca el s'a apropiat de noi si noi ne-am apropiat deacest Bizant, s'a facut pentru ca, prin ctitoriaromand ramasa in instinctul claselor populare alenoastre, care ele au creat Domnia, noi ne recunoteamin basa romana a lui.

.

/4ezamintul tipografic.Dating Rornineascie

Valenh-de-Munte(Prahova)

Pretul : 20 lei.