Caracterizarea lui Paşa Hassan

Paşa Hassan este personajul secundar al operei literare cu acelaşi nume. El este conducătorul armatei otomane, pus în antiteză cu Mihai Viteazul, conducătorul armatei române.

Paşa Hassan are ca trăsătură dominantă laşitatea. El este înfăţişat ca fiind static, departe de câmpul pe care se desfăşoară lupta. În timp ce pe front se desfăşoară o luptă aprigă, Paşa este surprins într-o ipostază ridicolă, de sub poala pădurii. De asemenea, el este incapabil de a conduce singur ostilităţile, de aceea se foloseste de ajutorul lui Mihnea : lui Mihnea-i trimite-o poruncă. Atacul turcilor este dictat de la distanţă de conducătorul otoman, care dovedeşte încă o dată cât de laş este.

Paşa este uimit de atitudinea domnitorului român, care îi produce pagube însemnate în armată.Uimirea lui este atât de mare, încât crede că visează, ceea ce ne dovedesc şi versurile baladei : Hassan , de mirare, e negru pământ / Nu ştie de-i vis ori aieve-i.

Când observă că ghiaurul Mihai se apropie de el, îşi pierde şi capul şi firea, dând dovadă de o lipsă de respect enormă părăsindu-şi ostaşii. Se distinge în aceste momente prin laşitate şi prin teama faţă de domnitorul român şi de demnitatea, mândria şi curajul cu care Mihai Viteazul i-a vorbit. El este impresionat de voinicia, puterea şi măreţia trupului, cutezanţa faptelor şi asprimea vorbelor voievodului, cea ce îl înspăimântă şi mai tare.

Atunci când Mihai se apropie de Paşă, el este prezentat ca şi cum acest război, la care încă nu a luat parte cu adevărat, l-a îmbătrânit. El este ridicol prin înfăţişarea şi comportarea sa, laşitatea căpătînd accente groteşti: e galben- pierit, are barba vâlvoi şi îi dârdâie dinţii. Disperarea şi laşitatea sa vin în contradicţie cu statutul său de cuceritor: cu fraul pe coama el fuge nebun , cu scarile-n coapse fugaru-si loveste , isi rupe cu mana vestmantul.

Paşa Hassan reprezintă domnitorul trufaş, dar laş şi egoist, care se sperie la vederea adversarului. Atitudinea scriitorului este faţă de conducătorul

otoman este una de dispreţ şi dezaprobare, exprimată prin ironie la dresa Paşei : Vazut-au şi beii că fuga e bună / Şi bietului paşă dreptate i-au dat”.