Caracterizarea personajului Dionis din nuvela Srmanul Dionis

Opera literara a lui Mihai Eminescu (1850-1889) creste cu toate radacinile in cea mai plina traditie si este o exponenta deplina , cu toate aspectele romantice ,a spiritului autohton . Eminescu este un povestitor fantastic , caruia i se impune nu observarea realitatii , ci recompunerea ei vizionara , grea de semnifiactii adanci . Nimeni inaintea lui Eminescu si nimeni dupa el n-a reusit mai bine in acea pictura fantastica a realitatii , care aminteste arta unui William Blake. Nuvela Sarmanul Dionis este o constructie epica cuprinzatoare, posterioara romanului Geniu Pustiu. Nuvela a fost publicata in numarul din decembrie 1872-ianuarie 1873 al Convorbirilor literare. Personajul principal este un personaj romantic, este un om neobisnuit, pus in imprejurari neobisnuite. Dionis este prototipul omului de geniu, asemeni lui Hyperion din Luceafarul care traieste in lume dar de fapt in afara ei. El este caracterizat pe principiul antitezei, contradictia dintre profesie si preocupari, preocupari si conditiile materiale. In titlu se evidentiaza contradictia dintre spirit si trup. Titlul are o structura subiectiva, punand in lumina pe Dionis, personajul principal eponim, iar apelativul sarman releva de fapt conditia umila a protagonistului, din punct de vedere social, dar si spiritualdeoarece nu reuseste sa atinga planul absolutului. Actiunea incepe intr-o seara umeda de toamna, in Bucurestiul secolului al XIX-lea. Prin ploaia deasa, un tanar de 18 ani strabatea strazile noroioase, in timp ce mintea ii era framantata de mari intrebari filosofice. Tanarul, pe nume Dionis, era un copist sarac si singur pe lume, preocupat, asemenea lui Faust, de problema cunoasterii adevarului absolut. Pornind de la Kant, Dionis considera ca lumea nu este decat un vis, iar timpul nu exista in mod obiectiv, ci numai in constiinta fiecaruia dintre noi: in fapta, lumea-I visul sufletului nostru. Nu exista nici timp, nici spatiu, ele sunt numai in sufletul nostru. Trecut si viitor e in sufletul meu, ca padurea intr-un sambure de ghinda si infinitul asemenea, ca reflectarea cerului instelat intr-un strop de roua. Dionis este caracterizat att direct prin portretul fizic creat de autor ct i indirect. Portretul fizic se ncadreaz n tiparele romantice, fiind de o frumusee demonic, cu prul pre lung, curgea n viie pn pe spate; ochii triti n forma migdalei erau de acea intensiv voluptate pe care o are catifeaua neagr, de o adncime tulburtoare, iar faa copilroas purta n acelai timp amprenta imaturitii; sursul su era foarte inocent [], de o profund melancolie., reprezentnd ipostaza liric a autorului. Personajul este caracterizat indirect prin nume, mediul ambient i gradul de cultur. Dionis nu-i descoper limitele, dorete s fie Dumnezeu i triete iari experiena cderii. Destinul su este cel al fiinei czute, adic demn de comptimire, iar povestea sa este povestea srmanului om. Dionis: poart numele zeului Dyonisos din mitologia greac, fire vesel i petrecrea. Mediul ambiant al personajului denot srcia sa; locuina sa este format dintr-o cas veche, cu trepte putrede, cu geamuri sparte unde ua scrie i grdina cu o vegetaie luxuriant. Camera sa este srccioas, cu pereii invadai de mucegai, cu pienjeni, n care se afl un pat improvizat i o mas plin de hri, brouri, cri vechi ntr-o dezordine absolut, o grmad de cri aezate direct pe podea. Prin urmare, Dionis este srac, fr speran, iubitor de singurtate. Cu toate astea, se refugiaz n lumea crilor, citind tot ce-i cade n mn; este nzestrat cu o capacitate de nelegere ieit din comun, Dionis e un om cu nclinaii spre meditaie, aa c apeleaz i la nvturile lui Ruben i la cartea de astrologie primit de la Riven. Se lanseaz ntr-o incursiune oniric a cunoaterii absolute, favorizat i de fondul su sufletesc adecvat retragerii n sine. Cltoria cunoaterii spre absolut este posibil datorit mplinirii n iubire, dar cunoaterea absolutului este imposibil; apelnd, sub lumina lunii, la cartea misterioas primit de la btrnul anticar Riven, Dionis se lanseaz ntr-o cltorie spre trecut metamorfozndu-se n ipostaza lui Dan, clugr din timpul lui Alexandru cel Bun, discipol al maestrului Ruben; desprindu-se de propria umbr, Dan devine etern. Desprinderea de umbr reprezint renunarea la condiia dual de muritor (materie i spirit) eroul dobndind astfel unicitatea, trstur specific universului, infinitului iar cltoria sideral e o ncercare de a-i depi condiia teluric. Cutezana de a se substitui fiinei supreme l-a dus pe erou la prbuire, dar acesta s-a salvat prin iubirea care, n planul contingentului, nseamn i creaie. Dorind absolutul, realizeaz c este imposibil s ating cunoaterea total; spre atingerea perfeciunii, trebuie s-i adauge fiina iubit, desprins i ea de contingent; c, datorit condiiei sale de om, trebuie s se mulumeasc doar cu iubirea, etap a cunoaterii, dar nu ultima. Maria devine astfel simbolul iubirii absolute spre care tindea eroul i i ofer acestuia posibilitatea de ptrundere n marile taine ale universului. Concluzionnd, pot afirma c Dionis este omul superior, geniul, dotat cu inteligen i sensibilitate deosebit, capabil s se nale spre cunoaterea absolut, dar devenit contient c absolutul este de neatins, adic Dionis este fr ndoial un personaj romantic.