INOVARE ŞI DEZVOLTARE TEHNOLOGICĂ

CAPITOLUL V: Cercetare-dezvoltare si transfer tehnologic

Structură:

Momentul 1: Importanţa cercetării-dezvoltării în inovare

Momentul 2: Formele cercetării-dezvoltării

Momentul 3: Modalităţi de realizare a activităţii de cercetare-dezvoltare

Momentul 4: Transferul tehnologic - Definiție și mecanisme de transfer

Momentul 5: Transferul tehnologic - Factori de influenţă ai transferului tehnologic

Momentul 6: Transferul tehnologic - Procesul de valorificare al inovării

Momentul 7: Transferul tehnologic - Brokerul de tehnologii

Momentul 8: Managementul cunoaşterii

MOMENTUL 1

Importanţa cercetării-dezvoltării în inovare

Cercetarea-dezvoltarea reprezintă activitatea sistematică şi creatoare iniţiată pentru a spori volumul de cunoştinţe, inclusiv cunoştinţele

despre om, cultură şi utilizarea acestor cunoştinţe pentru noi aplicaţii.

Competitivitatea ridicată presupune inovare continuă. Cercetarea-dezvoltarea ocupă un loc aparte în procesul inovativ, după mulţi

autori fiind factorul decisiv, totuşi cele mai recente abordări tind să acorde o importanţă mai mare factorilor inovatori din afara cadrului de

cercetare propriu-zisă şi chiar celor externi procesului tehnologic propriu-zis, precum şi unor aspecte legate de dinamica organizaţională şi

managerială.

Numeroase întreprinderi industriale din ţara noastră, în lipsa unei activităţi proprii de inovare, se găsesc în situaţia de a avea un

comportament imitativ, care are menirea să transpună inovările de succes din economiile dezvoltate industrial în contextul economiei

româneşti, rămasă în urmă din punct de vedere tehnologic.

În lipsa unor resurse financiare suficiente pentru achiziţionarea de licenţe, patente şi know-how modernizarea produselor şi a proceselor

de producţie se realizează prin imitaţii, care au un succes mai mare sau mai mic în funcţie de capacitatea de schimbare a organizaţiei, de

abilităţile, cunoştinţele şi, nu în ultimă instanţă, de creativitatea personalului.

Este important de ştiut că o firmă poate fi inovativă fără să deţină un departament de cercetare-dezvoltare mai ales când nu vorbim de

inovarea tehnologică, care se referă la inovarea de produs și cea de proces.

MOMENTUL 1

Importanţa cercetării-dezvoltării în inovare

În figura alăturată se poate observa că în momentul în care se investeşte constant în inovare cercetare-dezvoltare efectul este creşterea performanţelor firmelor (creşterea cifrei de afacere), iar reducerea cheltuielilor cu cercetarea-dezvoltarea are un efect de bumerang asupra performanţelor firmelor (reducerea drastică a cifrei de afacere).

Europa (€ 402 bn) SUA (€ 123 bn) Japonia (€ 89 bn) Alte ţări din Asia

(€ 20bn)

Investiţia în C&D

Cifra de afacere

Rata

nom

inală

de

creş

tere

Sursa: The 2010 EU Industrial R&D Investment

ScoreboardEuropean Commission, JRC/DG RTD

MOMENTUL 2

Formele cercetării-dezvoltării

Cercetarea-dezvoltarea îmbracă mai multe forme, şi anume:

– cercetarea fundamentală, activitate experimentală sau teoretică iniţiată în primul rând, pentru acumularea de noi cunoştinţe

privind aspectele fundamentale ale fenomenelor şi faptelor observabile fără să aibă în vedere o aplicaţie deosebită sau specifică;

Activități: Elaborare concepte, studii, metode, proceduri, analize tehnico-economice;

– cercetarea aplicativă, activitate de investigare originală în scopul acumulării de noi cunoştinţe, fiind însă orientată, în principal,

spre un scop sau un obiectiv practic, specific;

Activități: Elaborare planuri, scheme, documentații privind produsele și tehnologii. Proiectare, realizare, experimentare model

experimental / model funcţional.

– dezvoltarea experimentală, activitate sistematică, ce se foloseşte de cunoştinţele existente acumulate de pe urma cercetării

şi/sau a experienţei practice în vederea lansării în fabricaţie de noi materiale, produse şi dispozitive, introducerea de noi

procedee, sisteme şi servicii sau îmbunătăţirea substanţială a celor deja existente.

Activități: Proiectare, realizare, experimentare prototip. Validare prototip.

Sursa: Tidd J., Bessant J., Pavitt K. Managing innovation – Integrating Technological, Market and Organizational Change, Editura Jonh Wiley & Sons, 2005

Sursa: Tidd J., Bessant J., Pavitt K. Managing innovation – Integrating Technological, Market and Organizational Change, Editura Jonh Wiley & Sons, 2005

Sursa: Tidd J., Bessant J., Pavitt K. Managing innovation – Integrating Technological, Market and Organizational Change, Editura Jonh Wiley & Sons, 2005

Figure: Time span form idea to profit (Wagner, 2007)

Sursa: Tidd J., Bessant J., Pavitt K. Managing innovation – Integrating Technological, Market and Organizational Change, Editura Jonh Wiley & Sons, 2005

MOMENTUL 3

Modalitatea de realizare a

activităţii de

cercetare-dezvoltare

Avantaje / Dezavantaje

Cercetare-dezvoltare

internă

Avantaje: posibilitatea păstrării secretului; efectul de învăţare; o mai bună armonizare a obiectivelor;

posibilitatea vânzării inovaţiei prin licenţe; imagine bună;

Dezavantaje: riscuri tehnice şi de piaţă ridicate; resurse majore implicate; posibilitatea de copiere;

Cercetare-dezvoltare

externă pe bază de contract

Avantaje: economie de costuri; economie de timp; şanse mai mari de reuşită prin faptul că soluţiile propuse au

fost verificate;

Dezavantaje: scurgerea de informaţii; lipsa efectului de învăţare

Cumpărare de licenţe

Avantaje: economie de costuri; economie de timp; şanse mai mari de reuşită prin faptul că soluţiile propuse au

fost verificate;

Dezavantaj: preţul licenţei, durata licenţei;

Cercetare-dezvoltare pe

bază de colaborare

(reţele)

Reţeaua este un termen uzual folosit pentru a descrie aranjamentele de colaborare între firme şi alte instituţii

prin care inovarea şi cea mai bună practică sunt diseminate. Reţelele nu implică localizarea în apropiere, dar

adesea fac acest lucru.

Avantaje: împărţirea riscurilor unor investiţii ridicate, reducerea nesiguranţei, învăţarea de la alţii şi

introducerea celei mai bune practici; reducerea costurilor tranzacţiilor;

Dezavantaj: cunoştinţele sunt împărţite cu colaboratorii; riscul „scurgerii” de cunoştinţe;

Cercetare-dezvoltare pe

bază de colaborare

(clustere)

Cluster-ul este definit ca o concentrare de firme şi instituţii care sunt în competiţie, colaborează şi sunt în

interdependenţă;

Avantaje: prin localizarea în jurul surselor naturale sau în jurul centrelor populate se obţin reduceri la costurile

de transport, împărtăşirea experienţei sau a infrastructurii locale; unificarea abilităţilor complementare în

vederea licitării unei anumite activităţi pe care altfel nu ar putea să o realizeze; colaborarea dă firmelor

avantajul economiei de scară, prin specializarea producţiei pentru fiecare firmă, prin procurarea în comun a

materiilor prime sau prin utilizarea marketingului comun.

MOMENTUL 4

Transferul tehnologic - Definiții și mecanisme de transfer

Transferul tehnologic este procesul prin care informaţia, cunoştinţele, ideea sau o tehnologie, dezvoltate într-o organizaţie, într-o zonă

sau pentru un anumit scop sunt folosite sau aplicate în alta organizaţie, într-o altă zona sau pentru un alt scop.

Prin conceptul de transfer de tehnologie (sau transfer tehnologic) se înţelege un proces activ:

→ prin care tehnologia este transmisă între două sau mai multe entităţi,

→ cu scopul ca dezvoltările ştiinţifice şi tehnologice să fie accesibile unui domeniu mai larg de utilizatori,

→ în vederea comercializării sub forma de noi produse şi/sau servicii.

Transferul de tehnologie se bazează pe creativitate şi inovare, atât în cadrul unor structuri de cercetare-dezvoltare care generează

tehnologia ca produs, cât şi în cadrul organizaţiilor receptoare ale transferului tehnologic și îmbracă o multitudine de forme.

SPIN-OFF – entitate formată prin desprindere din una mai mare, de exemplu o nouă companie formată

dintr-un grup de cercetare din universitate sau dintr-un incubator de afaceri, care se bazează pe

descoperirile unor membri ai grupului de cercetare si care are ca scop valorificarea comercială a

rezultatelor cercetării.

Modalitatea Descriere modalitate de transfer tehnologic

Dezvoltarea subcontractată

a produselor

Reprezintă un mecanism de transfer de tehnologie (T.T.) în care un beneficiar comandă proiectul produsului

la o firmă specializată de proiectare.

În acest mecanism, rolul principal al părţii care face comanda este de a furniza sau negocia specificaţiile

proiectului pe care subcontractorul urmăreşte să le satisfacă.

Acest tip de aranjament este utilizat în mod normal atunci când tehnologia implicată nu reprezintă o

tehnologie-cheie pentru beneficiar.

Consultanţa

Este un mecanism de T.T. intensiv de tip "serviciu".

Acesta poate fi utilizat fie pentru a realiza analize, studii, recomandări tehnologice pentru receptor, fie

pentru a amplifica competenţele şi calificările receptorului de consultanţă.

Este deseori utilizată în asociere cu alte mecanisme de T.T., de exemplu brevetarea sau achiziţia de licenţe

sau vânzarea de produse şi servicii.

Programe de cercetare în

cooperare

Pot fi utilizate pentru a amplifica acţiunile comune ale tuturor părţilor participante.

Participă deseori mai mult de doi participanţi.

Sunt utilizate în cercetarea pre-competiţională, care urmăreşte să pregătească calea pentru introducerea de

noi tipuri de produse şi servicii, într-o fază ulterioară.

Brevetarea şi licenţierea

Prin acest mecanism, rezultatele procesului de dezvoltare tehnologică dintr-o firmă pot fi transferate pentru

exploatare în altă parte.

Brevetarea şi licenţierea sunt deseori completate cu alte mecanisme de T.T., de exemplu, consultanţa,

trainingul de personal, transferul de documente şi chiar transferul de personal specializat.

Transferul de documente

Este un mecanism de T.T. intens codificat, rareori utilizat singur.

Poate include documente foarte diverse, cum sunt scheme de fluxuri tehnologice, schiţe de maşini sau

utilaje, documente în contractul de know-how etc.

Acest mecanism poate fi folosit în asociere cu aproape orice alt mecanism de T.T.

Vânzarea sau cumpărarea

de produse sau servicii

Este cel mai tradiţional mecanism de T.T

Poate fi predominantă în sistemele tehnologice cu tehnologii ajunse în faza de maturitate a ciclului de viaţă,

în care procesele intensive repetitive predomină deseori.

În acest mod de transfer se include şi vânzarea, achiziţia şi importul de mijloace de producţie.

Instruirea personalului

Este un mecanism de T.T. de tip "serviciu", deosebit de indicat pentru transferarea de abilităţi şi competenţe

între participanţii la transfer.

Instruirea este deseori asociată cu transferul de produse şi servicii, cu brevetarea şi licenţierea.

Instruirea personalului se suprapune uneori cu consultanţa sau cu vânzarea/cumpărarea de servicii.

Se realizează deseori ca serviciu oferit de universităţi pentru industrie.

Transferul de personal

Este uneori singurul mecanism fezabil de T.T. În unele regiuni, de exemplu în Silicon Valley (SUA), transferul

de personal a constituit unul dintre cele mai importante mecanisme care a contribuit la dinamismul

tehnologic şi economic al regiunii.

Alianţe strategice

Sunt parteneriate în general între mari întreprinderi, dar şi între firme mici şi mijlocii, în vederea atingerii

unor obiective strategice, de exemplu cucerirea unor segmente de piaţă.

Angajamentele firmelor participante sunt specificate în contracte, după efectuarea prealabilă a unor studii

strategice de dezvoltare a firmelor.

Investiţiile directe

Constituie o formă de transfer de tehnologie efectuat de societăţi multinaţionale din ţări dezvoltate către

regiuni mai puţin dezvoltate.

Investiţiile străine directe integrează tehnologia globală cu competenţele de producţie locale. Este de

notorietate politica de transfer de tehnologii prin investiţii directe a Japoniei către un grup de ţări din Asia

de Est, format din Coreea de Sud, Taiwan, Hong Kong, Singapore, Tailanda şi Malaezia.

Societăţi de tip joint

venture

Reprezintă asocieri de firme din diferite state pentru a întreprinde o activitate economică comună.

Un joint venture este o colaborare în afaceri, întreprinsă de două sau mai multe firme, angajate într-un

proiect specific unic, de constituire a unei noi societăţi, pe baza aceleiaşi strategii de afaceri şi a aceluiaşi

plan de acţiuni.

Firmele partenere cad de acord să-şi împartă managementul, profiturile şi riscurile financiare ale noii

entităţi de afaceri.

Fiecare firmă parteneră îşi păstrează, într-o anumită măsură, proprietatea şi controlul.

Societăţile tip joint venture sunt foarte obişnuite în industria petrolieră şi a gazelor.

Sursa: Tidd J., Bessant J., Pavitt K. Managing innovation – Integrating Technological, Market and Organizational Change, Editura Jonh Wiley & Sons, 2005

MOMENTUL 5

Transferul tehnologic - Factori de influenţă ai transferului tehnologic

La implementarea unui proiect de transfer tehnologic, există o serie de factori de risc și anume:

- factori de risc tehnologic;

- factori de risc ai afacerii;

- factori de risc de ţară;

- factori de risc organizaţional.

Riscul tehnologic este asociat cu noutatea și inadecvarea tehnologiei:

- disfuncţia asigurării sau a adaptării furnizării locale de materii prime și material;

- incapacitatea de a adapta tehnologia la o scară mai mică a producţiei;

- insuficienta utilizare a forţei de muncă, determinate de distorsiunea preţului sau de alte restricţii;

- importul unor utilaje nepotrivite;

- alegerea unei tehnologii improprii, determinate de unele restricţii la achiziţia tehnologiilor.

Riscul afacerii este exprimat prin riscul costului, riscul cererii, riscul ratei de schimb și riscul profitului. Profitabilitatea unei noi tehnologii nu

poate fi garantată, la data apariţiei acesteia.

Riscul de ţară este asociat cu profilul ţării care achiziţionează noua tehnologie, exprimat prin cadrul social, politic, legal și disponibilitatea

pentru infrastructura necesară.

Riscul organizaţional este exprimat de capacitatea managerială, în corelaţie cu expertiza personalului și infrastructura existentă.

MOMENTUL 6

Transferul tehnologic - Procesul de valorificare al inovării

Sursa: Rânea C., Filipoiu I, Hadăr A., Marin A., Badea D., Bazele managementului inovării și transferului tehnologic - Note de curs, București 2012

MOMENTUL 7

Transferul tehnologic - Brokerul de tehnologii

Transferul de tehnologie se înfăptuiește pe cale contractuală, părțile contractante fiind parteneri.

Brokerul de tehnologii este persoana calificată pentru efectuarea transferului tehnologic, este persoana ce leagă oferta cu cererea respectând

proprietatea industriala.

Activități tipice pentru brokerul de tehnologii:

- conştientizare: ex. promovarea serviciilor, publicarea de oportunități tehnologice.

- contact: audituri tehnologice, vizite la firme, întâlniri pentru identificarea ofertelor si nevoilor locale. Organizarea de evenimente de

transfer tehnologic, brokerage, zile deschise, seminarii, expoziții.

- asistenţă: căutarea de tehnologii care să se potrivească nevoilor identificate/diseminării de profile tehnologice si căutare de parteneri

pentru exploatarea tehnologiilor identificate prin cooperare. Asistenta in pregătirea unor întâlniri comune între parteneri potențiali.

- contracte semnate: asistare la încheierea contractelor de transfer tehnologic, contractelor de cooperare tehnologica.

Activitatea brokerului de tehnologii a fost reglementată în anul 2012, de Autoritatea Națională pentru Calificării, prin intermediul

Standardului Ocupațional, Cod COR 241265, pentru aria ocupaţională „specialişti consultanți în domeniul financiar și al investițiilor”

Pentru a afla mai multe accesați link-ul: http://www.anc.edu.ro/uploads/SO/Broker_Tehnologii.pdf

MOMENTUL 8, PASUL 1

Managementul cunoaşterii

Managementul cunoaşterii se refera la un set de practici utilizate de organizaţii pentru a identifica, crea, organiza, stoca şi distribui

cunoştinţele în scopul reutilizării, informării şi învăţării în cadrul organizaţiei.

Cunoştinţele (bunurile intangibile) dintr-o organizaţie se pot referi la:

procesele desfăşurate în organizaţie (tehnologii, cunoştinţe şi competenţe aferente),

activitatea de derulare de proiecte (procese, tehnologii şi competenţe)

clienţi şi furnizori (istoricul interacţionării cu aceştia, modalităţi de colaborare eficientă)

proprii angajaţi (inventar de competenţe, stiluri de lucru, profil motivaţional, obiective agreate, performanţe realizate etc.)

activitatea de cercetare/inovare

strategii şi planurile de afaceri etc.

Sursa: Tidd J., Bessant J., Pavitt K. Managing innovation – Integrating Technological, Market and Organizational Change, Editura Jonh Wiley & Sons, 2005

MOMENTUL 8, PASUL 2

Managementul cunoaşterii

Firmele care îşi folosesc cunoaşterea ca sursă a avantajului competitiv se numesc firme bazate pe cunoaştere.

Firmele bazate pe cunoaştere se bazează foarte mult pe existenţa activelor intangibile care sunt active identificabile, nemonetare, fără

suport corporal, care sunt deţinute pentru utilizare în procesul de producţie sau furnizare de bunuri şi servicii, pentru locaţie, la terţi, sau în

scopuri administrative”.

Active intangibile ce ţin de piaţă, de imaginea companiei, de latura comercială, respectiv:

Marca;

Portofoliu de clienţi;

Canale de distribuţie;

Vad comercial;

Licenţe şi francize;

Care sunt motivele pentru care Facebook a plătit sume considerabile pentru achiziționarea firmelor Instagram și Facebook ?

Facebook a achiziționa în 2012 aplicația Instagram pentru un miliard de dolari. Compania fondată in 2010 avea doar 13 angajați, dar

aplicația se bucura de un succes imens în rândul utilizatorilor de iPhone, peste 27 milioane de fani utilizând-o. Este adevărat însă că o parte din

tranzacție a fost legata de acțiunile Facebook, iar dupa ce acțiunile Facebook au scăzut, fondatorii Instagram au pierdut aproape 300 de

milioane de dolari.

În 2014 Facebook a cumpărat WhatsApp. Preţul plătit a fost de 16 miliarde de dolari, din care 4 miliarde bani gheaţă şi 12 miliarde în

acţiuni. La această sumă se mai adaugă încă 3 miliarde de dolari, sub formă de acţiuni, care vor ajunge direct în buzunarele fondatorilor.

Active intangibile ce ţin de resursa umană, cum ar fi:

Expertiza, creativitatea, capacitatea de rezolvare a problemelor;

Leadership, capacitatea managerială şi antreprenorială;

Active intangibile ce ţin de proprietatea intelectuală:

Mecanisme de protecţie a proprietăţii intelectuale: know-how, secrete comerciale, copyright (lucrări, manuale, cărţi -

achiziţionate sau produse), patente, desene industriale, formule, reţete. mărci de produse, servicii şi de comercializare;

Gestiunea proprietăţii intelectuale (inclusiv conservare proiecte, înscrisuri, manuscrise, fişiere informatice etc.);

Programe de cercetare – dezvoltare;

Premii (recunoaştere profesională);

Active intangibile instituţionale:

Cultura organizaţională;

Tehnologii, metodologii, procese;

Standarde, normative de funcţionare / fabricaţie;

Sistem şi structură organizare;

Sisteme de asigurarea calităţii;

Forţa de vânzare;

Structura financiară; condiţii de finanţare;

Structură informare/ cunoaştere; biblioteci; baze de date; aplicaţii (newsletter);

Structura şi dotarea infrastructurii informatice; baze de date; software (achiziţionat sau produs); domenii internet.