calitatea vietii batranilor

PARTICULARITATI ALE PROFILULUI DE PERSONALITATE

IN STADIUL BATRANETII

Adaptarea în perioada vârstei a treia

În ultimii 50 de ani, odata cu cresterea sperantei de viata si a numarului de persoane

vârstnice, constatam schimbari majore în structura demografica a populatiei. Astfel, pe parcursul

secolului XX, speranta de viata în Europa si SUA a crescut în medie cu 26 de ani, iar proportia

persoanelor peste 65 de ani a crescut de la un raport de de 1 la 30 la aproape 1 la 6. Urmare a

acestei cresteri semnificative a numarului de persoane vârstnice în ansamblul populatiei, a

crescut semnificativ si interesul specialistilor pentru întelegerea modului în care oamenii se fac

fata acestei perioade si se adaptateaza procesului de îmbatrânire.

Adaptarea la vârsta a treia este un proces dificil din multe puncte de vedere. De obicei,

dupa 65 de ani oamenii se pensioneaza si nu mai desfasoara activitati retribuite, multi dintre

prieteni si rude apropiate dispar, forta si sanatatea fizica sunt în declin, iar ocaziile de a se

implica activ în activitati sociale scad la rândul lor. În plus, persoanele ajunse la vârsta a treia

trebuie sa înfrunte o multitudine de stereotipuri negative cu privire la batrânete.

Goldman & Goldman (1981) au realizat un studiu în care au discutat cu peste 800 de

copii din diferite tari din Europa de Vest si SUA despre modul în care acestia percepeau

batrânetea. În multe cazuri, rezultatele obtinute la diverse chestionare nu prezinta clar reactia de

respingere a batrânetii exprimata de copii de toate vârstele. Însa, în acest caz s-au observat in

descrieri: pielea brazdata de riduri, boli diverse, slabiciune si lipsa de putere, fragilitatea tot mai

mare care vine odata cu batrânetea. Acestea au fost însotite de foarte multe ori de comentarii si

grimase exprimând reactii emotionale negative (respingere, dezgust etc.)

a. Statusul social la vârsta a treia

La rândul lor, persoanele vârstnice sunt constiente de imaginea negativa, pe care,

societatea în ansamblu o are despre acest segment de vârsta. Doi cercetatori americani (Graham

and Baker, 1989) au rugat atât studenti, cât si persoane în jurul vârstei de 60 de ani sa acorde

punctaje si sa faca o clasificare a nivelului pe care îl are statusul social al persoanelor de vârste

diferite. Ambele grupuri au oferit raspunsuri similare: nivelul statusului este scazut în perioada

copilariei mici, creste treptat în adolescenta, tinerete, maturitate si scade apoi la bâtrânete. Mai

mult decât atât, a reiesit ca nivelul statusului social al unei persoane ajunsa la vârsta de 80 de ani

este considerat la fel de scazut ca si al unui copil de 5 ani!

b. Calitatea vietii la vârsta a treia

Care sunt aspectele pe care vâstnicii le considera importante pentru o buna calitate a

vietii? Asa cum Ferris and Branston (1994) aratau ca relatiile interpersoanale, integrarea într-o

retea sociala puternica, precum si o stare buna de sanatate sunt factorii cei mai importanti,

argumente privind importanta suportului social în viata vârstnicului au fost aduse de multi autori

(de exemplu, Russell and Catrona, 1991). Persoanele în vârsta care nu se pot baza pe un suport

social adecvat sunt mai vulnerabile si mult mai predispuse la dezvoltarea de simptome depresive.

Securitatea financiara este un alt factor important: vârstnicii dispun de bani mai putini, iar

problemele financiare sunt de multe ori cauza depresiei si a sentimentelor de lipsa de valoare si

inutilitate.

Teoria dezangajarii sociale

Teoria dezangajarii sociale a fost propusa de Cumming and Henry în anii 1960 si încearca

sa explice cauzele scaderii treptate a gradului de implicare sociala a persoanelor vârstnice. În

primul rând, autorii constata ca exista o serie de factori care nu se afla sub controlul individului,

cum ar fi pensionarea obligatorie, disparitia partenerului de viata, a rudelor si prietenilor etc.

În alte situatii, chiar persoana în vârsta este cea care decide asupra unei reduceri treptate a

implicarii în viata sociala, petrecând tot mai mult timp singura sau într-un grup social restrâns,

cel mai adesea membrii apropiati ai familiei. Ca urmare, în opinia autorilor citati mai sus, o

dezangajare progresiva ar reprezinta modalitatea optima de adaptare la caracteristicile vârstei a

treia.

a. Reducerea câmpului social

Ideile prezentate mai sus au fost reluate si dezvoltate ulterior de Cumming (1975). Acesta

arata ca la vârsta a treia are loc o reducere treptata a câmpului social al persoanei pe masura ce

aceasta se angajeaza în tot mai putine roluri sociale si interactioneaza cu un numar tot mai mic de

persoane. Din acest punct de vedere, chiar societatea în ansamblu are mai putine asteptari de la

persoanele în vârsta. Pe de alta parte, însasi vârstnicii se dezangajeaza activ, constient, din

majoritatea activitatilor sociale în care erau implicati; în opinia autorului citat, aceasta ar fi cea

buna strategie pentru de a face fata presiunilor interne si externe caracteristice perioadei. Cu

toate acestea, persoanele care reusesc sa ramâna active cât mai mult timp sunt si cele care traiesc

o stare emotionala pozitiva, sunt mai multumite si împlinite. Aceasta idee este întarita si de

rezultatele altor cercetari care arata ca este important ca persoanele vârstnice sa continue sa fie

cât mai active cu putinta.

b. Diferente culturale

Gradul de dezangajare sociala si presiunea externa resimtita în acest sens este diferita în

diverse culturi. Studii realizate în Marea Britanie sau Australia arata ca de multe ori persoanele

în vârsta nu prezinta caracteristici ale dezangajarii sociale, de tipul celor prezentate în teoria lui

Cumming and Henry (1961). Mai mult chiar, multe persoane ramân foarte active social chiar la

vârste înaintate, fiind implicate în activitati ale comunitatii din care fac parte sau ale bisericii.

În plus, exista diferente cu privire la modul în care sunt privite persoanele în vârsta în

diferite contexte socio-culturale. O distinctie importanta din acest punct de vedere trebuie facuta

între individualism si colectivism (Triandis, 1994).

În societatile de tip nord-american sau vest-european, caracterizate prin accentul pe

individualism si realizare personala, persoanele în vârsta, ale caror forte sunt în declin, sunt cel

putin partial rejectate de societate. Pe de alta parte, în societatile de tip colectivist din Asia sau

Africa, accentul pus pe cooperare si suportivitate face ca persoanele în vârsta sa ramâna mult mai

mult timp integrate si angajate în viata comunitatii din care fac parte (Triandis, 1994).

Presiunile externe se refera aici la o nevoie tot mai redusa pe care ceilati o exprima

pentru cunostintele, deprinderile si abilitatile de care dispune persoana în cauza. Presiunile

interne includ deteriorarea sanatatii fizice, dar si o descrestere a gradului de preocupare si interes

pentru ceilati oameni.

Diferente individuale

Asa cum am vazut mai sus, teoria dezangajarii sociale nu ia în considerare o serie de

diferente individuale la nivelul personalitatii si al stilului de viata. Practic, din punctul de vedere

al aceastei teorii conteaza mai putin cine esti decât ce faci de fapt. Totusi, exista multiple

argumente care pot fi aduse în sprijinul ideii ca cine esti, în termenii caracteristicilor individuale

si de personalitate, are un efect substantial asupra starii subiective de bine.

a. Trasaturi de personalitate

Costa & McCrae (1980) arata ca oamenii fericiti sunt aceia care traiesc mai multe stari

emotionale placute si mai putine emotii negative. Un studiu realizat de acestia arata ca

persoanele caracterizate prin extraversie si sociabilitate înalta traiesc mai multe emotii placute

decât introverti, iar cei cu un înalt nivel de nevrotism (o trasatura de personalitate care implica un

grad mai înalt de instabilitate afectiva si anxietate) traiesc mai putine emotii pozitive. Ulterior,

McCrae and Costa (1982) au gasit exact aceasi configuratie a trasaturilor la un esantion de

persoane vârstnice.

Pe de alta parte, persoanele vârstnice traiesc intens sentimentul de singuratate. O

explicatie în acest sens este oferita de Folkman et al. (1987): în situatii de stress vârstnicii

abordeaza situatia într-un mod mult mai pasiv, fara o puternica angajare directa (utilizeaza

strategii pasive si focalizate emotional, dând dovada de o mai buna competenta emotionala), pe

când tinerii tind sa se angajeze activ, utilizând strategii de management al stressului centrate pe

problema.

b. Tipuri de personalitate la vârsta a treia

Asa cum am aratat deja în sectiunea anterioara, exista diferite modalitati de a face fata

solicitarilor vârstei a treia.

Reichard et al. (1962) au identificat cinci tipuri de personalitate, în functie de succesul

ajustarii la vârsta a treia si modul în care sunt orientate sentimentele negative si cele de ostilitate.

Primele doua tipuri sunt asociate cu o slaba adjustare la perioada vârstei a treia:

Personalitatea ostila: care îi acuza pe ceilalti pentru propriul esec;

Personalitatea caracterizata prin ura de sine îsi orienteaza ostilitatea împotriva propriei

persoane.

În schimb, exista alte trei tipuri de personalitate, asociate cu succesul ajustarii la

solicitarile aceastei vârste:

Stilul constructiv: care accepta pierderile pe care le aduce vârsta batrânetii si continua sa

interactioneze pozitiv cu ceilalti.

Stilul dependent: care priveste batrânetea ca pe o vârsta a odihnei, bazându-se pe altii care îi

ofera asistenta.

Stilul defensiv: încearca sa ramâna foarte activ, ca si cum batrânetea nu ar fi sosit.

Aceste rezultate sunt relevante si pentru teoriile prezentate anterior (dezangajarea, teoria

activitatii). Stilul de personalitate dependenta prezinta în mod clar elemente de dezangajare, în

timp ce stilul de personalitate defensiva este bazata în primul rând pe angajare si implicare în

activitate. Altfel spus, observam ca, de fapt, teoriile amintite mai sus sunt complementare si

fiecare dintre ele ne poate ajuta în explicarea unor aspecte diferite ale procesului de ajustare la

problemele vârstei a treia.

DEFINITIA SI CARACTERIZAREA PRINCIPALILOR INDICI DE CALITATE

AI VIETII

Definitie

Calitatea vietii in general ,reprezinta satisfactia individuala data de viata sau bucuria de

a trai legata de domenii pe care fiecare le considera importante.Astfel de criterii (domenii) au

fost reprezentate sintetic de catre Flanagan:

Domenii DimensiuniStare de bine fizic şi material 1. Securitate materială şi financiară

2. Sănătate şi siquranţă personalăRelaţiile cu alte persoane 1. Relaţiile cu soţulRelaţiile civice 1. Participarea la problemele locale şi

quvernamentaleDezvoltare personală, perfecţionare 1. Dezvoltare intelectuală

2. Perspicacitate şi planificare

3. CarieraRecreere 1. întâlniri cu alte persoane

2. Activităţi pasive şi observaţionale

3. Recreere activă

Notiunea a evoluat in timp, de la “satisfactie a vietii” sau “stare de bine” spre conceptual

actual de “calitate a vietii globala”,pentru a se diferentia de “calitate a vietii legata de sanatate”.

Calitatea vietii raportata la sanatate (HRQL=Health Related Quality of Life) este satisfactia

data de domenii ale vietii care afecteaza sau sunt afectate de sanatate(definite anterior).

HRQL reprezinta o incercare de evaluare a variabilelor dimensiunii sanatatii corelata cu

dimensiunile particulare ale vietii definite ca importante pentru oamneni in general (HRQL

generic) sau cu dimensiunea vietii celor afectati de o anumita boala (HEQL specific).Cea mai

mare parte a conceptelor HRQL infatisaza influenta bolii asupra componentelor bio-psiho-

sociale ale sanatatii ,adica asupra functiilor fizice,sociale,psihologice /

emotionale,cognitive.Simptomele,perceptiile asupra propriei sanatati si calitatea vietii in general

sunt ,si ele, incluse in HRQL.

Evaluare

Evaluarea starii de sanatate individuala se face cantitativ cu ajutorul indicatorilor de

sanatate ,care au fost clasificati astfel:

-dupa adresabilitate:indicatori individuali si populationali;

-dupa aria de cuprindere:indicatori specifici si indicatori generali (globali,generici);

-dupa baza de date:indicatori obiectivi (apartin de regula abordarii functionale)si indicatori

subiectivi(apartin abordarii perceptuale);

Indicatorii subiectivi poti fi grupati in trei categorii principale:

1)indicatori care inregistreaza senzatii despre starea fizico-psihica generala;

2)indicatori care inregistreaza simptome ale bolii;

3)indicatori care vizeaza manifestarile comportamentale personale legate de starea de boala.

Indicatorii cei mai intalniti ai QOL sunt:

1)Functionalitatea

-functionalitatea fizica (capacitatea de a realiza o varietate de activitati fizice,cum ai fi mersul

dupa cumparaturi ,urcatul scarilor ,sportul ,plimbarea);

-functionalitatea de rol (limitari de rol atribuite problemelor de sanatate fizica,limitarea

activitatilor zilnice cauzate de starea de sanatate);

-functionalitatea sociala (limitele pana la care sanatatea influenteaza activitatile sociale

obisnuite,marimea constrangerii:intalnirea cu prietenii,intalniri de grup,etc.);

2) Starea de bine

-sanatatea mental (diferite stari sufletesti:depresii,anxietati,traieri pozitive cu referire la o

anumita perioada de timp);

-energie,fatigabilitate,vitalitate (aprecierea tonusului energic);

-durerea corporala (aprecirerea durerii);

3)Autoaprecirerea sanatatii

-autoaprecierea generala a sanatatii(evaluarea curenta a intregii stari de sanatate);

-modificari in starea de sanatate in ultimul an.

In esenta,evaluarea calitatii vietii bolnavilor tinde sa reduca subiectivitatea aprecierilor

bolnavului.

4)Calitatea vietii este afectata in plus ,fata de cauzele medicale de o serie de factori

extramedicali de care,totusi,medical trebuie sa tina seama:

-bunurile si serviciile economice;

-conditiile de mediu (calitatea mediului natural si urban);

-conditiile sociale si umane (calitatea organizarii vietii sociale la diferitele sale niveluri,calitatea

relatiilor interpersonal);

-posibilitatiile de informare,de perfctionare intelectuala si de participare culturala.

In plus,personalitatea bolnavului constituie o sursa de variatii ale autoaprecierii bolnavului

solicitatea de intrebarile diverselor chiestionare pentru QOL.

Scala de evaluare a calitatii vietii

Una din cele mai complete scale de evaluare a calitatii vietii omului bolnav este cea

denumita SIP (Sickness Impact Prifile),cuprinzand 136 itemi.Aceasta scala a fost utilizata in

1989 ,in SUA si Anglia,la bolnavi cronici:respiratori,artrozici si diabetici,fiind apoi incercata si

de Jones si colab. pentru masurarea indicatorilor privind “starea de sanatate generala”

,simptomele respiratorii,parametrii fiziologici si ai dispozitiei la pacentii cu obstructructie

respiratorie cronica.Scorurile obtinute la principalele grupe de itemi ai acestei scale se corelau

semificativ cu distanta la care aparea dispneea si cu parametrii ventilatori.

Datorita,insa caracterului laborios al culegerii datelor ,inclusiv timpul mare necesar

completarii chestionarului ,au mai fost elaborate alte chestionare avand scale mai putin

“incarcate”,dintre care s-a impus rezistand probei timpului-chestionarul MOS-SF 36(Medical

Outcome Survey-Short Form),continand 36 itemi referitor la 8 grupe de indicatori ai

sanatatii :fizici,de insertie sociala si sustinerea rolului social,sanatate generala ,perceptia sanatatii

,energia/ fatigabilitatea,prezenta durerii.

Chestionarul FSQ (Functional State Questionnaire) prezinta 4 functii - fizica,psihica

(emotional),sociala,limitarea rolurilor.Acest chestionar constituie un bun exemplu de sinteza

a principalelor directii de investigare a alterarii calitatii vietii de catre diversele boli.

Chestionarul Minnesota pentru evaluarea QOL in insuficenta cardiaca contine urmatoarele

scale:fizica,socio-economica si psihologica ,acestea din urma evaluand prezenta

insomniei,anxietatii si depresiei ca si etichetarea bolnavului drept “cardiac”(neputinta,obsesia

mortii).

Chestionarul Juniper pentru rinita alergica si recenta omologat in Romania-astmul bronsic

alergic are scale centrate pe principalele simptome (obstructia nazala si bronsica).Chestionarul

pentru rinita alergica are meritul de a atrage atentia asupra originii-greu de imaginat-a unor

simptome afective(anxietate,depresie)si mai ales a unor simptome cognitive (scaderea atentiei

,memoriei,precum si a somnolentei diurine)de care dau dovada bolnavii cu rinita alergica cu

predominanta obstructiei nazale nocturne.Explicatia simptomelor de mai sus a fost data de

perioadele de apnee episodica nocturna care survine de 2-3 ori mai frecvent in raport cu

persoanele sanatoase.Acest fenomen des repetat cauzeaza stari de anemie cerebrale care lasa in

urma lor o stare de “oboseala nervoasa” ce justifica aparitia simptomelor de mai sus

mentionate,in diminetile ce urmeaza perioadelor de obstructie nazala nocturna prelungita.

Scalele chestionarului MOS –SF36 si interpretarile scorurilor:

Concepte Număr

itemi

Semnificaţia scorului mic Semnificaţia scorului mare

Funcţia fizică 10 Limitare mare în realizarea

activităţilor fizice, inclusiv

îmbăiatul sau îmbrăcatul

Realizarea tuturor tipurilor de

activităţi fizice fără limitare datorată

sănătăţiiLimitarea acti-

vităţii datorată

problemelor

fizice

4 Existenţa problemelor la

lucru sau în activităţile

zilnice datorită sănătăţii

fizice

Nu există probleme la lucru sau în alte

activităţi zilnice datorită sănătăţii

fizice în ultimele 4 săptămâni

Funcţia socială 2 Interferenţe frecvente şi

extreme cu activităţile

sociale datorită probleme-

lor fizice şi emoţionale

Realizarea activităţilor sociale normal

fără interferenţa problemelor

emoţionale sau fizice în ultimele 4

săptămâniDurerea 2 Durere severă şi foarte

limitantă

Fără durere sau limitări datorate ei în

ultimele 4 săptămâniSănătatea

mentală

5 Nervozitate şi depresie pe

toată perioada celor 4

săptămâni

Bună dispoziţie, calm, împăcare pe

toată durata celor 4 săptămâni

Limitarea

activităţii

datorată

problemelor

emoţionale

3 Probleme de muncă şi în

activitatea zilnică datorate

problemelor emoţionale

Fără probleme la muncă sau în

activitatea zilnică datorate

problemelor emoţionale

Vitalitatea 4 Obosit şi „uzat" tot timpul Plin de energie tot timpul în ultimele 4

săptămâniPercepţia stării

de sănătate

5 Sănătatea este afectată şi

probabil se va înrăutăţi

Sănătatea este excelentă

Probleme de interes pentru medici si psihologi referitoare la QOL

1)Analiza riguroasa a parametrilor psihici si a parametrilor de relationare personala;

2)Analiza impactului aspiratiilor intime ale pacientilor si a rolului jucat de familie,dar si de

factorii sociali,asupra QOL;

3)Reculul somato-psihic al simptomelor bolii;

4)Evaluarea medicamentelor cu rol in cresterea efectului Placebo.

BOLNAVII VARSTNICI

Psihologia varstnicului a constituit prilejul a nenumarate studii,ce si-au avut ca si alte domenii

ale psihologiei o profunda si plina de seva radacina in observatiile medicale.Date fiind

prioritatiile romanesti pe plan international in ceea ce priveste gerontologia(C. Parhon,Ana

Aslan),continuate ulterior de St. M. Milcu,C.Balaceanu-Stolnici, M. Dumitru, C. Bogdan si alti

cercetatori,exista posibilitatea stabilirii unui cadru de referinta bazat cu precadere pe lucrarile

acestor cliniceni si cercetatori romani.

Un studiu de exceptionala valoare efectuat in 1984 de catre St. M. Milcu, intitulat “Sindromul

psihosomatic al batranului valid”,ofera perspectiva conturarii reperelor psihice ale omului

varstnic la care se pot,facultativ ,instala evenimentele bolii.

Modificarile psihice specifice presenescentei(50-65ani)si senescentei(>65ani)

Potrivit autorului citat,la batrani exista o imbinare a tulburarilor mentale si affective (cu

exprimare comportamentala)pe fondul carora survin in cazul necombaterii lor,in special printr-o

reactivitate ocupationala un complex de tulburari somatice variabile.

In aceste conditii distingem:

a)Modificari are imaginii de sine

Varstnicul traieste un veritabil complex de inferioritate amplificat de apropierea pensionarii sau

de iesirea la pensie,ca si de anturajul sau social (lipsa de tact,adversitate,etc.) i constand din:-

sentimentul de inutilitate sociala;

-subaprecierea personala;

-pierderea sensului existentei;

b)Tulburari cognitive si afective

-scaderea memoriei(mai ales de tip imediat prin scaderea atentiei de fixare),ambele usor

observabile de cei din jur;

-ideatie,adesea mai greoaie,prin aparitia mai rapida a oboselii(mai rar deteriorarea mentala ,la cei

care nu au avut un antrenament intelectual si/sau nu mai presteaza-dupa pensionare-activitati cu

caracter intelectual);

-scaderea functilor senzorio-motorii(scaderea vazului,auzului,etc.);

-stare depresiva-domina tulburarile afective-generata atat de pierderea functiei sociale,cat si de

reactia la contemplarea propriei involutii;

-anxietate-aparuta in aceleasi conditii dar argumentata de teama de boala,de neprevazut,uneori se

centreaza asupra ideii inevitabilului sfarsit;

-modificari comportamentale.

O tendinta generala la omul varstnic observata de cercetatori din domeniul personalitatii,este

amplificarea pana la caricaturizarea anumitor trasaturi dominante(eventual accentuate) ale

personalitatii sale din vremea tineretii(Allport).

In cadrul celorlalte modificari comportamentale caracteristice pentru varstnici le mentionam pe

cele prezente in cadrul regresiei afectiv-comportamentale specifice omului

bolnav(egocentrism,dependenta,predominanta afectelor,etc.)

Un moment delicat la debutul presenescentei il constituie aparitia climacteriului, tolerat cu

multa dificultate de femei la care uneori apar inclinatii spre drog(alcool.tutun,etc.) sau spre

supraalimentare si implicit,sedentarism.

Modificari somatice cu tenta functionala

Acestea au o determinare atat fiziologica(de involutie),cat si psihosomatica.

Varstnicii acuza frecvent,in absenta unor cauze lezionale evidente,algii diverse(in special

artralgii si mialgii),raceala a extremitatilor,parestezii,palpitatii,etc.

Astfel de tulburari motiveaza automedicatia si excesul de consultatii medicale (Milcu 1984)

si ,in acelasi timp,”amplifica complexul psihoemotional,realizandu-se astfel un feed-back

pozitiv”(ibidem).

Importanta cunoasterii acestor tulburari somatice serveste atunci cand ele sunt instalate de mai

multa vreme-la evitarea unor capcane diagnostice in care pot cadea medicii neavizati,tentati in

astfel de situatii sa indice analize laborioase ori medicamente active,capabile-adesea-sa produca

importante tulburari(chiar boli) iatrogene.

Includerea acestor tulburari somatice in “complexul psihosomatic al batranului

valid”(Milcu),evita astfel de confuzii si constituie,totodata,o baza de la care se poate extinde

investigatia unor tulburari cu real substrat sau potential patogen,delimitat de acest halou

psihosomatic dar avand-la randul lor-un recul somato-psihic de care medicul cu inclinatii

psihologice trebuie sa tina cont.

Criterii de conduita a medicului fata de bolnavii varstnici

Este necesara intelegerea nivelului de apreciere globala,psihologica a bolnavilor varstnici in

cadrul limitelor de ordin cognitiv dar si al particularitati afective si comportamentale specifice

varstei cu exceptia unor personalitai,in special din domeniul elitei intelectuale cu un spirit,in

continuare,vivace,ajuns la un adevarat apogeu.

Evolutia modificarilor psihologice ale individului

Se apreciaza modificarile psihologice ale individului ca o devenire,conservand-de regula-

nucleul personalitatii(in sensul kanatian de Veranderung =schimbare,ca proces si nu de

Wechsel=substituire).Acest mod de a vedea bolnavul ajuns in zona senectutii permite medicului

sa recunoasca elementele de baza ale personalitatii bolnavului conservat subtrecerea timpului-

si,in acelasi timp,sa sesizeze eventuala aparitie a unor modificari patologice,inafara procesului de

imbatranire.Aceste tulburari de ordin nevrotic(fobii,cresterea anxietatii,patie-

depresie,agresivitate revendicativa)(Bogdan si Irene Talaban-1980)necesita ,desigur,tratament

medical,dar ele invita si la o considerare a factorilor psihogeni de inducere.

Modificari somatice consecutive starilor patologice

Se considera tulburari somatice deja mentionate in cadrul”sindromului psihosomatic al

bolnavului valid”(Milcu)ca un fundal pe care se pot proiecta celelalte tulburari patologice

somatice sau psihice caracteristice diverselor boli specifice sau nespecifice varstei inaintate.

Programe antistres la varstnici

Sunt conditionate de particularitatile individuale ale varstnicilor(dependente prioritar sub 40 de

ani de factorii genetici si peste 40 de ani –de factorii sociali).

Relatiile dintre factorii demografici-sociali si bio-psihologici si principiile de conduit

antidistres emergente figureaza mai jos tocmai dupa sistematizarea unor date furnizate de Mayer

si Baltes si Buddeberg si colab.

Tabelul 4. Relaţiile dintre factorii demografici-sociali şi bio-psihologici şi principiile de conduită

antidistres

Condiţii socio-

demografice

Factori bio-psihologici Conduite antidistres

- sex

- locuinţă

-partener conjugal

-participare

socială

-suport social

relaţional şi

material (rude în

centre urbane

importante)

-funcţii psihice de bază

intacte

- funcţii senzoriale: auz,

văz

-mobilitate,

independenţă

- nivel de instruire

crescut

- interese vii (hobby-uri)

- stil de viaţă activ

anterior (presenescenţă)

- capacitatea de a-şi

pune întrebări

existenţiale

-capacitatea de valorificare:

• experienţă personală

• evenimente actuale

• trăiri prezente

- a se bucura de orice moment, prilej

- ţinte, aspiraţii cât mai actuale („viitorul

apropiat")

- să-şi accepte propriile limite

- compromisuri rezonabile între nivelul de

aspiraţii şi de posibilităţi

- valorificarea funcţiilor şi posibilităţilor restante

Instrument de măsurare a calităţii vieţii

Chestionarul de măsurare a calităţii vieţii are întrebări închise, cu patru variante de

răspuns, din care subiectul va alege una pe care o consideră adecvată. Chestionarul se

administrează individual, fără limită de timp impusă. De regulă, 5 minute sunt suficiente pentru

parcurgerea itemilor.

Chestionarul propriu de măsurare a calităţii vieţii persoanelor pensionate cuprinde 23 de întrebări acoperitoare pentru problema studiată, cuprinzând următoarele subscale (cu itemii

incluşi): Satisfacţia faţă de viaţă (2,5,7,18,21); Adaptabilitate (6,8,9,10,12,16); Intercomunicare (13,15,19,20,22); Stres (1,3,4,11,14,17).

1. Simt o ciudată stare interioară de nelinişte.

Totdeauna -1p. Uneori – 3pAproape totdeauna – 2p Niciodată- 4p

2. Îmi place să mă plimb prin parc.

Totdeauna Uneori Aproape totdeauna Niciodată

3. Îmi fac griji nejustificate cu privire la multe lucruri.


4. În ultima vreme orice fleac mă scoate din sărite.


5. Activitatea pe care o desfăşor îmi aduce satisfacţii personale.


6. În timpul liber continuu să îmi completez cunoştinţele.


7. Prefer să îmi ocup timpul cu un hobby.


8. Mi se pare pierdere de timp să îmi dedic timpul familiei.


9. Mă necăjeşte statutul de pensionar.


10. Îmi place să ies în oraş.


11. Sunt frecvent deranjat/ă de sentimente de inferioritate.


12. Mă simt intimidat/ă în societate.


13. Fac un efort mare pentru a mă înţelege cu persoanele din jur.


14. Mă îngrozeşte ideea bătrâneţii.


15. Prefer singurătatea.


16. Mă tem să nu pierd suportul oamenilor de care am nevoie.


17. Mă simt tulburat de evenimente. Stres

Totdeauna Uneori

Aproape totdeauna Niciodată

18. Am senzaţia că timpul trece inutil.


19. Când mă aflu într-o situaţie nouă îmi vine greu să iau atitudine.


20. Prefer să îmi fac un plan al activităţilor de îndeplinit.


21. Mă simt trist/ă şi descurajat/ă.


22. Comunic uşor cu cei din jur.


calitatea vietii batranilor

Documents