Calitatea vietii si problematica saraciei

SociologieAnul III

Cuprins

• Prezentarea conceptelor• Profilul saraciei• Saracia si cultura• Cauzele saraciei• Dimensiunea saraciei: indicatori si metode de

masurare• Bibliografie

- Saracia inseamna o viata lipsita de sansele de a trai in cadrul unui anumit standard minim de nivel de trai, acest standard fiind relativ (difera in functie de tara sau regiune).

- Saracia este dependenta de un anumit context socio-cultural, variaza in timp si spatiu si se distribuie in cadrul societatii nu datorita factorilor individuali ci variabilelor macrosociale (rasa, etnia, sexul, varsta, statutul ocupational, statutul matrimonial etc.). Saracia este stare sociala si nu o circumstanta privata a indivizilor.

- Amprenta sistemului social asupra saraciei faca ce aceasta sa capete continuturi foarte diferite: saracia din tarile bogate este altceva decat saracia din tarile sarace; saracia din tarile cu regim comunist a fost, la randul ei un fenomen distinct.

- Acest concept cuprinde in el o ambivalenta desemnand doua continuturi diferite: privatiunea si inechitatea.

- Cătălin Zamfir subliniază faptul că “sărăcia nu reprezintă doar lipsa veniturilor, acestea fiind de fapt cauza ei…Sărăcia este un complex social-psihologic-cultural.”

- Alte repere pentru stabilirea limitei saraciei sunt insuficienta venitului pentru acoperirea cheltuielilor unei alimentari regulate, sau a necesarului pentru imbracaminte, incalzire si alte necesitati indispensabile traiului.

- Saracia atrage dupa sine deficiente culturale, o lipsa de calificare si cresterea alfabetismului populatiei.

- Saracie relativa si saracia absoluta: Robert McNamara(om politic american) definea saracia absoluta ca ”o

stare exrema a existentei umane cand individul in lupta pentru supravietuire este expus la lipsuri si umilinte de neinchipuit, ce depasesc fantezia lumii privilegiate”.

In lume, aproape un miliard(850 de milioane) de oameni sufera de foame sau subnutritie din care 170 de milioane de copii. La fiecare 5 secunde moare un copil de o varsta de sub 5 ani, in total mor anual aproximativ 30 de milioane de oameni din cauza subnutritiei.

• Excluziunea sociala-incapacitate sau eşec de integrare a unei persoane sau grup în unul sau mai multe sisteme. Existenţa sărăciei presupune deficitul de resurse financiare spre deosebire de excluziunea socială care este un concept larg, specific la nivelul fiecărei societăţi si încearcă să ne explice care sunt consecinţele în plan social în ceea ce priveşte participarea indivizilor la viaţa socială.

• Sărăcia şi subdezvoltarea culturală sunt fenomene sociale aflate într-o profundă corelaţie şi interacţiune, în sensul că sărăcia determină subdezvoltarea culturală, iar aceasta, la rândul ei, adânceşte sărăcia.Din perspectivă culturală şi educaţională, sărăcia adânceşte alienarea culturală şi analfabetismul.

• În vreme ce măsurile sărăciei se referă la situaţia indivizilor sau gospodăriilor care se află la nivelul de jos al distribuţiei veniturilor sau consumurilor, inegalitatea este un concept mai larg în care se ia în considerare întreaga populaţie .

PROFILUL SARACIEI Unele grupuri sociale se confrunt în mod special cu o sărăcie severă,

cu risc ridicat de permanentizare. Cel mai puternic predictor al sărăciei îl constituie inabilitatea sau deficitul unor indivizi/grupuri în ceea ce priveşte posibilităţile de acces de piaţa muncii.

- Tinerii exclusi de pe piata muncii- Familiile monoparentale- Familiile de agricultori- Familiile de pensionari- Familiile fara locuinta- Familiile cu multi copii- Familiile de someri- Populatia de romi- Ccpiii abandonati

În Romania, dintre predictorii saraciei identificati de catre anchetele Institutului de Cercetare a Calitatii Vietii, cei mai puternici sunt:

- monoparentalitatea: 76% dintre familiile monoparentale cu doi copii trăiesc sub minimul de subzistenţă;

- numărul mare de copii: 70% dintre familiile cu trei sau mai mulţi copii trăiesc sub minimul de subzistenţă;

- şomajul: 67% dintre gospodăriile în care capul de gospodărie este şomer trăiesc sub minimul de subzistenţă;

- rezidenţa în oraşele mici: 46,4% dintre gospodăriile care trăiesc în oraşe mici se situează sub minimul desubzistenţă;

- nivelul redus de educaţie: 45% dintre gospodăriile unde capul de gospodărie a absolvit doar şcoala generală sau o şcoală profesională trăiesc sub minimul de subzistenţă;

- rezidenţa în zona geografică a Moldovei: 44% dintre gospodăriile acestei zone trăiesc sub minimul de subzistenţă.

SARACIA SI CULTURA- Asocierile folclorice ”saracul cinstit” si ”bogatul necinstit”

trebuie privite cu circumspectie deoarece saracia nu este o garantie a moralitatii. Studiile intreprinse in multe tari au evidentiat faptul ca mizeria economica convietuieste de cele mai multe ori cu mizeria sociala si morala.In conditiile in care o persoana isi ocupa cea mai mare parte a timpului cu procurarea hranei, ea ajunge sa se manifeste aproape exclusiv prin dimenisunea sa biologica si foarte putin prin cea culturala si morala.

- In mod obisnuit, saracia este asociata cu subeducatia sau cu analfabetismul.

• CAUZELE SARACIEI Datorită interesului mare stârnit de problema sărăciei, au fost emise mai

multe explicaţii cu privire la cauzalitatea sărăciei, începând cu explicaţiile ce puneau accent pe individ ca fiind singurul vinovat de starea în care se află şi terminând cu explicaţiile potrivit cărora sistemul social ar fi de vină în ceea ce-i priveşte pe săraci şi starea acestora:

a) Explicaţia individual-psihologică a cauzalităţii sărăcieib) Explicaţia economică şi socială a cauzalităţii sărăcieic) Perspectiva funcţionalistă de abordare a sărăciei. Explicaţia politică a

sărăcieid) Teoriile privind inegalităţile şi conflictele sociale (Marxism)e) Perspectiva interacţionistă de abordare a sărăcieif) Teoria etichetării sociale a săracilorg) Explicaţia culturală a sărăciei Alte studii mentioneaza drept cauze ale saraciei:- Criza economica (caderea economiei)- Saracia distribuitionala (cresterea inegalitatii sociale)- Saracia redistributionala (ineficacitatea politicilor sociale)

METODE DE MASURARE Definiţia sărăciei fiind diferită în ţările bogate faţă de cele

sărace (ca explicare, localizare şi manifestare a problemei), tipurile de schimbări recomandate şi metodele de combatere a sărăciei sunt şi ele diferite.

• În analiza sărăciei din ţările bogate se folosesc concepte precum: devianţă, inadaptare, inechitate, care duc la metode precum: redistribuire, integrare socială, asistenţă socială, politici anti-discriminatorii.

• În analiza sărăciei din ţările sărace conceptele-cheie sunt: subdezvoltare, analfabetism, mortalitate, subnutriţie, iar metodele sunt: distribuţia raţională a resurselor, planificare socială, modernizare.

INDICATORI:

Pentru a aproxima dimensiunea sărăciei în România, se pot folosi:

- minimul de subzistenţă (care măsoară sărăcia absolută);

- indicatorul subiectiv al sărăciei;

- metoda structurală (care măsoară ponderea cheltuielilor alimentare în bugetul gospodăriei) ;

- indicatorii sărăciei relative, care raportează veniturile şi consumul săracilor la veniturile şi consumul medii.

• Rata sărăciei reprezintă ponderea săracilor în totalul populaţiei. În România nu există un prag oficial al sărăciei. Analizele asupra sărăciei publicate în ultim perioadă în literatură românească de specialitate utilizează metodologii diverse de calculare a pragului de sărăcie şi de aici şi estimări diferite. Pentru estimările din ultimii ani s-a folosit ca prag de sărăcie cei adoptat în cadrul Strategiei Naţionale de Combatere şi Prevenire a Sărăciei (1999) care este însă departe de a fi satisfăcător. Au fost utilizate două măsuri ale sărăciei pragul sărăciei extrema reprezentând 40% din cheltuielile medii de consum ale gospodăriei pe adult echivalent în 1995, şi un altul mai lejer reprezentând 60% din cheltuielile medii de consum, dar care în condiţiile României reprezintă o sărăcie severă.

• Pragul saraciei reprezintă limita folosită pentru identificarea gospodăriilor şi persoanelor sărace, este calculat în diferite moduri. O primă distincţie este între pragurile relative şi absolute. Pragurile absolute fixează limita respectivă la o valoare normativă convenţională determinată indiferent de datele, stabilite în funcţie de anumite considerente. Astfel, Comisia Naţională de Statistică foloseşte, în calculele proprii privind incidenţa sărăciei un prag alimentar de 2505 calorii/zi, pe adult echivalent.Banca Mondială foloseşte adeseori în studiile sale, mai ales în ţările în curs de dezvoltare, un prag monetar de 1 dolar pe zi/ adult echivalent.

• Metode de masurare a saraciei :- Metoda CSP- o combinaţie între aprecierea „securităţii subiective a

subzistenţei” şi autoestimarea venitului minim propusă la Universitatea din Leyden

- Metoda normativa de estimare- bugetele de familie- Metoda TFR- utilizarea unui set multidimensional de indicatori care vizează

“sărăcia economică şi socială”- Metoda cetateanului reprezentativ- interogarea persoanelor cu privire la

modul în care îşi stabileşte necesităţilor unor familii ipotetice- Metoda Orshansky- un prag de sărăcie standard care are la bază estimarea

nevoilor minime de consum ale unei familii, considerate constante.- Pragul Leyden-raportările nu s-au făcut faţă de un standard al coşului de

produse, accentul fiind pus pe funcţia de bunăstare individuală a venitului.- Indicele de saracie subiectiva- ofera un mod de ordonare al indivizilor în

funcţie de modul în care aceştia se definesc ca săraci sau nu

Soluţia optimă, in cadrul masurilor anti-saracie, este promovarea activităţii economice şi creştera reală a veniturilor primare. În combaterea sărăciei, alături de resursele economice , trebuie folosite şi resursele non-economice:

• receptivitatea la schimbare;• solidaritatea, forţa comunităţii locale ;

• participarea socială;

• informarea;• ridicarea nivelului de aspiraţii;• mobilitatea geografică şi ocupaţională;

• ambiţia personală;

• atitudinea pozitivă faţă de asumarea riscurilor.

Bibliografie:1) Adrian Hatos, Sergiu Bălţătescu, ”Probleme metodologice în

măsurarea sărăciei. Învăţăminte dintr-o anchetă în Oradea” Universitatea din Oradea, Catedra de Sociologie-Asistenţă Socială, martie-mai 2003

2) Ligia Livadă-Cadeschi, ”Sărăcie şi asistenţă socială în spaţiul românesc (sec. XVIII-XX)” Colegiul Noua Europă

3) Maria Cobianu-Băcanu ”Sărăcia si subdezvoltarea culturala- factorii de risc in păstrarea identitaţii naţionale si a coeziunii interetnice”

4) Mihăilescu Ioan, ”Sociologie generală.Concepte fundamentale si studii de caz”, Iaşi, Editura Polirom, 2003

5) Păun Amalia – ”Sărăcia- conţinut si tendinţe in România in perioada tranziţiei la economia de piaţă”

6) Zamfir Catalin, ”Situaţia sărăciei in România- dimensiuni, surse, grupuri de risc-iunie 2001”, în ”România sociala- Revistă de cultură si anală socială”, 2001/2

7) www.iccv.ro/romana/dictionar/dictionar.htm 8) www.wikipedia.org