calitatea comunicarii

8/18/2019 calitatea comunicarii

1/10

ROLUL COMUNICÃRII ÎN PROCESUL DE ÎNVÃŢÃMÂNT

Institutor Anton Simona Marinela

!oala !u !lasele I"VIII nr# $ Vorni!eni% &u'etul (otosani

Schimbarea conceptiei comunicative promovatã în scoalã pune în mod acut problema

educãrii cu si mai multã sârguintã a capacitãtii comunicative deopotrivã la profesor si la elevi,

concomitent cu îmbunãtãtirea comunicãrii de ansamblu din cadrul institutiei scolare.

Comunicarea are semnificatia unei valori umane si sociale, motiv pentru care educarea

comunicãrii constituie un scop în sine, un obiectiv major al învãtãmântului.

Cerintele de comunicare ale scolii sunt într-o continuã crestere, motiv pentru care ea îsi

multiplicã formele de comunicare si îsi sporeste exigentele fatã de actul comunicãrii. O astfel de

evolutie obligã cadrul didactic sã devinã un bun profesionist al comunicãrii didactice, atât în

planul stãpânirii tehnicii comunicãrii, cât si în cel al reonãrii receptorului, în cel al influentãrii

formãrii personalitãtii acestuia sub multiple aspecte, competenta comunicativã cãpãtând, în

felul acesta, o valoare integrativã a aptitudinii sale pedagogice.

Comunicarea este un proces relational, în cadrul cãruia doi sau mai multi interlocutori

fac schimb de informatii, se înteleg si se influenteaã între ei. Codurile folosite în comunicare

sunt! cuvântul, gestul, imaginea, sunetul, miscarea, stãrile afective.

Conform "ictionarului de pedagogie, comunicarea didacticã este parte fundamentalã a

procesului de învãtãmânt în care elevii, sub îndrumarea cadrului didactic, dobândesc noi

cunostinte, reguli, formule, legi. #n pedagogia traditionalã, comunicarea didacticã era

consideratã numai actiune de predare, elevul având un rol de simplu receptor.

$econsiderând rolul elevului în cadrul procesului de învãtãmânt, pedagogia modernã

acordã o atentie deosebitã metodelor activ-participative, conlucrãrii dintre elev si cadrul

didactic, toate acestea fac din comunicarea didacticã un proces complex si viu.


2/10

Comunicarea didacticã reprezintã o formã particularã de comunicare, specificã procesului

didactic. La nivelul comunicãrii didactice interfereazã mai multe tipuri de comunicare:

- comunicare oralã (dominantã) si comunicare scrisã;

- comunicare verbalã, paraverbalã si nonverbalã;

- comunicare referentialã (prin care se transmit cunostinte teoretice) si comunicare

atitudinalã (se transmit sisteme de valori, criterii de apreciere a valorilor).

Învãtãmântul este, prin ecelentã, un domeniu puternic comunicant la toate nivelurile.

!ceastã apreciere este cu atât mai evidentã dacã vom privi lucrurile prin prisma peda"o"iei

moderne a comunicãrii, pentru care:

• relatia instructivã (educativã) este eminamente o relatie de comunicare, ce dã nastere

unui tip specific de limba#- limba#ul didactic sau peda"o"ic pe care se bazeazã. Ceea ce nu

$nseamnã cã $nvãtãmântul este reductibil la comunicare, ci evidentiazã o recunoastere a

comunicãrii ca parte constitutivã si vitalã a procesului instructiv-educativ;

• ca parte constitutivã si vitalã de $nvãtãmânt, comunicarea se implicã activ si creator $n

structurarea acestuia;

• comunicarea constituie una din conditiile fundamentale desfãsurãrii a procesului de

$nvãtãmânt, de unde concluzia cã a or"aniza conditiile $nvãtãrii $nseamnã a or"anizacomunicãrile care se produc $n clasã, a or"aniza si controla sc%imburile de semnificatii ce au loc

$ntre profesor si elevi.

&tinzând lucrurile, comunicarea contribuie la formarea si cristalizarea comunitãtii ca

mediu mai lar" care intervine $ntr-o manierã favorabilã la stimularea $nvãtãrii si a unei activitãti

didactice de calitate. &ste important de subliniat faptul cã institutia de $nvãtãmânt constituie locul

unde se $nvatã comunicarea, unde se deprinde si se perfectioneazã comunicarea, unde se

elaboreazã comunicarea, unde se educã (cultivã) comunicarea. !ici, comunicarea aresemnificatia unei valori umane si sociale, motiv pentru care educarea comunicãrii constituie un

scop $n sine, un obiectiv ma#or al $nvãtãmântului.

'efinit $n termeni de comunicare, procesul de $nvãtãmânt apare ca o $nlãntuire teoretic

infinitã, de situatii de comunicare cu specific didactic. rofesorul trebuie sã-si armonizeze


3/10

actiunea la nivelul eperientei lin"vistice a elevilor cu care lucreazã. esa#ul didactic trebuie sã

fie structurat, prelucrat si prezentat $n concordantã cu posibilitãtile de receptare ale elevilor. &ste

o problemã care tine de capacitatea educatorului de a-si adapta comunicarea la nivelul maturitãtii

intelectuale a elevului. *u $ntotdeauna comunicarea didacticã se realizeazã asa cum ne-am

propus deoarece pe parcursul comunicãrii pot apãrea si bloca#e. +loca#ele de comunicare pot

interveni atunci când cadrul didactic are o eprimare neclarã, vorbeste prea $ncet sau prea

repede , nu creeazã motivatii, elevii nu au cunostintele necesare pentru a $ntele"e comunicarea

sau nu sunt bine fiate, influentând ne"ativ cunostintele noi. Limba#ul $nseamnã comunicare, dar

nu se comunicã nimic dacã vorbirea e lipsitã de sens.

În comunicarea didacticã intervin, determinând-o sau numai influentând-o, factori

multipli care pot fi "rupati $n urmãtoarele cate"orii: caracteristicile profesorului, caracteristicile

elevului sau clasei, caracteristicile canalului de transmitere si ale contetului $n care se

desfãsoarã actul comunicativ. 'in perspectiva cadrului didactic conteazã stilul didactic,

strate"iile de instruire abordate, competentele de eprimare clarã, precisã, ar"umentatã,

accesibilã, implicarea profesionalã, formele de motivare utilizate, tipuri de relatii peda"o"ice(de

conducere, afective).

'eosebit de importante sunt si caracteristicile elevului: acuitatea senzorialã (vizualã si

auditivã), nivelul dezvoltãrii intelectuale, eperienta co"nitivã si lin"visticã, motivatia $nvãtãrii,

nivelul competentelor de comunicare, "radul de culturã, ritmul de lucru, atitudinile co"nitive si

sociale, trãirile emotionale, individuale si de "rup (anterioare si simultane actului de

comunicare). Comunicarea poate sã $ntretinã relatii de tipuri diferite: unidirectionale,

bidirectionale si multidirectionale. !ccentul tinde sã se punã pe dezvoltarea comunicãrii

multidirectionale, ce favorizeazã interactiunea, interactivitatea, confruntarea diverselor

cunostinte.

&ste recunoscut faptul cã relatiile dintre cadrele didactice si elevi sunt multiple, iar modul

de manifestare comportamentalã e resimtit de ceilalti $n maniere diferite "enerând douã tipuri de

sentimente: de respin"ere sau de acceptare. !cest lucru este influentat de individ dar si de

obstacole apãrute $n calea comunicãrii. 'e multe ori, atunci când dorim sã modificãm

comportamentul unui elev, $ncercãm sã modificãm mediul sau sã intervenim asupra propriului

mod de manifestare. *u reusim $nsã $ntotdeauna sã-i ascultãm pe elevi cu tact, rãbdare si


4/10

atentie, lucru ce duce la instalarea unor obstacole $n calea comunicãrii. pre eemplu, $n cazul

unui elev care se plân"e cã $ntâmpinã dificultãti $n efectuarea unei teme, cadrul didactic poate

riposta pe un ton :

-de avertizare: 'acã vrei note mari, munceste/;-de comandã: Lucreazã si nu te mai plân"e atât/;

-de ridiculizare: 0ai de mine 1 c%iar asa2

!stfel de mesa#e sunt depreciative pentru elevi si nea"ã importanta sentimentelor trãite de

acestia , tocmai din acest motiv , pentru cã stim cu totii cã educatia cere nu numai pricepere ci si

afectivitate din partea educatorului, ar trebui sã-i rãspundem elevului $ntr-o manierã de acceptare

si stimulare a copilului cu disponibilitate pentru cooperare si comunicare. e impune sã

$ncura#ãm copilul verbal si prin "esturi, ascultându-l activ ori sã ascultãm mesa#ul acestuia $n

tãcere , incitându-l sã-si destãinuie propriile trãiri. &ste necesar, ca noi cei de la catedrã, sã

reflectãm mai mult asupra fortei modelatoare a limba#ului. Cuvântul poate fi unealtã pretioasã

sau mi#loc periculos, deoarece poate influenta pozitiv sau ne"ativ interlocutorul. e stie de#a, cã

limba#ul celui de la catedrã, "esturile sau mimica acestuia sunt copiate de elevi, de aceea trebuie

sã acordãm o atentie deosebitã comunicãrii. !titudinea cadrului didactic $n fata elevilor si a

pãrintilor poate declansa sau atenua conflictele care apar $ntre elevi, $ntre elevi si pãrinti ori $ntre

pãrinti si profesor.3eferitor la optimizarea comunicãrii trebuie sã recunoastem cã, nu de putine ori,

profesorul trãieste cu impresia cã vorbele sau mesa#ele sale a#un" la destinatie asa cum "ândeste

el, cã sunt receptate de elevi pãstrând aceleasi $ntelesuri, aceleasi semnificatii cu ale sale. 'in

pãcate, lucrurile nu decur" $ntotdeauna asa, mesa#ele receptate au tendinta de a se $ndepãrta mai

mult sau mai putin de sensurile emise sau ori"inale, uneori sã fie c%iar diferite. *umai cã actul

comunicãrii didactice poate fi prote#at de posibile variatii si deviatii, distantãri sau deteriorãri

nedorite prin interventia feed-bac4-ului. În re"larea propriei comunicãri, cadrul didactic trebuiesã tinã seama de mimica elevilor, de "esturile, epresiile si miscãrile lor, reactii care devin

simptomatice pentru ceea ce simt, $ntele", acceptã, doresc acestia. &l poate sesiza direct si abil,

din mers, starea de spirit a elevilor si astfel sã valorifice la maimum comportamentul acestora

$n beneficiul optimizãrii comunicãrii. ornind de aici, cadrul didactic poate sã-si restructureze


5/10

sau sã amelioreze demersul didactic de moment si nu $n ultimul rând sã-si re"leze viteza si ritmul

propriei vorbiri.

!ctul comunicãrii devine eficient atunci când favorizeazã o implicare activã din partea

elevului, o an"a#are cu toate fortele sale intelectuale si afective $n procesul receptãrii. !stfel,receptarea depãseste simpla percepere a unor continuturi audiate. ! produce interlocutori activi,

a-i determina pe elevi sã urmãreascã cu interes si sã manifeste o atitudine activã $n cursul

ascultãrii constituie un indicator al competentelor peda"o"ice a cadrului didactic.

(i)lio*ra+ie,

5. 6oan Cer"%it, Sisteme de instruire alternative si complementare, +ucuresti, &ditura !ramis,

7887

7. 'inu i%ai, %undamentele comunicãrii interpersonale, +ucuresti, &ditura !ll, 7889

. oitu Laurentiu, &edagogia comunicãrii, +ucuresti, &ditura 'idacticã si eda"o"icã, 5


6/10

• araverbal

• *onverbal

'intre acestea, (6. ?. ânisoara, 7889) nivelul lo"ic (al cuvintelor) reprezinta doar =@ din

totalul actului de comunicare; A@ are loc la nivel paraverbal (ton, volum, viteza de rostire...) siBB@ la nivelul nonverbal (epresia faciala, pozitia, miscarea, $mbracamintea etc.).

'aca $ntre aceste niveluri nu sunt contradictii, comunicarea poate fi eficace, $n caz contrar mesa#ul transmis nu va avea efectul scontat.

ipuri de comunicare:

• Comunicarea intrapersonala (comunicarea $n si catre sine).

• Comunicarea interpersonala (comunicarea $ntre oameni).

• Comunicarea de "rup (comunicarea $ntre membrii "rupurilor si comunicareadintre oamenii din "rupuri cu alti oameni).

• Comunicarea de masa (comunicarea primita de sau folosita de un numar mare deoameni).

Comuni!area 'i'a!ti!a -izeaza $n principal $ntele"erea, educatorul având un rol activ.&l actioneaza ca un filtru ce selecteaza, or"anizeaza si personalizeaza informatia.

rocesul de $nvatamânt este, prin ecelenta, un proces de comunicare, $ntre cadruldidactic si elevi având loc un permanent sc%imb de mesa#e al caror scop principal esterealizarea (atin"erea) unor obiective peda"o"ice, $n conditii optime (adica la un nivel de performanta cât mai $nalt, dar cu c%eltuieli minime de ener"ie fizica si nervoasa, detimp).

Comuni!area 'i'a!ti!a poate fi definita ca un sc%imb de mesa#e, cu continutspecific, $ntre cadru didactic si elevi. e realizeaza oral (cea. =8@ din timpul destinatinstruirii), $n scris, pe cale vizuala si c%iar prin "esturi.

copul comunicarii didactice este multiplu:

-transmiterea si asimilarea informatiei;

-rezolvarea de probleme;

-formarea unor capacitati, convin"eri, sentimente si atitudini ;

-adoptarea unor decizii referitoare la strate"iile didactice, te%nici de $nvatare,


7/10

orientare scolara si profesionala;

-evaluarea rezultatelor.

Comunicarea didactica este eficienta atunci când, atât profesorul cât si elevii respecta anumite

cerinte:

a). ale profesorului:

claritatea mesa#elor;

precizia acestora (evitarea formularii ambi"ue);

utilizarea unui limba# adecvat si accesibil elevilor (potrivit nivelului lor de$ntele"ere, corespunzator vârstei);

structura lo"ica a mesa#elor transmise;

prezentarea interesanta a materiei predate;

asi"urarea unui climat adecvat comunicarii.

b). ale elevilor:

sa aiba capacitate de concentrare (pentru a putea receptiona si $ntele"emesa#ul profesorului);

sa posede cunostintele anterioare necesare $nvatarii care urmeaza;

sa fie motivati pentru a $nvata ($n "eneral si la un anumit obiect de studiu,$n particular);

sa cunoasca limba#ele utilizate de profesor ( sau de calculator, $n cazulinstruirii asistate de acesta).

Ran'amentul !omuni!arii 'i'a!ti!e nu se reduce la formularea continuturilor verbale.'aca prin componenta verbala se eprima un anumit continut $n acelasi timp, prin componenta

para si nonverbala se eprima atitudini. rin orientarile lor atitudinale, pozitive, neutre saune"ative, educatoarea si prescolarul potenteaza sau frâneaza comunicarea sau anuleaza efectelecontinutului didactic.

Comunicarea para si nonverbala pre"ateste terenul pentru comunicarea verbala. -ademonstrat ca informatiile receptionate pe un fond afectiv pozitiv sunt mai bine retinute, $n timpce un climat afectiv stresant (frica, neplacere, efort ecesiv) faciliteaza uitarea.


8/10

? comunicare complea (verbala, paraverbala si nonverbala) usureaza $ndeplinirea unor sarcini diferite prin realizarea lor concomitenta dar si prin mi#loace diferite.

Dolosirea multicanalitatii $n transmiterea si receptarea mesa#ului faciliteaza prelucrarea siretinerea unei mari cantitati de informatii si, $n acelasi timp, sporeste varietatea si atractivitatea

actului de comunicare.

Combinarea variata si conver"enta a mesa#elor verbale, paraverbale si nonverbale, poatereprezenta un spor de claritate.

Comunicarea diver"enta poate produce confuzii, nesi"uranta si c%iar refuzul continuturilor transmise. Ceea ce nu o intereseaza pe educatoare si nu o pasioneaza nu are de ce sa-i atra"a maimult pe copii.

În "radinita principalul mi#loc de comunicare este limba#ul. Eradinita este prima treapta asistemului de $nvatamânt care $si asuma sarcina de a or"aniza eperientele de limba# ale copiilor.

Noua conceptie care fundamenteaza practica eersarii limba#ului $n "radinita porneste dela faptul ca, scopul principal al limba#ului este !omuni!area $n situatii diverse. *evoia de

comunicare este o nevoie fireasca a copiilor, limba#ul fiind un instrument de cunoastere alrealitatii.

!c%izitia limba#ului se face $ntr-o maniera "lobala, ca un $ntre" si presupune inte"rareatuturor actelor sale (ascultarea, vorbirea si citirea unor cuvinte la "rupa pre"atitoare).

!ceasta ac%izitie presupune urmatoarele finalitati:

- inte"rarea activitatilor de educare a limba#ului $n situatii de $nvatare si eersare cât maiapropiate de eperinta de viata a copiilor;

- crearea oportunitatilor de comunicare orala sa scrisa prin intermediul simbolurilor "rafice, matematice, a artei plastice sau muzicale, $n situatii cât mai diverse;

- $ntele"erea faptului ca, fiecare copil are ritmul sau propriu de dezvoltare, iar momentuloptim pentru $nceperea $nvatarii scris-cititului difera de la un copil la altul, $n functie de nivelulde maturitate, eperienta culturala si mediul de provenienta social-familial;

- evitarea eceselor de "enul: activitati frontale de scriere, repetarea unor sarcini de vorbire pâna la indeplinirea acestora, pedepsirea copiilor pentru indisciplina prin sarcini de eersare aelementelor "rafice.

În "radinita, prin comunicare orala se urmareste dezvoltarea capacitatilor de eprimare prin limba# verbal si nonverbal utilizând structuri lin"vistice complee, $ntr-o maniera corecta,cursiva, epresiva, $n contete cât mai variate.


9/10

ropun urmatoarele su"estii metodice pentru dezvoltarea abilitatilor de comunicare:

- $n cazul $n care copiii se eprima $n propozitii scurte, fara a le"a cuvintele, se repetaspusele lor adau"ând cuvinte de le"atura si alte cuvinte noi;

- daca pentru a eprima o idee, copiii au nevoie de un cuvânt nou, acesta se va folosi $nvorbirea curenta si se va defini simplu $n timpul conversatiei;

- se vor crea situatii $n care copiii vor asculta spusele celorlalti.

Consider ca, ascultarea activa face parte din comunicare si este prile# de ac%izitie a unor noi structuri verbale pentru copiii prescolari.

'ezvoltarea limba#ului permite copilului prescolar sa relateze aspecte ale eperientelor de$nvatare, sa discute solutii si cai de rezolvare cu cole"ii si educatoarea. oate activitatile din"radinita presupun comunicare.

Comunicarea educatoare- copil nu se reduce la un sc%imb verbal care an"a#eaza,doar fortele intelectual, ea are si o importanta afectiv- emotionala. ubtetul emotiv alvorbirii, calitatea "esticii si a mimicii vin sa sporeasca forta de influentare educativa acontinuturilor verbale.

'. alavastru (7889) arata ca barierele care stau $n fata comunicarii didactice sunt de omare diversitate si le sistematizeaza $n functie de natura elementului structural afectat $ntr-orelatie de comunicare:

a) bloca#e determinate de caracteristicile persoanei an"a#ate $n comunicarea didactica;

b) bloca#e determinate de relatiile social-valorice eistente $ntre participantii la relatia decomunicare didactica;

c) bloca#e determinate de canalul de transmisie;

d) bloca#e determinate de particularitatile domeniului $n care se realizeaza comunicareadidactica.

entru perfectionarea comunicarii didactice, educatorea trebuie sa cunoasca si sarespecte anumite cerinte:

- vorbirea corecta, desc%isa si directa (care previne sau reduce distorsiuneamesa#elor);

- $ncura#area feedbac4-ului din partea copiilor (pentru a cunoaste $n ce masuramesa#ele transmise au fost corect receptionate si $ntelese);


10/10

- ascultarea atenta, rabdatoare si $ncura#atoare a mesa#elor primite din partea prescolarilor, concomitent cu efortul de a $ntele"e eact sensul acestor mesa#e;

- folosirea mai multor forme de comunicare didactica pentru acelasi tip de mesa#e;

-repetarea mesa#elor mai complee.

'aca trebuie sa le comunice unor copii decizii, educatorea va avea "ri#a sa facaacest lucru dupa o pre"atire prealabila a celor vizati, cu tactul necesar si, $n orice caz, saeplice, sa ar"umenteze (sa motiveze) decizia, pentru ca aceasta (buna sau rea) sa aiba sio valoare educativa.

! fi educator $nseamna a avea cunostinte de specialitate temeinic (premisa necesara dar nusi suficienta), dar si a avea capacitatea de a le >traduce>didactic sau, altfel spus, posibilitatea de asti >ce>, >cât>, >cum>, >când>, >$n ce fel>, >cu ce>, >cui>, oferi.

3andamentul comunicarii didactice nu se reduce la stapânirea continuturilor verbale. entrucontemporaneitate, a fi peda"o" $nseamna, $nainte de toate, a sti sa eplici, sa etalezi clar $n fataelevilor un anumit continut, sa clarifici si sa rezolvi metodic sarcini didactice, prin stapânire aceea ce Comenius spunea: >arta de a-i $nvata pe toti totul>.

Bibliografie:

1. . Pânisoara, Ovidiu-Ion, 2004,Comunicarea eficienta,Editura Polirom, Iasi

2. Cucos, Constantin, 1998,Pedagogie, Editura Polirom, Iasi

3. RevistaÎnvatamânt prescolar, 1993, nr. 1-2

4. soitu, Laurentiu, 1997,Pedagogia comunicarii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti.

5. Iacob, Luminita, 1998,Psihopedagogie pentru examenul de definitivat si grade didactice, Editura Polirom, Iasi

6. Salavastru, Dorina, 2004,Psihologia educatiei,Editura Polirom, Iasi

calitatea comunicarii

Documents