13. Realizarea de către misiunile diplomatice a funcţiei consulare

Deosebirea dintre funcţiile consulare şi funcţiile diplomatice constă în caracterul predominant politic al celor din urmă şi faptul că reprezentanţii consulari , care nu sunt acreditaţi pe lângă şeful statului, îşi exercită funcţiile pe plan local, în raza circumscripţiei consulare, stabilind relaţii cu organele locale şi îndeplinind acte în special în sfera raporturilor de drept privat. Funcţiile consulare, aşa cum sunt enunţate de Convenţia de la Viena din 1963, pot fi clasificate în două grupe:

- funcţii de reprezentare şi ocrotire a intereselor statului şi conaţionalilor, de informare, de promovare a relaţiilor prieteneşti şi de cooperare între statul acreditant şi statul acreditar; aceste funcţii sunt comune şi misiunilor diplomatice şi celor consulare;

- funcţii specifice, privind îndeosebi reprezentarea, protecţia, asistenţa acordată conaţionalilor aflaţi pe teritoriul statului de reşedinţă.

Referitor la exercitarea funcţiei de promovare şi ocrotire a intereselor economice şi comerciale ale statului trimiţător şi a persoanelor cu cetăţenia acestui stat, aceasta a fost determinată de dezvoltarea continuă a relaţiilor economice şi comerciale interstatale. Pentru realizarea acestui scop, în atribuţiile consulilor intră urmărirea atentă a activităţii comerciale în raza circumscripţiilor consulare (export/import), identificarea de pieţe pentru mărfurile autohtone, facilitarea contractelor directe dintre agenţii economici, etc.

Consulatele îşi desfăşoară activitatea în acest domeniu, sub indrumarea şi supravegherea misiunii diplomatice ale statului acreditant (dacă există).

În cadrul funcţiilor lor, reprezentanţele diplomatice se ocupă de probleme cu caracter politic, care, în general, fac obiectul dreptului internaţional public. Ele duc tratative cu autorităţile centrale, prin intermediul MAE al statului acreditar, cu privire la chestiuni ce ţin de domeniul politicii tarifare şi vamale, de controlul exportului şi importului, al politicii valutare, financiare, etc. Consulii, în schimb, vor negocia sau participa la negocieri cu firmele comerciale, companiile de transport, navigaţie aeriană şi maritimă, stabilind contacte cu autorităţile localeîn cadrul circumscripţiei consulare. Activitatea consulară a misunilor diplomatice şi oficiilor consulare a RM este monitorizată de Departamentul Afaceri al MAE. Misiunile diplomatice ale RM exercită funcţii consulare prin secţiile consulare sau prin diplomaţii desemnaţi în acest scop. Misiunea diplomatică nu poate exercita atribuţii consulare pe întreg teritoriul statului de reşedinţă, dacă în acest stat există un oficiu consular cu circumscripţie stabilită. În exercitarea atribuţiilor lor consulare se vor conforma prevederilor tratatelor internaţionale la care RM şi statul de reşedinţă sunt parte, precum şi cu respectarea legislaţiei statului de reşedinţă.

14. Negocierea documentelor bilaterale şi rolul ambasadelor

Activitatea de negociere, ca şi reprezentarea, este una din funcţiile pe care misiunile diplomatice le-au exercitat practic încă de la apariţia lor. Negocierea înseamnă examinarea unei chestiuni de interes comun între două state în vederea rezolvării ei.

Negocierea ţine de esenţa activităţii diplomatice, întrucât constă în apărarea intereselor statului propriu, dar nu prin negarea intereselor celuilalt stat, ci prin încercarea de a se pune de acord cu acesta, adică prin căutarea şi găsirea unui punct comun pentru interesele celor doua state; în acest sens, noţiunea de negociere apare sinonimă cu aceea de diplomaţie.

Tratativele diplomatice directe reprezintă modul cel mai simplu, dar şi cel mai important şi eficient mijloc de rezolvare a diferendelor pe cale paşnică. Dar tratativele nu sunt exclusiv legate şi nu presupun obligatoriu doar un diferend. Statele negociază, de asemenea, realizarea acordurilor sau dezvoltarea relaţiilor dintre ele.

Negocierile diplomatice vizează, de regulă, armonia intereselor: politice (tratate de bază, de frontieră, cetăţenia dublă, dezarmare, securitate, etc), diplomatice (înţelegeri, protocoale între MAE a două state), economice, culturale, comerciale, etc. Negocierile, finalizate cu semnarea unor acorduri, tratate multilaterale şi bilaterale servesc drept bază temeinică pentru colaborarea interstatală.

Înainte de a se trece la negocieri, este necesară o pregătire atentă a tratativelor. Activitatea misiunii diplomatice începe o dată cu hotărârea guvernului ţării sale de a reglementa convenţional o anumită materie. După cum este stabilit în teoria şi practica dreptului internaţional, şeful unei misiuni diplomatice are capacitatea de a negocia şi autentifica un tratat bilateral între statul acreditant şi statul acreditar.

Raportat la funcţia misiunii diplomatice de a negocia tratate bilaterale dar şi internaţionale, o sarcină importantă a unui agent diplomatic constă în explicarea p.d.v. şi politica guvernului său şi solicitarea sprijinului statului primitor în problemele care preocupă guvernul propriu. Ambasadorul trebuie să fie prima persoană şi interpretul excepţional în această acţiune care se va desfăşura pe două direcţii. Mai întâi de toate, el tb să cunoască şi să înţeleagă condiţiile, mentalităţile şi acţiunile ţării în care activează, precum şi motivele care stau la baza acestora şi să explice aceste lucruri în mod clar guvernului ţării sale. Apoi, el tb să găsească mijloacele necesare pentru a aduce la cunoştinţa guvernului ţi poporului ţării de reşedinţă, scopurile, speranţele şi dorinţele statului acreditant.

În viaţa internaţională contemporană se urmăreşte tendinţa ca o anumită ţară să ceară sprijinul şi p.d.v. al altor naţiuni în legătură cu disputele internaţionale în care este implicată. În acest sens misiunile diplomatice au roul de a lămuri în faţa statului acreditar aceste situaţii şi să solicite sprijinul lor în urgentarea soluţionării acestora. Ex: conflictul

Transnistrean , „5 plus 2”

15. Pregătirea de către misiunile diplomatice a notelor de convorbire

Nota de convorbire este un document întocmit de către diplomat în baza unei întrevederi pe care a avut-o cu autorităţile statului de reşedinţă sau cu alţi membri ai corpului diplomatic din statul acreditar. Aceste întrevederi, de obicei, sunt iniţiate pentru a clarifica o anumită problemă, acţiune, întreprinsă de statul acreditar şi care interesează statul acreditant. Subiect al întrevederii poate servi clarificarea unor detalii privind relaţiile bilaterale, iniţierea unor contacte între MAE, organizarea vizitelor la nivel înalt, iniţierea unor negocieri privind acordurile bilaterale, acţiunile comune în plan regional sau internaţional, etc. În practică, întrevederile diplomatice privesc subiecte din cele mai variate, fiind una din cele mai utilizate forme şi procedee de activitate diplomatică. Nota de convorbire generalizează unul din compartimentele activităţii diplomatice a misiunii. Întrevederile diplomatice sunt practicate de către toţi membrii misiunii. Diplomatul, în funcţie de ţara de reşedinţă, postul şi rangul său, poate avea ca interlocutori poate avea ca interlocutori persoane din conducerea statului acreditar, demnitari de cel mai înalt rang, miniştri, etc. La întrevedere, de obicei, nu se apelează la notiţe ori la alte materiale cu caracter informativ. De regulă, dialogul se desfăşoară liber şi impune o pregătire foarte bună a diplomatului, atât d.p.d.v. profesional cât şi la capitolul cunoştinţe generale. Etapele întrevederii şi a pregătirii notei de convorbire. Faza I – Pregătirea pt întrevedere. La această fază diplomatul, în funcţie de subiectul întrevederii, va analiza minuţios tot ansamblul de factorice va constitui agenda întrevederii şi va clarifica modul de abordare a problemelor care doreşte să le clarifice la întrevedere. Desigur, diplomatul trebuie să fie informat despre toate evoluţiile de ultimă oră în problema discutată. Faza II – Întrevederea. Diplomatul tb să fie punctual, să fie degajat, să nu dea semne de nervozitate, gîndurile tb să fie formulate precis, logic şi succint, ţinând cont că întrevederea durează de regulă 30-40 minute şi această uzanţă diplomatică tb respectată. Este recomandabil cala întrevedere , pe lângă subiectul de bază, diplomatul să mai dispună de anumite informaţii, materiale suplimentare ce se referă la alte aspecte a relaţiilor bilaterale, pe care le va utiliza la nevoie în discuţie. Tb să se ţină seama şi de alte aspecte care ţin de practica internaţională (diplomatul nu are dreptul de a critica politica internă ori externă a statului acreditar, să se pronunţe fără respect faţă de oficialii ţării respective, etc. Despre un asemenea comportament neapărat va fi informată conducerea MAE a statului acreditar. Practica internaţională cunoaşte cazuri când, ca urmare a unor astfel de asemenea abordări, diplomaţii erau declaraţi persoane non grata. Convorbirea diplomatică este un act de politică externă, de aceea diplomatul, după orice întrevedere cu reprezentanţii statului acreditar ori cu membrii corpului diplomatic, întocmeşte o notă informativă care este expediată la MAE a statului acreditant. Faza III – Întocmirea notei de convorbire. Practica diplomatică recomandă ca notele de convorbire a diplomatului să fie scrise în aceeaşi zi în care a avut loc întrevederea. A doua zi dimineaţa nota tb să fie prezentată şefului misiunii. Operativitatea este dictată de câteva considerente importante: şeful misiunii tb să cunoască conţinutul întrevederii pentru a şti cum se execută indicaţia de la guvern; informaţia trimisă operativ, este preţioasă; să nu fie abordate aceleaşi subiecte într-o întâlnire ulterioară; se pot uita anumite amănunte ale discuţiei; diplomatul poate avea chiar a doua zi o agendă încărcată, alte sarcini. În cazul obţinerii unei informaţii de importanţă majoră, diplomatul este obligat s-o comunice imediat , în mod verbal, şefului misiunii.

Nota de convorbire are un volul de 1-2 pagini. Ea se semnează de diplomat şi se vizează de şeful misiunii. Textul notei de convorbire tb să fie expus la persoana a treia, logic, clar, fără detalii neesenţiale. La sfârşit sunt formulate concluziile şi propunerile.

20) Cerintele generale fata de misiunile diplomatice si corpul didactic.

Agentul diplomatic are indatoriri fata de guvernu sau, dar si ogligatiuni fata de seful de stat al tarii in care este acreditat. Functiile pe care le indeplineste misiunea diplomatic si activitatea pe care o desfasoara sunt stabilite de catre statul acreditat in cadrul principiilor si regulelor de drept international in general ale dreptului diplomatic, in special si limitele peste care nu poate trece. Prin urmare dreptul statului acreditat nu pote fi un drept aparte, agentul diplomatic trebuind sa se incadreze si s a respecte normele si regulele internationale. Dreptul international impune reprezentanei diplomatice obligatia de a nu se amesteca in treburile interne ale statului acreditar, obligatia de a nu abuza de privilegiile si imunitatile acordate. In datoririle misiunii deplomatice se reduc la urmatoarele:

a)obligatia pe care o are de a nu se amesteca in treburile interne ale statului acreditar. Neinterventia in afacerile interne ale unui stat constituie un principiu fundamental al dreptului international contemporan si o obligatie de baza pentru state in relatiile dintre ele de aceea in activitatea si intreaga lor conduita misiunile diplomatice in calitatea lor de reprezentate ale statelor trebuie sa tina seama de ele.Doctrina a sustinut iar practica a confirmat intotdeauna interdictia pentru agentii diplomatici de a nu se amesteca in treburile interne ale statului de resedinta. Un sef de misiune nu poate participa in campania lectorala care se desfasoara in statul acreditar el nu poate subventiona un partid politic sau lua atitudine la dispute care pot diviza un stat.

b)O alta masura care poate fi aplicata si cu caracter preventiv consta in limitarea contactelor misiunii diplomatice numai cu anumite organe ale statului acreditar are loc introducerea regulei de comunicare a misiunii diplomatice cu diferite ministere si departamente din statul acreditarcae trebuie sa fie efectuata prin intermediul ministerului afacerilor externe. c)Interdictia de a exercita o activitate prrofesionala sau comerciala.Prin acest articol se urmareste impiedicarea diplomatului de a se ocupa cu activitati precum sunt comertul, industria sau o alt profesiune care serveste drept o sursa permanenta de venituri si o activitate cu caracter ocazional. d)Misiunea diplomatica si membrii sai trebui sa respecte legile si regulamentele statului primitor ele nu trebuie sa fara nimic car al incalca asemenea legi si regulamente ori sa incurajeze violarea acestora de catre altii. Trebuie respectate in aceasta privinta si normele de protocol, care impuno anumita conduita pe care agentul diplomatic trebuie so aiba in cursul activitatii sale. e)Misiunea diplomatica trebuie sa se abtina de la exercitarea unor actiuni diplomatice in state terte. Aceast limitare rezulta din natura reprezentatii diplomatice – organ de reletie al statului trimitator nu in orici stat, si exclusiv in statul in care a fost acreditat. In cazul in care statul acreditar constat ca o misiune diplomatica considerate in sine sau prin membrii sai, a comis o violare grava a limitelor aduse actiunilor sale el va putea lua fata de misiune si membrii acesteia urmatoarele masuri: - poate chema formal

reprezentanta la respectarea indatoririlor respective - poate declara actiunea savirsita de misiunea diplomatica straina ca inadmisibila, el poate s-o declare inacceptabila fara explicatii suplimentare - poate cere rechemarea agentului diplomatic vinovat de interferenta licita, abuz de privelegiu diplomatic, de grave si repetate incalcari ale legii locale - poate declara agentul diplomatic persona non grata si invita sa paraseasca teritoriul sau intr-un anumit termen - poate promova procedura penala fata de membrii misiunii car nu sunt exceptati de la jurisdictia locala - in cazuri extreme de grave, cind se constata ca abuzul capata o importanta deosebita si pune in mod evident in cauza functionarea insasi a misiunii in totalitatea sa, poate recurge la extrema ratio, adica la ruperea relatiilor diplomatice.

Legea Republicii Moldova cu privire la serviciul diplomatic prevede sanctiuni disciplinare pentru angajatii serviciului diplomatic: avertizarea,mustrarea, mustrarea aspra, retrogradarea, retrogradarea rangului diplomatic, concedierea.

21) Cerintele generale fata de diplomatie.

Conform prevederilor Legii RM cu privire la serviciul diplomatic din 27.12.2001, se indica ca intr-un post diplomatic poate fi angajata doar persoana care intruneste urmatoarele conditii:

a. Are cetatania RM b. Se bucura de toate drepturile politice si civile inscrise in Constitutia RM c. Detine o diploma de studii universitare (licenta) d. Cunoaste limba moldoveneasca si o limba de comunicare internationala e. Dispune de aptitudinile fizice pe care le reclama activitata in domeniul relatiilor externe f. Nu are anticedente penale rezultate de infractiuni intentionate

Persoana angajata in post diplomatic are obligatia: a)sa actioneze cu devotement si responsabilitate pentru promovarea politicii externea RM b)sa apere interesele de stat ale RM si ale cetatenilor ei (personae fizice si juridice) in cadrul relatiilor externe cu alte state sau organizatii international d)sa respecte legislatia RM, sa pastreze secretul de stat sis a asigure protectia datelor si informatiile de care dispune e)sa reprezinte cu onoare RM, sad ea dovada de un comportament demn, o tinuta morala si vestimentarea ireprosabila f)sa respecte fara a se aduce atingerea privilegiilor, imunitatilor si facilitatilor sale, legile statului acreditar sis a nu se lase implicata In activitati care ar reprezenta un amestec in treburile interne ale acestui stat g)sa anunte MAE despre modificarile importante in ceea ce priveste cetatenia si despre alte fapte relevante pentru calitatea de diplomat. Trasaturile si aptitudinile diplomatului:Patriotismul. Promovarea intereselor tarii, apararea intereselor eiDisciplina, constiinciozitate, principialitate, cultura.Abilitatea, calm, tact, rabdare, perseverenta-calitati absolute neceare pentru activitatea unui diplomat.Respect pentru adevar , cinste, loialitate, integritate, spirit de observare. Cerintele fata de diplomat.Diplomatul trebuie sa dispuna de toate calitatile concetatenilor sai – a bussinesmanilor prosperi, a administratorilor inzestrati si a cinovnicilor de stat. Diplomatul trebuie sa iubeasca oamenii sis a se intereseze sincer de ei.Cunostintele profesionale si calitatile personale, necesare diplomatului: Cunostinte special. Cunoasterea si intelegerea propriei tari-cunoasterea geografiei, istoriei si culturii, structurilor si institutelor politice, sociale, economice si demografice, resurselor umane si economice, agriculturii, finantelor-acelor fenomene care determina prioritatile politicii externe Aceleasi cunostinte sunt si pentru intelegerea si altor tari si a organelor international. Cunoasterea mecanismelor si procedurilor relatiilor international. Deprinderi profesionale. Deprinderea de a negocia si deplomatia cotidiana;deprinderea de a observa si de a pregati rapoarte, ccapacitatea de a fi prezentabil, deprinderea de a conduce misiunea, deprinderea de a comunica si deprinderi de diplomatie publica, deprinderea de comparare a diferitelor culture. Calitati personale:cunostinte politice, cultura personala si cordialitate, curiozitate intelectuala si dorinta de a se instrui, intelectualitate multilateral, lideritate, spirit.

10. Contribu ţia misiunilor diplomatice în dezv colaborării bilaterale (educaţional cultural)

Diplomaţia culturală, la fel ca şi cea economică reprezintă o parte componentă a activităţii de ansamblu a misiunilor diplomatice. Relaţiile culturale sunt o expresie a bunelor intenţii pe care o ţară le nutreşte faţă de alta şi se realizează în diferite forme (ex. Organizarea unor vernisaje, expoziţii de pictură, turnee artistice de amploare, etc).

Diplomaţia culturală este o cale utilă şi eficientă în demonstrarea personalităţii unui popor, un mijloc eficient de apropiere dintre culturile diferitelor naţiuni, de conservare şi imbogăţire a patrimoniului cultural universal. DC contribuie la procesul continuu de promovare a climatului de înţelegere şi colaborare la nivel bilateral, multilateral şi internaţional.

Ca şi în domeniile politic şi economic, dezvoltarea rel bilaterale în sferele culturale, educaţiei, mass-media ţine de funcţiile permanente ale misiunilor diplomatice. Funcţionarii ambasadelor care gestionează activitatea respectivă vor contribui la pregătirea acordurilor bilaterale de colaborare în domeniile culturii, educaţiei, sănătăţii, turismului. Acordurile respective nu numai că reglementează cadrul general al relaţiilor culturale, principiile şi scopurile cooperării în toate domeniile, ci stipulează şi înfiinţarea unor organisme speciale (de regulă, comisii de experţi), care elaborează, pe baza acordului, planuri de cooperare culturală anuale, în care se determină precis, pentru fiecare domeniu în parte, formele şi intensitatea schimburilor culturale.

Practica internaţională oferă exemple de activitate deosebit de variată a misiunilor diplomatice (în special a statelor mari), care popularizează şi promoveazăvalorile culturale ale ţărilor lor în statul de reşedinţă. De asemenea, funcţionarul ambasadei responsabil de dezvoltarea relaţiilor în domeniul culturii, urmăreşte cu atenţie evoluţia vieţii culturale din statul acreditar, informând MAE şi Ministerul Culturii din ţara sa.

În acest context, multe ambasade având o dotare materială şi financiară corespunzătoare, înfiinţează în statul acreditar centre naţionale de cultură, cum ar fi: Institutul American, Institutul Francez, Institutul Goethe, Institutul Cervantes, Institutul Italian, Casa Rusă ş.a.

Pentru a gestiona în mod eficient colaborarea bilaterală în domeniul educaţiei şi ştiinţei este necesară existenţa unui cadru juridic corespunzător. Astfel se impune negocierea unor acorduri bilaterale în domeniu, care să stipuleze condiţiile şi modalităţile de colaborare ale instituţiilor de resort din statul acreditant şi cel acreditar. De ex.: regimul de vize pentru studenţi şi participanţii la simpozioane internaţionale ştiinţifice, numărul de burse, condiţii de trai, etc. Sunt deosebit de importante şi modalităţile de selectare a studenţilor pentru bursele de studii în străinătate, care de asemenea urmează a fi incluse în acordurile de colaborare în domeniul educaţiei. RM are astfel de acorduri de colaborare în domeniul educaţiei cu România, Rusia, Bulgaria, Turcia, Ucraina şi alte state.

11. Rolul MAE în pregătirea vizitelor la nivel înalt

Efectuarea vizitelor la nivel înalt se face cu acceptul bilateral, în cadrul unor întâlniri ale şefilor de stat, de guverne ori parlamente, însă sunt şi cazuri când şefii de stat sau de guverne decid să se întâlnească pentru a semna documente importante pentru relaţiile bilaterale.

În unele tratate-cadru se stipulează periodicitatea vizitelor la nivel de şefi de stat, de parlamente, guverne, miniştri de externe, etc, astfel că în cadrul acestor prevederi, părţile ajung la stabilirea termenului vizitelor. De altfel, frecvenţa vizitelor şefilor de stateşi guverne într-o anumită ţară, precum şi frecevnţa vizitelor de răspuns a înalţilor demnitari în această ţară, indică asupra caracterului relaţiilor bilaterale.

După ce prin intermediul canalelor diplomatice a fost stabilită înţelegerea principială despre vizită, categoria şi nivelul vizitei (oficială, de lucru) cât şi termenii vizitei (perioada), MAE începe pregătirea ei nemijlocită, inclusiv alcătuirea programului acesteia. Pentru desfăşurarea acţiunilor de pregătire a vizitei în MAE sunt prevăzute anumite decizii la nivel de ministru. Acestea constau în:

- desemnarea unei echipe de lucru în frunte cu un viceminstru, responsabil de ţara respectivă sau org internaţională care va organiza reuniunea (ONU, OSCE, UE);

- în echipă sunt incluşi şefii departamentelor şi directorii respectivi (direcţia Europa, America, CSI), şefii direcţiilor protocol diplomatic, securitate internaţională, drept şi tratate, relaţii economice externe (după caz);

- echipa va elabora în termenii prevăzuţi (cu cca 2 luni înainte) un Plan de Acţiuni pentru pregătirea şi desfăşurarea vizitei înaltului demnitar.

Planul, aprobat de ministru, dar coordonat cu preşedinţia şi serviciul respectiv al premierului, devine program de activitate al MAE pentru pregătirea nemijlocită a vizitei. În Planul de Acţiuni se indică îndeplinirea unor activităţi şi preg materialelor care sunt necesare pentru efectuarea vizitei. De regulă sunt incluse următoarele activităţi: alcătuirea programului care trebuie să corespundă scopului vizitei, cu includerea duratei vizitei, timpului pt negocieri, întâlnirile oamenilor de afaceri, întrevederile şi discuţiile cu alţi demnitari din ţara vizitată.

Concomitent cu alcătuirea programului vizitei, conform Planului de pregătire a acesteia, persoanele implicate vor desfăşura activităţi pentru pregătirea materialelor necesare vizitei. Informaţiile vor fi concentrate la MAE, iar în baza lor se vor pregăti materialele pentru vizită: propuneri de colaborare, eliminarea unor probleme, etc.

Asadar, în MAE urmează a fi pregătite un set de materiale necesare vizitei, în care se includ urmîtoarele documente: - fişa ţării vizitate- pregătită, de obicei, de cître referentul MAE pt ţara data; - schiţa relaţiilor bilaterale; - lista tratatelor şi acordurilor în vigoare; - inf despre sch comerciale dintre cele doua ţări; - inf despre diaspora în ţara dată şi invers; - punctele de reper pentru întrevederile şefului de stat cu oficialităţile din statul vizitat; - declaraţii pentru presă; - toasturi.

12. Activitatea m.d. pentru pregătirea vizitelor la nivel înalt în ţara de reşedinţă

Pt o mis diplomatică, vizita şefului statului constituie cel mai important eveniment pentru activitatea sa pe parcursul anului dat, ori chiar pt întreaga perioadă de aflare a diplomatului în misiune. Astfel, este de înţeles că misiunea diplomatică va fi implicată totalmente în pregătirea vizitei şi asigurarea condiţiilor optime pentru buna ei desfăşurare.

Activitatea funcţionarilor ambasadei în per de pregătire a vizitei include un şir de acţiuni. Astfel, misiunea dilomatică de comun acord cu funcţionarii MAE, reprez preşedinţiei şi premierului deplasaţi în statul acreditar, va contacta serviciile respective din instituţiile ţării de reşedinţă pt a conveni cu partea primitoare detaliile programului vizitei.

În cadrul pregătirii vizitei se vor preciza elementele de protocol la fiecare etapă a vizitei. Reprezentanţii celor doua state vor concretiza şi activităţile cu caracter reprezentativ care vor avea loc pe parcursul vizitei.

Ref la activ misiunii în procesul de pregătire a vizitei, ele se vor desfăşura după un Plan de Acţiuniconcrete ale Ambasadei, unde fiecare membru al reprezentanţei diplomaticeva avea responsabilităţi concrete.

Atfel, misiunea va pregăti un amplu material informativ care va include mai multe compartimente, printre care: situaţia politică internă din ţara de reşedinţă; situaţia şi evoluţia economică; direcţiile principale ale politicii externe, relaţiile cu marile puteri, cu statele vecine şi cu organismele internaţionale, colaborarea bilaterală în domeniile: politic, economic, cultural, al educaţiei, sănătăţii, turismului; problemele de ordin consular; inf ref la diaspora. Acest material informativ va fi completat şi cu enumerarea problemelor existente în relaţiile bilaterale şi care ar fi în viziunea Ambasadei, căile posibile de soluţionare. Desigur, acest material trebuie să fie actualizat, să conţină cele mai noi date despre indicii economici, schimbările de ultimă ora pe eşichierul politic. Una din responsabilităţile misiunii diplomatice este şi cunoaşterea detaliată a tuturor obiectivelor pe care le va vizita şeful statului. În acest sens, şeful misiunii va vizita în prealabil obiectivul propus, va lua cunoştinţă de specificul activităţii acestuia, posibilităţile de colaborare a instituţiei respective cu instituţiile similare din statul acreditant.

După efectuarea vizitei, misiunea va alcătui un raport detaliat asupra rezultatelor acesteia, pentru fiecare întrevedere şi întâlnire fiindu-i rezervat un compartiment aparte. În baza rezultatelor vizitei, şeful misiunii, împreună cu structurile MAE, va elabora un plan detaliat privind realizarea practică a înţelegerilor convenite în cadrul vizitei şi care urmează a fi aprobat la şedinţa Guver